Full text of "Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati"

See other formats

r 



£caterinaTaralun.£ 



'* 



CICLOP 

1TITATII ROMANESTI 



s\ 



Personalitati 





ENCYCLOPEDIA 

IDENTITATII 
ROMANESTI 

Personalitati 



diet AK.indd 1 



^ 




31.10.2011 17:22:12 




diet AK.indd 2 



31.10.2011 17:22:13 



d= 



Ecaterinajaralunga 



ENCICLOPEDIA 

IDENTITATII 
ROMANESTI 

r 

Personalitdti 



dictAK.indd 3 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



=!^J= 



Prezenta editie a aparut in anul 2011 
in versiune tiparita si electronica la 
Editura Litera 

O.P. 53, C.P. 212, sector 4 

Bucuresti, Romania 

tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372 

e-mail: comenzi@litera.ro 



Ne puteti vizita pe 

LITE fe www.litera.ro 

Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati 
Ecaterina Taralunga 

Copyright text si fotografii © Ecaterina Taralunga 
Copyright prezentare grafica © 2011 Litera 
Toate drepturile rezervate 

Iconografie: Vasile Blendea, Ion Cucu, Mihai Potarniche, 
Nicolae Raileanu, Ecaterina Taralunga, arhivele Editurii 
Litera, Biblioteca Academiei Romane, Biblioteca Muzeului 
Literaturii Romane, Agerpres, Forbes, fotografii trimise 
de protagonistii articolelor, de rudele sau de cunostintele lor. 

Editor: Vidrascu si fiii 

Corector: Valentina Tifin 

Coperta si macheta: Vladimir Zmeev 

Tehnoredactare si prepress: Marin Popa 

Editura a depus toate eforturile pentru a-i identifica pe detinatorii 
drepturilor de autor asupra fotografiilor reproduse si ne cerem 
scuze anticipat pentru orice omisiune neintentionata din lista 
de mai sus. Ne-ar face placere sa inseram mentiunea de rigoare 
in orice editie ulterioara a acestei enciclopedii. 



^ 



Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei 
TARALUNGA, ECATERINA ' 

Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati / 

Ecaterina Taralunga. - Bucuresti: Litera International, 2011 

ISBN 978-606-600-246-2 
81'374.8:821. 135. 1.09=135.1 



wt 



Wi9L T 'Pa rit la R - A - „Monitorul Oficial" 



dictAK.indd 4 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Acela doar e demn de libertate ce zi de zi 
Tnfrunta lupta pentru ea... 

J. W. Goethe - Faust 



Nota autorului 

Acest dictionar de personalitati este parte a unei Enciclopedii a 
identitatii romanesti. El asaza apartenentii unei familii impreuna, 
astfel meat contributia lor la identitatea romaneasca sa devina 
vizibila prin ceea ce inseamna demers unitar al familiei - ca 
rezultanta a educatiei transmise pe firul generatiilor, dar si ca 
punct de vedere despre insasi ideea de apartenenta a familiei 
(sau dinastiei) la un ansamblu de civilizatie si la standardele 
lumii civilizate in sens larg. 

De asemenea, sunt mentionati profesorii si elevii unei persona- 
litati, atunci cand este cazul, ceea ce permite incadrarea fiecaruia 
intr-o linie a evolutiei fenomenului romanesc, dar si atestarea 
interferentelor, contactelor, influentelor dintre cultura romana si 
alte culturi ale lumii, inceput de posibila definire a entitatii euro- 
pene si a apartenentei romanilor la aceasta entitate, la marele 
tot al civilizatiei planetare, ca prilej de sincronizare si de avans 
al identitatii romanesti, de joe propriu si percutant in formula 
intregului civilizatiilor omenesti. 

Un alt demers implicit a fost acela de a situa geografic - in zo- 
nele de provenienta - apartenentii la demersul cultural, ceea ce 
induce ideea influentei fundalului cultural la formarea persona- 
litatilor, a puterii unui mediu formativ de a-si pune amprenta si 
de a trimite in prim-planul civilizatiei romanesti oameni pe care 
nu traditia familiei - sau nu doar ea - i-a facut sa-si dea masura 
in chip plenar, ci comunicarea cu acest fundal cultural, format 
din toti cei care, desi nu erau prin ei insisi personalitati de prima 
marime in registrul valorilor romanesti, aveau totusi constiinta 
ordinelor de marime si voiau sa le afirme prin aceia dintre ei, 
talentati intr-un domeniu ori altul, care le apartineau prin ori- 
gine. Scoala si educatia in ansamblul ei, sistemul institutional si 
permisivitatea - ori, dimpotriva, interdictia - au forjat, au intarit 
demersul fiecarui om dispus sa-si asume parcurgerea marelui 
drum numit experienta culturala (materiala ori spirituala) si 
produs cultural. Provinciile istorice romanesti au concurat 
intre ele in chip creator pentru a integra in spatiul identitar 
cele mai inalte realizari, din punct de vedere uman, ale zonei. 
Astfel incat putem afirma, cu deplina certitudine, ca integritatea 
fenomenului romanesc este un produs al familiilor si al spatiilor 
locuite de romani. 

Iradierea acestui ambient asupra minoritarilor si-a spus cuvan- 
tul si exista cazuri celebre de personalitati care nu apartin prin 
nastere majoritatii romanesti, dar poarta prin lume identitatea 



^ 



dictAK.indd 5 -f©4 31.10.2011 17:22:15 



culturala romaneasca, puterea a ceea ce numeam fundalul ei 
cultural formativ. Apartinem cu totii acestui spatiu identitar, 
ceea ce nu inseamna nicidecum ca un om, dupa puterea lui 
spirituala, nu-si poate asimila o identitate multipla si nu se poate 
afirma in mai multe spatii culturale, fara sa-si piarda cu nimic 
impulsul identitar initial, ci, dimpotriva, sa-1 faca si mai pregnant 
prin puterea comparatiei cu alte spatii identitare. 

Exista si cazul optiunilor de afiliere la cultura romana al unor 
personalitati formate si provenite din alte spatii decat acela al 
culturii romane ori al comunitatilor romanesti mai mici, dar 
compacte, aflate in afara granitelor actuale ale spatiului identitar 
romanesc propriu-zis. Valorile pe care le-au produs si care apar- 
tin identitatii romanesti nu sunt mai putin pretioase si puterea 
lor de a se integra in fluxul major al spiritului produce chiar 
cresterea si modificarea spatiului identitar in ansamblul lui. 

Evident, dictionarul trateaza mai atent personalitatile veacu- 
lui XX si ale intervalelor de traversare ale lumii romanesti: de 
la capitalism la socialism si apoi de la socialism la capitalism, 
momente care masoara puterea natiunii de a-si afirma identita- 
tea si permanenta. Fie ca s-au aflat pe un brat al balantei, ori pe 
celalalt, personalitatile acestui spatiu identitar au asigurat supra- 
vietuirea natiei si au dus mai departe numele de roman. Urmasii 
se raporteaza la ei pentru a merge mai departe, afirmand ori 
negand un corpus de valori. Dar, in oricare dintre aceste situatii 
se vor afla, ei vor continua sa fie, identitar vorbind, produse ale 
spatiului spiritual romanesc. Aceasta chiar evidentiind batalii ce 
subliniaza, o data mai mult, standardele valorice pe care mizeaza 
fiecare pe parcursul acestui lung si complex proces istoric. 

Suntem o natiune inca tanara la scara istoriei si aceasta e sansa 
noastra de a ne cunoaste in profunzime, cu bune si cu rele. De a 
constientiza cine si ce suntem si de a face corectiile de parcurs 
necesare pentru a ne aseza, la locul cuvenit, in marele peisaj al 
lumii contemporane. 



Multumesc cu recunostinta celor care au impartasit acest mod 
de a vedea lucrurile si asezarea personalitatilor romanesti pe 
firul istoriei, adica lui Lucian Marina, presedinte al Societatii 
de Limba Romana din Voivodina, care s-a ocupat de fisele 
romanilor din Banatul Sarbesc, precum si domnilor doctori 
habilitati Ion Ciocanu si Aurel Marinciuc din Republica 
Moldova, cu totii cercetatori foarte atenti si exacti ai fenome- 
nului identitar romanesc. De asemenea, adresez multumirile 
mele echipei Editurii Litera, adica domnilor Anatol Vidrascu si 
Dan Vidrascu, care au acceptat si au dus la finalizare proiectul, 
ca si secretarului de redactie Corina Tabaras, care a vegheat 
atent si discret intregul proces de editare. Nu in ultimul rand 
multumesc nevazutei echipe redactionale de la Chisinau, care 
a traversat cu profesionalism versantii abrupti ai numeroaselor 
corecturi si revizii de text. 



Dr. Ecaterina Taralunga 
mai 2011, Bucuresti 



% 



dictAK.indd 6 -f©4 31.10.2011 17:22:15 



A 



Aaron, Petru Pavel 

(1709, Bistra, jud. Maramure§ - 1764, Blaj) 
Cleric si carturar, originar dintr-o familie 
domnitoare din Moldova. A fost fondatorul 
familiei Aaron din Transilvania. Greco-cato- 
lic. A invatat mai intai acasa, cu un profesor 
francez, apoi la Colegiul De Propaganda 
Fide din Roma (filosofia si teologia). S-a 
intors in tara in 1743 si s-a calugarit sub 
numele Pavel. Episcop unit (greco-catolic) 
al Transilvaniei (1752-1764). A organizat 
scolile romanesti din Blaj (scoala de obste, 
scoala secundara, seminarul de preoti), 
acesta devenind astfel un important centru 
cultural al Transilvaniei. A infiintat tipografii 
unde a tiparit in romana si latina carti de 
cult: Floarea adevarului, 1750, aparuta si in 
latina, la Viena, cu titlul Flosculus veritatis, 
1753; Bucoavnd, 1759; Adevdrata mdngdiere in 
vremi de lipsd, 1761. A folosit izvoare grecesti, 
latinesti si romanesti. Considerat astazi unul 
dintre fondatorii latinismului ardelean, ceea 
ce i-a adus replici din partea ortodoxiei, 
dar, in acelasi timp, unul dintre cei care au 
constientizat radacinile latine ale neamului 
romanesc, apartenenta acestuia la bazinul 
romanitatii. Linia Roma-Viena-Blaj deve- 
nea, in epoca, o Linie Maginot de aparare 
antiotomana. 

Aaron, Theodor 

(6.02.1803, Jichindeal, jud. Sibiu - 
6.04.1859, Lugoj) 

Cleric, pedagog si carturar roman. A invatat 
filosofie si teologie la Sibiu, Blaj, Cluj, Bu~ 
dapesta. Director al Gimnaziului Romanesc 
din Beius, rector al Seminarului Roman 
Leopoldin din Oradea, cenzor al cartilor ro- 
manesti de pe langa tipografia Universitatii 
din Buda (1842). Publica la Gazeta de Tran- 
silvania, Foaie pentru minte, inimd si literaturd. 
I s-a tiparit la Buda in 1828 Scurtd apendice 
la Istoria lui Petru Maior, carea, prin adevdrate 
mdrturisiri a mai multor scriitori vechi, inceputul 
romanilor din romani adevdrati mai mare lumina 
il pune. Citeaza surse grecesti, latine, bizanti- 
ne: Plutarh, Seneca, Titus Livius, Eunapius, 



Eutropius, Procopius. Prefata este una ilu- 
minista („luminarea natiei", „iscusirea" ei). 
In domeniul limbii romane este adeptul eti- 
mologismului si latinizarii, in linia lui Petru 
Maior si a Scolii Ardelene. A insistat asupra 
continuitatii filonului romanic pe tot terito- 
riul fostei Dacii si asupra unitatii lingvistice 
a romanilor din nordul si din sudul Dunarii. 

Aaron, Vasile 

(1770, Glogovet, langa Blaj - 1822, Sibiu) 
Poet. Studii de teologie la Seminarul din Blaj, 
apoi Dreptul la Cluj. Avocat consistorial al 
Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. Stia germa- 
na, maghiara, latina, italiana. A corespondat 
cu Veniamin Costache de la Iasi, relatia fiind 
stabilita de loan Budai-Deleanu. A tradus si 
prelucrat DerMessias de Fr. G. Klopstock, cu 
titlul Patimile si moartea Domnului si Mantu- 
itorului nostru Iisus Hristos, 1805, fragmente 
din Bucolice si Eneida de Virgiliu (ramase in 
ms.), precum si Metamorfoze de Ovidiu in 
versuri, cu titlul Perirea a doi iubiti, adecdijal- 
nica intamplare a lui Piram si Tisbe, carora s-au 
adaugat maipe urmd nepotrivita iubire a lui Echo 
siNartis, 1807. A scris poema didactica Anul 
eel manos, 1820, dupa modelul Georgicelor lui 
Virgiliu, si lucrarea juridica originala Praxi- 
sul formurilor bisericesti 1805. A prelucrat in 
versuri romane populare Istoria lui Sofronim 
si a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef mai 
marelui din Milet, 1821. Are meritul de a fi 
introdus in cultura romana, prin traduceri, 
compilatii si imitatii, mari teme ale literaturii 
clasice, modelandu-le astfel incat, in ciuda 
lipsei de stralucire, sa poata fi gustate de 
omul simplu. 

Aaronsohn, Aaron 

(1876, Bacau - 1919, Canalul Manecii) 
Om de stiinta si om politic. A plecat din tara 
cu parintii la varsta de 6 ani, in nou-infiin- 
tata colonie Zichron Yaakov din Palestina, 
atunci parte a Imperiului Otoman. A stu- 
diat in Franta stiintele naturale cu o bursa 
Rothschild. A alcatuit harta botanica a 
teritoriului viitorului Israel si a descoperit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 7 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Ababii 




Petru Pavel Aaron 



Aaron Aaronsohn 




pe muntele Hermon specii noi. A infiintat 
o statiune de ameliorare a soiurilor de 
plante comestibile, mai ales a graului sal- 
batic. Ca om politic, a infiintat reteaua de 
spionaj Nili, care a functionat in favoarea 
britanicilor in Primul Razboi Mondial, ceea 
ce a dus, intre altele, la atacul lui Edmund 
Allenby de la Beersheba contra otomanilor. 
Lucrari: Agricultural and botanical explorations 
in Palestine, 1910. Un bulevard din Tel Aviv 
poarta numele sau, iar la Zichron Yaakov 
(colonie formata in principal prin migrare 
din zona romaneasca si unde se conserva 
portul popular si bucataria romaneasca), 
are un muzeu cu obiecte provenite si din 
Romania, Bacau. A murit intr-un accident 
de avion, mergand, la chemarea presedinte- 
lui Weizmann, la Conferinta de pace de la 
Versailles. 

Ababii, Ion 

(11.02.1944, Ochiul Alb, Basarabia) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
Generala la Institutul de Medicina din Chi- 
sinau. Specializare la Institutul de Cercetari 
Stiintifice in domeniul otorinolaringologiei 
din Moscova. Profesor, prorector si rector 
al Universitatii de Medicina si Farmacie 
N. Testemitanu din Chisinau. A descifrat 
mecanismele cronicizarii afectiunilor infla- 
matorii recidivante ale tractului respirator 
superior si ale urechii medii si caile de 
prevenire a acestui proces. A pus bazele 
teoretico-practice ale audiologiei in Mol- 
dova. Profesor invitat la Moscova, Viena, 
Washington, Paris, Budapesta, Bucuresti, 
Varsovia, Kiev. Detine 17 brevete de in- 
ventie. Lucrari: Ocmpuu cmeH03upywu4uu 
napumompaxeo6poHxum y demeu (in cola- 
borare); Stenozele si defectele laringelui (1982, 
in colaborare); Clinica si tratamentul otitelor 
recidivante la copii (Moscova, 1985, in cola- 
borare); Sinuzitele recidivante la copii (1991, in 
colaborare); Farmacoterapia in otorinolaringolo- 
gia pediatrica (2004, in colaborare); manualul 
de Otorinolaringologie (2000, in colaborare). 



Distins cu titlul de Om Emerit, Ordinul 
Prietenia Popoarelor, Ordinul Republicii, 
cu Marea Medalie de Aur Albert Schweit- 
zer, Medalia de Aur P. Erlich, cu Medaliile 
Robert Koch si Nikolai Pirogov. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Abern, Martin 

nume la na§tere Martin Abramowitz 

(2.12.1898, la§i - 1949, New York) 
Om politic. Autodidact. Trotkist ca optiune 
politica. A plecat in SUA, la Minesotta, in 
1903. A refuzat sa lupte in armata americana 
in Primul Razboi Mondial. A fost unul din- 
tre fondatorii Partidului Socialist al Americii, 
Partidului Comunist American (1923), Ligii 
Comuniste pentru America. Expulzat din 
miscarea politica americana pentru continu- 
area liniei trotkiste (1928), a fondat Partidul 
Socialist al Muncitorilor (1938), devenit 
Partidul Muncitorilor in 1940. 

Ablov, Antonie 

(16.08.1905, Odessa - 18.05.1978, Chisinau) 
Savant, specialist in domeniul chimiei 
anorganice, profesor universitar, fondato- 
rul scolii stiintifice de chimie a Republicii 
Moldova. In 1923 se inscrie la Facultatea de 
Fizica si Chimie a Universitatii ALL Cuza 
din Iasi. A activat, temporar, in calitate de 
inginer cercetator la Asociatia de prelucrare 
a titeiului ASTRA Romana din Ploiesti 
(1 939-1 940). In 1940 revine in Basara- 
bia si e numit sef al Catedrei de chimie a 
Institutului Agricol din Chisinau (1941), 
apoi al celui din Sverdlovsk (Ekaterinburg, 
1941-1944). In 1944 isi sustine, la Univer- 
sitatea din Kazan, teza de doctor habilitat 
in chimie (Despre natura legaturilor si despre 
stereochimia compusilor complecsi). A fost pro- 
fesor si sef al Catedrei de chimie anorganica 
la Institutul Agricol, Institutul de Medicina, 
Universitatea de Stat din Chisinau (1945- 
1959). Este unul dintre organizatorii Facul- 
tatii de Chimie a Universitatii si primul ei 
decan (1946-1959). Concomitent, participa 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 8 



& 



31.10.2011 17:22:15 



Acterian 



la fondarea agrochimiei in Moldova. Din 
1949 conduce Laboratorul chimico-anali- 
tic al filialei moldovenesti a Academiei de 
Stiinte a URSS, fiind totodata si membru 
al Consiliului Stiintific Specializat al aces- 
teia. Intre 1959 si 1961 a fost director al 
Institutului de Chimie al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Sef al Laboratorului 
de chimie a compusilor coordinativi al 
Institutului de Chimie (1959-1978). Din 
1965 pana in 1975 este director al Institu- 
tului de chimie al ASM. A publicat 762 de 
lucrari stiintifice, inclusiv 2 monografii. In 
colaborare cu I.B. Bersuker, a elaborat, in 
1961, prima monografie din URSS dedicata 
legaturii chimice intre combinative coordi- 
native (Legatura chimicd in compusii complecsi). 
Lucrari: Nomenclatura chimiei neorganice, 
1962; M.V. Lomonosov si studiul lui „Cuvant 
despre folosul chimiei" impreuna cu D. Batar, 
A. Samsurin, 1962. Membru al Academiei 
de Stiinte a Republicii Moldova (1961) si 
presedinte al prezidiului ei (1961-1978). 
Intre 1961 si 1965 a detinut functia de 
academician-coordonator al Sectiei de sti- 
inte naturale si tehnice. In anul 1983 i s-a 
decernat post-mortem Premiul de Stat al 
RSSM in domeniul stiintei si tehnicii. 

Abramescu, Niculae 

(31.03.1884, Targoviste - 1947, Cluj) 
Matematician. Profesor la Universitatea din 
Cluj, fondator al Facultatii de Stiinte cu 
sectiile Matematica, Fizica, Chimie, Stiinte 
Naturale, Geografie a Universitatii Regele 
Ferdinand. Sectia de matematica avea Ca- 
tedrele: Matematici Generale, Mecanica, 
Teoria Functiilor, Analiza, Algebra, Astro- 
nomie. A predat geometrie descriptiva. Din 
1921 profesor la Universitatea din Bucu- 
resti. A contribuit la organizarea Societatii 
de Stiinte din Cluj si a primului Congres 
National al matematicienilor romani (Cluj 
1929), care s-a bucurat de participarea lui 
Vito Volterra, cuvantul inaugural fiind ros- 
tit de Gh. Titeica. Cu acest prilej debuteaza, 
la Cluj, revista Mathematica, al carei mem- 
bru fondator este. Colaboreaza cu peste 
150 de matematicieni din toata lumea. In 
1941 a fost unul dintre cei 26 de profesori 
universitari semnatari ai protestului fata de 
actul de cedare a Ardealului de Nord alaturi 
de Ion Muslea, D.D. Rosea, Gh. Spacu s.a. 
A participat activ in perioada 1941-1943 la 
functionarea Cercului matematic al Socie- 
tatii de Stiinte din Cluj aflat in refugiu la 
Timisoara. Contributii la analiza matemati- 
ca si la geometrie. 




Ar§avir Acterian 



Abrudan, Dumitru 

(29.08.1938, Gepiu, jud. Bihor) 
Teolog. A absolvit Institutul Teologic Uni- 
versitar din Sibiu. Specializare la Bucuresti si 
Ierusalim (Universitatea Ebraica). Profesor la 
Seminarul teologic din Caransebes, apoi din 
Sibiu, Oradea. Presedinte al ASTRA. Militant 
pentru ecumenism. Lucrari: Vechiul Testament 
in scrierile Fericitului Augustin, 1963; Ierusalimul 
epocii celui de al doilea templu, 1975; Cartea 
Psalmilor in spiritualitatea ortodoxd, 1985; Con- 
troversa dintre mitropolitul Andrei Saguna si Ion 
Eliade Radulescu privind traducerea Bibliei, 1993. 

Acterian, Haig 

(5.03.1904, Constanta - 8.08.1943, Kuban, Rusia) 
Actor si regizor. Armean ca etnie. Frate cu 
Arsavir A. A absolvit Filosofia (coleg cu 
Mircea Eliade) si Conservatorul de Arta 
Dramatica (elev al Luciei Sturdza Bulandra) 
la Bucuresti. Specializare la Berlin si Roma 
(pentru cinematografie). Director de scena la 
Teatrul Ventura (al Marioarei Ventura), apoi 
director al Teatrului National (1940-1941). 
A regizat: Cuceritorul, de Bernard Shaw, 1933; 
Spioana, de J. Tepa, 1 934. Literatura: Dialog 
intre inchipuiri, piesa de teatru, 1929; Agonia, 
versuri, 1929; Roma, Geneva, Paris, jurnal, 
1935. A murit pe front. 

Acterian, (Nazaret) Armavir 

(18.09.1907, Constanta - 17.09.1997, Bucuresti) 
Scriitor. Armean ca etnie, frate cu Haig A. 
si sot al Mariettei Sadova. Coleg de liceu, la 
Spiru Haret, cu Barbu Brezianu si Constan- 
tin Noica. A absolvit Dreptul la Bucuresti. 
Legionar, a activat clandestin in perioada 
1 946-1 949. A facut inchisoare la Jilava, Aiud 
si Canal (1949-1953, 1959-1964), a doua 
oara pentru raspandirea lucrarilor lui Emil 
Cioran si Mircea Eliade aduse clandestin 
de sotia sa din strainatate. Dupa eliberare a 
lucrat ca functionar la Institutul de Hema- 
tologic. Dupa 1989 a fost repus in circulatie 
culturala de Editura Humanitas si Institutul 
European. Lucrari: Patanii din viata oamenilor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 9 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Adamache 




mart, 1937; Jurnalul unui pseudo-filosof, 1992; 
Privilegiati si napastuiti, 1992; Jurnal in cdutarea 
lui Dumnezeu, 1994; Cum am devenit crestin, 
1994; Despre Mir are, 1996; Portrete si trei 
amintiri de puscdrias, 1996; Nelinistile lui Nas- 
tratin, 2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt, 
2002; dor an, Eliade, lonesco, 2003; Corabia 
nebunilor, 2006; Jurnal, 1929-1990, 2008. 

Adamache, Ion (lonel) 

(9.08.1923, Tulcea - 
25.11.1998, Calgary, Canada) 
Inginer, inventator. A absolvit in 1947 Fa- 
cultatea de Mine si Metalurgie la Bucuresti 
cu magna cum laude. A lucrat la ASTRA 
Romana (Societate petrolifera romano-ame- 
ricana, 1947-1951), la Institutul de Cerce- 
tari Petrolifere din Campina (1951-1968), 
si-a sustinut doctoratul (1966) si a devenit 
director adjunct stiintific al Institutului din 
Campina, consilier stiintific al Departamen- 
tului de Petrol al Consiliului National al 
Cercetarii Stiintifice (CNCS), unde intra in 
contradictie cu parerile Elenei Ceausescu. 
Pleaca la Schela Bolintin. A devenit apoi 
profesor la Centrul de Perfectionare a Ingi- 
nerilor si Tehnicienilor din Ministerul Pe- 
trolului. Angajat prin concurs organizat de 
Libia la Bucuresti, a lucrat ca Reservoir En- 
gineering Manager la Compania Nationala 
de Petrol a Libiei (1974-1976). Acolo fiind, 
a cerut azil politic in Canada, al carei ceta- 
tean a devenit in 1 981 . A lucrat la Aquitaine 
Canada si succesoarele acesteia, Canterra si 
Husky, ca Reservoir Engineering Manager, 
Completion Manager si Research and De- 
velopment Manager. In 1993 si-a infiintat 
propria companie, acordand consultant;! in 
domeniul extractiei petrolului pentru Libia, 
Franta, Italia, China, Venezuela, Ungaria, 
Mexic, URSS, Iugoslavia, SUA, Canada. De- 
tine 25 de patente pentru inventii, care sunt 
aplicate de companiile unde a lucrat. Menti- 
onam: metoda pentru extragerea petrolului 
prin injectare de apa sarata in zacamant; 
purificare cu sulfuri; tehnologia puturilor 
orizontale (membru fondator al Societatii 
pentru Puturi Orizontale din Canada), pro- 
ductia de gaz acid. Profesor invitat in China 
pentru aceste tehnologii. Lucrari: Pompe de 
productie; peste 70 de articole in reviste de 
specialitate. Membru al Asociatiei Ingineri- 
lor si a Geologilor din Alberta (APPEGA), 
membru al Canadian Institute of Mining, 
Metallurgy and Petroleum (CIM), membru 
al Canadian Centre for Mineral and Energy 
Technology (CANMET), membru al Socie- 
tatii Internationale a Inginerilor din Petrol 
din SUA. Premii: Frank Spragins Award ca 



recunoastere a integritatii si expertizei sale 
ingineresti; CANMET Technology Transfer 
Award in 1992 pentru contributia excep- 
tional;! la industria fosilifera din Canada; 
Fellowship Award, 1993 pentru contributi- 
ile la industria petrolului si mineritului din 
Canada. A fondat sectia romana a Societatii 
Petrolului si a inscris in ea peste 100 de 
petrolisti romani, organizand 10 conferinte 
SPE/CIM. 6 burse anuale care-i poarta 
numele au fost instituite de sotia sa pentru 
scolarizarea copiilor romani din Canada. 

Adamachi, Vasile 

(21.07.1818, Orhei, Basarabia - 1892, la§i) 
Filantrop. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Universitatea din Iasi. Specializare la Paris. 
Mare proprietar de pamanturi. Preocupat 
de arheologie, istorie, biologie, dezvoltarea 
agriculturii si, mai presus de orice, de for- 
marea elitelor intelectuale in Moldova, a 
finantat burse de studii in capitalele Euro- 
pei, mai ales la Paris, unde se specializase el 
insusi. A lasat intreaga avere (doua milioane 
si jumatate de lei in aur) Academiei Roma- 
ne, inca de la inceputurile ei ca institutie 
(1892), spre a fi folosita pentru afirmarea 
si sustinerea valorilor romanesti. De bursa 
Adamachi au beneficiat Petru Poni, Grigore 
Cobalcescu si multi altii. Un grup scolar 
din Iasi, strazi si piete din mai multe orase, 
o ferma horticola precum si un Premiu al 
Academiei Romane ii poarta numele. A apa- 
rut la Iasi revista Vasile Adamachi, unde se 
publicau articole stiintifice (matematica, 
chimie, biologie, agricultural 

Adamescu, Gheorghe 

(23.07.1869, Bucure§ti - 4.04.1942, Bucure§ti) 
Istorie literar si bibliograf. A studiat filologia 
la Geneva si Paris. A facut parte din comi- 
tetul de redactie al revistei Albina. Lucrari: 
Luptele pentru nationalitate ale romanilor de peste 
munti: 1848-1849 (1892); Notiuni de istoria 
limbei si liter aturii romanesti (1894); Istoria lite- 
raturii romane (1914); Contributii la bibliografia 
romdneasca (3 vol., 1921-1928). A elaborat 
impreuna cu I. -A. Candrea Dictionarul en- 
ciclopedic ilustrat CARTEA ROMANEASCA, 
scriind partea istorico-geografica. Membru 
corespondent al Academiei Romane (din 
1921). 

Adame§teanu, Dinu 

(25.04.1913, Toporu, jud. Giurgiu - 
21.01.2004, Policoro, Italia) 
Arheolog italian (plecat din tara in 1939) de 
origine romana. Frate cu Ion A. si unchi al 
Gabrielei A. A lucrat in siturile de la Heraclea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 10 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Adler 




Ion Adamache 



Gheorghe Adamescu 



Dinu Adame§teanu 



Gabriela Adame§teanu 



(colonie a Magna Graecia pe tarmul Marii 
Ionice), Histria (colonie a Miletului pe tar- 
mul Pontului Euxin), Siracusa si Lentini. 
Fondator si inspector al Superintendentei 
din Agrigento (Lucania antica, 1955) si al 
Superintendentei pentru Antichitati din 
regiunea Basilicata. A proiectat Muzeul din 
Metaponto. Lucrari: Monte Saraceno ed il 
problema delta penetrazione rodio-cretese nella 
Sicilia meridionale, 1956; La Basilicata antiqua. 
Storia e monumenti (1974). Premiul Feltrinelli 
pentru arheologie (1973). Medalia de Aur a 
Republicii Italiene pentru merite culturale si 
artistice, 1980. 

Adamesteanu, Gabriela 

(1.04.1942, Pite§ti) 

Scriitoare. Redactor-sef al revistei 22 (din 
1991), presedinta a PEN-Clubului roman. 
Fiica a lui Ion A. Membra a Aliantei Civice, 
a primit in 2002 grantul Helman Harnett, 
administrat de Human Rights Watch. Lu- 
crari: Drumul egal alfiecareizile, roman, 1975; 
Daruieste-ti o zi de vacanta, nuvele, 1979; 
Dimineata pierduta, roman, 1983; Vara-prima- 
vara, nuvele, 1989; Obsesia politicii, interviuri, 
1995; Cele doua Romdnii, publicistica, 2000; 
Intdlnirea, roman, 2003. Scriitoare cu deschi- 
dere catre social si evolutia contemporana a 
fenomenului politic romanesc, transcrie in 
literatura ei nemultumiri si propune solutii 
proprii pentru aceste zone. 

Adamesteanu, Ion 

(15.02.1911, Toporu, jud. Giurgiu - 
15.11.1976, Bucure§ti) 

Medic veterinar. Frate cu Dinu A. si tata 
al Gabrielei A. A absolvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Bucuresti. Profesor 
la Facultatile de Medicina Veterinara din 
Bucuresti si Cluj. Considerat unul dintre 
creatorii scolii romanesti de patologie 
veterinara. Lucrari: Osteodistrofia animalelor 
domestice (1951); Terapiaprin tesdturi conservate 
in medicina veterinara (1952); Patologia medicaid 
a animalelor domestice (2 vol., 1955-1957); 



Semiologia medicaid veterinara (1959); Im- 
plantoterapia cu os in patologie (1969); Urgente 
in medicina veterinara (1973); Iatropatiile in 
medicina veterinara (1974), Premiul Acade- 
miei Romane; Tehnopatii la animalele domestice 
(1975). Membru corespondent al Academiei 
Regale de Medicina din Belgia si membru al 
Academiei de Stiinte din New York. 

Aderca, Felix 

nume la na§tere Zelicu Froim Adercu 

(26.03.1891, Puie§ti, jud. Vaslui - 
12.12.1962, Bucure§ti) 

Scriitor. Dupa absolvirea liceului se anga- 
jeaza functionar la Ministerul Muncii. Dupa 
1 944 a fost director al Directiei invataman- 
tului artistic din Ministerul Cultelor. Volum 
de debut: Nationalism? Libertatea de a ucide, 
1910, prefatat de C. Radulescu-Motru. Teo- 
retician al modernismului, avangardismului 
si experimentalismului: Mic tratat de esteticd 
sau lumea vazuta estetic, 1929. A scris si versuri 
simboliste: Motive si simfonii, 1910; Stihuri 
venerice, 1912. Romane: Domnisoara din strada 
Neptun, 1921; Aventurile domnului Ionel Lacusta 
Termidor, 1932; Orasele inecate, 1937; Revolte, 
1945. A lasat interviuri stranse in volumul 
Marturia unei generatii, 1929. A avut una 
dintre cele mai timpurii reactii la ascen- 
denta dreptei romanesti, mai ales a aceleia 
pronaziste. Avangardist moderat, a lasat in 
plan literar un mesaj care ilustreaza deopo- 
triva influenta modelelor literare romanesti 
ale momentului, pe o gama care merge de 
la Ionel Teodoreanu la Mircea Eliade, si 
apartenenta declarata la lumea evreiasca, cu 
vechi traditii culturale in spatiul romanesc. 

Adler, Oswald 

(24.07.1912, Bekecsaba, Ungaria - 

2005, Tel Aviv) 

Gravor si pictor. A absolvit Gimnaziul Hon- 

terus la Brasov. A studiat cu Gustav Kollar 

la Brasov. Ofiter al armatei austro-ungare. 

A venit la Bucuresti in 1 934. A plecat la Lon- 

dra in 1938 din cauza ascensiunii dreptei si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 11 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Adoc 





Gheorghe Adrian 



Horia Agarici 



a revenit la Bucuresti in 1945. S-a stabilit la 
Tel Aviv in I960, apoi s-a specializat la Aca- 
demia de Arta din Viena si Scoala de Arta 
din Londra. A facut grafica publicitara, afise 
si timbre. Profesor la Scoala de Arta din Bat 
Yarn, Israel. A realizat machetele timbrelor 
din Israel, Malta, Congo, Republica Cen- 
trafricana, Ciad, Burundi, Volta Superioara, 
Haiti. Membru al London Sketch Club din 
Londra si al Asociatiei Artistilor din Israel. 

Adoc, Gabriela Manole 

nume la na§tere Gabriela Manole 

(1929, Iasi - 20.07.2002, Bucuresti) 
Sculptorita. Pro vine dintr-o familie de pre- 
oti. Sotie a lui Gheorghe A. A fost eleva lui 
Corneliu Baba si Ion Irimescu. A debutat 
in 1966 cu statuia Pescdrusii (7 m, otel ino- 
xidabil, semnat cu pseudonimul Ada Geo), 
amplasata in parcul Herastrau din Bucuresti. 
A realizat bustul lui Nicolae Iorga, aflat la 
Iasi, in fata bisericii Sf. Nicolae de pe Copou, 
ctitorita de Iorga si pictata de Corneliu Baba. 
Devenita celebra odata cu statuia Independen- 
tei r aflata la Iasi, 17 m, (dintre care 6 soclul 
din travertin si 11 statuia din bronz), dezve- 
lita in 1980. Basoreliefurile laterale apartin 
lui Gheorghe A. 

Adoc, Gheorghe 

(22.02.1926, Socodor, jud. Arad) 
Pictor. Sot al Gabrielei A. A absolvit Insti- 
tutul de Arte Plastice la Bucuresti, ca elev 
al lui Jean Alex. Steriadi si M.H. Maxy. 
Lucrari: basoreliefurile laterale ale statuii 
Independence! de la Iasi, trei in stanga (Chema- 
rea poporului la arme, Cucerirea redutei Plevna 
si Capitularea armatei turcesti), trei in dreapta 
(Proclamarea Independentei Trecerea Dundrii si 
Marea biruinta a drapelelor romanesti), precum 
si textul: Jndependenta - suma vietii noastre 
istorice. M. Eminescu"; busturile lui Onisifor 
Ghibu si Gheorghe Pitut; busturile lui Mihai 
Viteazul, Nicolae Balcescu si Alexandru loan 
Cuza, expuse in capitalele statelor Argenti- 
na, Chile, Columbia. Medalionul Dimitrie 



Cantemir pe cladirea Ambasadei Moldovei 
medievale la Istanbul ii apartine. 

Adrian, Gheorghe 

nume la na§tere Gheorghe Andreescu 

(1821, Moldova - 15.10.1889, Bucuresti) 
General. A urmat Scoala Militara la Bu- 
curesti si Scoala Militara de Ofiteri la Iasi, 
Scoala de Stat Major la Paris. A fost ministru 
de Razboi al Moldovei (1859-1861) si al Ta- 
rii Romanesti (1860-1861), unificand struc- 
turile primei annate romane de dupa Mica 
Unire. A luptat si in Transilvania, la 1848, in 
oastea lui Avram Iancu. A creat scolile mili- 
tare de infanterie, cavalerie si geniu. Lucrari: 
Idee rdpide despre rdsbelul departizani, urmata de 
instructiuni asupra serviciului in campanie si de 
manual de fortificatiune pasagera (1853). Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1875). 

Afanasiu, Gavril 

nume la na§tere Athanasiu 
(1879, Chi§inau - 30.11.1946, Chi§inau) 
Bariton. A studiat muzica la Chisinau cu 
Berezovski, apoi la Petersburg cu Antonio 
Cotogni, care 1-a chemat si la clasa lui de la 
Academia Santa Cecilia din Roma. A avut o 
cariera stralucita in Europa (Pezaro, Livorno, 
Spoleto, Orvieto, Mirandelo, Gustelo, Parma, 
Genova, Nisa, in Germania, Spania si in 
Brazilia). In Rusia a cantat pe scena Teatru- 
lui Mariinskii din Petersburg si Bolsoi Teatr 
din Moscova (alaturi de Feodor Saliapin). 
Litre 1932 si 1936 activeaza la Bucuresti, la 
Conservatorul privat Egizio Massini. Revine 
la Chisinau la Conservatorul de Stat. A avut 
printre elevi pe Maria Cebotari, Elena Boc- 
san, Tamara Ciobanu, Nicolae Arnaut s.a. 

Agarici, Horia 

(6.04.1911, Lausanne, Elvetia - 
13.07.1982, Constanta) 

Comandor aviator. A crescut la Iasi, a facut 
scoala la Pitesti si Brasov si, dupa un an de 
Politehnica laTimisoara, s-ainscris la Scoala 
pentru Ofiteri de Aviatie din Bucuresti pe 
care a absolvit-o in 1933. A pregatit elevii 
flotilei de aviatie de la Buzau si i-a condus in 
operatiunile celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial. In 1941 a aparat cerul Basarabiei contra 
sovieticilor. Promovat capitan de escadra in 
1942, a condus escadrele 52 si 58. In timpul 
primului raid american deasupra Romaniei 
a pilotat avionul de productie romaneasca 
IAR-80C nr. 381. Este considerat astazi 
erou, dar, pentru ca a luptat contra sovie- 
ticilor (circula un cantec popular: „Agarici, 
Agarici, care-mpusca bolsevici"), a avut de 
suferit in perioada socialista a Romaniei, 
neputand sa-si mai exercite meseria. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 12 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Albulescu 




^ - 



M 




Ion Agarbiceanu 



Ion I. Agarbiceanu 



Vladimir Albitzky 



Mircea Albulescu 



Agarbiceanu, Ion 

(12.09.1882, Cenade, jud. Alba - 
28.05.1962, Cluj) 

Prozator. A frecventat cu intreruperi Semi- 
narul teologic al Universitatii din Budapesta. 
Apoi, ca bursier, a studiat, tot la Budapesta, 
filologia clasica si istoria. A fost, pe rand, 
functionar al Mitropoliei din Blaj, preot, 
publicist la Cluj, Sibiu, iarasi la Cluj. Dupa 
loan Slavici a marcat al doilea mare moment 
de afirmare a prozei ardelenesti. La inceput 
romantic: De la tara, 1905, a evoluat spre 
realismul dur: Fefeleaga, 1906. A scris nu- 
vele: Doua iubiri, In intuneric, 1910, romane: 
Arhanghelii, 1914; Legea trupului, 1926; Legea 
mintii. Povestea unei vieti, 1927; File din cartea 
naturii, 1959, in care analiza psihologica si 
descrierile de natura sunt remarcabile. A de- 
venit membru al Academiei RPR in 1955. 

Agarbiceanu, Ion I. 

(6.01.1907, Bucium, jud. Alba lulia - 
9.03.1971, Cluj) 

Inginer atomist. Fiu al lui Ion A. A absolvit 
Institutul Electrotehnic din Bucuresti si Fa- 
cultatea de Stiinte din Paris, devenind doctor 
cu teza Recherches sur le spectre de fluorescence et 
d'absorption des vapeurs de iodine. Profesor si 
sef de catedra la Institutul de Petrol si Gaze. 
Sef al Sectiei de radiatii si plasma la Institu- 
tul de Fizica Atomica, a condus echipa care a 
realizat primul laser cu gaz (heliu-neon) din 
Romania. Lucrari: Polarizarea partiala a lumi- 
nii prin emisie (1951), Polarizarea fluorescentei 
(1951), Lumina polarizatd (1956), Contribution 
a V etude des lasers aux gas (1963). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963), 
reprezentant al Romaniei la International 
Union of Pure and Applied Physic si la Eu- 
ropean Grup of Atomic Spectroscopy. 

Al.-George, Sergiu 

(13.09.1922, Targu Mure§ - 9.11.1981, Bucure§ti) 
Orientalist. Basarabean dupa mama si 
transilvanean dupa tata. A absolvit Medi- 
cina (1949) la Bucuresti. Arestat in grupul 



Marietta Sadova, Noica, Pillat. A facut in- 
chisoare (1958-1964) pentru difuzarea unor 
texte de Mircea Eliade, Emil Cioran. A scris 
lucrari de orientalistica: Filosofia indiand in 
texte, 1971; Arhaic si universal, 1971; Limba 
si gdndire in cultura indiand, 1976; traduceri 
care atesta intinderea cunostintelor sale in 
domeniu. 

Albitzky, Vladimir 

(1892, Chi§inau - 1952, Simeiz, Rusia) 
Astronom. Fiu de preot. A absolvit Facultatea 
de Fizica, sectia Astronomie, a Universitatii 
din Moscova (1916). A lucrat la Observa- 
torul Astronomic din Odessa (1916-1921) 
si la Observatorul Astronomic din Simeiz 
pana la sfarsitul vietii. Contributii la studiul 
planetelor pitice si al vitezelor radiale ale ste- 
lelor (a stabilit viteza pentru 800 de stele din 
galaxia noastra, Calea Lactee). A descoperit 
8 planete noi. Lucrari: On some modifications of 
the classical method of investigation of the periodic 
error of micrometrical screen, 1928; Nine new 
variable stars, 1929; List of some spectroscopic 
binaries, discovered at Simeis with 40 reflecting te- 
lescope, 1 932; Radial velocities of 114 stars, 1 941 . 

Albulescu, Mircea 

nume la na§tere lorgu V. Albulescu 

(4.10.1934, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Scoala Medie de Arhitec- 
tura in 1952 si Institutul de Arta Teatrala 
in 1956, avandu-i ca profesori pe Aura 
Buzescu, Beate Fredanov, Ion Sahighian, 
A. Pop-Martian, Sandina Stan, Ion Cojar. 
A fost actor la Teatrul Municipal Bucuresti 
(director Lucia Sturdza Bulandra) pana in 
1969, la Teatrul de Comedie (1965-1974) 
si la Teatrul National (1974-2004), Teatrul 
Bulandra (din 2004). A facut roluri din 
Giraudoux, Shakespeare, Cehov, Bernard 
Shaw, Simonov, Eschil, Camil Petrescu, 
Mircea Eliade, Lev Tolstoi, Umberto Eco s.a. 
A inceput sa faca si roluri de film din 1949: 
Pasdrea furtunii Dacii, Puterea si adevarul, Ac- 
torul si salbaticii Inghititorul de sabii Cel mai 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 13 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Alcalay 




iubit dintre pamanteni, Craii de Curtea-Veche; a 
avut numeroase roluri la radio difuziune si 
televiziune. Din 1985, profesor la Academia 
de Teatru si Film. A publicat si literatura: 
versuri: Vizite, 1985; Pajura singuratatii, 
1994; Clante, 2006 si proza scurta: Bilete de 
favoare, 1996; Baraka, 1999; Fluture in lesd de 
aur, 2002. A fost distins, pentru intreaga sa 
cariera, cu Premiul pentru excelenta al Cen- 
trului National al Cinematografiei, Premiul 
National pentru intreaga activitate artistica 
acordat de Ministerul Culturii si Cultelor, 
Ordinul Meritul Cultural in rang de Co- 
mandor si apoi de Mare Ofiter (2000, 2004). 

Alcalay, Leon 

(1847, Bucure§ti - 1920, Bucure§ti) 
Editor si librar. Familie de evrei sefarzi. A in- 
temeiat la Bucuresti Editurile Librariei Leon 
Alcalay si Libraria Universala Alcalay. Co- 
lectia Biblioteca Pentru Toti a fost tiparita la 
aceasta editura cu incepere din 1899 si acolo 
au aparut primele cataloage ale colectiei si 
primul sistem de catalogare de editura din 
Romania. O editura a Librariilor Alcalay, cu 
numele Universala Alcalay, a functionat in 
perioada 1897-1937. 

Alcaz, Vasile 

(28.01.1948, Dorotcaia, Republica Moldova) 
Seismolog. A absolvit Geofizica si Geologia la 
Universitatea Lomonosov din Moscova. Di- 
rector la Institutul de Geofizica si Geologie al 
ASM din Chisinau. Contributii la cercetarea 
proprietatilor seismice ale solurilor, efectul 
seismic la suprafata pamantului, metode de 
apreciere a pericolului si riscului seismic, zo- 
narea si microzonarea seismica a teritoriului 
Republicii Moldova. Lucrari: Influence of Local 
Soil Conditions on Earthquake Motion in the Ter- 
ritory of Moldova Republic, in volumul Vrancea 
Earthquakers: Tectonics, Hazard and Risk Miti- 
gation, 1999; Behavior During Strong Vrancea 
Earthquakes of Vulnerable Buildings in Republic of 
Moldova. Earthquake Hazard and Countermea- 
sures for Existing Fragile Buildings, Bucuresti, 
2001, in colaborare; Project of Seismic Risk 
Estimation and Disaster Mitigation of Kishinev 
City, 2002, in colaborare. Distins cu Medalia 
Academiei Internationale de Tehnologie si 
Sociologie: Onoare, Glorie, Munca. Membru 
al Asociatiei Internationale Micsorarea Con- 
secintei Catastrofelor Naturale, membru al 
Asociatiei Mondiale a Geofizicienilor. 

Aldea-Teodorovici, Doina 

nume la na§tere Doina Marin 

(15.11.1958, Chi§inau - 

30.10.1992, Co§ereni, Romania) 

Interprets de muzica usoara. Sotie a lui Ion 

A.-T. A absolvit Facultatea de Filologie a 




Doina Aldea-Teodorovici 



Ion Aldea-Teodorovici 



Universitatii din Chisinau, apoi Academia 
de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chi- 
sinau. A realizat scenografii pentru formatia 
de dansuri populare Moldoveneasca, dand 
spectacole in Rusia, Germania, Mongolia, 
Algeria, Iugoslavia, Romania. Artista emerita 
din Republica Moldova. A murit intr-un 
tragic accident impreuna cu sotul. Ordinul 
Republicii post-mortem. 

Aldea-Teodorovici, Ion 

(7.04.1954, Leova, Republica Moldova - 
30.10.1992, Co§ereni, Romania) 
Compozitor si interpret. A studiat la scolile 
de muzica din Chisinau si Tiraspol, apoi a 
studiat compozitia si pedagogia la Conser- 
vatorul G. Musicescu din Chisinau. Regizor 
artistic la Teatrul Mihai Eminescu din 
Chisinau. S-a lansat impreuna cu sotia sa, 
interpretand duete pe versuri de Gr. Vieru. 
A scris peste 300 de cantece, repertoriu 
sustinut in Republica Moldova si Romania. 
A murit intr-un tragic accident, impreuna 
cu sotia. 

Aldulescu, Radu 

(17.09.1922, Piteasca, jud. Ilfov - 
19.03.2006, Nisa, Franta) 
Violoncelist. Bunicii sai au fost violoncelistul 
Dumitru Dinicu si flautistul Petre Elenescu. 
A absolvit Conservatorul de Muzica din Bu- 
curesti si la 1 8 ani a devenit violoncelist in 
orchestra Operei din Bucuresti. A debutat ca 
solist in 1 943 si s-a dedicat mai ales muzicii 
de camera, formand un trio impreuna cu 
pianistul Valentin Gheorghiu si violonistul 
Stefan Gheorghiu. A emigrat in Italia in 
1969 si a primit cetatenie italiana. A predat 
violoncelul la Barcelona, Paris, Maastricht, 
Basel si a fost profesor pana in 1981 la 
Roma. A sustinut numeroase concerte, din 
repertoriul sau facand parte Joseph Haydn, 
Luigi Boccherini, Antonin Dvorak, Hinde- 
mith, Debussy, Kodaly, Sostakovici. A facut 
parte din juriul Concursului European de 
violoncel dotat cu Premiul Arturo Bonucci. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 14 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Aleksandrovic 



A avut elevi deveniti celebri: Paulo Gaio 
Lima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Ma- 
riet van Dijk. In 1951 a devenit artist emerit, 
in 1967 a primit la Londra Premiul Cohen 
pentru eel mai bun interpret al anului. Din 
1985 a fost directorul Festivalurilor Muzi- 
cale de la Costa Brava, Spania. 

Alecsandri, loan 

(30.12.1826, Bacau - 15.05.1884, Paris) 
Diplomat militar, prozator si traducator. 
Frate mai mic al lui Vasile A. Unionist, prie- 
ten cu Nicolae Balcescu si Costache Negri. 
Agent diplomatic al Romaniei, trimis de 
ALL Cuza la Paris si Londra. A scris Odd la 
Unirea romdnilor (postum, 1885), Dor de morti, 
nuvela, 1883, a tradus din C. Flammarion - 
Considerdri asupra cauzelor mdrirei si deedderei 
romanilor, 1884. 

Alecsandri, Vasile 

(21.07.1821 sau 1818, Bacau - 
22.08.1890, Mirce§ti) 

Scriitor. Frate cu loan A. Dupa studiile la 
Pensionul Francez al lui Victor Cuenim de la 
Iasi, si-a trecut bacalaureatul la Paris (1835). 
Tot acolo s-a inscris pe rand la Chimie si 
Medicina, fara a absolvi ceva. Dupa o sedere 
de patru ani la Paris (1834-1838), a calatorit 
in Italia, Germania, Anglia, Spania (aici in 
compania lui Prosper Merimee), Austria, 
Crimeea, Turcia, Grecia, insulele Ionice, 
Africa de Nord, iar in tara prin muntii Mol- 
dovei si statiunile moldovenesti. A detinut 
diverse functii (comis, spatar, postelnic, 
vornic - 1859), dupa Unire ambasador la 
Paris, ministru de Externe. A fost pasop- 
tist si unionist. A publicat in Foaie pentru 
minte, inimd si literaturd „Hora Ardealului", 
la 14 iunie 1848, data devenita aniversare 
UNESCO (din 1998). Poezia sa celebreaza 
unitatea spirituala a romanilor. Premiat la 
Montpellier, la propunerea lui Mistral, de 
catre Juriul Felibrilor, la concursul Socie- 
tatii Limbilor Romanice, pentru „Cantecul 
Gintei Latine", 1878 si apoi, la propunerea 
lui Ion Ghica, premiat in 1881 cu Marele 
Premiu al Academiei Romane pentru drama 
Despot Vodd, 1879. A fost un deschizator de 
drumuri pentru literatura romana. A cules, 
in stil romantic, folclor: Poezii populare ale 
romanilor, 1866 si 1-a facut cunoscut peste 
hotare. Ca poet a fost influentat de motivele 
populare: Doine, 1840-1862; Ldcrdmioare, 
1845-1847; Suvenire, 1853; Mdrgdritdrele, 
1852-1862; Pasteluri, 1867-1869; de cele 
istorice: Legende, 1864-1875; Ostasii nostri, 
1877-1878. Ca director al Teatrului Natio- 
nal din Iasi, alaturi de Mihail Kogalniceanu 
si Iacob Negruzzi (1840), a promovat 




Vasile Alecsandri 



Bojan Aleksandrovic 



dramaturgia originala, scriind el insusi co- 
medii: Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba 
dracului, 1844; Pacala si Tandala, 1857; Chirita 
in Iasi sau Doudfete s-o neneaca, 1850; Chirita 
in provincie, 1852; Fdntdna Blanduziei, 1883; 
feerii: Sdnziana si Pepelea r 1880. Multe dintre 
comedii sunt prelucrari si adaptari dupa 
Moliere, J. Fr. Regnard, Eugene Labiche, 
Eugene Scribe, A. Rolland, Jules Sandeau, 
E.A. Duvert s.a. Dramele stau sub semnul 
romantic (cele istorice) sau clasic: Horatiu, 
Ovidiu. A scris proza de factura realista: Iasii 
in 1844, BaltaAlbd, Istoria unuigalbdn s-a unei 
par ale s.a. si memorii de calatorie: Jurnal de 
cdldtorie in Italia, 1847; Calatorie in Africa s.a. 
A desfasurat o bogata activitate de animator 
cultural, colaborand la cele mai diverse 
publicatii: Albina romaneascd, Dacia literard, 
Steaua Dundrii Revista romana, Convorbiri 
literare, Columna lui Traian r Revista contimpo- 
rand r Liter atorul s.a. A lasat un foarte bogat 
epistolar si o notabila Grammaire de la langue 
roumaine, 1863, unde sustinea principiul 
fonetic in ortografie. I s-au tradus lucrari 
inca din timpul vietii in franceza (1853) si 
engleza (1854, traducator E.C. Crenville 
Murray). Spirit atent la schimbarea vremu- 
rilor, constructiv in registrul institutional, a 
reactionat in spatiul creatiei, desi uneori de- 
corativ si superficial, la dramele neamului. 
Ca scriitor face trecerea de la literatura pre- 
moderna la cea moderna. Membru fondator 
al Academiei Romane (1867). Junimist. 

Aleksandrovic, Bojan 

nume la na§tere Boian Alexandrovici 

(5.01.1977, Negotin, Serbia de Rasarit) 
Parinte spiritual al romanilor de rit ortodox 
din valea Timocului. Protoiereu, ctitor de 
biserici romanesti si promotor cultural in 
Serbia de Rasarit. A absolvit Facultatea de 
Teologie ortodoxa la Belgrad. Hirotonisit 
ipodiacon in 2003 la Catedrala Bisericii Or- 
todoxe Romane din Varset. In 2005 a fost hi- 
rotonisit diacon la manastirea Prislop, iar la 
schitul Retezat a fost hirotonisit preot paroh 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 15 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Alessandrescu 




al Bisericii Ortodoxe Romane din Malainita, 
al carei ctitor este. P.S.S. Daniil Stoenescu 
Partosanu, episcopul vicar al romanilor or- 
todocsi din Serbia, 1-a hirotonisit protoiereu 
iconom stavrofor al Protopopiatului Bisericii 
Ortodoxe Romane din Dacia Ripensis. A in- 
fiintat Asociatia pentru Cultura a Rumanilor 
din Sarbie numita Rumani Ortodocsi, cu 
sediul la Malainita, unde, in 2008, a pus si 
temeliile unei noi Biserici Ortodoxe Romane 
cu Hramul Sfantul Niceta de Remesiana. In 
anul 2008 presedintele Romaniei 1-a distins 
cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Co- 
mandor. 

Alessandrescu, Alfred 

(2.08.1893, Bucuresti - 18.02.1959, Bucuresti) 
Compozitor, dirijor, pianist. A absolvit 
Conservatorul din Bucuresti ca elev al lui 
Alfonso Castaldi si D. G. Kiriac. S-a perfec- 
tionat la Paris cu Auguste Serieux, Vincent 
d'Indy. A lucrat la Filarmonica Bucuresti 
(1920-1940), a fost dirijorul orchestrei 
Operei din Bucuresti (1921-1959), director 
muzical la Radiodifuziunea Romana (1938, 
1945-1947). Ca dirijor si pianist a concertat 
alaturi de: George Enescu, Jaques Thibaud, 
Arthur Rubinstein, Claudio Arrau, Sviatoslav 
Richter, Nathan Milstein s.a. Maestru Emerit 
al Artei (1954). Compozitii: Didona, poem 
simfonic dupa Eneida de Virgiliu, 1911; Fan- 
tezie pentru orchestra mare, muzica de camera, 
1913; Piece pour quatour a cordes, 1921 s.a. 

Alexandra, Liana 

V. Liana Alexandra 

Alexandresco, Dimitrie 

(4.10.1850, Iasi - 1925, Iasi) 
Jurist. A studiat Dreptul la Paris, a functio- 
nat la Tribunalul Iasi pana in 1880, apoi s-a 
inscris in baroul local, fiind avocat pana in 
1899. A fost apoi profesor de Drept Civil la 
Universitatea din Iasi. A publicat la revista 
Dreptul studii de legislatie comparata (ro- 
maneasca si europeana, mai ales franceza), 
a comentat Codul Civil intrat in vigoare 
in 1885. Scrieri: Explicatiune teoreticd si 
practicd a dreptului civil romdn in comparati- 
une cu legile vechi si cu principalele legislatiuni 
straine, 15 vol., 1886-1925; tratatul Dreptul 
vechi si modern al Romaniei 1897; Principiile 
Dreptului civil, cuprinzand doctrina si jurispru- 
dent pana la zi, 4 vol., 1926 (postum). Se 
cunostea cu Vasile Conta si A.D. Xenopol 
si a frecventat Junimea. 

Alexandrescu, Grigore 

(22.02.1810, Targoviste - 25.11.1885, Bucuresti) 
Poet. A invatat greaca moderna inca din 
copilarie, impreuna cu Vasile Carlova, de 




Alfred Alessandrescu 



Grigore Alexandrescu 



la dascalul Rafail. A studiat la Bucuresti la 
clasa de literatura a profesorului J. A. Vaillant 
(1831), unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoi 
la Colegiul Sf. Sava (profesori: Eufrosin 
Poteca, Petrache Poenaru). Posesor al unei 
bogate culturi clasice, a debutat ca poet la 
Curierul romdnesc al lui Heliade Radulescu, in 
1832. A fost pasoptist moderat si unionist. 
Spirit reflexiv si lucid, a consacrat in litera- 
tura romana elegia, epistola, satira, meditatia 
si fabula; in lirica erotica a fost influentat de 
Lamartine. Principalele volume de versuri: 
Poezii, 1838; Suvenire si impresii, epistole si 
fabule, 1847; Meditatii elegii, epistole, satire si 
fabule, 1863. A tradus din Florian (Eliezer si 
Neftali, 1832), Tasso (primele trei canturi din 
Ierusalimul liberat, 1882) s.a. A scris proza: 
Memorial de calatorie, 1863. 

Alexandrescu, Sica 

(1896, Bucure§ti - 14.08.1973, Cannes) 
Regizor. Fiu al actorului Vasile Alexandrescu 
de la Teatrul National din Bucuresti. Dupa 
liceul absolvit la Sf. Sava a fost regizor de cu- 
lise la National, unde lucreaza la Patima rosie 
a lui Mihail Sorbul, piesa in care va debuta 
Elvira Popescu. A functionat ca director de 
scena al Nationalului din Cluj, al Teatrului 
de Comedie din Bucuresti, iar din 1947 
regizor al Nationalului bucurestean. A avut 
succes cu piese de I.L. Caragiale, Goldoni, 
Moliere. Spre finalul carierei a preluat si 
conducerea Teatrului din Brasov, care-i 
poarta numele din 1994. Regie de teatru: 
I.L. Caragiale: Conu' Leonida fata cu reactiu- 
nea, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa, 
N. Gogol - Revizorul. Regie de film: O scri- 
soare pierduta, Bdddranii. Distins cu titlul de 
Maestru Emerit al Artei din RSR. 

Alexandrescu, Sorin 

(18.08.1937, Bucuresti) 

Specialist in teorie si stilistica literara. A ab- 
solvit Facultatea de Filologie din Bucuresti, 
unde a si ramas cadru didactic la Catedra 
de literatura comparata. In 1969 a plecat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 16 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Alexics 




Sica Alexandrescu 



Sorin Alexandrescu 



loan Alexandru 



Radu F. Alexandru 



la Amsterdam, ca lector la universitate si 
nu s-a mai inters. Fondator al Asociatiei 
Olandeze de Semiotica, al Institutului Olan- 
dez de Cercetari de Semiotica, Filosofie si 
Arte. A condus revista International Journal 
of Romanian Studies (1976-1989). A scris o 
monografie despre William Faulkner, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor, 1969. Alaturi de 
Gelu Ionescu a scos editia de Opere - Tudor 
Vianu. Alaturi de specialist precum Roland 
Barthes si Claude Bremond a publicat Ana- 
lyse structurelle des personnages et conflits dans 
le roman „Patul lui Procust" de Camil Petrescu, 
1969; Roemenie. Verhalen van deze tijd (Proza 
in Romania), 1988; Rumanien im Umbruch: 
Chancen und Probleme der europaischen Integra- 
tion, 1993; The Romanian Paradox; Identitate in 
rupturd. Mentalitati romanesti postbelice, 2000. 
Premiat in 1998 de catre Grupul pentru 
Dialog Social pentru intreaga activitate. Co- 
ordoneaza colectia „Studii asupra imaginii" 
a Editurii Polirom. 

Alexandrescu-Urechia, Vasile 

V. Urechia, V(asile) A(lexandrescu) 

Alexandru eel Bun 

V. Musat, Alexandru eel Bun 

Alexandru, lo(a)n 

(25.12.1941, Jopa Mica, jud. Cluj - 
17.09.2000, Bucure§ti) 

Poet. Absolvent al Facultatii de Filologie 
din Bucuresti, specializare la Freiburg, Ger- 
mania, 1968. Dupa 1989, cadru didactic la 
Universitatea din Bucuresti, specialitatea te- 
ologie. A evoluat de la poezia de tip pindaric, 
clasicist, spre cea religioasa, unde se imbina 
fondul autohton, al istoriei nationale, cu 
imnografia ortodoxa de tip bizantin: Viata 
deocamdata, 1965, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor; Infernul discutabil, 1966; Imne, 1 964-1 973; 
Imnele bucuriei, 1973; Imnele Transilvaniei, 
1976; Imnele Moldovei, 1980; Imnele Tdrii 
Romanesti, Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti, 1981; Imnele iubirii, 1983; Imnele 
Putnei, 1985; Imnele Mar amuresului, 1988; Bat 



clopotele inArdeal, 1991. A tradus din ebraica, 
1977, Cdntarea Cantarilor, si a scos o anto- 
logie a poetilor basarabeni: Constelatia Lirei, 
1987. Dupa 1989 a fost senator PNTCD. 
Considerat in epoca unul dintre continua- 
torii curentului autohtonist. 

Alexandru, Radu F. 

nume la na§tere Feldman 
(12.07.1943, Bucure§ti) 

Scriitor. A studiat la Bucuresti matematica, 
filosofia si regia de teatru. Lucrari: Cu fata 
spre ceilalti, proza, 1971; Umbrele zilei, teatru, 
1 974; O sansd pentru fiecare, teatru, Premiul 
Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1979; 
Buna zi de mdine, teatru, 1981; Mlastina, 
teatru, 1992; Nimic despre Hamlet, teatru, 
Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii 
Scriitorilor, 1995. A scris scenarii pentru 
numeroase filme: La capatul liniei, 1981; Punct 
si de la capdt, 1983; Omul zilei, Premiul Special 
al Juriului la Montpellier, Premiul Uniunii 
Cineastilor Romani pentru scenariu, 1997. 
Cele mai multe dintre piese i s-au jucat la 
Timisoara. Director executiv al Forumului 
pentru Starea Culturii, senator (1996-2000), 
vicepresedinte al Asociatiei Culturale de 
Prietenie Romania-Israel. 

Alexics Gyorgy 

(14.09.1864, Arad -7.02.1936, Budapesta) 
Roman din Banatul Sarbesc, dupa familie. 
Nume maghiarizat. Lingvist, istoric literar, 
etnograf, conferentiar la Universitatea 
din Pesta din 1897, apoi, dupa o munca 
stiintifica de mai mult de 20 de ani, profe- 
sor emerit. Fata de precursorii sai, atat in 
cursurile, cat si in opera stiintifica, foloseste 
cele mai noi rezultate stiintifice. Preda studii 
de dialectologie romana, despre cele mai 
vechi documente ale limbii romane. Lucrari: 
Originea si istoria cuvantului „vlach"; Originea 
limbii romane; Istoria limbii romane pdna in sec. 
al XVI-lea; Relatia limbii romane cu latina si 
celelalte limbi neolatine; Categorizarea elementelor 
straine din limba romana; Terminologia crestind a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 17 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Alistar 




limbii romane; Influentele lingvistice romdno-ma- 
ghiare; Influenta limbii romane asupra limbii 
maghiare; Influenta limbii maghiare asupra limbii 
romane; Istoria dictionarelor romanesti; Poezia 
populara romana; Lucrdri critice din aria litera- 
turii si lingvisticii romane; Explicarea diplomelor 
slavo-romdne; Literatura romand in secolul al 
XVJ-lea si al XVII-lea; Cronicari romdni; Lite- 
ratura manuscriselor vechi romanesti Diplomele 
bulgaro -romane; Poezia lui Alecsandri; Poezia lui 
George Cosbuc; Junimea si „Convorbiri literare"; 
Literatura romand in sec. al XlX-lea; Istoricul 
gramaticii romane; Fonetica romand; Morfologie 
romand; Sintaxa romand si Semantica romand. 
A scris numeroase articole pe teme lingvisti- 
ce, literare si etnografice in reviste stiintifice 
maghiare, romanesti, austriece si germane. 
Pentru gimnaziile maghiare, in care se pre- 
da limba romana, a scris Gramatica limbii 
romane,^ 1892, carte aparuta in mai multe 
editii. In 1897, la Budapesta, apare opera 
Polenul trandafirului sdlbatic (Vadrozsapor) , in 
care cerceteaza influenta poeziei populare 
romane, mai ales a baladei, asupra literaturii 
maghiare. In volumul al doilea al Istoriei li- 
teraturii universale (Egyetemes Iroddlomtortenet), 
aparut in editura lui Heinrich Gustav la 
Budapesta in anul 1905, scrie istoria litera- 
turii romane, care apare si in limba germana 
sub titlul Geschichte der Rumdnischen Literatur, 
Leipzig, 1906. Volumul sau Istoria literaturii 
romane, scris in limba maghiara, Roman 
iroddlomtortenet, este recunoscut ca valoros 
atat de romani (Samanatorul, 1905), cat si de 
partea maghiara (Egyetemes Philologiai Koz- 
lony, 1905). Cele mai importante scrieri ale 
sale aparute in limba romana sunt: Texte din 
literatura poporana romana, vol. 1, 1899, vol. II, 
1913 si Pagini din trecut. Cum s-a propoveduit 
unirea in partile bihorene?, 1903. Studiile sale 
au fost publicate in Convorbiri literare, Lu- 
ceafarul Sezatoarea si alte reviste romanesti. 
Comunitatea romaneasca din Ungaria pas- 
treaza vie pana astazi amintirea sa. Lucrari: 
Lexicon linguae Hungaricae aevi antiquioris 
(Arad, 1888), Romdnii (1905), Cartea de can- 
tece a lui Szegedi Gyorgy in traducere roma- 
na din sec. XVI (Szegedi Gyorgy enekeskonyve, 
XIV Szazadbeli roman forditdsban, impreuna 
cu Sztripszky Hiador, Budapesta, 1911), 
Povesti populare romanesti (Roman nepme- 
sek, Budapesta, 1912/13, 2 vol.), Dictionar 
de buzunar maghiar-roman cu cele mai 
importante cuvinte (Magyar-roman zsebszotar 
a legfontosabb szavak osszeallitasaval, 1917), 
Dictionar de buzunar roman-maghiar si 
maghiar-roman cu cele mai importante 
cuvinte (Roman-magyar es magyar-roman 
szebszotar a legfontosabb szavak osszeallitasaval, 
1917), Romana (Romanii, f.a.). De asemenea, 







Gyorgy Alexics 



gramatica maghiara pentru cei care doresc 
sa-si insuseasca aceasta limba fara ajutorul 
unui profesor cu titlul: Gramatica maghiara. 
Manual practic de invatamant pentru autodi- 
dacti (Budapesta, 1942). A fost membru al 
Asociatiei Etnografice Maghiare (Magyar 
Neprajzi Tarsasag). 

Alistar, Elena 

(1.06.1873, Vaisal, jud. Ismail, Basarabia - 
10.01.1956, Pucioasa) 

Medic si om politic. Matusa a Magdei Isa- 
nos. A absolvit Scoala Eparhiala la Chisinau. 
A fost invatatoare la Valeni, Rosu, Zarnesti 
din jud. Cahul si Rezeni, jud. Chisinau. 
A absolvit Facultatea de Medicina la Iasi. 
Arestata pentru atitudine filoromaneasca 
(unirea Basarabiei cu Romania), a fost 
trimisa medic militar pe frontul Primului 
Razboi Mondial, dupa care a fost medic la 
Costiujeni, langa Chisinau. Pe parcursul 
anilor a colaborat la Romania noud r Gazeta 
Basarabiei Poetul, Viata Basarabiei. Mentiona- 
ta in manuscrisul lui Iorgu Tudor Miscarea 
cultural- sociala in Basarabia (1918-1944). 
Deputat in Sfatul Tarii ca membru al Parti- 
dului National Moldovenesc, cand s-a votat 
unirea Basarabiei cu Romania. A fondat Liga 
Culturala a Femeilor din Basarabia, apoi 
Gruparea Femeilor Romane (1927). A fost 
presedinta a Partidului Poporului (infiintat 
de maresalul Averescu, si el basarabean). 
A fost vicepresedinta a Consiliului National 
al Femeii din Basarabia, vicepresedinta a So- 
cietatii Ateneu din Chisinau, vicepresedinta 
a Asociatiei Corpului Didactic, sectia Chisi- 
nau. In 1 940 s-a refugiat peste Prut, dar intre 
1941 si 1942 se afla din nou la Chisinau, 
unde e membra a Comitetului Municipal de 
Patronaj. Refugiata a doua oara peste Prut, 
a decedat la inceputul anului 1956. O strada 
din Chisinau ii poarta numele. 

Almajan, Slavco 

(10.03.1940, Oresa, Banatul Sarbesc) 
Prozator, poet, eseist. A absolvit Facultatea 
de Filosofie la Novi Sad. Redactor la Radio 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 18 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Amiras 



Novi Sad, Televiziunea din Novi Sad, re- 
dactor-sef al revistei Lumina si al Editurii 
Libertatea, presedinte al Asociatiei Scriito- 
rilor din Voivodina, presedinte al Societatii 
de Limba Romana din Voivodina, apoi 
presedinte al Centrului pentru un Dialog 
Deschis Argos din Novi Sad. Autor modern 
si variat tematic, unul dintre sustinatorii fer- 
venti ai identitatii romanilor din Voivodina, 
atat in poezie (Barbatul in stare lichida, 1970; 
Casa desertului, 1971; Vara cailor, 1974; Liman 
trei, 1978; Labirintul rotativ, 1983; Mutatia 
punctului, 1986; Poeme, 1988; Calaretul din 
Babilon, 1996), in proza (Noaptea de hdrtie, 
1971; Pianul cu paianjeni 1991), cat si in 
eseuri (Toamna de aur, 1983; Steaua stelelor, 
1988; Metagalaxia minoritara, 1996). Influen- 
tat de Nichita Stanescu si bun cunoscator 
al modelelor literaturii romane. Laureat al 
Marelui Premiu pentru Poezie la Festivalul 
International de Poezie de la Cluj-Napoca 
(1996), al Insignei de Aur (1996, Belgrad) si 
al Premiului Opera Omnia (1997, Novi Sad) 
al Asociatiei Scriitorilor din Voivodina. 

Aman, Theodor 

(1831, Campulung-Muscel - 1891, Bucuresti) 
Pictor. Elev al pictorului Constantin Lecca la 
Craiova, a studiat apoi la Paris (1850-1851), 
specializandu-se in mari compozitii istorice: 
Cea din urmd noapte a luiMihai Viteazul, 1852; 
Batalia de la Oltenita, 1854; Unirea Principate- 
lor, 1857; Vlad Tepes si solii turci, 1861-1864; 
Izgonirea turcilor la Calugareni, 1872; Tudor 
Vladimirescu, 1874-1876. Director fondator 
al Scolii Nationale de Arte Frumoase din 
Bucuresti (1861). Influentat de scoala de 
pictura impresionista de la Barbizon, a fost 
un spirit mult mai larg, si-a alcatuit singur 
pianul casei (pe care se vad insemnele 
masonice), a urmarit constructia aducand 
materiale din Italia, a pictat fresca interioara, 
si-a sculptat singur mobila. A fost prieten 
bun cu familia (pictori si sculptori) Storck. 
A lasat si o colectie impresionanta de lucrari 
de grafica. Membru post-mortem al Acade- 
miei Romane (1991). 

Amfilohie Hotiniul 

(1735-1800, Zagravia, jud. lasi) 
Autor didactic. Se pare ca s-a nascut dincolo 
de Prut, s-a scolit la Putna si la Kiev. A cala- 
torit in Italia inainte de a deveni episcop de 
Hotin (1768-1780). A adus carti de la Roma 
si, in timpul sederii la schitul Zagravia, a 
contribuit la modernizarea si laicizarea in- 
vatamantului. A alcatuit un manual de arit- 
metica: Elementi aritmetice ardtate firesti, 1784, 
prelucrare dupa Alessandro Conti, unul de 
geografie: De obste gheografie, prelucrare dupa 




Slavco Almajan 



Theodor Aman 



Geographie universelle de Claude Buffier, dar 
cu o cronologie a domnilor Moldovei in 
final, care va constitui sursa lui Samuil Micu 
pentru Istoria pentru lucrurile si intdmplarile 
romanilor pre scurt. A prelucrat si un tratat 
italian de stiintele naturii, cu titlul Grama- 
tica fizicii, 1790, unde abordeaza chestiunea 
absentei din limba romana a terminologiei 
stiintifice. Spirit iluminist, urmas al lui Di- 
mitrie Cantemir, a fost unul dintre primii 
care s-a preocupat de formarea limbajului 
stiintific si unul dintre primii preocupati de 
acordul cultural al spatiului romanesc cu 
restul Europei, constient de rolul de echili- 
bru si de sinteza al acestui spatiu intre estul 
si vestul continentului. 

Amiras, Alexandru 

(sfar§itul sec. XVII - Tnceputul sec. XVIII) 
Carturar grec din Smirna, translator al lui 
Carol al XH-lea al Suediei in timpul cam- 
paniilor din Balcani. A stat in Moldova pe 
vremea ultimului domn pamantean, Mihai 
Racovita, ca agent diplomatic cu Suedia, ca- 
patand rangul de caminar. A avut mai multe 
misiuni de mediator, mai ales pe langa tatari, 
dar si pe langa maghiari. Insoteste pe teri- 
toriul Moldovei solii poloni in trecere spre 
Constantinopol. A favorizat insa venirea 
domniilor fanariote, ramanand agent diplo- 
matic si sub Grigore Ghica al II-lea, cand 
ajunge postelnic, insarcinat cu apararea 
teritoriului Moldovei. Se considera ca textul 
Cronica anonimd a Moldovei (1661-1729), nu- 
mit si Pseudo- Amiras, ii apartine. Acest text a 
fost sursa lui Ch. Peysonnel pentru lucrarea 
Observations historiques et geographiques sur les 
peuples barbares qui on habite les bords du Danube 
etdu PontEuxin, 1765. Ceea ce e sigur este ca 
il traduce pe Ch. Peysonnel in greceste (Iasi, 
1729). Este si autorul lucrarii grecesti despre 
viata lui Carol al XH-lea, text pastrat doar in 
versiune italiana: Autentica storia di Carlo XII, 
publicata de Nicolae Iorga, 1905. A fost si un 
bun mediator cultural, traducand in romana 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 19 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Anania 





Valeriu Anania 



Constantin Anastasatu 



lucrarea lui A. Catiforo - Vita di Pietro il 
Grande, Venetia, 1735, text nepastrat. 

Anania, Valeriu 

(18.03.1921, Glavile, jud. Valcea - 
31.01.2011, Cluj-Napoca) 
Arhiepiscop - cu numele Bartolotneu - si 
scriitor (cu numele real). A studiat Teologia 
la Seminarul Central din Bucuresti (1933- 
1941), apoi la Cluj si Sibiu (1941-1948). 
A inceput si Medicina la Cluj, nefinalizata 
din pricina cedarii Ardealului de Nord. De- 
tinut politic (1958-1964). A fost episcop al 
Bisericii Romane din Detroit (1975-1979), 
ridicata la rangul de Arhiepiscopie Misi- 
onara Ortodoxa Romana in America, de 
sine statatoare, din 1974, gratie stradaniilor 
episcopului, avand in jurisdictia sa SUA, 
Canada, America de Sud, insulele din Pa- 
cific. A fost arhiepiscop al Clujului, Vadului 
si Feleacului. A dramatizat mituri (Miorita, 
1966 - prefata Tudor Arghezi; Manole, 
1968; Du-te vreme, vino vreme, 1969), a scris 
poeme strabatute de fiorul timpului: Steaua 
zimbruluiy 1971; File de acatist, 1976, Detroit; 
Anamneze, 1984. A scris si proza cu iz exotic: 
Strdinii din Kipukua, 1979, roman; Rotonda 
plopilor aprinsi, 1983, memorii, ca si lucrari 
de teologie: Orthodoxy in America Today (Or- 
todoxia astazi in America), 1971, Detroit. 
A continuat tot timpul sa scrie literatura: 
Greul pamdntului. O pentalogie a mitului romd- 
nesc, 2 vol., 1982, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor; Amintirile peregrinului apter, 1990; studii: 
Fro memoria. Actiunea catolicismului in Romania 
interbelicd, 1992. A tradus Biblia (Vulgata) din 
greaca veche in 2005. Reeditata in 2011 cu 
lustratii (8 volume) de Editura Litera. 

Anastasatu, Constantin 

(2.09.1917, Corabia, jud. Dolj - 

26.07.1995, Bucure§ti) 

Medic ftiziolog. A studiat Medicina la Cluj, 

ca elev al lui Leon Daniello. Lucrari in do- 

meniul chimioterapiei si chimioprofilaxiei in 

tuberculoza. A fost profesor la Institutul de 



Medicina si Farmacie din Bucuresti, mem- 
bru marcant al Societatii de Pneumologie. 
Spitalul de pneumoftiziologie din Mihaesti 
ii poarta astazi numele. Lucrari: Institutul de 
Medicina si Farmacie din Bucuresti, 1968, im- 
preuna cu Theodor Burghele si Vasile Pre- 
descu; Riscurile fumatului pentru fumatori si ne- 
fumatori, 1982; Academicianul Marius Nasta si 
problematica actuald a pneumoftiziologiei, 1991. 
A primit Diploma de Excelenta Academica si 
placheta de onoare In Memoriam Carol Da- 
vila. Membru al Academiei Romane (1990), 
presedinte al Sectiei Medicale a Academiei. 

Anastasie Crimea 

V. Crimea, Anastasie 

Anastasiu, Mihai (Michel) 

(26.07.1941, Bra§ov) 

Arhitect. A absolvit Mecanica la Politehnica 
din Bucuresti si Institutul de Arhitectura Ion 
Mincu, tot din Bucuresti. In 1969 a emigrat 
la Montreal, Canada. Din 1975 lucreaza la 
compania Hydro-Quebec; arhitect la Grou- 
pe Equipement (1975-1983); a realizat pro- 
iectul cladirilor C.A.S. de la St. Hyacinthe, 
IREQ (extinderea laboratoarelor Institutului 
de Cercetare al companiei Hydro -Quebec), 
Centrul de Cercetari Sonelgaz-Algerie, 
C.A.S. de Granby Implicat in realizarea de 
mari proiecte: centralele hidroelectrice din 
Beauharnois, din Grand-Mere, aerogara 
GB2 din Grande Baleine. Pe plan comunitar 
a executat proiectul arhitectural al bisericii 
ortodoxe romane Buna Vestire si al Cen- 
trului Cultural Roman (Montreal). A primit 
premiul de excelenta in arhitectura acordat 
de Ordinul Arhitectilor din Quebec (1973, 
1974 si 1986). Presedinte al Centrului Cul- 
tural Roman din Montreal de peste doua 
decenii; membru al Ordinului Arhitectilor 
din Quebec (din 1974). 

Andreescu, Aurelian 

(12.05.1942, Bucure§ti - 
22.07.1986, Eforie Sud) 

Cantaret de muzica usoara, specializat in 
muzica pop. S-a inscris la Scoala Tehnica 
de Arhitectura si a debutat in 1963, ca 
elev. Slagare celebre: „Vii in viata mea"; 
„Buna dimineata, micuta stea"; „Cantec de 
leagan"; „Copacul"; „Oameni"; „Oh, Lady 
Mary" (toate 1972), Fetitele din Bucuresti. 
Au compus pentru el: Marius Teicu, Gelu 
Solomonescu, Temistocle Popa, Alexandru 
Mandy s.a. A preluat si interpretat melodii 
de Ionel Fernic („Pe bolta cand apare luna"). 
A facut parte din echipa Romaniei (alaturi 
de Aura Urziceanu si Mihaela Mihai) care 
a cucerit Cupa Europei la concursul de la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 20 



& 



31.10.2011 17:22:17 



Andrei 




Mihai Anastasiu Aurelian Andreescu 



Horia Andreescu 



Ion Andreescu 



Knokke-le-Zoute, Belgia, in anul 1971. 
In anul 1973 reprezinta Romania la Olim- 
piada Cantecului de la Atena si deschide 
recitalul lui Johnny Hallyday. Unul din 
trofeele Festivalulului de Muzica Usoara de 
la Mamaia ii poarta numele. La fel Festivalul 
pentru Copii si Tineret din Bucuresti. 

Andreescu, Horia 

(18.10.1946, Bra§ov) 

Dirijor. A absolvit Conservatorul din Bu- 
curesti, avandu-i profesori pe V Giuleanu, 
Stefan Niculescu, C. Bugeanu, Marin 
Constantin s.a. S-a perfectionat la Aka- 
demie fur Musik und darstellende Kunst 
din Viena (1974-1975) cu H. Swarowski si 
K. Osterreicher (dirijat orchestra), la Trier 
si Munchen (1978-1980) cu Sergiu Celi- 
bidache. Dirijor la Filarmonica din Ploiesti, 
fondator si dirijor al formatiei Virtuozii din 
Bucuresti (din 1989). Director general al 
formatiilor muzicale de la Radio difuziunea 
bucuresteana (din 1992). Profesor asociat 
la Academia de Muzica din Bucuresti. Diri- 
jor-invitat permanent la Mecklenbiirgische 
Staatskapella Schwerin (1979-1990), Or- 
chestra Simfonica Radio Berlin (1981-1991) 
si Filarmonica din Dresda (1983-1991). 
Distinctii la concursurile internationale de 
dirijat Mikolai Malk din Copenhaga (pre- 
miul III, 1977); Ernest Ansermet din Geneva 
(medalia de bronz, 1978). Turnee artistice 
in Germania, Anglia, Olanda, Danemarca, 
Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elvetia, 
Polonia, URSS, Italia, Franta, Portugalia, 
Irlanda, Austria, Spania, Grecia, Turcia, Un- 
garia. A colaborat cu Berliner Staatskapelle, 
Wiener Symphoniker Orchestra, orchestre- 
le Radio din Berlin, Madrid, Leipzig, BBC 
Londra etc. Sub conducerea sa au evoluat 
solisti precum Uto Ughi, Anne Sophie Mut- 
ter, Victor Tretiakov, Oleg Kogan, Monte 
Pederson, Michael Roll, Jenny Abel, Daniel 
Kientzy si multi altii. A prezentat prime au- 
ditii cu operele multor compozitori, printre 
care P. Bentoiu - Simfoniile a VH-a si a VIII-a, 



Karlheinz Diettrich - Concertul pentru violon- 
cel si orchestra, Calin Ioachimescu - Concert 
pentru saxofon si orchestra, Myriam Marbe - 
Concert pentru viola da gamba si orchestra, 
Gh. Dumitrescu - opera Orfeu etc. Din 
repertoriul sau permanent fac parte opere - 
Othello, Madame Butterfly, Olandezul Zburdtor, 
Carmen, Oedip, Parsifal, Rigoletto, II mondo della 
luna; recviemuri de Verdi, Mozart, Brahms, 
Faure, Britten; simfonii de Haydn, Mozart, 
Beethoven, Brahms, Bruckner, Ceaikovski, 
Mahler, Richard Strauss, Stravinski, Sos- 
takovici, Prokofiev, Lutoslavski, Henze, 
Enescu; oratorii - Oratoriul de Craciun si 
Oratoriul de Fasti de Paul Constantinescu. 
Premiul criticii muzicale din Berlin. 

Andreescu, Ion 

(15.02.1850, Bucure§ti - 22.10.1882, Bucure§ti) 
Pictor. A absolvit Scoala de Arte Frumoase 
ca elev al lui Theodor Aman. A lucrat la 
Buzau, unde era profesor, realizand portrete 
de tarani si peisaje, revenind la Bucuresti in 
1873. A plecat la Paris in 1879 si a studiat la 
Academie Julian, apartinand grupului de la 
Barbizon, ca si Nicolae Grigorescu. Lucrari: 
Margine de sat, Ciobanul cu oile, Peisaj din Crdn- 
gul Buzdului, Inceputul primdverii, Autoportret 
s.a. Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1948). Academia de Arte Vizuale 
din Cluj ii poarta numele. 

Andrei, Petre 

(29.06.1891, Braila - 4.10.1940, la§i) 
Sociolog, filosof si politician. A studiat 
filosofia la Berlin, si-a sustinut doctoratul 
la Iasi cu teza „Filosofia valorii". Profesor 
universitar la Iasi, ocupand Catedra de 
sociologie si etica dupa ce Dimitrie Gusti a 
plecat la Bucuresti. Ministru al Instructiunii 
Publice. Reprezentant al aripii de stanga a 
Partidului National Taranesc. Antifascist, a 
luptat contra legionarilor. S-a sinucis dupa 
ce a aflat ca va fi ridicat de legionari. Lucrari: 
Sociologia revolutiei (1921), Problema fericirii. 
Fundamentul sau etic sociologie (1927), Probleme 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 21 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Andrei 





4aL 



tl 



§tefan Andrei 




Pavel Andreicenco 



Andrei Andreicut 



de metodd in sociologie (1927), Sociologia gene- 
raid (1936), Manual de sociologie (1938). In 
1997 s-a infiintat o Fundatie Academica ce-i 
poarta numele. Cu numele lui e numita si 
o universitate particulara din Iasi. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1991). 

Andrei, §tefan 

(29.03.1931, Podari, jud. Dolj) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Con- 
structii Hidrotehnice a Institutului de 
Constructii din Bucuresti. Membru al PCR 
din 1957, a devenit ministru de Externe 
(1978-1985) ca succesor al lui George Ma- 
covescu, in cadrul formarii echipelor proprii 
de catre Nicolae Ceausescu. A fost apoi 
presedinte al Consiliului Central de Control 
Muncitoresc al Activitatii Economice si 
Sociale si viceprim-ministru. A facut inchi- 
soare (1990-1992) ca om politic al perioadei 
Ceausescu. 

Andreian-Cazacu, Cabiria 

(1928, Iasi) 

Matematician. A absolvit matematica la Bu- 
curesti (1949) ca eleva a lui Simion Stoilow. 
Profesor la Universitatea din Bucuresti, 
decan al Facultatii de Matematica. Lucrari: 
Probleme moderne de teoria functiilor, 1965; 
Theorie Der Funktionen Mehrerer Komplexer 
Veranderlicher ; 1975; Wertverteilung Meromor- 
pher Funktionen in Fin - Und Mehrfach Zusam- 
menhangenden Gebieten, in colaborare cu Rolf 
Herman Nevanlinna, Alexander Dinghas, 
1980. Membru al Academiei Oamenilor de 
Stiinta din Romania, membru de onoare al 
Academiei Romane, 2006. 

Andreicenco, Pavel 

(10.11.1930, Dnepropetrovsk, Ucraina - 
16.06.2001, Chisinau) 

Dansator. Rom ca etnie. Solist al Ansam- 
blului Joe, apoi al Ansamblului Miorita din 
Chisinau. Laureat al Festivalului Mondial al 
Tineretului si Studentilor (Bucuresti, 1953), 
Artist al Poporului din RSSM (1966). 



Andreicut, Andrei prenume la na§tere loan 
(24.01.1949, Oarta de Sus, jud. Maramures) 
Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia. A absol- 
vit Facultatea de Constructii Cai Ferate si 
Poduri din Bucuresti, apoi Institutul Teo- 
logic din Sibiu. A fost inginer de cai ferate 
la Cluj, preot la Turda si Alba Iulia. Episcop 
din 1990, uns in monahism la manastirea 
Toplita (1991). A infiintat o tipografie a 
Episcopiei (ridicata la rangul de arhiepi- 
scopie in 1998) si un seminar teologic la 
Alba Iulia, devenit Facultate de Teologie 
Ortodoxa. Lucrari: Spovedanie si Comuniune, 
1998; Dinamica despdtimirii, 2001; Spirituali- 
tate crestind pe intelesul tuturor, 2002; Morala 
Imparatiei intemeiata pe Sfdnta Scripturd si 
Sfintii Pdrinti, 2003; Mai putem trdi frumos? 
Pledoarie pentru o viatd morala, 2004; Ospdtul 
credintei r 1999; In pas cu tranzitia, 1999; S-au 
risipit fdedtorii de basme, 2001; Repere de mora- 
la crestina , 2007. 

Andricu, Mihail 

(2.12.1894, Bucuresti - 4.03.1974, Bucuresti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti ca elev al lui Alfonso Castaldi, 
apoi Facultatea de Drept a Universitatii din 
Bucuresti. Profesor la Universitatea de Mu- 
zica din Bucuresti (i-a avut elevi pe Stefan 
Niculescu, Dumitru Capoianu, Aurel Stroe 
s.a.). Avea mari deschideri culturale (muzica 
de jazz, muzica noua), ceea ce i-a adus neca- 
zuri. In ciuda acestui fapt, trebuie considerat 
spiritul modernizator al perioadei socialiste, 
initiatorul unui proces de resincronizare a 
muzicii romanesti cu standardele muzicii 
universale. Distins cu Premiul de compozi- 
tie George Enescu in 1924, Premiul Robert 
Cremer in 1931, Premiul Anhauch in 1932, 
Premiul Academiei Romane in 1949, Or- 
dinul Meritul Cultural. Membru al Societe 
Francaise de Musicologie din Paris, al Aca- 
demiei Romane (exclus 1959, apoi reprimit), 
membru si vicepresedinte al Uniunii Com- 
pozitorilor (exclus, apoi reprimit). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 22 



& 



31.10.2011 17:22:17 



Andritoiu 




Mihail Andricu 



Andrei Andrie§ 



Serafim Andrie§ 



loan Andrie§escu 



Andrie§, Andrei 

(24.10.1933, Chi§inau) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Matematica 
si Fizica a Universitatii de Stat din Chisinau, 
a fost cercetator la Institutul Fizico-Tehnic 
din Petersburg (Leningrad), apoi a devenit 
cercetator la Institutul de Fizica Aplicata al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. Este seful 
Centrului de Optoelectronica. A deschis noi 
directii de cercetare in domeniul aplicarii se- 
miconductorilor amorfl in sistemul de inre- 
gistrare a informatiei optice. Membru (1 978) 
si presedinte (1989-2004) al Academiei de 
Stiinte a Moldovei, membru de onoare al 
Academiei de Cosmonautica din Moscova 
(1992), membru al Academei Ingineresti a 
Federatiei Ruse (1992), membru al Acade- 
miei Romane (1991), Doctor Honoris Causa 
al Universitatii Politehnice din Bucuresti 
(1994), Om de Stiinta Emerit din Republica 
Moldova (1984)'. 

Andrie§, Serafim 

(6.02.1942, Ca§unca, Basarabia) 
Pedolog. A absolvit Agronomia la Universi- 
tatea de Stat a Moldovei. A lucrat la filiala 
Chisinau a Institutului Unional pentru De- 
servire Agrochimica, devenind directorul 
institutiei. Pe baza generalizarii rezultatelor 
experientelor de camp si de laborator a 
determinat legitatile actiunii ingrasamin- 
telor azotoase, fosfatice si potasice privind 
modificarea regimurilor nutritive ale solu- 
rilor si productivitatii plantelor de cultura. 
A condus echipa care a elaborat Programul 
national de sporire a fertilitatii solului pana 
in 2020. Lucrari: Reglarea regimurilor nutriti- 
ve pentru obtinerea recoltelor scontate de grdu de 
toamnd si porumb , 1993. Laureat al Premiu- 
lui de Stat, Om de Stiinta Emerit, membru 
de onoare al Academiei de Stiinte Agricole 
si Silvice Gheorghe Ionescu-Sisesti, Roma- 
nia (2006), membru al Academiei Interna- 
tionale de Stiinte Ecologice si Securitate a 
Vietii cu sediul la Sankt- Petersburg (1997). 



Vicepresedinte al Societatii Nationale de 
Stiinta Solului. 

Andrie§escu, loan 

(2.05.1888, la§i - 17.12.1944, Bucure§ti) 
Arheolog. A studiat la Liceul National din 
Iasi. In 1906, dupa terminarea studiilor se- 
cundare, s-a inscris la Facultatea de Litere si 
Filosofie din orasul natal. Dupa sustinerea 
tezei de doctorat la Iasi, isi imbogateste 
cunostintele la Berlin, unde studiaza isto- 
ria antica si preistoria. Impreuna cu Vasile 
Parvan este considerat creatorul scolii ar- 
heologice romanesti. A pus bazele unei noi 
specialitati in istoriografia romana - preisto- 
ria. Muzeul National de Antichitati, bazat pe 
sapaturile de la Histria, ca si din alte zone 
ale Dobrogei (Scythia Minor) si Institutul 
de Istoria Artei au fost fondate de el im- 
preuna cu alti mari specialisti. Cu o bogata 
activitate arheologica si didactica, a publicat 
numeroase copii si traduced de inscriptii 
in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 
peste 50 de lucrari stiintiflce originale, din- 
tre care amintim: Asupra epocei de bronz din 
Romania, Din preistoria Olteniei, De la Preistorie 
la Evul Mediu, Contributii la Dacia inainte de 
romani Piscul Crasani, Consideratiuni asupra 
tezaurului de la Vdlci-Trdn de langa Plevna, 
Vasile Parvan s.a. Director al Muzeului Na- 
tional de Antichitati din Bucuresti. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1928), 
membru al Institutului Arheologic German 
si al Societatii Anticarilor din Londra. 

Andritoiu, Alexandru 

(8.10.1929, Va§cau, jud. Bihor - 
3.10.1996, Bucure§ti) 

Poet. S-a inscris la Facultatea de Filolo- 
gie din Cluj, pe care a parasit-o pentru a 
se inscrie la Scoala de Literatura Mihai 
Eminescu din Bucuresti, absolvita in pri- 
ma promotie (1951). Curs despre Balzac 
sustinut de Petru Dumitriu. A fost redactor 
la diverse publicatii {Contemporanul, Luceafa- 
rul r Gazeta literara). Multa vreme a condus 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 23 



^ 



31.10.2011 17:22:18 



Andronati 





Alexandru Andritoiu 



Nicolae Andronati 



Coca Andronescu Ecaterina Andronescu 



revista Familia din Oradea (1965-1989). 
A debutat cu volumul In Tar a Motilor seface 
ziua, 1953, Premiul de Stat. Alte volume: 
Tortile de aur, 1958; Elixirul tineretii, 1964; 
Simetrii, 1970, Premiul CCES; Aur, 1974; 
Doua flori, doud surori, 1988. A elaborat an- 
tologii de poezie, singur sau in colaborare 
cu alti autori: Antologie de poezie canadiand de 
limbd francezd, 1976; Antologie de poezie viet- 
namezd clasicd si contemporand, 1980; Antologie 
de poezie chinezd modernd, 1990. A tradus din 
maghiara, greaca, rusa. 

Andronati, Nicolae 

(7.11.1938, Caraga§, Transnistria) 
Specialist in informatica si tehnica de cal- 
cul. A studiat la Institutul Politehnic din 
Lvov (1958) si la Institutul de Radiotehnica, 
Electrotehnica si Automatica din Moscova 
(1969). Profesor la Universitatea Tehnica a 
Moldovei (1972-1992), director al Centrului 
de Cercetari Stiintince DELSY (1978-1992). 
Cercetari legate de hardware, modelare 
computerizata. Autor a peste o suta de 
lucrari de specialitate si a 14 brevete de in- 
ventie. Lucrari: Ananozoeue ebmucnumenbHue 
MavuuHU u 603MOMHOcmu ux npuMeneHUM 
e adpoeeodesuu in „3neKTpo3HepreTMKa m 
aBTOMaTMKa", 1974; HeKomopue HanpaenenuH 
ACY mexHonoeimecKUMU npoi^eccamu in 
„ABTOMaTM3MpoBaHHbie cMCTeMbi m nepeflana 
MH(J)opMaij;MM": Mamepuanu cemunapa no 
Ku6epnemuKe r 1975; Perioada de tranzitie si 
tehnologiile informationale, 1996. In prezent pre- 
sedinte al Societatii de Informatica si Tehnica 
de Calcul din Republica Moldova, membru 
al Comitetului Executiv al European Uni- 
versities Information Systems Organization. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 
Decorat cu Ordinul Drapelul Rosu de Munca. 

Andronescu, Coca 

(3.07.1932, Patarlagele, jud. Buzau - 
5.08.1988, Bucure§ti) 

Actrita. A absolvit Institutul de Teatru 
din Cluj, 1953. In anii 1970 joaca intr-un 



miniserial TV de mare succes la public si la 
critica, difuzat de Televiziunea Romana, in 
care interpreteaza in duet cu Octavian Co- 
tescu memorabilul cuplu de personaje Tanta 
si Costel din Lehliu Gara. A mai interpretat 
roluri in filmele: Bdddranii, 1960; Dragoste la 
zero grade, 1964; Expresul de Buftea, 1978; Ah, 
aterizeaza strabunica, 1981; Cuibul de viespi, 
1987, dupa piesa Gaitele de Kiritescu; Moar- 
tea unui artist 1989, dupa piesa cu acelasi 
titlu de Horia Lovinescu. Ca actrita de teatru 
a interpretat pentru Teatrul de Televiziune 
roluri in: Cuibul cotofenelor r Gaitele, Hangita 
lui Goldoni r Hanul Ancutei, Visul unei nopti de 
iarnd s.a. 

Andronescu, Ecaterina 

(7.04.1948, Malovat, jud. Mehedinti) 
Chimista. A absolvit Facultatea de Chimie 
industrials la Institutul Politehnic din Bu- 
curesti. Specializare la Lyon, Londra, Sevilla. 
Profesor si decan la Facultatea de Chimie 
Industrial^, rector al Universitatii Politehni- 
ce din Bucuresti. Membru al PSD, membru 
al Consiliului National al PSD, ministru al 
Educatiei (2000-2003, 2008-2009). Mem- 
bru fondator al Societatii Romane a Cera- 
mistilor, membru al Societatii de Inginerie 
Chimica, membru al Academiei Oamenilor 
de Stiinta. Distinsa cu Ordinul Steaua Ro- 
maniei in rang de Cavaler (2002). 

Andronescu, Plautius 

(10.12.1893, Zurich, Elvetia - 
4.11.1975, Timi§oara) 

Inginer (specializare: tehnica tensiunilor 
inalte). Familie originara din Barlad. A ab- 
solvit liceul Matei Basarab la Bucuresti, a 
studiat la Scoala Politehnica Federala din 
Zurich, remarcat fiind de profesorii Aurel 
Stodola si Karl Kuhlmann, o somitate mon- 
diala in domeniul electotehnicii teoretice, al 
carui asistent a fost. Acolo si-a sustinut teza 
de doctorat cu o remarcabila lucrare privind 
masinile asincrone cu rotor in colivie, pu- 
blicata ulterior in prestigioasa revista Archiv 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 24 



^ 



31.10.2011 17:22:18 



Anestiade 




Plautius Andronescu 



Vladimir Andrunachievici 



Vasile Anestiade 



fur Elektrotehnik. Vine in tara in 1925, invitat 
de profesorul Dimitrie Leonida, si este unul 
dintre fondatorii Politehnicii din Timisoara 
(Catedra de bazele electrotehnicii), al carei 
rector fondator a fost matematicianul Traian 
Lalescu. A fost profesorul academicianului 
Remus Radulet. A contribuit la dezvoltarea 
industriei electrotehnice romanesti (a infiin- 
tat prima fabrica de masini electrice din Cluj, 
1925), a facut parte din Comisia de electrifi- 
care a Cailor Ferate Romane. Dupa al Doilea 
Razboi Mondial a fost internat in lagarul de 
la Caracal, unde a stat sub un an, dupa care 
a revenit la catedra. A publicat numeroase 
lucrari de specialitate in Romania, Europa 
si America. Cea mai cunoscuta lucrare a sa 
este Bazele electrotehnicii, 2 vol., dupa care se 
studiaza si astazi. 

Andru, Gherasim 

(4.03.1890, Bihor - 26.03.1957, Sutjeska, 
fosta Sarcie Romana, Banatul Sarbesc) 
Carturar si preot. Protopop al Bisericii Orto- 
doxe Romane din Torontal. A colaborat cu 
biblioteca I.G. Bibicescu din Turnu Severin 
si a infiintat biblioteci satesti si bisericesti 
in satele din Torantal: Sarcia, Toracu' Mic, 
Toracu' Mare, Chisoros, Ecica, Iancaid. Im- 
preuna cu invatatoarea Livia Brenici a pre- 
gatit manuscrisul Monografia satului Sarcia 
Romana, straveche vatra romaneasca atestata 
documentar in zeciuielile pap ale din anul 
1338. Era abonat la revista Convorbiri liter are 
si ziarul Nddejdea. 

Andrunachievici, Vladimir 

(3.04.1917, Sankt Petersburg, Rusia - 
22.07.1997, Chisinau) 

Matematician. Evreu ca etnie. A absolvit 
Universitatea din Iasi ca elev al lui Gr. Moi- 
sil, Al. Myller, Vera Myller-Lebedev, Dim. 
Pompeiu. Specializare la Universitatea 
Lomonosov din Moscova. Elev al lui Otto 
Schmidt (astronom) si A.G. Kurosh. Al- 
gebrist. Dupa activitatea la Universitatea 
din Chisinau (1947-1953) a fost chemat 



la Universitatea din Moscova, la Catedra 
de algebra. A revenit la Chisinau odata cu 
fondarea filialei moldovenesti a Academiei 
de Stiinte a URSS, impreuna cu Volghin si 
Baranov. Director fondator al Institutului 
de Matematica al Academiei de Stiinte si al 
Centrului de Calcul al Institutului de Fizica 
si Matematica. Atunci cand matematicienii 
V S. Makarov si Nicolae Jitarasu au fost dati 
afara din institut, primul pentru apolitism, 
iar al doilea pentru ca era roman dupa acte 
(nascut in nordul Bucovinei), i-a angajat la 
Institutul de Matematica. Ca fondator al 
scolii matematice din Moldova, si-a ajutat 
elevii (Vladimir Arnautov, Iuri Reabuhin, 
Mihail Ursul) sa se specializeze la marile 
universitati ale URSS ori din lume. Lucrari: 
PaduKanu, ame6pa u cmpyKmypHan meopun 
(Radicali, algebra si teorie structurala), 1973, 
in colaborare. Membru si vicepresedinte al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Anestiade, Vasile 

(4.05.1928, Saratenii Vechi, com. Telenesti, 
jud. Orhei, Basarabia) 

Medic. A absolvit liceul la Iasi si Medicina 
la Chisinau. Specializare la Londra, 1978. 
Doctorat in Medicina la Chisinau. Profesor 
la Universitatea de Stat de Medicina, in spe- 
cialitatea morfopatologie, si rector (1963- 
1986). Director al Centrului de patologie al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (din 1993). 
Fondator al Laboratorului de Patologie al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (1986-1991) 
si al Societatii de Cardiologie din Moldova. 
Autor a 10 monogram si peste 400 de lucrari 
publicate la Paris, Moscova, Tokio, Berlin, 
Washington, Bucuresti, Sankt-Petersburg, 
Kiev etc. Lucrari: AmepocKnepo3 apmepuu, 
1967; Atherosclerosis and Immunoinflammation, 
Berlin, 1997; Morfopatologie generald: compen- 
dia atlas, 1997; Functional angiomorphology im- 
munoinflammation phenomenon, 1999. Membru 
titular al Academiei de Stiinte a Republicii 
Moldova (1972). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 25 



^ 



31.10.2011 17:22:19 



Anestin 




Anestin, Ion Valentin 

(24.12.1900, Craiova - 6.12.1963, Bucure§ti) 
Pictor, grafician, scriitor. Victor A. i-a fost 
unchi. A scris Schita pentru istoria teatrului 
romdnesc, 1938; Scrieri despre teatru, postum, 
1989. A colaborat la Cuvdntul liber (1933- 
1935) si (mai ales) la Vremea (1931-1943). 
A lasat, in tuse expresioniste, portretele lui 
N. Iorga, Gh. Tattarescu, Titulescu, Mus- 
solini. 

Anestin, Victor 

(30.09.1875, Bacau - 5.11.1918, Bucure§ti) 
Gazetar si scriitor. In 1907 a propus infi- 
intarea Societatii Astronomilor Romani 
(a fost a XXIX-a din lume), care a aparut 
in anul urmator, primind numele astrono- 
mului francez Camille Flammarion. De ase- 
menea, a propus infiintarea Observatorului 
Astronomic Popular. A condus numeroase 
publicatii de popularizare a stiintei: Almana- 
hul ziarului Universal; Anuarul general al presei 
romdne (editor, 1907) Anuarul ziarului Patria 
(Craiova, 1 906; 191 1-1 91 6), Apdrarea natio- 
nald (redactor iunie 1900 - februarie 1903), 
Bibliografia romdnd (director, Alcalay & Co, 
1914-1916), Calendarul maritim (1909- 
1915), Calendarul „Minervei" (1899-1916), 
Calendarul Muncii (1907-1916), Foaia popu- 
lard (ianuarie 1898 - iunie 1903), Minerva 
(redactor, 1908-1916); Orion (1907-1912, a 
XIII- a revista de popularizare a stiintei din 
lume); Stiinta tuturor (director, 1918), Tribu- 
nafamiliei (1898-1905), Vremea (1903-1904, 
secretar de redactie). A tradus si a prelucrat 
numeroase lucrari de popularizare a sti- 
intelor. Considerat primul autor de SF in 
Romania: In anul 4000 sau o cdldtorie la Ve- 
nus, 1 899; Cdpitanul Scott la Polul Nord, 1915; 
Cum sd inveti stelele, f.a.; Viata anecdoticd a 
invdtatilor nostri. 

Angelescu, Aurel 

(15.04.1886, Ploie§ti - 6.04.1938, Bucure§ti) 
Matematician, specialist in algebra si teoria 
numerelor. La liceu 1-a avut profesor pe 
Niculae Abramescu. A studiat la Paris cu 
Paul Appell. Profesor la universitatile din 
Cluj (la propunerea lui Gheorghe Titeica) 
si Bucuresti. Unul dintre fondatorii revistei 
Mathematica. Lucrari: Sectiuni de calcul diferen- 
tial, 1927. 

Angelescu, Constantin 

(12/25.06.1869, Craiova - 

14.09.1948, Sighet) 

Politician liberal, medic. Dupa liceul la 

Craiova, a inceput Facultatea de Medicina 

la Bucuresti si a terminat-o la Paris, unde 




Constantin Angelescu 



Eugen I. Angelescu 



si-a luat si doctoratul in Medicina. A fost 
profesor universitar si director al Clinicii de 
chirurgie. A fost de mai multe ori ministru 
al Instructiunii (1918-1919, 1922-1926, 
1927-1928', 1933-1937) si prim-ministru 
(1933-1934), consilier regal (1938-1940). 
Ambasador al Romaniei la Washington in 
1918. A impus „modelul Angelescu" al cla- 
dirilor scolare. Ca politican a militat pentru 
integritatea teritoriala a statului roman. 
Arestat in 1945, a murit la inchisoare. Astazi 
un spital din Bucuresti si un liceu ii poarta 
numele. Membru de onoare al Academiei 
Romane din 1934, a fost radiat (1948) si 
repus in drepturi in 1990. 

Angelescu, Eugen I. 

(4.01.1896, Ramnicu Valcea - 
19.02.1968, Bucure§ti) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti si si-a luat doctoratul la Roma. 
A fost eel care a organizat, in 1948, invata- 
mantul superior de specialitate. A intemeiat 
Catedra de chimie organica a Facultatii de 
Chimie Industriala, desprinsa din Faculta- 
tea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. 
A contribuit la studierea chimiei coloizilor 
organici cu aplicatie la chimia alimentara. 
A elaborat o metoda pentru determina- 
rea noii constante a uleiurilor vegetale 
(„punctul de furfor"). Lucrari: Fizico- chimia 
membranelor (1933), Introducere in chimia fizica 
(1940), Probleme teoretice de chimie organica, 
1969, postum). Membru al Academiei Ro- 
mane (1939). 

Angelescu, Ion N. 

(5.01.1884, Tecuci - 1930, Bucure§ti) 
Economist si om politic. A absolvit Aca- 
demia Comerciala la Bucuresti. Doctor in 
Stiinte Economice la Miinchen. Profesor la 
ASE (Facultatea de Finante si Credit), spe- 
cialist in teorie economica. Rector al ASE 
(1924-1929), a avut o activitate definitorie 
pentru construirea actualului local. Lucrari: 
Le mouvement cooperatif en Roumanie, 1914; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 26 



^ 



31.10.2011 17:22:19 



Anghelescu 




Dimitrie Anghel Gheorghe D. Anghel 



Paul Anghel 



Marcel Anghelescu 



U evolution du commerce exterieur de la Rouma- 
nie, 1914. Metnbru al Academiei Romane. 
Cladirea ASE din Piata Romana, edificata 
in timpul rectoratului sau, ii poarta numele 
din 2008. 

Anghel, Dimitrie 

(16.07.1872, Corne§ti, jud. Ia§i - 
13.11.1914, la§i) 

Poet. A scris mai ales versuri simboliste des- 
pre flori si natura: In gradina, 1805; Fantazii, 
1909 si lucrari dramatice: Legenda funigeilor, 
1907;' Cometa, 1908. Impreuna cu St.O. Io- 
sif r ambii folosind un pseudonim comun, 
A. Mirea, a publicat versuri umoristice: 
Caleidoscopul MA. Mirea, 1900, 1908. 

Anghel, Gheorghe D. 

(22.08.1904, Turnu Severin - 
7.04.1966, Bucure§ti) 

Sculptor, elev al lui Paciurea. A studiat la 
Paris (1924-1937) cu Antoine Inj albert, fiind 
impresionat de Rodin, Bourdelle, Maillol. 
Printre lucrarile sale figureaza bustul lui 
George Enescu de la Ateneu, bustul in bronz 
al lui Mihai Eminescu si bustul lui Theodor 
Pallady. Lucrarile sale figureaza in muzeele 
din Bucuresti si Sinaia si in numeroase co- 
lectii din tara si strainatate. 

Anghel, Paul 

(8.08.1931, Racatau, jud. Bacau - 
19.05.1995, Bucure§ti) 

Scriitor. A absolvit Scoala de Literatura 
Mihai Eminescu si a fost redactor la diverse 
reviste (Contemporanul, Tribuna Romaniei). 
Legat in special de grupul din jurul revistei 
Luceafdrul. A debutat in 1961 cu volumul de 
proza Sapte insi intr-o cdruta. Povestire dintr-o 
toamnd foarte bogatd. A publicat reportaje: 
Victoria de la Oltina, 1961; Arpegii pe Siret, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1964. A pu- 
blicat si drame istorice: Sdptdmana patimilor, 
1968; Mihai Viteazul, Premiul Uniunii Scri- 
itorilor, 1969; Teatru, Premiul Academiei, 
1972, scenarii de film si ciclul de romane 



Zapezile de-acum un veac, 1977-1988, zece 
volume: I Iesirea din iarna, 1981; II Fluviile, 
1980; III TeDeum la Grivita, 1978; IV No- 
roaiele, 1982; V Scrisoare de la Rahova, 1977; 
VI Noaptea otomand, 1 979; VII Zapezile, 1 984; 
VIII Cutremurul, 1986; IX Intoarcerea mortilor, 
1987; X Iesirea la mare, 1988. Un punct de 
vedere despre revolutia din 1989 in volumul 
Recitind o tara, 1992. 

Anghelescu, Marcel 

(3.11.1909, Craiova - 22.02.1977, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit Conservatorul de Arta 
Dramatica la Chisinau, in 1933, a inceput 
sa joace teatru din 1937 si film din 1942. 
Mare actor al Teatrului National din Bucu- 
resti, a interpretat aproape toate rolurile din 
piesele si schitele lui I.L. Caragiale, dar si 
numeroase alte roluri din teatrul clasic, atat 
in comedie, cat si in drama (Shakespeare, 
Gogol, Moliere, Goldoni). Filmografia sa 
este impresionanta pentru istoria filmului 
romanesc: Escadrila alba, 1944; Rdsund valea, 
1949; lantul slabiciunilor, 1952; O scrisoare 
pierduta, 1953; Ciulinii Bdraganului, 1957; 
Pas area furtunii, 1957; Telegrame, 1959; Bada- 
ranii, 1960; Steaua fdrd nume, 1965; Dimitire 
Cantemir, 1973; Tufa de Venetia, 1971 '. Roluri 
in teatru: Take, Ianke si Cadar, Steaua fdrd 
nume, Revizorul, Omul cu martoaga, O noapte 
furtunoasa, Nevestele vesele din Windsor, Istoria 
ieroglifica, D-ale carnavalului s.a. Artist al 
Poporului. 

Anghelescu, Mircea 

nume la na§tere §tefan Mircea 

(12.03.1941, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere 
a Universitatii din Bucuresti, sectia araba-ro- 
mana. A fost cercetator si director adjunct al 
Institutului de Teorie Literara G. Calinescu, 
vicepresedinte al Fundatiei Culturale Ro- 
mane si director al editurii acesteia, secretar 
general al Asociatiei de Studii Orientale din 
Romania. Profesor de limba si literatura 
romana la Sorbona VI (1999). Profesor la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 27 



& 



31.10.2011 17:22:19 



Angheluta 




Mircea Anghelescu 



Theodor Angheluta 



Antim Ivireanul 




Universitatea din Bucuresti. A publicat Pre- 
romantismul romdnesc, 1971; Literatura romdnd 
si Orientul, 1975; Scriitori si curente, 1982; Lec- 
tura operei, Premiul Academiei, 1986; Cdldtori 
romdni in Africa, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1983; Textul si realitatea, 1988; Clasicii nostri, 
1996; Cdmasa lui Nessus, 2000; Literatura si 
biografie, 2005 s.a. 

Angheluta, Theodor 

(28.04.1882, Adam, jud. Tutova - 
30.05.1964, Bucure§ti) 

Matematician (algebrist). A studiat ma- 
tematica la Sorbona, Paris, cu E. Picard. 
A lucrat la Universitatea din Bucuresti, 
unde a obtinut doctoratul cu teza „0 clasa 
generala de polinoame trigonometrice si 
aproximarea cu care ele reprezinta o functie 
continua", apoi la cea din Cluj. Profesor de 
algebra la Universitatea din Cluj, apoi la Po- 
litehnica din Cluj. Are contributii de seama 
in domeniul teoriei functiilor, al ecuatiilor 
diferentiale si integrate, al ecuatiilor functi- 
onale si algebrice. Un tip de ecuatii functi- 
onale ii poarta numele: ecuatii functionale 
Angheluta. Lucrari: Exercitii si probleme de 
analizd. Teoria functiilor si mecanicd rationald, 
2 vol., 1937; Sur une limite des modules des 
zeros des polynomes, 1939; Ecuatia functionald 
a logaritmilor, 1964. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1948). 

Ante, Livia 

(8.02.1955, Ploie§ti) 

Pictor si scenograf. Dupa ce a terminat Li- 
ceul de Arta la Bucuresti, a absolvit Scoala 
Superioara de Arte Aplicate Duperre si 
Scoala Nationala de Arte Aplicate la Paris. 
S-a stabilit in 1 976 la Stockholm si a obtinut 
cetatenia suedeza. Revine la Paris in 1983. 
A realizat decoruri pentru Televiziunea Sue- 
deza si Opera Regala din Stockholm, pentru 
Casa de Cultura din Nanterre si primaria 
Parisului. 



Antim Ivireanul prenume la na§tere Andrei 
(numele real nu se cunoa§te, 1660, Georgia - 
27.09.1716, Bulgaria) 

Carturar. Georgian ca origine (Iviria era 
numele vechi al Georgiei), a fost luat rob 
de copil la Constantinopol, unde a invatat 
turca, greaca (veche si moderna), araba. 
A fost cerut de Constantin Brancoveanu ca 
tipograf. A stat la Bucuresti (1688-1690), 
unde a scos prima tiparitura: Invdtdturile lui 
Vasile Macedoneanul cdtre fiul sdu Leon, 1691, 
apoi Evangheliarul greco-roman, 1693; Psal- 
tirea r 1694; Mdrturisirea ortodoxd a lui Petru 
Movila, 1699; Ceaslovul greco-arab, Y1WI. 
A inflintat o tipografle la Snagov, 1 694, unde 
a scos 14 carti: 7 in greceste, 4 in romaneste 
(prima fiind o Psaltire), una in slavona, 2 bi- 
lingve (greaca si romana; greaca si araba). 
Apoi a deschis inca o tipografle la Ramnicu 
Valcea (1705). A fost mitropolit al Tarii 
Romanesti (1708). Caterisit datorita dom- 
nului fanariot Nicolae Mavrocordat, pentru 
apararea standardelor romanesti ale ortodo- 
xiei, a fost condamnat la surghiun si ucis pe 
drumul spre Constantinopol. Dupa 1990 a 
fost declarat de Biserica Ortodoxa Romana 
Sfant Ierarh Martir (data de 27 septembrie). 
A facut xilogravura, miniaturi: Evangheliile, 
editia 1693 si 1697, pictura murala la ma- 
nastirea Antim din Bucuresti (al carei ctitor 
a fost), caligrafle. A tradus scrieri de cult si 
didactico-morale. A lasat in manuscris doua 
lucrari notabile: Chipurile Vechiului si Noului 
Testament, adicd obrazele oamenilor celor vestiti 
ce se afld in Sfdnta Scripturd, in Biblie si in 
Evanghelie si Adunare pe scurt a istoriilor celor ce 
s-au facut pe vremea lor..., cu 22 de foi de text, 
la care se adauga 503 portrete in medalion, 
3 schite si 8 desene, tot in medalion, cu per- 
sonaje din Vechiul Testament, Targoviste, 
1709, ms. originalul la Kiev; Didahiile, cu 28 
de predici la diferite sarbatori si 7 cuvantari 
ocazionale. Avea o frumoasa cultura teolo- 
gica si profana: citate din Biblie, literatura 
patristica, fllosoni antici. In multe din ele 
facea o critica vehementa a moravurilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 28 



& 



31.10.2011 17:22:19 



Anton 



vremii. Didahiile il asaza in randul celor tnai 
de seama predicatori crestini. 

Antipa, Grigore 

nume la na§tere Grigore Leon 

(27.11/10.12.1867, Boto§ani - 
9.03.1944, Bucure§ti) 

Biolog, intemeietor al scolii romanesti de 
hidrobiologie, ihtiologie si oceanografie. 
Frate cu naturalistul Nicolae Leon. A urmat 
liceul la Iasi si a facut studii universitare la 
Jena, Germania, cu celebrul naturalist Ernst 
Haeckel. S-a perfectionat in Franta si Italia, 
unde a descoperit o noua specie de meduze, 
Capria Sturdzii, dupa numele lui Dim. Sturd- 
za, eel care-i acordase bursa. S-a ocupat 
in mod deosebit de fauna Marii Negre si a 
Dunarii, formandu-si colectiile care vor sta 
la baza viitorului muzeu de istorie naturala. 
Este primul specialist roman care s-a ocu- 
pat in mod deosebit de sturioni. A elaborat 
o Lege a pescuitului, printre primele din 
Europa, care va fi model pentru multe tari. 
Este eel care a folosit pentru prima oara in 
muzeografie dioramele. A avut contributii 
stiintince notabile, elaborand o conceptie 
biologica moderna, cu elemente interdis- 
ciplinare (biosociologie, ecologie, bioeco- 
nomie). S-a dedicat studiului Marii Negre 
si al Dunarii si in acest sens a participat in 
1893 la o expeditie de 9 luni in jurul Marii 
Negre. A obtinut rezultate semnificative in 
domeniul biologiei acvatice, fiind considerat 
un precursor in domeniul hidrobiologiei. De 
asemenea, a pus bazele scolii romanesti de 
ihtiologie si ecologie. Datorita numeroaselor 
sale cercetari, a descoperit o serie de specii 
noi, printre care si pesti din fauna Marii Ne- 
gre. A publicat o lucrare despre clupide, sprot 
si sturionii din Marea Neagra. A contribuit la 
infiintarea unei statiuni de hidrobiologie la 
Tulcea si a unui institut de bio-oceanografie 
la Constanta. Este considerat unul dintre 
primii ecologi ai Europei, numarandu-se 
printre putinii care au sesizat importanta 
mediului in viata oricarei ninte. Mai mult 
decat atat, a pus bazele unei stiinte interdis- 
ciplinare: bioeconomia. Acesta este primul 
pas in miscarea ce a revolutionat politica 
resurselor naturale, atat la nivel european, 
cat si planetar. A fost director fondator al 
Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti 
(1892-1944). A publicat peste o suta de lu- 
crari de specialitate, dintre care mentionam: 
Fauna ihtiobgica a Romaniei (1909), Pescaria 
si pescuitul in Romania (1916), Marea Neagra 
(1 940), Principes et moyens pour la reorganisation 
des musees d'histoire naturelle (1934). Membru 
al Academiei Romane (1910). Membru al 
mai multor academii europene. 




Grigore Antipa 



Constantin Antoci 



Antoci, Constantin 

(28.02.1949, Mihailovca, rn. Cimi§lia, RSSM) 
General-locotenent de politie. A absolvit 
Scoala medie de militie de la Chisinau a Mi- 
nisterului Afacerilor Interne al URSS (1970- 
1972) si Scoala Superioara de Militie de la 
Leningrad (1973-1977). A lucrat in cadrul 
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii 
Moldova la Balti si Comrat. Ministru de 
Interne al Republicii Moldova (1992-1997), 
director general al Departamentului de pro- 
tectie civila si situatii exceptionale, director 
adjunct al Centrului registrelor de stat al 
Intreprinderii de Stat pentru Registru a Mi- 
nisterului Dezvoltarii Informationale. 

Antochi, losif 

(23.08.1914, Patrauti, jud. Suceava - 
30.09.1997, Bonn) 

Pedagog. A studiat Literele la Universita- 
tea din Cernauti si Dreptul la Bucuresti, 
continuand cu doctoratul la Heidelberg, 
cu teza „Idealul educational in pedago- 
gia romaneasca". A lucrat la Catedra de 
pedagogie a Institutului Agronomic din 
Bucuresti, apoi a fost profesor de pedagogie 
generala la Institutul de Invatamant Supe- 
rior din Pitesti. Profesor invitat la Bonn, 
Universitatea Renana, 1974, data de la care 
ramane in Germania. Lucrari: Istoria gandirii 
pedagogice universale, 1959; Istoria pedagogiei, 
1961. A tradus din Tagore, J. J. Rousseau, 
Pestalozzi, Comenius. Membru al Asociatiei 
Mondiale de Stiinta Educatiei, membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Anton, loan M. 

(18.07.1924, Vintere, com. Holod, jud. Bihor) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Timisoara 
si tot acolo si-a luat doctoratul (1961). A fost 
profesor la Institutul Politehnic din Timisoa- 
ra (masini hidraulice) si rector (1971-1981). 
A elaborat metode noi de optimizare a 
dezvoltarii si functionarii masinilor hidrau- 
lice. Lucrari: Studiul teoretic si experimental al 
fenomenului de cavitatie la pompele centrifugale, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 29 



^ 



31.10.2011 17:22:20 



Anton 




Premiul Academiei (1961), Turbine hidraulice 
(1979), Cavitatia (1984-1985), Hidrodinamica 
turbinelor si pompelor bulb si a turbinelor-pompe 
bulb, in colaborare (1988), The Scale Effect 
and Coefficient V of Hydraulic Losses for Francis 
and Kaplan Turbines (1995). A primit Ordinul 
Meritul Stiintinc clasa I (1976) si este lau- 
reat al Premiului de Stat (1953). Membru 
al Academiei Romane (1974), membru al 
Academiei Europene de Stiinte si Arte din 
Salzburg (1997), membru al Academiei de 
Stiinte din New York (1997). 

Anton, Ion 

(3.12.1950, Ghelauza, rn. Stra§eni, 
Republica Moldova) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere a 
Universitatii din Chisinau. Sef de sectie la 
saptamanalul Literatura si Arta. Redactor- 
sef la revista pentru copii si tineret Florile 
dalbe. Lucrari: Varna pentru sperantd (1983); 
Dincolo de formule (1984); Buna dimineata, 
ziudl (1985); Viitorul ca mostenire (1992); 
Garderoba veseld (1988); Rondelurile cdldtorului 
(1997); Zodia Zimbrului (1991); Maine va fi 
ieri (2002); Cuibul soarelui (2003); Necuprinsul 
punctului (2005). Distins cu Medalia Meritul 
Civic. Membru al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova si din Romania, membru al Uni- 
unii Jurnalistilor din Moldova. 

Antonescu, (Victor) Ion 

(2.06.1882, Pite§ti - 1.06.1946, Jilava) 
Maresal si om politic roman, sef al guvernu- 
lui intre anii 1940-1944. A absolvit Scoala 
de Ofiteri de Cavalerie in 1904 ca sef de 
promotie si a fost repartizat la Regimentul 1 
Rosiori. A absolvit Scoala Superioara de 
Razboi in 1913. In timpul celui de-al Doilea 
Razboi Balcanic a indeplinit functia de sef 
al Biroului Operatii al Diviziei 1 Cavalerie. 
Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial 
1-a gasit la Biroul de Operatii al Armatei 
de Nord, comandata de generalul de corp 
de armata Constantin Prezan, el fiind seful 
Biroului de operatiuni. Dupa razboi (fusese 
promovat din nou in 1920) a facut parte din 
delegatia romana ce a participat la Tratativele 
de pace de la Paris, precum si din cea care 
a negociat alianta cu Polonia. Intre 1 august 
si 31 decembrie 1923 a indeplinit functia 
de atasat militar la Paris, iar apoi la Londra, 
intre 1 ianuarie 1924 si 14 iulie 1926. Intors 
in tara, a primit comanda Regimentului 9 
Rosiori Principesa Elena de la Giurgiu, iar in 
1927 a preluat conducerea Scolii Superioare 
de Razboi. A fost apoi numit comandant al 
Scolii Speciale de Infanterie si Cavalerie de 
la Sibiu. A fost promovat general de divizie 
pe 25 decembrie 1937 si trei zile mai tarziu a 
fost numit ministru al Apararii. Ins a din nou 




Ion Antonescu 



a intrat in conflict cu regele si camarila sa 
si a fost nevoit sa demisioneze pe 30 martie 
1938. In urma cedarilor teritoriale din vara 
anului 1940, Carol al II-lea se gasea intr-o 
situatie dificila. Pe 5 septembrie, regele 1-a 
numit presedinte al Consiliului de Ministri si 
i-a conferit puteri depline pentru conducerea 
statului. In ziua urmatoare Carol a abdicat in 
favoarea fiului sau Mihai I si a parasit tara. 
Generalul a format un guvern cu Garda de 
Fier, Romania devenind „stat national legio- 
nar". Coabitarea dintre el si Garda de Fier s-a 
dovedit a fi insa numai de scurta durata. Ba- 
zandu-se pe sprijinul armatei si pe aprobarea 
tacita a lui Hitler, a profitat de rebeliunea 
legionara dintre 21-23 ianuarie 1941 si i-a 
inlaturat de la putere, lichidand miscarea. 
Decizia de invazie a Uniunii Sovietice a 
fost luata de generalul Ion Antonescu fara 
a consulta pe cineva. S-a angajat in razboiul 
impotriva URSS alaturi de Germania nazista 
pentru recuperarea Basarabiei si a nordului 
Bucovinei. Rasturnat de la putere si arestat la 
23 august 1944, a fost judecat de un tribunal 
condus de sovietici si a primit sase pedepse 
cu moartea pentru crime de razboi. 

Antonescu, Mihai 

(1904, Nucet, jud. Dambovita - 1.06.1946, Jilava) 
Politician si jurist, profesor al Universitatii 
din Bucuresti, lider liberal. A fost ministru 
de Externe, ministru de Interne (masuri 
antievreiesti de deportare in Transnistria) si 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri in 
anii regimului lui Ion Antonescu. La 23 au- 
gust 1944 a fost arestat si, dupa un scurt 
proces, condamnat la moarte de Tribunalul 
Poporului. A fost executat odata cu Ion An- 
tonescu si alti colaboratori ai acestuia. 

Antonescu, Petre 

(29.06.1873, Ramnicu Sarat - 
22.04.1965, Bucure§ti) 

Arhitect. A studiat Arhitectura la Paris. 
A condus Scoala de Arhitectura din Bu- 
curesti (1931-1938). A edificat primaria 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 30 



^ 



31.10.2011 17:22:20 



Apolodor 




Petre Antonescu 



Costache Antoniu 



capitalei (1905-1913), Arcul de Triumf 
(1936), pentru care a folosit marmura de 
Ruschita, hotelul Triumf, Palatul Navigatiei 
(1910-1916), Palatul Facultatii de Drept, 
blocul Adriatica, palatul Kretzulescu, Palatul 
Administrativ din Craiova, casa Paciurea din 
Bucuresti, casa Menelas Chircu din Rm. 
Sarat s.a. Presedinte al Societatii Arhitecti- 
lor, membru al Academiei de Arte San Lucca 
din Roma, membru de onoare al Academiei 
Romane (1936). 

Antonescu, Teohari 

(1.09.1866, Bucure§ti - 11.01.1910, lasi) 
Arheolog si publicist. Elev al lui Al. I. Odo- 
bescu la Facultatea de Litere din Bucuresti, a 
studiat apoi la Paris, Berlin, Heidelberg, Ate- 
na, specializandu-se in arheologie. Printre 
primii specialisti romani in epigrafie greaca 
si latina. Membru al Societatii Junimea si 
al Comitetului de redactie al Convorbirilor 
literare. A publicat eseuri aflate la limita 
dintre arheologie si literatura: Lumi uitate, 
1901. Chiar studiile de specialitate poarta 
amprenta cautarii „sufletului neamului", 
a identitatii spiritului romanesc, venit din 
trecutul imemorial: Cultul cabirilor in Dacia, 
1889; Dacia, patria primitivd a popoarelor arie- 
ne, 1897. Nutreste convingerea ca momentul 
formarii popoarelor este si eel mai favorabil 
definirii identitatii, specificului lor: Filozofia 
Upanisadelor, Budismul si Nirvana s.a. Daca 
prin aceste preocupari le continua pe ale 
lui Eminescu, prin chestiunile de mitologie 
si comparatism lingvistic ii anunta pe Vasile 
Parvan, Mircea Eliade. A lasat si un Jurnal 
(1893-1908). 

Antonie 

V. Plamadeala, Antonie 

Antoniu, Costache 

(25.02.1900, "pganasi, jud. lasi - 
16.06.1979, Bucuresti) 

Actor. Profesor si rector al LATC, Bucuresti. 
A lucrat indeosebi pentru teatrul radiofonic, 



ca actor, dar si ca regizor: Revizorul de Gogol, 
Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, 
Hanul Ancutei dupa Mihail Sadoveanu. 
A lasat o filmograne impresionanta: O noapte 
de pomind, 1939; O scrisoare pierdutd, 1953; 
Nufarul rosu, 1955; Pasarea furtunii, 1957; 
Telegrame, 1959; Dar dee, 1960; Strainul, 1963; 
Padurea spdnzuratilor, 1964 si Neamul Soima- 
restilor, 1965. Artist al Poporului din RSR. 

Antoniu, Ion S. 

(27.08.1905, Roman - 10.03.1987, Bucure§ti) 
Inginer energetician. A urmat Scoala Poli- 
tehnica din Bucuresti, Sectia electrotehnica, 
apoi Scoala Superioara de Electricitate 
din Paris. Doctor docent in stiinte (1967). 
A lucrat la Societatea Generala de Gaz si 
Electricitate din Bucuresti, apoi la Fabrica 
de Masini Electrice Dinamo si s-a ocupat 
de functionarea aparatelor de masura a 
electricitatii in regim deformant (Etudes du 
fonctionnement des appareils de mesure dans un 
regime deformant, 1948). Profesor la Insti- 
tutul Politehnic din Bucuresti, presedinte 
al Comisiei de Magnetohidrodinamica si 
delegatul ei la Agentia Internationala pentru 
Energie Nucleara, Viena (pana in 1979). In 
intreaga sa cariera a rezolvat probleme fun- 
damentale ale domeniului, legate de func- 
tionarea anormala a masinilor electrice si a 
aparatelor de masura. A construit mai multe 
centrale electrice in Romana. Lucrari: Intro- 
duces in aplicarea calculului matricial la studiul 
circuitelor electrice, 1953; Chestiuni speciale de 
electrotehnica, 1956; Calcul matricial si tensorial 
in electrotehnica, 1962. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963) si decorat cu 
Ordinul Muncii clasa a Ill-a in acelasi an, 
Ordinul Steaua Republicii clasa a IV-a, 1974. 

Apolodor din Damasc sau Apollodoros 

(a doua jumatate a sec. I d.H., Damasc, Siria - 
125 d.H., Roma) 

Constructor grec al podului de peste Duna- 
re pentru legiunile romane (101-103 d.H.), 
lung de 1 135 m, lat de 15 m, inalt de 19 m, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 31 



& 



31.10.2011 17:22:20 



Apostol 




din barne de stejar imbinate fara cuie, avand 
la capete castrele Drobeta si Pontes, si al unor 
masini de lupta (catapulte etc.). De asemenea 
a construit Forul lui Traian (107-114 d.H.) 
si Columna lui Traian (dedicata razboaielor 
cu dacii), bazilica traiana, termele lui Traian, 
fiind principalul constructor de razboi (in 
luptele cu dacii si cu partii), ca si al ediflciilor 
epocii traiane din Roma. 

Apostol, Gheorghe 

(16.05.1913, com. Tudor Vladimirescu, 
jud. Galati - 21.08.2010 Bucuresti) 
Politician comunist din perioada Gheorghe 
Gheorghiu-Dej. Si-a inceput cariera ca 
muncitor la Caile Ferate din Galati, unde 
1-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej (in 1932). 
Membru PCR din 1934. Pentru actiuni in 
cadrul sindicatelor feroviare a facut inchi- 
soare la Doftana, Targu Jiu, Caracal trei 
ani (1935-1937). A fost de partea lui Dej in 
eliminarea grupului Patrascanu. Membru al 
Comitetului Central al partidului (1945) si 
al Biroului Politic Executiv (1948), prieten 
cu Ion Gheorghe Maurer. Vicepresedinte al 
Consiliului de Ministri (1952-1954; 1961- 
1967), prim-secretar al CC al PMR (1954- 
1955), presedinte al Consiliului Central al 
Sindicatelor (1955-1961), presedinte al Uni- 
unii Generale a Sindicatelor din Romania 
(1967-1969) si director general al Directiei 
Generale a Rezervelor de Stat (1969-1975). 
Neacceptat de Ceausescu, a fost trimis am- 
basador al Romaniei in Brazilia si Argentina 
(1977-1988), dupa care a fost sanctionat pe 
linie de partid pentru folosirea frauduloasa a 
fondurilor de protocol ale Ambasadei. A fost 
unul dintre semnatarii „Scrisorii celor 6" 
(alaturi de Alexandru Barladeanu, Corneliu 
Manescu, Constantin Parvulescu, Grigore 
Raceanu, Silviu Brucan), citita la postul 
Europa Libera (11 martie 1989) si conside- 
rate astazi primul mare semn al disidentei 
anticeausiste. 

Apostol, Pavel nume la na§tere Erdos Pal 
(1919, Arad - decembrie 1983, Paris) 
Filosof. Evreu ca etnie, din familia marelui 
matematician Erdos Pal din Ungaria. Comu- 
nist din ilegalitate ca optiune, marxist ca filo- 
sofie. A studiat filosona la Universitatea din 
Cluj si si-a luat doctoratul cu Lucian Blaga. 
A facut inchisoare in perioada stalinista. 
Specializare la Ecole des Hautes Etudes, 
unde a fost coleg cu Francois Mitterrand si 
la Berlin la Volkswagen Stiftung. Profesor la 
Universitatea din Cluj, si-a inceput cariera 
ca asistent al lui D. D. Rosea. Prieten cu Mir- 
cea Malita, a fost presedinte al Comitetului 



National de Viitorologie. Contributii la cer- 
cetarea naturii dialecticii marxiste in linia lui 
Mario Bunge. Lucrari: Functiunea de cunoas- 
tere a notiunii, 1957; Iluzia evadarii: incercdri 
critice asupra filosofiei burgheze contemporane, 
1958; Cibernetica: cuno aster e, actiune; contributii 
la metodologia actiunii-cunoastere, 1969; E prea 
devreme sau eprea tarziu sdproiectdm omul anu- 
lui 2000?, 1969; Mic dictionar filosofic, 1973; 
Logica pe intelesul tuturor, 1 974; Calitatea vietii 
si explorarea viitorului, 1975; Viitorul, 1971 '. 
A ingrijit publicarea operelor lui Antonio 
Gramsci in Romania (1969). 

Apostolescu, Nicolae 

(4.05.1876, Alexandria - 2.11.1918, Pitesti) 
Comparatist. Discipol al lui Bogdan Petricei- 
cu Hasdeu. A pus bazele comparatismului 
literar, adus mai tarziu la mare perfectiune 
de Bazil Munteanu. Teza sa de doctorat, 
„L'Influence des romantiques francais sur la 
poesie roumaine" („Influenta romanticilor 
francezi asupra poeziei romane"), sustinuta 
la Paris, a aparut cu prefata lui Emile Faguet, 
1909, acelasi care a condus si teza de docto- 
rat a lui E. Lovinescu. Lucrari importante: 
UAncienne versification roumaine („Vechea 
versiflcatie romaneasca"), Paris, 1909; Istoria 
literaturii romdne, vol. 1, 1913; vol. II, 1916. 

Apostu, George 

(20.12.1934, Stanisesti, jud. Bacau - 
13.10.1986, Paris) 

Sculptor. Elev al lui Boris Caragea si Con- 
stantin Baraschi. Discipol al lui Constantin 
Brancusi. Stabilit in ultima parte a activitatii 
sale in Franta. A fost creatorul unui stil 
original, imbinand modernismul abstract 
cu sugestii din arhaicitatea artei populare 
romanesti. Lucrari in bronz, piatra si lemn, 
in a caror conceptie se deslusesc ecouri ale 
artei populare si volume echilibrate ce tind 
spre forme abstracte. Figureaza cu lucrari la 
Muzeul de Arta Moderna (Beaubourg) din 
Paris si in numeroase colectii particulare 
din tara si din strainatate (Danemarca, Italia, 
Anglia, Suedia, Canada). Dintre lucrarile 
sale mentionam suita monogranca Tata si 
fiu, ciclul Fluturii, Fetita cupdpusa, Maternitate. 

Arachelu, Ion 

(8.09.1948, Chisinau) 

Actor. Armean ca etnie. A absolvit filiala 
teatrala B. Sciukin de pe langa Teatrul Re- 
publican Luceafarul din Chisinau. Actor 
la teatrele Luceafarul si Ginta Latina din 
Chisinau. Plecat la Moscova din 1990. 
A facut mai ales roluri de comedie in piesele 
lui Vasile Alecsandri. Filmografie: Fovdrnisul, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 32 



^ 



31.10.2011 17:22:20 



Arbore 




George Apostu 



Constantin Arama 



Teoctist Arapa§u 



1970; Viforul rosu, 1971; Vara ostasului Dedov, 
1971; Crestdturi spre amintire, 1972; Ultimul 
haiduc, 1972; Podurile, 1973; Durata zilei, 
1974; Barbatii incaruntesc de tineri, 1974; Pe ur- 
melefiarei, 1976; O intamplare la festival, 1976; 
Casa lui Dionis, 1981; In zorii revolutiei, 1984; 
Un autobuz inploaie, 1986; Am onoarea, 1987; 
Vdleu, valeu, nu turnal, 1991. Distins cu titlul 
de Maestru in Arta, 1997. 

Arama, Constantin 

(29.09.1919, la§i - 24.03.2003, Bucure§ti) 
Inginer, specialist in motoare cu ardere 
interna. A absolvit Scoala Politehnica din 
Bucuresti, dupa care a fost inginer la Cra- 
iova, Pitesti si Bucuresti, unde si-a inceput 
si cariera didactica, la Institutul Politehnic, 
Catedra motoare cu ardere interna (1951). 
Lucrari: Combustibili si lubrifianti pentru mo- 
toare, 1962; Cercetarea in domeniul constructiilor 
de masini, 1972; Economia de combustibili pentru 
automobile, 1974; Poluarea aerului de catre 
motoarele cu ardere interna. Reducerea poludrii si 
economicitate, 1975; Termotehnica, 1976. Mem- 
bru al Academiei Romane (1991), presedinte 
al Comisiei de termotehnica a Academiei 
Romane, membru al Institutului de Ingineri 
Mecanici din Marea Britanie. 

Arapasu, Teoctist 

preume la na§tere Teodor 
(7.02.1915, Tocileni, jud. Boto§ani - 
30.07.2007, Bucure§ti) 

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Frate 
la manastirile Verona si Neamt (din 1929). 
Elev la Seminarul monahal din manastirea 
Cernica (1932-1940). Tuns in monahism 
la Bistrita, jud. Neamt, sub numele Teoctist 
(1935) si hirotonisit ierodiacon (1937). In 
1940 s-ainscris la Facultatea de Teologie din 
Bucuresti, obtinand licenta in 1945, cand a 
fost transferat la Centrul eparhial Iasi, fiind 
hirotonisit ieromonah (1 945) si arhimandrit 
(1946). Studii la Facultatea de Litere si Fi- 
losofie din Iasi (1945-1947). In 1950 ales si 
hirotonisit episcop-vicar patriarhal, cu titlul 



Botosaneanul. In aceasta calitate a fost rec- 
tor al Institutului Teologie Universitar din 
Bucuresti (1950-1954) si a condus diferite 
sectoare din cadrul Administratiei Patriarha- 
le. In 1 973 a devenit arhiepiscop al Craiovei 
si mitropolit al Olteniei, iar in 1977 arhie- 
piscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei 
si Sucevei (din 1980 pana in 1982, loctiitor 
de mitroplit al Ardealului). Dupa moartea 
patriarhului Iustin Moisescu (1986) a de- 
venit mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh 
al Bisericii Ortodoxe Romane. In cei 45 de 
ani de activitate ca ierarh s-a preocupat nu 
numai de probleme administrative si econo- 
mice, ci si de restaurarea unor monumente 
de arta bisericeasca din cele patru eparhii pe 
care le-a condus (indeosebi Putna, Bistrita, 
Slatina, Rasca, Gorovei, Vorona, Mitropolia 
Veche, Barboi, toate in Arhiepiscopia Iasilor) 
si de organizarea unor muzee bisericesti, 
a ctitorit o biserica in localitatea Victo- 
ria-Botosani, a indrumat revistele Mitropolia 
Olteniei Mitropolia Moldovei si Sucevei si Gla- 
sul Bisericii, a incurajat aparitia mai multor 
lucrari teologice. Reprezentant de seama al 
ecumenismului romanesc, a facut parte din 
mai multe delegatii sinodale care au vizitat 
alte Biserici, a condus delegatii in vizitele de 
peste hotare si a gazduit vizita papei loan 
Paul al II-lea la Bucuresti. Lucrari: Mitro- 
politul Iacob Putneanul, fdclier al Ortodoxiei ro- 
manesti al ndzuintelor de unitate nationald si de 
afirmare a culturii romane, manastirea Neamt, 
1978. O editie largita, sub titlul Mitropo litul 
Iacob Putneanul 1719-1778; In slujba Ortodo- 
xiei romdnesti a ndzuintelor de unitate nationald 
si de afirmare a culturii romane, 1978; Studiu 
introductiv la Dosoftei-Dumnezeiasca Liturghie, 
editie critica de N.A. Ursu, 1980. 

Arbore, Ecaterina casatorita Ralli 

(1873, Bucure§ti - 1937, Moscova) 

Militant social. Sora a Ninei A., pictorita, 

eleva a lui Matisse, si fiica a lui Zamfir A. 

Socialists ca optiune politica. A studiat 

Medicina la Bucuresti. A luptat impotriva 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 33 



& 



31.10.2011 17:22:20 



Arbore 




tuberculozei in randul muncitorilor si 
copiilor. A facut anchete de teren. Comisar 
pentru Sanatate al Republicii Sovietice Soci- 
aliste Ucraina. Revenita in Romania in 1 924, 
a fost expulzata de autoritati. Din 1931, co- 
misar (locuia la Moscova) pentru Moldova 
al Internationalei Comuniste. Partizana a lui 
Trotki, a sprijinit vizita lui Panait Istrati in 
URSS. A fost ucisa in cadrul epurarilor elitei 
intelectuale de catre Stalin, in 1937. 

Arbore, Grigore 

nume la na§tere Grigore Popescu 

(11.06.1943, Pietrosita, jud. Dambovita) 
Poet si publicist. A studiat istoria veche si 
arheologia la Cluj si Bucuresti, apoi istoria 
si teoria artei la Institutul de Arte Plastice 
Nicolae Grigorescu. Cadru didactic asociat 
la Institutul N. Grigorescu din Bucuresti 
(1970-1972). Doctoral Degree in History 
of Art (1973-1975) la Scuola Normale 
Superiore din Pisa. Stabilit in Italia (1987). 
Din 1991 expert, apoi director tehnic (1995) 
in Consiliul National al Cercetarii al Italiei 
(CNRI). Beletristica: Exodul, 1967; Cenusa, 
1969; Auguralia, 1972; Poeme, 1974; Averse, 
1976; Stolul de argint, 1979; Retrageri, 1979, 
antologie; Din toate partite, 1984. Istoria artei 
si culturii: Futurismul, 1976; Cetatea ideald a 
Renasterii: studiu asupra morfologiei formelor 
urbane, 1976; Forma ca viziune: Bernini si stilis- 
tica barocului, 1984; Arta in timpul monarhiilor 
absolute, UTET, Torino, 1997. A coordonat 
colectia monumentala de studii „Pictura in 
Europa", publicata de Electa, Milano, 1994. 
A coordonat stiintinc realizarea de mari 
expozitii de arta si cultura. A planificat si 
ingrijit sinteza Cavalerii stepelor, Electa, Mi- 
lano, 1980, dedicata istoriei culturilor antice 
din Asia Centrala. Recent a ingrijit volumul 
De la Marea Adriatica la Marea Neagra, ve- 
netieni si romani: trasee istorice comune, 2003. 
Consilier personal al presedintelui Romani- 
ei, Ion Iliescu, intre 1990-1992, 1992-1996, 
2000-2004. Cavaler al Ordinului de Merit 
al Republicii Italiene (1982). Cavaler al 
Ordinului Serviciu Credincios al Romaniei 
(2002). 

Arbore, Zamfir 

(1848, Basarabia - 1933, Bucuresti) 
Militant socialist. Anarhist. Narodnic. Tata 
al Ecaterinei A. A fost exilat din Rusia in 
Romania la 1 877, pentru agitatie in favoarea 
independentei Romaniei si pentru ca trimi- 
tea arme si munitie peste Prut, in Moldova. 
Lucrari: Basarabia in secolul alXIX-lea (1899), 
Premiul Academiei Romane; Dictionar geo- 
grafic al Basarabiei (1904). 




Dimitrie Ardelean 



lovan Ule Ardelean 



Ardelean, Dimitrie 

(18.12.1941, Alibunar, Banatul Sarbesc - 
23.01.1992, Belgrad) 

Pictor academic. A absolvit Artele Plastice la 
Belgrad. Profesor de arte plastice la Scoala 
Normala din Varset - Sectia in limba roma- 
na. Expozitii personale: Belgrad (1964), inca 
in anii studentiei, apoi la Varset (1973, 1984, 
1985, 1992), Belgrad si Pancevo (1987), Novi 
Sad (1988) si Kuhr (Elvetia) in 1990, precum 
si expozitii colective la Belgrad (1964, 1965, 
1966). Intre anii 1969-1992 expune in mai 
multe localitati din Banat si Timoc: Alibu- 
nar, Varset, Pancevo, Smederevska Palanka, 
Svilajnac, Novi Sad. Membru al Uniunii 
Artistilor Plastici din Voivodina. 

Ardelean, Hie 

(10.10.1906, Gyula, Ungaria - 
9.01.1972, Bucure§ti) 

Medic. A studiat Medicina la Cluj si s-a 
specializat ca igienist in SUA, ca bursier al 
Fundatiei Rockfeller (1936-1938). In 1948 a 
devenit seful Catedrei de igiena generala si 
comunala la Medicina din Bucuresti si rec- 
tor al Institutului de Medicina si Farmacie. 
Este considerat intemeietorul igienei experi- 
mentale in Romania. Presedinte al Societatii 
de Stiinte Medicale si al Societatii de Igiena 
din Romania. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1948). 

Ardelean, lovan Ule 

(12.10.1933, Satu Nou, Banatul Sarbesc) 
Desenator. A absolvit Liceul Mixt Roman 
din Varset. A fost sef al cancelariei locale 
din Satu Nou, absolvind intre timp Scoala 
Superioara de Administratie la Belgrad. 
A fost membru al comitetului de conducere 
al Societatii Culturale Valeriu Docna din 
Satu Nou, unde a activat la Sectia de drama. 
A plecat in SUA in 1 969 si a absolvit un curs 
de desen pe calculator (Auto Cad), lucrand 
ca designer la San Diego, California. De- 
seneaza in creion ori tus portrete si natura 
moarta. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 34 



& 



31.10.2011 17:22:20 



Arghezi 




Gheorghe Arge§anu 



Constantin Argetoianu 



Arge§anu, Gheorghe 

(02.1883, Caracal - 26/27.11.1940, Jilava) 
General si politician. Combatant in Primul 
Razboi Mondial, a devenit ministru de Raz- 
boi in 1938, in guvernul Miron Cristea, in 
urma asasinarii prim-ministrului Armand 
Calinescu. N-a fost ministru decat 27 de 
zile, in care timp a ucis legionarii care-1 
asasinasera pe Armand Calinescu si le-a 
expus trupurile in pietele publice. Arestat de 
legionari, a fost ucis la inchisoare. 

Argetoianu, Constantin 

(3.03.1871, Craiova - 6.02.1955, Sighet) 
Politician. A renuntat la cariera de diplomat 
unde debutase si a intrat in politica, inscri- 
indu-se in Partidul Conservator in 1913, pe 
ale carui liste a fost deputat si senator, apoi 
a trecut la Partidul Liberal. A intrat in Liga 
Poporului in 1918. A fost membru in guver- 
nul Partidului Poporului (1920-1921), iarin 
1923 inflinteaza un alt Partid al Poporului, 
care va fuziona, in 1924, cu Partidul Nati- 
onal-Democrat, noua formatiune purtand 
numele Partidul Nationalist al Poporului. 
Ministru de Interne si Finante (1931-1932), 
a inflintat Uniunea Agrara (mai tarziu, Par- 
tidul Agrar), iar din 1938 a devenit consilier 
regal, ocupand apoi functia de prim-minis- 
tru (1939) din partea Partidului National 
Liberal si ministru al Afacerilor Externe 
(1940). S-a remarcat si ca orator de temut de 
la tribuna Parlamentului si si- a consemnat 
memoriile ca pe o proza, de mare interes 
politic si social, publicata postum: Amintiri 
(1991-1998), Insemndri zilnice (1998-2003). 
A murit la inchisoare. 

Arghezi, Tudor 

nume la na§tere Ion N. Theodorescu 

(23.05.1880, Bucure§ti - 14.07.1967, Bucure§ti) 
Scriitor. A absolvit liceul Sf. Sava (1891- 
1896). O vreme a fost laborant la Fabrica 
de zahar din Chitila (1897), apoi novice la 
manastirea Cernica. Cercurile bisericesti il 
ajuta sa piece in strainatate (bibliotecar la 



Universitatea Catolica din Fribourg, Elvetia, 
1905; Paris, 1906; Geneva, 1900-1910, unde 
a facut si o scoala de ceasornicari). Intors la 
Bucuresti, a editat revista Linia dreapta (1 904) 
si a condus cotidianul Seara (1913-1914). 
Intre 1918 si 1919 e inchis pentru colabo- 
rationism. A debutat ca poet la Liga ortodoxa 
a lui Al. Macedonski, in 1896, cu versuri 
simboliste si instrumentaliste. A desfasurat 
o intensa activitate publicistica, remarcan- 
du-se prin originalitatea limbajului si viru- 
lenta pamfletara. A publicat la Cugetul romd- 
nesc, Adevdrul literar, Lumea, Gdndirea, Tara 
noastrd, Integral, Ramuri s.a. A editat revista 
Bilete de papagal (1929). Maturizarea poetica 
a coincis cu exprimarea setei de cunoastere 
si a incertitudinilor existentiale: Cuvinte 
potrivite, 1927, volum de debut, Premiul 
Academiei Romane. A reabilitat estetica 
uratului: Flori de mucigai, 1931; a configurat 
din perspective cosmica universul microcos- 
mic, casnic si familial: Cartea cujucarii, 1931; 
Carticicd de seara, 1935; Hore, 1939, marcand 
una din cele mai puternice reactii moder- 
niste ale poeziei romanesti. Ca prozator s-a 
facut remarcat prin pamflete: Baroane, 1943, 
prin incetatenirea tabletei ca gen: Tablete din 
Tara de Kuty, 1933, prin schitele si portretele 
consacrate vietii monahale, lumii politice si 
gazetaresti sau din inchisoare: Poarta neagra, 
1930, si prin romanele poetice de critica so- 
ciala: Cimitirul Buna Vestire, 1936; Lina, 1942. 
Spre batranete a cultivat poezia de tinuta 
civica si poemul sociogonic: Cdntare omului, 
1956, a continuat dialogul cu timpul si di- 
vinitatea, meditand cu tristete calma la con- 
ditia umana: Frunze, 1961; Poeme noi, 1963; 
Silabe, 1965; Cadente, 1965; Litanii, 1967; 
Crengi, 1970, postum. Premiul National 
pentru poezie, 1934; Premiul National pen- 
tru literatura, 1946; Premiul de Stat, 1955; 
Premiul Herder al Universitatii din Viena, 
1965. Funeralii nationale. A fost tradus in 
franceza, italiana, spaniola, germana, rusa, 
maghiara, polona, ceha, bulgara, greaca, 
suedeza s.a. Printre traducatori enumeram: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 35 



& 



31.10.2011 17:22:21 



Argov 




Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Miguel 
Angel Asturias, Gaston Bachelard, Maria 
Teresa Leon s.a. Este una dintre marile per- 
sonalitati literare romanesti ale veacului XX r 
care asigura continuitatea intre cultura in- 
terbelica si cea postbelica, permite pastrarea 
registrelor valorice in perioada razboiului 
rece, relatia literaturii romane cu literaturile 
europene. A devenit membru al Academiei 
in 1955. 

Argov, Meir 

nume la na§tere Meyer Grabovsky 

(1905, Rabnita, azi Tn Republica Moldova - 
24.11.1963, lerusalim) 

Militant sionist. A absolvit liceul in orasul 
natal si universitatea la Kiev. Miscarea 
de formare a Europei Natiunilor de dupa 
1848, care a trezit si spiritul identitar al 
evreilor europeni, 1-a facut sa se inscrie si 
sa conduca miscarea sionista HeHalutz din 
Ucraina (arestat in 1922 ca membru mili- 
tant al Comitetului Central al Tineretului 
Sionist din Ucraina). Expulzat in 1924, 
a plecat in Palestina aflata sub mandat 
britanic si a lucrat in agricultural ca si Ben 
Gurion. Considerat printre fondatorii sta- 
tului national, a fost secretar al Sindicatului 
Muncitorilor din Petah Tikva (1929-1939), 
membru al Vaad Leumi din 1930. Dupa 
inceperea celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial, s-a inrolat, in 1940, voluntar in armata 
britanica si a luptat cu Brigada Evreiasca 
in Italia. Dupa razboi participa la activita- 
tile de salvare a evreilor care incercau sa 
imigreze in Palestina. A fost unul dintre 
semnatarii Declaratiei de independent! a 
statului Israel la 14 mai 1948 si imediat s-a 
alaturat Consiliului Provizoriu de Stat, ca 
reprezentant al Partidului Mapai (al carui 
membru al Comitetului Central deveni- 
se). A fost ales deputat in primul Knesset 
(Parlament) al statului Israel in anul 1949, 
fiind reales in 1951, 1955, 1959 si 1961. In- 
cepand din 1951 a fost presedinte al Comi- 
tetului parlamentar pentru Afaceri Externe 
si Aparare, conducand in aceasta calitate 
negocierile cu prim-ministrul Republicii 
Federale Germania, Konrad Adenauer, cu 
privire la restabilirea relatiilor Israelului cu 
Germania si la reparative cuvenite evreilor 
supravietuitori ai Holocaustului nazist. 

Aricescu, C(onstantin) D. 

(18.03.1823, Campulung - 

18.02.1886, Bucure§ti) 

Scriitor. A absolvit Colegiul Sf. Sava, unde i-a 

avut profesori pe Petrache Poenaru si Costa- 

che Aristia. A incercat sa traduca Les chaines 

de Vesclavage a lui J. P. Marat. A organizat la 




Constantin Arion 



Campulung o echipa de teatru (1846-1847) 
si a participat, in orasul natal, la revolutia din 
1848, fiind arestat si surghiunit la Snagov. 
A fost director al Arhivelor Statului (1869- 
1870; 1871-1876), director al Domeniilor 
Statului (1870-1871), director al Imprimeri- 
ei Statului (1876), revizor scolar in judetele 
Ilfov, Vlasca si in Bucuresti. S-a manifestat 
ca publicist combativ, influentat de ideile lui 
Balcescu. A scris Istoria Cdmpulungului, prima 
residentd a Romdniei (1855-1856), prima mo- 
nografie publicata despre istoria unui oras. 
A mai publicat Corespondentd, secretd si acte 
inedite ale capilor Revolutiei romane de la 1848, 
1873-1874. 

Arion, Constantin 

(18.06.1855, Bucure§ti - 27.06.1923, Bucure§ti) 
Om politic. A urmat Dreptul la Scoala de 
Stiinte Politice din Paris. A fost sef de cabi- 
net la Ministerul de Externe, apoi profesor 
la Catedra de drept comercial si maritim a 
Facultatii de Drept de la Universitatea din 
Bucuresti. A fost ministru al Culturii si Cul- 
telor, in care calitate a reusit sa obtina fon- 
duri pentru construirea unui local destinat 
Bibliotecii Academiei (1910-1912), ministru 
al Agriculturii si Domeniilor, ministru de 
Externe, vicepresedinte al Consiliului de 
Ministri (1918). Unul dintre liderii Parti- 
dului Conservator. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1912). 

Arion, George 

(5.04.1946, Tecuci) 

Gazetar, scriitor. Din 1974 lucreaza la re- 
vista Flacdra (pe atunci condusa de Adrian 
Paunescu), iar in prezent este presedinte- 
director general al S.C. Publicatiile Flacara 
S.A. Lucrari: versuri: Copiii lasati singuri, 
1979; Amintiri din cetatea nimdnui, 1980; eseu: 
Alexandru Philippide sau drama unicitatii, 1982; 
Detectiv fdrd voie. Laudatio pentru romanul po- 
litist, 2004; roman politist: Atac in biblioteca, 
1983; Profesionistul. Tinta in miscare, 1985; 
Trucaj, 1986; Pe cepicior dansati?, Misterul din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 36 



^ 



31.10.2011 17:22:21 



Arseni 




George Arion 



Costache Aristia 



Vladimir Arnautov 



Constantin N. Arseni 



fotografie, 1991. A publicat si O istorie a socie- 
tatii romanesti in interviuri, 2 vol., 2005. 

Aristia, Costache 

(1800, Bucuresti - 18.04.1880, Bucuresti) 
Actor, scriitor si om politic roman. Fiu al 
unui grec cazut la Misolonghi. A studiat la 
Academia Greceasca din Bucuresti. A fost 
trimis la Paris de printesa Ralu Caragea, si ea 
grecoaica, intemeietoarea teatrului de la Cis- 
meaua Rosie, pentru a studia jocul actorului 
Fr. J. Talma. Intors in tara, a jucat pe scena 
teatrului de la Cismeaua Rosie. A participat 
la miscarea Eteriei, a lui Ipsilanti, miscare de 
eliberare a Greciei de sub otomani, cu care 
a fost aliat Tudor Vladimirescu, apoi a plecat 
in Austria si Italia. In 1824 a studiat la Aca- 
demia Ioniana din insula Corfu. S-a intors la 
Bucuresti ca profesor de greaca si franceza la 
Sf. Sava (1830) si profesor de declamatie la 
scoala Societatii Filarmonice. Acolo i-a avut 
elevi pe C. A. Rosetti, Costache Caragiali 
(grec), Eufrosina Popescu. La 1848 a fost 
comandant al Garzii Nationale. A tradus in 
romaneste Saul de Alfieri si Iliada lui Homer, 
din care s-a tiparit doar Cantul I. S-a ocupat 
de imbogatirea repertoriului teatral cu piese 
clasice, ridicand astfel prestigiul teatrului 
romanesc si pregatind trecerea de la stadiul 
imitativ la eel creator. 

Armeanca, loan 

(1900, Sacaramb, jud. Hunedoara - 1954, Cluj) 
Profesor la Facultatea de Matematica a Uni- 
versitatii din Bucuresti, astronom. A absolvit 
universitatea la Cluj si si- a luat doctoratul in 
astronomie la Gottingen cu teza „Photogra- 
phische und photovisuelle Helligkeiten von 
pohlnahen Sternen", 1933. Intre 1937-1938 
se specializeaza in fotometria fotoelectronica 
la trei observatoare din Germania si din 1 939 
incepe la Cluj observatiile cu fotometrul 
Guthnick, care vor fi intrerupte de refugiul 
in 1940 la Timisoara (in urma Diktatului 
de la Viena) si nu vor mai putea fi reluate 
din cauza deteriorarii fotometrului. Din 



1945, cand Observatorul Astronomic revine 
la Cluj, este directorul lui pana la deces, 
ocupandu-se in special de problema stelelor 
variabile, fundamentand cercetarea in acest 
domeniu care de atunci s-a inscris perma- 
nent in activitatea colectivului astronomic. 
Membru al societatilor Gazeta Matematica, 
Astronomische Gesellschaft, Societe Astro- 
nomique de France, al Comitetului National 
de Astronomie. 

Arnautov, Vladimir 

(30.07.1939, Bolgrad, reg. Odessa, azi Ucraina) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica la Universitatea de Stat din Chi- 
sinau. Elevul lui Vladimir Andrunachievici. 
Specializat in algebra topologica, geometrie 
discreta si cristalografie matematica. Sef 
de sectie la Institutul de Matematica si 
Informatica al ASM. Distins cu Ordinul 
Gloria Muncii si Premiul Acad. Constantin 
Sibirschi. Lucrari: Introduction to the theory of 
topological rings and modules, 1996, in colabo- 
rare; The theory of radicals of topological rings, 
1997; Properties of one-sided ideals of topological 
rings, 2006; O uaKpumunx e peiuemKe ecex 
zpynnoeux mononozuu npou36onbHou adeneeou 
zpynne, 2006; Properties of accessible subrings of 
topological rings when taking quotien rings, 2007. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 



Aron, Petru Pavel 

V. Aaron, Petru Pavel 

Aron, Teodor 

V. Aaron, Theodor 

Arseni, Constantin N. 

(3.02.1912, Dolhasca, jud. Suceava - 
5.07.1994, Bucuresti) 

Medic. A facut liceul la Bacau si Medicina 
la Cluj, unde a obtinut si titlul de doctor 
in specialitate (1936). A fost elevul lui Iuliu 
Hatieganu si Nicolae Bagdasar. S-a speciali- 
zat in neurochirurgie. Profesor la Facultatea 
de Medicina. Lucrari: Epilepsia in tumorile 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 37 



& 



31.10.2011 17:22:21 



Arsinel 




cerebrate, 1950; Tulburari endocrine si vegeta- 
tive in tumorile cerebrate (impreuna cu Mihai 
loan Botez), 1971; Patologia vertebro-medulara 
neurochirurgicala (impreuna cu Mircea Simi- 
onescu), 1968; Anatomia patologicd a tumorilor 
sistemului nervos (impreuna cu Nicolae Carp), 
1978; Tratat de neurologie in 8 volume (sub 
redactia lui C. Arseni), 1979-1981. Mem- 
bru titular al Academiei Romane din 1991, 
membru al societatilor profesionale din mai 
multe tari: Societe Francaise de Neurolo- 
gie, New York Academy of Sciences, Royal 
Society of Medicine (Londra), Societatea 
Romana de Psiho-neuro-endocrinologie. 

Arsinel, Alexandru 

(4.06.1939, Dolhasca, jud. Ilfov) 
Actor de comedie. A absolvit IATC (1962) 
la Bucuresti. Vedeta la teatrul de revista si 
la televiziune, reitereaza in film formula 
practicata pe scena. Director al Teatrului de 
Revista Constantin Tanase din Bucuresti. 
Roluri: Ana si „hotul" (1981); Ca-n filme 
(1983); Colierul de turcoaze (1985); Infiecare zi 
mi-e dor de tine (1987); Fldcdul cu o singurd bre~ 
tea (1990); Miss Litoral (1990); A doua cddere 
a Constantinopolului (1993); Paradisul in direct 
(1994); Rdzboiul Sexelor (2007-2008). 

Artzi, Yitzhak 

(14.11.1920, Siret - 18.09.2003, Tel Aviv) 
Militant sionist. A absolvit Colegiul Evre- 
iesc din Bucuresti si a activat in cadrul 
Miscarii Sioniste din Romania, lucrand in 
clandestinitate in timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial, in care perioada a ajutat la 
salvarea deportatilor din lagarele germane 
din Transnistria. A emigrat in Israel in 1946. 
A absolvit Dreptul si Economia la Univer- 
sitatea din Tel Aviv. A fost ofiter de relatii 
publice si informatii in cadrul Administratiei 
Fiscale din Israel. Intra in politica in cadrul 
Partidului Progresist, fiind ales in functia de 
secretar general (1959-1961). Nefiind de 
acord cu fuziunea acestui partid cu Partidul 
Herut pentru formarea Partidului Gahal 
(baza viitorului Partid Likud), fondeaza 
Partidul Liberal Independent, in care detine 
functia de secretar general (1965-1966). 
Intra in administratia orasului Tel Aviv, deti- 
nand functia de primar- adjunct (1974-1979) 
si apoi de viceprimar general (1979-1983). 
Fiul sau, Shlomo Artzi, a devenit un cunos- 
cut cantaret. 

Arusanov, Ernest 

(4.02.1941, Baku, Azerbaidjan) 
Fizician. A absolvit Fizica la Universitatea 
de Stat din Chisinau cu diploma de merit si 
si-a luat doctoratul la aceeasi universitate in 



specialitatea fizica semiconductorilor (1967). 
Dupa ce a lucrat o perioada la Institutul de 
Fizica Aplicata al ASM, a devenit profesor 
la Universitate (din 1989). Lucreaza in do- 
meniile cresterea cristalelor, caracterizarea 
magnetica si optica a materialelor binare si 
ternare. Are 12 brevete de inventii. Decorat 
in 2006 de ASM cu Diploma de Recunos- 
tinta pentru rezultatele valoroase obtinute in 
cercetare. Lucrari: Materiale semiconductoare 
si dispozitive pentru conversiunea fotovoltaica a 
energiei solare (ciclu, in colaborare). Membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei (2000), 
laureat al Premiului National in domeniul 
stiintei si tehnicii. 

Asachi, Hermiona 

(16.12.1821, Viena - 9.12.1900, Paris) 
Traducatoare. Fiica a lui Gh. Asachi si a 
Elenei Tauber. Casatorita cu Alexandru Mo- 
ruzzi, descendent de domn, apoi cu istoricul 
francez Edgar Quinet. A prelucrat povestiri 
biblice cu titlul Istoria sfanta pentru tinerimea 
moldo-romdna, 1840, a tradus din Silvio 
Pellico si B. Franklin in Albina romaneasca 
si Spicuitorul moldo-valah. Dupa plecarea in 
Franta (1845) scrie (semnand Hermione 
Quinet) Memoires d' exile, 1868; Cinquante ans 
d'amitie: Michelet- Quinet. A avut corespon- 
denta cu Victor Hugo, Jules Michelet, Louis 
Blanc s.a. Spre deosebire de tatal sau, a fost 
de partea Revolutiei de la 1 848 ca fenomen 
innoitor si modernizator al Europei. De 
aceea a si plecat si acesta a si fost substratul 
apropierii ei de lumea franceza. 

Asachi, Gheorghe 

(1.03.1788, Herta - 12.11.1869, lasj) 
Scriitor. Tatal sau, cleric, a tradus din Young 
si Bernardin de Saint Pierre. Asachi a studiat 
la un colegiu din Lvov (1796-1803), apoi 
la Facultatea de Filosofie, Litere si Stiinte 
din acelasi oras, urmand in paralel si un 
curs special de inginerie (a fost inginer 
hotarnic). Si-a continuat studiile la Viena 
(1805-1808), unde a facut astronomie si 
matematica cu J.T Burg. Intre 1808-1812 
isi desavarseste la Roma pregatirea artistica 
(avand profesori pe Michele Keck, Antonio 
Canova) si pregatirea umanista (calatorind 
prin toata Italia). A dedicat un sonet zborului 
cu aerostatul intreprins de dna Blanchard, 
publicat in Giornale del Campidoglio, 1811. 
Intors in Moldova, a fost numit referendar la 
Departamentul Trebilor din Afara. In acelasi 
an a infiintat, pe langa Scoala Domneasca 
de limba greaca din Iasi, o clasa de inginerie 
hotarnica, unde a predat matematica, geode- 
zie, arhitectura dupa manuale alcatuite de el 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 38 



& 



31.10.2011 17:22:22 



Asandei 




Alexandru Ar§inel 



Ernest Aru§anov 



Gheorghe Asachi 



insusi. A fost organizatorul invatamantului 
din Moldova. La propunerea lui s-a deschis, 
in 1814, primul curs de Drept (preda juris- 
tul Chr. Flechtenmacher). Tot el a pregatit 
prima reprezentatie teatrala in limba romana 
(Iasi, 27 decembrie 1827) si a initiat organi- 
zarea Conservatorului Filarmonic Dramatic 
(1836). A initiat, de asemenea, publicatia 
bilingva, de propaganda externa, Spicuitorul 
moldo-valahlLe Glaneur moldo-valaque (1841), 
jurnal stiintific, literar si industrial. A fost 
agent diplomatic la Viena (1822-1827). 
A editat prima gazeta in limba romana din 
Moldova, Albina romdneascd (1829-1835; 
1837-1850), avand mai multe suplimente. 
Ca literat a fost un spirit clasicist si mora- 
list. A scris sonete in maniera petrarchista: 
Poezii, 1836, fabule (localizari dupa Krilov 
si La Fontaine), balade, poeme fantastice 
care-1 premerg pe Bogdan Petriceicu Has- 
deu: Turnul Butului, 1863, fiind influentat 
de preromantism. A mai scris drame, nuvele 
istorice. A descoperit la Lvov, in 1833, ma- 
nuscrisul Tiganiadei lui loan Budai-Deleanu, 
reintegrand epopeea in circuitul valorilor 
nationale. Format in Italia in perioada Ri- 
sorgimento-ului, a inteles importanta 
formarii constiintei nationale pentru patria 
sa, in contextul in care pe harta Europei se 
defineau identitatile nationale. A actionat in 
acest sens toata viata, neadmitand faptul ca 
jumatatea veacului al XlX-lea aducea mari 
schimbari, fortajul modernizator care a pus 
alaturi, dupa 1848, natiunile europene, in 
efortul de a defini ariile valorice ale tuturor 
popoarelor continentului. A fost membru al 
Academiei din Roma. 

Asan 

(dupa 1100 d.H., Tarnovo - 1196, Tarnovo) 
Conducator de osti. Aroman. Frate cu Petru 
si Ionita eel Frumos, ramas in legendele 
populare cu numele Caloian. Impreuna cu 
fratele sau, Petru, recunoscut rege de papa 
de la Roma, a fondat Regatul Vlaho-Bul- 
gar (sec. XII, al Doilea Tarat Bulgar). Este 



considerat fondatorul dinastiei Asanestilor. 
A luptat alaturi de Petru contra imparatilor 
Bizantului Anghelos al II-lea si Alexios 
al Ill-lea (ajutat de Bela al Ungariei), loan 
Cantacuzino al Bizantului si a comandan- 
tilor de osti Alexios Gidos si Vasile Vatatzes, 
cu ajutor primit din partea romanilor de la 
nordul Dunarii. In urma victoriilor, cei doi 
frati cer Bizantului recunoasterea ca impa- 
rati. Sunt ucisi miseleste amandoi si vine 
pe tron fratele lor, Ionita eel Frumos. Dupa 
Ionita au venit pe tron nepotul acestuia, 
Boriia, apoi loan Asan II (1218-1241), fiul 
lui Asan, fondatorul dinastiei, care a extins 
granitele regatului la dimensiunile maxime: 
Moesia (teritoriile dintre Dunare si Balcani), 
o parte din Serbia cu orasele Belgrad, Nis 
si Skoplie, Macedonia cu orasele Seres, 
Ohrida, Bitolia, Prosak si Sturmita, Tracia 
cu Adrianopole si Dimotica si Albania, fara 
orasul Durazzo. In 1258 dinastia se stinge si 
regatul revine bulgarilor, iar aromanii (vlahi) 
sunt considerati o minoritate tolerata si nu 
sunt recunoscuti ca romani. 

Asan Caloian 

V. Ionita eel Frumos 

Asan Petru 

V. Petru 

Asandei, Neculai 

(21.06.1928, Timi§e§ti, Neamt) 
Inginer chimist. A absolvit Facultatea de 
Textile si Facultatea de Chimie Industriala 
la Iasi. A fost profesor la aceasta din urma, 
in specialitatea fizico-chimia polimerilor. 
A fost profesor invitat in Cehoslovacia, 
China, Cuba. A inventat o metoda de de- 
terminare a polimerilor in stare solida si 
un procedeu de obtinere a polimerilor din 
benzen. S-a ocupat de numeroase proiecte, 
directia principala de cercetare fiind derivatii 
din celuloza si fibrele artificiale. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1991), 
membru al Academiei Oamenilor de Stiinta 
din Romania, membru fondator al Asociatiei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 39 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Asane§ti 





Neculai Asandei 



Specialistilor din Ingineria Celulozei si Har- 
tiei, membru al Uniunii Internationale de 
Chimie Pura si Aplicata. 

Asane§ti 

Dinastie de origine aromana (1187-1280); 
a intemeiat al Doilea Tarat Bulgar, in urma 
unei rascoale comune antibizantine a vlahi- 
lor sud-dunareni si a bulgarilor. De altfel, 
in veacul al XH-lea, Bizantul a ajuns pana 
la Portile de Fier ale Dunarii, nazuind sa 
controleze fluviul si popoarele din lungul 
lui si a edificat acolo, pe Insula Banului de 
pe Dunare, o cetate ale carei urme se vad 
pana astazi. Principalii membri ai familiei: 
Asan I (1187-1196), intemeietor al dinas- 
tiei, impreuna cu fratele sau, Petru Asan 
(1187-1197), Ionita Caloian (1197-1207), 
Borila (1207-1218), loan Asan al II-lea 
(1218-1241), Caliman Asan (1241-1246). 
Dinastia a incercat sa pastreze si sa afirme 
identitatea lumilor vechi, traco-pelasgice, 
fata de lumea mai noua a grecilor, Imperiu- 
lui Roman si Bizantin. 

Asian, Ana 

(1.01.1897, Braila - 20.05.1988, Bucure§ti) 
Medic, profesor, om de stiinta, specialists in 
gerontologie. A urmat cursurile Facultatii de 
Medicina din Bucuresti (1915-1922). A fost 
profesor titular de clinica medicala la Timi- 
soara (1945-1949), sef de sectie la Institutul 
de Endocrinologie din Bucuresti. In 1952 
prepara vitamina H3 (Gero vital), produs 
farmaceutic cu actiune in tratamentul feno- 
menului de imbatranire, precum si in bolile 
batranetii, in ateroscleroza, vitiligo, sclero- 
dermic etc. A evidentiat importanta novo- 
cainei in ameliorarea tulburarilor distrofice 
legate de varsta. Gerovitalul a fost brevetat 
in peste 30 de tari. Sub conducerea ei se in- 
fiinteaza, in 1952, Institutul de Geriatrie din 
Bucuresti, primul de acest fel din lume, al 
carui mod de organizare a fost recomandat 
de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) 
pentru toate institutele similare. Primeste in 



1952, la Palatul ONU din Geneva, Premiul 
international si medalia Leon Bernard, pre- 
stigioasa distinctie acordata de OMS pentru 
contributia adusa la dezvoltarea geronto- 
logiei si geriatriei. A inventat (impreuna 
cu I. Polovrageanu) noul produs geriatric 
Aslavital, brevetat si introdus in productie 
industriala in 1980. Profesor Honoris Causa 
si doctor emerit al Universitatii Braganza 
Paulista din Brazilia, presedinta a Societatii 
Romane de Gerontologie etc. Membra a 
Academiei Romane (1974) si a numeroase 
academii si societati: Academia de Stiinte 
din New York, Uniunea Mondiala de Me- 
dicina Profilactica si Igiena Sociala, Centrul 
European de Cercetari Medicale Aplicative, 
presedinta a Societatii Romane de Geronto- 
logie. A fost distinsa cu numeroase premii: 
Cavaler al Ordinului Palmes Academiques - 
Franta, Merito della Republica - Italia. A fost 
si membru al Academiei de Stiinte din New 
York, al Uniunii Mondiale de Medicina 
Profilactica si Igiena Sociala, membru de 
onoare al Centrului European de Cercetari 
Medicale Aplicative, membru in Consiliul 
de Conducere al Asociatiei Internationale de 
Gerontologie, membru al Societatii Natio- 
nale de Gerontologie din Chile. 

Assaky, George 

(1.01.1855, la§i - 22.04.1899, Bucure§ti) 
Medic. A studiat Medicina la Montpellier si 
Paris, primind Premiul Amussat pentru teza 
de doctorat cu titlul „De la suture des nerfs 
a distance", 1886. A fost profesor la Ecole 
Pratique des Hautes Etudes, la Facultatile 
de Medicina din Lille si Tours. In perioada 
Razboiului de Independenta s-a inrolat ca 
voluntar pe ambulantele Crucii Rosii. A fost 
profesor al Clinicii de Chirurgie si director 
al Institutului de Chirurgie din Bucuresti, 
apoi director al Institutului de Ginecologie. 
Lucrari: Centrii nervosi din punct de vedere ana- 
tomic cu oarecare consideratiuni asupra fiziologiei 
si patologiei lor, 2 vol., 1887-1889. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1890. 

Assan, Bazil 

(1.08.1860, Bucure§ti - 
16.06.1918, Montreux, Elvetia) 
Explorator. A studiat ingineria in Elvetia si 
Franta. Fiu al industriasului Gheorghe A. si 
frate cu George A. Era inginer de profesie. 
Impreuna cu fratele sau a absolvit Scoala 
Superioara de Comert la Montreux. A fost 
presedinte al Camerei de Comert si Indus- 
trie, membru in Consiliul CEC, a introdus 
in Romania metoda de extractie a uleiurilor 
din rapita folosind benzen. A fost primul 
roman care a calatorit in Arctica in 1896, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 40 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Atanasiu 



plecand din portul Hamburg impreuna cu 
alti 50 de europeni si vizitand Insula Ursilor 
si arhipelagul Spitzbergen, unde s-a ocupat 
de flora si fauna locului. A facut explorari si 
in Oceanul Arctic de Nord. In 1898 a fost 
primul roman care a facut o calatorie in 
jurul lumii (Constantinopol - Alexandria - 
Ceylon - Singapore - Hong Kong - Shan- 
ghai - Nagasaki - Tokyo - Yokohama - San 
Francisco - New York - Londra). De aseme- 
nea, a fost primul om din Romania care a 
avut un automobil. Acesta nu avea numar, ci 
numele proprietarului. Este expus la Muzeul 
Tehnic din Bucuresti. A construit o fabrica 
de sapunuri si una de vopsele si lacuri. In 
1904 a construit un siloz pentru grau in 
Bucuresti, cea mai inalta cladire a orasului 
in acel moment. A calatorit in SUA si, la 
intoarcere, a construit prima fabrica de ulei 
extras din porumb care a existat in Romania. 
A facut primul proiect ingineresc al unui ca- 
nal navigabil Cernavoda-Constanta (1899). 
El a edificat cladirea care este astazi Casa 
Oamenilor de Stiinta din Bucuresti (arh. 
I.D. Berindei). Membru al Societatii Regale 
de Geografie din Romania. 

Assan, George 

(1862, Bucure§ti - 1900, Bucure§ti) 
Economist. Fiu al lui Gheorghe A. Frate al 
lui Bazil A. A absolvit Scoala Superioara de 
Comert la Montreux. A comandat cavoul 
familiei sale de la Bellu, edificat de Galleron, 
arhitectul Ateneului Roman si al cladirii CEC. 

Assan, Gheorghe 

(1821-1866, Bucure§ti) 

Industrias. Origine aromaneasca. Venit la 
Bucuresti, a cumparat, impreuna cu asoci- 
atul sau, loan Martinovici, o suprafata de 
teren (40 000 m 2 ) formata din loturi mai 
mici), pe care au construit, in 1853, cladirea 
primei mori cu aburi din tara, ale carei in- 
stalatii (7 tone) au fost aduse de la Viena, pe 
Dunare. Din 1865 a ramas unic proprietar. 

Astalos, G(h)eorg(h)e 

(2.10.1933, Bucure§ti) 

Poet si dramaturg. A absolvit Scoala Mi- 
litara de Topografie, Bucuresti. A debutat 
ca poet cu placheta Sotron, 1970, unde 
gratiosul se imbina cu violenta. A scris 
si teatru poematic: Vin soldatii si alte piese, 
1969, Premiul Uniunii Scriitorilor, in linia 
absurdului lui Eugene Ionesco. S-a stabilit 
in Franta in 1971. A condus revista Nouvelle 
Europe a Parlamentului European. Repatriat 
din 2003. A publicat volume de versuri: La 
lingua del canarino, 1 974; Aqua Mater, 1 984; 
Simetrii, 1991; Poeme retorice, 1991; Magma, 
1992; Ecuatia tdcerii, 1996; Parcurs, 1997; 




Gheorghe Astalo§ 



Anghel Atanasie 



Pe muche de suriu, 1 999 si eseuri: Theatre - Art 
Refer entiel (Teatrul - arta referentiala), 1976; 
La pluridimensionnalite du theatre (Pluridimen- 
sionalitatea teatrului), 1986. A publicat in 
SUA Contestatory Visions • Five Plays (Viziuni 
contestatare. Cinci piese), 1984, apoi Une 
priere de trop (O rugaciune mai mult), 1994, 
Politikon. A publicat cu succes si proza: Bordel 
a merde (Bordel de doi bani), 1975; Fiepdinea 
cdtde rea T tot mai bine-i la Paris, 1996. Cetatean 
de onoare al Republicii Franceze (din 1990), 
laureat al distinctiei Palmes Academiques 
(Paris, 2001) si Cavaler al Ordinului Steaua 
Romaniei (2004). 

Atanasie, Anghel 

(? - 1713, Ciugud, jud. Alba lulia) 
Mitropolit ortodox de Alba lulia. A accep- 
tat unirea cu Roma in 1698, fiind primul 
episcop unit al Transilvaniei (1698-1713). 
Dupa ce Transilvania a intrat in compo- 
nenta Imperiului Habsburgic in 1688, noile 
autoritati au desfiintat mitropolia ortodoxa 
a Transilvaniei cu sediul la Alba lulia, ca 
urmare a aderarii sale la unirea cu Bis erica 
Romei (1901). Pentru noua Biserica Unita 
s-a creat o episcopie, initial cu sediul la Alba 
lulia, mutat la Fagaras si apoi la Blaj, unde a 
ramas pana astazi. Clerul si credinciosii or- 
todocsi au ramas fara un ierarh pana in anul 
1761, cand autoritatile habsburgice, in urma 
numeroaselor proteste si chiar rascoale, au 
acceptat reactivarea vechiului scaun ierarhic 
de la Alba lulia, dar numai la rangul de epis- 
copie, cu sediul la Sibiu. 

Atanasiu, Gheorghe 

(13.12.1893, Bacau - 4.04.1972, Bucure§ti) 
Fizician, geofizician. Contributii in do- 
meniul fotoelectricitatii, opticii si caldurii. 
A masurat radio activitatea surselor de 
apa din Romania si magnetismul terestru, 
intocmind harti magnetice. Inventatorul 
monocromatorului in infrarosu (in 1925) 
si creatorul metodei de determinare optica 
a caldurii de disociere. Lucrari: Mesures du 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 41 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Atanasiu 



f 




Gheorghe Atanasiu 



loan Athanasiu 



Jean Athanasiu 




magnetisme terrestre en Transylvanie en 1938 
(1939), Etudes de Geophysique pure et appliquee 
(1950). Profesor etnerit. Membru al Acade- 
miei Romane (1963). 

Atanasiu, Ion 

(26.10.1892, la§i - 14.04.1949, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Bucuresti. Asistent la Universitatea din 
Bucuresti, apoi profesor la cea din Iasi si 
din nou la Bucuresti, unde a predat cursuri 
de petrografie, stratigrafie, paleontologia 
depozitelor mezozoice (zacaminte de titei, 
gaze naturale, carbuni). Specializat in seis- 
mologie. Fondator in Romania al disciplinei 
electro chimie si seismologie. Lucrari: Za- 
cdmintele de carbuni din Romania (1924), Les 
fades du Flysch marginal dans la partie moyenne 
des Carpathes moldaves (1945); Cutremurele de 
pdmdnt din Romania, postum, 1961. Membru 
corespondent al Academiei Romane din 
1940, exclus in 1948, reinregistrat in 1990. 

Atanasiu, Vasile 

(25.04.1886, Targovi§te - 6.06.1964, Bucure§ti) 
General de armata. A absolvit Scoala Milita- 
ra la Bucuresti (artilerie si inginerie navala). 
A luptat in Primul Razboi Mondial, dupa 
care a absolvit Academia Militara din Bu- 
curesti. Seful secretariatului Consiliului Su- 
perior al Apararii (1931-1934, 1935-1937). 
Inainte de inceputul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial era general de brigada. 
A fost comandantul Corpului 2 Armata si 
Corpului 3 Armata (1941-1943), cu care a 
luptat la Albita, Tiraspol, Odessa. A devenit 
inspector general al artileriei (1943-1945). 
Trecut in rezerva in 1945. Implicat in lupta 
contra legionarilor, a fost martor al acuzarii 
in Procesul Sumanelor Negre. O strada din 
Bucuresti ii poarta numele. 

Athanasiu, loan 

(27.04.1868, Sascut, jud. Bacau - 
20.07.1926, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Scoala Superi- 
oara de Medicina Veterinara din Bucuresti 



si s-a specializat la Sorbona, Paris. Profesor 
de fiziologie animala la scoala unde studiase, 
a contribuit, impreuna cu I. Cantacuzino, 
V Babes si Gh. Marinescu, la infiintarea 
Reuniunii Biologice din Bucuresti. A infi- 
intat, in 1906, impreuna cu profesorul Ion 
Cantacuzino, filiala din Paris a Societe de Bi- 
ologic Fondator al scolii de fiziologie expe- 
rimentala veterinara din Romania. A obtinut 
performance in domeniul electrofiziologiei 
nervoase. Lucrari: Fiziologie speciala (1900), 
Recherches sur le fonctionnement des muscles 
antagonistes dans les mouvements volontaires 
(1902). Membru corespondent al Academiei 
Romane din 1911. 

Athanasiu, Jean 

(28.01.1885 - 21.11.1938, Bucure§ti) 
Bariton. Membru fondator al Operei Roma- 
ne din Bucuresti (1921). In timpul Primului 
Razboi Mondial a sustinut spectacole prin 
spitale, spre a-i incuraja pe ostasii raniti, ala- 
turi de George Enescu, Petre Sturdza, Con- 
stantin Tanase, Theodor Fuchs. A sustinut 
roluri celebre, fiind unul dintre marii nostri 
interpreti, alaturi de George Folescu, George 
Niculescu-Basu, Emilia Gutzianu, Florica 
Cristoforeanu, Traian Grozavescu, Viorica 
Ursuleac, Margareta Metaxa, Maria Cebotari, 
Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei s.a. 

Athanasiu, Sava 

(28.04.1861, Rugine§ti, jud. Vrancea - 
8.04.1946, Bucure§ti) 

Geolog, paleontolog. A studiat la Facultatea 
de Stiinte din Iasi, ca elev al lui Grigore Co- 
balcescu, alaturi de Grigore Antipa, Dimitrie 
Brandza, Emil Racovita s.a., apoi s-a speci- 
alizat la Viena. Profesor la Scoala Comer- 
ciala din Iasi, apoi la Catedra de geologie a 
Universitatii Bucuresti. Presedinte fondator 
al Societatii Geologice a Romaniei. A desco- 
perit, alaturi de alti savanti romani, in spatiul 
dintre Carpati si Prut, urme din fauna Ple- 
istocenului. Fondator al scolii romanesti de 
stratigrafie. Printre primii cercetatori care au 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 42 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Averescu 




Sava Athanasiu 



Vania Atudorei 



PetreS. Aurelian 



Alexandru Averescu 



afirmat ideea „codului genetic" in transmi- 
terea informatiei in lumea vie. Lucrari: Studii 
geologice in districtul Suceava (1898); Clasifica- 
rea terenurilor neogene si limita stratigraficd intre 
Miocen si Pleistocen in Romania (1906); Esquisse 
geologique des regions petroliferes du district de 
Bacau, 1907; Vechimea omului pe Pdmdnt si in 
special in Romania, 1 941 . Membru de onoare 
al Academiei Romane din 1945. 

Atudorei, Vania 

(9.12.1953, Botosani) 

Biolog. A absolvit Biologia la Iasi, a facut 
stagii la Chisinau si Jena. A fost sef al La- 
boratorului de microbiologic genetica din 
Cluj. Intre 1990 si 1992 a lucrat in Elvetia, la 
Oficiul Protectiei Apelor si Naturii din can- 
tonul Jura, unde a elaborat o noua metoda 
de analiza a poluarii apelor. Din 1993 se afla 
la Montreal ca director al Departamentului 
de microbiologic al companiei farmaceu- 
tice Biopharm. In aceasta calitate a condus 
proiecte de cercetare privind utilizarea radi- 
atiilor in decontaminare, farmacodinamica 
antibioticelor in patologia umana si veteri- 
nara, precum si testarea de noi medicamente 
contraceptive si anti-SIDA. In prezent lu- 
creaza pentru compania Neopharm. Este se- 
cretarul Asociatiei Mouvement de Solidarite 
Quebec-Roumanie, membru in Comitetul 
Festivalului Mondial de Folclor de la Drum- 
mondville, membru al Arhivei Internationale 
de Muzica Populara din Geneva. Din 1986 
este membru al Societatii de Microbiologic 
din Franta - Institutul Pasteur. 

Aurelian, Petre S. 

(13.12.1833, Slatina - 24.01.1909, Bucuresti) 
Economist, agronom, om politic. A studiat 
mai intai la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti, 
apoi la Scoala Superioara de Agronomic din 
Grignon, Franta. Se intoarce in Romania, 
unde este angajat inginer la Ministerul 
Lucrarilor Publice si profesor la Scoala de 
Agricultura din Pantelimon. A functionat 
si ca redactor la publicatiile Monitorul si 



Agronomia. A fost ales deputat, senator, 
numit ministru al Lucrarilor Publice (1877- 
1878 si 1887-1888) si ministru al Educatiei 
(1882-1884), prim-ministru (1896-1897). 
A militat pentru independent economica 
a Romaniei si industrializarea tarii, pentru 
protejarea industriei de catre stat. Lucrari: 
Cum se poate fonda industria in Romania; In- 
dustria romdnd fata cu libertatea comertului de 
importatiune. Membru titular al Societatii 
Academice Romane din 1871, presedinte al 
Academiei intre 1901 si 1904. 

Auschnitt, Max 

(14.02.1888, Galati - 1959, SUA) 
Industrias. A absolvit Academia de Inalte 
Studii Comerciale si de Export din Viena, a 
fost presedinte al Asociatiei Generale de In- 
dustrie din Banat, vicepresedinte al Uniunii 
Generale a Industriasilor din Romania si se- 
nator al Camerei de Comert si Industrie din 
Galati. A fost administrator delegat al Uzine- 
lor de Fier si Domeniilor Resita (UDR), cea 
mai mare societate pe actiuni care a existat 
in Romania inainte de instaurarea regimului 
comunist, aceasta avand eel mai mare ca- 
pital social din Romania (1 miliard de lei), 
cea mai mare cifra de afaceri, cei mai multi 
angajati - 16 669 in 1938, respectiv, 22 892 
in 1948. Impeuna cu fratele sau, Edgar, deti- 
nea societatea Titan-Nadrag-Calan cu peste 
4 900 de angajati in 1938. A facut parte din 
conducerea a numeroase companii straine 
din Viena, Monaco si companii romanesti 
precum Societatea Romana de Telefoane, 
Banca Chrissoveloni etc. Toate proprietatile 
sale au fost confiscate in 1948. 

Averescu, Alexandru 

(9.03.1859, Ismail, azi Tn Ucraina - 
3.10.1938, Bucuresti) 

Maresal, comandant al armatei romane in 
Primul Razboi Mondial, om politic. Par- 
ticipant la Razboiul pentru Independenta 
Romaniei (1877-1878). Intre 1884 si 1886, 
si-a aprofundat studiile militare in Italia, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 43 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Avital 




unde a fost comandant al Scolii Superioare 
de Razboi. Ministru de Razboi (1907-1910) 
si sef al Marelui Stat Major in timpul celui 
de-al Doilea Razboi Balcanic (1913), apoi 
a condus spre victorie armatele romane in 
marile batalii de la Marasti (iulie 1917) si 
Oituz (iulie-august 1917). Dupa 1918 s-a 
implicat in viata politica, ocupand functi- 
ile de presedinte al Consiliului de Ministri 
(1918, 1920-1921, 1926-1927) si ministru 
de Interne (1919-1920). Fondator al Ligii 
Poporului, a fost distins cu peste 120 de de- 
coratii romanesti si straine. Vasta experienta 
ca lider de armata a fost transpusa in diverse 
studii de specialitate: Tactica, 3 vol., 1887- 
1889; Jo cut de razboi, 1903; Cdlduza ofiterului, 
1904; Notite zilnice de razboi, 1916-1918 s.a. 
Ramasitele sale pamantesti sunt depuse la 
mausoleul din Marasesti. Membru de onoa- 
re al Academiei Romane (1923). 

Avital, Colette 

(1.05.1940, Bucuresti) 

Om politic. A inceput scoala primara in 
orasul natal si a emigrat cu familia in Israel 
in 1950. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Politice si Relatii Internationale din cadrul 
Universitatii Ebraice din Ierusalim. In cadrul 
Ministerului de Externe, a indeplinit func- 
tiile de director adjunct al Departamentului 
de Informare si Comunicare, director al Di- 
viziei de Pregatire a personalului diplomatic 
si director general adjunct al Diviziei de 
Informare si Comunicare. A lucrat ca atasat 
de presa la Bruxelles, consul si loctiitor de 
consul general la Boston, ministru plenipo- 
tentiar la Paris (1982-1985), ambasador in 
Portugalia (1988-1992) si a fost apoi consul 
general la New York (1992-1996). In aceasta 
ultima functie a avut rang de ambasador si 
s-a ocupat in mod special de dezvoltarea 
relatiilor cu liderii politici din statele New 
York, New Jersey si Maryland. Dupa ce a re- 
venit in Israel, a fost numita director general 
adjunct pentru problemele Europei Occi- 
dentale, eel de-al treilea post ca importanta 
in Ministerul de Externe din Israel. Membra 
si deputata in Knesset a Partidului Socialist 
al Muncii, a candidat la presedintia tarii in 
2006. Intre 2007 si 2008 a fost ambasador al 
Israelului la Bucuresti si presedinta Asocia- 
tiei de prietenie Israel-Romania. 

Avram, Andrei 

(9.05.1930, Turda) 

Lingvist. Sot al Mioarei A. A absolvit Filolo- 
gia la Cluj si s-a specializat in fonologie in 
Cehoslovacia, URSS, Finlanda, Suedia. Doc- 
tor in filologie din 1969. Cercetator stiintific 
la Institutul de Lingvistica din Bucuresti. 




Constantin Avram 



Membru al Societatii Internationale de Sti- 
inte Fonetice din 1967, al Societatii Ameri- 
cane de Lingvistica din 1967, al Societatii de 
Lingvistica Romanica din 1968, al Societatii 
de Lingvistica Europeana din 1969. Lucrari: 
Cercetdri asupra sonoritdtii in limba romdnd, 
1961, Premiul Academiei; Contributii la inter- 
pretarea grafiei chirilice. 

Avram, Constantin 

(19.02.1911, Ciuma§i, jud. Bacau - 
20.02.1987, Timi§oara) 

Inginer, specialist in beton armat. A facut 
Scoala de geniu la Bucuresti si Versailles, Fa- 
cultatea de Constructii Civile la Politehnica 
din Bucuresti. Profesor si rector (1963-1971) 
al Politehnicii din Timisoara. A participat la 
construirea uzinelor de la Resita si a com- 
plexului de la Valiug. Lucrari: Grinzi continue 
(1949, 1952, 1959, 1965, 1981); Betonul 
armat. Proiectarea si dimensionarea sectiunilor 
(1952); Noi tipuri de betoane speciale (1980); 
Numerical Analysis of Reinforced Concrete Struc- 
tures (1992, postum). Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963), membru al 
Comitetului European al Betonului, Paris, 
distins cu Medalia de Argint a Federatiei 
Internationale a Precomprimarii (1980). 

Avram Folomoc, Vichentie 

(4.03.1900, Toracul Mic, Banatul Sarbesc - 
31.07.1953, Zrenianin, fost Becikerecul Mare, 
Voivodina) 

Artist popular. A absolvit sase clase in satul 
natal si a fost considerat un artist complet 
al satului. Desi era agricultor, a infiintat, 
facand repetitii in casa lui, orchestra de 
muzica populara Lira, a concurat prin pre- 
stigiu cu alte orchestre populare, precum 
orchestra lui Bocalut. A lasat numeroase 
fotografii legate de viata cotidiana a satu- 
lui, constituind o adevarata arhiva a vietii 
locului. Detinea arta strabuna a extragerii 
colorantilor naturali din plante si era „vop- 
sitorul satului". Sezatorile din curtea si din 
casa lui erau cunoscute pentru inventarea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 44 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Avramescu 



de glume si satire gen Pacala, ceea ce i-a 
adus mai multe arestari si o condamna- 
re. A publicat versuri cu pseudonimul 
Cu-Vin-Toraceanu la Nddejdea din Varset 
si Almanahul Banatului din Timisoara. 

Avram lancu 

V. Iancu, Avram 

Avram, Mioara 

(4.02.1932, Tulcea - 12.07.2004, Bucure§ti) 
Lingvista. Sotie a lui Andrei A. A absolvit 
Filologia la Bucuresti. Doctor in filologie din 
1959. Sefa Sectiei gramatica din Institutul 
de Lingvistica Bucuresti. Cadru didactic la 
Facultatea de Limba si Literatura Romana 
din Bucuresti. Lucrari: Evolutia subordondrii 
circumstantiate cu elemente conjunctionale in lim- 
ba romana, Premiul Academiei, 1959; Grama- 
tica limbii romane, editia I, 1954 (Premiul de 
Stat, 1954), editia a II-a, 1963, editia a Ill-a, 
2004; Studii si materiale privitoare la formarea 
cuvintelor in limba romana, 5 vol., 1959-1969. 
A coordonat editarea Gramaticii Limbii Romd- 
ne, editia standard a Academiei Romane. 

Avramescu, Aurel A. 

(1903, Radna, jud. Arad - 1985, Bucure§ti) 
Inginer, specialist in telecomunicatii, auto- 
matical informatica. A absolvit Matematica 
la Cluj, ca elev al profesorilor Nicolae Abra- 
mescu, Gh. Bratu s.a. A absolvit apoi Scoala 
Superioara Tehnica din Dresda si si-a luat 
doctoratul si docenta cu o teorie a difuzarii 
caldurii in conductoare si contacte. A lucrat 
la Directia Generala PTT, la Societatea de 
Gaz si Electricitate, la Intreprinderea de 
Retele Electrice, a fost asistentul profeso- 
rului Dimitrie Leonida la Politehnica din 
Bucuresti, apoi a lucrat la Institutul de 
Energetica din Bucuresti. A fost redactor 
responsabil al revistelor Electrotehnica si 
Progresele stiintei. Trateaza notiunea de 
energie informationala, introdusa de Octav 
Onicescu. Lucrari: Necesitatea reorganizdrii 
retelei telegrafice, 1937; Introducere in documen- 
tor ea stiintificd, 1960; Un nou criteriu integrat 
cumulativ de optimizare a sistemelor automate, 
1961; Echipamente periferice ale calculatoarelor 
electronice, 1971; Metode de automatizare a 
culegerii si tratarii informatiei, 1972. Membru 
al Academiei Romane (1963), al Asociatiei 
Electrotehnicienilor Germani. 

Avramescu Butu, Xenia 

nume la na§tere Xenia Butu 
(9.08.1926, Var§et - 1991, Panciovo) 
Profesoara. Sotie a scriitorului Mihai Avra- 
mescu. A absolvit liceul si Scoala Normala 
din Varset. Dupa ce profesorii si invatatorii 
contractuali veniti din Romania in perioada 




Aurel A. Avramescu 



interbelica pentru comunitatile romanesti 
din Voivodina au fost retrasi (1944), pe 
langa profesorii existenti (sotii Palagesiu, 
Elena Radivoi, Margareta Filip, Ion Matei 
etc.), in invatamant s-au angajat si tinerele 
cadre din Voivodina pregatite de profesorii 
contractuali pentru a pastra identitatea 
romaneasca a comunitatii respective. A fost 
una dintre studentele care a absolvit Scoala 
Superioara de Pedagogie si o perioada mai 
scurta a predat la cursul inferior al liceului 
din Varset. Dupa aceea a lucrat la revistele 
Bucuria pionierilor, Lumina, Femeia noua si la 
saptamanalul Libertatea. A tradus din sarba 
in romana mai multe manuale scolare si din 
romana in sarba, impreuna cu publicistul 
Sima Petrovici, versuri si romanul Tinerete 
frantd de Mihai Avramescu. 

Avramescu, Gheorghe 

(26.01.1884, Boto§ani - 
3.03.1945, lasbereni, Ungaria) 
General de armata, arma vanatorii de munte. 
Nascut intr-o familie de tarani, a absolvit 
Scoala de ofiteri de infanterie si a lucrat la 
Suceava pana in 1910. A participat la cam- 
pania din Bulgaria, 1913, si la Primul Razboi 
Mondial, cu gradul de capitan, fiind si ranit. 
A primit Ordinul Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler cu panglica de Virtute Militara la 
inceputul anului 1917, iar in 1918, Coroana 
Romaniei clasa Ofiter cu panglica de Virtute 
Militara, fiind inaintat la gradul de maior. 
Din 1939, comandant al Diviziei 10 Infan- 
terie si, din 1940, general de divizie. A par- 
ticipat la ofensiva din Bucovina de Nord 
in 1941, primind Ordinul Mihai Viteazul 
clasa a Ill-a si Crucea de Fier clasele a II-a 
si I. A avansat spre Bug si Nistru, acoperind 
aripa stanga a Armatei XI germane. A luptat 
la Marea de Azov cu Armatele IX si XVIII 
sovietice, obtinand victorii. In 1942 a parti- 
cipat la asaltul asupra Sevastopolului, luand 
peste 10 000 de prizonieri. A continuat sa 
lupte in Caucaz si Kuban. In 1943 se afla in 
Transnistria, iar in august 1944 a participat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 45 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Aznavorian 




Gheorghe Avramescu 



vra 



Mihai Avramescu 



> 





Hurmuz Aznavorian 




la operatiunea Iasi-Chisinau, comandand 
Armata IV Pe 20 august a fost inlocuit de 
la conducerea armatei de catre maresalul 
Antonescu r revenind abia cand Armata IV a 
ajuns in Transilvania. A continuat inaintarea 
pe valea Hernadului si prin muntii Hegyalja 
pana in Slovacia, participand la operatiunea 
Zvolen-Banska Bystrica, primind Ordinul 
Mihai Viteazul cu spade clasa a Ill-a. Pe 
3 martie 1945 sotia si fiica au fost arestate 
si trimise in Siberia. Fiica s-a sinucis, sotia 
s-a intors in 1956. Generalul a fost lichidat 
prin impuscare de catre sovietici, in Ungaria, 
fund inmormantat la Budapesta, de unde a 
fost repatriat in anul 2000. 

Avramescu, Mihai 

(8.06.1914, Felnac, jud. Arad - 
5.01.1981, Panciovo, Voivodina) 
Publicist. Sot al Xeniei A. Butu. A absolvit 
Scoala Normala pentru invatatori la Arad. 
A fost invatator contractual (trimis de Ro- 
mania prin contract de munca) la Ecica, 
in Iugoslavia, din 1935. A profesat apoi la 
Vladimirovat. A lucrat pentru trustul roma- 
nesc Libertatea din Novi Sad, la publicatiile 
Bucuria pionierilor, Lumina, Libertatea. A facut 
primul film romanesc din Voivodina. 

Axente, loan supmnumit Sever 
(1821, Fraua, azi Axente Sever, jud. Sibiu - 
1906, Sibiu) 

Politician. A studiat Teologia si Filosofia 
la Blaj. A venit la Bucuresti si a participat 
la Revolutia de la 1848, apoi s-a intors in 
Transilvania si a participat la Adunarea de la 
Blaj. Adept al lui Avram Iancu, 1-a urmat pe 
acesta in munti. A facut parte din conduce- 
rea ASTRA, Sibiu. 

Axinte Uricariul 

(1670, Scanteia, jud. Ia§i - 1733, la§i) 
Cronicar. De conditie modesta, a fost uricar 
(scrib) la logofetie. Stia slavona, greaca, 



latina. A transcris r din porunca lui Nicolae 
Mavrocordat, primul domn fanariot, letopi- 
setele lui Grigore Ureche, Miron si Nicolae 
Costin. A facut interpolari in letopisetul 
anonim, care cuprindea evenimentele din- 
tre 1661 si 1709. Dupa moartea lui Nicolae 
Costin a fost desemnat sa alcatuiasca o 
cronica oficiala: De la a doua domnie a lui 
Nicolae Alexandru Voda, valeat 7720. Este 
o cronica laudativa a domniei lui Nicolae 
Mavrocordat. 

Azarie 

(sec. al XVI-lea, Moldova) 
Calugar si cronicar. Elev al calugarului Ma- 
carie. A scris o Cronica slavond in continuarea 
cronicii lui Macarie, cuprinzand evenimen- 
tele dintre 1541 si 1574 r cu intentia de a 
sprijini dinastia Musatinilor si ortodoxia 
din Moldova si a daruit cate un exemplar al 
scrierii lui Petru Schiopul si mitropolitului 
Anastasios. A tradus in slavona din me- 
dio-bulgara textul hagiografic Vietile regilor si 
arhiepiscopilor sdrbi. 

Aznavorian, Hurmuz 

(1888, Trapezunt, Turcia - 1961, Botosani) 
Avocat. Armean ca etnie, din familia canta- 
retului naturalizat francez Charles Aznavour, 
care a si vizitat, dupa 1981 r rudele din Ro- 
mania. Refugiat cu familia la Constanta din 
cauza persecutiilor din Imperiul Otoman la 
adresa armenilor. A absolvit liceul Sf. Sava 
si Facultatea de Drept a Universitatii din 
Bucuresti. Specializare la Paris. Membru si 
parlamentar al Partidului National Liberal. 
Contributii la finalizarea noului Cod Penal. 
Lucrari: Doua probleme juridice, Bucuresti, 
1915; Comercializarea dreptului civil, 1918 si 
Tendinte de unificare a dreptului privat, 1920. 
Epurat din Barou in 1947 r a facut inchisoare 
in doua randuri: 1950-1953, 1958-1961. 
A murit in inchisoare. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. PERSONA 



dictAK.indd 46 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



B 



Baba, Alina 

(19.08.1982, Novi Sad, Voivodina) 
Muziciana. Sora a Mirelei B. A absolvit Liceul 
de muzica Isidor Bajic din Novi Sad, clasa 
instrumente de coarde (viola). Studenta la 
Academia Regala de Muzica din Stockholm 
ca eleva a lui Bjorn Sjogren, Claus Christian 
Schutser, Amiram Ganz si Predrag Novovici. 
Din 2003 este membra a formatiei vocal-in- 
strumentale de muzica rock Dejtonski spo- 
razum din Stockholm (voce si viola electrica), 
iar din 2005, impreuna cu sora sa, evolueaza 
in formatia Balkan Rock Legends din Amster- 
dam, compusa din muzicieni proveniti din 
toate fostele republici iugoslave, concertand 
la Stockholm si Paris. Preda cursuri de vioara 
la mai multe scoli din Stockholm. A participat 
in 2007 la Concursul International de Muzica 
Usoara George Grigoriu din Romania. 

Baba, Corneliu 

(18.11.1906, Craiova - 20.12.1997, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat artele plastice la Bucuresti 
si Iasi (cu ajutorul lui Nicolae Tonitza), unde 
a si devenit profesor (1946). Din 1958 a ve- 
nit profesor la Institutul de Arte Frumoase 
din Bucuresti. Subiectele sale au fost cu 
predilectie taranii, din care face adevarate 
simboluri ale permanentei: Intoarcerea de la 
sapd, 1943; Tarani, 1953; Odihna pe camp, 
1954. A primit Premiul de Stat in 1953 si 
1954, Medalia de Aur la Expozitia Internati- 
onal;! de la Varsovia (1955), Medalia de Aur 
la Expozitia Internationala de ilustratie de 
carte - Leipzig (1960), Premiul pentru por- 
tret la Trienala de Arta - Sofia (1973). Titluri: 
Maestru Emerit al Artei (1958), membru 
de onoare al Academiei de Arta a URSS 
(1968), Artist al Poporului, Romania (1962), 
membru corespondent al Academiei de Arta 
din Berlin (1964); membru al Academiei 
Tommaso Campanella din Roma (1 970) etc. 
Membru al Academiei Romane (1990). 

Baba, Gruia Novae 

(sec. al XVII-lea, Oltenia) 

Haiduc. Fiul eel mare al lui Novae B. Im- 
preuna cu fratii sai, adapostit in Muntii 



Lotrului, a continuat lupta de neatarnare 
si unitate a tatalui sau contra otomanilor si 
tatarilor. A ramas in baladele populare ca un 
erou. Modul in care s-a adapostit a dat sub- 
stantivul comun lotru, echivalent cu haiduc 
de codru. In Moldova exista un obicei de 
urare de Anul Nou numit Banda lui Novae. 

Baba, loan 

(25.11.1951, Seleus, Banatul Sarbesc, lugoslavia) 
Scriitor si editor. A absolvit Jurnalismul la 
Universitatea din Bucuresti. Redactor res- 
ponsabil al programului in limba romana la 
Televiziunea din Novi Sad. Redactor-sef al 
revistei Lumina, parte a grupului Libertatea, 
Novi Sad. Fondator al cercului cultural 
Lumina-Honoris Causa. A scris volume de 
versuri, studii de istorie literara si lexicogra- 
fie. Lucrari: Papas in timp (1 984); Preludiu ima- 
ginar (1988); in cuibul ochiului (1989); Oglinda 
triunghiulara (1990); Poeme incisive (1991); 
Nazbdtii candide (1994); Marturisiri, confluence 
(1997); Inscriptiepe aer (1997); Compendiu bio- 
bibliografic. Scriitori (1997); Camasa de rigoare 
(1998); Antologia literaturii si artei din comuni- 
tdtile romdnesti - Banatul iugoslav, in colabora- 
re cu Catalin Bordeianu (1998); Revers- Avers 
(1999); Lexiconul artistilor plastici romdni 
contemporani din lugoslavia - vol. I (1999); Cele 
mai frumoase poezii (2002); Poemele D (2002); 
Pe sevaletul orizontului (1986); Indiciul unitdtii 
(1988); Antologia literaturii si artei din comu- 
nitatile romdnesti vol. I (1998); Laptele verde al 
cdmpiei 5 poeti din Voivodina (2001); Florilegiu 
basarabean (2002); Florilegiu banatean (2002); 
Vremea creativitatii lui Slobodan Crnogorac 
(2003). A tradus din literatura sarbo-croata 
in romana si din romana in sarbo-croata. 
Este membru al Societatii Ziaristilor din 
Voivodina si al Asociatiei Ziaristilor din Ser- 
bia. Laureat al Premiului Svetozar Markovic 
al Societatii Ziaristilor din Voivodina pentru 
reportaj (1983 si 1987) si Premiului Jurna- 
listul Anului 2001 al Consiliului Consultativ 
al Presei din Banat (Faget, 2001). Membru 
al Societatii Scriitorilor din Voivodina si al 
Uniunii Scriitorilor din Romania. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 47 



& 



31.10.2011 17:22:23 



Baba 




48 



Baba, lurie 

(1.11.1957, Leova, Republica Moldova) 
Grafician. A absolvit Colegiul de Arte Plasti- 
ce Al. Plamadeala din Chisinau, apoi Institu- 
tul de Arte Plastice din Tallinn, Estonia. Spe- 
cializat in design vestimentar. A organizat 
expozitii experimentale si expozitii-concurs 
de design vestimentar in Moldova, Ucraina, 
Germania, Macedonia, Danemarca, Belgia, 
Romania. Membru al UAP din Moldova si 
al Asociatiei de Arta Textila si Design Vesti- 
mentar ATEX. 

Baba, Marioara Vojnovic 

(18.12.1950, Seleu§, Banatul Sarbesc) 
Critic de teatru si film. A absolvit IATC la 
Bucuresti. A fost ziarista la Radio difuziunea 
din Novi Sad. Lucrari: Ape cristaline (1980), 
Ploaie eternd (1992), Dubla fiinta a naturii 
(1997), Poeme (1999), La dans cu ciufulitul 
(2004), Portile orasului (2005), iar, in anul 
2008, in colectia „Antologii" a Editurii So- 
cietatii de Limba Romana din Voivodina, a 
vazut lumina tiparului volumul Atitudinea 
cool. Membra a Uniunii Ziaristilor si Uniunii 
Scriitorilor din Serbia. Membra a Uniunii 
Teatrelor Profesioniste din Voivodina, pre- 
cum si a Societatii de Limba Romana din 
Voivodina, alias Academia de Stiinta si Arte 
a Romanilor din Serbia. 

Baba, Mirela 

(7.01.1980, Novi Sad, Voivodina) 
Muziciana. Sora a Alinei B. A absolvit Liceul 
de muzica Isidor Bajic din Novi Sad, clasa 
de pian. A absolvit Academia Regala de Mu- 
zica din Stockholm, clasa de pian, ca eleva 
a lui Anders Kilstrom si apoi pedagogie si 
psihologie muzicala. S-a pregatit si cu alti 
maestri: Greta Eriksson, Stafan Scheja, 
Stefan Bojsten, Mats Widlund. Specializare 
cu Krystyna Makowska-Lawrynowicz din 
Varsovia. Din 2003, alaturi de sora sa, este 
membra a formatiei vocal-instrumentale 
de muzica rock Dejtonski sporazum din 
Stockholm (voce si claviatura). Din 2005, 
tot impreuna cu sora ei, este membra a 
formatiei Balkan Rock Legends. A obtinut 
doctoratul in specialitate si lucreaza ca re- 
dacor muzical la TV Apolo din Novi Sad. 

Baba, Novae 

(cca 1530, Oltenia - 5.02.1601, Lipova) 
Capitan vestit in oastea lui Mihai Viteazul. 
Tata al lui Gruia N.B. Banatean la origine. 
S-a remarcat in campaniile pentru infaptu- 
irea actului istoric al Unirii. In lupta de la 
Selimbar (oct. 1599), impreuna cu oamenii 
sai, a avut un rol important in obtinerea vic- 
toriei, ei fiind aceia care au izbit la inceput 




Corneliu Baba 



aripa dreapta a oastei lui Andrei Bathory si 
care au respins catre sfarsitul bataliei con- 
traatacul organizat de Gaspar Kornis. Mihai 
Viteazul 1-a avut alaturi in toate bataliile. 
In partile Lipovei a fost prins de nobilimea 
dusmana, in toamna lui 1600, condamnat 
la moarte prin ardere pe rug si executat in 
piata Clujului la 5 februarie 1601, dupa care, 
resturile trupesti au fost puse in teapa in 
afara cetatii, pe drumul Feleacului. 

Babe§, Victor 

(28.07.1854, Viena - 19.10.1926, Bucure§ti) 
Medic, bacteriolog. Fiu al lui Vincentiu B., 
mama austriaca. Fondatorul microbiologiei 
romanesti. A studiat Medicina la Viena si 
Budapesta. A lucrat la Berlin, in laboratoare- 
le lui Rudolf Virchow si Robert Koch, apoi la 
Paris, cu Louis Pasteur. Este chemat in tara 
de tatal sau si obtine Catedra de anatomie 
patologica si bacteriologie la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti. Acolo isi face 
laboratorul si locuieste pana la sfarsitul 
vietii. A studiat remedii pentru pelagra care 
bantuia satele romanesti, s-a ocupat de 
tuberculoza, lepra, turbare, difterie si a gasit 
remedii pentru aceste boli. A pus in eviden- 
ta, in celulele creierului animalelor bolnave 
de turbare, corpusculii Babes-Negri, cu 
valoare diagnostica, a descoperit peste 50 de 
germeni noi - pseudobacilul rapciugii, ger- 
menii din grupul paratiflc - si a pus bazele 
seroterapiei. Prin cercetarile sale valoroase 
asupra antagonismelor microbiene s-a situat 
printre precursorii ideilor moderne asupra 
antibioticelor. Activitatea lui Babes a influ- 
entat puternic si dezvoltarea medicinei ve- 
terinare, imprimandu-i orientari noi, strans 
legate de obiectivele medicinei profilactice. 
El a fost eel care a introdus vaccinarea an- 
tirabica in tara noastra, ameliorand metoda 
prin asociere, in cazurile grave, cu serotera- 
pia. Este autorul primului model rationalizat 
de termostat, al unor metode de colorare 
a bacteriilor si a ciupercilor din culturi si 
din preparate histologice. S-a preocupat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 48 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Bacalba§a 




Victor Babe§ 



Vincentiu Babe§ 



Anton Bacalba§a 



indeaproape de problemele medicinei pro- 
filactice - alimentarea cu apa a oraselor si 
satelor. A descoperit o clasa de microbi ca- 
re-i poarta numele: Babesia. Lucrari: Consi- 
deratiuni asupra raportului stiintelor naturale cu 
filosofia, 1879; Bacteriile si rolul lor in anatomia, 
histologia si patologia bolilor infectioase, 1885. 
Membru titular al Academiei Romane, 1893. 

Babe§, Vincentiu 

(21.01.1821, Hudoni, jud. Timi§oara - 
3.02.1907, Budapesta) 

Publicist, jurist, om politic. Tata al lui 
Victor B. A studiat Dreptul la Timisoara, 
Karlowitz, Pesta. Secretar al Inaltei Curti 
de Casatie si Justitie a Austriei. A fost un 
luptator activ pentru cauza romaneasca. In 
perioada 1849-1862 a fost trimis la Viena 
pentru a apara drepturile romanilor, apoi la 
Pesta (1862-1864). Fondator al Partidului 
National al Romanilor (presedinte intre 
1881-1891), membru in Dieta Trans ilvaniei 
(1860-1890), a contribuit la separarea Bi- 
sericii Ortodoxe Romane de cea Sarbeasca 
si la infiintarea mitropoliei de la Sibiu 
(1864). El 1-a indemnat pe fiul sau, Victor, 
reputat microbiolg aflat in Franta, sa se 
intoarca in tara. A colaborat la numeroase 
publicatii: Gazeta Transilvaniei, Amicul popo- 
rului, Telegraful roman s.a. si a scris, pe langa 
studii dedicate cauzei romanesti, versuri si 
epigrame. Lucrari: Cauza limbelor si nationa- 
litatilor in Austria, 1860; Ndciunea far a nd- 
ciune, versuri in spirit latinist, 1843. Critica 
modernizarea cu orice pret in Reflexii asupra 
poeziei noastre, 1844. Membru fondator al 
Societatii Literare Romane (1866), devenita 
Academia Romana. 

Babeu, Tiberiu Dimitrie 

(26.10.1935, Timi§oara) 

Inginer mecanic. A absolvit Politehnica din 
Timisoara si a predat in aceleasi institutie 
rezistenta materialelor. Contributii in do- 
meniul elasticitatii si plasticitatii. Lucrari: 
Rezistenta lanturilor de otel rotund, 1994; 



Teoria elementard a rezistentei materialelor, 
1998. Membru in Asociatia Romana de 
Tensometrie, membru al Academiei de Sti- 
inte Tehnice, membru fondator al Societatii 
Romane de Mecanica Teoretica si Aplicata. 

Babuc, Vasile 

(13.02.1933, Chi§inau) 

Biolog. A absolvit Scoala Militara de Aviatie 
la Lugansk, Ucraina, si Institutul Agricol 
(Pomicultura si Viticultura) din Chisinau. 
A fost profesor la acelasi institut. Conduca- 
tor stiintific al programelor republicane de 
pomicultura. A elaborat bazele tehnologice 
ale productiei de fructe din Moldova. A ela- 
borat normele metodologice de punere in 
acord a legislatiei legate de pomicultura cu 
legislatia europeana. A tinut prelegeri de 
specialitate in Rusia (Miciurinsk, Krasno- 
dar), Ucraina (Kiev, Uman, Odessa), Roma- 
nia (Bucuresti, Iasi, Cluj), Bulgaria (Plovdiv). 
Autor a peste 250 de articole de specialitate 
si al mai multor manuale si monografii: 
Indrumdri agrotehnice pentru pomicultori, 1985; 
OopMupoeanue u o6pe3Ka nnodoeux depeebee e 
uHtneHcueHux cadax (Indrumari agrotehnice 
pentru pomicultori), Moscova, 1991; Cerce- 
tdri defitotehnie pomicold. Pomicultura, viticultura 
si vinificatia in Moldova, 1995; In pas cu viata. 
Pomicultura, viticultura si vinificatia in Moldova, 
1996. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei (1985), membru titular 
al Academiei Internationale de Invatamant 
Agrar, Moscova (1991). Distins cu Medalia 
Meritul Civic (1993), Ordinul Gloria Muncii 
(1995). Om Emerit in Stiinta al Republicii 
Moldova (2000). 

Bacalba§a, Anton 

(21.02.1865, Braila - 10.10.1899, Bucure§ti) 
Scriitor. Frate cu publicistii Constantin si 
Ion. A debutat ca tribun al miscarii socialiste. 
Cooptat in Consiliul General al Partidului 
Socialist-Democrat, de unde a demisionat in 
1894. Redactor al ziarului Dreptatea (1896), 
organ liberal (grupare desprinsa din PSDR), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 49 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Bacaloglu 




50 



secretar la Ministerul Cultelor si Instructi- 
unii Publice, deputat conservator de Ilfov 
(1894). A scos Moftul Roman impreuna cu 
I.L. Caragiale (1893-1901), a colaborat la 
Adevdrul, Democratic! sociald, Munca s.a. Anti- 
junimist. A scos publicatia Mos Teaca • Jurnal 
tivil si cazon (1895), pastrand numele prin- 
cipalului sau erou literar: Mos Teaca, 1893. 
Autor al primei transpuneri prescurtate a 
Capitalului lui Karl Marx. 

Bacaloglu, Emanoil 

(11.04.1830, Bucure§ti - 30.08.1891, Bucure§ti) 
Fizician, chimist si matematician. Grec ca 
etnie. A studiat la Leipzig si Paris. Profesor 
la Facultatea de Fizica a Universitatii din 
Bucuresti. A scris primele lucrari stiintifice 
in limba romana in domeniile de care s-a 
ocupat si a creat baza terminologica in limba 
romana pentru ele. A participat la Revolutia 
de la 1848 in Tara Romaneasca. Lucrari: 
Neue Bestimmungsweise, 1861; Elemente de 
algebra, 1866; Elemente de fizica, 2 vol., 1870- 
1871; Apdrdtorul de trasnet, 1887. Membru al 
Academiei Romane, 1879. 

Baciu, Ion 

(21.06.1931, Brateiu, jud. Sibiu - 
8.11.1995, Ploie§ti) 

Dirijor. A absolvit Conservatorul bucures- 
tean, unde i-a avut profesori pe Constantin 
Silvestri, loan D. Chirescu, Ion Dumitres- 
cu, Martian Negrea s.a. S-a perfectionat 
la Akademie fur Musik und Darstellende 
Kunst din Viena cu Hans Swarowski (di- 
rijat) ca bursier Herder (1965) si in SUA 
cu Leonard Bernstein, Erich Leinsdorf si 
Georg Szell. Director al Filarmonicii din 
Iasi. Profesor la Conservatorul din Iasi. 
A facut turnee artistice in Italia, Suedia, 
Norvegia, Danemarca, Portugalia, Franta, 
SUA, Canada, Japonia, Iran etc. A cola- 
borat cu Aldo Cioccolini, Paul Tortelier, 
Hilde Sommer, Vampa Brauner, Philippe 
Entremont, Paul Badura-Skoda, Leonid 
Kogan, Rudolf Kerer si multi altii. Reper- 
toriul sau a cuprins lucrari din preclasici - 
Bach, Vivaldi, Handel - si clasici, pana la 
romantici, moderni si contemporani - Sos- 
takovici, Stravinski, Webern, Gershwin, 
Haciaturian, Kabalewski, Respighi, C. Orff 
etc. A promovat compozitori romani 
precum Paul Constantinescu, M. Jora, 
P. Bentoiu, Gh. Dumitrescu, Sabin Dragoi, 
C. Trailescu, Anatol Vieru, St. Niculescu, 
Th. Grigoriu, S. Toduta, Dan Constanti- 
nescu, T. Olah, Z. Vancea s. a. Membru al 
Academiei Romane (1993). 




§tefan Baciu 



Baciu, §tefan 

prenume la na§tere §tefan Aurel 

(29.10.1918, Bra§ov - 7.01.1993, Honolulu, SUA) 
Poet, eseist. A facut liceul Andrei Saguna 
din Brasov, unde 1-a avut profesor pe Emil 
Cioran. A absolvit Dreptul la Bucuresti 
(1941). A fost secretar de redactie la Gdn- 
direa, director la Universul. In 1946 a ramas 
la Berna, in conditiile in care in Romania 
se instaura socialismul. De acolo a plecat 
la Rio de Janeiro (1949). A fost profesor de 
civilizatie hispano-americana la Seatle, SUA 
(1 962-1 964), apoi in Honolulu. A debutat cu 
versuri: Poemele poetului tanar, 1935, Premiul 
Fundatiilor Regale, Premiul Societatii Scrii- 
torilor Romani, Premiul Academiei Romane. 
Volume de poezie: Poeme de dragoste, 1936; 
Cautdtorul de comori, 1939; Cetatea lui Bucur, 
1940; Muzica Sferelor, 1943; Cdntecul multimii, 
1944; Poemele poetului pribeag r 1963; Ukulele, 
1967; Neimpliniri, 1980; Poemele poetului sin- 
gur, 1980; Singur in Singapore, 1988. A scris 
versuri si in limbile spaniola, portugheza, 
engleza, germana. A mai publicat eseuri: 
Awn Cotrus, 1964; Urmuz, 1978 si memorii: 
Praful de pe toba, 1980; Microportrete, 1984. 
La Bucuresti i s-au mai publicat in 1996, 
postum, volumul de evocari Insemnarile unui 
om fard cancelarie si Scrisoare de recomandare si 
alte schite anacronice. 

Baconsky, A(natol) E(milian) 

(15.05.1925, Cofa, jud. Hotin, Basarabia - 
4.03.1977, Bucure§ti) 

Poet. Parintii sai au fost Eftimie, preot, si Liu- 
ba. Frate cu Leon B. A absolvit Facultatea de 
Drept din Cluj. A fost redactor-sef la Alma- 
nahul literar din Cluj (devenit revista Steaua). 
A publicat lirica meditativa, elegiaca ori 
incisiv ironica, avand accente suprarealiste: 
Cdntece de zi si cdntece de noapte, 1954, Premiul 
de Stat; Fluxul memoriei, 1957; Cadavre in vid, 
1969, Premiul Uniunii Scriitorilor. A scris si 
proza lirico-fantastica: Echinoxul nebunilor si 
alte povestiri, 1 967, si a tradus din Quasimo- 
do, Lundkvist, Carl Sandburg s.a.: Panorama 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 50 



& 



31.10.2011 17:22:23 



Bagdasar 



poeziei universale contemporane 1900-1950, 
1972, Premiul Uniunii Scriitorilor. A fost 
un fin exeget de poezie: Poeti si poezie, 1963; 
Meridiane • Pagini despre literatura universald 
contemporana, 1965. A publicat Remember. Fats 
jurnal de calatorie, 2 vol., 1977. Postum i-au 
aparut Corabia lui Sebastian, 1 978 si romanul 
Biserica neagrd, 1998. Din aceeasi familie spi- 
rituals si prieten cu Petru Dumitriu. 

Baconsky, Leon 

(4.05.1928, Lencaud, Basarabia) 
Critic literar. A studiat filologia la Universita- 
tea din Cluj, unde a si devenit apoi profesor. 
Frate cu A.E.B. Lucrari: Marginalii critice si is- 
torico-literare, 1968; Literatura in actualitate (in 
colaborare cu A. Marino, I. Pascadi, I.D. Ba- 
lan, Matei Calinescu si I. Vlad). Coautor la 
Dictionar analitic de opere literare romanesti, 
4 vol., 1998-2003. Colaborator la Dictionarul 
general al liter aturii romdne, vol. II- VI, 2004. 
Traduced din Merimee, Cronica domniei lui 
Carol al IX-lea, 1986 si, in colaborare cu 
Rodica Baconsky, Marcel Brion, Rembrandt 
1974; J.M. Casai - Civilizatia Hindusului si 
enigmele ei, 1978; M. Rheims - Infernul curio- 
zitatii, 2 vol., 1987; J. Felisle, H. H. Lee-Janke, 
M. C. Cormier (coordonator), Terminologia 
traducerii - 2005. 

Bacovia, George, 

nume la na§tere George Vasiliu 

(17.09.1881, Bacau - 22.05.1957, Bucuresti) 
Poet. In 1903 a plecat la Bucuresti spre a 
urma Facultatea de Drept. S-a retras dupa 
un an. L-a cunoscut pe Alexandru Mace- 
donski. In 1907 s-a inscris la Facultatea 
de Drept din Iasi si a colaborat la Versuri si 
prozd a poetului simbolist I. M. Rascu. Si- a 
luat licenta in 1911. N-a profesat. In 1914 
s-a internat la un sanatoriu de tuberculosi 
de langa Bucuresti. Volumul Plumb, 1926, 
a fost premiat de Ministerul Artelor si de 
Academia Romana. Din 1925 s-a stabilit la 
Bacau, fiind redactor-sef la Ateneul cultural. 
A obtinut premiul Societatii Scriitorilor 
Romani (1925) si Premiul National pentru 
Poezie (1934). Din 1928 s-a stabilit la Bu- 
curesti, unde a continuat sa scrie versuri 
simboliste si de inspiratie sociala - Cu voi, 
1930; Comedii in fond, 1936; Stante burgheze, 
1946 -, exprimand plenar sinteza nationala 
a simbolismului in linia Rollinat si Verlaine. 
A scris si proza, de asemenea simbolista: 
Bucati de noapte, 1926. Cu inclinatii sociale 
si apetit pentru stanga ideologica, Bacovia a 
ramas ca poet al toamnei si tristetii, intr-o 
lume neprielnica existentei plenare a omului 
ca individ, simbol al omului izolat si intrant 
de forte pe care nu le poate controla. 




A.E. Baconsky 



George Bacovia 



Bagdasar, Alexandra 

(30.08.1935, Bucuresti) 

Matematician. Fiica a lui Dimitrie B. A studi- 
at Matematica la Universitatea din Bucuresti 
si s-a casatorit cu matematicianul Cassius 
Ionescu Tulcea. Au plecat impreuna la Yale 
University in 1957 si a fost cercetator la 
aceeasi universitate (1959-1961) ca si sotul 
sau. Au divortat in 1967. S-a casatorit in 
1974 cu scriitorul american Saul Bellow 
(Premiul Nobel pentru literatura), de care 
a divortat in 1986. In 1989 s-a casatorit cu 
celebrul matematician si inginer Alberto P. 
Calderon, specialist in ecuatii diferentiale, 
de la Universitatea din Chicago. A fost editor 
la Transactions of the American Mathematical 
Society (1974-1977), editor asociat la Annals 
of Probability (1979-1981). Lucrarile sale 
impreuna cu Harry Furstenberg legate de 
aplicatia teoriei numerelor la teoria ergodica 
i-au adus celebritatea (teorema Bellow-Fur- 
stenberg). Invitata a Fundatiei Humboldt din 
Germania, 1987. Lucrari: Topics in the Theory 
of Liftings, 1969. 

Bagdasar, Dumitru 

(17.12.1893, Idrici de Jos, com. Rosiesti, 
jud. Vaslui - 15.07.1946, Bucuresti) 
Neurochirurg. Al doisprezecelea copil al 
unei familii de tarani saraci. Tata al Alexan- 
drei B., frate cu Nicolae B. A studiat Medici- 
na la Institutul Militar, ca bursier. Profesor 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti. 
Fondator al scolii romanesti de neurochi- 
rurgie. Elev al lui Gheorghe Marinescu, Ion 
Noica, Dumitru Butoianu. Specializare la 
Paris (1924) si Boston (Clinica Harvey Cus- 
hing). A lucrat la Cernauti (1931-1933) si a 
fost ajutat in profesie de Nicolae Minovici 
pentru a deschide o sectie la Spitalul Central 
de Boli Nervoase din Bucuresti. Comunist 
din 1942, ca si sotia sa, psihiatrul Florica B., 
prima femeie ministru din Romania (al 
Sanatatii, 1946-1948). Ministru al Sanatatii 
in 1945, in Guvernul Petru Groza. A creat 
60 de circumscriptii rurale noi, sanatorii, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 51 



^ 



31.10.2011 17:22:24 



Bagdasar 




52 




Dumitru Bagdasar 



Claudia Balaban 



100 de case de nasteri la tara, a dirijat cam- 
panii antitifos exantematic, contra febrei 
tifoide, a febrei recurente. A creat Institutul 
de Endocrinologie din Bucuresti. Lucrari: 
Ostroamele orbitare si orbitocraniene, 1939; 
Traumatismele craniocerebrale acute, 1940; Tu- 
morile cerebeloase, 1943; Traite de Neurologie, 
1951. Membru de onoare post-mortem 
al Academiei Romane (1948). Spitalul de 
Urgenta din Bucuresti se numeste Bagdasar 
din 1956, iar din 1994 Bagdasar-Arseni, in 
amintirea celor doi specialisti. 

Bagdasar, Nicolae 

(1896, Idrici de Jos, com. Rosiesti, jud. Vaslui - 
21.04.1971, Bucuresti) 

Filosof. Frate cu Dumitru B. Doctorat in filo- 
sofie la Berlin (1926). Profesor la Universita- 
tea din Iasi. Ca secretar al Societatii Romane 
de Filosofie (1928-1940), a intemeriat Edi- 
tura Filosofica. Destituit din invatamantul 
superior (1949), devine sef de sectie al Insti- 
tutului de Istorie din Bucuresti (1949-1950), 
apoi consilier stiintinc al Institutului de Isto- 
rie al Academiei RPR, referent stiintinc al In- 
stitutului de Istorie si Filologie al Academiei 
(filiala Iasi), intre anii 1953-1956, coordona- 
tor stiintinc al Dictionarului Enciclopedic Roman 
(1956-1958). Lucrari: David Hume, Cercetare 
asupra intelectului omenesc, 1936; Teoria cunos- 
tintei, 2 vol., 1941; ed. a Il-a, 1944; Antologie 
filosofica. Filosofi strdini, 1943; Din problemele 
culturii europene, 1998, postum; Critica ratiu- 
nii practice. Intemeierea metafizicii moravurilor, 
traducerea lui Kant, 1999, postum. Membru 
corespondent la Academiei Romane (1942), 
titlu ridicat la reorganizarea institutiei (1948), 
reinregistrat in 1990. Membru al Academiei 
de Stiinte Sociale si Politice (1970). 

Balaban, Alexandru T. 

(2.04.1931, Timisoara) 

Inginer chimist. A absolvit Chimia Industri- 
als la Politehnica din Bucuresti si Fizica Ato- 
mica la Institutul de la Bucuresti-Magurele. 
Profesor de chimie generala la Politehnica 



din Bucuresti. A lucrat la Agentia Interna- 
tional;! pentru Energia Atomica din Viena 
(1967-1970), a fost profesor invitat la 
Leipzig, Richmond (Virginia), Texas. Cerce- 
tari in domeniul catalizei. Lucrari: Cercetdri 
in clasa sdrurilor de piriliu, Premiul Acade- 
miei Romane, 1961; Analythical Control of 
radiopharmaceuticals, 1970; From Chemical To- 
pology to Three- Dimensional Geometry, 1997. 
Doctor Honoris Causa al Universitatii de 
Vest din Timisoara, membru al Academiei 
Romane (1990), al Academiei Mondiale a 
Chimistilor Organicieni Teoreticieni, Paris, 
1983, al societatilor de chimie din Anglia, 
Germania, SUA. 

Balaban, Claudia 

(13.04.1941, Burlanesti, Republica Moldova) 
Director al Bibliotecii Nationale pentru 
copi „Ion Creanga", presedinte a Fundatiei 
Cartii din Republica Moldova, presedinte 
a Sectiei Nationale a Consiliului Internati- 
onal al Cartii pentru Copii si Tineret (din 
1996). A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau (1968). 
A lucrat ca bibliotecara in satul de basinta 
(1959-1964), inspector la Directia raionala 
de cultura Comrat (1964-1971), sefa a ace- 
leiasi Directii (1971-1978). A publicat circa 
60 de articole in ziare, reviste si in volume 
colective de biblioteconomie din Republica 
Moldova si din Moscova (pana in 1991). 
Este organizator permanent al Salonului 
International de Carte pentru Copii la Chi- 
sinau (din 1997) si al concursului literar 
republican „La izvoarele intelepciunii" (din 
1 990). A initiat infiintarea la Chisinau a unei 
filiale comune a Bibliotecii Nationale pen- 
tru Copii Ion Creanga si a Bibliotecii Jude- 
tene Gheorghe Asachi din Iasi (1992). Este 
autoare a unor dictionare bibliografice, bu- 
letine de specialitate, almanahuri si proiecte 
culturale. Participa des la conferinte, con- 
grese si intruniri profesionale internationale 
in domeniu: conferinta „Biblioteca si civili- 
zatia" (Iasi, 1992), congresele al 28-lea - al 
31 -lea ale Consiliului International al Cartii 
pentru Copii (Basel, 2002; Macau, 2006; 
Copenhaga, 2008), simpozionul „Carte, 
Cultura, Cunoastere" (Cluj-Napoca, 2005), 
Festivalul International de Carte pentru Co- 
pii (Coreea, 2007) s.a. Este Lucrator emerit 
al Culturii din Republica Moldova (1991), 
detine Medalia Mihai Eminescu (1994) si 
Or'dinul Republicii (2011). 

Balaci, Alexandru 

(12.06.1916, Aurora, jud. Mehedinti - 
7.03.2002, Bucuresti) 

Italienist. A absolvit Facultatea de Litere 
din Bucuresti si si-a trecut doctoratul cu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 52 



^ 



31.10.2011 17:22:24 



7^) 



Balmu§ 





Alexandru T. Balaban 



Alexandru Balaci 



lolanda Bala§ 



Predrag Balasevic 



teza „Neoclasicismul italian din perioada 
carducciana si pre-d'annunziana. Figura 
poetului Giovanni Pascoli", 1943. A fost 
seful Catedrei de limba si literatura italiana 
de la Facultatea de Limbi Romanice si decan 
al Facultatii de Limba si Literatura Romana 
din Universitatea Bucuresti, prorector, di- 
rector la Accademia di Romania din Roma 
(1969-1973). A scris numeroase studii 
despre literatura italiana, un Dictionar itali- 
an~roman, 1991, si a tradus in romana multe 
capodopere ale literaturii italiene. A scris 
importante studii despre: Giosue Carducci, 
1947; Dante Alighieri, 1966; Francesco Pe- 
trarca, 1968; Leopardi, 1972; Boccaccio, 1976; 
Torquato Tasso, 1982; Luigi Pirandello, 1986 
s.a. Membru titular al Academiei Romane 
(1994), membru la Accademia Letteraria 
Italiana - Arcadia, la Union Culturelle Eu- 
ropeenne, presedinte al Asociatiei Romane 
pentru Natiunile Unite (1 974) si viceprese- 
dinte al Federatiei Mondiale a Organizatiilor 
pentru ONU (1979), vicepresedinte al Uni- 
unii Scriitorilor (1981-1989).' 

Balaci, Hie 

(13.09.1956, Bistret, jud. Olt) 
Fotbalist. A debutat in Divizia A la FC Uni- 
versitatea Craiova in 1973. A jucat 69 de 
meciuri in echipa nationala, fiind eel mai 
tanar debutant in aceasta. Echipa sa a cas- 
tigat trei campionate (1974, 1980, 1981) si 
patru cupe ale Romaniei (1977, 1978, 1981, 
1983). A avut 69 de prezente in echipa na- 
tionala. Ca antrenor, a avut performance cu 
echipe din Africa de Nord. 

Bala§, lolanda 

nume la na§tere Balazs Jolan 

(12.12.1936, Timi§oara) 

Atleta. Etnie romana-maghiara. De mai 
multe ori campioana mondiala la sarituri, 
presedinta a Federatiei Romane de Atletism 
(1988-2005). Intre 1957 si 1967 a invins in 
140 de intreceri consecutive, depasindu-si 
recordul sau mondial de 14 ori, ducandu-1 



de la 1,75 m la 1,91 m. Primul sau record 
mondial a fost in 1956, la Bucuresti. A pri- 
mit, in 2006, din partea Comitetului Olimpic 
si Sportiv Roman, Colanul de Aur pentru 
intreaga activitate. 

Balasevic (Balasevici), Predrag 

(5.01.1974, Podgorat, Valea Timocului, Serbia) 
Medic, lider politic al romanilor timoceni. 
A absolvit Liceul Sanitar la Zajecar si Facul- 
tatea de Medicina la Universitatea din Cra- 
iova. Este fondatorul asociatiei romanesti 
Ariadnae Fillum (Firul Ariadnei) , presedintele 
Partidului Democrat al Romanilor din 
Serbia, presedintele Comitetului de condu- 
cere al Federatiei Romanilor din Serbia si 
prim-vicepresedinte al Consiliului National 
al Minoritatii Nationale Romane din Ser- 
bia, cu sediul in orasul Bor. Din 2008 este 
presedinte al Consiliului Adunarii comunei 
(plasei) Bor din Serbia de Rasarit. 

Balbareu, Ion 

(1877, Galati - 1960, Bucure§ti) 
Inginer, creator al scolii romanesti de 
metalurgie. Absolvent al Universitatii Teh- 
nice din Budapesta in specialitatea inginer 
mecanic si metalurgie. Specializare la Aca- 
demia deMine din Freiburg (1896-1900). 
A completat in 1927 Laboratorul de 
metalurgie intemeiat de Oscar Saligny la 
Politehnica din Bucuresti cu o sectie de 
metalografie si tratamente termice, apoi 
cu una de dilatometrie, analiza spectrala si 
prin raze X (1930). Secretar al Guvernului 
Marghiloman in 1918 si secretar al Aduna- 
rii Deputatilor, a semnat documentele de 
unire a Basarabiei cu tara. 

Balmus, Constantin 

(25.05.1898, Rungeni, jud. Vaslui - 
13.07.1957, Bucure§ti) 

Cercetator. A absolvit Literele si Filosofia 
la Iasi, s-a specializat in greaca si latina la 
Bonn, Berlin si Scoala Romana din Roma. 
Doctor docent, profesor la Universitatea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 53 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Balmu§ 




54 




Constantin Balmu§ 



Livius Balnojan 



din Iasi si Bucuresti. Calatorii de studiu 
in Franta, Grecia, Elvetia, Germania. Unul 
dintre cei mai recunoscuti specialisti ai 
domeniului. A lasat Istoria poeziei latine in 
epoca arhaicd, 1927; Curs de gramaticd istoricd 
a limbii latine • Fonetica, morfologia, sintaxa, 
1936; Antologie latind, 10 vol. Membru al 
Academiei Romane (1948). 

Balmus, Pavel 

(18.08.1944, Saratenii Noi, RSSM) 
Critic si istoric literar. A absolvit Facultatea 
de Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau (1966). A fost redactor la Televiziunea 
Moldoveneasca (1966-1968), custode gene- 
ral, secretar stiintific, apoi director adjunct 
(1979-1983) al Muzeului Republican de 
Literatura Dimitrie Cantemir (azi Muzeul 
Literaturii Romane Mihail Kogalniceanu). 
Redactor la editurile Literatura Artistica 
(1983-1989) si Cartier (2000-2002). Prese- 
dinte al Societatii Bibliofililor din Republica 
Moldova (din 1992), coordonator al Cen- 
trului National de Hasdeulogie de pe langa 
Biblioteca Municipals B.-R Hasdeu (din 
1998). Lucrari: Pagini din istoria culturii si li- 
teraturii moldovenesti (1979), Studii si materiale 
despre Alexandru si Boleslav Hdjddu (1984) s.a. 
Aingrijit selectii din creatia lui B.-R Hasdeu 
(Principii de lingvistica, 1974, Publicistica in 
ziarul „Traian" - 1869-1870, 1998), Ale- 
xandru Hajdau (D omnia Arndutului: proza, 
poezie, publicistica), 1987; Scrieri alese r in 
ruseste: Izbrannoe..., 1986; Clipe de inspiratie, 
2004). A ingrijit si prefatat volume de opere 
ale lui Miron Costin, Dosoftei, Dimitrie si 
Antioh Cantemir, Alexandru Donici, Vasile 
Alecsandri, Garabet Ibraileanu, Alexandru 
Macedonski, Constantin Stere. 

Balnojan, Livius 

(3.05.1930, Satu Nou, Banatul Sarbesc - 
25.08.2005, Satu Nou) 

Sculptor si pictor. A absolvit Academia de 
Arte Plastice la Nis, Iugoslavia, ca elev al lui 
Radeta Stankovic. A fost profesor de arte 



plastice la scoala generala din Satu Nou, 
unde a format mai multe generatii de viitori 
plasticieni. A lucrat in acuarela peisaje de sat 
banatean, ulei pe panza (portrete de dascali, 
natura moarta), frescele bisericii din Satu 
Nou, scenografie pentru piesele elevilor sco- 
lii si sculptura monumentala (grupul Ursii). 

Balos, Olimpiu Mihai 

(24.10.1950, Torac, Banatul Sarbesc - 
4.06.2008, Novi Sad) 

Jurnalist si poet. A absolvit liceul roman de 
la Varset si Facultatea de Limba Romana la 
Universitatea din Bucuresti. A fost ziarist 
la redactia programului in limba romana al 
postului de radio Novi Sad, unde a redactat 
Emisiunea matinala si emisiunea Lunea sporti- 
va, a colaborat la emisiunile Panorama cultu- 
rald si Emisiunea pentru ascultatorii de la sate. 
A fost profesor de limba romana la Torac, 
unde a initiat revista Litera si a organizat un 
deceniu si jumatate traditionala manifestare 
culturala „E mines cu in durata eterna". Ca 
scriitor a facut parte din gruparea Trustului 
Libertatea. Volume de versuri: Lebada de 
bronz, 1971; A lacrimat ofresca, 1976; Supa de 
duminicd, 1 982; Piatra, 1989; Intre doud coperte, 
1995; Sub geana cerului, 1999; Versuri pentru 
mileniul trei, 2003. A fost membru al Uniunii 
Ziaristilor din Iugoslavia si presedinte al Fili- 
alei Torac a Societatii de Limba Romana din 
Voivodina. A primit Premiul de Excelenta 
al Societatii de Limba Romana si premiul 
al Ill-lea pentru poezie (unicul acordat) la 
concursul Lumina 50 organizat in 1997, cu 
prilejul semicentenarului revistei de limba, 
literatura si arta a romanilor din Serbia. 

Balos, Todor (Tosa) 

(17.02. 1942, Toracul Mic, Banatul Sarbesc) 
Publicist si actor. A absolvit liceul roman 
din Varset, unde s-a remarcat la cenaclurile 
de teatru, cor si folclor. Dupa desfiintarea 
Teatrului Popular Roman din Varset (1959), 
a inceput sa interpreteze roluri impreuna cu 
cenaclul de teatru al liceului: Covek za Marsa 
(Omul de pe Marte) de Dragutin Dobricanin, 
regie Nicolae Polverejan. A absolvit Scoala 
Superioara de Pedagogie din Zrenianin, 
sectia de limba si literatura romana, ca elev 
al lui Radu Flora. A fost profesor de limba 
si literatura romana la Torac, Straja, Sarcia, 
Ovcea. A colaborat la Radio Novi Sad, la 
publicatiile Trustului Libertatea si la alte 
publicatii. In primul film turnat de romanii 
din Banatul Sarbesc, Tinerete frdnta, de Mihai 
Avramescu, a jucat principalul rol masculin. 
A tradus Satul Sakule, dar in Banat de Zoran 
Petrovic, impreuna cu Costa Rosu. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 54 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Baltag 




Olimpiu Mihai E 



Nicolae Balota 



Gheorghe Bal§ 



Balota, Nicolae 

(26.01.1925, Cluj) 

Istoric literar. Absolvent al Facultatii de 
Litere si Filosofie din Cluj. A debutat cu 
versuri: Din spuma mdrilor, 1929. Arestat in 
1949 pentru sase luni, a facut inchisoare si 
intre 1956 si 1962. Apoi a fost cercetator la 
filiate, clujeana a Institutului de Lingvistica 
al Academiei si cercetator la Institutul de 
Teorie Literara din Bucuresti. A debutat la 
revista Cercului Literar de la Sibiu in 1945. 
A publicat studii despre literatura romana si 
universala: Euphorion, 1969; Urmuz, 1970; La- 
birint, 1 970; Artepoetice ale secolului XX • Iposta- 
ze romanesti si straine, 1976; Opera lui Tudor Ar- 
ghezi, 1979; Mapamond literar, 1983; Lupta cu 
absurdul, 1971, Premiul Academiei; De la Ion 
la Ioanide, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Scriitori maghiari din Romania, 1982. Emigrat 
in 1979 (Elvetia), se stablieste din 1981 in 
Franta. Pana in 1990 (anul pensionarii si al 
primirii cetateniei franceze) este profesor la 
Universitatea Francois Rabelais din Tours; 
este invitat al multor universitati europene 
pentru cursuri, conferinte, colocvii, congre- 
se; din 1979 lucreaza si la Radio Europa Li- 
bera, timp de 15 ani. In perioada 1990-2000 
ii apar volume de eseuri si memorialistica si 
in tara: Parisul este o carte; Galea, Adevdrul, Via- 
ta; Caietul albastru, 2 vol. memorii. Primeste 
Premiul Fundatiei Flacara pentru literatura; 
Premiul Aron Cotrus al revistei Familia din 
Oradea pentru opera critica; Premiul Opera 
Omnia, Cluj si Oradea; Premiul National de 
literatura al Uniunii Scriitorilor. 

Bal§, Gheorghe 

(24.04.1868, Adjud - 22.09.1934, Bucure§ti) 
Inginer constructor si istoric de arta, mem- 
bru titular al Academiei Romane. A lucrat, 
printre altele, la constructia podului de la 
Cernavoda si portului Constanta, iar in co- 
laborare cu arhitectul Nicolae Ghica-Budesti 
la construirea Institutului de Seruri si Vacci- 
nuri Louis Pasteur din Bucuresti. A publicat 
studii valoroase de sinteza asupra arhitecturii 



bizantine, precum si asupra bisericilor si 
manastirilor moldovenesti: Filipestii de Pddure 
(1 908), Histoire de Vart roumain ancien (1 922, in 
colaborare), Les monuments byzantins de Rou- 
manie (1932). Membru al Academiei Romane 
(1923) si vicepresedinte al ei. 

Bal§-Lupu, §tefan 

(27.10.1902, Bucure§ti - 22.02.1994, Bucure§ti) 
Arhitect. A absolvit Scoala Militara de Ar- 
tilerie si Scoala Superioara de Arhitectura 
din Bucuresti, apoi a fost bursier al Scolii 
Romane din Roma, specializat in restaurari 
de monumente. A functionat ca arhitect in 
Ministerul Instructiunii si Cultelor, la Insti- 
tutul de Proiectare si Constructii, la Institu- 
tul Central pentru Sistematizarea Oraselor si 
Regiunilor. La comanda mitropoliei a reali- 
zat restaurarea a numeroase lacasuri de cult 
din Romania. Membru de onoare al Uniunii 
Arhitectilor din Romania si membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Baltac, Vasile 

(1940, Ploie§ti) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Timi- 
soara in specialitatea electrotehnica. Spe- 
cializare la Cambridge, Marea Britanie. 
Contributii in domeniul calculate arelor, 
tehnologiei informatiei. A contribuit la 
construirea primei generatii de calculatoare 
romanesti, MECIPT, Timisoara. Membru 
senior al IEEE. Presedinte al Asociatiei 
ATIC - IT&C din Romania. 

Baltag, Cezar 

(26.07.1939, Maline§ti, Basarabia - 
26.05.1997, Bucure§ti) 

Poet. Absolvent al Facultatii de Filologie 
din Bucuresti. Redactor la Luceafdrul, apoi 
la Viata romdneascd, unde a fost redactor-sef 
dupa 1989. A debutat cu placheta Comuna 
de aur, 1960. S-a remarcat printr-o poezie 
profund meditativa, nemetaforica: Vis 
planetar, 1964; Rasfrdngeri, 1966, Chemarea 
numelui, 1995, Premiul Uniunii Scriitorilor; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 55 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Baltazar 




Cezar Baltag 



Olga Bancic 



Axente Banciu 



Mircea Desideriu Banciu 




56 



Monada, 1968; Odihnd in tipdt, 1969; Unicorn 
in oglindd, 1975; Euridice si umbra, 1988; Che- 
marea numelui (1995); Ochii tdcerii, 1996, BPT. 
A practicat si stilul livresc: Madona din dud, 
1973, Premiul Uniunii Scriitorilor; Sah orb, 
proza, 1971. A tradus in romaneste Mircea 
Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase, 
3 vol., 1981-1988. 

Baltazar, Camil 

nume la na§tere Leibu Goldstein 

(7.09.1902, Moara-Putna, jud. Suceava - 
27.04.1977, Bucure§ti) 

Poet. A colaborat la mai toate publicatiile 
interbelice si de dupa razboi. A scos o revis- 
ta proprie - Tiparnip liter ard (1928-1931), 
impreuna cu Petru Comarnescu. A tradus 
si stilizat din literaturile germana si engleza: 
Pearl Buck, Heinrich si Thomas Mann, 
E.M. Remarque s.a. A debutat sub semnul 
„poeziei pure", cultivata la noi si de Ion 
Barbu, tot sub influenta lui Paul Valery: 
Vecernii, 1923. Ulterior a evoluat spre o 
lirica senzual-bucolica: Tdrdm transcendent, 
1939; Soare pe zdpezi, 1965; Violoncel solar, 
1972; Ghirlanda iubirii, 1975. A mai scris 
evocari in proza: Contemporan cu ei, 1962 si 
eseuri despre Trakl, Mateiu Caragiale s.a.: 
Scriitor si om, 1946. 

Bancic, Olga 

nume la na§tere Golda Bancic 

(10.05.1912, Chi§inau - 
10.05.1944, Fort Mont Valerien, Franta) 
Militanta comunista. Evreica dupa etnie. 
Sotie a lui Alexandru Jar. A intrat in misca- 
rea muncitoreasca din Romania la 12 ani si 
a fost arestata pentru prima oara in timpul 
unei greve. Ca membra a PCR a fost arestata 
de mai multe ori. A fost trimisa in Franta in 
1936 si s-a integrat in Partidul Comunist 
Francez pentru a sprijini miscarea de volun- 
tari care se duceau pe frontul razboiului civil 
din Spania. Apoi a facut parte din rezistenta 
franceza in al Doilea Razboi Mondial. A acti- 
vat ilegal, sub numele Pierrette. A fost prinsa 



de Gestapo in 1943 si ucisa un an mai tarziu. 
Mai multe strazi din Bucuresti i-au purtat 
numele in perioada socialista. 

Banciu, Axente 

(10.08.1875, Sali§te, Sibiu - 13.08.1959, Sibiu) 
Profesor si publicist. Bunic al lui Paul 
Eugen B. Intre 1898 si 1916 a fost profesor 
la liceul romanesc din Brasov. A fost mem- 
bru activ al societatii ASTRA (sectia literara). 
A publicat volume si brosuri in folosul 
scolilor romanesti din Transilvania. A cola- 
borat la publicatiile Familia, Tribuna editata la 
Arad, Dreptatea (Brasov), Tara noastra (Sibiu), 
Romanul (Arad), Cuvdntul poporului (Salistea 
Sibiului), Societatea de mdine (Cluj), Transil- 
vania, Romania noud, Ardealul, Anuarul liceului 
din Brasov, Gazeta Transilvaniei. Intemeiaza 
si conduce revista Tara Bdrsei din Brasov 
(1929-1939). Contribuie la innintarea Mu- 
zeului ASTRA si a bibliotecii din Brasov. 
Membru al Academiei Romane. 

Banciu, Mircea Desideriu 

(19.08.1941, Hunedoara - 29.04.2005, Bucure§ti) 
Inginer chimist. A absolvit Chimia Industri- 
als la Bucuresti, unde si-a luat si doctoratul, 
cu o teza despre tehnologia medicamentelor 
si a produselor farmaceutice. S-a specializat 
in chimie organica la Universitatea din Koln. 
Profesor la Facultatea de Chimie a Insti- 
tutului Politehnic din Bucuresti. Lucrari: 
Metodefizice in chimia organica, 1972; Aplicatii 
ale metodelor fizice in chimia organica, 1977; 
Hidrocarburi, 1997. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1991). 

Banciu, Paul Eugen 

(30.11.1943, Boto§ani) 

Prozator si eseist. Nepot al lui Axente 
B. A absolvit liceul la Alba Iulia, Artele 
Plastice la Timisoara, Filosofla la Cluj. Se- 
cretar general de redactie al revistei Orizont 
(1972-2003), director al Bibliotecii Judetene 
Timis. Lucrari: Casa Ursei Mari, debut, Pre- 
miuf Uniunii Scriitorilor, 1978; Reciful, 1979; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 56 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Banto§ 



Sarbatorile, 1981; Zigguratul, 1982; Muflonul, 
vol. I 1986, vol. II 1989; Casa depanza, 1995; 
Demonul discret, 1996; Noaptea strigoilor, 1996; 
Picdtura de cucutd, 1997; Remora, 1998; O ca- 
latorie cu aeroplanul peste muntele erodat, 1999; 
Mariifericiti, 2000; Infinitul rdu r 2001; Grddina 
lui Epicur, 2003. Distins cu Ordinul National 
Pentru Merit in grad de Cavaler, 2002. 

Banta§, Andrei 

(30.11.1930, la§i - 27.01.1997, Bucure§ti) 
Anglist. A absolvit engleza la Universitatea 
din Bucuresti, unde a fost apoi profesor. Pre- 
sedinte al Uniunii Profesionale a Interpreti- 
lor si Traducatorilor (1994-1997), membru 
a numeroase asociatii internationale de 
lingvistica aplicata. A lasat 40 de dictionare 
(cu 60 de reeditari) anglo-romane si poli- 
glote, 30 de cursuri universitare de limba si 
literatura engleza, studii monografice despre 
autori anglo-americani. A tradus in jur de 
160 de volume de proza din autori englezi 
si americani, dupa cum a si tradus in engleza 
numerosi scriitori romani. Lucrari: Mic dicti- 
onar englez-romdn, 1971, reeditare 1997; Die- 
tionar englez-romdn, 75 000 de cuvinte, 2004. 
A tradus din: A J. Cronin, Samuel Butler, 
W.S. Maugham, Isaac Asimov, Howard Fast, 
H.G. Wels, Thomas Hardy, Oscar Wilde, 
A. Conan Doyle, Charles Dickens, Robert 
Anderson, Christopher Malrowe, W. Sha- 
kespeare, Tennessee Williams, H. Ogden, 
Arthur Koestler s.a. Din romana in engleza 
a tradus din: Mihai Eminescu, impreuna cu 
Leon Levitki, 1978 (Premiul Uniunii Scrii- 
torilor), Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzu- 
ra, Urmuz, Camil Petrescu, Lucian Blaga, 
Marin Sorescu, D.R. Popescu s.a. 

Banto§, Alexandru 

(23.06.1950, Hiliuti, Republica Moldova) 
Publicist si editor. Sot al Anei B. A absolvit 
Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat 
din Chisinau (1973). A lucrat la Radiotele- 
viziunea Moldoveneasca (1973-1981), la 
Editura Cartea Moldoveneasca (1981-1982), 
la ziarul Tinerimea Moldovei (1982-1986), la 
revista Moldova (1986-1990). In 1991, im- 
preuna cu Nicolae Matcas si Ion Dumeniuk, 
a fondat revista de stiinta si cultura Limba 
Romana, prima publicatie care poarta in 
titlu numele corect al limbii oflciale a Re- 
publicii Moldova. In calitate de redactor-sef 
adjunct (1991-1994), apoi de redactor-sef 
(din 1994), a asigurat plasarea publicatiei 
in prim-planul vietii cultural- stiintince de 
la est de Prut. Intre timp revista s-a implicat 
activ in procesul de renastere nationala, flind 
apreciata pentru calitatea discursului publi- 
cistic in intregul areal cultural romanesc. 




Paul Eugen Banciu 



Ana Banto§ 



Publica permanent articole, studii, repor- 
taje, interviuri vizand diverse aspecte ale 
reafirmarii unitatii neamului, valorificarii 
patrimoniului lingvistic, literar si cultural 
autohton. Ingrijeste rubrici, antrenand la 
elaborarea acestora scriitori si savanti locali 
si de peste hotare. A lansat proiecte literare 
si culturale finalizate prin editarea unor 
numere speciale cu impact direct asupra 
recunoasterii identitatii romanesti de pe 
ambele maluri ale Prutului: Limba roma- 
na este numele corect al limbii noastre; 
Literatura romana contemporana din Re- 
publica Moldova; Metodica predarii limbii 
si literaturii in gimnaziu si in liceu; Fara 
magistru - o lume mai mult decat saraca, 
un numar de revista consacrat in intregime 
lui Eugen Coseriu. A fost prim-vicedirector 
general al Departamentului de Stat al Lim- 
bilor (1992-1994), este autor de proiect si 
director al Casei Limbii Romane Nichita 
Stanescu din Chisinau (din 1998). Distins 
cu Medalia Mihai Eminescu a Guvernului 
Republicii Moldova (1996) si Ordinul Pen- 
tru Merit in grad de Comandor (2000). 

Banto§, Ana 

(7.04.1951, Chirianca, Republica Moldova) 
Critic si istoric literar. Sotie a lui Alexandru B. 
Licentiata a Facultatii de Filologie a Univer- 
sitatii de Stat din Chisinau (1973). Doctor in 
filologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iasi 
(1998), discipol al acad. Constantin Ciopraga. 
Din 1973 laborant, cercetator stiintiflc, cer- 
cetator stiintinc coordonator la Institutul de 
Limba si Literatura (azi Institutul de Filolo- 
gie) al ASM. Director adjunct (2006-2007), 
director (2007-2009) al institutului. Mem- 
bru al Uniunii Scriitorilor din Moldova 
(1986) si din Romania (2000). Redactor-sef 
adjunct al revistei Limba Romana (Chisinau). 
Titular al Catedrei de literatura universale a 
Universitatii de Stat din Chisinau (din 2001). 
Investigheaza literatura romana dintre Prut si 
Nistru in raport cu fenomenul european, cu 
literatura clasica si contemporana europeana. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 57 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Banu 




58 



A colaborat la enciclopedia Literatura si Arta 
Moldovei, 2 vol. (1985-1986). A participat la 
colocvii internationale (la Universitatea din 
Aix-en-Provence, 2002; Academia Romana, 
filiala Iasi, 2002). Lucrari: Creatie si atitudine 
(1985), Dinamica sacrului in poezia basara- 
beand contemporand (Bucuresti, 2000), Recu- 
perarea autenticului (2006); Deschiderea spre 
universalism (2010). Premiul pentru critica 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001, 
2007). Diploma de Onoare a Prezidiului 
Academiei de Stiinte a Moldovei (2001). 
Premiul de Excelenta al Uniunii Scriitorilor 
din Moldova (2011)'. 

Banu, George 

(22.06.1943, Merei, jud. Buzau) 
Critic de teatru. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala din Bucuresti. Plecat la Paris in 
1975. Fondator si director artistic al Acade- 
miei Experimentale a Teatrelor. Lucrari: Ber- 
tolt Brecht ou le Petit contre le grand, 1981; Brook, 
etudes... textes... propos..., 1985; Claude Regy. 
metteur en scene deraisonnable: dossier, 1993 
Uacteur qui ne revient pas: journees de theatre au 
Japon, 1993; Antoine Vitez: la fievre des idees, 
1994; Les cites du theatre d'art: de Stanislavski a 
Strehler..., 2000; Livada de visini, teatrul nostru. 
Jurnal de spectator, 2000; L'Oubli - Uitarea, 
2001; Uespace thedtral, 2002; Panorama sfdr- 
sitului de secol. O panorama subiectiva, 2003; 
Ultimul sfert de secol teatral, 2004; L'histoire des 
larmes; Uempereur de la perte; Le roi du plagiat, 
2005. Profesor emerit la Sorbona, presedinte 
de onoare al Asociatiei Internationale a Cri- 
ticilor de Teatru, 1994-2001, comandor al 
Ordinului Steaua Romaniei (2002), cavaler 
al Ordinului Artelor si Literelor al Republicii 
Franceze (2005). Membru in juriul Festiva- 
lului International de Teatru. Doctor Hono- 
ris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si 
Cinematografica din Bucuresti, 2006. 

Banu, Ion 

(16.06.1913, Bucure§ti - 12.05.1993, Bucure§ti) 
Profesor de filosofie. A absolvit facultatile 
de Drept si Filosofie la Bucuresti, unde si- a 
sustinut si doctoratul. A fost profesor de 
istoria doctrinelor antice la Facultatea de 
filosofie a Universitatii din Bucuresti. A fost 
profesor invitat la Paris-Nanterre. Lucrari: 
Primii materialisti greci, 1950; Introduce? ~e in 
istoria filosofiei, 1957; Filosofia Orientului an- 
tic, 1967; Filosofia elenismului ca etica, 1980. 
Membru fondator al Asociatiei de Studii 
Orientale din Romania, membru al Soci- 
etatii Franceze de Egiptologie, membru al 
Asociatiei Internationale pentru Filosofia 
Greaca din Atena si membru corespondent 
al Academiei Romane, 1991. 




George Banu 



Maria Banu§ 



Banu§, Maria 

(10.04.1914, Bucure§ti - 14.07.1999, Bucure§ti) 
Poeta. Evreica dupa etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Drept din Bucuresti. A debutat cu 
o lirica a adolescentei plina de senzualitate 
si candoare. Poezia matura transcrie elanul 
civic, orientarea spre viata sociala: Tarafete- 
lor, 1937 - debut; Fiilor mei, 1949, Premiul 
Academiei; Bucurie, 1949, Premiul de Stat; 
Tie-ti vorbesc, America!, 1955; Tocmai ieseam in 
arena, 1976; Portretul de la Fayum, 1970; Orici- 
ne si ceva, 1972; Orologii cufiguri (1984); Fiesta 
(1990). A tradus din Rilke, Puskin, Goethe, 
Shakespeare, Pablo Neruda, Nazim Hikmet, 
Andre Frenaud, August Strindberg s.a.: Din 
poezia de dragoste a lumii, 2 vol., 1974. A mai 
publicat memorii: Sub camuflaj, 1978; publi- 
cistica: Din cronica acestor 5 ani, 1955; teatru: 
Indragostitii, 1954; Magie intarziata, 1970; Ri- 
mer a, 1980; Noiembrie r inocentul, 1981; Horloge 
djaquemart, 1987. A obtinut Premiul Special 
al Uniunii Scriitorilor (1986) pentru intrea- 
ga activitate. Laureata a Premiului Herder 
(1989). S-a stabilit in Franta dupa 1989. 

Banu§, Tudor 

(8.07.1947, Bucure§ti) 

Pictor. Fiu al Mariei B. A absolvit Institutul 
de Arhitectura la Bucuresti. Specializare la 
Ecole des Beaux Arts, Paris. Ramas la Paris 
din 1972. Excelent desenator, s-a ocupat 
mai ales de ilustratie de carte, dar a facut 
si pictura. A avut 17 expozitii personale in 
Franta, Austria, Elvetia, RFG, Belgia, SUA. 
A colaborat la Le Monde, L'Fxpress, Le Point, 
Le Figaro Magazine, The New York Times, 
Die Zeit s.a. 

Banyai Ladislau 

(17.11.1907, Baia de Cri§, jud. Hunedoara - 
4.05.1981, Bucure§ti) 

Istoric. Etnie maghiara. A studiat istoria la 
Budapesta, Grenoble si Paris. A fost profesor 
si rector la Universitatea din Cluj, profesor 
la Universitatea din Bucuresti, director ad- 
junct al Institutului de Istorie Nicolae Iorga 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 58 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Baranov 



din Bucuresti. S-a preocupat de istoria mi- 
noritatilor nationale din Romania. Lucrari: 

A magyarsag a Dunavolgyeben. Ezer ev tanusdga 
(Ungurii in bazinul Dundrii. Invatamintele unui 
mileniu), 1938; Harminc evjegyzetek a romdniai 
magyarsag utjdrol (Treizeci de ani. Note privind 
trecutul maghiarilor din Romania), 1949. Mem- 
bru corespondent al Academiei Romane 
(1991). 

Barac, loan nume la na§tere loan Popovici 

(1776, Alamor, jud. Sibiu - 12.07.1848, Brasov) 
Scriitor. A absolvit studiile juridice la Cluj. 
Profesor in Scheii Brasovului, a fost „ma- 
gistratual translator" al primariei din Brasov, 
unde a fost colegul, apoi ginerele lui Radu 
Tempea, filolog. A intemeiat primul periodic 
romanesc din Brasov, Foaia duminicii, 1837. 
A tradus si prelucrat romane populare: 
Halima, 1836-1840. A scris in spiritul Scolii 
Ardelene un basm alegoric in versuri des- 
pre cucerirea Daciei de catre Traian: Istoria 
despre Arghir si Elena cea frumoasd si pustiitd 
crdiasd, 1801. 

Baracci, Petru 

(25.07.1929, Bolgrad, jud. Cetatea Alba, 
azi Ucraina - 22.07.2010, Chisinau) 
Actor. A absolvit Institutul de Teatru 
A. Ostrovski din Leningrad. Profesor la 
Institutul de Arte din Chisinau. Actor la 
Teatrul Muzical- Dramatic din Chisinau. 
A facut si roluri de film: Asteptati-ne in zori, 
1963; Ultimul haiduc, 1972; Dimitrie Cantemir, 
1973; Toate probele contra, 1974; Durata zilei, 
1974; Calul, pusca si nevasta, 1975; Ce-i trebuie 
omului, 1975; Pe urmele fiarei, 1976; Povestea 
lui Fdt-Frumos, fratele Ilenei Cosdnzene, 1979; 
Can d ai aldturi un barbat, 1977; Cetatea, 1978; 
Si va veni o zi, 1979; Pregatire de examen, 
1979; Laportile Satanei, 1980; Casa lui Dionis, 
1980; Trecea o lebada pe ape, 1982. Membru 
al Uniunii Cineastilor din Moldova. A fost 
presedinte al Uniunii Teatrale din Moldova. 
Artist al Poporului din Republica Moldova. 

Baranga, Aurel 

nume la na§tere Aurel Leibovici 

(20.07.1913, Bucuresti - 10.06.1979, Bucuresti) 
Dramaturg si publicist. Studii medicale. 
Dupa razboi a fost membru al unor colegii 
redactionale: Viata romdneasca, Teatru, Con- 
temporanul, redactor-sef la revista „Urzica". 
Membru in comitetul de conducere al 
Uniunii Scriitorilor. Plecat in Israel in anii 
1970. A debutat cu versuri: Poeme cu orbi, 
1933. A scris reportaje: Ninge peste Ucraina, 
1945, teatru de respiratie sociala: Bal la Fa- 
gadau, 1946; Pentru fericirea poporului, 1951, 




Aurel Baranga 



impreuna cu Nicolae Moraru, Premiul de 
Stat; Mielul turbat, 1953, Premiul de Stat; 
Interesul general, 1962; Sfantu' Mitica Blajinu, 
1967; Opinia publicd, 1967, sau abordand 
teme ale vietii intime si de familie: Siciliana, 
1961; Travesti, 1969; Simfonia pateticd, 1973; 
Viata unei femei, 1976, Premiul Asociatiei 
Scriitorilor din Bucuresti. A tradus din Jean 
Paul Sartre si Valentin Kataev. A mai scris: 
Pamflete, 1955, publicistica: Teze si paranteze, 
1974; Fabule, 1977 si Jurnalul de atelier, 1982, 
postum. 

Baranov, Pavel 

(1892, zona Petersburg, Rusia - 1962, Moscova) 
Botanist. Apartinea unei familii ruse cu 
vechi traditii culturale. Un Aleksandr 
Andreievici B. (1746-1819) a fost primul 
guvernator rus al provinciei Alaska. Un 
alt B., general, a comandat trupele ruse 
din zona Caucazului. La data (1950) cand 
Sovietul Ministrilor al URSS a decis sa-1 
trimita in Moldova, spre a-1 inlocui pe 
Viaceslav Volghin, eel care intemeiase in 
1949 filiala din Moldova a Academiei de 
Stiinte a URSS, fusese elaborat planul 
integrat de functionare a URSS, in cadrul 
caruia Moldovei ii revenea misiunea de a 
deveni granar, dar - mai ales - producator 
de vinuri pentru Uniune. Trimiterea unui 
botanist, specializat in embriologie, direc- 
tor al Institutului de Botanica al Academiei 
de Stiinte a URSS, n-a fost intamplatoare. 
A condus ASM pana in 1954, avandu-1 
adjunct pe Macarie Grosul. A stabilit prin- 
cipalele directii de cercetare in care urmau 
sa se afirme institutele ASM. Sensul lor de 
diversificare a mers in directia proiectului 
integrat initial al URSS si nu a urmat ca- 
lea unei dezvoltari plurivalente, ca pentru 
un stat independent. Lucrari: McmopuM 
3M6puonozuu pacmenuu 6 C6K3U c pa3eumueM 
npebcmaenenuu o 3apoMdeuuu opzanu3M06, 
1955. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a URSS. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 59 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Barasch 




60 



Barasch, Eugen 

(27.04.1906, Bucure§ti - 24.11.1987, Bucure§ti) 
Jurist. De etnie evreu. A studiat Dreptul la 
Bucuresti si Paris. A fost director al Directiei 
de Studii a Arbitrajului de Stat de pe langa 
Consiliul de Ministri, consilier juridic al 
delegatiei romane la sesiunile Adunarii Ge- 
nerate 'a ONU (1956-1957). Contributii in 
domeniul dreptului civil, rolul si cauza, auto- 
ritatea lucrului judecat, constantele dreptu- 
lui. Lucrari: Ocrotirea parinteasca (I960), Teoria 
sipractica litigiilor precontractuale (1962), Teoria 
generald a contractelor economice, 2 vol., 1963, 
1965. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1963). 

Barasch, luliu 

(cca 1817, Brody, Gallia - 1863, Bucure§ti) 
Medic. De etnie evreu. A facut scoala hasi- 
dica in Galitia, a studiat Filosofia la Leipzig, 
Medicina la Universitatea din Berlin (1838- 
1841), dupa care a venit in Tara Romaneasca 
si a fost medic oculist si de carantina la Ca- 
larasi, medic de judet la Craiova. A publicat 
Minunile naturii, 3 vol., 1850-1855, lucrare 
de familiarizare a publicului cu domeniile 
biologie, chimie, fizica si astronomie. A scos 
revista his sau natura (1856-1859), devenita 
in 1862 Natura, fiind primul publicist evreu 
de pe teritoriul Romaniei. A scos in 1857 
Israelitul roman, publicatie aparuta pe fondul 
desteptarii sentimentului identitar al evreilor 
din imperiile vremii, care visau la inteme- 
ierea unui stat national. A fost hegelian si 
socialist ca optiune, a inflintat primul spital 
pentru copiii saraci din Romania si a publi- 
cat studiul Despre unele institutii filantropice 
din Europa, pledoarie pentru innintarea de 
spitale de pediatrie. 

Baraschi, Constantin 

(17.11.1902, Campulung Muscel, jud. Arge§ - 
22.03.1966, Bucure§ti) 

Sculptor. Prima lui sotie a fost Olga Porum- 
baru. A absolvit Scoala de Belle Arte la Bucu- 
resti ca elev al lui Dimitrie Paciurea si Oscar 
Han. A fost elevul lui Antoine Bourdelle la 
Academia Julian din Paris. Lucrari: Faun 
(1938), Tors, Extaz, Satirul si nimfa (1964), 
Sfdntul Gheorghe, George Enescu, Titu Maiorescu, 
Vasile Conta, Alexandru Xenopol, Nicolae Bdlces- 
cu, Tdrancd din Muscel, Autoportret, basorelie- 
furile de pe Arcul de Triumf din Bucuresti, 
Monumentul eroilor din Predeal, bustul lui 
Lenin (distrus dupa 1989). A scris singurul 
Tratat de sculpurd, 2 vol., care a aparut in Ro- 
mania. Presedinte al Uniunii Artistilor Plas- 
tici din Romania. Distins cu Medalia de Aur 
la Expozitia Internationala de la Paris, 1937. 
Maestru Emerit al Artei (1951). Membru 
corespondent al Academiei Romane. 




Constantin Baraschi 



Victoria Barba 



Barba, Vasile (Octavian) 

(02.1918, Megali Livadhia, Tn romana Livada 
Mare, Grecia - 11.2007, Freiburg, Germania) 
Istoric. A fost profesor la Universitatea din 
Brasov pana in 1 984, cand a emigrat in Ger- 
mania, continuand sa apere cauza si drep- 
turile aromanilor. A obtinut de la Consiliul 
Europei recunoasterea lor ca entitate in 
Grecia (vlahi). A publicat la Dacia aureliand, 
revista a romanilor de pe Valea Timocului, 
Serbia, unde identitatea romaneasca nu 
este recunoscuta, ci li se spune vlahi (spre 
deosebire de Banatul Sarbesc, unde romanii 
sunt recunoscuti ca entitate). A alcatuit la 
Freiburg o biblioteca a graiurilor aroman si 
meglenoroman. 

Barba, Victoria 

(19.09.1926, Tambov, Rusia) 
Regizor. Origine meglenoromana dupa tata. 
Dintre familiile stramutate din Cadrilater 
in Dobrogea dupa razboaiele balcanice 
(1913) in cadrul schimbului de populatie 
si ajunsa de acolo in gubernia rusa (care a 
rezistat eel mai indelung dupa revolutia din 
1917 procesului de confiscare a dreptului de 
proprietate, fiind umpluta de noua putere 
cu lagare de munca). A absolvit Institutul de 
Arte Plastice Vera Muhina din Leningrad si 
Institutul Pedagogic Ion Creanga din Chisi- 
nau. Fondator al filmelor de animatie, mai 
ales pentru copii. A produs pentru Moldova 
Film, dar a infiintat si Casa de productie 
Floricica, special pentru filmele dedicate co- 
piilor. Filmografie: Puiul de cocostarc in colivie, 
1979; Martisor - sarbatoarea primdverii, 1980; 
Copiii, soarele si zdpada, 1981; In jurul lumii, 
1982; Opriti timpul, 1982; Dragoste de tara, 
1983; Hora stelelor, 1985; Ziua de nastere a 
Carolinei, 1986; Caderea frunzelor ; 1987; Podul 
de stele, 1987; Fantezie cosmicd, 1989; Iepurasul 
din ianuarie, 1991. Distinsa cu 98 de diplome, 
1 9 premii (de 5 ori Marele Premiu) si 8 me- 
dalii de aur in cadrul festivalurilor de film 
republicane si unionale. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 60 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Barbu 




Eugen Barbu 



Barbaneagra, Alexei 

(3.12.1945, Ananiev, Ucraina) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea 
de Stat din Chisinau. Specializare in drept 
penal la Institutul Unional pentru Studierea 
Cauzelor Criminalitatii si Elaborarea Meto- 
delor de Preventie de la Moscova. Profesor 
la Universitatea Libera Internationala din 
Chisinau. Membru al Curtii Supreme de 
Justitie, ministru al Justitiei (1990-1994). 
Autorul Legii Organizarii Judiciare, al Legii 
Notariatelor. Director al Centrului de Drept 
al Avocatilor din Moldova. 

Barbilian, Dan 

V. Barbu, Ion 

Barbu, Eugen 

(20.02.1924, Bucure§ti - 7.09.1993, Bucure§ti) 
Prozator. Sot al actritei Marga B. A absolvit 
Scoala de ofiteri de jandarmi. A audiat 
cursuri la Facultatea de Drept, Litere si Filo- 
sofie, fara a le absolvi. Redactor-sef la Lucea- 
fdrul (1962-1968) si Saptamana (1970-1989). 
Membru corespondent al Academiei (1974), 
laureat al Premiului Herder (1978), in care 
calitate 1-a desemnat bursier pe Corneliu 
Vadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizat 
romanul periferiei bucurestene de altadata: 
Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e ro- 
tund, Unsprezece, 1956 evoluand spre cuprin- 
derea problemelor istoriei: Soseaua Nordului, 
1959; Face? m lumii, 1964; Princepele, 1969, 
Premiul Academiei; Saptamana nebunibr, 
1975; Incognito, 4 vol., 1975-1980, vol. I - 
Premiul Uniunii Scriitorilor, roman in jurul 
caruia a existat un „Raport de plagiat", seful 
comisiei fiind criticul Nicolae Manolescu. 
A publicat mai multe volume de nuvele: 
Oaie si ai sdi, 1 958; Prdnzul de duminicd, 1 962; 
reportaje: Pe~un picior de plai, 1957; Foamea de 
spatiu, 1969; Jurnal in China, 1970. A publicat 
si eseistica: Mdstile lui Goethe, 1967; O istorie 
polemica si antologicd a literaturii romane de la 
origini pdna in prezent, vol. I - Poezia romana 
contemporana, 1975, precum si scenarii de 



film: Bietul Ioanide dupa G. Calinescu si 
seria Haiducii, care cuprind episoade eroi- 
co-romantice din istoria nationala. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1974). 

Barbu, Filaret 

(16.04.1903, Lugoj - 31.05.1984, Timi§oara) 
Compozitor. Tata al balerinului Gelu Barbu. 
A absolvit Conservatorul din Viena (vioara). 
A fost dirijorul corului Ion Vidu din Lugoj, 
profesor de muzica la liceul din oras. A corn- 
pus Privighetoarea alba (1924), apoi Armonii 
banatene, Nocturnd, Roza alba, Ana Lugojana, 
Tdrgul de fete etc. A scris o lucrare dedicata 
lui Traian Grozavescu si o opereta cu titlul 
Plutasul depe Bistrita. 

Barbu, Gelu 

(14.04.1932, Lugoj) 

Balerin si coregraf. Fiu al lui Filaret B. 
A studiat coregrafia cu Floria Capsali, apoi, 
la Leningrad, cu Agripina Vaganova si Alek- 
sandr Puskin. A lucrat la Opera Romana, 
avandu-1 maestru de balet pe Oleg Danovski. 
A fost prim-balerin si a dansat cu Valentina 
Massini, Simona Stefanescu, Irinel Liciu, 
Sanda Orleanu, Ileana Iliescu, Rina Con- 
stantini si Magdalena Popa. A dat recitaluri 
in Italia, Germania, Suedia. Plecat in exil in 
1961, devine prim-balerin al Operei din Oslo 
(Suedia), da recitaluri in cele doua Germa- 
nii, Italia, devine prim-balerin al Operei din 
Niirnberg. In 1 966 s-a stabilit in Las Palmas 
de Gran Canada, unde a creat trupa de balet 
care-i poarta numele si a devenit coregraful 
ei. Compania sa a facut turnee prin orasele 
Spaniei, in Portugalia, la Sankt Petersburg, a 
participat la Festivalul International George 
Enescu, a dat spectacole la Opera Romana 
din Timisoara, la Opera Nationala din Bu- 
curesti, Teatrul Traian Grozavescu din Lugoj. 
Cetatean de onoare al oraselor Las Palmas de 
Gran Canaria si Lugoj . A primit Ordinul Con- 
stitutiei al Norvegiei, 1 964; Ordinul National 
Steaua Romaniei in grad de Cavaler, 2002. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 61 



& 



31.10.2011 17:22:25 



Barbu 




62 




Marga Barbu 



Barbu, Ion nume la na§ere Dan Barbilian 

(19.03.1895, Campulung, jud. Arge§ - 
11.08.1961, Bucure§ti) 

Matematician si poet. S-a inscris la Facul- 
tatea de Matematica din Bucuresti, pe care 
a intrerupt-o din cauza razboiului. Si-a luat 
licenta in 1921 si a plecat la Gottingen, 
Germania, pentru doctorat. A audiat cursu- 
rile lui Hilbert, dar, atras de literatura, s-a 
stabilit la Tubingen, unde studia prietenul 
sau Tudor Vianu, apoi la Berlin. Debutase 
ca poet in 1918 in Literatorul lui Alexandru 
Macedonski. Din 1924 a fost profesor de 
matematica la Giurgiu - de unde era Vianu, 
al carui tata, medic, 1-a si gazduit - si la 
Bucuresti. Si-a trecut doctoratul in 1929 
cu Gh. Titeica (teza „Reprezentari canonice 
ale adunarii functiilor ipereliptice"), fiind 
profesor la Catedra de Geometrie a Facul- 
tatii de Matematica de la Universitatea din 
Bucuresti. Ca matematician s-a ocupat (cu 
numele Dan Barbilian) de fundamentarea 
axiomatica a geometriei (spatiile Barbilian). 
A publicat poezie la Contemporanul, Revis- 
ta noua, Viata literara, Cetatea liter am s.a. 
A semnat articole critice la Ideea europeand, 
Vremea s.a. Destinul poetic, pornit dintr-un 
orgoliu de adolescent - un pariu cu Tudor 
Vianu -, s-a implinit prin poeme unde par- 
nasianismul si balcanismul se sublimeaza 
intr-un mod original: Dupd melci, 1921; 
ciclul Isarlak, volumul/oc secund, 1930, Pre- 
miul Academiei Romane, aflat sub semnul 
lui Mallarme si Paul Valery (teoria poeziei 
pure). Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1991). 

Barbu Lautarul, 

nume la na§ere Vasile Barbu 

(cca 1780, la§i - cca 1860, la§i) 
Cantaret (voce si cobza). A condus breasla 
lautarilor din Moldova (ca staroste al scrip- 
carilor, 1804-1839). A cules si compus can- 
tece de voie buna si de petrecere, fiind acorn- 
paniat de un taraf. A fondat stilul acestui 
fel de muzica, bazat pe melodiile populare 



romanesti, influenta slava si cea otomana. 
A colindat prin toate provinciile romanesti, 
in tentativa de a uniflca expresia lirica si 
stilul muzical. A fost apreciat de Liszt, aflat 
in calatorie la Iasi. 

Barbu, Marga nume la na§ere Butuc 
(24.02.1929, Ocna Sugatag, Maramure§ - 
31.03.2009, Bucure§ti) 

Actrita. Sotie a lui Eugen B. A absolvit 
Institutul de Teatru din Bucuresti in 1950. 
Este cunoscuta pentru rolul hangitei Anita 
din seria Haiducilor si al Agathei Slatineanu 
din seria Mdrgelatu, scenarii Eugen Barbu; 
Pddurea spdnzuratilor (1964); Bietul Ioanide 
(1980); Lacrima cerului (1989). A primit in 
2004 Ordinul National Serviciu Credincios 
in grad de Cavaler. 

Barbu, Vasile 

(6.09.1954, Uzdin) 

Animator cultural. A absolvit liceul sarb la 
Covacita si Facultatea de Filologie la Novi 
Sad. S-a intors la Uzdin si a fost director 
al Caminului Cultural Doina (1984-1987), 
presedinte fondator al Societatii literar-ar- 
tistice Tibiscus (ca si al editurii si revistei 
Tibiscus, 1990), presedinte al Consiliului 
Consultativ al Zilelor Presei Banatene (din 
1997), presedinte al Asociatiei Sportive 
Unirea din Uzdin si al clubului de hand- 
bal, vicepresedinte al Consiliului National 
al Romanilor din Serbia si Muntenegru 
(2003-2004) si presedinte al Asociatiei 
Scriitorilor in grai banatean din Voivodina 
(din 2002). A sustinut cenaclul literar Ion 
Balan, pe care 1-a imbogatit cu revista 
Cumpdna. A publicat versuri in revistele 
romanesti din Voivodina, dar si la Tribuna 
(Cluj), Anotimpuri literare, Renasterea bdnd- 
teand (Timisoara), Dacia literara (Iasi), Buco- 
vina literara (Suceava), Porto Franco (Galati), 
Glasul natiunii (Chisinau), Dreptatea (New 
York) ori Plai romanesc (Cernauti). A lansat 
in 1994, la Uzdin, Festivalul International 
de Poezie Drumuri de Spice, ca si Festivalul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 62 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Baritiu 



George Garda - Todor Cretu Tosa de litera- 
tura in grai banatean. Membru al Uniunii 
Scriitorilor din Serbia si al Uniunii Scrii- 
torilor din Romania. Distins cu Premiul 
Ethnos, 1995, acordat de Fundatia Cultu- 
rala Ethnos din Bucuresti; Premiul Damian 
Ureche pentru poezie, 1995, acordat de 
Societatea Literara Sorin Titel din Timi- 
soara; Premiul Eminescu, 1996, acordat de 
Inspectoratul pentru Cultura al judetului 
Suceava si Editura Lumina (Drobeta Turnu 
Severin). Membru de onoare al S.C. Ginta 
Latina din Iasi, S.C. Avram Iancu din Salaj, 
al Miscarii Literare Paradoxiste din Phoenix 
(Arizona, SUA). 

Barbu, Viorel P. 

(14.06.1941, Deleni, Vaslui) 
Matematician. A absolvit Matematica la 
Universitatea din Iasi, unde a obtinut si titlul 
de doctor. Specializare in SUA. Profesor si 
rector la Universitatea din Iasi. A lucrat in 
domeniul ecuatiilor diferentiale cu derivate 
partiale, integrale si controlului optimal. 
Lucrari: Nonlinear Semigroups and Differential 
Equations in Banach Spaces, 1976; Optimal 
Control of Variational Equations, 1984; Ma- 
thematical Methods in Optimization of Differen- 
tial Systems, 1995; Boundary Value Problems for 
Partial Differential Equations, 1998. Premiul 
Academiei Romane, 1972; Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Nebraska, 1993; 
profesor de onoare al Universitatii Wuhan, 
China, 1999. Profesor invitat la universitatile 
din Roma, Paris, Cincinnati, Ohio s.a. Mem- 
bru al Academiei Romane (1993) si vicepre- 
sedinte al ei (1996-2000). Este membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Barbulov, Nicolae 

(7.06.1931, Straja, Banatul Sarbesc) 
Ziarist. A absolvit liceul roman de la Varset. 
Redactor al emisiunii de radio Universitatea 
populard la Radio Novi Sad. S-a ocupat de 
evenimentele politice interne, dar si de cele 
legate de colaborarea romano-iugoslava 
(intalnirile la nivel inalt de la Belgrad, Bu- 
curesti, Timisoara, Portile de Fier). Redacor 
sef al programului in limba romana la Radio 
Novi Sad si al programelor de documentare 
ale Televiziunii din Novi Sad. A tradus in 
romaneste manuale de scoala. Membru al 
Uniunii Ziaristilor din Iugoslavia. 

Barcianu-Popovici, Daniil 

V Popovici-Barcianu, Daniil 

Barcianu-Popovici, Sava 

V Popovici-Barcianu, Sava 




Nicolae Barbulov 



George Baritiu 



Bardasare, Emanoil 

V Panaitescu-Bardasare, Emanoil 

Bardasare, Gheorghe 

V. Panaitescu-Bardasare, Gheorghe 

Baritiu, George 

nume la na§tere Gheorghe Pop 

(24.05.1812, Jucul de Jos, jud. Cluj - 
2.05.1893, Sibiu) 

Ziarist, istoric. A absolvit gimnaziul la Blaj, 
liceul piarist si facultatile de Drept si Filo- 
sofie la Cluj. Este influentat de Petru Maior. 
Intors la Blaj, a studiat Teologia (printre 
profesori: Simion Barnutiu, Timotei Ci- 
pariu). In 1835 a fost numit profesor de 
fizica la liceul din Blaj, apoi a fost chemat 
sa conduca scoala romana din Scheii Bra- 
sovului. Fondator al Gazetei de Transilvania 
(1837), a condus-o pana in 1849. Partici- 
pant la revolutia de la 1848 in Transilvania, 
deputat in Parlamentul de la Pesta, fondator 
si presedinte al Partidului National Roman. 
A initiat primele spectacole de teatru in 
limba romana din Transilvania. A fost unul 
dintre fondatorii ASTRA (1861). Adevarata 
lui vocatie a fost ziaristica politica si cultu- 
rala, dar s-a manifestat si in critica literara 
si estetica, unde a fost influentat de Goethe, 
Hegel, Winkelmann, Lessing, K.J. Weber 
s.a. A scris versuri ocazionale, pentru 
diverse spectacole, si a tradus teatru din 
Shakespeare, Schiller. A scris si proza, de 
fapt prelucrari dupa autori romantici mi- 
nori, germani sau englezi. Se remarca insa 
povestirile cu subiect din istoria nationala: 
O privire preste tinutul Hategului in Transilva- 
nia, 1838. De asemenea, a avut o contribu- 
te insemnata la istoria Transilvaniei: Parti 
alese din istoria Transilvaniei pe doud sute de ani 
in urmd, 3 vol., 1889-1891; Notiuni relative 
la economia sociala si la istoria civilizatiei din 
Transilvania (1877). A editat colectia Enci- 
clopedia Romaniei, 1 vol. Membru fondator 
al Societatii Academice Romane (1866), 
presedinte al Academiei Romane (1893). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 63 



& 



31.10.2011 17:22:26 



Barnea 




64 



Barnea, Ion 

(13.08.1913, Lunge§ti, jud. Valcea - 
31.01.2004, Bucure§ti) 

Arheolog. A studiat Istoria la Bucuresti, 
Atena si Berlin. Specializat in arheologie 
paleocrestina si bizantina. Cercetator la 
Institutul de Arheologie din Bucuresti, pro- 
fesor la Facultatea de Istorie a Universitatii 
din Bucuresti, ca si la Institutul Teologic din 
Bucuresti. A cercetat siturile de la Dinogetia, 
Noviodunum, Niculitel, Basarabi, Enisala, 
Adamclisi. Lucrari: Cultura bizantina in Ro- 
mania, 1971 (in colaborare); Les monuments 
paleo Chretiens de Roumanie (1977); Arta crestind 
in Romania, 2 vol. (1980-1981). Membru de 
onoare al Academiei Romane (1999). 

Baronzi, George 

(20.10.1828, Braila - 28.05.1896, Bucure§ti) 
Scriitor. La origini, familia este greceasca, 
din insula Zante. A fost director de prefec- 
ture al judetelor Vlasca, Covurlui, Ialomita. 
A scris versuri, teatru si proza, nind, in 
registrul apetitului literar, al izvoarelor 
sale, ca si al temperamentului, un spirit cu 
totul innoitor. Din pacate, adesea proiectul 
nu e dus la bun sfarsit din lipsa de talent. 
Totusi, pentru a doua jumatate a veacului 
al XlX-lea, ramane un scriitor care propune 
motive, teme, moduri de abordare ce vor 
fecunda literatura romana a veacului XX: 
romantismul tenebros, istoria nationala, 
exotismul, inclusiv in valoriflcarea literara 
a filosonei indiene. Versuri: Cugetdrile singu- 
ratatei, 1847; Nopturnele, 1853; Danubianele, 
1859; Fabule alese, 1868; Legende si balade, 
1876. Proza: Heptameron, 1861; Mister ele Bu- 
curestilor, 3 vol., 1862-1864; Biciul lui Dum- 
nezeu, 1884; Fontana zdnelor, 1896. Teatru: 
Matei Basarab sau Dorobanti si seimeni, 1858; 
Drapelul Sanger at, 1880; Dama de cupa, 1880; 
Daciada, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor, 
1894. Eseuri: Cdldtoria printre secolii istorici, 
1870; Amor, Patria si Dumnezeu dupd poetii 
indiani, 1874. A tradus din Lammenais, Ale- 
xandre Dumas tatal si fiul, Byron, Eugene 
Sue, Fr. Guizot. A colaborat intens la diverse 
publicatii: Curierul romdnesc, Zioa, Presa roma- 
na, Romdnul Nationalul, Unirea, Revista Car- 
patilor, Ghimpele, Liter atorul s.a. Anticipeaza 
tipul de „scriitor total", care poate face din 
orice intamplare subiect literar. 

Barozzi, Constantin 

(14.10.1833, Bucure§ti - 15.04.1921, Bucure§ti) 
General, geodez si cartograf. A facut Scoala 
Militara de oflteri din Bucuresti, Institutul 
Geograflc al Armatei din Viena. A fost seful 
Corpului 3 de Armata, sef al Statului Major 
General, sef al Depozitului de Razboi. A luat 




George Baronzi 



Constantin Barozzi 



parte la Razboiul de Independenta ca sef al 
Statului Major al Armatei de Operatiuni. 
Ministru de Razboi (1888). S-a ocupat de 
cartografierea intregii Romanii, de delimita- 
rea frontierelor fata de Austro-Ungaria si de 
Bulgaria. Membru al Consiliului Geodezic 
International. Unul dintre fondatorii Socie- 
tatii Geografice Romane. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1905). 

Bart, Jean nume la na§ere Eugeniu P. Botez 

(24.11.1874, Burdujeni, jud. Suceava - 
12.05.1933, la§i) 

Scriitor. Pseudonimul este numele unui 
amiral francez (1650-1702). A facut cariera 
militara (comandor de marina, profesor la 
Academia Navala din Constanta). Ca scriitor 
s-a format in atmosfera Contemporanului. 
Este primul scriitor roman care a cultivat 
jurnalul de bord si schita marina ca gen 
literar: In Delta, 1925; Peste ocean • Note dintr-o 
cdldtorie in America de Nord, 1 926; Schite marine 
din lumea porturilor, 1928. Opera sa literara 
cea mai importanta este Europolis, 1933, ro- 
manul unui port romanesc. A fost influentat 
de ideologia poporanista. A si pictat marine, 
cele mai multe expuse la Academia Navala 
din Constanta. Unele carti si le-a ilustrat cu 
acuarele proprii. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1922). 

Bartok Bela (Viktor Janos) 

(25.03.1881, Nagyszentni Klos, Imperiul Austro- 
Ungar, azi Sannicolau Mare, Banat, Romania - 
26.09.1945, New York) 

Compozitor si pianist. Considerat eel mai 
important compozitor al Ungariei. A invatat 
pianul cu mama sa si a concertat de la 4 ani. 
A copilarit la Vinogradiv (Ucraina), Poszony 
(Slovacia, locul preferat de intalnire dintre 
Jan Urban Jarnik si Massaryk). A studiat pi- 
anul cu un fost elev a lui Liszt, Thoman Ist- 
van. A absolvit Academia Regala de Muzica 
de la Budapesta ca elev al lui Koessler Janos 
si a ramas colaborator pe viata al fostului 
sau coleg Kodaly Zoltan. A fost influentat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 64 



& 



31.10.2011 17:22:26 



Basarab 



de Brahms, Strauss, Debussy, Schonberg. 
A avut elevi notabili: Fritz Reiner, Sir Georg 
Solti, Sandor Gyorgy, Balogh Erno, Lili Kra- 
us, Jack Beeson, Violet Archer. Desi nascut 
catolic, si-a declarat aderenta la ateism. In 
1919, in timpul revolutiei maghiare, a fost 
comisar al poporului pentru cultura in 
guvernul condus de Georg Lukacs. Adept 
al ideilor revolutiei de la 1848, a luptat 
pentru o Europa a natiunilor. Prieten cu 
George Enescu, Tiberiu Brediceanu, Ion 
Barlea, a facut parte, ca si Jan Urban Jarnik, 
din echipele mixte care au cules folclor 
romanesc. De altfel, a cules folclor nu doar 
din Transilvania, Banat si Ungaria, ci si 
din Moldova, Tara Romaneasca, Slovacia, 
Serbia, Croatia, Bulgaria, cu sentimentul 
ca asista la ultimele zile ale imperiului. Mai 
mult: interesat de influentele orientale in 
muzica Estului european, a fost in Turcia si 
a cules folclor muzical. A compus piese in 
gama pentatonica (folosita in muzica budis- 
ta). Lucrari: Rapsodia pentru plan si orchestra 
(1904), Cvartetul pentru coarde nr. 1 (1908), 
Printul din lemn (1917), Mandarinul miraculos 
(1918), Divertismentul pentru orchestra de 
coarde nr. 118 (1939), Cvartetul pentru coarde 
nr. 6 (1944) s.a. A compus Roman negi tdncok 
(Dansuri popular e romanesti), sase piese, 1917. 
A murit de leucemie. 

Bartok Francisc 

(30.04.1937, Bacia, Hunedoara) 
Pictor. Absolvent al Institutului de Arte 
Plastice din Bucuresti. Profesor la Institutul 
de Arte Plastice din Iasi. A avut expozitii 
personale in Romania, Franta, Italia, Germa- 
nia, Finlanda, Portugalia, Grecia, Ungaria, 
Polonia, Cehoslovacia, Israel, Iugoslavia. S-a 
stabilit in Franta in 1982. Laureat al Festi- 
valurilor Internationale de la Budapesta, 
Koopie (Finlanda), Belgrad, Kosice, Roma, 
Norvegia. 

Bartolomeu 

V. Anania, Valeriu 

Basacopol, Carmen Petra 

(1926, Sibiu) 

Compozitoare. A absolvit Facultatea de 
Filosofie a Universitatii din Bucuresti, apoi 
Conservatorul de Muzica din Bucuresti ca 
eleva a lui Mihail Jora. Specializare la Darm- 
stadt si Sorbona. Profesor la Universitatea 
de Muzica din Bucuresti. A scris muzica 
de camera, op ere (Inimd de copil, dupa Ed- 
mondo de Amicis, si Apostol Bologa, inspirata 
din romanul Pddurea spdnzuratilor de Liviu 
Rebreanu), balete, lucrari vocal-simfonice si 
concertante (Concertul pentru harpa, timpanesi 
orchestra de coarde; Sase preludii pentru harpa). 




Francisc Bartok 



De mai multe ori laureata a Premiilor Uniu- 
nii Compozitorilor din Romania. 

Basarab 

Dinastie de domni din Tara Romaneasca. 
Primul a fost Basarab Ivanco (loan), fiul lui 
Tihomir (Tugomer), sef al unei formatiuni 
voievodale din Oltenia, probabil cumana. 
A domnit ca urmas al tatalui sau (1310 - 
probabil 1324), apoi ca mare voievod al Tarii 
Romanesti (1324-1352). Nume turanic 
(Basar - tata, aba - stapan). Din stirpea lui 
au facut parte Nicolae Alexandru, Vladislav I 
(Vlaicu), Radu I, Dan I, Mircea eel Batran, 
Mihail I, Radu II de Prasnaglava, Dan II, Ale- 
xandru I, Vlad Dracul, Mircea, Basarab II, 
Vladislav II, Vlad Tepes, Radu eel Frumos, 
Basarab eel Batran Laiota, Vlad Calugarul, 
Basarab eel Tanar Tepelus, Mihnea eel Rau 
si fiul acestuia, Mircea. Dar accede la tronul 
Tarii Romanesti si alta dinastie care-si spu- 
ne Basarab, fiind, in fond, dinastia boierilor 
Craiovesti care si-au luat acest nume. Primul 
a fost Neagoe Basarab (fiul lui Parvu Craio- 
vescu), „voda Negru" din balade, considerat 
fondatorul Tarii Romanesti, care a domnit 
intre 1512 si 1521, doamna lui fiind de 
neam sarbesc, Despina Milita Brancovici, iar 
mitropolitul fiind numit de el pentru toata 
Ungrovlahia, care de atunci pana azi apare 
ca entitate a ortodoxiei. Lui i-a urmat fiul 
sau Teodosie, dupa care au venit pe tron 
alti urmasi ai primilor Basarabi: Radu de la 
Afumati, Vladislav III, Radu Badica, Moise, 
Vlad Inecatul, Vlad Vintila, Mircea Cioba- 
nul, Petru eel Tanar, Alexandru II, Mihnea 
Turcitul, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Nico- 
lae Patrascu, Radu Mihnea etc. De multe ori 
acestia au luptat intre ei pentru domnie. Din 
a doua jumatate a veacului al XVI-lea vin 
pe tronul Tarii Romanesti inclusiv domni 
din dinastii ale Moldovei: Ghica, Movilestii 
s.a. Constantin Brancoveanu apartinea 
descendentei Craiovestilor si Cantacuzinilor 
(dinastie bizantina). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 65 



& 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




66 



Basarab I (Alexandru) 

nume la na§tere Ivanko Bazarad 

(a doua jumatate a secolului XIII - 
1352, Curtea de Arge§) 

Domn al Tarii Romanesti (cca 1310-1352). 
Fiu al lui Tochomerius ori Tihomir. Cuman 
ca etnie. Doamna sa, Marghita, era ma- 
ghiara. Fondator al dinastiei Basarab, initial 
vasalul regelui Ungariei, Carol Robert de 
Anjou. Ambii erau catolici. Tarul Strasimir 
al Bulgariei era nepotul sau (de la fiica lui, 
Teodora, maritata cu tarul Ivan Alexandru), 
iar Nicolae Alexandru, fiul sau, avea sa-i 
urmeze la tron. Din 1325 a refuzat plata 
tributului catre coroana maghiara. Ca urma- 
re s-au racit si relatiile cu papa Clement al 
Vl-lea, care incerca sa controleze crestinis- 
mul rasaritean considerandu-se urmas de 
drept al intregului Imperiu Roman. In 1330 
1-a infrant pe Carol Robert la Posada, in Tara 
Lovistei, ceea ce a dus la aparitia statului 
independent medieval Tara Romaneasca, in 
hotarele caruia intrau Oltenia, Campia Ro- 
mania, si gurile Dunarii (stapanite de tatarii 
kipciak, care adoptasera limba cumana) cu 
sudul Basarabiei de azi, care de atunci si-a 
luat si numele. Episcopii ortodocsi tineau 
de episcopia Vidin. A ctitorit bisericile de 
la Campulung si Curtea de Arges (modelul 
arhitecturii initiale era catolic). Capitala se 
afla la Curtea de Arges. 

Basarab, Chiajna 

(1525, Polonia - 1588, Istanbul) 
Doamna a Tarii Romanesti (1546-1552, 
1553-1554, 1558-1559 si 1559-1568). Fiica 
a lui Petru Rares, din neamul Musatinilor 
(Musata insa, doamna voievodului Latcu al 
Moldovei, cea care a dat numele dinastiei, 
era din neamul Basarab ilor), casatorita cu 
Mircea Ciobanul (Basarab), domnul Tarii 
Romanesti. Auzise de mica vorbindu-se in 
casa despre Sibiu si Transilvania, pe care o 
va cunoaste in perioada cat a stat in cetatea 
Ciceului, intre 1538 si 1541. Traieste mo- 
mentele de spaima cand Mircea Ciobanul 
taie boierii tradatori prinsi in luptele de la 
Peris, fuga la Giurgiu si Rusciuc, intoarcerea 
lui Mircea Ciobanul cu oaste turceasca si 
urcarea din nou pe tron, apoi exilul pe ma- 
lurile Bosforului pana in anul 1558, cand, 
dupa domnia lui Patrascu eel Bun, revine 
pe tronul tarii. Mircea Ciobanul moare in 
1559. Chiajna ia in mana fraiele tarii pentru 
fiul sau, Petru. Boierii razvratiti vin asupra 
tarii si Chiajna, aflata in fruntea ostirii 
domnesti, este invinsa la Romanesti. Fuge 
cu familia la Rusciuc, de unde se intoarce 
cu ajutor, ii bate pe boieri la Serpatesti si-i 
alunga peste munti. Boierii razvratiti se 



intorc cu ajutor din Ardeal si-i alunga pen- 
tru a doua oara din scaun, ei luand astfel 
drumul Stambulului. Chiajna se intoarce 
cu firman de la sultan si Petru devine domn 
din 1559 pana in 1568. In vremea aceasta 
tara era condusa de Chiajna. In mai 1568, in 
urma unor razbunari tesute de Saitanoglu 
(Mihai Cantacuzino) sunt exilati si trimisi la 
Alep, unde Petru moare. 

Basarab, Dan I 

(1354 - 23.09.1386, Bulgaria) 
Domn al Tarii Romanesti (1384-1386). Fiu 
al lui Radu I si frate vitreg cu Mircea eel Ba- 
tran. Fondator al dinastiei Danestilor. A vrut 
sa obtina independents tarii eliberand-o 
de suzeranitatea maghiara si intervenind in 
luptele dintre bulgari si sarbi (1-a ajutat pe 
unchiul sau Stracimir). A batut moneda pro- 
prie: ducatul, cu subdiviziune banul. A fost 
urmat la tron de Mircea eel Batran. 

Basarab, Dan al ll-lea 

(? - 1.06.1432, Targoviste) 
Domn al Tarii Romanesti (1420-1421, 
1421-1423, 1423-1424, 1426-1427, 1427- 
1431). Era din ramura Basarab ilor care au 
dat dinastia Danestilor. Si-a pierdut tronul 
dupa batalia de la fortareata Golubac, in 
sudul Dunarii, 1431 . Desi incheiase un tratat 
de pace, in anul urmator au navalit otomanii, 
1-au ucis si 1-au pus domn pe nepotul sau, 
fiul lui Mircea eel Batran, Alexandru I Aldea. 

Basarab, Matei 

(1588, Brancoveni, Olt - 9.04.1654, Bucuresti) 
Domn al Tarii Romanesti (1632-1654). Era 
Craiovescu dupa bunicul sau, Valsan, din 
Caracal. Tatal sau, Dancu, a cazut in lupta 
la Selimbar, ca vornic in oastea lui Mihai 
Viteazul. A avut bune relatii cu Transilvania 
(Rackoczy II), cu Republica Venetia, cu 
Sfantul Imperiu Roman de Natiune Ger- 
manica si cu Imperiul Otoman, dar nu si cu 
Vasile Lupu al Moldovei, care voia sa puna 
un domn prieten in locul lui. A initiat un 
fel de „tripla alianta" antiotomana, numita 
Liga Antiotomana (Polonia, Rusia, Tara 
Romaneasca), a organizat o armata regulata, 
a inlocuit limba slavona cu limba romana in 
serviciul religios. A platit taxele pentru ab- 
solut toate manastirile de la Athos. Varlaam, 
mitropolitul Moldovei, a fost singurul care 
a incercat impacarea dintre cei doi domni 
romani, astfel ca Vasile Lupu a facut o bi- 
s erica la Targoviste, iar domnul muntean, 
una la Soveja. Dar n-a durat mult si, in 
final, Vasile Lupu si-a pierdut tronul din 
cauza tentativelor repetate de a achizitiona 
voievodatul vecin. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 66 



& 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




Basarab I (Alexandru) 



Matei Basarab 



Mircea eel Batran 



Basarab, Mihai Viteazul 

V. Mihai Viteazul 

Basarab, Mihnea eel Rau 

(cca 1462 - 1510, Sibiu) 

Domn al Tarii Romanesti (1508-1509). Fiu 
al lui Vlad Tepes si var al lui Radu eel Mare. 
A domnit impreuna cu fiul sau, Mircea al 
Ill-lea (botezat dupa bunicul sau, Mircea 
eel Batran) Dracul. Desi a venit pe tron cu 
sprijin otoman, a luptat contra imperiului 
incercand sa se alieze cu Ungaria, in virtutea 
faptului ca apartinea Ordinului Dragonu- 
lui, ordin european de lupta antiotomana 
fondat de Sigismund de Luxemburg, regele 
Ungariei. In plus, avea sange unguresc dupa 
mama. A vrut sa treaca tara la catolicism, 
s-o europenizeze in acest fel, el insusi fiind 
catolic. A fost alungat de boieri si a fugit la 
Sibiu, unde a fost ucis de sarbul Iacsici in 
piata catedralei catolice (in catedrala se si 
afla mormantul sau). Nepoata lui (fiica lui 
Mircea al Ill-lea) s-a maritat cu Bogdan eel 
Orb, fiul lui Stefan eel Mare al Moldovei. 

Basarab, Mircea eel Batran 

(1355 - 31.01.1418, Arge§) 
Domn al Tarii Romanesti. Fiu al lui Radu 
Mircea si tata al lui Mihail si Vlad Dracul. 
Capitala tarii era la Arges, iar fiul lui, Mihail, 
asociat la domnie, o avea la Targoviste. 
Administratia tarii si sistemul de impozi- 
tare erau centralizate, astfel meat a facut o 
armata suficient de puternica spre a apara 
Tara Romaneasca de polonezi si otomani, 
ba chiar a extins-o, ajungand pana la mare 
(a luat Darstorul de la turci) si a construit 
prima flota din istoria romanilor, iar navele, 
numite panzare, erau f acute dupa modelul 
velierelor grecesti. Mitropolitul tarii a primit 
titlul de „exarh al plaiurilor", avand dreptul 
sa pastoreasca si ortodocsii din Transilvania. 
A avut ca feude ducatele de Amlas si Fagaras 
din Transilvania si banatul Severinului. S-a 
aliat cu Sigismund de Luxemburg (regele 
Ungariei, eel care a initiat ordinul european 



al Dragonului, de lupta a crestinatatii contra 
islamului, fiind primul membru al Ordinului 
Dragonului din Tara Romaneasca - ulti- 
mul a fost Constantin Brancoveanu) si cu 
Petru Musat al Moldovei (apoi 1-a impus 
acolo domn pe Alexandru eel Bun), contra 
otomanilor. A batut moneda (ducati din 
argint, subdiviziune banul) inscriptionata cu 
litere latine si infatisandu-se in costum de 
cavaler cruciat, ca si regii din restul Europei. 
A sprijinit in lupta antiotomana popoarele 
din sudul Dunarii. Infrant de Timur Lenk 
la Ankara in 1402, Baiazid I e confruntat cu 
atacurile altor pretendenti la tron, unii susti- 
nuti de domnul muntean. In timpul domniei 
lui Tara Romaneasca a ajuns la intinderea 
teritoriala maxima din Evul Mediu: de la Olt 
in nord, la Dunare in sud si de la Portile de 
Fier in vest pana la Marea Neagra in est. Este 
ingropat la ctitoria sa de pe Olt, manastirea 
Cozia. Academia Navala din Constanta ii 
poarta numele. 

Basarab, Mircea al V-lea Ciobanul 
nume la na§tere Dumitru Basarab 

(sfar§itul secolului XV, probabil Bucure§ti - 
25.09.1559, Bucure§ti) 

Domn al Tarii Romanesti (1545-1552; 
1553-1554; 1558-1559). A fost al cincilea fiu 
al lui Radu eel Mare. Face parte din ramura 
Basarabilor numita dinastia Draculestilor. 
Casatorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rares. 
In prima domnie a venit numit de Poarta 
Otomana, unde, probabil, fusese ostatic. 
A macelarit dupa batalia de la Peris aproape 
toti boierii care-1 servisera pe predecesorul 
si fratele sau, Radu Paisie. A fost alungat si a 
fugit in Transilvania. A revenit pe tron de fi- 
ecare data cu sprijin otoman si cu acela al lui 
Alexandru Lapusneanu, domnul Moldovei. 
Dupa uciderea lui, Chiajna a luptat cu bo- 
ierii, ajutata de turci, spre a-1 pune domn pe 
Petru, fiul lor. A sprijinit tiparirea cartilor de 
catre sarbul Dimitrie Liubavici si romanul 
Coresi. Este inmormantat la Curtea Veche, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 67 



& 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




Neagoe Basarab 



Nicolae Alexandru 



Petru §chiopul 




68 



in Bucuresti, care fusese recladita de el (dar 
edificata de Vlad Tepes). 

Basarab, Neagoe 

nume la na§tere Neagoe Craiovescu 

(sfar§itul secolului XV - 
1521, Curtea de Arge§) 

Voievod in Tara Romaneasca (1512-1521). 
A fost primul boier oltean care s-a intitulat 
Basarab, cei reali, de dinaintea lui, fiind cu- 
mani. A actionat pentru organizarea interna 
a tarii (administrate si legislatie), a avut 
aliante antiotomane cu sasii si ungurii, iar 
in plan identitar a actionat pentru a pastra 
spiritul bizantin al crestinismului, reusind sa 
faca din Tara Romaneasca un centru al cres- 
tinatatii orientale. Lucrarea lui, Invdtdturile 
lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Teodosie, este 
modelata dupa scrierile imparatului bizantin 
Teodosiu. A construit relatii diplomatice cu 
Venetia, locul unde se refugiasera bizantinii 
dupa caderea Constantinopolului si, mai 
tarziu, prin bancile venetiene se vor face toa- 
te operatiile banesti intre Tara Romaneasca 
si Imperiul Otoman. A construit manastirea 
Curtea de Arges (aproape de ea, la Corbii 
de Piatra, fusese o biserica bizantina din 
secolul XI, intr-o pestera, azi monument 
UNESCO) si, in Scheii Brasovului, biseri- 
ca Sf. Nicolae, aceea unde va tipari Coresi 
primele carti, unde va intra Mihai Viteazul 
cu prilejul micii uniri de la 1600, iar Anton 
Pann va face prima scoala romaneasca. In 
baladele populare imaginea lui s-a pastrat 
sub numele Negru Voda. 

Basarab, Nicolae Alexandru 

(? - 16.11.1364, Curtea de Arge§) 
Domn al Tarii Romanesti (asociat la domnie 
cu tatal sau din 1350, domn 1352-1364). Fiu 
al lui Basarab I. In timpul domniei sale tara a 
devenit ortodoxa si i s-a recunoscut Mitro- 
polia Ungrovlahiei (patriarh a fost Iachint, 
de la Vicina, recunoscut pentru spiritul 
sau ecumenic) de catre Calist I, patriarhul 
ecumenic de la Constantinopol, iar domnul 



a trecut la ortodoxie, luandu-si numele de 
Nicolae (1359). A avut cinci copii, din doua 
casatorii, intre care trei fii - doi au domnit: 
Vladislav (Vlaicu, eel care i-a urmat la tron) 
si Radu. A fost primul domn roman care a 
sprijinit manastirile de la Athos. A reusit sa 
pastreze independent tarii fata de coroana 
maghiara si a sprijinit comertul cu Transil- 
vania prin Tara Barsei. 

Basarab, Petru Cercel 

(cca 1545 - cca 1590) 

Carturar. Fiu al domnului muntean Pa- 
trascu eel Bun. Frate dupa tata cu Mihai 
Viteazul. A fost ostatic la Constantinopol, 
1555, apoi exilat in insula Rodos, apoi intr-o 
inchisoare din Siria. Fuge in 1569 la Alep. 
De acolo ajunge la Brasov si, protejat de 
regele Sigismund al Poloniei (1572), colinda 
Europa: Viena, Genova, Roma, Paris. I-a 
cunoscut pe imparatii Maximilian al II-lea 
in Italia, Henric al II-lea in Franta, pe papa 
Grigore al XHI-lea. Stia douasprezece limbi 
si visa sa trezeasca spiritul european pentru 
a reactiona contra otomanilor. A ajuns 
domn al Tarii Romanesti (1583-1585) cu 
sprijin francez, a edificat curtea si biserica 
domneasca de la Targoviste, monument 
renascentist. Mazilit, se retrage in Transilva- 
nia, e intemnitat la Hust, evadeaza, se duce 
din nou la Viena, Venetia, Roma, Constan- 
tinopol. Acolo este intemnitat la Edicule si 
ucis in drum spre Rodos. Iradierea culturala 
a scurtei sale domnii a fost insa uriasa. Mai 
tarziu, renasterea brancoveneasca i s-a 
datorat. A avut relatii stranse cu tipograful 
Coresi, din Brasov, caruia i-a comandat un 
Evangheliar, 1583. 

Basarab, Petru §chiopul 

(1537, Muntenia - 1591, Moldova) 
Domn al Moldovei. Primul Basarab aflat pe 
tronul Moldovei. Fiu al lui Mircea Dracul si 
frate al lui Alexandru al II-lea, domnul Tarii 
Romanesti. Era un Basarab, din dinastia 
care-si luase acest nume, dar era, de fapt, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 68 



^ 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 



a Craiovestilor. Mama sa era o Cantacuzi- 
no. A domnit in trei randuri (1574-1577, 
1578-1579, 1583-1591), respingand cu 
greu atacurile pretendentilor la tron (loan 
Voda eel Cumplit, Iancu Sasul). Este primul 
domn al Moldovei de la care ne-au ramas 
documente fiscale in limba romana (prede- 
cesorii foloseau slavona in administrate). 
A incercat aliante de familie cu Basarabii din 
Muntenia, casatorindu-si nepotul cu nepoa- 
ta lui Mircea Ciobanul. 

Basarab, Radu I 

(1330-1383) 

Domn al Tarii Romanesti (1377-1383) din 
dinastia Basarab. Capitala se afla la Curtea 
de Arges. Fiu al lui Nicolae Alexandru si 
frate si succesor al lui Vladislav I. A luptat cu 
regele maghiar Ludovic eel Mare de Anjou 
la Orsova. A anexat Vidinul. 

Basarab, Radu al Ill-lea eel Frumos 

(dupa 1431, Sighi§oara - dupa 1475) 
Domn al Tarii Romanesti in patru randuri 
(1462-1473, 1473-1474,' 1474, 1474-1475). 
Fiu al lui Vlad Dracul, frate al lui Vlad Te~ 
pes, nepot al lui Mircea eel Batran. Dat osta- 
tic la otomani de catre tatal sau, a fost dorit 
ca iubit de Mahomed al II-lea (cuceritorul 
Constantinopolului in 1453), de care a fugit 
lovind cu hangerul. A ajus domn in toate ca- 
zurile cu sprijin otoman, fie luptand contra 
lui Stefan eel Mare (care voia sa-1 impuna 
pe Laiota Basarab), care i-a luat doamna, 
Despina, si fiica, Voichita, prizoniere, cea din 
urma devenindu-i sotie pentru 24 de ani, fie 
luptand contra lui Stefan Bathory al II-lea 
al Transilvaniei, care dorea sa-1 impuna pe 
Basarab eel Tanar. 

Basarab, Radu al IV-lea eel Mare 

(1467 - aprilie 1508, Curtea de Arge§) 
Domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiu 
al lui Vlad Calugarul, eel de-al treilea fiu 
al lui Vlad Dracul, frate numai de tata cu 
Vlad Tepes si Radu eel Frumos. A avut trei 
fii legitimi (Vlad al Vll-lea Vintila, Radu al 
Vll-lea Paisie, Mircea al V-lea Ciobanul) si 
doi nelegitimi (Radu de la Afumati si Radu 
al Vl-lea Badica), toti ajunsi domni ai Tarii 
Romanesti. A sustinut instalarea de tiparnite 
si a adus mesteri sarbi. Macarie a tiparit 
Liturghierul slavon (1508). 

Basarab, Radu Mihnea 

(1586, Capodistria - 01.1626, Harlau) 
Domn al Tarii Romanesti si al Moldovei. 
Era fiu al lui Mihnea al II-lea Turcitul. 
A copilarit la Capodistria si la Athos, s-a 
scolit la Venetia (important loc al migratiei 




Radu IV eel Mare 



bizantinilor dupa caderea Bizantului, cetate 
prin bancile careia tarile romane plateau 
tributul catre otomani). A fost agreat de 
Imperiul Otoman ca domn, deoarece Mol- 
dova inclina catre polonezi ori rusi, iar Tara 
Romaneasca spre austrieci ori sarbi, cautand 
aliante antiotomane. A venit pe tron prima 
oara dupa experienta unificarii provinciilor 
de catre Mihai Viteazul. A domnit in Tara 
Romaneasca de mai multe ori (septembrie 
1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 
12 septembrie 1611 - august 1616, august 
1620 - august 1623) si in Moldova la fel (24 
iulie 1616 - 9 februarie 1619 si 4 august 
1623 - 20 ianuarie 1626). Cu mijloacele 
diplomatiei a continuat sa cultive spiritul 
identitatii de neam in ambele voievodate, 
ba chiar, in intervalul 1623-1627, a realizat, 
dupa modelul Europei vremii, unitatea Mol- 
dovei (unde era el domn) cu Tara Roma- 
neasca (unde era domn fiul sau, foarte tanar, 
Alexandru Coconul), prin ceea ce se numea 
uniune personala, model care va ramane 
viabil si folosit de Al. I. Cuza. A protejat 
manastirea Dealu de la Targoviste, unde se 
afla capul lui Mihai Viteazul, si a ctitorit ma- 
nastirea Radu Voda din Bucuresti, pe locul 
uneia facute de inaintasul sau, Alexandru 
Voda, iar piatra sa de mormant din interior 
arata stemele ambelor tari romane. 

Basarab, Vlad I Uzurpatorul 

(Tnceputul secolului XIV - 
1397, Transilvania) 

Domn al Tarii Romanesti (1394/1395-1396). 
Probabil fiu al lui Dan I, eel care a dat nu- 
mele dinastiei Danestilor, factiune rivala 
cu a Draculestilor. A luat tronul dupa ba- 
talia de la Rovine, de la Mircea eel Batran. 
A dus o politica prootomana (dupa ce turcii 
castigasera batalia de la Kosovo Polje din 
1389 contra sarbilor si anexasera Bulgaria 
in 1393), ceea ce a trezit nemultumirea lui 
Sigismund de Luxemburg. In 1396 alianta 
antiotomana din care facea parte si Mircea 
eel Batran a pierdut batalia de la Nicopole 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 69 



^ 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




70 




Vlad Jepe§ 



(sarbii, prezumtivi aliati, au refuzat sa lupte, 
o parte din ei trecand la islam, azi fiind nu- 
miti bosniaci). A fost primul domn muntean 
care a platit haraci la otomani. A fost captu- 
rat si ucis de Stibor, voievodul Transilvaniei. 

Basarab, Vlad al ll-lea Dracul 

(1390, probabil Targovi§te - 1447, Targovi§te) 
Domn al Tarii Romanesti (1436-1442, 
1443-1447). Fiu al lui Mircea eel Batran din 
dinastia Basarab. Cu el incepe ramura Basa- 
rabilor numita dinastia Draculestilor. A avut 
patru fii: Mircea II, Vlad IV Calugarul, Vlad 
Tepes si Radu eel Frumos. In tinerete a trait 
8 ani la Niirnberg. Si-a inceput cariera la Si- 
ghisoara, unde raspundea de libera trecere 
pe drumurile comerciale dintre Transilvania 
si Tara Romaneasca, vama fiind pusa de 
Biserica Catolica. S-a considerat vasal al 
imparatului Sigismund de Luxemburg al 
Sfantului Imperiu Roman si a fost cavaler al 
Ordinului Dragonului (din 1431), ca si mai 
tarziu Constantin Brancoveanu, ordin se- 
cret de lupta antiotomana (fondat in 1387). 
Deoarece dragonul semana cu un diavol, a 
fost poreclit Dracul. A participat, impreuna 
cu fiul sau, Mircea, la cruciada antiotomana 
de la Varna, condusa de Iancu de Hunedoa- 
ra, si el membru al Ordinului Dragonului. 
Batalia a fost pierduta, iar Mircea II (care 
domnise doar cateva luni in 1443) a fost 
ingropat de viu de boierii valahi, ortodocsi, 
la Targoviste, si i s-a taiat capul de catre ali- 
atii lui Vladislav al II-lea, pretendent la tron. 
V si Draculesti. 

Basarab, Vlad al Ill-lea ]epes 

(1431, Sighi§oara - decembrie 1476, Snagov) 
Domn al Tarii Romanesti (1448, 1456-1459, 
1476). Nepot al lui Mircea eel Batran, fiu al 
lui Vlad al II-lea Dracul si frate al lui Mircea 
al II-lea, Vlad al IV-lea Calugarul si Radu 
eel Frumos. Cavaler al Ordinului Drago- 
nului, ca si tatal sau. A fost ostatic la turci 
pana in 1448. A venit domn cu sprijinul lui 
Matei Corvin si 1-a ajutat sa vina pe tronul 



Moldovei pe varul sau, Stefan eel Mare 
(1457), la doar patru ani dupa ce cazuse 
Bizantul in mainile otomanilor. A incercat o 
reforma legislative care sa sporeasca puterea 
domnului in defavoarea boierilor, introdu- 
cand si pedeapsa capitala (trasul in teapa). 
A inceput mutarea capitalei de la Targoviste 
la Bucuresti, construind ceea ce numim azi 
Curtea Veche. In 1460 a atacat tinuturile 
de la sudul Dunarii si a trecut prin sabie si 
teapa 20 000 de turci. Ca urmare, Mahomed 
al II-lea a ocupat Targovistea (1462). Fratele 
domnului, Radu eel Frumos, a incheiat un 
tratat cu ungurii spre a tine el domnia, fostul 
domn fiind intemnitat in Transilvania. A iesit 
din inchisoare (1466) prin casatoria cu Ilona 
Szilagy (verisoara lui Matei Corvin), cu care 
a avut doi fii, unul ajungand domn: Mihnea 
Voda eel Rau. Ultima domnie a obtinut-o 
cu ajutorul lui Stefan eel Mare si Andrei Ba- 
thory I. A fost ucis de turci, iar capul trimis 
la Constantinopol lui Mahomed al II-lea, 
conservat in miere. Doamna lui s-a sinucis. 

Basarab, Vlad al IV-lea Calugarul 

(Tnainte de 1425 - 09.1495, Targoviste) 
Domn al Tarii Romanesti dupa moartea lui 
Vlad Tepes (1481, 1482-1495). Fiu nelegi- 
tim al lui Vlad Dracul, nepot al lui Mircea 
eel Batran si frate numai dupa tata cu Mircea 
al II-lea, Vlad Tepes si Radu eel Frumos. 
Sotia sa era Rada Maria Smaranda Palaiolog 
(origine bizantina). Ambii sai fii, Radu eel 
Mare si Vlad eel Tanar (Vladut), au domnit. 
A refacut manastirea de la Glavacioc, unde e 
inmormantat. 

Basarab, Vlaicu 

prenume la na§tere Vladislav 

(1325-1377) 

Domn al Tarii Romanesti (1364 - probabil 
1377). Nepot al lui Basarab I (loan Basarab, 
in fapt Ivanko Bazarad, fiul lui Tochomerius 
sau Tihomer, de la sud de Dunare, cuman la 
origine), intemeietor al dinastiei Basarab ilor 
si fiu al lui Nicolae Alexandru din casatoria 
cu Maria. Frate cu Radu I. Surorile sale dupa 
tata au fost casatorite una cu Stefan Uros I, 
cneazul Serbiei, iar cealalta cu Stracimir, 
cneazul Vidinului. A fost ortodox, spre 
deosebire de tatal si bunicul sau, care erau 
catolici. Sub domnia lui, Tara Romaneasca 
a ramas sub suzeranitatea regelui maghiar 
Ludovic I, care i-a cedat ducatele Amlasului, 
Severinului si Fagarasului, ramase continuu 
sub jurisdictia domnilor munteni pana la 
Basarab Laiota eel Batran (1476). Obligatia 
muntenilor era ca, astfel, sa apere granitele 
de est si sud-est ale Ungariei, in vreme ce 
ea avansa prin cuceriri si aliante catre vestul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 70 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Bacescu 




Vlaicu Basarab 



Ion §t. Basgan 



I. A. Bassarabescu 



Dumitru Batar 



Europei. Ulterior a incercat sa se alieze cu 
Stracimir spre a denunta suzeranitatea ma- 
ghiara. A batut moneda proprie (din argint): 
ducati (numiti astfel dupa model Venetian), 
cu subdiviziune banul (doi bani la un ducat). 
A ctitorit manastirile Vodita, Comana si Tis- 
mana. A mutat capitala de la Campulung la 
Curtea de Arges. 

Basgan, Ion §t. 

(24.06.1902, Foc§ani - 15.12.1980, Bucure§ti) 
Inginer termotehnician specializat in foraj 
petrolifer. A urmat cursurile Scolii de Ofiteri 
de Artilerie din Craiova (1925), si-a sustinut 
doctoratul la Viena cu teza „Die Arbeitswe- 
ise und Form des Rotary Meissels", 1934. 
A lucrat la Steaua Romana, iar dupa razboi 
la Ministerul Agriculturii si Comitetul de 
Stat al Apelor. A obtinut in 1934 brevetul 
romanesc, iar in 1937 brevetul american 
pentru forajul cu prajini grele si forajul so- 
nic (roto-percutant), brevet blocat de statul 
american in 1941, desi procedeul continua 
sa fie folosit pana astazi, atat in Romania, 
SUA, Rusia, cat si pretutindeni unde se fac 
foraje petrolifere. Procesul cu SUA dureaza 
din 1961 si, in perioada socialists, a fost dus 
inclusiv cu sprijinul statului roman. Lucrari: 
Rolul statului in industrializare, 1936; Tuburi 
grele pentru foraje la sondeuze, 1954; Alimenta- 
rea cu apa in mediul rural, 1958. 

Bassarabescu, l(oan) A. 

(30.12.1870, Giurgiu - 29.03.1952, Ploie§ti) 
Prozator. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. Profesor de limba si literatura 
romana la Ploiesti. Inspector general al 
invatamantului primar (1912), prefect de 
Prahova (1918) si senator. A scris despre 
viata orasului de provincie. Maestru al genu- 
lui scurt: nuvela, schita - Not si vechi, 1909; 
Pe drezina, 1924; Un om in toatd firea, 1927; 
Domnul Dined, 1928. Membru corespondent 
al Academiei (1909), exclus in 1948, reinre- 
gistratin 1990. 



Bastan, Grigore 

(23.01.1922, Co§codeni, jud. Buzau - 
8.02.1983, Bucure§ti) 

General-maior de aviatie. A absolvit Scoala 
de Pilotaj, cea de Parasutism (1941), Scoala 
de Ofiteri de Aviatie (1948) si Facultatea de 
Arme Intrunite a Academiei Militare din 
Bucuresti (1967). A fost primul care a sarit, 
in 1971, de la 1 000 m inaltime, de pe un 
turboreactor. S-a ocupat de parasutismul 
sportiv, ca presedinte al Comisiei Centrale 
de Parasutism, aducandu-si contributia la 
raspandirea fara precedent a acestui sport 
de extrem curaj. A realizat diferite imbuna- 
tatiri in constructia de parasute: stabilizator, 
dispozitiv de largarea voaliurei, declansator 
mecanic de largarea stabilizatorului. Lui i se 
datoreaza si realizarea unui nou tip de para- 
suta. A fost comandant al Regimentului 246 
Aerodesant (1952-1964), loctiitor al sefului 
de Stat Major al Armatei II (1967-1968), 
comandant al Trupelor de Parasutisti si loc- 
tiitor pentru parasutisti al Comandantului 
Aviatiei Militare (1968-1982). 

Batar, Dumitru 

(1.04.1927, Bute§ti, jud. Balti, Basarabia) 
Chimist. A absolvit Universitatea Pedagogica 
la Chisinau si s-a specializat in chimie anor- 
ganica la Universitatea de Stat din Chisinau. 
Profesor la Institutul Pedagogic din Tiraspol, 
apoi la Institutul de Chimie al Academiei 
de Stiinte a Moldovei din Chisinau. Este 
fondator si conducator al Laboratorului de 
Chimie Bioanorganica (1975) si al Labora- 
torului Interdepartamental de Biotehnologie 
Veterinara (1980). Autor al cartii Anotimpul 
marturisirilor (2009). Laureat al Premiului de 
Stat al Republicii Moldova (1996). Membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Bacescu, Mihai 

(28.03.1908, Falticeni, jud. Suceava - 
6.08.1999, Bucure§ti) 

Biolog, oceanolog. A participat la expedi- 
tia de cercetare a faunei abisale din fosa 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 71 



^ 



31.10.2011 17:22:28 



Badalan 




Mihai Bacescu 



Eugen Badalan 



Eugen Badarau 




Peru-Chile, cu expeditia vasului Anton Braun 
(1965). A donat Muzeului Antipa moluste 
gasite vii, a caror origine ca specie e stabilita 
la o vechime de 250 de milioane de ani. A de- 
scris aceasta expeditie in volumul Chemarea 
apelor, 1972. In 1970 a participat la expeditia 
vasului Thalassa, pe coasta vestica a Africii. 
In urma expeditiei a scris lucrarea Acolo unde 
Sahara dispare in ocean, 1973. Ca director al 
Muzeului Antipa a organizat prima expeditie 
a acestui muzeu, in 1974, pentru studierea 
recifelor de corali din dreptul Tanzaniei. Cu 
acest prilej a descoperit o familie de crus- 
tacee pe care a numit-o Tanzanapseudidae. 
Membru al Academiei Romane (1990), a fost 
seful Sectiei de Oceanografie al Academiei. 
Membru al Comisiei Internationale pentru 
Explorarea Stiintifica in Mediterana, 1960; 
Membru al Academiei Liguria din Bologna, 
membru al Societatii Franceze de Zoologie. 

Badalan, Eugen 

(30.12.1951, Traian, jud. Braila) 
General de armata. A absolvit Scoala Mili- 
tara de Ofiteri Activi de Infanterie la Sibiu 
si apoi Academia de Inalte Studii Militare si 
Colegiul National de Aparare la Bucuresti. 
A fost comandant al Armatei II (1995-1997, 
Buzau), prim-loctiitor al sefului Statului 
Major alTrupelor'de Uscat (1997-1998); sef 
al Directiei Protectie si Siguranta Militara - 
fosta Directie a Contrainformatiilor Militare 
(1998-1999); loctiitor si adjunct al sefului 
Statului Major General' (1999-2000). Gene- 
ral de corp de armata si sef al Statului Major 
al Fortelor Terestre (2000-2004). Trecut in 
rezerva in 2006. Contributii la dezvoltarea 
doctrinei de lupta a trupelor de uscat. Lu- 
crari: Securitatea nationald si unele structuri 
militare romdnesti la cumpdna dintre milenii 
(2000); Trecatorile Carpatilor Orientali. Analizd 
geografico -militara (2001); Securitatea Romdniei. 
Actualitate si perspectivd (2002); Tratatde tacticd 
militara. Fortele Terestre, 2 vol. (2003). Dis- 
tins cu Diploma de excelenta a Academiei 
Oamenilor de Stiinta din Romania (2001); 



Medalia Meritul Militar clasa a Il-a (1978) si 
clasa I (1984); Ordinul Meritul Militar clasa 
a Ill-a (1989), clasa a Il-a (1993) si clasa I 
(1998); Ordinul National Serviciu Credin- 
cios in grad de Mare Cruce (2000). 

Badarau, Dan 

(6.12.1893, la§i - 2.07.1968, Bucure§ti) 
Filosof. Frate cu Eugen B. A studiat Stiintele 
Juridice, apoi Literele si Filosofia la Paris si 
Iasi. A fost profesor de logica la Universitatea 
din Iasi. Sef de sectie la Centrul de Logica 
al Academiei Romane (1949-1968). Ratio- 
nalist. Lucrari: Despre institutia bergsoniana 
(1925), Virtualitatile notiunilor (1927), Dimitrie 
Cantemir si Van Helmont (1961), Filosofia lui 
Cantemir (1964), Categoriile MAristotel (1965), 
Logos si Ethos (1968). Membru corespondent 
al Academiei Romane. 

Badarau, Eugen 

(19.09.1887, Folte§ti, Galafl - 
11.03.1975, Bucure§ti) 

Fizician. Frate cu Dan B. A urmat cursurile 
liceului din Ismail si in 1905 si-a dat baca- 
laureatul. In dorinta de a deveni inginer, a 
plecat in Austria si s-a inscris la Technische 
Hochschule din Graz. Dupa doi ani de 
studii politehnice (1905-1907), dorind sa 
perfectioneze partea teoretica, pleaca in 
Italia si se inscrie la Facultatea de Fizica de 
la Universitatea din Pisa, obtinand in 1911 
licenta in fizica. A ramas in continuare 
asistent al profesorului Batelli si a lucrat la 
teza de doctorat, „Constanta dielectrica a 
gazelor si amestecurilor gazoase", pe care 
a sustinut-o in 1912. Dupa doctorat a fost 
angajat imediat asistent la Institutul de 
Fizica Experimentala din Pisa, unde si-a 
continuat preocuparile efectuand experience 
cu diferite gaze, pe care le-a supus la pre- 
siuni pana la 350 atmosfere. In anul 1914 
a parasit definitiv Italia si a plecat in Rusia, 
unde i-a fost oferit un post de asistent la 
Institutul de Fizica din Petrograd, la catedra 
profesorului Chwolson. In 1917 a devenit 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 72 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Baie§u 



sef de sectie la Institutul de Optica de Stat 
si ulterior a obtinut docenta (1918) la Facul- 
tatea de Stiinte din Petrograd. In perioada 
1918-1921 a functionat ca profesor univer- 
sitar la Institutul Fototehnic Superior din 
Petrograd. Cercetarile sale in timpul sederii 
in Rusia s-au concentrat asupra problemelor 
de optica. In 1916 a prezentat o comunicare 
privind birefrigenta corpurilor izotrope in 
campurile magnetice. Participand la primul 
Congres de Stiinta de la Petrograd in 1918, 
sustine o comunicare avand ca subiect un 
nou tip^ de interferometru pe care 1-a pus la 
punct. In 1921 a revenit in Romania, unde a 
fost numit profesor agregat la Universitatea 
din Cernauti si director la Institutul de Fizica 
Experimental;! La Cernauti a facut o cariera 
stralucita, predand ca profesor la Catedra de 
fizica teoretica si experimentala, ajungand in 
1926 decan al Facultatii de Stiinte, functie 
pe care a detinut-o pana in 1928. A fost 
solicitat, in 1934, sa preia, la Universitatea 
din Bucuresti, Facultatea de Stiinte, Catedra 
de fizica corpusculara; ulterior a devenit 
seful Catedrei de acustica, optica si fizica 
moleculara (1935-1962). A fost primul care 
a scris capitole noi in cursurile sale pentru 
studenti privind fizica atomica si nucleara. 
Efectuand primele cercetari in domeniul 
descarcarilor electrice in gaze si in domeniul 
plasmei, a fost recunoscut ca fondator de 
scoala in domeniu. A publicat o serie de 
articole devenite clasice despre izvoarele de 
ioni pozitivi, emisia secundaria, din corpurile 
solide, caderea catodica, descarcari in gaze 
la presiuni joase, influenta sarcinii la pereti 
asupra tensiunii de aprindere si altele. Alte 
cercetari interesante ale sale se refera la 
obtinerea de parfumuri, descarcari electrice 
in amestecuri gazoase cu metan si brom, 
influenta ultrasunetelor asupra germina- 
tiei plantelor. In 1955, din initiativa lui s-a 
infiintat Comisia de Acustica a Academiei 
Romane. In cadrul acestei comisii a condus 
o serie de cercetari pentru combaterea po- 
luarii sonore si aplicarea ultrasunetelor in 
incercarile asupra materialelor de construc- 
ts. Intre 1949 si 1956, a condus Sectia de 
optica si spectrografie a Institutului de Fizi- 
ca Atomica de la Magurele, dupa care a fost 
transferat ca director la Institutul de Fizica 
al Academiei Romane. Dintre numeroasele 
lucrari si studii publicate retinem: Bazele 
acusticii moderne (1952); Introducere in acustica 
(1953); Gaze ionizate, 2 vol.: Procese fundamen- 
tale (1963); Descarcari electrice in gaze (1965), 
studiu aparut in 1969 si in Franta, la care se 
adauga o lunga lista de articole publicate in 
reviste de specialitate. A fost ales membru al 
Academiei Romane in 1948. 




Mihail Badicheanu 



Ion Baie§u 



Badicheanu, Mihail nume la na§tere 
Mihail Kristoforovici Badikov 

(15.10.1919, Chi§inau - 29.04.1988, Chi§inau) 
Actor. Origine greco-romana. A absolvit 
Academia de Arta Dramatica la Bucuresti - 
coleg cu Radu Beligan si elevul Luciei 
Sturdza Bulandra -, dar n-a apucat sa prac- 
tice meseria, fiind deportat in Siberia (1940). 
Intors la Chisinau in 1956, a jucat in filmele 
lui Emil Loteanu si Mihail Kalik. Roluri in: 
Poienele rosii, 1966; Gustul pdinii, 1966; A iubi, 
1968; Zece ierni pentru o vara, 1969; Viforul 
rosu, 1971; Ultimul haiduc, 1972; Casa pdrin- 
teascd, 1973; Podurile, 1973; Intre cer sipdmdnt, 
1975; Corbii prada n-o impart, 1988; Detinutul 
misterioSy 1989; Stradafelinarelorstinse, 1990. 

Badulescu, Victor 

(28.07.1892, Gae§ti, jud. Dambovita - 
decembrie sau ianuarie 1953 sau 1954, Sighet) 
Economist. A studiat la Scoala de Stiinte 
Politice din Paris, fiind licentiat in Econo- 
mie, si Dreptul, tot la Paris. Conferentiar la 
Catedra de economie politica si finante a 
Facultatii de Drept din Bucuresti. A infiintat 
Catedra de politica economica. Director al 
Bancii de Credit Roman. A participat, la Na- 
tiunile Unite, la negocierile financiare si co- 
merciale legate de plata datoriilor Romaniei 
de dupa al Doilea Razboi Mondial. Arestat 
si trimis la Sighet, unde a murit. Lucrari: 
Les Finances publiques en Roumanie (1922), 
Situatia financiard a editor ferate (1924), Pro- 
bleme monetare internationale (1944), Tratat de 
politica comerciald. Comert exterior si schimburi 
internationale (1945). Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1945), radiat 
(1948) si reinregistrat (1990). 

Baie§u, Ion nume la na§tere Ion Mihalache 

(2.01.1933, Baie§ti, com. Aldeni, jud. Buzau - 
21.09.1992, New Jersey, SUA) 
Prozator si dramaturg. A absolvit Scoala de 
Literatura si Facultatea de Filologie la Bu- 
curesti. A colaborat la Almanahul literar de 
la Cluj. A fost redactor la revista Albina, la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 73 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Baie§u 




74 



Scdnteia tineretului. A debutat cu volumul de 
schite umoristice si satirice Necazuri si bucu- 
rii, 1956. A publicat, in acelasi gen, volume 
precum: Noaptea cu dragoste, 1962; Oameni cu 
simtul umorului, 1964; Iubirea e un lucrufoarte 
mare (povestiri cu Tanta si Costel), 1967; Ierta- 
rea, 1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; dra- 
matizare dupa nuvela Acceleratul din volumul 
Sufereau impreund, 1966; Umor, 1970; La iarba 
albastrd, 1973; Chitimia, 1973, piesa de teatru, 
Premiul Uniunii Scriitorilor; Pompierul si ope- 
ra, 1976; Omul care ne trebuie, 1978, Premiul 
Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti; In cdu- 
tarea sensului pierdut, 1979, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Umorul la domiciliu, 1982; Boul si 
viteii, 1985, teatru; Balanta, 1985, ecranizata 
de Lucian Pintilie; Un activist al suferintei, 
vol.1, 1991; Tristetea vanzdtorului de stick goa- 
le, 1992. A scris scenarii de film: Mere rosii, 
1977, Premiul Asociatiei Cineastilor; Omul 
care ne trebuie, 1978. 

Baie§u, Nicolae 

(24.06.1934, Caracu§enii Vechi, jud. Hotin) 
Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorie 
si Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. Cercetator la Institutul de Filologie, 
Sectia folclor, al ASM, sef al Sectorului 
Folclor al Institutului de Filologie al Aca- 
demiei de Stiinte a Republicii Moldova (din 
1999). Lucrari: Poezia populard moldoveneasca 
a obiceiurilor de Anul Nou, 1972; Poezia obice- 
iurilor calendaristice, 1975; Folclor moldovenesc: 
Bibliografie (1924-1967), 1968; Folclorul ritu- 
alic si viata, 1981; Rolul educativ al folclorului 
copiilor (in rusa), 1980; Sarbatori domnesti, 
vol. I, 2004, vol. II, 2007; Traditii etnofolclo- 
rice ale sdrbdtorilor de iarna (2008). A facut si 
culegeri de folclor: Folclor din pdrtile codrilor, 
1973; Folclor din Bugeac, 1982; Folclor din nor- 
dul Moldovei, 1983; Folclor din stepa Bdltilor, 
1986; Folclor din Tara fagilor, 1993. Distins 
cu Premiul Dacia al Ministerului Culturii 
al Republicii Moldova, Premiul Academiei 
Romane, Medalia Meritul Civic, Premiul 
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
si Medalia Dimitrie Cantemir a Academiei 
de Stiinte a Moldovei (2009). 

Baile§teanu, Fanu§ 

(21.07.1947, Salcuta, jud. Dolj - 
30.04.2008, Bucure§ti) 

Critic si istorie literar. A absolvit Facultatea 
de Filologie la Universitatea din Bucuresti. 
A fost secretar de redactie la revista Manu- 
scriptum, apoi publicist comentator la revista 
Academica (1990-1991), redactor respon- 
sabil al Analelor Academiei Romane, sef al 
Biroului de presa al Academiei si, din 1994, 




Nicolae Baie§u 



director adjunct al Bibliotecii Academiei 
Romane. A excelat in comentarea fenome- 
nului literar contemporan: Abside, 1979; 
Refractii 1980; Eseuri, 1982; Personalitdti 
culturale romdnesti din strdindtate, 1999; Fetele 
rostirii, 2002. A colaborat la alcatuirea editiei 
de Opere Mihail Sadoveanu, 8 volume. 

Balan, Ion 

(10.06.1925, lablonka ori labuka, adica Marul, 
langa Var§et - 1.06.1976, Belgrad) 
Scriitor si animator cultural. A semnat si cu 
pseudonimul Ion Paduraru. A absolvit Scoa- 
la Normala la Varset, apoi Scoala Superioara 
de Pedagogie de la Zrenianin cu specializarea 
limba romana. A lucrat la Trustul Libertatea 
din Pancevo din 1948, fiind responsabil pen- 
tru revistele Bucuria copiilor si Lumina. A adus 
in paginile Libertatii, la rubrica sa culturala, 
numerosi debutanti din toata Iugoslavia. 
Lucrari: Cdntecul satului meu, versuri, 1947; 
Brazda-n primavard, versuri, 1952; Fldcdri in 
noapte, proza, 1953; Drumuri in nori, proza, 
1960; Contributii la trecutul cultural al romanilor 
din Voivodina, 2 vol., 1973, 1976; Opere alese, 
3 vol. {Versuri; Proza; Publicistica) , 1979, pos- 
tum, editat de Radu Flora. 

Balan, l(on) D(odu) 

(5.10.1929, Vaidei, jud. Hunedoara) 
Critic si istorie literar. Doctor in filologie, 
profesor la Facultatea de Litere a Universi- 
tatii din Bucuresti, rector al Universitatii (in 
1989), apoi profesor la Universitatea Spiru 
Haret. Ministru adjunct al Culturii, a reusit 
diversificarea editoriala. A debutat cu volu- 
mul Influence folclorice in poezia noastra actuala, 
1955. S-a ocupat de recuperarea unor valori 
literare: Octavian Goga, 1966; Cuvintele au 
cuvdntul, 1971, Premiul Academiei; Resurectia 
unui poet: Awn Cotrus, 1981; loan Slavici sau 
Roata de la Carul Mare, 1985; Repere critice, 
1988, Momente ale liricii romdnesti in secolul XX, 
2000. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor 
pentru eseul Copilaria unui Icar, 1 974. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 74 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Bala§a 




Sabin Bala§a 



Balan, Maria 

(1.04.1936, Dumitresti, jud. Ismail) 
Actrita. A absolvit Scoala de Teatru 
B. Sciukin din Moscova si a fost actrita la 
Teatrul Romen din Moscova. A revenit la 
Chisinau in 1970 si a jucat la teatrul radi- 
ofonic si la teatrul Luceafarul. In 1990 a 
fondat teatrul Studio MONO. A facut multe 
roluri in film, avandu-1 partener pe Mihail 
Badicheanu: Gustul pdinii, 1966; Nuntd la 
palat, 1968; Ultimul haiduc, 1972; Podurile, 
1973; Bdrbatii incaruntesc tineri, 1974; Durata 
zileiy 1974; Tranta, 1977; Agentul serviciului 
secret, 1978; Aveti o telegrama, 1983; Bucurii 
pdmdntene, 1986. 

Balan, Nicolae 

(27.04.1882, Blajenii de Sus, jud. Bistrita 
Nasaud - 6.08.1955, Sibiu) 
Mitropolit. A studiat Teologia la Cernauti si 
s-a specializat la Breslau in teologie protes- 
tanta si catolica. Profesor la Catedra de dog- 
matica, apologetica si morala a Institutului 
Teologic-Pedagogic din Sibiu. In 1 920 a fost 
ales mitropolit al Transilvaniei. A participat 
la Consiliul de Coroana din 29/30 august 
1940 si a fost impotriva Dictatului de la 
Viena. Lucrari: Chestiunea bisericeascd din 
Romania si autonomia bisericii noastre (1910), 
Evanghelia si democratia (1923), Monahismul 
ortodox. Sensul si misiunea lui in viitor (1930), 
Biserica si viata (1947). Membru de onoare al 
Academiei Romane (1920), radiat in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Balan, Pavel 

(17.07.1938, Hancesti, jud. Falesti, Basarabia) 
Director de imagine. A absolvit Institutul 
de Cinematografie S. A. Gherasimov de la 
Moscova, sectia operatorie de film. A lucrat 
la Studioul Moldova Film din 1965. A sem- 
nat imaginea pentru filmele: Fdntdna; Piatra, 
piatrd; De-ale toamnei; Se cautd un paznic; Arfi 
avut o altd soartd (Premiul Festivalului Unio- 
nal al Filmului, Leningrad, 1982 si Premiul 
Cocostarcul de Argint, Festivalul Filmului, 



Chisinau, 1982). A facut regie pentru filmele 
Petru Movild; Varlaam. Premiul National pen- 
tru Film, Chisinau, 1988. 

Balan, §tefan 

(1.01.1913, Braila - 26.03.1991, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Scoala Politehnica la Bu- 
curesti, in specialitatea mecanica. Profesor al 
Scolii Politehnice. A fost din 1958 ministru 
adjunct al Invatamantului si Culturii, iar 
din 23 martie 1963 ministru plin (pana in 
19 august 1969). Anterior ocupase functiile 
de presedinte al Comisiei de Stat pentru 
Standardizare, presedinte al Comitetului 
de Stat pentru Tehnica (1952-1955), pre- 
sedinte al Comitetului Executiv al Sfatului 
Popular Bucuresti, ministru al Constructi- 
ilor (1956-1958). Intre 1965 si 1969 a fost 
membru supleant al CC al PCR. Lucrari: 
Lexiconul Tehnic Roman (1949-1955) - coor- 
donator si coautor; Lexiconul Tehnic Roman 
(1957-1968) - coordonator si coautor; Gali- 
leo Galilei (1957); Mecanica teoretica (1959) - in 
colaborare cu Victor Valcovici, Radu Voinea 
s.a.; Cromoplasticitatea (1963) - in colabora- 
re; Incercarea constructiilor (1965); Din istoria 
mecanicii (1966) - in colaborare cu I. Ivanov; 
Complemente de mecanica teoretica (1975); Cal- 
culul structurilor in domeniul plastic. Momente 
independente (1976); Optimizdri (1979) - in 
colaborare cu V Petcu; Dictionar cronologic al 
stiinteisi tehnicii universale (1979) - coordona- 
tor si coautor. A fost laureat al Premiului de 
Stat pentru contributia sa la intocmirea Lexi- 
conului Tehnic Roman. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1963), presedinte al Sectiei 
de stiinte tehnice a Academiei (1984-1991). 

Bala§a, Sabin 

(17.06.1932, Dobriceni, jud. Olt - 
1.04.2008, Bucuresti) 

Pictor. A absolvit Institutul de Arta din Bu- 
curesti. Perfectionari la Sienna si Perugia. 
Adept al unei neorenasteri romanesti, a 
pictat fresca (holul Universitatii din Iasi) si 
uleiuri care cultiva integrarea personajelor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 75 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Balaceanu 




76 



istorice (fondatorii: Decebal, Traian, Stefan 
eel Mare, pasoptistii, Eminescu) intr-o mo- 
dernitate cosmica. Premii si distinctii: Gold 
Medal, European Painting Competition, 
Pescara, 1965; Silver Pelican, International 
Animations Film Festival, Mamaia, Romania 
1966; Accademico d'ltalia con Medaglia 
d'Oro, Salsomaggiore, Italia 1980; Diploma 
Maestro di Pittara Honoris Causa, Seminario 
Internationale d'Arte Moderne e Contem- 
poranae, Salsomaggiore, 1982; Gold Medal 
of International Parlament of USA, 1982; 
Accademico delle Nazioni, Salsomaggiore, 
1983; Chavalier of the Arts, Accademia 
Bedriacense, Calvarone, Italia, 1985; Palma 
d'Oro d'Europa, Accademia Europa, 1986; 
Albert Einstein Bronze Medal, International 
Academy Foundation, USA, 1989. 

Balaceanu-Stolnici, Constantin 

(6.07.1923, Bucure§ti) 

Medic neurolog. Descendent al Balace- 
nilor, veche familie boiereasca din Tara 
Romaneasca. A urmat cursurile Facultatii de 
Medicina din Bucuresti, obtinand in 1948 
titlul de doctor in medicina si chirurgie, cu 
teza „Consideratii asupra complexului cere- 
belo-dento-olivar", realizata sub conducerea 
profesorului Ion T. Niculescu. A fost asistent 
la Catedra de neurologie (prof. N. Ionescu- 
Sisesti). In 1952 este exclus de la catedra si 
din Institutul Medico -Farmaceutic, pe moti- 
ve politice. A lucrat in domeniul neurociber- 
neticii. Lucrari;: Elemente de neurociberneticd 
(1967), Personalitatea umand - o interpretare 
ciberneticd (1972), Introducere in studiul Kabba- 
lei (1996). Dupa 1989, presedinte de onoare 
al Universitatii Ecologice din Bucuresti si 
profesor de neuropsihologie si anatomie 
a sistemului nervos la Medicina, profesor 
de istoria culturii si stiintei. Presedinte al 
Societatii Ateneul Roman. Profesor asociat 
la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne 
(Anglia), Universitatea Pontificala din Porto 
Alegre (Brazilia), Universidad Internacional 
Menendez Pelayo din Santander (Spania), 
Academia Medicala Catalana din Barcelona 
(Spania), Colegiul de Medicina din Paris 
(Franta). Ultimul presedinte al Societatii in- 
ternilor si fostilor interni, desfiintata abuziv 
in 1948. Membru al Adunarii Nationale si 
al Consiliului National al Bisericii Ortodoxe 
Romane. Presedinte al familiarilor Ordi- 
nului de Malta din Romania. Presedinte al 
Centrului International Antidrog si al Drep- 
turilor Omului, format din 14 organizatii 
europene. Membru de onoare al Academiei 
Romane. A primit Ordinul Steaua Romaniei 
in grad de Cavaler. 




C. Balaceanu-Stolnici 



George Balaita 



Balaita, George 

(17.04.1935, Bacau) 

Prozator. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Universitatii din Iasi si a fost redactor la 
revista Ateneu din Bacau, iar din 1979 se- 
cretar al Uniunii Scriitorilor, apoi director 
al Editurii Cartea Romaneasca (1980-1989) 
si redactor-sef al publicatiei Arc a Fundatiei 
Culturale Romane. A debutat in 1965 cu 
volumul de schite si povestiri Cdldtoria, 
proza de tip simbolic, formata prin sim- 
bioza dintre traditionalism si modernism. 
Dupa un volum de nuvele, Conversdnd despre 
Ionescu, 1967, a publicat romanele care i-au 
asigurat un loc de frunte printre prozatorii 
contemporani: Lumea in doudzile, 1975, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor, reeditat in 1993 
fara taieturile operate de cenzura, si Ucenicul 
neascultdtor, 1 977, Premiul Academiei, tradus 
in germana in 1982, Noptile unui provincial, 
1 983. A contribuit la traducerea in romanes- 
te a romanului Cevengur de Andrei Platonov. 
A editat volumul Antologia scriitorilor israelieni 
de limb a romdnd, 1998. 

Balanuta, Leopoldina 

(10.12.1934, Paule§ti, jud. Vrancea - 
15.10.1998, Bucure§ti) 

Actrita. Sotie a actorului Mitica Popescu. 
A absolvit in 1958 Institutul de de Arta 
Teatrala si Cinematografica (LATC) din 
Bucuresti. Actrita la Teatrul Mic. Una dintre 
cele mai importante actrite care a practicat 
spectacolul de poezie. Roluri in film: Nunta 
de piatrd (1972); Duhul aurului (1974); Din- 
colo de pod (1975); Bietul Ioanide (1979); Ion: 
Blestemul pdmdntului, blestemul iubirii (1979); 
Clipa (1979); Inghititorii de sdbii (1981); Nd- 
pasta (1982); Umbrele soarelui (1988); Balanta 
(1992); Ultima gara (1998). Premiul de exce- 
lenta al UNITER, 1997. 

Balcescu, Nicolae 

(29.06.1819, Bucure§ti - 

29.11.1852, Palermo, Italia) 

Istoric si scriitor. A studiat la Colegiul Sf. Sava, 

unde i-a avut colegi pe Gr. Alexandrescu, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 76 



& 



31.10.2011 17:22:29 



Banaru 




Leopoldina Balanuta 



Nicolae Balcescu 



Radu Baldescu 



D. Bolintineanu, Ion Ghica, iar ca profesor 
pe Eftimie Murgu. In 1840 a organizat, 
impreuna cu Ion Ghica si Christian Tell, 
societatea secreta Fratia, care a initiat mis- 
carea revolutionara de la 1840 a lui Mitita 
(Dimitrie) Filipescu. A tiparit, in Magazin is- 
toricpentru Dachia (scos de el in colaborare cu 
August Treboniu Laurian, in 1845), lucrarile 
Puterea armatd si arta militard la moldoveni in 
timpurile mdrirei lor si Despre starea sotiald a 
muncitorilor plugari in Principatele Romdne in 
deosebite timpuri. In 1846 a plecat la Paris, 
unde 1-a intalnit pe Mihail Kogalniceanu. 
A fost unul dintre promotorii revolutiei de 
la 1848, detinand functia de secretar al Gu- 
vernului Provizoriu alaturi de Cezar Bolliac. 
Dupa inabusirea revolutiei, desi bolnav de 
tuberculoza, a fost exilat fara dreptul de a 
se mai intoarce in tara. In 1850 a publicat 
La Question economique des Principautes Danu- 
biennes (Chestiunea economicd a Principatelor 
dundrene), folosita de Karl Marx (in versiunea 
lui Elias Regnault) in Capitalul. Lucrarea 
sa cea mai cunoscuta, care 1-a consacrat 
ca istoric si scriitor, este Romanii supt Mi- 
hai-Voievod Viteazul, 1849-1852, publicata 
postum de Al. I. Odobescu, 1878, important 
monument de limba romana literara si do- 
cumentare stiintinca. 

Baldescu, Radu 

(16.10.1888, Mihaile§tii de Sus, jud. Olt - 
2.12.1953, Tnchisoarea Jilava) 
General de divizie. A facut campania din 
1913 in Bulgaria, a absolvit Scoala de Razboi 
(Infanterie si Cavalerie). A comandat Divizia 
1 8 Infanterie a Armatei IV in asaltul asupra 
Odessei si a desfasurat actiuni in zona Marii 
de Azov. A luat parte la al doilea asediu al Se- 
vastopolului (1942). A primit Ordinul Mihai 
Viteazul clasa a Ill-a. In 1944 divizia a luptat 
contra sovieticilor in nordul Moldovei. Dupa 
aceasta actiune, generalul a fost destituit. 
A fost repus in drepturi in 1 945 si a coman- 
dat Corpul 5, apoi Corpul 6, pana in 1946. 
A fost trecut in rezerva in 1 947 si arestat in 
1948, impreuna cu fratii sai, ambii preoti. 



Balescu, Radu Constantin 

(18.07.1932, Bucure§ti - 1.06.2006, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizi- 
co-Chimice la Bruxelles si este profesor la 
Universitatea Libera din Bruxelles si Uni- 
versitatea Catolica din Louvain la Neuve. 
Discipol al prof. Prigogine, a adus contribu- 
tii la fizica statistica, fizica plasmei, fuziunea 
termonucleara controlata. Lucrari: Statistical 
Mechanics of Charged particles (1963), Equili- 
brium and nonequilibrium statistical mechanics, 
1975; Transport Processes in Plasma, 2 vol., 
1988. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1990). 

Balteanu, Dan 

(28.02.1943, Turnu Severin) 
Geograf. A absolvit Facultatea de Geografie a 
Universitatii din Bucuresti si s-a specializat la 
Institutul de Geografie din Cracovia (Polonia) 
si la Universitatea din Uppsala (Suedia). Cer- 
cetator si director al Institutului de Geografie 
din Bucuresti. A avut proiecte de cercetare 
si la universitatile Boulder, Colorado, Wa- 
shington Seattle si Leipzig. Profesor invitat 
in Israel, Japonia, Paris. S-a ocupat de eva- 
luarea reliefului subcarpatic in comparatie 
cu alte regiuni ale lumii, inclusiv Himalaya. 
Lucrari: Experimentul de teren in geomorfologie, 
1983, Premiul Academiei Romane; Invelisul 
de gheatd al Pdmdntului, 1982; Cercetdri geomor- 
fologice pentru lucrarile de imbundtdtiri funciare, 
1985. A colaborat la lucrarea Romania. Atlasul 
geografie, vol. 3, 1987. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1943). 

Banaru, Victor 

(24.09.1941, Grinauti-Raia, jud. Hotin - 
8.12.1997, Chi§inau) 

Semiolog, scriitor. A absolvit Facultatea de 
Limba Franceza si Germana la Institutul Pe- 
dagogic din Balti. A absolvit apoi Institutul 
Pedagogic din Moscova. Profesor de filo- 
logie la Facultatea de Limbi Straine a Uni- 
versitatii de Stat din Chisinau. Specializare 
la Institutul de Limbi Straine din Minsk, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 77 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Banarescu 




78 



Belarus. A lucrat in linia formalistilor rusi si 
a scolii franceze de semiotica. Contributii la 
studierea filosofiei limbajelor, a evidentierii 
comparative a romanitatii limbii romane 
si franceze. Presedinte al Asociatiei Profe- 
sorilor de Limba Franceza din Republica 
Moldova. A scris nuvele {Gust de matraguna, 
1998). A tradus din romana in franceza. 

Banarescu, Petre Mihai 

(15.09.1921, Craiova) 

Zoolog si biogeograf. A absolvit Facultatea 
de Stiinte la Timisoara, a fost cercetator la 
Institutul de Cercetari Piscicole (1953), apoi 
la Laboratorul de taxologie animala al Insti- 
tutului de Biologie al Academiei Romane. 
Lucrari: Les Poissons des environs de Timisoara, 
1 946; Principii siprobleme dezoogeografie, 1 970; 
Principiile si metodele zoologiei sistematice, 1973; 
Biogeografia. Fauna und Flora der Erde und ihre 
Geschichtliche Entwicklung, 1978. A colaborat 
la Monografia geografica a Romdniei si Tratatul 
de geografie al Romdniei. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1991). 

Bancila, Ion N. 

(2.02.1901, Braila - 28.03.2003, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Geologie 
a Universitatii din Bucuresti si a devenit 
doctor in specialitate in 1936, iar docent in 
1969. A lucrat la Institutul de Geologie din 
Bucuresti. A adus contributii de referinta 
la cunoasterea vechimii si componentei 
Carpatilor Orientali si la realizarea unor 
mari constructii hidrotehnice in tara si in 
strainatate. Lucrari: Etude geologique desMonts 
Gaghimas-Ciuc, 1941; Paleogenul zonei mediane 
a flisului, 1952; Geologia Carpatilor Orientali, 
1958; Geologia inginereasca, 2 vol., coordona- 
tor, 1979, 1981; Geologia amenajdrilor hidroe- 
lectrice inflisul carp otic, 1989. Membru titular 
al Academiei Romane din 1991. 

Bancila, Octav 

(4.02.1872, Boto§ani - 3.04.1944, Bucure§ti) 
Pictor. Frate al Sofiei Nadejde (n. Bancila). In 
1887 s-a inscris la Scoala de Arte Frumoase 
din Iasi. Anii de studii la aceasta scoala, unde 
i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Barda- 
sare si CD. Stahi, i-au dat posibilitatea sa-si 
insuseasca o serioasa pregatire profesionala. 
Intre 1894 si 1898 si- a continuat studiile la 
Academia de Arte Frumoase din Miinchen. 
In Germania a avut ocazia sa lucreze in ate- 
lierele pictorilor Haschbe si Lenbach, reali- 
zand si expozitii personale cu lucrarile create 
in acea perioada. Apoi se duce in Italia, unde 
studiaza operele lasate de Renasterea italiana. 
S-a intors la Iasi, unde s-a dedicat infatisarii 
celor marunti, realizand lucrari ca Muncitorul 
(1911), Grevistul Intrunire (1914) r Pax (1915). 




Petre Mihai Banarescu 



De asemenea, a consacrat numeroase ta- 
blouri temei taranesti. Rascoalele din 1907 
i-au inspirat 15 lucrari, dintre care amintim: 
Inainte de 1907; 1907, Executia, Recunoasterea, 
Inmormdntarea, Dupd rascoale, Historia. In pe- 
rioada 1916-1937 a fost numit profesor la 
Scoala de Belle Arte din Iasi. In anul 1942 
a participat la expozitia colectiva a Salonului 
Moldovei, unde a primit Premiul National. 

Banciulescu, Gheorghe 

(28.12.1898, la§i - 12.04.1935, Cairo) 
Pilot. A luptat, la 19 ani, in Primul Razboi 
Mondial pe linia Namoloasa-Marasesti. In 
1 926 a devenit comandant de zbor al compa- 
niei franco-romane de transport. In tentativa 
de a stabili un record de viteza s-a prabusit 
si i-au fost amputate picioarele. A zburat din 
nou cu proteze in 1927 - primul din lume - 
si a fost decorat de presedintele Frantei cu 
Legiunea de Onoare in grad de Cavaler. 
A stabilit un nou record de zbor deasupra 
Africii si a murit rapus de boala. Aeroclubul 
din Ploiesti ii poarta numele. 

Banescu, Nicolae 

(16.12.1878, Calara§i - 11.09.1971, Bucure§ti) 
Istoric. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, s-a specializat la Miinchen in 
latina si bizantinologie (1910-1912). Profe- 
sor de istorie bizantina la Universitatea din 
Cluj, rector al universitatii, apoi profesor 
la Universitatea din Bucuresti (Catedra de 
studii bizantine). S-a ocupat cu precadere 
de Scythia Minor (Dobrogea). Lucrari: Cele 
mai vechi stiri bizantine asupra romdnilor de la 
Dundrea dejos, 1921; Bizantul si romanitatea la 
Dunarea dejos, 1938; UAncien etat bulgare et les 
Pays Roumaines, \9A7. Scos de la catedra in 
1948. Membru al Academiei Romane (1936), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Banica, Constantin 

(24.08.1942, Chi§inau - 25.12.1991, Sinaia) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucu- 
resti. Cercetator stiintific la Institutul de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 78 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Baranescu 



Matematica al Academiei Romane, profesor 
invitat la Bayreuth, Gottingen, Miinchen, 
Nancy, Pisa, Strasbourg. Contributii in do- 
meniul geometriei complexe si al functiilor 
analitice de mai multe variabile complexe. 
Lucrari: Teoreme de dualitate pe varietati Stein 
si cosmologie cu suport compact; Metode algebrice 
in teoria globald a spatiilor complexe; Conceptul 
formal al unui spatiu analitic de-a lungul unui 
subspatiu cu teorema de comparatie. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1991. 

Banica (senior), §tefan 

(11.11.1933, Calara§i - 26.05.1995, Bucure§ti) 
Actor de teatru si film. Tigan ca etnie. Tata al 
lui Stefan B. Jr. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica la Bucuresti. 
Actor la Teatrul Bulandra. S-a remarcat 
si ca un bun cantaret. A realizat un cuplu 
comic celebru alaturi de Stela Popescu in 
spectacole de revista si divertisment la te- 
leviziune. A interpretat piese muzicale, din 
care amintim: Imi acordati un dans, Cum am 
ajuns sd te iubesc, Gioconda se marita, Hei, cosar, 
cosar si Astd seard mafac praf r care au ramas 
nemuritoare. Roluri in film: Dincolo de bariera 
(1965); Golgota (1966); Tunelul (1967); Impus- 
cdturi pe portativ (1967); Zile de vara (1968); 
Vin ciclistii (1968); Cantecele marii (1970); 
Proprietarii (1973); Pdcald (1974); Fair Play 
(1977); Septembrie (1978); Cianura si picatura 
deploaie (1978); Nea Marin miliardar (1978); 
Singur printre prieteni (1979); De ce trag clo- 
potele r Mitica? (1982); Harababura (1990); Cel 
mai iubit dintre pdmanteni (1993). 

Banica (junior), §tefan 

(18.10.1967, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film, moderator TV si 
cantaret. Fiu al lui Stefan B. senior. A ab- 
solvit Institutul de Arta Teatrala si Cinema- 
tografica la Bucuresti. Actor la Teatrul de 
Comedie. Filmografie: Eroii nu au vdrstd - 
serial TV, regia M. Constantinescu, 1984; 
Liceenii - regia Nicolae Corjos, 1986; Ex- 
temporal la dirigentie - regia Nicolae Corjos, 
1987; O calatorie de neuitat - serial TV, regia 
Geo Saizescu, 1988; Liceenii rock'n roll - regia 
Nicolae Corjos, 1990; Templul tdcerii - regia 
George Busecan, 1992; Triunghiul mortii - 
regia Sergiu Nicolaescu, 1998; Sexi harem 
Ada-Kaleh - regia Mircea Muresan, 1999; 
Proprietari de stele - regia Savel Stiopul, 1999; 
Baieti buni - serial TV, 2005; Masini (Cars) - 
regia John Lasseter, 2006. 

Banulescu Bodoni, Gavriil 

(1746, Bistrita, Transilvania - 

30.03.1821, Chi§inau) 

Mitropolit. Familie originara din Moldova. 

Si-a inceput studiile teologice la Budapesta 




§tefan Banica (senior) 



§tefan Banica (junior) 



si le-a terminat la Academia Teologica din 
Kiev. Specializare in Grecia (Hios, Patmos, 
Afon). S-a calugarit la Constantinopol sub 
numele Gavriil. A incercat sa armonizeze 
ortodoxia de tip slav cu aceea de tip grecesc. 
A tinut slujbe la Mitropolia Domneasca 
din Iasi in greaca si romana. Refugiat la 
Poltava in contextul conflictului ruso-turc. 
Ecaterina a Il-a il numeste episcop al Cetatii 
Albe si Benderului, mizand pe ajutorul lui 
in rezolvarea unor probleme politice. Apoi 
e numit mitropolit al Moldovei si Munte- 
niei, printr-un ucaz al imparatesei din 1792. 
Cand armatele rusesti pleaca, este fortat de 
Alexandru Moruzzi sa piece si el din scaun. 
Urmeaza cativa ani de sedere in Rusia, unde 
participa la intemeierea Odessei si sustine 
infiintarea cursurilor de medicina si muzica 
de la Academia Teologica. Se muta la Duba- 
sari, pentru patru ani, de unde este chemat 
de Alexandru I in 1808 ca membru al Sino- 
dului si exarh pentru Moldova si Muntenia. 
Dupa Pacea de la Bucuresti din 1812, cand 
Moldova dintre Prut si Nistru revine Rusiei, 
se retrage la Chisinau si incepe organizarea 
noii eparhii a Basarabiei. In 1913, cu aju- 
torul lui Petru Kunitchi, Ion Nestorovici, 
Isidor Gherbanovschi infiinteaza la Chi- 
sinau seminarul teologic. Preocuparea lui 
permanenta a fost tinerea unor cursuri la 
nivelul celor din Tarile Romane si din Im- 
periul Austriac. In acest sens inaugureaza in 
1814 tipografia eparhiala, care tiparea carti 
nu numai pentru Basarabia, ci si pentru 
Tarile Romane. 

Baranescu, George 

(13.05.1919, Odobe§ti, jud. Vrancea - 
2001, Chicago) 

Inginer. A absolvit Scoala Politehnica din 
Bucuresti in specialitatea electromecanica. 
A fost profesor la Politehnica din Bucu- 
resti, a fost sef al Catedrei de motoare cu 
ardere interna, a fost rector al Politehnicii 
(1968-1972), a plecat in SUA in 1979, la 
Illinois Institute of Technology din Chicago. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 79 



& 



31.10.2011 17:22:29 



Barbat 




80 




Gavriil Banulescu Bodon 



Aurel Barglazan 



S-a ocupat de conservarea energiei, pro- 
tectia mediului, folosirea combustibililor 
neconventionali. Lucrari: O noud perspectivd 
in termodinamicd; Validity of Inertia Principle; 
Un motor termic cu caracteristici unice. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963), 
exclus (1979), reinregistrat (1990). 

Barbat, Virgil luliu 

(24.04.1879, Rassa, judetul Braila - 
23.11.1931, Cluj) 

Sociolog. Si- a luat licenta in stiinte sociale 
la Genova. Titularul Catedrei de sociologie 
(din 1923) al Universitatii din Cluj. A scris 
Curs complet de sociologie generald, peste 3 000 
de pagini. 

Barbulescu, Constantin 

(20.12.1927, Turnu Severin) 
Economist. A absolvit Facultatea de Eco- 
nomic Generala din cadrul Institutului 
de Stiinte Economice si Planificare, apoi 
Facultatea de Mecanica a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti. Profesor la Catedra de 
economie industrials a ASE, al carei rector 
a si devenit (1990-1996). Contributii in do- 
meniul strategiilor economice de dezvoltare 
a industriei, de dezvoltare a bazei de materii 
prime si energie. Membru al Asociatiei 
Generale a Economistilor din Romania, al 
Consiliului Metodologic si Stiintific al 
Institutului Superior de Gestiune din Paris, 
Doctor Honoris Causa al ASE din Chisinau 
si al Universitatii din Craiova, membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 

Barbulescu, Hie 

(3.12.1873, Bucure§ti - 5.06.1945, la§i) 
Lingvist si filolog. A absolvit Literele si Filo- 
sofia la Bucuresti, s-a specializat la Zagreb, 
Praga, Leipzig, Viena, Berlin. Subdirector 
al Arhivelor Statului din Bucuresti, profe- 
sor la Universitatea din Bucuresti, unde a 
innintat Catedra de slavistica (1905), apoi 
profesor la Universitatea din Iasi. Lucrari: 
Studii privitoare la limba si istoria romanilor, 



1902; Vechile relatii ale principatelor Romane cu 
Croatia, 1903; Romdnii fata de sdrbi si bulgari, 
1905; Gramatica paleoslovenicd in legdturd cu 
limba si textele romanesti, 1919. Membru al 
Academiei Regale de Stiinte din Belgrad, al 
Societatii Eleno-Latine din Roma, membru 
corespondent al Academiei Romane, 1908. 

Barglazan, Aurel 

(27.03.1905, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu - 
1710.1960, Timi§oara) 

Inginer. In 1940 a obtinut titlul de doctor 
inginer la Scoala Politehnica din Timisoara 
cu lucrarea „Transformatorul hidraulic. 
Studiu teoretic si experimental" - prima 
teza de doctorat din Romania in domeniul 
hidraulic, care, datorita originalitatii ei, a 
conferit autorului brevet de inventator. Spe- 
cialized la Viena, Zurich, Berlin, Budapesta, 
Torino, Milano. A fost profesor (1942-1960) 
la Politehnica din Timisoara; sef al Catedrei 
de masini hidraulice (1948-1960), decan al 
Facultatilor de Electromecanica si Mecanica 
(1942-1960) de la Politehnica din Timisoa- 
ra. A condus Sectia de cavitatie de la Baza 
de Cercetari Stiintince din Timisoara a 
Academiei Romane. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 

Barnutiu, Simion 

(2.08.1808, Boc§a, jud. Salaj - 
28.05.1864, Hida sau Treznea, jud. Salaj) 
Jurist. A studiat Teologia la Blaj (1826- 
1829) si a intrat in conflict cu episcopul 
I. Lemeny. A fost suspendat din profesorat. 
A studiat la Academia de Drept din Sibiu, 
apoi la Pavia (Italia). A predat Dreptul 
la Academia din Iasi. A luat parte activa 
la revolutia de la 1848 si a contribuit la 
raspandirea ideilor europene, in special ra- 
tionaliste. A fost un antimonarhist convins 
si, ca om de cultura, a sustinut latinismul 
ca forma de rezistenta a romanilor din 
Imperiul Austro-Ungar. Lucrari: Raporturile 
romanilor cu ungurii si principiele libertdtei 
natiunali, Viena, 1852; Un document pentru 
limba romand din anul 1842, 1853. 

Basescu, Traian (Dumitru) 

(4.11.1951, Basarabi, Constanta) 
Presedinte al Romaniei. A absolvit Institutul 
de Marina Mircea eel Batran din Constanta, 
Sectia navigatie comerciala, in 1976. Capitan 
de cursa lunga al navelor Arges, Crisana si 
Biruinta. Sef al Agentiei NAVROM la Anvers 
(1987-1989). Director general al Inspectora- 
tului de Stat al Navigatiei Civile din Minis- 
terul Transporturilor (1989-1990), ministru 
al Transporturilor (1991-1992, 1996-2000), 
deputat (de Vaslui) in Parlamentul Romaniei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 80 



& 



31.10.2011 17:22:29 





Simion BarnutJu 



Traian Basescu 



Octavian Barlea 



(1992-1996), primar general al capitalei 
(2000-2004), presedinte al Partidului De- 
mocrat (2001-2004), presedinte al Romaniei 
(din 2004). 

Barca, Vasile 

(2.01.1884, Ignaresti, Basarabia - 
14.05.1949, Bucuresti) 

Om politic. A absolvit Dreptul la Universi- 
tatea din Petersburg. A profesat avocatura. 
Ales in Sfatul Tarii din partea Congresului 
judetean Soroca (1918), unde a fost vi- 
cepresedinte al Comisiei Constitutionale 
(19 mai - 27 noiembrie 1918), membru 
al Comisiei Juridice. A aderat la Partidul 
Liberal. Director general la Departamentul 
Interne, ad-interim la Domenii si Directo- 
ratul Justitiei intre 1920 si 1921, primar al 
municipiului Chisinau (1922-1923) si a 
doua oara (1924-1925), presedinte al Comi- 
siei de unificare, ministru subsecretar de stat 
la Ministerul de Interne (1936-1937); di- 
rector al cotidianului Basarabia. Deputat de 
Orhei in 10 legislaturi. Distins cu Ordinul 
Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter, 
Steaua Romaniei, Vulturul Romaniei, Regele 
Ferdinand in grad de Comandor. 

Barladeanu, Alexandru 

(25.01.1911, Comrat, Basarabia - 
13.11.1997, Bucuresti) 

Economist si om politic. A absolvit Dreptul 
la Iasi. Cercetator la Institutul de Cercetari 
Stiintifice din Chisinau (1940-1946), expert 
economic al Comisiei guvernamentale 
romane la tratativele de pace de la Paris. 
Profesor la ASE, Bucuresti (din 1944). In 
anul 1943 a devenit membru al Partidului 
Comunist. Secretar general pentru proble- 
mele comertului exterior in Ministerul Eco- 
nomiei Nationale (1947-1948), ministru al 
Comertului Exterior (1953-1957), vicepre- 
sedinte al guvernului roman pentru proble- 
me economice (1955, 1957-1965). Inlaturat 
din functii dupa accesul lui Nicolae Ceau- 
sescu la putere, a fost exclus si din partid in 



1980. In 1989 a fost unul dintre semnatarii 
scrisorii celor sase fosti lideri ai PCR catre 
Radio Europa Libera, care il criticau pe 
Nicolae Ceausescu. Pe 22 decembrie 1989, 
ca urmare a revolutiei, a devenit membru in 
Consiliul Frontului Salvarii Nationale, iar 
apoi in Biroul Executiv al Consiliului Pro- 
vizoriu de Uniune Nationala. A fost senator 
al Romaniei in legislatura 1990-1992, ales 
in municipiul Bucuresti pe listele FSN, fiind 

vreme presedintele Senatului. Membru al 
Academiei Romane (1955), vicepresedinte 
alei (1990-1994). 

Barlea, Ion 

(11.01.1883, Berbesti, jud. Maramures - 
12.05.1969, Bucuresti) 

Preot, folclorist, istoric si gazetar. Co- 
laborator la Gazeta Transilvania, Neamul 
Romanesc, Poporul Roman - Budapesta, Uni- 
rea - Blaj, Sezatoarea - Falticeni, Almanahul 
Preset Romane. Este autorul celei mai bogate 
culegeri folclorice din Maramures. Colabo- 
rator al lui Tiberiu Brediceanu, Bela Bartok, 
Arthur Gorovei. Culegeri de folclor: Balade, 
colinde si bocete din Maramures, 1924; Cdntece 
poporane din Maramures. Descdntece, vrdji, 
farmece si desfaceri, 1924 (ambele publicate 
cu sprijinul lui G.T. Kirileanu, contin peste 

1 200 de poezii populare, cele mai multe 
culese din Berbesti si Ieud). Presedinte al 
Ligii Culturale din Maramures (Sighet), 
membru corespondent al sectiilor de isto- 
rie si folclor ale ASTRA. 

Barlea, Octavian 

(5.05.1913, Mogos, jud. Alba - 
5.04.2005, Munchen) 

Teolog, istoric bisericesc, preot greco-cato- 
lic, una dintre personalitatile de frunte ale 
exilului cultural si religios romanesc. Frate 
cu Ovidiu B. A studiat Teologia la Roma, la 
Collegio Pio Romeno, apoi a fost profesor la 
Blaj. In timpul razboiului a ajutat numerosi 
refugiati sa fuga de hortisti si nazisti. Ajuns 
la Vatican, a sustinut cauza Transilvaniei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 81 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Barlea 




82 





»-«& 



wA 




Andrei Barseanu 



Agatha Barsescu 



si a unitatii Romaniei. Devenit monsenior 
in 1952. Fondator al Societatii Academice 
Romane (SAR, 1957, fiind si presedinte 
al ei pana in 1969) si al Academiei Roma- 
no-Americane (presedinte 1975-1982). 
Principalele publicatii ale SAR-ului au fost: 
Acta Philosophica et Theologica, din 1958; 
Acta Philologica, din 1958; Acta Historica, 
din 1959; Acta Scientiarium Socialium, din 
1959 si, mai ales, Revista Scriitorilor Romdni, 
din 1962. Sef al Sectiei de limba romana la 
Radio Vatican (1968-1973). A fost vizitator 
apostolic pentru romanii ortodocsi din SUA 
(1973-1977), trimis apoi la Miinchen (din 
1978) ca reprezentant al Vaticanului si acolo 
a editat revista Perspective in romana. A fost 
serbat la Congresul ARA din 2003, la Targu 
Jiu, cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani. 
A scris lucrari precum Biserica romana unitd si 
ecumenismul corifeilor renasterii culturale, Miin- 
chen, 1983; Unirea romdnilor 1697-1701, 
Miinchen, 1990; Unirea religioasa la portile 
Moldovei si Tdrii Romdnesti in prima jumdtate 
a secolului al XlX-lea, Miinchen, 1986; Spre 
indltimi, Miinchen, 2000. 

Barlea, Ovidiu 

(13.08.1917, Barle§ti, com. Mogo§, jud. Alba - 
7.01.1990, Cluj) 

Folclorist. Frate cu Octavian B. A absolvit 
Literele si Filosofia la Bucuresti (1942) si a 
fost cercetator la Institutul de Folclor din 
Bucuresti. A debutat in 1941 cu volumul 
Procesul de creatie al baladei populare romane. 
A scris Istoria folcloristicii romdnesti, 1974, 
Premiul Academiei; Metoda de cercetare a 
folclorului, 1979; Poeticd folclorica, 1979; Fol- 
clorul romanesc, 2 vol., 1981-1983. Este de 
asemenea autorul capitolului despre folclor 
din The Encyclopaedia of Religions, 1987, coor- 
donata de Mircea Eliade. 

Barsanescu, §tefan 

(4.03.1895, Vipere§ti, jud. Buzau - 
7.11.1984, la§i) 

Pedagog si eseist. Si-a luat licenta in Drept 
si apoi in Filosofie la Universitatea din Iasi. 



Specializari la Berlin, Miinchen, Jena si in 
Danemarca. Profesor de istoria pedagogiei 
la Universitatea din Iasi. Lucrari: Pedagogia 
pentru scolile normale (1932); Didactica (1935); 
Unitatea pedagogiei contemporane ca stiinta 
(1936); Tehnologia didactica (1939); Pedagogia 
practicd (1946); Pedagogia agricola (1946); 
Istoria pedagogiei romdnesti (1941); Schola la- 
tina de la Cotnari (1957); Academia domneasca 
din Iasi 1714-1921 (1962); Pagini nescrise 
din istoria culturii romdnesti (1971); Educatia, 
invatamantul si gdndirea pedagogica din Ro- 
mania - dictionar cronologic (1978, in co- 
laborare cu Florela Barsanescu); Medalioane 
pentru pedagogia modelelor (1983). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963), 
membru al Asociatiilor Savantilor Celebri 
din Chicago (SUA).' 

Barseanu, Andrei 

(17.10.1858, Darstele, Bra§ov - 
17.08.1922, Bucure§ti) 

Etnograf. A studiat la universitatile din Vie- 
na si Miinchen. A fost profesor la Brasov si 
Sibiu. A colaborat cu Ciprian Porumbescu si 
Jan Urban Jarnik pentru culegerea sistema- 
tica a folclorului romanesc din Transilvania. 
A fost autor al culegerilor Cincizeci de colinde si 
Doine si strigaturi din Ardeal (impreuna cu Jan 
Urban Jarnik, filolog romanist ceh, pasionat 
de folclorul romanesc). Profesor la Brasov, 
1886-1911, unde desfasoara o bogata activi- 
tate didactica si pedagogica. Realizeaza ma- 
nuale pentru scoli si publica articole legate 
de organizarea invatamantului. Redactor la 
Scoala si familia. Colaboreaza la Albina Car- 
patilor, Convorbiri literare, Transilvania, Lucea- 
farul. Se muta la Sibiu si este ales presedinte 
al ASTRA (1911-1922). Vicepresedinte al 
Marelui Sfat National (1918), la 9 decembrie 
1918 rosteste cuvantul de bun venit la Sibiu 
catre membrii Consiliului Dirigent. El a scris 
versurile imnului Marii Uniri: „Pe-al nostru 
steag e scris Unire" (1916). Lucrari: Istoria 
scoalelor centrale romdnesti greco-catolice din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 82 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Bejan 







V- 





Adrian Bejan 



Dimitrie Bejan 



Mircea Bejan 



Brasov, 1912. Membru al Academiei Romane 
(1908) si vicepresedinte al ei (1922). 

Barsescu, Agatha 

(9.09.1857, Ramnicu Valcea - 22.11.1939, la§i) 
Actrita. A studiat la Sibiu, apoi a urmat Con- 
servatorul la Bucuresti si la Viena. A debutat 
pe scena teatrului Curtii Imperiale din Viena 
cu rolul Margareta din Faust. A jucat ca 
prima tragediana la Burgtheater din Viena, 
apoi pe scenele multor teatre din Europa 
si din America. Si-a valoriflcat insusirile de 
tragediana interpretandu-si rolurile cu patos 
romantic. Printre creatiile sale se numara 
rolurile titulare din Medeea si Sapho, ambele 
de F. Grillparzer, Antigona de Sofocle, Maria 
Stuart de Fr. Schiller, regina din Ruy Bias 
de Victor Hugo etc. Spre sfarsitul vietii s-a 
intors in tara (in 1925) si a fost profesoara la 
Conservatorul din Iasi. 

Bechet, Boris 

(7.02.1953, Vadu Leca, Republica Moldova) 
Actor si regizor. Evreu ca etnie. A absolvit 
Institutul de Arte din Chisinau. A jucat 
la Teatrul National Vasile Alecsandri din 
Balti, apoi la Teatrul Poetic (azi Alexie 
Mateevici) din Chisinau. Dupa 1989 a rea- 
lizat, cu studioul sau propriu (Media SDB), 
spectacole de teatru integrat impreuna cu 
Teatrul Odeon din Bucuresti. Roluri in 
film: Lanterna magicd; Sd-ti cdnte cucul in fata; 
Cursa; Corbii prada n-o impart, Troita s.a. Fil- 
mografie: Femeia si copilul - protectie si sprijin, 
2009. Membru al UNITEM. Artist emerit 
din Republica Moldova. 

Bedreag, Constantin 

(5.08.1883, Rusca, jud. Vaslui - 23.08.1965, la§i) 
Fizician. Si-a luat licenta in Stiinte la Univer- 
sitatea din Iasi, specialitatea electricitate, si a 
lucrat in laboratorul universitatii condus de 
Dragomir Hurmuzescu. Specializare la Paris 
(1911-1914). A devenit profesor de fizica 
teoretica al universitatii. Contributii in lega- 
tura cu principiul homologiei si sistematica 
elementelor chimice. In optica s-a ocupat de 



studiul spectrelor unor metale, clasiflcind 
o serie de linii spectrale ale cuprului si ale 
titanului. Lucrari: Bibliografia fizicii romane. 
Biografii, 1957. 

Bejan, Adrian 

(24.08.1948, Galati) 

Inginer. A absolvit Massachusetts Institute 
of Technology. Este profesor de inginerie 
mecanica la Universitatea Duke din Caroli- 
na de Nord. A emis teoria constructala care 
se refera la optimizarea unui sistem de racire 
a compartimentului electronic al compute- 
relor, ocazie cu care a descoperit ca forma 
curentilor interni seamana cu un arbore cu 
ramificatii complexe, din ce in ce mai fine. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. 

Bejan, Dimitrie 

(26.10.1909, Harlau - 1994, Harlau) 
Preot. Absolvent al Institutului Teologic si al 
Facultatii de Istorie din Iasi. A fost in hagialac 
la Ierusalim. Hirotonisit in 1938, a luat parte 
la campania de unire a Basarabiei cu tara. In 
al Doilea Razboi Mondial, cazut prizonier 
la sovietici, a ajuns in lagarul de la Oranki 
(1942-1948). Intors in Romania, este arestat 
(1949-1956: Jilava, Aiud, Canal), dupa care 
are domiciliu fortat pe Baragan. Lucrari: 
Oranki. Amintiri din captivitate, 2008, postum; 
Hotarul cu cetdti, 1995; Bucuriile suferintei. Evo- 
cdri din trecut, Chisinau, 1995, postum. 

Bejan, Mircea 

(1.10.1944, Timi§oara) 

Inginer. A absolvit Institutul Politehnic, Fa- 
cultatea de Mecanica si a devenit profesor al 
facultatii. Contributii in domeniul rezisten- 
tei materialelor. Lucrari: Stiintd si inginerie, 
8 vol., 2002-2005; Sd construim in sigurantd, 
2004. Membru al Asociatiei Romane de 
Tensometrie, al Asociatiei Romane de Forja, 
al Societatii Romane de Mecanica Aplicata. 
A primit de mai multe ori Premiul de Exce- 
lenta al AGIR. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 83 



^ 



31.10.2011 17:22:30 



Bejenaru 




84 




Lidia Bejenaru 



Bela Karoly 



Bejenaru, Lidia 

(3.05.1953, Tiple§ti, BaltO 
Cantareata. Si- a facut studiile de specialitate 
la Soroca. Solista a orchestrei Ciocarlia din 
Edinet. Din 1973, solista a orchestrei Mu- 
gurel, iar din 1974, a orchestrei Lautarii a 
Filarmonicii din Chisinau. S-a remarcat prin 
interpretarea unor piese de rezistenta ale 
folclorului moldovenesc: Floarea-nfloreste o 
data; La casa cu grinzi bdtrdne; Haiflacai, la ho- 
rd-n sat; Departe-s, mama, departe. A sustinut 
turnee artistice in strainatate: in numeroase 
foste republici sovietice, in Bulgaria, Cehia, 
Slovacia, Germania, Polonia, Grecia, Norve- 
gia, Turcia, Italia, Belgia s. a. A evoluat de ne- 
numarate ori in Romania. Ordinul Meritul 
Civic al Republicii Moldova (1993). 

Beju, Gabriela Silvia 

(30.05.1947, Turnu Magurele) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arte 
Plastice la Bucuresti si s-a specializat in 
design la Koln si Paris. S-a stabilit la Paris 
in 1973. Sculpteaza mai ales in piatra. Pre- 
miul Tinerilor Sculptori al UAP, Bucuresti, 
1971; Premiul de Onoare Saar, RFG, 1974; 
Premiul Fundatiei Vocation, Franta, 1975. 
A participat la tab ere de creatie la Magura, 
Saint Wendel (RFG), Carrara (Italia), in Spa- 
nia, Bulgaria, SUA. Are lucrari in Romania, 
Franta, Germania, Austria, Italia, Spania, 
SUA, Serbia, Grecia. 

Bela Karoly 

(13.09.1942, Cluj) 

Antrenor sportiv (gimnastica). Etnie ma- 
ghiara. A absolvit Institutul de Cultura 
Fizica din Cluj. A lucrat la o scoala sportiva 
din Onesti, unde le-a antrenat pe Nadia Co- 
maneci si Teodora Ungureanu, campioane 
mondiale la gimnastica. In SUA, Houston, 
Texas, le-a antrenat pe Mary Lou Retton, 
Betty Okino, Kerri Strug, Kim Zmeskal, 
Kristie Phillips si Dominique Moceanu. 
Plecattn SUA tn 1981. 



Beldiman, Alexandru (Alecu) 

(1760, Hu§i - 1826, la§i) 
Poet si traducator. Provenea dintr-o mare 
familie boiereasca din Moldova, a fost el 
insusi vornic. Casatorit cu sora poetului 
Costache Conachi. Stia franceza si greaca. 
Preromantic. Lucrari: Tragodia sau mai bine 
a zice Jalnica Moldovii intamplare, ramasa in 
manuscris pana in 1861, text despre Ete- 
ria; Asupra lumei, Pentru om, Pentru dusmanul 
ominirei, poeme filosonce. A tradus din Me- 
tastasio, J.-Fr. Regnard, S. Gessner, Voltaire, 
adesea prin intermediar grec. Ilustreaza, 
prin demersul sau literar, orientarea culturii 
romane dinspre Grecia spre Europa. 

Belea, Constantin 

(6.03.1929, Slanic Prahova - 6.12.1985, Craiova) 
Inginer. A absolvit Academia Tehnica Mili- 
tara la Bucuresti. Specializare la Academia 
Militara Tehnica de Aviatie din Moscova 
(1957-1959), ca elev al lui G.I. Pospelov. 
Profesor la Universitatea din Craiova, fon- 
dator al Catedrei de automatica, prorector 
al universitatii. Considerat unul dintre 
creatorii automaticii neliniare in Romania. 
Contributii in domeniul calculului oscilati- 
ilor neliniare, al sistemelor optimale in timp 
minim. Lucrari: Oscilatii neliniare in sistemele 
automate, Moscova, 1962; Sisteme adaptive si 
optimale, 1971, in colaborare, „Premiul Aca- 
demiei Romane"; Automatica neliniard, 1983; 
Teoria sistemelor, 2 vol., 1985. 

Bele§, Aurel 

(8/20.04.1891, Bucure§ti - 
10.01.1976, Bucure§ti) 

Inginer constructor. A absolvit Scoala Na- 
tionala de Poduri si Sosele din Bucuresti. 
Profesor la Politehnica si la Institutul de 
Constructii din Bucuresti. A lucrat in ca- 
drul Directiei Consiliului Tehnic Superior. 
A proiectat si executat poduri de beton ar- 
mat peste Bistrita, Isalnita, Gilort, a realizat 
fundatiile Palatului Bursei din Galati, ale 
Agricolei Fonciera din Bucuresti, cosurile de 
la otelaria Hunedoara, fundatiile hidrocen- 
tralei Bicaz. Lucrari: Elemente de seismologie 
inginereascd, 1962; Mecanica teoreticd si apli- 
catd, 1942. Membru al Academiei Romane 
(1963), al Asociatiei Internationale de Ingi- 
nerie seismica. 

Beligan, Anamaria 

(15.11.1958, Bucure§ti) 

Scriitor si cineast. A absolvit Institutul 
de Arta Teatrala si Cinematografica din 
Bucuresti, 1981. Fiica a actorului Radu B. 
A emigrat in Australia in 1982, unde a ob- 
tinut masterul in lingvistica la Universitatea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 84 



& 



31.10.2011 17:22:30 



Beligan 




Constantin Belea Anamaria Beligan 



Monash, Melbourne, si premiul editurii 
Cambridge University Press. Lucreaza ca 
regizor si scenarist, preda la Australian Film, 
Television and Radio School (Sydney). In 
1988 inninteaza compania independent;! 
de productie de film Athanor. Scrierile sale 
au aparut in diverse publicatii australiene si 
romanesti: Arc, Orizont, Respiro, Ramuri, Vatra, 
Camilla, literatorul, Moftul Roman. A publicat 
in tara: Incd un minut cu Monica Vitti, 1998, 
proza scurta; Scrisori catre Monalisa, 1999, 
roman; Dragostea e un trabant, 2000, proza 
scurta; Mamabena. com, 2005. 

Beligan, Radu 

(14.12.1918, com. Galbeni, judetul Bacau) 
Actor de teatru, film, televiziune si radio. 
A studiat la Academia Regala de Muzica si 
Arta Dramatica, profesoara Lucia Sturdza 
Bulandra - studii neterminate. 1937-1938: 
studiaza Dreptul si Filosofia la Bucuresti. 
Membru PSD din 1947. Membru al Parti- 
dului Comunist Roman din 1962. Deputat 
in Marea Adunare Nationala. Director al 
Teatrului National Bucuresti: 1989-1990. 
Roluri la TNB: O scrisoare pierduta de I.L. Ca- 
ragiale, regia Sica Alexandrescu, 1948; 
O noapte furtunoasd de I.L. Caragiale, regia 
Sica Alexandrescu, 1 949; Iarba rea de Aurel 
Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1 949; Trei 
surori de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, 
1950; D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, 
regia Sica Alexandrescu, 1951; Momente 
de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, 
1952; Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol, 
regia Sica Alexandrescu, 1952; Ultima ora 
de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 
1953; Matei Millo de Mircea Stefanescu, 
regia Sica Alexandrescu, 1953; Mielul turbat 
de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 
1954; Platon Krecet de Alexandr Kornei- 
ciuk, regia Alexandru Finti, 1954; Apus de 
soare de Barbu Stefanescu Delavrancea, 
regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 
si 1973; O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, 
regia Sica Alexandrescu, 1956; Ziaristii de 



Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 
1956; In valea cucului de Mihai Beniuc, regia 
Sica Alexandrescu, 1959; Cui i-e fried de Vir- 
ginia Woolf? de Edward Albee, regia Michel 
Fagadau, 1 970; Jocul de-a vacanta de Mihail 
Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971; Sim- 
fonia patetica de Aurel Baranga, regia Aurel 
Baranga, 1973; Prizonierul din Manhattan de 
Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973; 
Danton de Camil Petrescu, regia Horea 
Popescu, 1974; Richard al Ill-lea de William 
Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976; 
Romulus eel Mare de Friedrich Diirrenmatt, 
regia Sanda Manu, 1977; Caligula de Albert 
Camus, regia Horea Popescu, 1980; Cotletele 
de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998; 
Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion 
Cojar, 1998; Numele trandafirului dupa 
Umberto Eco, regia Grigore Gonta, 1998; 
Take, Ianke si Caddr de Victor Ion Popa, 
regia Grigore Gonta, 2001; Egoistul de Jean 
Anouilh, regie proprie, 2004. Roluri in film: 
O noapte furtunoasa, 1943; Visul unei nopti de 
iarnd, 1946; Rdsuna valea, 1949; Bulevardul 
Fluiera Vdntu - scurtmetraj, 1950; Lantul 
slabiciunilor, 1952; O scrisoare pierduta, 1953; 
Afacerea Protar, 1955; Directorul nostru, 1960; 
Badaranii, 1960; Celebrul 702, 1962; lanterna 
cu amintiri, 1963; Pasi spre luna, 1964; Cas- 
telanii, 1966; Seful sectorului suflete, 1967 
Explozia, 1972; Intoarcerea lui Magellan, 1973 
Agentul straniu, 1974; Tata de duminicd, 1975 
Singuratatea florilor, 1976; Cuibul salamandre- 
lor,1976; Instanta amdnd pronuntarea, 1976; 
Premiera, 1976;' Bratele Afroditei, 1978; Aurel 
Vlaicu, 1977; Iancu Jianu, zapciul, 1980; Re- 
teaua „S", 1980; Iancu Jianu, haiducul, 1981; 
Intoarcere la dragostea dintai, 1981; Galax, omul 
papusa, 1983; Horea, 1984; Cui i-e fried de 
Virginia Woolf? - film TV, 1995; Trahir, 1993; 
Dupa-amiaza unui tortionar, 2001. Alte activi- 
tati: profesor la Institutul de Teatru si Film: 
1950-1965; director al Teatrului de Come- 
die: 1961-1969; presedinte activ (1971) si 
apoi presedinte de onoare pe viata (1977) al 
Institutului International de Teatru; autorul 
mesajului international pentru Ziua Mon- 
diala a Teatrului: 27 martie 1977; coprese- 
dinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor 
Internationale de Teatru si Muzica organi- 
zate de' UNESCO: 1971-1978; Membru al 
Cartelului International de Teatru, 1967; 
membru in Consiliul Superior al Teatrului 
Natiunilor, sub presedintia lui Pierre Moinet 
(director general in Ministerul Afacerilor 
Culturale al Frantei); membru al Academiei 
Le Muse din Florenta. Premii si distinctii: 
Ordinul Drapelul Iugoslav cu Steaua de aur 
si Colan; Artist Emerit, 1953; Artist al Popo- 
rului, 1962; Premiul Academiei Le Muse din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 85 



^ 



31.10.2011 17:22:30 



Belodedici 




Radu Beligan 



Miodrag Belodedici 



Octavian Belu 




86 



Florenta, 1980; decorat cu Ordinul Serviciu 
Credincios in rang de Mare Ofiter; Doctor 
Honoris Causa al Universitatii Nationale de 
Arta Teatrala si Cinematografica, 2003; Tro- 
feul Romania 2000, 2003; Marele Premiu 
acordat de Guvernul Romaniei, in cadrul 
Premiilor Nationale de Teatru, 2002; Ofiter 
al Ordinului National al Legiunii de Onoare, 
2002; Premiul Academiei Romane, 1997; 
Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 
1995-1996; Premiul Academiei Romane, 
1997. Cetatean de onoare al municipiilor 
Iasi si Bacau. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (2004). 

Belodedici, Miodrag 

(20.05.1964, Socol, Cara§ Severin) 
Fotbalist. Etnie sarba. A jucat la Steaua Bu- 
curesti (1983-1989) si Steaua Rosie Belgrad 
(1989-1992). Director al Centrelor de Juniori 
ale Federatiei Romane de Fotbal. A jucat in 
Cupa Campionilor Europeni si Cupa Inter- 
continental!. 

Belousov, Vitalie 

(2.05.1930, Balti, Republica Moldova) 
Inginer mecanic si inventator. A absolvit 
Facultatea de Mecanica a Institutului 
Politehnic din Iasi. Profesor si rector 
al Universitatii Tehnice din Iasi. Mana- 
ger al Institutului de Inventica din Iasi. 
Maestru Emerit al Sportului (ciclism). 
Este titularul a peste 123 de brevete de 
inventie in Romania, Franta, SUA, Italia, 
Germania Elvetia si Belgia. Detine 7 ordine 
europene si de stat si peste 70 de inventii 
medaliate cu aur, dintre care mentionam: 
frana centrifugala autoreglabila, procedeu 
de ascutire a burghielor elicoidale; frezele 
ROMASCON; aparat de zbor fara motor, 
freza frontala cu placute metalo-ceramice, 
turbina eoliana, masina de ascutit freze cu 
dantura curbilinie si cutitul armat cu racire 
interna. Lucrari: Teoria aschierii si proiectarea 
sculelor, Masini-unelte si prelucrdri prin aschiere; 
25 de lucrari de inventica, disciplina pe care 



a brevetat-o la Institutul Politehnic din Iasi. 
Premiul Perseverenta in Excelenta al BCR, 
2005. Presedinte al Societatii de Inventica 
din Romania, organizatoare a Saloanelor 
Nationale (anuale) de Inventica. Presedinte 
al Comisiei de Inventica a Academiei Ro- 
mane, membru al Academiei Oamenilor de 
Stiinta din Romania. 

Belu, Dumitru 

(21.11.1902, Greceanca, jud. Buzau - 
5.09.1980, Sibiu) 

Teolog. Profesor la Academia Teologica din 
Oradea, detasata la Caras Severin in timpul 
Diktatului de la Viena, devenind Facultate 
de Teologie. Unul dintre fondatorii teologiei 
dogmatice si simbolice in invatamantul de 
specialitate romanesc. Lucrari: Despre iubire, 
Pdcatul originar la Origen, Imparatia lui Dumne- 
zeu si Biserica; Sfintii parinti despre trup. Tragicul 
in cadrul teologiei morale, Maica Domnului in 
lumina imnelor liturgice (1941) si In legdturd cu 
valorile morale (1942). 

Belu, Octavian 

(17.02.1951, Ploie§ti) 

Antrenor de gimnastica. A absolvit Institutul 
de Cultura Fizica si Sport din Bucuresti. 
A antrenat echipa nationala a Romaniei 
in 1988-2005 si i-a adus peste o suta de 
medalii. Consilier prezidential pentru sport 
(2010). Mai multe campioane olimpice si 
mondiale au fost antrenate de el: Alexandra 
Marinescu, Sabina Cojocar, Lavinia Milo- 
sovici, Andreea Raducan, Simona Amanar. 
Catalina Ponor. 

Benador, Ury nume la na§tere 
Simon Moise Grinberg 

(1.05.1895, Mili§eutul de Sus, jud. Suceava - 
23.11.1971, Bucure§ti) 

Prozator. Autodidact. Secretar al Teatrului 
Evreiesc de Stat. A debutat in volum in 
1925, cu piese de teatru: 5 acte • Otrava • Sim- 
fonia rosie • 36 • Fara titlu • Larie omul, Premiul 
Asociatiei Criticilor Dramatici si Muzicali. 
A devenit consacrat cu romanul Ghetto 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 86 



^ 



31.10.2011 17:22:30 



Bengescu 



veac XX, 1 934, unde abordeaza problemele 
de constiinta ivite ca urmare a conditiilor 
vietii de ghetou. In continuare, toata proza 
sa va fi axata pe abordarea lumii evreiesti: 
Subiect banal, 1935; Hilda, 1936; Preludiu la 
Beethoven, 1940; Gablonz. Magazin universal, 
1961; Beethoven, omul, 1964. 

Benetato, Grigore Alexandru 

(18.11.1905, Chisinau - 9.06.1972, Bucuresti) 
Medic si fiziolog. A absolvit Medicina la 
Cluj. S-a specializat in chirurgie la Berlin 
si Heidelberg. Profesor la Catedra de fizi- 
ologie a Facultatii de Medicina din Cluj. 
Director al Institutului de Fiziologie din 
Bucuresti. Contributii in legatura cu capa- 
citatile functionale ale organelor interne, 
cu imunologia si endocrinologia. In ultimii 
sai ani a fost seful Catedrei de fiziologie de 
la IMF Bucuresti. A fost implicat si politic 
in primii ani de dupa formarea Republicii 
Populare Romane. A fost fondator al AR- 
LUS (Asociatia de Prietenie Romano-So- 
vietica). Lucrari: Elemente de fiziologie gene- 
raid, 2 vol., 1933-1934; Problema alimentatiei 
pentru individ si colectivitate, 1939; Sistemul 
nervos central si functiunea de apdrare, 1 944; 
Metodele bioradiotelemetrice in medicina, 1971. 
Membru al Societatii de Chimie Biologica 
din Paris, al Societatii Regale de Medicina 
din Londra. Membru titular al Academiei 
Romane (1955). 

Benga, Gheorghe 

(26.01.1944, Timisoara, Romania) 
Medic, membru al Academiei Romane, pro- 
fesor universitar si sef al Catedrei de biolo- 
gie celulara si moleculara din cadrul Uni- 
versitatii de Medicina si Farmacie din Cluj, 
sef al Laboratorului de genetica umana din 
cadrul Spitalului Clinic Judetean Cluj. In 
1986, impreuna cu Octavian Popescu si 
Victor I. Popa, a demonstrat existenta unei 
proteine-canal pentru apa in membrana 
celulara a globulelor rosii, pe care reuseste 
sa o detecteze cu ajutorul americanului 
Ross P. Holmes, de la Universitatea Illi- 
nois, eel ce furnizeaza substanta necesara 
pentru detectarea acesteia. Descoperirea 
a fost publicata in anul 1986 in revistele 
internationale de specialitate Biochemistry si 
European Journal of Cell Biology, impreuna cu 
descrierea modului in care aceasta proteina 
ar putea fi izolata si purificata, daca s-ar dis- 
pune de aparatura necesara. In anul 1988 
profesorul american Peter Agre descopera 
aceeasi proteina, pe care, dispunand de 
aparatura necesara, reuseste sa o izoleze 
si purifice. In studiul publicat in 1988 de 
Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe 



Benga este mentionata la bibliografie. Pre- 
miul Emil Racovita al Academiei Romane, 
pentru ciclul de lucrari Biologie moleculara a 
membranelor (1984), Premiul anual al Uni- 
unii Medicale Balcanice pentru cercetarile 
de biologie a membranelor (1987), Premiul 
Iuliu Moldovan si Diploma cu medalie 
jubiliara - 75 de ani de invatamant medical 
romanesc in Transilvania (1994), Premiul 
K. Miras al Asociatiei Balcanice de Labo- 
rator Clinic (2000), Premiul Opera Omnia 
pentru intreaga activitate de cercetare sti- 
intifica (2000). 

Bengescu-Dabija, Gheorghe 

(30.06.1844, Bucure§ti - 13.01.1916, Bucure§ti) 
Dramaturg. Nascut dintr-un tata moldovean 
si o mama austriaca, a facut studii militare 
in Franta, ajungand general al armatei ro- 
mane. Tatal Hortensiei Papadat-B. Membru 
al Junimii din 1868. A tradus din franceza 
librete de opera, fiind considerat unul dintre 
intemeietorii operetei romanesti. A scris 
librete pentru opereta: Scaiul bdrbatilor, 
1876; Olteanca, 1880, muzica fiind compusa 
de Eduard Caudella si G. Otremba. A scris 
numeroase piese de teatru: Radu III eel Fru- 
mos, 1873; Cucoana Nastasia Hodoronc, 1877; 
Pygmalion, 1886; Amilcar Barca generalisim 
al Cartaginei, 1894; Crimd sau virtute, 1901; 
Mustrare de cuget, 1913. 

Bengescu, Gheorghe 

(30.08./13.09.1848, Craiova - 
23.08.1921, Paris) 

Diplomat, istoric si publicist de limba roma- 
na si franceza. A semnat uneori cu George 
Bengescu sau Georges Bengesco. A cunos- 
cut bine lumea politica si literara a timpului 
sau. Se inrudea cu Titu Maiorescu si Iacob 
Negruzzi prin Zoe - sora Mariei Negruzzi - 
casatorita cu Achile Bengescu, fratele sau. 
De asemenea, era prieten apropiat cu Vasile 
Alecsandri. In 1899 publica la Bruxelles vo- 
lumul Cdteva suvenire ale carieri mele. Ion Ghica, 
V. Alecsandri Alexandru Lahovary (semnat 
George Bengescu). Din 1872 a desfasurat o 
intensa activitate diplomatica, functionand 
la mai multe legatii ale Romaniei in straina- 
tate, printre care a Belgiei, Olandei si Frantei 
(numit prim secretar al legatiei din Paris, 
odata cu venirea lui Vasile Alecsandri minis- 
tru plenipotentiar al Romaniei in Franta, in 
1885). A fost delegat (ministru plenipotenti- 
ar) al Romaniei pe langa Comisia Europeana 
a Dunarii. Este cunoscut in lumea literara 
francofona ca un specialist in Voltaire 
(studii, bibliografii, editii). A publicat studii 
sau carti pe diverse teme istorice sau poli- 
tice, intre care unele au ramas de referinta: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 87 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Beniuc 





If I 




Gheorghe Benga 



Bibliographie franco-roumaine du XIX siecle 
(1895); Essai d'une notice bibliographique sur la 
question d 'Orient. Orient europeen, 1821-1897 
(1897); Bibliographie franco-roumaine depuis le 
commencement du XIX e siecle jusqu'a nos jours 
(2 e edition augmentee d'une preface, d'un supple- 
ment, 1895-1906 et d'un index alphabetique.) 
(1907); Une famille de Boyards lettres roumains 
au XIX e siecle. Les Golesco (1921); Despre activa- 
tea literard a unor membri aifamiliei Golescu in 
cursul secolului al XlX-lea (1923). Membru al 
Academiei Romane (1921). 

Beniuc, Mihai 

(20.11.1907, Sebi§, jud. Arad - 
24.06.1988, Bucure§ti) 

Poet. A studiat psihologia animala la Cluj 
si in Germania. A fost profesor la Univer- 
sitatea din Bucuresti in aceasta specialitate. 
A ocupat functii de conducere in Uniunea 
Scriitorilor, inclusiv aceea de presedinte 
(1958-1966). A debutat in 1938 cu volumul 
de versuri Cdntece depierzanie. Stilul incordat, 
brutal, romantic al inceputului va capata 
valente revolutionare: Un om asteaptd rdsdri- 
tul, 1946; Steaguri, 1951; Partidul m-a-nvdtat, 
1954; Mdrul de langa drum, 1954, Premiul 
de Stat; Cdldtorii prin constelatii, 1957. Poezia 
prin excelenta oficiala, fllosovietica a anilor 
de mijloc a capatat spre sfarsitul vietii note 
de dezamagire si melancolie: Materia si visele, 
1961; Culorile toamnei, 1962; Colti de stancd, 
1965; Alte drumuri, 1967; Lumini crepusculare, 
1970; Un bdtrdn cdtre un tdndr cdrturar, 1973; 
Aurul regelui Midas, fabule, 1977; Ajunge 
rdscoald, 1978; 75 de poeme, 1982; lama mag- 
noliei, 1984; In voia vdntului, 1987. A scris si 
doua romane: Pe muche de cutit, vol. 1, 1959, 
si Explozie inabusita, 1971. A luat Marele 
Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru toata 
activitatea (1981). Membru al Academiei 
Romane (1955). 

Benjamin, J. J. 

(1818, Falticeni - 3.05.1864, Londra) 

Calator. Evreu ca etnie. A calatorit foarte 

mult in Orientul Mijlociu, notand cu atentie 



observatiile facute, pe care le-a publicat cu 
pseudonimul Benjamin Tudela (numele unui 
celebru calator evreu din secolul al XH-lea). 
Notele se refera la Egipt, Maroc, Algeria, 
Levant (Siria, Babilon, Constantinopol), 
dar si la Orientul mai indepartat: Kurdistan, 
Afganistan, Persia, India. A publicat note si 
despre Franta si SUA. A urmarit viata comu- 
nitatilor evreiesti din toate aceste zone, dar si 
specificul ansamblului cultural al locurilor. 
Lucrari: Cinq Annees en Orient, 1845-1851; 
Achtjahre inAsien undAfrika, 1858. 

Bentoiu, Pascal 

(22.04.1927, Bucure§ti) 

Compozitor si muzicolog. Sotia sa, Annie B., 
elvetianca, este traducatoare din literatura 
franceza si autoare de memorii literare. A ab- 
solvit Conservatorul la Bucuresti, cu Mihail 
Jora si Constantin Dumitrescu. Tatal sau, 
Aurelian B., ministru liberal al Justitiei, a fost 
arestat (1948-1962, decedat in inchisoare), 
ceea ce nu-i va usura cariera fiului. A fost 
liber-profesionist si a compus numeroase 
lucrari: trei opere: Hamlet opus 18, a. fost 
creat la Marsilia in 1 974, opt simfonii, patru 
concerte, sase cvartete de coarde, precum 
si sonate si sase cicluri de melodii, primind 
numeroase premii: Premiul de Stat (1964), 
Premiul international Italia al RAJ (1968), 
Premiul international Guido Valcarenghi 
din Roma (1970), Premiul Academiei Ro- 
mane (1974), Premii ale UCMR (1971, 1975, 
1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1987). Dupa 
1989 a fost presedinte al Uniunii Compozi- 
torilor din Romania. 

Berariu-leremievici, Artemie 

(8.09.1834, Satu Mare, jud. Suceava - 
15.09.1922, Cernauti) 

Publicist. A studiat filosofia clasica la 
Universitatea din Viena. Vorbea franceza, 
germana, italiana, sarba, ucraineana, rusa. 
A fost indrumator al vietii culturale din 
Bucovina. Profesor la Institutul Teologic 
din Cernauti. Fondator al Societatii pentru 
Cultura si Literatura Romana din Bucovina 
(1862). A lasat texte pentru indreptarea 
moravurilor si trezirea constiintei nationale: 
Recugetdrile politice ale unui muntean, 1870; 
Norocul unui satulmdrean, 1888; Din cdtdnia 
mea, 1892. 

Berbente, Corneliu 

(8.08.1938, Stavropoles, langa Moreni) 
Inginer de aviatie. A absolvit Politehnica din 
Bucuresti. Specializari la Stanford si Virginia 
State University. Profesor de aeronautica 
la Politehnica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul supersonic-hipersonic, calculul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 88 



& 



31.10.2011 17:22:31 



Berejan 



elicelor contrarotative, miscari compresibile 
potentiale cu aplicatii la aerodinamica vite- 
zelor mari, miscari in jurul corpurilor per- 
meabile, algoritmi generali pentru probleme 
nelineare. Lucrari: Miscarea in jurul botului co- 
nic al unuifuselaj in curent omogen cu aplicatii la 
avioanele supersonice si rachete (1977); Miscarea 
in jurul botului conic al unuifuselaj sau al unor 
corpuri similare (1978), in colaborare; Dinami- 
ca gazelor (1977), in colaborare; Aerodinamica, 
2 vol. (1979), in colaborare; Dinamica gazelor 
si aerotermochimie (1980), in colaborare; Dina- 
mica gazelor- 2 vol. (1985), in colaborare. 

Berceanu, §tefan 

(26.09.1914, Macesu de Jos, Dolj - 
9.11.1990, Bucuresti) 

Medic si dramaturg. A absolvit Medicina 
la Bucuresti. Specializare la Paris (cancero- 
logie). Sef al Clinicii de hematologie de la 
Spitalul Fundeni. Contributii in domeniul 
de fortiflcare imunitara in cancer, mai ales 
leucemie. Lucrari: Imunologie si imunopatolo- 
gie, 1968; Biologia si patologia imunitdtii, 1981; 
Tratat de boli de sdnge, 2 vol. Membru post- 
mortem al Academiei Romane (1991). 

Berciu, Dumitru 

(27.01.1907, Bobaita, jud. Mehedinti - 
1.07.1998, Bucuresti) 

Istoric si arheolog. A absolvit Facultatea de 
Istorie a Universitatii din Bucuresti. Speci- 
alizare la Institutul de Preistorie din Viena. 
Director al Institutului Roman din Albania. 
Profesor la Facultatea de Istorie, Catedra de 
istoria veche a Romaniei, de la Universitatea 
din Bucuresti. A condus sapaturile arheo- 
logice ale multor santiere din tara (Boian, 
Gumelnita, Hamangia, Ostrovul Simian) 
si s-a ocupat de intervalul neolitic, epoca 
geto-dacica. Lucrari: Arheologia preistoricd a 
Olteniei, 1939; Contributii la problemele Neo- 
liticului in Romania in lumina noilor cercetdri, 
1961; Cultura Hamangia, 1966; Aria traco-ge- 
ticd, 1969; Lumea celtilor, 1970. Membru al 
Institutului de Preistorie din Viena, al Insti- 
tutului Arheologic German, al Consiliului 
International de Studii Indo-Europene si 
Tracice, al Uniunii Internationale de Stiinte 
Pre- si Protoistorice. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1997). 

Bercovici, Israil 

(1921, Botosani - 1988, Bucuresti) 
Dramaturg. Muncitor pana dupa al Doilea 
Razboi Mondial. A absolvit Scoala de Lite- 
ratura din Bucuresti. A fost secretar literar, 
apoi director al Teatrului Evreiesc de Stat 
din Bucuresti. Si- a inceput cariera de scri- 
itor publicand proza in idis. A scris piese 




Pascal Bentoiu 



Silviu Berejan 



de teatru si despre istoria evreilor sefarzi. 
Lucrari: Revista revistelor, 1958; O seard de 
folclor evreiesc I An ovntfun idisn folklor, 1962; 
Un sirag de perle I A snirl perl, 1967; Baraseum 
'72,' 1972. 

Bercovici, Martin 

(24.08.1902, Barlad - 19.01.1971, Bucuresti) 
Inginer (retele si sisteme electrice). A absol- 
vit Politehnica la Bucuresti. A fost inginer la 
Societatea de Gaz si Electricitate. Profesor la 
Politehnica din Bucuresti din 1948, director 
al Institutului de Studii si Proiectari Energe- 
tice. A fost unul dintre pionierii planului de 
electriflcare a Romaniei (inclusiv amenajarea 
Dunarii si a Portilor de Fier). Contributii in 
domeniul cercetarilor electro energetice. Lu- 
crari: Masuri de protectie in instalatiile electrice 
dejoasa tensiune impotriva pericolului atingerilor 
indirecte, 1 933; Influenta retelei asupra puterii de 
rupere a intrerupatoarelor la deconectarea scurt- 
circuitelor trifazate (1967), Retele electrice, 2 vol., 
1974, 1981. Membru titular al Academiei 
Romane (1963). 

Berejan, Silviu 

(30.07.1927, Balabanesti, Basarabia - 
10.11.2007, Chisinau) 

Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Universitatii de Stat din Moldova. Profe- 
sor la Institutul Pedagogic din Tiraspol, la 
Facultatea de Filologie a Universitatii din 
Chisinau, cercetator la Institutul de Istorie, 
Limba si Literatura al filialei Moldova a AS 
a URSS, director al Institutului de Limba 
si Literatura al ASM. Lucrari: Dictionar 
explicativ scolar, 1960, in colaborare; Lingvis- 
tica generala, 1985, in colaborare; Dictionar 
explicativ uzual al limbii romane, 1999, coor- 
donator; CeManmuHecKaH dKeueanewnHocmb 
neKcunecKux edumiu, (1973). Distins cu titlu- 
rile de laureat al Premiului de Stat, laureat 
al Premiului Prezidiului ASM, Eminent al 
Invatamantului Public, Premiul Academiei 
Romano-Americane. Distins cu Ordinul 
Republicii si Medalia ASM D. Cantemir. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 89 



& 



31.10.2011 17:22:31 



Berentan 




Erast Berentan 



Maria Berenyi Wilhelm Georg Berger 




90 



Berentan, Erast 

(26.01.1913, Vatra Dornei - 1991, Timi§oara) 
Pilot. A absolvit Scoala Politehnica la Timi- 
soara. A infiintat Clubul Aviatic Politehnica 
si a obtinut brevetul de pilot. A construit un 
planor cu care a zburat. A devenit parasutist 
din 1952. Din 1943 a activat ca inginer la 
IAR Brasov, apoi, din 1950, la URMV-3 si 
la ICA Ghimbav (din 1968), ca tehnolog-sef. 
A creat un motor in doi timpi pentru dotarea 
motoplanoarelor. 

Berenyi, Maria 

(15.04.1959, Micherechi, Bichi§, Ungaria) 
Cea mai prolifica poeta bilingva a comu- 
nitatii romanesti din Ungaria. Directoare 
a Institutului de Cercetari ale Romanilor 
din Ungaria. Din tematica foarte bogata a 
universului liric se remarca tenia predilecta 
a copiilor fara copilarie, „copiii strazii", 
„lacrimi ale secolului XX", aflati in „spita- 
lul secolului" trecut. Anii copilariei, „iarba 
copilariei" ii intretin nelinistea existentiala, 
exprimata metaforic in versurile din primele 
volume: Autodefinire si Fara pi. Alte lucrari: 
Aspecte national- cultur ale din istoricul roma- 
nilor din Ungaria (1785-1918), Budapesta, 
1990; Istoria Fundatiei Gojdu (1870-1952), 
Budapesta, 1995; Romdnii din Ungaria de azi 
in presa romdnd din Transilvania si Ungaria 
secolului al XlX-lea (1821-1918), documente, 
Gyula, 1 994; Cultur a romaneasca la Budapesta 
in secolul al XlX-lea, Gyula, 2000. 

Berger, Wilhelm Georg 

(4.12.1929, Rupea/Reps, jud. Bra§ov - 
8.03.1993, Bucure§ti) 

Compozitor, muzicolog, violonist si dirijor. 
German ca etnie. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti si a facut studii de vioara si vio- 
la cu Cecilia Nitulescu-Lupu, Anton Adrian 
Sarvas si Alexandru Radulescu. A fost mai 
multi ani violonist la Filarmonica de Stat 
din Bucuresti si membru al Cvartetului 
de coarde al Uniunii Compozitorilor din 
Romania. Lucrari: de muzicologie - Muzica 



simfonicd barocd clasicd, 1967; Cvartetul de 
coarde la Reger si Enescu, 1979; compozitii - 
1 1 simfonii, doua concerte pentru vioara si 
orchestra, sonate, lieduri. A primit Premiul 
G. Enescu si Premiul Ciprian Porumbescu 
ale Academiei Romane. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1991). 

Berindei, Dan 

(3.11.1923, Bucure§ti) 

Istoric. Este licentiat in istorie si filosofie al 
Universitatii din Bucuresti (1945), doctor in 
istorie (1969). A publicat peste 500 lucrari 
stiintifice, din care peste 50 de carti, in spe- 
cial referitor la istoria politica universale si 
romaneasca a secolelor XVIII-XX, precum 
si istoria culturii, printre care volumele 
Revolutia romdnd din 1821 (1991), Societatea 
romaneasca in vremea lui Carol I (1992), Di- 
plomatia romaneasca moderna (1995), Revolutia 
romdnd din 1848-1849. Consider atii si re- 
flectii (1997), Romdnii si Europa in perioadele 
premodernd si moderna (1997) s.a. Din 1990 
este membru in biroul Asociatiei Internati- 
onale de Istorie Contemporana a Europei. 
Din 1996 este membru titular strain al 
Academiei Poloneze de Stiinte si Litere si 
presedinte al Comitetului National al Isto- 
ricilor din Romania. Din 2004 este mem- 
bru al Consiliului Stiintific al Institutului 
Revolutiei Romane. Membru al Academiei 
Romane (din 1992) si presedinte al sectiei 
de istorie (din 2006).' 

Berindei, Hie 

(20.07.1946, Campeni, Muntii Apuseni) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plas- 
tice la Bucuresti si a predat sculptura la un 
liceu din Craiova. S-a stabilit la Geneva, 
Elvetia, din 1982, unde s-a specializat la 
Scoala Superioara de Arte Vizuale. Este 
sculptor-gravor, influentat de arta populara 
romaneasca si zona folclorica a Apusenilor. 
Lucrari: ciclul Oameni, obiceiuri, locuri; ciclul 
Flori; ciclul Reactii la spatiul care limiteaza. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 90 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Bertola 



Berindei, Ion D. 

(1871, Bucuresti - 1928, Bucuresti) 
Arhitect si urbanist. A studiat arhitectura 
la Scoala de Belle Arte din Paris. In timpul 
studentiei a fost presedintele sectiunii fran- 
ceze a Ligii Culturale Romane. A construit 
in stil neogotic si baroc: Palatul Culturii 
din Iasi (1906-1925), Casa Enescu (Muzeul 
Muzicii) din Bucuresti, fiind unul dintre 
principalii arhitecti care au facut din Bucu- 
resti „micul Paris". 

Berlovan, Ion 

(12.03.1948, Seleus, Banatul Sarbesc) 
Profesor. A absolvit liceul roman la Varset 
si Facultatea de Filosofie-Limba romana 
la Universitatea din Belgrad. Profesor la 
liceul roman din Varset. A fondat si sustine 
cenaclul liceului, Tinere condee, caruia i-a 
publicat mai multe antologii de versuri si 
proza. A format, in cadrul sectiei de drama 
a liceului - Zilele de teatru - generatii de 
interpreti obtinand premii la festivalurile 
din Voivodina (1985, 1986, 1987, 1988, 
1989, 1990 si 1998). A infiintat in 2001 
ansamblul folcloric al liceului, participand 
la festivaluri la Belgrad si Callatis (unde a 
obtinut Premiul Steaua de Mare). A cules 
folclor romanesc din zona si 1-a publicat 
sub auspiciile Societatii de Limba Romana 
din Voivodina. Lucrari: manuale scolare - 
Limba si literatura romana pentru clasele I, II, 
III, IV; Teoria si practica traducerii; antologii 
ale cenaclului - Culori si curcubee, 1984; Al- 
fabetul cromatic, 1996; Imagini in violet, 1997; 
Culorile vdrstei, 2008; culegeri de folclor - 
Foaie verde, spic de^grdu; Foaie verde, lamditd; 
La izvorul dorului. In 2008, Studioul Europa 
Nova din Timisoara a realizat un DVD cu 
repertoriul ansamblului de folclor. 

Bernard, Noel 

nume la na§tere Noel Bernard Bercovici 

(25.02.1925, Sighetul Marmatiei - 
23.12.1981, Munchen) 

Jurnalist. Evreu dupa tata, german dupa 
mama. A emigrat in 1940 in Palestina, 
apoi in Marea Britanie. A studiat Literele 
la Universitatea din Ierusalim si la Londra. 
Colaborator al postului de radio BBC, sectia 
romana. Director (vreme de doua decenii) 
al sectiei romane a postului de radio Eu- 
ropa Libera (la mai putin de 30 de ani), a 
pregatit caderea comunismului in Romania 
din punct de vedere mediatic. Lucrari: Aid e 
Europa Libera, 1982, publicat post-mortem. 

Bernea, Horia 

(14.09.1938, Bucuresti - 4.12.2000, Paris) 
Pictor. Fiu al etnologului Ernest B., legionar, 
arestat in 1944. A studiat Matematica si 




Fizica la Universitatea din Bucuresti, apoi 
Scoala Tehnica de Arhitectura. A fost mem- 
bru al Comisiei Monumentelor Istorice. 
Liber-profesionist in perioada socialists, 
director al Muzeului Taranului Roman dupa 
1990. A avut expozitii personale ori de grup 
la Birmingham, Covent Garden (Marea Bri- 
tanie), Roma. Premiul pentru Pictura al UAP 
(1970); Premiul Stahly la Bienala Tineretului 
de la Paris (1971); Premiul Ion Andreescu al 
Academiei Romane (1978); Marele Premiu 
al UAP (1983); Premiul Fundatiei Culturale 
Romane; Premiul Grupului pentru Dialog 
Social (2000); Ordinul National Pentru Me- 
rit in grad de Mare Cruce acordat de catre 
Presedintia Romaniei (2000). 

Bersuker, Isaac B 

(12.02.1928, Chisinau) 

Chimist. A absolvit Chimia la Universitatea 
de Stat din Chisinau. Specializat in chimie 
cuantica la Moscova. A lucrat la Institutul de 
Chimie al ASM. In 1999 a plecat la Institutul 
de Chimie Aplicata al Universitatii Texas, 
SUA. Contributii in domeniul metodelor de 
identificare a rolului electronilor in compu- 
sii chimici in farmacologie. A stabilit relatii 
de colaborare intre institutul din Chisinau 
si eel din Texas. Lucrari: The John-Teller 
Effect; Limitations of density functional theory 
in application to degenerate states, 1997; An 
electron- conformational method of identification 
of pharmacophore and anti-pharmacophore shiel- 
ding: Application to rice blast activity, 1999, in 
colaborare; Improved Electron-Conformational 
Method of Pharmacophore Identification and 
Bioactivity Prediction. Application to Angiotensin 
Converting Enzyme Inhibitors, 2000, in cola- 
borare. Membru al Academiei de Stiinte a 
Moldovei(1991). 

Bertola, Clody 

(12.08.1913, Bucuresti - 28.12.2007, Bucuresti) 
Actrita. A absolvit cursurile Conservatorului 
de Arta Dramatica. A fost actrita a Teatru- 
lui Bulandra, dar a jucat si la Teatrul de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 91 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Berza 




Clody Bertola 



Vladimir Be§le 




92 



Comedie, Teatrul National din Bucuresti si 
Teatrul Mic. Roluri: teatru - Anna Karenina; 
Apus de soare; Batrdnul; Cadavrul viu; Ciulean- 
dra; Fatafdrd zestre; Invierea; Masina infernald; 
Mica suitd a asteptarii; Moartea unui comis- 
voiajor; Pddurea spdnzuratilor; Sfdrsit de veac 
in Bucuresti; Un cuib de nobili; film - Ciulinii 
Baraganului, 1957; Facerea lumii, 1971; Felix si 
Otilia, 1971; Ciprian Forumbescu, 1972; Frofe- 
tul, aurul si ardelenii, 1978. Artista Emerita. 

Berza, Mihai 

(23.08.1907, Tecuci - 5.10.1978, Bucure§ti) 
Istoric. A absolvit Literele si Filosofia la Iasi 
si s-a perfectionat la Scoala Romana din 
Roma si la Ecole Pratique des Hautes Etudes 
din Paris. Profesor la Catedra de metodolo- 
gie si istoriografie, genealogie si heraldica de 
la Scoala de Arhivistica din Bucuresti, apoi 
profesor de istorie universale la Facultatea 
de Istorie a Universitatii din Bucuresti. 
Director al Institutului de Studii Sud-Est 
Europene (1964-1978). Lucrari: Cultura 
moldoveneascd in timpul lui Stefan eel Mare 
(1964), Nicolas Iorga et les traditions du Sud-Est 
europeen dans le domaine de la culture (1971), 
Activitatea istoriograficd a lui Dimitrie Cantemir 
(1974). Membru corespondent al Academiei 
Romane(1963). 

Berzan, Vladimir 

(28.01.1948, Dorotkaia, rn. Dubasari, 
Republica Moldova) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Energetica 
a Institutului Politehnic din Chisinau. A fost 
seful Laboratorului de diagnoza echipamen- 
tului energetic la Institutul de Energetica al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. Contribu- 
te la dezvoltarea cercetarilor in domeniul 
diagnozei echipamentului electro energetic, 
inclusiv la remodelarea proceselor dinami- 
ce in circuitele electrice neomogene si cu 
pierderi. Are 4 brevete de inventie care se 
aplica in Rusia, Moldova si Ucraina. Distins 
cu diploma si insigna de Inventator al URSS. 



Besoiu, Ion 

(11.03.1931, Sibiu) 

Actor de teatru si film. A absolvit Academia 
de Teatru si Muzica din Sibiu. A debutat 
in 1950, dar consacrarea a venit abia dupa 
turnarea filmului Toate panzele sus r in regia 
lui Mircea Muresan, in care a avut parteneri 
mari actori ca Ilarion Ciobanu si Jean Con- 
stantin. Timp de 16 ani a jucat pe scena Tea- 
trului Radu Stanca din Sibiu, dupa care s-a 
mutat la Bucuresti, unde a jucat la Teatrul 
Lucia Sturdza Bulandra si a fost, ulterior, 
timp de 12 ani, directorul acestui teatru. Cele 
mai cunoscute roluri ale sale sunt in Procesul 
luiHoria (1967); Unchiul Vanea (1983); Hamlet 
(1985); Mizantropul (1989); Antigona (1993); 
Trei surori (1995); Caligula (1996); Oblomov 
(2003). Cateva dintre filmele in care a jucat 
sunt: Furtuna; Neamul Soimdrestilor; Haiducii; 
Rdscoala; Mihai Viteazul; Ciprian Forumbescu; 
Pdcald; Ion: Blestemul pamdntului blestemul iu~ 
birii; Ultima noapte de dragoste; Lumini si umbre. 
In 2002, a primit Premiul de excelenta al 
Cinematografiei Romane. In 2001 a fost de- 
clarat cetatean de onoare al orasului Sibiu. 
Este presedinte executiv al Fundatiei. Sibiu - 
Hermannstadt, asociatie care ii ajuta pe 
tinerii talentati si ofera premii etnografilor. 

Be§leaga, Vladimir 

(25.07.1931, Malaie§ti, RASSM) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau. Redactor- 
sef adjunct al revistei Nistru. Lucrari: Zbdn- 
tuild (1956) si alte povestiri pentru copii; 
La fdntana Leahului, proza, 1963, Zbor front, 
roman, 1966; Acasa, roman, 1976; Ignat si 
Ana, roman, 1 979; Durere, roman, 1 979; Via- 
ta si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa 
cale a cunoasterii de sine, roman, 1988; Nepotul, 
roman, 1998; Jurnal, 2002; Dialoguri liter are 
(2006); Cruci rasturnate de regim. Manastirea 
Raciula, 1959 (2006), Destine transnistrene 
(2010) s.a. Membru si secretar al Comite- 
tului de Conducere al Uniunii Scriitorilor 
din Moldova. A fost deputat in Parlamentul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 92 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Bianu 



Republicii Moldova (1990-1994). Scriitor al 
Poporului din Moldova, laureat al Ordinului 
Republicii (1996). 

Beza, Marcu 

(30.05.1882, Vlahoclisura, Macedonia - 
30.05.1949, Bucure§ti) 

Prozator si istoric literar. Aroman. A studiat 
la Bucuresti Literele si Filosofia, apoi la 
Londra si Oxford. A fost consul general al 
Romaniei la Londra si profesor de limba 
romana la Universitatea din Londra (1910- 
1930). A facut cercetari de paleografie in 
Orientul Apropiat. A scris romane despre 
drama istorica a aromanilor: Pe drumuri, 
1914; Galea destinului, 1938; Necunoscuta, 
1939. Intemeietor al Centrului Roman al 
PEN-Clubului. S-a ocupat de valentele 
ortodoxiei: Urme romdnesti in Rasaritul Orto- 
dox r 1935; Heritage of Byzantium (Mostenirea 
Bizantului), 1947. A scris eseuri de cultura: 
Paper on the Romanian People and Literature 
(Scriere despre poporul si literatura romana), 
1920, Paganism in Romanian Folklore (Paga- 
nism in folclorul romdnesc), 1928. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1923), 
exclus (1948) si repus in drepturi (1990). 

Bezdechi, §tefan 

(24.04.1888, Ploie§ti - 25.03.1958, Cluj) 
Filolog. A absolvit Literele la Bucuresti si 
s-a specializat la Berlin si Roma. A fost unul 
dintre cei mai remarcabili elenisti romani, 
profesor la Universitatea din Cluj. Specializat 
in epoca latina, elina si bizantina. Lucrari: 
Aristofan si contemporanii sai, 1922: Gdnduri 
si chipuri din Grecia veche, 1927. A tradus din 
Homer, Hesiod, Platon, Euripide, Aristofan, 
Marc Aureliu, Lucian, Xenofon, Aristotel, 
Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus. 
Pentru traducerea Tristelor lui Ovidiu a ob- 
tinut Premiul Academiei Romane, 1930. S-a 
ocupat si de literatura romana veche: Nicolaus 
Olahus, primul umanist de origine romana, 1939. 
A colaborat la Colectia de documente privind is- 
toria Romaniei, seria C: Transilvania. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1945), 
exclus (1948) si repus in drepturi in 1990. 

Bezviconi, Gheorghe 

(14.04.1910, Jitomir, azi Tn Ucraina - 
30.06.1966, Bucure§ti) 

Istoric literar, heraldist, slavist. La Bucuresti 
a audiat cursurile de istorie ale lui Nicolae 
Iorga, in 1938 fiind colaborator al Insti- 
tutului pentru Studiul Istoriei Universale. 
Unul dintre membrii fondatori ai Societatii 
Scriitorilor si Publicistilor Basarabeni (1940). 
A fost membru al Asociatiei Slavistilor din 
Romania, colaborator extern al Institutului 








§tefan Bezdechi 



de Istorie Nicolae Iorga si al Institutului de 
Studii Romano-Sovietice al Academiei Ro- 
mane. Persecutat in Romania, a fost nevoit 
sa lucreze ca paznic la cimitirul Bellu, fapt 
care s-a soldat cu scrierea a doua lucrari do- 
cumentare de netagaduita valoare: Cimitirul 
Bellu din Bucuresti (1941) si Necropola Capitalei 
(1972). Alte lucrari: Armenii in Basarabia. 
Manuk-bei (1934), Cdrturari basarabeni (1940), 
Din alte vremi (1940), Boierimea Moldovei din- 
tre Prut si Nistru (vol. 1-1940, vol. 2-1943), 
Costache Stamati. Familia si contemporanii sai 
(1942), Profiluri de ieri si de azi (1943), Cdldtori 
rusi in Moldova si Muntenia (1947), Puskin in 
exil (in colaborare, 1947), Contributii la istoria 
relatiilor romdno-ruse (1948). Este si autor al 
unui roman scris in ruseste: Ultimul om de 
prisos (1953-1956). A fost distins cu Medalia 
de Aur a Institutului de Istorie si Heraldica 
al Frantei (1935), Crucea Ligii Republicane 
Franceze a Binelui Public, clasa a Ill-a, Meda- 
lia de Onoare Vermeil a Societatii Academice 
de Litere si Arte a Frantei (1936), Premiul 
Hanu' Ancutei (1938), Premiul Nasturel al 
Academiei Romane (1948). Post-mortem a 
fost ales membru al Academiei Internationa- 
le Di Pontzen din Napoli (1974). 

Bianu, Ion 

(1.10.1856, Faget, jud. Alba - 
3.02.1935, Bucure§ti) 

Editor de texte vechi, fondator al scolii ro- 
manesti de bibliografie si biblioteconomie, 
profesor universitar de istoria literaturii 
romane (1902-1928), director al Bibliotecii 
Academiei. A editat Predice f acute la praznice 
mari de Antim Ivireanul, 1886; Psaltirea in 
versuri a lui Dosoftei, 1887; Psaltirea Scheiand, 
1889. Ca bibliograf, a organizat Biblioteca 
Academiei si a publicat Bibliografia romd- 
neasca veche, 4 vol. 1903-1944, din care vol. 
1-2 in colaborare cu Nerva Hodos si vol. 
3-4 in colaborare cu Dan Simonescu, pre- 
cum si Catalogul manuscriselor romdnesti, in 
colaborare cu Remus Caracas si Gh. Nico- 
laiasa, 4 vol., astfel: vol. 1-3,' 1907-1931; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 93 



& 



31.10.2011 17:22:32 



Bibescu 






*> !^* 








™ 








U* 


r 




k^& 








i,v : -jj 






j?v ^ 


tfj 


/ 







George V. Bibescu 



Gheorghe Bibescu 




Martha Bibescu 




94 



vol. 4, 1967, continuat de Gabriel Strempel, 
Fl. Moisil, L. Stoianovici. Ca istoric literar s-a 
remarcat prin numeroase studii despre lite- 
ratura romana veche. Director al Bibliotecii 
Academiei Romane (1884-1935), membru 
(1902) si presedinte al Academiei Romane 
(1929-1932), vicepresedinte (1932-1935). 

Bibescu, George Valentin 

(3.04.1880, Bucuresti - 2.07.1941, Bucuresti) 
Pilot. Nepot al lui Gheorghe B. si fi al lui 
George B., care a luptat in Mexic, in Corpul 
Expeditionar Francez. In 1905 a construit 
un balon, numit Romania, cu care a facut 
exercitii de zbor la Paris. A invatat pilotaj la 
scoala lui Louis Bleriot de la Pau si a obtinut 
permisul international nr. 20. Fondator si 
comandant al Scolii de pilotaj de la Cotro- 
ceni. Cofondator al Federatiei Aeronautice 
Internationale si al Automobil Clubului 
Roman (1901). Masina lui a fost a IV-a in- 
registrata in Romania si a calatorit, cu sotia 
sa, Martha B., in automobil pana in Persia 
(Ispahan), traversand Rusia si Caucazul. 
Presedinte al Comitetului Olimpic Roman, 
vicepresedinte si presedinte al Federatiei 
Aeronautice Internationale. 

Bibescu, Gheorghe 

(1804, Craiova - 1874, Paris) 
Domn al Tarii Romanesti din 1846, abdicat 
la 1848 de teama revolutiei. Frate cu Barbu 
Stirbei. A studiat Dreptul la Paris. Casatorit 
cu Zoe Mavrocordat. Intors in tara in 1842, 
a fost reprezentant al Doljului in Adunarea 
Publica Extraordinara (parlamentul) condus 
de Pavel Kisseleff in timpul Regulamentului 
Organic, raspunzand de Justitie si Externe. 
Dupa abdicare a plecat la Paris. 

Bibescu, Martha 

nume la na§tere Martha Lucia Lahovary 

(28.01.1889, Bucuresti - 29.11.1973, Paris) 
Prozatoare. Fiica a diplomatului Ion La- 
hovary, grec de origine, se inrudea dupa 
mama cu familia Mavrocordat (purceasa 



din Mavrocordat dragomanul, adica trans- 
latorul Portii Otomane la finele veacului al 
XVII-lea, tot grec), iar sotul, George Valentin 
B., presedinte fondator al Aeroclubului Ro- 
man, era nepotul domnitorului Gheorghe B. 
Prietena cu regina Maria a Romaniei, a fost 
proprietara palatului Mogosoaia, caruia i-a 
redat stralucirea de pe vremea ctitoriei lui 
Constantin Brancoveanu. A calatorit foarte 
mult, fara a studia in vederea unei profesii. 
A debutat la Paris, cu volumul Les huit Para- 
dis (Cele opt raiuri), 1908, Premiul Academiei 
Franceze. I-a cunoscut pe Marcel Proust, 
Anatole France, Paul Valery, Jean Cocteau, 
Rainer Maria Rilke, Paul Claudel s.a., care 
frecventau salonul ei. A cunoscut mari per- 
sonalitati politice ale epocii. S-a consacrat cu 
volumul Isvor, le pays des Sautes (Izvor, tinutul 
salciilor), 2 vol., 1923. Nu si-a uitat niciodata 
tara natala: Une victime royale: Ferdinand de 
Roumanie (O victimd regald: Ferdinand al Roma- 
niei), 1927; Pages de Bukovine et de Transylvanie 
(Pagini despre Bucovina si Transilvania) , 1930. 
Post-mortem i-a aparut la Bucuresti Jurnal 
politic (ianuarie 1939 - ianuarie 1941), 1979. 

Bibicu, Ion 

(4.12.1944, com. Unirea, fosta Osmanu, jud. Braila) 
Inginer electronist. A absolvit Facultatea de 
Electronica si Telecomunicatii a Institutu- 
lui Politehnic din Bucuresti. Cercetator la 
Institutul de Fizica Atomica. Contributii in 
domeniul fizicii experimentale. A inventat 
un prototip de analizor pentru determina- 
rea caseriteitei, a realizat un polarimetru 
Mossbauer. Membru al Societatii Romane 
de Fizica, membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania, membru al Academiei 
de Stiinte din New York. 

Bidian, Augustin Alexandru 
a semnat §/'Alexandru Bidian, 
Nicolae Alexandru Hortopan 

(28.06.1930, Sibiu) 

Teolog si scriitor. In 1 954 ia diploma de licen- 

ta in Teologie, apoi doctoratul in Teologie. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 94 



& 



31.10.2011 17:22:32 



Bie§u 



O piesa de teatru scrisa in acest timp, Tezeu 
sau destinul puterii, apare dupa rasturnarea 
lui Ceausescu, in 1993. Publica diverse 
articole de specialitate in revistele teologice 
din Bucuresti si Sibiu. Un timp activeaza 
ca lector de limba germana la Institutul de 
Teologie din Bucuresti. In toamna lui 1975 
fuge in Germania si se inscrie la Facultatea 
de Filosofie a Universitatii Guttenberg din 
Main. Din 1977 detine postul de lector de 
limba romana la aceeasi universitate. la parte 
la formarea primei organizatii politice in exil 
pentru eliberarea tarii, Consiliul National 
Roman (CNR), infiintat la Paris in 1968, 
unde detine functia de presedinte al sectiei 
Europa Centrala si de Nord, iar ulterior este 
ales membru in Grupul de Conducere. Initi- 
aza si conduce prima publicatie a CNR-ului 
intr-o limba straina, Blick in die Zukunft, 
trimisa personalitatilor politice si bisericesti 
de limba germana. In prezent tine cursuri de 
filosofie si de yoga si scrie in diverse publi- 
catii din tara si din strainatate. Alte lucrari: 
Tropfen aus einer sonnenlosen Welt-Gedichte, 
(Picuri dintr-o lumefdrd soare - Versuri), 1984; 
Das Negative und die Philosophie - Eine geschi- 
chtlich-fundamentale Untersuchung angelehnt an 
die griechische Philosophie, an Hegel und Heide- 
gger (Negativul si filosofia - O cercetare istorica 
fundamental pe baza filosofiei grecesti a lui 
Hegel si Heidegger), 1984; Yoga fur Anfdnger. 
Gesundheit fur Korper und Seek (Yoga pentru 
incepatori. Sdndtdte pentru corp si suflet), 2 vol., 
1986 si 1988. 

Bie§u, Maria 

(3.08.1935, Volintiri, jud. Cetatea Alba, Basarabia) 
Cantareata de opera (soprana lirico-dra- 
matica) si lied, profesoara. Studiaza la 
Conservatorul de Stat G. Musicescu din 
Chisinau (1956-1961) cu Susana Zarifian 
(1956-1960) si Polina Botezat (1960-1961, 
canto), Nachmann Leib (armonie), Ghe- 
orghe Bors (teorie-solfegiu), Aleksandr 
Abramovici si Aleksandra Beilina (istoria 
muzicii), Boris Miliutin si Timofei Gurtovoi 
(miscare scenica). In studentie devine lau- 
reata a Festivalului Mondial al Tineretului 
si Studentilor (Moscova, 1957). Evolueaza 
ca solista in orchestra de muzica populara 
Fluieras (1958-1960). Din 1961 e solista 
la Teatrul de Opera si Balet, debutand in 
rolul titular din opera Tosca de G. Puccini 
(1962). In 1965-1967 isi perfectioneaza ma- 
iestria interpretativa la Teatrul La Scala din 
Milano (Italia) sub conducerea celebrului 
pedagog Enrico Piazza. Tot in acest rastimp 
devine laureata a Concursului International 
P.I. Ceaikovski de la Moscova (premiul al 
Ill-lea). In 1967 obtine premiul I si titlul Cea 




Augustin Al. Bidian 



Maria Bie§u 



mai buna Cio-Cio-San din lume pentru cea 
mai reusita interpretare a acestui rol la Con- 
cursul International consacrat memoriei 
solistei Miura Tamaki (Tokio). A intreprins 
numeroase turnee artistice in Italia, Japonia, 
Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, 
Bulgaria, SUA, Romania, Brazilia, Franta, 
Finlanda, Cuba, Australia, Belgia, Spania, 
Rusia si celelalte republici ale fostei URSS. 
Participa la ciclul de concerte „Voci subli- 
me de la Berlin", la festivalurile muzicale 
Stelele Moscovei, Noptile albe, Primavara 
kieveana, Toamna bielorusa, Zorii Crimeii, 
Martisor etc. Opera italiana romantica din 
secolul al XlX-lea predomina in reperto- 
riul cantaretei. Lista rolurilor interpretate 
cuprinde peste 30 de titluri: Serghei Lazo 
de D. Ghersfeld; Balada eroicd de A. Starcea, 
Alexandru Ldpusneanu de Gh. Mustea. S-a 
produs in filmele Vocea mea e pentru tine 
(Telefilm-Chisinau, 1971); Canta Maria Biesu 
(Telefilm-Chisinau, 1975); Cu dragoste cdtre 
voi (Telefilm-Chisinau, 1979); Cio-Cio-San 
(Moldova-film, 1981); Tosca (Telefilm-Chi- 
sinau, 1982); O, Marie!... (Ecran, Moscova, 
1984). Membra a mai multor jurii ale unor 
concursuri (Glinka, Ceaikovski) si festivaluri 
internationale de canto (Tokio, Barcelona, 
Budapesta). Presedinta a Uniunii Muzici- 
enilor din Republica Moldova (din 1987). 
Vicepresedinta a Uniunii Internationale a 
Muzicienilor (Moscova); fondatoare a Festi- 
valului International al vedetelor de opera si 
balet „Va invita Maria Biesu", care are loc 
anual la Chisinau (ed. I-a,'l9-28.IX.1990). 
Numele ei il poarta Scoala de Arte din Stefan 
Voda (1997). Artista Emerita din Republica 
Moldova (1964). Artista a Poporului din Re- 
publica Moldova (1967) si din URSS (1970). 
Laureata a Premiului de Stat al Moldovei 
(1968) si al URSS (1974). Ordinul Republicii 
(1993). Ordinul National Steaua Romaniei 
in grad de Comandor. Decorata cu Medalia 
de Aur a Fundatiei Irina Arhipova din Rusia. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte a 
Republicii Moldova (1999). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 95 



^ 



31.10.2011 17:22:32 




96 




Nicolae Biletchi 



Francisc Binder 



Biji, Mircea Dragos 

(10.01.1913, Vii§oara, Cluj - 
3.03.1992, Bucure§ti) 

Statistician. A absolvit Filosofia la Cluj si 
din 1940 a lucrat la Bucuresti la Institutul 
Central de Statistics. Din 1948 este profe- 
sor al Institutului si al Facultatii de Drept, 
apoi al ASE. Director general la Directia 
Generala de Statistica (1962-1965). Lu- 
crari: Metoda colectivd de cercetare statistica 
(1957); Ce este statistica (1964), Probleme ale 
statisticii economice desprinse din actiunea de 
perfectionare a sistemului informational (1973). 
Membru corespondent al Academiei Ro- 
mane(1965). 

Biletchi, Nicolae 

(12.03.1937, Opri§eni, reg. Cernauti, 
Bucovina de Nord) 

Critic si istoric literar. A absolvit Universi- 
tatea de Stat din Cernauti. Specializare la 
Institutul de Literatura Universale M. Gorki 
din Moscova. Elev al lui Iuri Kojevnikov. 
A lucrat la Institutul de Limb a si Literatu- 
ra (din 1991 Institutul de Istorie si Teorie 
Literara al ASM, din 1998 Institutul de 
Literatura si Folclor, in prezent Institutul de 
Filologie). Profesor la Facultatea de Istorie 
si Filologie a Universitatii de Stat si la Uni- 
versitatea Pedagogica de Stat din Chisinau. 
Lucrari: Elementele epic si Uric in dramaturgia 
sovieticd moldoveneasca, 1972; Consemndri cri- 
tice, 1976; Consider dri si reconsider dri liter are, 
1983; Romanul si contemporaneitatea, 1984; 
Analize si sinteze critice (2007). Laureat al Pre- 
miului Prezidiului ASM. Distins cu Medalia 
Meritul Civic. 

Binder, Francisc 

prenume la na§tere Franz 
(1824, Sebe§ Alba - 1875, Ploie§ti) 
Farmacist si calator. German ca etnie (sas). 
Farmacist prin traditie familiala, a plecat in 
1849, dupa tulburarile generate de revo- 
lutie, din Ploiesti, unde locuia, in cautarea 
fratelui sau vitreg, Samuel Mauksch, aflat 



in serviciul militar egiptean. A urmat ruta 
Constantinopol-Bagdad-Alep-Cairo, dar 
nu si-a gasit fratele si s-a alaturat misiunii 
austriece catolice din Cairo, gratie careia a 
acoperit de mai multe ori ruta spre Khar- 
tum (capitala Sudanului) si a ajuns pana 
la 3 grade nord de ecuator, calatorind pe 
Nilul Alb. A cunoscut numeroase triburi 
bastinase, printre care si azande, mombuti, 
pigmei. A constituit o bogata colectie etno- 
grafica si istorica, pe care, la intoarcere, a 
donat-o muzeului din Sebes Alba si celui 
din Sibiu (inclusiv un sarcofag). A lasat 
descrieri ale unor specii de animale si de 
plante, ca si ale obiceiurilor locuitorilor 
intalniti, care fac din ele una dintre cele 
mai importante surse pentru stabilirea 
antecedentelor vietii in Africa. 

Birdas, Emilian 

nume la na§tere loan Birdas 
(23.11.1921, Rohia, jud. Maramure§ - 
5.04.1996, Caransebe§) 

Episcop de Alba Iulia. A intrat de tanar ca 
frate la manastirea Rohia (1935), fiind tuns 
in monahism tot acolo, sub numele Emi- 
lian si hirotonisit ierodiacon si ieromonah 
(1941). Si-a inceput studiile la Seminarul 
Monahal de la manastirea Cernica in anul 
1936, dar le-a intrerupt din cauza ocupatiei 
Transilvaniei de Nord. A slujit o perioada 
ca administrator parohial in unele parohii 
din jurul Rohiei si in jurul manastirii Sf. 
Hie din Toplita (1942-1944). Si-a reluat 
apoi studiile la seminariile Sf. Nicolae din 
Ramnicu Valcea si Nifon Mitropolitul 
din Bucuresti (1944-1948) si la Institu- 
tul Teologic Universitar din Bucuresti 
(1948-1952). Dupa absolvirea facultatii este 
numit preot slujitor la Catedrala Patriarhala 
din Bucuresti (1953-1957), apoi devine 
vicar administrativ la episcopia Romanului 
si Husilor (1957-1963). In 1958 a fost hi- 
rotonisit arhimandrit. Ulterior devine pre- 
ot-paroh al Catedralei Reintregirii din Alba 
Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu 
exista o episcopie. La 11 iunie 1973 a fost 
ales episcop-vicar al arhiepiscopiei Sibiu- 
lui, cu titlul Rasinareanul, fiind hirotonisit 
arhiereu in 1973. In 1975 a fost infiintata 
Episcopia Ortodoxa de Alba Iulia, fiind ales 
la 14 decembrie 1975 episcop al noii struc- 
turi bisericesti. A contribuit la reconstruirea 
din temelii a unui numar de 72 de biserici 
ortodoxe si la repararea altor sute de laca- 
suri de cult. In 1990 a fost obligat sa demisi- 
oneze din scaunul de episcop de Alba Iulia. 
In 1994 a fost ales episcop al reinfiintatei 
eparhii a Caransebesului. A publicat studii 
de teologie si istorie, dintre care amintim: 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 96 



& 



31.10.2011 17:22:32 



Blajevici 



Originea istoriei a voturilor monahale (1954); 
Stavropighia in Dreptul bisericesc (1955); Alba 
Iulia, or as bimilenar (Sibiu, 1975); Satul Rohia 
si Manastirea Sf. Ana (Cluj, 1980); Manas- 
tirea Ramet, vatra de spiritualitate ortodoxd 
(Alba Iulia, 1981); Pagini din istoria scaunului 
vladicesc ortodox roman din Alba Iulia (1982); 
Satul si Manastirea Rohia din Tar a Ldpusului 
(Bucuresti, 1994). A reeditat Noul Testament 
de la Bdlgrad din 1648 (1988) si Bucoavna de la 
Alba Iulia din 1699 (1989). Ca omagiu pen- 
tru intreaga activitate, a fost ales membru de 
onoare al Academiei Romane in 1992. 

Birlic 

V. Vasiliu-Birlic, Grigore 

Bitzan, Ion 

(23.08.1924, Limanu, jud. Constanta - 
15.09.1997, Bucuresti) 

Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
la Bucuresti, unde a devenit profesor la 
Institut. A expus in Romania, Italia, Brazilia, 
Franta, Germania, Scotia, Olanda, SUA, Ir- 
landa, Japonia, Iugoslavia, Norvegia, Spania, 
Ungaria, Polonia. A reprezentat Romania 
la Bienalele de la Venetia din 1964 si 1997. 
Pretuit de Mihail Bahtin, semiotician, pentru 
modernitatea demersului sau plastic. Distins 
cu Premiul pentru Pictura Monumentala al 
UAP (1965), Ordinul National pentru Cul- 
tura, clasa a Il-a, 1968; Premiul Criticii de 
Artaal UAP, 1977. 

Blaga, losif 

(1864, Lancram, jud. Alba - 2.06.1937, Brasov) 
Estetician. A facut Teologia la Sibiu si 
Literele la Budapesta. A fost profesor, apoi 
director la liceul Andrei Saguna din Brasov. 
A calatorit in Suedia, Norvegia, Franta. 
A fost membru al Consiliului National al 
Unitatii Romanilor, care a pregatit Unirea de 
la 1918. A fost vicepresedinte al Senatului 
Romaniei (1928-1931). Lucrari: Teoria dra- 
mei, 1899; Din estetica tragicului, 1900. Este 
primul estetician care se ocupa, in Romania, 
de literatura dramatica. 

Blaga, Lucian 

(9.05.1895, Lancram, jud. Alba - 6.05.1961, Cluj) 
Scriitor. Nepot al lui losif B. A absolvit Facul- 
tatea deTeologie din Cluj (1917) si s-ainscris 
la Facultatea de Filosofie a Universitatii din 
Viena, unde si-a luat si doctoratul (1920). 
A fost atasat de presa la Varsovia, Praga, 
Berna (1926-1932), consilier de legatie la 
Viena si Berna, ministru plenipotentiar la 
Lisabona, profesor la Universitatea din Cluj. 
A fost membru al ASTRA. Membru fondator 
al Gdndirii. A editat la Sibiu revista Saeculum, 
1943-1944. A scris versuri, filosofie, teatru, 




Emilian Birda§ 



Lucian Blaga 



eseuri, studii. Dupa razboi a fost bibliotecar 
la Biblioteca Universitatii din Cluj, apoi cer- 
cetator la Institutul de Filosofie al Academiei, 
Filiala Cluj. A colaborat la Gazeta Transilva- 
niei Convorbiri liter are s.a. Cele mai cunos- 
cute lucrari de filosofie: Trilogia cunoasterii, 
1944; Trilogia valorilor, 1946; Trilogia julturii, 
1946; poezie: Poemele luminii, 1919; In marea 
trecere, 1924; Lauda somnului, 1929, Premiul 
Societatii Scriitorilor Romani, Premiul Aca- 
demiei Romane; La cumpana apelor, 1933; La 
curtile dorului, 1939; Nebdnuitele trepte, 1943; 
Foezii, 1962; teatru: Zamolxe, 1921, Premiul 
Universitatii din Cluj; Daria, 1925; Mesterul 
Manole, 1927; Cruciada copiilor, 1930; Avram 
Iancu r 1934; Area lui Noe r 1944; eseuri: Pietre 
pentru templul meu, 1921, Premiul Academi- 
ei; Hronicul si cantecul varstelor, 1965; studii: 
Gandirea romaneascd in Transilvania in secolul 
al XVIII-lea, 1966; Experimentul si spiritul 
matematic, postum, 1969. Filosofia sa este ori- 
ginala, imbinand pantheismul si ortodoxia. 
Un fragment de roman, Luntrea lui Charon, a 
aparut postum, in 1989. Romanul a fost edi- 
tat in intregime in 1990. Initial expresioniste, 
scrierile lui evolueaza spre o formula proprie, 
expresie a unei estetici si filosofii originale, 
exacerbata de setea de transcendent, imbi- 
bata de mitologia romaneasca. A tradus in 
romaneste Faust de Goethe, din Lessing si 
Holderlin. Membru al Academiei Romane 
(1936), exclus (1948) si reinregistrat (1990). 

Blajevici, Predrag 

(5.01.1974, Podgorat, Valea Timocului, Serbia) 
Medic. A absolvit Liceul Sanitar la Zajecar si 
Facultatea de Medicina la Universitatea din 
Craiova. Este fondatorul asociatiei romanesti 
Ariadnae Fillum, presedinte al Partidului De- 
mocrat al Rumanilor din Serbia, presedinte al 
Comitetului de conducere al Federatiei Ru- 
manilor din Serbia si prim-vicepresedinte al 
Consiliului National al Minoritatii Nationale 
Rumane din Serbia. Din 2008 este presedinte 
al Consiliului Adunarii comunei romanesti 
Bor de pe Valea Timocului. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 97 



^ 



31.10.2011 17:22:32 



Blajevici 




98 



Blajevici, Teoctist 

(23.02.1807, Ipotesti, Suceava - 
27.09/9.07.1879) 

Carturar si preot. Absolvent al Institutului 
Teologic din Cernauti, preot la Storojinet si 
Prisacareni, egumen la manastirea Drago- 
mirna, mitropolit al Bucovinei si Dalmatiei. 
S-a ocupat de gramatica limbii romane, in 
tentativa de unificare a graiurilor intr-o 
limba romana literara: Theoretisch-praktische 
Grammatik der Daco-Romanischen Sprache 
(Gramatica practico-teoretica a limbii daco-roma- 
ne), Lemberg-Cernauti, 1844. 

Blandiana, Ana 

nume la na§tere Otilia Valeria Coman 

(25.03.1942, Timisoara) 

Poeta. A absolvit Facultatea de Filologie la 
Cluj (1967) r a fost redactor la Amfiteatru si 
Viata studenteasca (Bucuresti), dupa ce avu- 
sese interdictie de publicare (1959-1963) ca 
fiica de „dusman al poporului" (tatal, preot, 
a fost detinut politic). In 1968 a fost invita- 
ta, impreuna cu sotul, scriitorul Romulus 
Rusan, de Guvernul Cehoslovaciei, sa scrie 
despre „primavara de la Praga". A avut o 
bursa de studii la Iowa City (1973-1974). 
Premiul Herder, 1982. II desemneaza bursier 
pe Emil Hurezeanu. A debutat cu volumul 
Persoana intaia plural (1964). Poezia este an- 
timetaforica, situatia dilematica se refera la 
normele etico-sociale in raport cu aspiratia 
spre puritate a fiintei interioare: Cdlcaiul 
vulnerabil, 1966; A treia taind, 1969, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Calitatea de martor, 1970, 
Premiul Academiei; Poezii, 1974; Cea mai 
frumoasa dintre lumile posibile, 1978; Intdmplari 
din grddina mea, 1980, Premiul Uniunii Scrii- 
torilor pentru literatura pentru copii; Proiecte 
de trecut, 1982, Premiul Asociatiei Scriitorilor, 
Bucuresti; Coridoare de nisip, 1984; Stea de 
pradd, 1985; Intdmplari depe strada mea, 1988; 
Arhitectura valurilor, 1990; Sertarul cu aplauze, 
1992; Soarele de apoi, 2000; Coridoare de oglinzi, 
2003. A scris versuri pentru copii, unde Mo- 
tanul Arpagic este identificat cu dictatorul 
Nicolae Ceausescu: Poeme fara Arpagic, pentru 
cititorul eel mai mic, 1991; Imitatie de cosmar, 
proza, 1 995; In dimineata de dupa mo arte, 1996. 
Premiul National pentru Poezie „Mihai Emi- 
nescu" (1997). Initiatoare a Aliantei Civice 
(1990), presedinta a PEN-Clubului Roman si 
a altor organizatii civice (Fundatia Academia 
Civica, 1994; editoare a Bibliotecii Sighet, 
despre lagarele comuniste). Membru al Aca- 
demiei Europene de Poezie (1998), membru 
fondator al Academiei Mondiale de Poezie, 
Verona, 2001, de sub egida UNESCO. 



Blank, Aristide 

(1.01.1883, Bucure§ti - 1.01.1960, Paris) 
Bancher. Evreu sefard. Nepot al lui Mau- 
riciu B. Membru al Partidului National 
Liberal. A absolvit Dreptul si Stiintele Eco- 
nomice la Berlin. A preluat afecerile tatalui 
sau in 1914. Prieten cu I. Gh. Duca, a fost 
trimis la Londra impreuna cu Danielopolu, 
pentru a obtine un credit spre a cumpara 
armament. In 1916 a deschis o filiala la Iasi. 
In 1923 banca avea 25 de sucursale (Paris, 
Istanbul, Viena, New York). In calitate de 
consilier al lui Nicolae Titulescu, a finantat 
infiintarea Companiei Franco-Romane de 
Aviatie (1920), a Companiei Aviatiei Civile 
Romane. Fondator, in 1923, al Editurii 
Cultura Nationala, pe care a si finantat-o, 
oferindu-i conducerea lui Vasile Parvan. 
A fost economistul casei regale din 1930. 
A preluat de la Constantin Mille, in 1937, 
trustul Adevarul. Pe fondul marii crize din 
anii 1930, banca a intrat in incapacitate de 
plata (in 1931), iar M. Manoilescu, adept al 
lui Mussolini, a ajutat falimentul ei, surve- 
nitin 1932. 

Blank, Mauriciu 

(1828, Pitesti - 1929, Bucuresti) 
Bancher. Evreu sefard, familie venita in 
veacul al XVIII-lea din Spania, cu numele 
Durrera el Blanco. A studiat la Viena Co- 
mertul si Finantele. Revenit in 1863, a fost 
angajat de Jacob Marmorosh, firma de cre- 
dit agreata de Banca Imperiala Otomana din 
Constantinopol. Din 1869 devine copropri- 
etar al firmei de credit, iar din 1874 devine 
Banca Marmorosh-Blank. Anghel Saligny 
construieste un sediu nou. Aceasta banca 
a finantat guvernul roman in timpul raz- 
boiului de independenta si apoi a finantat 
construirea cailor ferate Buzau-Marasesti 
1879-1881; Dorohoi-Iasi 1894; Ramnicu 
Valcea-Caineni 1895, strap ungerea tunelu- 
lui de la Barbosi (1882), canalizarea orasului 
Bucuresti, precum si modernizarea portului 
Constanta. A pus bazele mai multor soci- 
etati: Societatea Romana pentru Comertul 
si Industria Petrolului (1903), impreuna cu 
Dimitrie A. Sturdza si G.G. Assan; Socie- 
tatea Columbia (1905); Creditul Petrolifer 
(1906), impreuna cu Disconto Gesellschaft. 
In decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C. 
Bratianu i-a cerut parerea in legatura cu 
trimiterea tezaurului romanesc la Moscova. 
Batranul bancher 1-a sfatuit sa nu-1 trimita 
sub nici o forma in Rusia, sustinand ca e 
mai sigur sa fie trimis in Anglia. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 98 



^ 



31.10.2011 17:22:33 



Boc 




Ana Blandiana 



Claudiu Bleont 



Bleont, Claudiu 

(27.08.1959, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti. A lucrat la 
Teatrul din Petrosani si la Teatrul National 
din Bucuresti. A participat la numeroase 
festivaluri in Anglia, Brazilia, Italia, Portuga- 
lia r Grecia. Roluri in teatru: A doudsprezecea 
noapte de Shakespeare; Torquato Tasso de Go- 
ethe; Zbor deasupra unui cuib de cuci dupa Dale 
Wasserman; Livada de visini de A.P. Cehov; 
Pdsdrile de Aristofan; Numele trandafirului 
dupa Umberto Eco; Ultima ord de Mihail 
Sebastian; O scrisoare pierdutd de I.L. Caragi- 
ale; roluri in film: Sd mori rdnit din dragoste 
de viata, regia Mircea Veroiu, 1984; Pas in 
doi, regia Dan Pita, Premiul pentru eel mai 
bun actor, Costinesti 1985; O vara de neuitat, 
dupa Bijuterii de familie de Petru Dumitriu, 
regia Lucian Pintilie, 1995, Cannes - selectia 
oficiala. Premiul Fipresci, New Delhi. 

Bobescu, Lola 

(9.08.1921, Craiova - 
4.09.2003, Sart les Spa, Belgia) 
Muziciana. Si- a inceput cariera ca un copil 
minune, dand primul recital la 6 ani, im- 
preuna cu tatal sau. A primit primul premiu 
international in 1934 la Conservatorul din 
Paris. A fondat in 1958 Orchestra de Camera 
a Waloniei. A fost profesoara la Conserva- 
torul din Bruxelles si a format generatii de 
violonisti ca membra a juriului Concursului 
Regina Elisabeta (Belgia) in intervalul 1971- 
1999. A inregistrat in interpretare proprie 
sonate de Beethoven, Faure, Brahms, Franck 
si Debussy, ca si opere din repertoriul baroc. 

Bob, loan 

(1739, Iclod, Cluj - 2.10.1830, Blaj) 
Carturar si cleric. A studiat la Seminarul 
Catolic din Cluj. Episcop greco-catolic de 
Blaj (din 1784), a luptat pentru emanciparea 
sociala si nationala a romanilor din Tran- 
silvania, fiind unul dintre autorii textului 
Supplex Libellus Valachorum (1792), adresat 



imparatului Leopold al II-lea al Austro-Un- 
gariei, document fundamental in lupta pen- 
tru drepturi nationale a transilvanenilor. 
A scris Dictionarul rumanesc, lateinesc si ungu- 
resc, 1822-1833, primul dictionar etimologic, 
avand 11 000 de cuvinte. De asemenea, 
a editat Biblia de la Blaj, 1784, considerata 
pana astazi monument de cultura de catre 
greco-catolicii din Romania. 

Bobutac, Valeriu 

(13.03.1945, Hincauti, Edinet, Republica Moldova) 
Om politic. A absolvit Institutul de Econo- 
mie si Comert la Lwov, azi Ucraina. A lucrat 
in cooperatia de consum, a fost ministru 
al Comertului (1985), viceprim-ministru 
si ministru al Economiei (1994-1996). 
Director al Institutului de Cercetari in do- 
meniul pietii si marketingului si presedinte 
al companiei Renasterea. Ambasador in 
Rusia si prin cumul in Finlanda si Kazah- 
stan (1997-2001) si in Ungaria, prin cu- 
mul in Republica Ceha, Slovacia, Croatia, 
Slovenia, Bosnia si Hertegovina, Sfantul 
Scaun si Comisia Dunarii (din 2005). A fost 
guvernator al BERD (Banca Europeana 
pentru Reconstructie si Dezvoltare) si vi- 
ceguvernator al Bancii Mondiale din partea 
Republicii Moldova. 

Boc, Emil 

(6.09.1966, Rachitele, jud. Cluj) 
Prim-ministru al Romaniei. A absol- 
vit facultatile de Istorie si de Drept ale 
Universitatii din Cluj. Specializari la univer- 
sitatile din Nottingham (Anglia), Pittsburgh, 
Michigan si Virginia (SUA), Bruxelles (Bel- 
gia). Conferentiar la Facultatea de Stiinte 
Politice, Administrative si ale Comunicarii 
si Facultatea de Drept de la Universitatea 
din Cluj. Avocat in Baroul Cluj. Membru 
al Partidului Democrat-Liberal. Deputat 
(2000-2004), presedinte al partidului (din 
2003), primar al Clujului (din 2004), prim- 
ministru (2008-2009, demis de Parlament 
prin motiune de cenzura; din decembrie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 99 



^ 



31.10.2011 17:22:33 



Bodea 




Valeriu Bobutac 



Emil Bodnara§ 




100 



2009 reinvestit de presedintele Romaniei, 
activ si in prezent). Lucrari: Separatia pu- 
terilor in stat, 2000; Institutii politice siproceduri 
constitutionale in Romania, 2007. 

Bodea, Cornel 

(28.08.1903, Viena - 8.12.1985, Cluj-Napoca) 
Inginer chimist. A absolvit liceul la Cernauti 
si Chitnia la Institutul Politehnic din Berlin. 
S-a specializat la Paris, la College de France. 
A fost profesor la Institutul Agronomic si 
apoi la Institutul de Chimie al Academiei, 
filiala Cluj. Coordonator al Tratatului de 
biochimie vegetala, 1964. Lucrari: O noua me- 
toda pentru dozarea formolului (1930), Obtinerea 
zaharului din cocenii deporumb (1932), Actiunea 
tetracetatului de plumb asupra retrohidrocarotinei 
(1961), Progrese in cunoasterea mecanismului 
biochimie al vederii (1973). Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1963). 

Bodea, Cornelia 

(9.04.1916, Dud, Arad) 

Istoric. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, specialitatea istorie universale, si 
Scoala Superioara de Arhivistica si Paleogra- 
fie. Cercetator la Institutul de Istorie Nicolae 
Iorga din Bucuresti (din 1949). Profesor 
invitat in Ohio, Boston. Lucrari: Documente 
privind Unirea Principatelor (1963), Bibliografia 
istoriea a Romaniei sec. XIX, 2 vol. (1 972, 1 974), 
Lupta pentru unitatea nationala 1834-1848 
(1967), Premiul Academiei Romane. Mem- 
bru al Academiei Romane (1992). 

Bodiul, l(van) l(vanovici) 

(21.12/3.01.1918, Alexandrovka, reg. Nikolaev, 
azi Ucraina) 

Om politic. Ucrainean ca etnie. A absolvit 
Colegiul Agrotehnic la Voznesensk, reg. 
Nikolaev, Ucraina. A lucrat in regiunea 
Odessa ca agronom. A absolvit Academia de 
Medicina Veterinara a RKKA (Armata Rosie 
a Muncitorilor si Taranilor) la Moscova. 
A fost sef al serviciilor veterinare in diverse 



regimente si divizii ale Armatei Rosii. Reve- 
nit in Moldova in 1946, a fost prim-adjunct 
al comisarului poporului pentru agricultura 
din Sovietul de Ministri, controlor al Con- 
siliului pentru treburile colhozurilor de pe 
langa Guvernul URSS pentru RSS Mol- 
doveneasca, prim-secretar al Comitetului 
raional Chisinau al PCM si director al Casei 
Republicane a Agronomilor. Dupa absolvi- 
rea Scolii Superioare de Partid la Moscova 
(1959), a fost prim-secretar al CC al PCM, 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri 
al URSS si membru in Comitetul Central 
al PCUS, membru in Comitetul Central al 
PCUS. Prieten cu Leonid Brejnev. Distins 
cu Ordinul Lenin, Ordinul Razboiul pentru 
Apararea Patriei, Ordinul Insigna de onoare 
a Moldovei si de mai multe ori Ordinul 
Steaua Rosie. 

Bodnara§ Emil 

nume la na§tere Bodnariuk 
(10.02.1904, laslovat, com. Mili§euti, 
jud. Suceava - 24.01.1976, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Universita- 
tea din Iasi, Scoala Militara la Timisoara, ca 
sef de promotie (1927) si Scoala de Artilerie 
din Bucuresti ca sef de promotie (1930). 
In 1932 a dezertat din armata si a fugit in 
URSS. S-a intors ilegal in tara in 1935 pen- 
tru a indeplini sarcini trasate de GPU (ser- 
viciul de spionaj sovietic), dar a fost arestat 
si condamnat la 5 ani munca silnica, facuti 
la Brasov, Doftana si Caransebes. Membru 
PCR din 1940. A fost alaturi de Gheorghe 
Gheorghiu-Dej inca de la inceput. A or- 
ganizat formatii paramilitare clandestine. 
A participat, alaturi de Lucretiu Patrasca- 
nu, la lovitura de stat organizata de regele 
Mihai pentru inlaturarea lui Antonescu 
si a facut parte din grupul operativ care a 
organizat insurectia armata de la 23 august 
1944. A fost secretar general al presedintiei 
Consiliului de Ministri pentru supraveghe- 
rea Serviciilor Secrete (1945-1947), a fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 100 



& 



31.10.2011 17:22:33 



Bogdan 



membru al Comitetului Central si Biroului 
Politic al PCR din 1945, ministru al Apararii 
cu gradul de general-colonel (1947-1955), 
ministrul Transporturilor si Telecomunica- 
tiilor (1957-1959), vicepresedinte al Con- 
siliului de Ministri (1955-1965) si prim- 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri al 
RPR (1955-1957; 1965-1967), fiind general 
cu patru stele. A avut un rol important in 
propulsarea lui Nicolae Ceausescu. Comu- 
na Miliseuti s-a numit Bodnaras intre anii 
1976 si 1996. 

Bodnarescu, Samson 

(27.06.1840, Voinel, jud. Suceava - 
3.03.1902, Pomarla, jud. Boto§ani) 
Poet. A studiat la Universitatea din Iasi, unde 
a fost remarcat de Titu Maiorescu. Acesta 1-a 
trimis la Viena la studii (1868-1870). Si-a 
luat doctoratul in filosofie la Giessen, Ger- 
mania. A fost bibliotecar la Biblioteca Cen- 
trala din Iasi, director al liceului Vasile Lupu 
din Iasi. A facut parte din societatea Junimea. 
A scris meditatii filosonce, epigrame, elegii: 
Din Scrierile lui Samson Bodnarescu, 1884 si 
tragedii: Lapusneanu Vodd, 1878-1879. A fost 
influentat de romantismul german si este 
considerat precursorul lui Eminescu, desi 
au fost aproape contemporani. 

Bodogae, Teodor 

(10.03.1911, Cetatea de Balta, jud. Alba - 
22.11.1994, Sibiu) 

Teolog. A studiat la Academia Teologica din 
Sibiu si la Facultatea de Teologie din Cer- 
nauti. Specialized la Atena, Belgrad, Berlin 
si Tubingen. Profesor la Academia Teologica 
si Institutul Teologie din Sibiu. Lucrari: 
Ajutoarele romdnesti de la mdndstirile din Sfdntul 
MunteAthos, 1940; Din istoria Bisericii Ortodo- 
xe de acum 300 de ani. Sinodiu de la Iasi, 1943; 
Un capitol din relatiile romdno-ruse: Mitropolitul 
Petru Movila, 1946; Cdteva documente in legatu- 
ra cu framantdrile sociale ale romdnilor ardeleni 
in vara anului 1848, 1956; Dimitrie Cantemir- 
Loca obscura, traducere si comentarii, 1973; 
Origen. Scrieri alese, I. Din lucrarile exegetice la 
Vechiul Testament, Bucuresti, 1981. 

Bogdan I 

V Musat, Bogdan I 

Bogdan, Alexandru 

(19.05.1941, Bucure§ti) 

Medic veterinar. Ainceput Facultatea de Zo- 
otehnie din cadrul Institutului Agronomic 
Bucuresti si a continuat, absovind-o, Facul- 
tatea de Medicina Veterinara, apoi Economie 
Agrara la Facultatea de Stiinte Economice 




Alexandru Bogdan 



din Cluj. Specializare la Hanovra. Profesor 
la Facultatea de Medicina Veterinara, apoi de 
Zootehnie din Cluj. Director al Centrului de 
Biotehnologii din Cluj, director al Centrului 
National de Reproductie si Selectie a Ani- 
malelor (din 1993). Contributii in domeniul 
selectiei genetice. A elaborat conceptele de 
zootehnie nucleara si medicina veterinara 
nucleara. Presedinte al Asociatiei Roma- 
ne pentru Embriotransfer, presedinte de 
onoare al Asociatiei Nationale a Medicilor 
Veterinari Specialisti in Zootehnie, membru 
al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Ro- 
mania, membru corespondent al Academiei 
Romane(1991). 

Bogdan-Duica, Gh(eorghe) 

(2.01.1866, Bra§ov - 20/21.09.1934, Bra§ov) 
Critic si istoric literar. Studii universitare la 
Budapesta si Jena. Profesor de istoria litera- 
turii romane moderne la Universitatea din 
Cluj. Intensa activitate publicistica in spri- 
jinul idealului unitatii nationale. Principalul 
exponent roman al istoriei literare de orien- 
tare pozitivista, din pacate lipsit de intuitie 
valorica: Petru Maior, 1893; Istoria Tdrdnismu- 
lui, vol. I: Viata si opera intaiului taranist roman. 
Ion lonescu de la Brad, 1921; Istoria literaturii 
romane moderne. Intdii poeti munteni, 1923; 
Viata si ideile lui Simion Bdrnutiu, 1 924; Viata 
si opera lui Gheorghe Lazar, 1924; loan Barac, 
1933; Eftimie Murgu, 1937, postum. Membru 
al Academiei Romane (1921). 

Bogdan, loan 

(25.07.1864, Scheii Bra§ovului - 
1.06.1919, Bucure§ti) 

Istoric si filolog. Elev al lui A.D. Xenopol, 
Aron Densusianu, specializat in Germania, 
Italia, Austria, Rusia (Petersburg, Moscova), 
Polonia. Slavist si polonist de reputatie 
europeana. Profesor la Universitatea din 
Bucuresti. A contribuit la elaborarea pri- 
mului regulament unic de functionare in 
invatamantul superior romanesc, a condus 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 101 



^ 



31.10.2011 17:22:33 



Bogdan 




102 



revista Convorbiri literare (1902-1906), a 
fost presedinte al Comisiei Istorice a Ro- 
maniei, membru al Societatii de Istorie si 
Antichitati din Moscova (1890), membru al 
Academiei Romane (1903) si vicepresedinte 
al ei (1910-1919). S-a ocupat de perioada 
medievala a culturii romane, publicand edi- 
tii fundamentale, cu traduceri si comentarii: 
Vechile cronici moldovenesti pdna la Ureche, 
1891; Cronici inedite atingdtoare la istoria ro- 
manilor, 1895; Cronica lui Constantin Manas- 
ses. Traducere mediobulgara f acuta pe la 1350, 
1922 s.a. loan Bogdan a gasit aceste glose, 
in anul 1890, intr-un manuscris prezentat 
cu ocazia unei expozitii de la Moscova. 
Manuscrisul reproduce o versiune slavona 
a Sintagmei lui Matei Vlastaris. Ca margina- 
lii, pe paginile manuscrisului sunt scrise 
662 de glose in limba romana si vreo 70 in 
limba slavona. Ele au primit denumirea de 
„glosele Bogdan". 

Bogdan, Petru 

(29.01.1873, Cozme§ti, la§i - 28.03.1944, la§i) 
Chimist. A studiat la Liceul National din Iasi 
(absolvit in 1891), apoi la Facultatea de Stiin- 
te la Universitatea din Iasi, pe care o absolva 
in 1893. Dupa sustinerea, in Germania, a 
tezei de doctorat, a predat un timp in invata- 
mantul secundar la Liceul Internat si Liceul 
National, precum si la Scoala Normala Vasile 
Lupu din Iasi. Incepand din 1906 si-a des- 
fasurat activitatea la Universitatea din Iasi, 
fiind eel care a inflintat si condus, din 1913, 
prima Catedra de chimie-fizica din tara. 
Printre numerosii sai student! si discipoli 
s-au numarat Horia Hulubei si Radu Cer- 
natescu. Litre 1926 si 1940 a fost, alternativ, 
rector si prorector al universitatii iesene. 
Intre 1941 si 1944 a fost directorul Funda- 
tiei Regale Ferdinand I. Ca o recunoastere 
a activitatii sale stiintiflce, Universitatea din 
Nancy (Franta) i-a acordat titlul de Doctor 
Honoris Causa. A fost un membru respectat 
al Partidului National Taranesc. Cercetari in 
domeniul disociatiei electrolitice, al constitu- 
tiei moleculare a lichidelor: Teoria electrolitica 
a materiei, 1906; Repejunea sunetului la corpurile 
lichide, 1913; Introducer e in studiul chimieiftzice, 
2 vol., 1921, 1924; Teoria cinetica si Curs de 
chimie ftzica, 4 vol., 1924. Membru titular al 
Academiei Romane (1926). 

Bogo§, Dimitrie 

(14.06.1889, Groze§ti, jud. Lapu§na - 
14.05.1946, Bucure§ti) 

Om politic, primar al Chisinaului. A absolvit 
Seminarul Teologic la Chisinau si Facul- 
tatea de Drept la Varsovia, Polonia. Dupa 



absolvirea Scolii de Ofiteri a fost pe frontul 
Primului Razboi Mondial in Polonia si in 
tarile baltice. A aderat la Partidul National 
Moldovenesc in 1917, fiind insarcinat sa 
organizeze armata nationala. A fost primul 
ei sef de Stat Major si a pregatit unirea cu 
armata romana. A fost prefect al judetului 
Lapusna intre 1918 si 1920, director pentru 
Basarabia la Ministerul de Interne pe timpul 
guvernarii maresalului Averescu, el insusi 
basarabean (1921), si ministru al Basarabiei 
in scurta guvernare a lui Take Ionescu, 1922, 
primar al orasului Chisinau, 1931-1934 si 
deputat in trei legislaturi in Parlamentul Ro- 
maniei. In eel de-al Doilea Razboi Mondial 
a participat la eliberarea Basarabiei si a Tran- 
silvaniei de Nord. Si-a publicat amintirile in 
volumul La Raspantie, 1924. A fost distins 
cu ordinele Sfanta Ana si Sfantul Stanislav, 
pentru vitejie in armata tarista, ordinul 
Regele Ferdinand clasa I, Steaua Romaniei 
in grad de comandor, Coroana Romaniei in 
grad de comandor si Vulturul Romaniei in 
grad de ofiter. 

Bogrea, Vasile 

(26.09/8.10.1881, Tarnauca, jud. Dorohoi, 
azi parte din el Tn Ucraina - 8.09.1926, Viena) 
Lingvist si filolog. A urmat Facultatea de 
Litere si Facultatea de Drept din Iasi (1902- 
1906). A audiat cursuri de fllologie clasica 
la Berlin (1910-1913). Profesor de greaca si 
latina la liceul din Piatra Neamt (1906-1910). 
Profesor la Liceul Internat din Iasi (1913- 
1919). Profesor la Catedra de limbi clasice a 
Facultatii de Litere si Filosone a Universitatii 
din Cluj (incepand din 1920). Impreuna cu 
Sextil Puscariu a pus bazele Muzeului Limbii 
Romane (1919) si ale Societatii Etnografice 
din Cluj (1923), devenind unul dintre cola- 
boratorii activi ai acestora. A scris aproape 
300 de studii si articole referitoare la istoria 
limbii, lexicologie, etimologie, toponimie 
si antroponimie: Pagini istorice si filologice. 
Cdteva consideratii asupra toponimiei romanesti, 
1922; Romdnii in civilizatia vecinilor, 1925; Din 
onomastica folcloristica. Sfintii medici in graiul si 
folclorul romdnesc, 1926. Umanist de o vasta 
eruditie, a avut o pregatire temeinica si o 
vocatie certa pentru filologia clasica. A fost, 
de asemenea, poet si traducator. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1920. 

Bogza, Geo 

(6.02.1908, Ploie§ti - 14.09.1993, Bucure§ti) 
S editor. Frate cu Radu Tudoran (Nicolae 
Bogza). A absolvit Scoala de Marina la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 102 



^ 



31.10.2011 17:22:33 




Petru Bogdan 



Vasile Bogrea 



Geo Bogza 



lulia Boiarschi 



Constanta (1925). A fost redactor-sef al 
revistei de avangarda Urmuz. A debutat cu 
Jurnal de sex, 1 92 9, ilustrat de Ligia Macovei. 
Dupa Poemul invectiva, 1933, suporta rigori 
judiciare din pricina limbajului trust. Dupa 
anii de inceput s-a departat de avangarda, 
continuand sa ramana ancorat in social, fie 
ca a scris versuri: loana Maria, 1937; Cantec 
de revoltd, de dragoste si moarte, 1945; Orion, 
1978 sau reportaje. Maestru al reportajului 
literar: Lumea petrolului, 1934; Tabacdrii, 
1935; Tara de piatrd, 1935; Tragedia popo- 
rului base, 1939, publicat dupa experienta 
traita la Paris si in razboiul civil din Spania, 
1935; Cartea Oltului, 1945; Oameni si cdrbuni 
in Valea Jiului, 1947; Tablou geografic, 1954; 
Meridiane sovietice, 1956, Premiul de Stat. In 
1978 a obtinut Marele Premiu al Uniunii 
Scriitorilor pentru intreaga activitate litera- 
ra. Membru al Academiei Romane (1955), 
membru al Consiliului National pentru 
Apararea Pacii (1955). 

Boiagi (Boiadji), Mihail G., nume la na§tere 
MixaqA Mnoiax^n<;, in albaneza Bojaxhi 
(1780, Budapesta - 1845, Budapesta) 
Filolog. Aroman ca etnie. Maica Tereza a fost 
o descendenta a familiei Boiagi (Bojaxhi). 
Lucrari: Aromunisch oder Mazedowalachisch 
Sprachlehre (Gramatica romdna sau macedoro- 
mdna, semnata Michael G. Bojadschi, prima 
despre acest dialect), Viena, 1913; Orbispictis 
(Lumea inchipuitd). 

Boiarschi, lulia 

(1928 - 15.01.1996, Chi§inau) 
Fizician. Sotie a lui Sviatoslav Moscalenco. 
A absolvit Facultatea de Fizica la Univer- 
sitatea de Stat din Chisinau (prima femeie 
din Republica Moldova) si s-a specializat in 
cristalografie. Eleva a lui I. Perlin. Profesor al 
Facultatii de Fizica, apoi cercetator la Insti- 
tutul de Fizica Aplicata al ASM. Contributii 
la cercetarea si modelarea curgerii plastice a 
materialelor la penetrare. Lucrari: Legitdtile 



deformdrii cristalelor in starea de tensiune neo- 
mogend. Membru al Academiei de Stiinte a 
Moldovei. 

Boiu, Zaharia 

(1.03.1834, Sighi§oara - 24.10/6.11.1903, Sibiu) 
Poet si publicist. A absolvit Seminarul 
Teologic din Sibiu si a studiat pedagogia 
la Leipzig. Profesor de pedagogie la In- 
stitutul Diecezan din Sibiu, consilier al 
arhiepiscopiei. Membru si prim-secretar 
al ASTRA. Lucrari: Abtidariu pentru scoalele 
poporale romane; Manuducere pentru intrebuin- 
tarea abtidariului, 1861; Carte de cetire pentru 
scoalele poporale romane, 1865-1867; Sunete si 
resunete, 1862; Frunze de laur, 1904, postum. 
Membru corespondent al Societatii Acade- 
mice Romane (1877). 

Bojanca, Damaschin T. 

(18.11.1802, Garli§te, Cara§-Severin - 
17.08.1869, Dumbraveni, Suceava) 
Istoric si publicist. A studiat la Varset, in 
Banatul Sarbesc, apoi la Timisoara, Sze- 
ghedin, Oradea, Pesta (Ungaria). A lucrat, 
impreuna cu Moise Nicoara, pentru co- 
munitatea romaneasca din Ungaria. A fost 
chemat in Moldova de Gh. Asachi, ca rector 
al Seminarului de la Socola, Iasi. Aflat in 
descendenta Scolii Ardelene, 1-a editat pe 
Petru Maior - Istoria pentru inceputul romanilor 
in Dachia, 1834 -, dupa ce scrisese el insusi 
in latina o lucrare in apararea romanitatii 
poporului si culturii romane: Animadversio 
in dissertationem Hallensem sub titulo: Erweiss 
dass die Walachen nicht romischer Abkunft sind, 
1827, lucrarea cu care polemizeaza fiind a 
lui Sava Tokoli, care sustinea originea slava 
a poporului roman. A publicat la Biblioteca 
romaneasca a lui Zaharia Carcalechi lucrari 
despre primele tentative de unire culturala 
si politica ale romanilor: Viata lui Dimitrie 
Cantemir r domnului Moldovei si printip in im- 
pardtia ruseasca, 1829; Vestitele fapte si perirea 
lui Mihai Viteazul, principelui Tdrii Romdnesti, 
1830. A fost printre primii care a publicat o 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 103 



& 



31.10.2011 17:22:33 



Bolboceanu 




104 




cronologie a evenimentelor istoriei univer- 
sale, ca si una a civilizatiei romane, urmarind 
insertia spatiului romanesc, integrarea lui 
in ansamblul lumii din trecut si din vremea 
sa: Istoria lumii pe scurt de la zidirea ei pdnd in 
anu' acesta, 1829; Anticile romanilor acum intdia 
oard romdneste scrise, 1832-1833. Apropiat de 
Gheorghe Asachi prin idealurile iluministe, a 
fost si unul dintre sustinatorii invatamantu- 
lui generalizat in Moldova. 

Bolboceanu, Ion 

(22.03.1931, Chi§inau) 

Director de imagine. A absolvit Institutul 
de Cinematografie din Moscova, sectia 
operatorie de film. A lucrat la Moldova Film 
din Chisinau. A facut imaginea pentru filme 
artistice: Poenile rosii cu Vlad Ciurea (Premiul 
special pentru imagine la Festivalul Repu- 
blican, 1967), Casa lui Dionis, 1980 si filme 
documentare: Si iar e toamnd, 1963; Frescd in 
alb, 1 967; Alexandru Pldmddeald, 1 969; Nu doar 
prinforta armelor, 1970; Aria, 1971; Ion Crean- 
gd, 1973; Moldoveneasca, 1973; Sdrbdtoarea ti- 
neretii, 1973; Cupana si cu arma, 1974; Legenda 
vitei de vie, 1981; In stepele verzi ale Bugeacului, 
1 982; Asa-i viata omului, 1 983; Meditatii despre 
pdine, 1984; Crama republicii, 1984; Nicolae 
Sulac, 1986; Mihail Grecu. Dincob de culoare, 
1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Cdteva 
interviuri dupd tragedie, 1989; Limb a noastrd. 
31 august 1990 (in colaborare cu P. Balan, 
Vlad Ciurea), 1990. Maestru al Artei, 1992. 

Boldea, Ion 

(7.01.1945, Lugoj) 

Inginer electrotehnist. A absolvit Politehnica 
din Timisoara. Specializare la University of 
Kentucky, SUA. Profesor la Politehnica din 
Timisoara. Contributii in domeniul masini- 
lor electrice liniare cu propulsie prin susten- 
tatie magnetica. Profesor invitat in Oregon, 
Glasgow, Manchester. Are 18 inventii in 
Romania si SUA. Copresedinte al Federatiei 
Internationale OPTIM. Membru al Acade- 
miei de Stiinte Tehnice din Romania. 



Boldur, Alexandru 

(9.03.1886, Chi§inau - 18.10.1982, Bucure§ti) 
Istoric, jurist. A absolvit Seminarul Teo- 
logic din Chisinau (1906) si Facultatea de 
Drept a Universitatii din Sankt-Petersburg 
(1910). A fost asistent la Facultatea de Drept 
si functionar la Camera de Control din 
Petersburg, profesor la Universitatea din 
Crimeea si la cea din Moscova, din 1922 
consilier juridic al Comisariatului Poporului 
pentru Comertul Exterior, ulterior confe- 
rentiar la Catedra de istorie a romanilor a 
Facultatii de Teologie din Chisinau. In 1943 
devine director al Institutului de Istorie A.D. 
Xenopol din Iasi (panain 1946). Dintre cele 
peste o suta de monogram, studii si tratate 
istorice publicate, mentionam: Bessarabie 
et les relations russo-roumaines (Paris, 1927), 
Istoria Basarabiei. Istoria relatiilor politice ru- 
so-romdne (1928), Autonomia Basarabiei sub 
stapanirea ruseascd intre 1812-1928 (1929), 
Statutul international al Basarabiei (1938), 
Contributii la studiul istoriei romanilor. Istoria 
Basarabiei vol. al Ill-lea (1812-1918) (1940), 
Muzica in Basarabia (1940), Stefan eel Mare, 
voievod al Moldovei. 1457-1504 (Madrid, 
1970), Plevna (Istanbul, 1979). 

Bolintineanu, Dimitrie 

(1819 sau 1825, Bolintinul din Vale, jud. Ilfov - 
20.08.1872, Bucure§ti) 

Poet. Aroman la origini. A studiat la liceul 
Sf. Sava, nind coleg cu Ion Ghica, Gr. Ale- 
xandrescu, N. Balcescu. A fost trimis cu 
bursa Asociatiei Literare la Paris, unde a 
studiat la College de France cu Jules Mi- 
chelet, Edgar Quinet, Adam Mieckiewicz, 
Saint-Marc Girardin. Dupa revolutia de la 
1848, pentru care se intoarce in tara, il aflam 
in exil la Paris, unde semneaza, alaturi de 
alti emigranti romani, Protestatii ale roma- 
nilor din Valahia, adresate guvernelor Frantei 
Angliei Austriei si Prusiei. I se permite sa se 
intoarca in tara in 1857, dupa ce calatorise la 
Constantinopol si prin Asia Mica si locuise 
o vreme pe insula Samos, unde Ion Ghica 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 104 



& 



31.10.2011 17:22:33 



Bolyai 




Mircea Bologa 



Bolyai Farkas 



Bolyai Janos 



era bei. Unionist, a fost ministru in timpul 
domniei lui All. Cuza si redactor al ziarului 
Ddmbovita (1858). A scris poezie lirica de 
orientare romantica, sententioasa, muzicala, 
celebrand libertatea si patriotismul. A culti- 
vat meditatia, balada, poemul epic byronian: 
Conrad, 1867, satira politica, legenda istorica: 
Legende sau basme nationale in versuri, 1858, 
evocarea exotica de tip hugolian si senzu- 
ala: Florile Bosforului, 1866. A scris romane 
de moravuri: Manoil, 1855, insemnari de 
calatorie, drame si monografii istorice. I-a 
aparut in Franta culegerea de versuri Brises 
d'Orient, 1866, pentru care Th. de Banville 
1-a considerat parnasian. 

Bolliac, Cezar 

(25.03.1813, Bucure§ti - 25.02.1881, Bucure§ti) 
Poet si publicist. Participant activ la revolutia 
din 1848. A fost, alaturi de Nicolae Balcescu, 
secretar al Guvernului Provizoriu. Dupa 
revolutie a fugit la Brasov, apoi la Atena si 
Paris, unde a ramas pana in 1857. A militat 
pentru Unire si a sprijinit reformele lui 
A1.I. Cuza. A fost director al Arhivelor Sta- 
tului (1864) si deputat (ales in 1869). A facut 
cercetari arheologice, fiind ales membru 
onoriflc al Societe Francaise de Numisma- 
tique et d'Archeologie. A redactat Buciumul 
(1857) si alte publicatii. A scris versuri 
social-umanitare, filosonce si erotice, in stil 
patetic romantic: Din poeziile lui Cezar Bolliac, 
1843; Colectiune de poezii vechi si noui, 1857, 
proza influentata de J. -J. Rousseau, Byron, 
Ossian. A mai scris cronici dramatice si 
muzicale. A studiat poezia populara si a fost 
un precursor al criticii literare, fiind interesat 
mai ales de chestiunea limbii literare. 

Bolocan, Gheorghe 

(6.05.1925, Tamna, jud. Mehedinti) 
Slavist. Licentiat al Facultatii de Filologie a 
Universitatii din Sverdlovsk, Rusia, specia- 
lizare filologica la Universitatea Lomonosov 
din Moscova. Membru fondator al Asociatiei 
Slavistilor din Romania. A condus echipa 



Institutului de Lingvistica din Bucuresti care 
a alcatuit Arhiva fonogramica a graiurilor 
slave din Romania. Lucrari: Dictionar bulgar- 
roman, 1972; Dictionar frazeologic rus-roman, 
2 vol., 1959-1960; Dictionar romdn-rus, 2001. 

Bologa, lacob 

(1817, Marpod, jud. Sibiu - 1888, Sibiu) 
Avocat. A absolvit Dreptul la Budapesta. 
Figura marcanta a vietii politice si culturale 
a romanilor din Transilvania. Notar al Adu- 
narii din 3/15 mai 1848 de pe Campia Li- 
bertatii, consilier la Curtea de Apel, consilier 
gubernial si la cancelaria aulica de la Viena, 
deputat, presedinte al ASTRA. Fondator al 
Bancii Albina, Sibiu, prima banca romaneas- 
ca din Transilvania. 

Bologa, Mircea 

(n. 31.05.1935, Parcova, jud. Edinet, Basarabia) 
Inginer. A absolvit Institutul Politehnic din 
Chisinau si s-a specializat in termofizica si 
termotehnica. Elev al lui Sergiu Radautanu. 
Director al Institutului de Fizica Aplicata al 
ASM. Director al Centrului de Probleme 
Electrofizice. Contributii in domeniul elec- 
trochimiei, electro staticii si tehnologiilor 
electrice. Om Emerit in Stiinta al Moldovei. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Bolyai Farkas 

(9.02.1775, Bolya, azi Buia, langa Sibiu - 
20.11.1856, Targu Mure§) 
Matematician. Tata al lui B. Janos. A studiat 
la Cluj, Jena, Gottingen. Prieten cu mate- 
maticianul german Carl Friedrich Gauss. 
A pus bazele geometriei euclidiene si a stu- 
diat convergent^ seriilor. Lucrare: Tentamen 
iuventutem studiosam in elementa matheosos 
introducendi. 

Bolyai Janos 

(1802 Cluj-Napoca - 1860, Targu Mure§) 
Matematician. Fiu al lui B. Farkas. A studiat 
inginerie la Viena. Unul dintre creatorii 
geometriei neeuclidiene, alaturi de Loba- 
cevski si Riemann. Cercetand independent 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 105 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Bomches 




106 



postulatului al V-lea al geometriei lui Euclid 
(axioma paralelelor), a demonstrat ca poate 
fi inlocuit cu enuntul „Printr-un punct exte- 
rior unei drepte se pot duce doua paralele la 
acea dreapta". Acest nou postulat este com- 
patibil cu celelalte postulate: Appendix, 1832. 
Universitatea din Cluj poarta si numele lui. 

Bomches, Friedrich von 

(27.12.1926, Bra§ov) 

Pictor. Elev al lui Mattis Teutsch si Hans 
Elder la Brasov. Cazut prizonier de razboi la 
Stalingrad in al Doilea Razboi Mondial. Intre 
1940 si 1978 a avut 14 expozitii personale in 
Romania si alte 24 in RFG, Franta, Belgia, 
Austria, Polonia, Bulgaria, URSS, Suedia, 
Norvegia, SUA. Marcat de expresionismul 
german. A facut parte din conducerea filialei 
Brasov a Uniunii Artistilor Plastici din Ro- 
mania. Stabilit in RFG in 1978. Distins cu 
Ordinul Meritul Cultural (1964). 

Bona, Constantin Atanasie 

(5.06.1934, Lugoj, jud. Timi§) 
Imunolog. A studiat Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la Paris. A lucrat la Institutul 
Cantacuzino din Bucuresti, apoi in Franta, 
la CNRS, Paris. In 1977 s-a stabilit in SUA, 
devenind profesor la Mount Sinai School of 
Medicine din New York. Contributii in imu- 
nologie (nivel celular si molecular). Lucrari: 
Biologia arsurilor, 1967; Immune Networks, 
1983; Applications of Antidiotypic Antibodies, 
1988; The Molecular Aspects of Autoimmunity , 
1990. Membru al Societatii Franceze de 
Imunologie, al Societatii Regale de Medicina 
din Londra, al Asociatiei Americane de Imu- 
nologie. Membru de onoare al Academiei 
Romane, 1992. 

Borcea, loan 

(13.01.1879, Buhoci,jud. Bacau - 
30.07.1936, Agigea) 

Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte din 
Iasi, s-a perfectionat la Sorbona, unde si- a 
sustinut doctoratul. A fost profesor de zo- 
ologie la Universitatea din Iasi. Ministru al 
Cultelor si Instructiunii publice, ministru ad 
interim al Industriei si Comertului. Director 
al Muzeului de Istorie Naturala din Iasi. 
Alaturi de Gr. Antipa a fost intemeietor al 
hidrobiologiei romanesti. Este fondatorul 
Statiunii Zoologice Marine de la Agigea 
(1926). Lucrari: Fauna Mdrii Negre pe litoralul 
Dobrogei, 1 928; Observations sur lespoissons mi- 
grateurs dans les eaux roumaines de la Mer Noire, 
1929. Doctor Honoris Causa a Universitatii 
din Montpellier. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1919). 




Friedrich von Bomches 



Teodor Bordeianu 



Bordeianu, Teodor 

(16.02.1902, Mar§enita, azi Ucraina - 
19.03.1969, Bucure§ti) 

Inginer agronom si pomicultor. A urmat 
Scoala Superioara de Agricultura de la 
Herastrau si s-a specializat in pomicultura, 
legumicultura si industrializarea fructelor la 
Berlin. A fost profesor la Facultatea de Agri- 
cultura din Bucuresti (1941-1958). Director 
fondator al Institutului de Cercetari pentru 
Pomicultura din Romania. A contribuit la 
infiintarea statiunilor experimentale de la 
Bistrita, Voinesti-Arges si Cluj. Lucrari: 
Pomologia RSR,' 8 vol.,' 1963-1968; Mdrul, 
1954; Cultura pomilor si arbustilor fructiferi, 
1955; Pomicultura speciala, Premiul Acade- 
miei, 1961. Membru titular al Academiei 
Romane (1963). 

Bornemisa, Sebastian 

(1890, Burjuc, jud. Hunedoara - 
16.07.1953, Sighet) 

Om politic. A absolvit Literele si Filosofia 
la Universitatea din Budapesta. S-a stabilit 
la Orastie, unde a fondat almanahul Scrii- 
torii de la noi si revista Cosdnzeana, ambele 
spre a pregati spiritele pentru Marea Unire, 
moment cand s-a mutat la Cluj. A fost de- 
putat al Partidului National si al Partidului 
Poporului. Primar al Clujului (1938-1940). 
Presedinte al Sindicatului Presei Romane 
din Transilvania si Banat. Lucrari: Cele 
mai frumoase cdntece populare din Ardeal si 
Banat, 1926; Duhul eel rdu (roman), 1927; 
Sufletu-mi de odinioara, 1929; Cum s-ar putea 
infaptui o Romanie noua si fericita, 1932; De 
ce nu poate fi plugarul roman comunist, 1933. 
A murit in inchisoare. 

Borza, Alexandru 

(21.05.1887, Alba lulia - 3.09.1971, Cluj) 
Botanist, calugar greco-catolic si protopop 
onorar al Clujului. Dupa terminarea Se- 
minarului Teologic Greco-Catolic din Blaj 
si a Facultatii de Stiinte din Budapesta, a 
functionat un timp ca profesor la Liceul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 106 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Bostan 




Alexandru Borza Constantin Bosianu 



Elisabeta Bostan 



de Baieti din Blaj, dupa care a fost numit 
profesor de botanica la Facultatea de Sti- 
inte a Universitatii din Cluj. Impreuna cu 
un grup de profesori, fizicieni si alti oameni 
de stiinta a ajutat la pornirea miscarii de 
cercetasi din Romania si la dezvoltarea 
organizatiei Cercetasii Romaniei. In 1923 
a pus bazele gradinii botanice din Cluj, 
care in prezent ii poarta numele. Tot la 
initiativa sa a fost infiintat Parcul National 
Retezat. A fost, in perioada interbelica, 
presedintele Asociatiei Generale a Roma- 
nilor Uniti (AGRU) din eparhia de Cluj- 
Gherla, arestat din acest motiv in 1948, 
dupa instaurarea regimului comunist in 
Romania si desfiintarea Bisericii Romane 
Unite cu Roma (Greco-Catolica) de catre 
autoritatile comuniste. In 1990 a fost ales 
membru post-mortem al Academiei Roma- 
ne. Lucrari: Flora si vegetatia vdii Sebesului 
(1959); Nicolae Boscaiu - Introducere in studiul 
covorului vegetal (1965); Dictionar etnobotanic 
(1968); Amintirile turistice ale unui naturalist 
calator pe trei continente (1987). Membru 
post-mortem al Academiei Romane, 1990. 

Boruzescu, Radu 

(16.01.1944, Roman) 

Scenograf. Casatorit cu Miruna B., realizator 
de costume. Absolvent al Facultatii de Arte 
Decorative si Scenografie la Institutul de 
Arte Plastice din Bucuresti. Plecat la Paris 
in 1973. A realizat scenografia (iar sotia sa 
costumele) pentru spectacole ale Operei 
din Bucuresti, Paris, Nancy, Besancon, New 
York, Vancouver, Cardiff, Bonn, Florenta, 
Amsterdam. Au lucrat cu Mircea Verniu, 
Dan Pita, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, An- 
drei Serban, Petrica Ionescu. 

Bosianu, Constantin 

(10.02.1815, Bucure§ti - 21.03.1882, Bucure§ti) 
Jurist si om politic. A studiat Dreptul la 
Paris. Profesor de drept roman la Univer- 
sitatea din Bucuresti. Unionist, secretar 
al adunarilor ad-hoc, fondator al ziarului 



Romania. Director in Ministerul de Justitie, 
ministru de Interne si al Lucrarilor Publice 
si Agriculturii, presedinte al Consiliului de 
Ministri (1865). Lucrari: Etude de legislation 
douaniere, 1892; La statistique du commerce 
exterieur du point de vue de son importance 
international , 1894. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1879). 

Bostan, Elisabeta 

(1.03.1931, Buhu§i) 

Regizor de film. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. 
Filme: regie - Pustiul -1961; Veronica - 1 973; 
Veronica se intoarce - 1973; Mama, Premiul 
special al juriului la Festivalul International 
al Filmului de la Moscova, Cupa de argint 
la Festivalul Filmului pentru Copii de la 
Giffoni Valle Pianna - 1977; Saltimbancii, 
Medalia de aur la Festivalul International al 
Filmului de la Giffoni Valle Pianna - 1981; 
Un saltimbanc la Polul Nord - 1 982; Promisiuni, 
Premiul de regie ACIN, 1986; Unde esti, copi- 
larie? - 1987; Zambet de soare - 1987; Desene 
pe asfalt - 1988; Campioana, Marele Premiu 
la Festivalul International al Filmului de la 
Cairo - 1989; Telefonul - 1991; scenografie: 
Hora - 1959; Nunta in Tar a Oasului, Premiul 
pentru eel mai bun film folcloric la Sapta- 
mana internationala a filmului de folclor si 
turism de la Bruxelles - 1960; Ndicasipestele, 
Marele premiu Pelagro d v oro la Festivalul 
International al Filmului pentru Copii si 
Marele Premiu al juriului la Festivalul In- 
ternational al Filmului pentru Copii de la 
Gijon, Spania, Medalia de aur la Festivalul 
International al Filmului de la Teheran, 
Mentiune speciala la Cannes, Premiul pen- 
tru eel mai bun film pentru copii la Festiva- 
lul Filmului de la Mamaia, Premiul pentru 
eel mai bun film la Festivalul International 
din La Plata, Argentina - 1963; Pupdza din 
tei - 1965; Amintiri din copildrie - 1965; Naicd 
si barza, Premiul pentru regie la Festivalul 
International al Filmului National de la Mar 
del Plata - 1966; Naicd pleacd la Bucuresti, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 107 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Bostan 




108 



Delfinul de Aur la Festivalul International 
al Filmului de la Teheran - 1976; Ndicd si 
veverita - 1967; Tineretefdrd bdtrdnete - 1969 
(in colaborare cu Vasilica Istrate). 

Bostan, Grigore Constantin 

(4.05.1940, Budinet, jud. Storojinet, 
reg. Cernauti - 25.11.2004, Cernauti) 
Poet si istoric literar. A absolvit Filologia la 
Universitatea din Cernauti si s-a specializat 
la Universitatea Lomonosov din Moscova. 
Profesor de romana la Universitatea din 
Cernauti. Scrie o poezie discursiva: Cdntece 
de drum, 1982; Revenire, 1990; Vitrina mane- 
chinelor, 1992; Cetatea de sus, 1994; Dincolo de 
vdrstd, 1996; Poem bucovinean, 1998 si studii 
care definesc spatiul cultural al romanilor 
bucovineni: Corelatie tipologicd si contacte fol- 
clorice, 1985; Literatura romdnd din Bucovina, 
1996; Poezia populard romdneascd in spatiul 
carpato-nistrean, 1998, Iasi. Membru al Aca- 
demiei Scolii Superioare din Ucraina (1993), 
membru de onoare al Academiei Romane 
(1991), membru al Danubian Academic 
Society of America (1993). 

Bostan, Ion 

(15.12.1914, Cernauti - 29.05.1992, Bucure§ti) 
Regizor. S-a specializat la Moscova cu 
regizorii Lev Kulesov, Vsevolod Pudovkin, 
Aleksandr Dovjenko, Mark Donskoi - 1950. 
Specializat in documentare de stiinta de arta. 
Lucrari: Sub aripa vulturului (Premiul Festiva- 
lului de la Mamaia, 1964); Marea Sarmaticd, 
Marea Neagrd (premiu, Teheran, 1968); His- 
toid, Heracleea si lebedele (premiu, Novi Sad, 
1969); Stdrcul, pasdre-reptild (premiu, Rio de 
Janeiro, 1970); Pddurea scufundatd (Premiul 
ACIN, 1972); Pddurea scufundatd (premiu, Te- 
heran, 1973); Pescdrusi cu aripi curate (Premiul 
ACIN, 1973); Robinson de bund voie (Premiul 
ACIN, 1975), Vin berzele (Premiul ACIN, 
1976), Preludiu (Premiul ACIN, 1983); Frea- 
mdt de aripi (Premiul ACIN, 1983); Cdnd se 
adund pdsdrile (Premiul ACIN, 1987); Penajul 
colorat (Premiul ACIN, 1987)^ Glasuri in desi- 
suri (Premiul ACIN, 1988); In pragul cosmo- 
sului (1989); Pdsdri ocrotite (1989); Soarele azi 
(1989); ciclul Splendoarea frescelor sfinte (Tara 
de Sus, 1990-1991; Voronet, 1990-1991; Hu- 
mor, 1990-1991; Arbore, 1990-1991; Moldovita, 
1990-1991; Sucevita, 1990-1991; La rdscrucede 
ceruri, 1992). Premiu pentru intreaga activitate 
(ACIN, 1979). 

Bostan, Ion 

(31.07.1949, Chi§inau) 

Inginer mecanic. A studiat la Institutul Poli- 
tehnic din Chisinau. Specialized la Saratov, 
Moscova, la Universitatea Tehnica de Stat 





*iM 



Ion Bostan (regizor) 



Ion Bostan (inginer) 



N. Bauman, in Cehoslovacia (1983), Marea 
Britanie, SUA, Germania. A fost inginer 
la intreprinderea Moldovahidromasina, 
Chisinau, profesor si rector al Universitatii 
Tehnice a Moldovei. Lucrari: 3ax\enneHue 
dnn npeu,eccuoHHux nepeban, 1987; Organe de 
masini, 1999, 2000, in colaborare; Bazelepro- 
iectdrii masinilor. Indrumar de proiectare (in co- 
laborare), 2000. Inventator Emerit al Repu- 
blicii Moldova, laureat al Premiului de Stat 
al RSSM, decorat cu Ordinul Republicii. 
Medalia de Aur Henri Coanda, Bucuresti 
(1994), Ordinul Merite de l'lnvention, ran- 
gul Chevalier, 1997; rangul Officier, 1998, 
rangul Comandor, 1999, Belgia; Medalia de 
Aur a Organizatiei Mondiale de Proprietate 
Intelectuala (OMPI), Geneva (1998); mem- 
bru de onoare al Societatii Ordinul Sf. An- 
drei, Marea Britanie (1998); Ordinul pentru 
stiinta Meritul European, Belgia (1999). 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1994). Membru de onoare al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania (2000). Doctor 
Honoris Causa al Politehnicii din Bucuresti, 
al universitatilor din Iasi, Bacau, Ploiesti 
(Petrol si Gaze). Presedinte al Asociatiei 
Inginerilor din Moldova, presedinte al Con- 
siliului Rectorilor din Republica Moldova. 

Boscaiu, Nicolae 

(23.07.1925, Caransebe§ - 22.10.2008, Cluj) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Cluj. Cercetator la Centrul 
de Cercetari Biologice al Academiei Romane, 
Filiala Cluj, presedinte al Subcomisiei Mo- 
numentelor Naturii din Cluj. Lucrari: Flora 
si vegetatia Muntilor Tarcu, Godeanu si Cernei, 
1971, Premiul Academiei; Biogeografie in per- 
spectivd geneticd si istoricd, 1973, in colaborare; 
a coordonat Recherches ecologiques dans le pare 
National de Retezat, 1984. Membru titular al 
Academiei Romane (1991). 

Botez, Alice prenume la na§tere Alisa 
(22.09.1914, Slatina - 27.10.1985, Bucure§ti) 
Prozatoare. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti. A debutat cu romanul lama 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 108 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Botezatu 




Alice Botez Demostene Botez 



Fimbul, 1968 si a publicat apoi proza de fac- 
tum poetica: Dioptrele sau Dialog la zidul cau- 
cazian, 1975; Emisfera de dor, 1979, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, Insula alba, 1984. 

Botez, Alvaro Mircea 

(12.06.1944, Lisabona) 

Sculptor si ceramist. Fiu al Ceciliei Storck 
Botez. A absolvit Institutul de Arte Plastice la 
Bucuresti ca elev al lui Mac Constantinescu. 
A predat sculptura la Scoala Populara de 
Arte Plastice din Bucuresti. A realizat sculp- 
tura monumentala si vitralii. S-a stabilit la 
Paris in 1980. Lucrari monumentale: Ame- 
nintarea, Cazul singular, Peisaj in lumina lunii, 
Peisaj sentimental Camp in noapte, Echilibru, 
Cinci panouri decorative. 

Botez, Demostene 

(2.07.1893, Hulub, jud. Boto§ani - 
17.03.1973, Bucure§ti) 

Poet si prozator. A absolvit Facultatea de 
Drept la Iasi (1915). A debutat cu placheta 
de versuri Muntii, 1918, Premiul Academiei, 
prefatata de Garabet Ibraileanu. A fost avo- 
cat la Iasi si Bucuresti. Presedinte al Uniunii 
Scriitorilor (1964-1965). A evoluat de la 
poezia de tip simbolist la aceea sociala: Floa- 
rea pamdntului, 1920, Premiul Academiei; 
Floarea soarelui, 1953, Premiul de Stat; In fata 
timpului, 1967. A scris proza: Oameni de lut, 
1948; memorialistica: Lumea cea mica, 1945; 
impresii de calatorie: Curcubeu peste Dundre, 
1956; a scris si literatura pentru copii si a 
tradus din Flaubert, Radiguet, Duhamel, 
Brecht, Gorki, Aristofan, poezia chineza 
clasica s.a. Membru corespondent al Aca- 
demiei (1963). 

Botez, Emil 

(10.03.1914, Bucure§ti - 19.05.1978, Bucure§ti) 
Inginer mecanic. Prof es or la Politehnica din 
Bucuresti. Contributii in domeniul construc- 
tiilor de masini (cinematica masinilor-unelte, 
tehnologia programarii numerice si angre- 
najele masinilor-unelte). Lucrari: Angrenaje 



(1953); Actiunea hidraulica a masinilor-unelte 
(1955); Capete divizoare (1959); Cinematica ma- 
sinilor-unelte (1961); Bazele generarii suprafetelor 
pe masini-unelte (1966); Masini unelte - 3 vol. 
(1969, 1972, 1973); Tehnobgia programarii nu- 
merice a masinilor-unelte (1973); Masini-unelte, 
2 vol. Teoria. Proiectarea (1976, 1977). 

Botez, Ion Gheorghe 

(5.03.1892, Chi§careni, jud. Ia§i - 
23.01.1953, colonia Capul Midia) 
Morfolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale la Iasi (elev al lui Paul Bujor) si a 
fost profesor (morfologie animala) la Uni- 
versitatea din Iasi. Membru al Partidului 
Taranesc Roman. Exclus din invatamant 
in 1 948 si arestat ca membru al unui partid 
istoric, a murit la Canal. Lucrari: Etude mor- 
phologique et morphogenique du squelette du bras 
et de Vavant-bras chez les primates, 1926; Date 
paleolitice pentru stratigrafia loessului in nordul 
Basarabiei, 1930; Recherches de Paleontologie 
Humaine au Nord de la Bessarabie, 1933; Curs 
de paleontologie umand, litografiat, 1933; Report 
on the Paleolithic in Romania, lucrare prezen- 
tata la Congresul International de Preistorie 
de la Washington, 1935; Curs de antropologie 
generala, litografiat, 1936. 

Botez Storck, Cecilia 

V. Storck Botez, Cecilia 

Botezat, Eugen C. 

(3/15.03.1871, Tereblecea, azi Tn Republica 
Moldova - 23.12.1964, Bucure§ti) 
Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Cernauti. A lucrat la Universitatile din Praga 
si din Cernauti, fiind si rectorul celei din 
urma. Contributii in domeniul organelor 
de simt. A descoperit organele gustative la 
pasari. Lucrari: Despre bour si zimbru, 1913; 
Originea si evolutia filogeneticd a pdrului la 
mamifere, 1914; Vanato area, factor de culturd si 
civilizatiune, 1942. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1913), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Botezatu, Gheorghe 
(Georges de Bothezat) 

(1883, la§i - 2.02.1940, New England, SUA) 
Matematician si inventator. A absolvit Fa- 
cultatea de Stiinte la Universitatea din Iasi 
si Matematica la Petrograd, perioada in care 
a cunoscut preocuparile pentru aviatie din 
Rusia, unde se formau, in acelasi timp cu 
el, B. N. Iuriev, inventatorul de mai tarziu 
al unui helicopter cu doua rotoare, 1909, si 
Igor Sikorski (n. 1889, Kiev), inventatorul 
primului helicopter din lume (1913, SUA). 
A obtinut doctoratul la Sorbona, cu lucrarea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 109 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Botezatu 




no 




Eugen C. Botezat 



Grigore Botezatu 



„Etude de la stabilite de l'aeroplane", 1911, 
semnata cu numele pe care-1 va folosi de 
acum inainte, Georges de Bothezat, prima 
lucrare din lume cu acest profil. S-a intors 
profesor la Iasi in 1918, dar in 1919 a emi- 
grat in SUA, unde a incheiat contract cu 
Universitatea Dayton, Ohio, ca director al 
Laboratorului de aerodinamica si profesor. 
In 1921 a semnat un contract cu US Army 
pentru a construi eel mai mare helicopter 
din lume. Acesta avea patru motoare de ri- 
dicare, fiecare cu sase palete. Cantarea 1 678 
de kilograme, iar diametrul paletelor era de 
8,1 metri si a zburat in 1923, dar n-a fost 
produs in serie pentru ca n-a atins inaltimea 
scontata. A ramas in istoria Armatei SUA 
drept „Caracatita Zburatoare nr. 1". Mo- 
torul avea 180 cai putere si patru rotoare. 
Acel tip de helicopter a participat insa in al 
Doilea Razboi Mondial, in dotarea armatei 
americane. In 1930 a construit singur un 
helicopter coaxial pentru o singura persoana 
(aparat de zbor individual). Ca matematician 
s-a ocupat de calculul parametrilor de zbor 
de la Pamant la Luna si aceea a fost baza 
de pornire pentru definirea parametrilor 
navetelor spatiale Apollo, ca si pentru cer- 
cetarile lui Hermann Oberth. In Romania, 
Elie Carafoli a plecat de la cercetarile sale. 
Lucrari: The General Theory of Blade Screws, 
1925; Back to Newton!, 1836. 

Botezatu, Grigore 

(14.01.1929, Baraboi, jud. Baltf, Basarabia) 
Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorie si 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau 
(1954). Cercetator stiintific la Institutul de 
Istorie, Limba si Literatura al Academiei de 
Stiinte din Republica Moldova, azi Institu- 
tul de Filologie. Doctor in filologie (1966). 
Membru al Uniunii Scriitorilor din Mol- 
dova si Romania. A cules folclor in Repu- 
blica Moldova, in localitatile romanesti din 
regiunile Kirovograd, Nikolaev si Odessa, 
din nordul Caucazului, Bucovina de Nord 
s.a. Lucrari: Povesti norodnice moldovenesti 



(1955), Povesti (1956), Basme si snoave (1958), 
Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana - sora Soarelui 
(1967), Folclor haiducesc din Moldova (1967), 
Folclor moldovenesc. Studii si materiale (1968, 
in colaborare), Auzit-am din batrdni. Legende 
moldovenesti (1981), Fat-Frumos si Soarele 
(1982), Plugul de aur. Parabole si povesti nu- 
velistice (1985, selectie si comentarii), La 
izvoare. Povesti cantece bdtranesti (1989), Dot 
feti-logofeti cu pdrul de aur (1989), Creatia 
populard. Curs teoretic de folclor romdnesc din 
Basarabia, Transnistria si Bucovina (in colabo- 
rare), editia critica Stefanuca P.V., Folclor si 
traditii popular e y 2 vol. (1991), Apa tineretilor, 
povesti (2004), distinsa cu premiul Uniunii 
Scriitorilor din Republica Moldova. In 2009 
a finalizat studiul monografic Petre Stefanuca. 
A participat la elaborarea si editarea setului 
de 1 6 volume Creatia populard moldoveneascd 
(1975-1983). Lucrari ale sale au aparut si in 
Romania, Slovacia, Japonia, Ucraina, Esto- 
nia, Rusia, Ungaria si Bulgaria. 

Botezatu, Radu 

(8.01.1921, la§i - 11.01.1988, Bucure§ti) 
Geofizician. A absolvit Mine si Metalurgie la 
Politehnica din Timisoara, unde si- a obtinut 
doctoratul si docenta. Director fondator al 
Institutului de Geofizica Aplicata, director 
al Intreprinderii Geologice de Prospectiuni, 
ministru adjunct la Mine, Petrol si Geologie. 
Profesor la Facultatea de Geologie si Geo- 
grafie a Universitatii din Bucuresti. Lucrari: 
Prospectiuni geofzice, 1 964; Asupra semnificatiei 
geologice a unor mdsuri statistice in analiza da- 
telor gravimetrice (1968); Metodele geofzice ale 
aledtuirii geologice a Romdniei (1982). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1974), 
membru corespondent al Uniunii Internati- 
onale de Geodezie si Geofizica. 

Botgros, Nicolae 

(25.01.1953, Badicu Vechi, rn. Cahul, 
Republica Moldova) 

Dirijor. Conduce orchestra de muzica po- 
pulara Lautarii din Chisinau. Albume: Lau- 
tareasca lui Tregubencu; In drum spre casd; De 
trei ori injurul mesei; Sdrba la picior: Omagiu lui 
Ion Dragoi; Omagiu lui Constantin Mirea; Ilea- 
na neichii, Ileana; Sdrba lui mos Vasile Zamfir; 
Hora in doua parti si cazaciocul; Melodie de dor; 
Sdrba lui Dumitru Botgros; Melodie de dragoste; 
Coragheasca din Bacdu; Hora martisorului; Cio- 
cdrlia. A concertat in toate orasele mari din 
Romania, a participat la festivaluri de muzica 
populara ale tuturor romanilor si repertoriul 
sau atesta unitatea spiritului romanesc. Ce- 
tatean de onoare al orasului Barlad. Declarat 
de Jurnalul national eel mai bun dirijor de 
muzica populara din tot arealul romanesc 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 110 



& 



31.10.2011 17:22:35 



Botnaru 




Nicolae Botgros 



Nicolae Botnariuc 



Eugenia Botnaru 



Tudor Botnaru 



(2002). Distins cu Ordinul Serviciul Credin- 
cios in grad de comandor (2004). 

Botnar, Octav 

(21.10.1913, Cernauti - 
11.07.1998, Villars, Elvetia) 
Om de afaceri si filantrop. Atras de tanar 
de ideile comuniste, a stat la inchisoare 
(1932-1936), dupa care a reusit sa piece in 
Franta, unde a luptat in rezistenta in al Doi- 
lea Razboi Mondial. A revenit in Romania 
in 1 946 si a ajutat la rezolvarea problemelor 
legate de foamete. A lucrat in Ministerial 
Afacerilor Externe pana in I960, cand a fost 
arestat ca dusman al regimului si trimis la 
Jilava, apoi Aiud si Canal. A fost amnistiat in 
1964 si expulzat. A plecat in Germania, unde 
a lucrat la o fabrica de masini, si de acolo 
in Marea Britanie, unde a ajuns in 1966. In 
1971 a infiintat compania Moorcrest, ca de- 
tinator unic pentru 20 de ani al drepturilor 
asupra liniei de productie Datsun (devenita 
Nissan din 1980), care a ajuns sa detina 5% 
din piata engleza. A sustinut Partidul Con- 
servator si pe John Major cu peste 250 000 
de lire. In 1991 a avut probleme cu plata 
impozitelor si a plecat in Elvetia, de unde 
n-a putut fi extradat. Fundatia sotiei sale, 
Camelia Botnar Foundation, din Sussex, 
Marea Britanie, sprijina tinerii cu dizabilitati, 
precum si activitatile culturale. 

Botnariuc, Nicolae 

(15.03.1915, Rascani, Baltf) 
Zoolog si biolog. A urmat Facultatea de 
Stiinte din Bucuresti si a fost profesor la 
Facultatea de Biologie a Universitatii din 
Bucuresti. Contributii in domeniul sistema- 
ticii biologice. Autor a peste 150 de lucrari: 
Din istoria biologiei generate, 1961; Principii de 
biologie generald, 1967. A condus colectivul 
de elaborare a lucrarii Fauna Romaniei si 
prima expeditie romaneasca transafricana 
(1970-1971). Presedinte al Comisiei pentru 
Ocrotirea Monumentelor Naturii. Este 
membru al Academiei Romane (1990). 



Botnaru, Eugenia 

(3.01.1936, Nadusita, Basarabia) 
Actrita. A absolvit Conservatorul de Stat 
din Chisinau. A lucrat la Teatrul Dramatic 
A.S. Puskin si la Teatrul Etnofolcloric Ion 
Creanga din Chisinau. A jucat in numeroase 
filme: Singur in fata dragostei, 1969; Povarnisul, 
1 970; Durata zilei, 1 974; Bdrbatii incdruntesc de 
tineri, 1 974; Bdrbatul de alaturi, 1 977; Trdnta, 
Y)ll', Cdldtorie de nunta, 1982; Luceafarul, 
1986; Polobocul, 1991. A absolvit Institutul de 
Arte la Chisinau si Institutul de Cinemato- 
grafie Ghermanov (VGIK), sectia actorie, la 
Moscova. Actrita la Studioul Moldova Film. 
Roluri in: Priveghiul marginasului, 1969; Ulti- 
mulfort, 1971; Baieti de doba, 1972; Toate pro- 
bele contra lui, 1 974; Emisarul Serviciului Secret, 
1979; Greseala lui Tony Wendis, 1981, 2 epi- 
soade; De intoarcere uitati, 1985; Un autobuz 
inploaie, 1986, 2 episoade; O singurd zi, 1997. 
Maestru in Arta al Republicii Moldova. 

Botnaru, Tudor 

(27.12.1935, Lipiceni, Basarabia) 
General. A absolvit Facultatea de Filologie 
din cadrul Universitatii de Stat a Moldovei. 
Angajat al Securitatii din Moldova din 1963. 
A lucrat la Ambasada URSS din Romania si 
Franta. Presedinte al Comitetului de Stat al 
Securitatii Moldovei din 1990, in care calita- 
te a transportat la Tiraspol Arhiva Securitatii 
din Moldova. A fost demis dupa dizolvarea 
URSS (1991). Apoi a indeplinit functia de 
sef al Centrului de instruire al Ministerului 
Securitatii Nationale din Republica Mol- 
dova. Din 1994 a fost prim-viceministru 
al Afacerilor Externe. In 1994-1997 a fost 
ambasador al Republicii Moldova in Regatul 
Belgiei si, prin cumul, in Regatul Unit al 
Marii Britanii si Regatul Olandei, precum si 
sef al misiunii diplomatice a Republicii Mol- 
dova la Consiliul Europei (din 1995). A fost 
rechemat din functie in 1 997 spre a fi numit 
ministru al Securitatii Nationale. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 111 



^ 



31.10.2011 17:22:35 



Botta 




112 




Botta, Dan 

(26.09.1907, Adjud - 13.01.1958, Bucuresti) 
Poet si eseist. Frate cu Emil B. Licentiat in 
Litere (greaca, latina) si Drept, absolvent al 
Institutului de Educatie Fizica, Bucuresti. 
Din 1932, impreuna cu Mircea Eliade, Petru 
Comarnescu, Mac Constantinescu, participa 
la simpozioanele grupului Criterion. A par- 
ticipat la elaborarea Manifestului Crinului 
Alb. A contribuit la elaborarea Enciclopediei 
romdne publicata sub directia lui Dimitrie 
Gusti. Ca poet are afinitati cu Valery si Ion 
Barbu: Eulalii, 1931, iar ca eseist se raportea- 
za la mitologia greaca, protoistorie si folclor: 
Limite, 1936; Charmion sau Despre muzicd, 
1941; Limite si alte eseuri, 1996, postum. 

Botta, Emil 

(15.09.1911, Adjud - 24.07.1977, Bucuresti) 
Poet, prozator si actor. Este frate al eseistu- 
lui Dan B. La 15 ani fuge de acasa pentru 
a deveni actor. Urmeaza Conservatorul de 
Arta Dramatica din Bucuresti in perioada 
1929-1932. Devine actor alTeatrului Na- 
tional din Bucuresti, unde joaca roluri de 
exceptie: Werther, Iago, Macbeth, Unchiul 
Vania, Ion din Ndpasta etc. A jucat in nu- 
meroase filme: Se aprind fdcliile, 1939; Viata 
nu iartd, 1958; Eruptia, 1958; Cdnd primdvara 
efierbinte, 1961; S-afurat o bombd (regia Ion 
Popescu Gopo), 1961; Past spre lund (regia 
Gopo) si Pddurea spdnzuratilor (regia Liviu 
Ciulei),'l964; Rdscoala, 1965; De-asfi... Ha- 
rap alb, 1965; Sah la rege, 1965; Dacii, 1966; 
Faust XX, 1966; Subteranul, 1967; Columna, 
1968; Mastodontul, 197 5; Premier a, 1976. Ca 
poet a debutat cu poemul „Strofa ultima" 
in revista lui Tudor Arghezi Bilete depapagal 
din 1929. A facut parte din grupul intitulat 
Corabia cu ratati, din care s-au desprins 
Emil Cioran si Eugen Ionescu. A fost poe- 
tul preferat al generatiei Criterion. Lucrari: 
Intunecatul April, 1937 (scris in urma unei 
colaborari la revista Vremea); Pe-o gurd de 
rai, 1943; Poezii, 1966; Versuri (cu un ciclu 
inedit, Vineri), 1971; Poeme, \91^t; Un dor 



fdrd satiu, 1976; Trdntorul, 1938 (editia II, 
1967).' Premiul Fundatiilor Regale (1937), 
Premiul Mihai Eminescu al Academiei 
Romane(1967). 

Botzan, Marcu 

(30.03.1913, Craiova) 

Inginer agronom. A absolvit la Bucuresti 
Academia de Inalte Studii Agronomice si Fa- 
cultatea de Constructii. S-a ocupat de irigatii 
la Institutul de Cercetari Agronomice, Insti- 
tutul de Cercetari Hidrotehnice, Institutul 
de Cercetari si Imbunatatiri Funciare si Pe- 
dologie, al carui director a devenit. Lucrari: 
Probleme de irigatii si desecdri ale Cdmpiei Bd- 
rdganului, 1959; Bilantul apei in solurile irigate, 
1972; Valorificarea hidroameliorativd a luncii 
Dundrii romdnesti si a deltei, 1 991 ; Mediu si vie- 
tuire in spatiul carpato-danubiano-pontic, 1996. 
Membru al Academiei Romane (1993). 

Botu, Pavel 

(17.07.1933, Ceama§ir, jud. Ismail Tn Bugeac, 
azi Ucraina - 17.02.1987, Chisinau) 
Scriitor si om politic. A absolvit Scoala Pe- 
dagogica din Ismail si Facultatea de Filologie 
a Institutului Pedagogic din Chisinau (azi 
Universitatea Pedagogica de Stat). A fost 
profesor la scoala medie din Cojusna, apoi 
redactor, sef de sectie, redactor-sef adjunct 
la ziarul Moldova socialistd (actualmente Mol- 
dova suverana). In 1965 a fost ales presedinte 
(din 1971 - prim-secretar al comitetului de 
conducere) al Uniunii Scriitorilor din Mol- 
dova. A fost presedinte al Sovietului Suprem 
al RSS Moldovenesti, deputat in Sovietul 
Suprem al URSS. Lucrari: Credintd (1963), 
Continente (1966), Panoplie (1968), Casd in Bu- 
geac (1973), Ornic (1978), Cercurile trunchiului 
(publicistica, 1979), Legdmdnt (1981), Verb la 
netrecut (1985)... S-a sinucis. 

Boureanu, Radu 

(9.03.1906, Bucuresti - 4.09.1997, Bucuresti) 
Poet, actor, pictor. A absolvit Academia de 
Muzica si Arta Dramatica, fiind actor la 
Teatrul National (1929-1931; 1945-1947). 
A infiintat, impreuna cu Zaharia Stancu, 
revista Azi. A fost redactor-sef la Viata 
Romaneascd (1967-1974). Ca pictor a fost 
premiat la Saloanele din 1942 si 1947. Po- 
ezia se resimte de pe urma picturii: Zbor alb, 
1933 - debut, Premiul Societatii Scriitorilor; 
Premiul Academiei Romane; Golful sangelui, 
1936, Premiul Societatii Scriitorilor; Cai 
de apocalips, 1939; Sdngele popoarelor, 1942, 
Premiul Societatii Scriitorilor; Cdntec Cetdtii 
lui Bucur, 1959. A scris si teatru: Lupii, 1952, 
Premiul de Stat; Satul fdrd dragoste, 1955, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. Apoi lirica sa 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 112 



^ 



31.10.2011 17:22:35 



Brancovici 




Radu Boureanu 



Dumitru Braghi§ 



devine una a meditatiilor grave: Planeta ne- 
bunilor, 1979; Frumusetile oarbe, 1982; Oceanul 
intrebdrilor, 1985; Albastra umbra a tristetii, 
1986; Duke uragan, 1989. In 1970 a primit 
Premiul Bienalei Internationale de Poezie 
de la Knokke la Zoutte, Belgia. A tradus 
din Pablo Neruda, A. N. Ostrovski, Tolstoi, 
Verhaeren s.a. 

Brad, Ion 

(8.11.1929, Panade, jud. Alba) 
Poet si prozator. A absolvit Facultatea de Fi- 
lologie la Cluj, fiind apoi redactor la diverse 
publicatii din Cluj si Bucuresti. A fost am- 
basador al Romaniei in Grecia (1973-1982), 
dar a avut si alte misiuni diplomatice, in 
diverse tari, in perioada 1955-1989. Scrie 
lirica sociala cu rezonante neoclasice. A de- 
butat in stil proletcultist: Cincisutistul, 1952, 
regasindu-si apoi ritmul interior: Cu timpul 
meu, 1 958, Premiul Academiei; Ma uit in ochii 
copiilor, 1962; Orga de mesteceni, 1970, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor; Transilvane cetdti 
fdrd somn, 1977, Premiul Asociatiei Scriito- 
rilor din Bucuresti; Icoana nevdzutd, 1996; Al 
doilea suflet, 2000. Proza este inspirata din 
lumea satului transilvan, ca si de locurile 
prin care a trecut: Descoperirea familiei, 1964; 
Lumea catarilor, 1980; Proces in recurs, 1988; 
Dialog epistolar: Mircea Zaciu - Ion Brad, 2003; 
In umbra zeilor, 2003. A scris si teatru: Audi- 
enta la consul, 1977; Arheologia dragostei, 1986; 
amintiri: Ambasador la Atena - 1973-1982, 
2001-2002. A tradus din maghiara si greaca, 
mai ales versuri. Dupa 1989 si- a intemeiat o 
editura proprie, care insa n-a rezistat decat 
putina vreme. Premii: 1951 - Premiul Al- 
manahului Literar pentru amplul poem epic 
Cincisutistul, 1953. Diploma pentru poezie 
a Festivalului International al Tineretului, 
1959; Premiul Academiei Romane pentru 
volumul de versuri Cu timpul meu, 1972; 
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul 
Cele patru anotimpuri, 1999; Premiul de poe- 
zie Transilvania al Festivalului International 
LucianBlaga, 1999. 



Braghi§, Dumitru 

(28.12.1957, Gratie§ti, Chi§inau, 
Republica Moldova) 

Om politic. A absolvit Facultatea de Ener- 
getica la Institutul Politehnic Serghei Lazo 
din Chisinau. A fost inginer la Uzina de 
Tractoare din Chisinau. Instructor al Comi- 
tetului Central al Partidului Comunist din 
Moldova (1987-1988), director general al 
Departamentului Relatii Economice Exter- 
ne al Ministerului Economiei din Moldova, 
viceprim-ministru al Economiei si Refor- 
melor (1997), prim-ministru al Moldovei 
(1999-2001). In 2006 membru supleant in 
delegatia Moldovei la Adunarea Parlamenta- 
ra a Consiliului Europei. 

Braia, Mia 

(1911, Craiova - 1999, Bucure§ti) 
Cantareata. Sora a Ioanei Radu. A absolvit 
liceul eparhial la Chisinau si Conservatorul 
la Bucuresti. A cantat romante si cantece 
de petrecere, mai ales cu orchestra lui Ionel 
Budisteanu. Melodii: „Vioara"; „Cel din 
urma tango"; „De ti-am gresit"; „Truba- 
durul"; „Nu-mi pare rau"; „Pentru tine am 
plans"; „Ciobanas cu 300 de oi" (impreuna 
cu Ioana Radu); „Cand felinarele se-aprind"; 
„Doamne, domni si domnisoare"; „De ce nu 
vii?"; „Dorul meu a-nebunit". A emigrat in 
Germania si apoi in SUA, New York (1983). 
A luat parte la manifestarile ROMFEST ale 
lui Grigore Caraza si Zaharia-Zahu Pana. 
S-a repatriat in 1993. 

Brancovici, Despina Milita 

(~ 1490, Serbia - 1554, Sibiu) 
Sotie a domnului Tarii Romanesti Neagoe 
Basarab (1512-1521), primul boier oltean, 
un Craiovescu, intitulat Basarab (o dinastie 
originar cumana, inceputa cu Tihomir Ba- 
sarab). Fiica a despotului sarb Iovan Bran- 
covici (1465-1502) si a Elenei Stefan Iacsici 
(un Iacsici avea sa-1 ucida la Sibiu pe Mihnea 
Voda eel Rau fiindca voia sa treaca Tara 
Romaneasca la catolicism spre a o elibera de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 113 



& 



31.10.2011 17:22:35 



Brancovici 




114 



influentele sarbesti). Sora ei, Elena - Ecateri- 
na, a fost sotia lui Petru Rares, domnul Mol- 
dovei, alta r Maria, a fost casatorita cu nobilul 
Ferdinand Frangispani, alta, Magdalena 
(sora numai dupa mama), era sotia cnea- 
zului polon Jan Wiesznowiecki. Imparatii 
Comneni, Cantacuzinii, Asanestii, despotii 
sarbi, erau stramosii ei. O vara de-a ei era 
sotia lui Vasili III, mare cneaz al Moscovei. 
Dupa moartea lui Neagoe Basarab s-a refu- 
giat la Sibiu cu fetele sale, Stana si Ruxandra. 
De la Sibiu, Stana s-a dus in Moldova, unde 
s-a casatorit cu Stefanita Voda, domnul 
Moldovei (1517-1527), iar Ruxandra s-a 
casatorit cu Radu de la Afumati, domnul 
Tarii Romanesti (1522-1529) cu intreru- 
peri); dupa moartea lui Radu de la Afumati, 
s-a recasatorit cu Radu Paisie, domnul Tarii 
Romanesti (1535-1545). Despina Milita 
a trait la Sibiu si dupa ce se calugarise sub 
numele de Platonida. Osemintele i-au fost 
duse la Curtea de Arges, in timpul domniei 
lui Patrascu eel Bun, flul lui Radu Paisie, de 
catre mitropolitul Anania, si astrucate in 
ctitoria ridicata de Neagoe Basarab, in 1517, 
la Curtea de Arges. 

Brancovici, Gheorghe 

(1645, Ineu - 19.12.1711, Eger) 
Translator. La origine familie de despoti sar- 
bi. Era frate al mitropolitului Sava B., trans- 
latorul principelui Mihai Apafl pe langa 
Poarta Otomana. A petrecut 10 ani la curtea 
lui Serban Cantacuzino. A avut contacte 
culturale cu stolnicul Constantin Cantacu- 
zino, cu Radu Nasturel si cu domnul Con- 
stantin Brancoveanu. In 1689, la intrarea 
trupelor austriece in Serbia, s-a proclamat 
guvernator al sarbilor si bulgarilor, nind 
arestat de austrieci. Este eel mai de seama 
cronicar de limba romana din Transilvania. 
A scris Hronica slovenilor, iliricului, Misii cei de 
sus si cei de jos Misii, 1687, in romana, care 
accentueaza lupta comuna antiotomana a 
crestinilor (sarbi si romani). 

Brancovici, Sava 

(1620 - aprilie 1683, Sibiu) 
Mitropolit ortodox de Alba Iulia, numit in 
1656 (calugarit si hirotonisit la Targoviste). 
Frate cu Gheorghe B. Pastorirea a fost tul- 
burata de razboaie si schimbari de principi. 
Inlaturat din scaun, abia in 1662 este intarit 
din nou. Calatoreste in 1668 la Moscova, de 
unde primeste daruri in bani, carti si obiecte 
de cult. In 1670 calatoreste in Tara Roma- 
neasca, primind daruri din partea domnului 
Antonie Voda, a ierarhilor, a unor dregatori. 
In 1675 convoaca un Sobor la Alba Iulia 




Sava Brancovici 



Valeriu Brani§te 



pentru intarirea vietii religioase. In vara lui 
1680 a fost inlaturat din scaun, persecutat 
si intemnitat la Iernut si Vint. A fost urma- 
rita averea mitropoliei la porunca lui Apafl. 
Oamenii lui au sechestrat lucrurile (printre 
care: trei traiste cu carti romanesti, 14 saci 
cu carti, tipografla cu toate instrumentele si 
cu literele romanesti, scrisori, scrieri si carti 
romanesti, maghiare si latine, 66 la numar si 
un ziar legat in piele). Cartile sechestrate au 
disparut ulterior. La interventia domnului 
Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino, a fost 
eliberat, dar n-a mai putut ocupa scaunul. In 
21 octombrie 1955, la hotararea Sf. Sinod, 
s-a trecut la canonizarea solemna in Cate- 
drala Reintregirii din Alba Iulia a mitropoli- 
tilor Iorest si Sava. Pomenirea lor se face in 
fiecare an la 24 aprilie, conform calendarului 
ortodox. 

Brani§te, Valeriu 

(10.01.1869, Cincul Mare, jud. Bra§ov - 
1.01.1928, Lugoj, jud. Timi§) 
Publicist si om politic. A absolvit gimnaziul 
la Sibiu si Filosofla la Budapesta. A fost pro- 
fesor la Gimnaziul Roman Superior Ortodox 
din Brasov. Sustinator al memorandistilor. 
A plecat in Bucovina si a pus bazele gaze- 
tei Patria. A contribuit la organizarea Marii 
Adunari Nationale de la Alba Iulia (1918) 
care consflntea unirea Transilvaniei cu tara. 
Dupa unire a fost sef al resortului Culte si 
Instructiuni Publice din Consiliul Dirigent 
al Transilvaniei. A militat pentru crearea 
unei universitati romanesti la Cluj. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1919). 

Bratosin, Dinu Danut 

(22.04.1938, Ureche§ti, jud. Vrancea) 
Inginer constructor. A absolvit Faculta- 
tea de Constructii Civile si Industriale a 
Institutului de Constructii din Bucuresti 
(1971). Cercetator la Institutul de Mecanica 
Solidelor si la Centrul de Fizica Pamantului 
si Seismologie. Contributii in mecanica so- 
lidelor, mecanica si dinamica pamanturilor. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 114 



& 



31.10.2011 17:22:36 



Brauner 




Gheorghe Bratu 



Victor Brauner 



Lucrari: Model vdsco elastic neliniar pentru 
comportarea dinamicd a pdmanturilor, 1995, 
Premiul Academiei Romane; Aspecte neliniare 
in mecanica pdmanturilor, 1996. Secretar stiin- 
tific al sectiei de stiinte tehnice a Academiei 
Romane (1990). Membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Bratu, Emilian 

(8.08.1904, Bucuresti - 30.03.1991, Bucuresti) 
Inginer chimist. A absolvit Chimia Indus- 
triala la Politehnica din Bucuresti si s-a spe- 
cializat in electrochimie la Viena, Karlsruhe 
si Berlin. Profesor la Institutul Politehnic 
din Bucuresti. Unul dintre fondatorii scolii 
de inginerie chimica din Romania. Contri- 
butii in domeniul epurarii apei, al distilarii 
azerotrope, in procesele de absorbtie si 
fluidizare. Lucrari: Ghid de laborator pentru 
lucrarile practice de tehnologie chimica, 1942; 
Operatii unitare de inginerie chimica, 2 vol., 
1960-1961; Operatii si utilaje in industria 
chimica, 1960-1961. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1974). 

Bratu, Gheorghe 

(1881, Bucuresti - 1941, Cluj) 
Matematician si astronom. A studiat Ma- 
tematica la Paris (cu o bursa Adamachi) si 
a fost stagiar al Observatorului Astronomic 
din Paris. A fost asistent la Observatorul 
Astronomic din Iasi, conferentiar la Facul- 
tatea de Matematica a Universitatii din Iasi 
si profesor la Facultatea de Matematica din 
Cluj (1919-1941), decan al ei (1938-1940). 
Fondatorul Observatorului Astronomic din 
Cluj (1920), pe care 1-a si condus. A colabo- 
rat la alcatuirea hartii fotografice a Cerului 
secolului XX, zona 20°. Membru al Societe 
Mathematique de France, Societe Astro- 
no mique de France, Societa Astronomica 
Italiana, Circolo Matematico di Palermo, al 
Academiei de Stiinte din Romania si al Co- 
mitetului National de Astronomie. Decorat 
cu Legiunea de Onoare a Frantei in grad 
de Cavaler. 



Bratu, Polidor Paul 

(1.04.1948, Ciocesti, jud. Arges) 
Inginer mecanic. A absolvit Facultatea de 
Masini si Utilaje de Constructii, Facultatea 
de Fizica si Facultatea de Utilaj Tehnologie 
a Universitatii de Constructii din Bucuresti. 
Profesor la Universiatea din Galati, director 
la Institutul de Cercetari pentru Echipamen- 
te si Tehnologii de Mecanizarea Constructi- 
ilor. Contributii in domeniul metodelor de 
calcul si proiectare ale masinilor cu actiune 
vibranta. Are 9 brevete de inventii. Membru 
fondator al Societatii Romane de Acustica, 
membru al Societatii Americane de Ingineria 
Sistemelor de Incalzire, Racire si Conditio- 
nare a Aerului, membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Brauner, Harry 

(24.02.1908, Piatra Neamt - 
11.03.1988, Bucure§ti) 

Folclorist si muzicolog. Frate cu Rudolf 
si Victor B. Discipol al lui Dimitrie Gusti. 
Profesor universitar. Banuit a fl implicat 
in grupul lui Lucretiu Patrascanu, a facut 
inchisoare (1954-1964). A descoperit si a 
facut publice numeroase manifestari folclo- 
rice, printre care cu totul remarcabila a fost 
aceea a ansamblului de la Fundu' Moldovei, 
Bucovina, care exista si astazi. Si-a sintetizat 
ideile despre folclorul romanesc in volumul 
S-auzim iarba cum creste, 1979. A mai lasat 
un volum de amintiri: Chibrituri si mdmdligd. 
Despre el se vorbeste in romanul Cel mai 
iubit dintre pdmanteni al lui Marin Preda si in 
Jurnalul lui Mircea Eliade. 

Brauner, Victor 

(1903, Piatra Neamt - 12.03.1966, Paris) 
Pictor. Frate al folcloristului Harry B. si al 
medicului Rudolf B. Frecventeaza Scoala de 
Arte Frumoase din Bucuresti (1919-1921) si 
scoala particulara de pictura a lui H. Igiro- 
sanu. Viziteaza orasele Falticeni si Balcic si 
incepe sa picteze peisaje „cezanniene". Apoi, 
dupa propria-i marturisire, trece prin toate 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 115 



^ 



31.10.2011 17:22:36 



Braescu 




116 



fazele dadaiste, abstractioniste, expresioniste. 
In 1924 are loc prima expozitie personala, 
la Bucuresti, la Galeriile Mozart. In aceasta 
perioada il intalneste pe poetul Ilarie Vo- 
ronca, impreuna cu care va inflinta revista 
75HP, unde publica manifestul Pictopoezia si 
un articol, „Supra-rationalismur\ Picteaza 
si expune Cristos la Cabaret (in maniera pic- 
torului Georg Grosz) si Fata din fabrica (in 
maniera lui Holder). Participa la expozitia 
,,Contimporanul" (noiembrie 1924). A dese- 
nat costume pentru baletele Floriei Capsali. 
In 1925 face primul voiaj la Paris, de unde 
se intoarce in tara, la Bucuresti, in 1927. In 
1930 se instaleaza la Paris, unde il intalneste 
pe Brancusi, care-1 initiaza in arta fotografica. 
Tot in aceasta perioada se imprieteneste cu 
poetul roman Benjamin Fondane si il intal- 
neste pe Yves Tanguy, care-1 va introduce in 
cercul suprarealistilor. Locuieste in acelasi 
imobil cu Giacometti si Tanguy. In 1935 
revine la Bucuresti. Intra in Partidul Comu- 
nist Roman pentru scurta vreme si fara o 
inregimentare expresa. La 7 aprilie 1935 are 
loc vernisajul unei expozitii personale, in sala 
Mozart. Se intoarce in Franta in 1938. 

Braescu, Smaranda 

(21.05.1897, Hante§ti, Buciumeni, jud. Covurlui, 
azi Galati - 2.02.1948, Cluj) 
Parasutista. A absolvit Belle Arte la Bucu- 
resti. In 1928 a facut primul salt cu parasuta. 
In 1931 a castigat titlul european la parasu- 
tism (salt de'la 6 000 m). In 1932 a stabilit 
primul record de traversare a Mediteranei 
(6 ore si 10 minute) intre Roma si Tripoli, 
cu avionul sau, bimotorul Milles Hawk. 
In 1932 a devenit campioana mondiala la 
parasutism, cu o parasuta de constructie ro- 
maneasca, parcurgand distanta de cadere de 
la 7 400 m in 25 de minute. A fost instructor 
de parasutism militar. In timpul razboiului 
a fost activa ca pilot in celebra Escadrila 
Alba de avioane sanitare, pe frontul de est 
si apoi pe frontul de vest, in Transilvania, 
Ungaria si Cehoslovacia. Semnatara, alaturi 
de alte 1 1 personalitati (intre care: generalul 
Aldea, prof. univ. dr. Grigore T Popa) r a unui 
memoriu prin care se condamna falsiflcarea 
alegerilor din noiembrie 1946 r document 
inaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt 
delegatului american, care 1-a predat celui 
sovietic. A fost condamnata de comunisti la 
inchisoare in contumacie, neflind gasita. 

Braileanu, Traian 

(14.09.1882, Balca, Radauti - 1947, Aiud) 
Filosof si sociolog. A absolvit Universitatea, 
sectia nlosofie, la Cernauti. Specializare 
in Filosofle si Drept la Viena. Profesor de 



filosofie si sociologie la Universitatea din 
Cernauti. A condus revista Insemnari soci- 
ologice din Cernauti. A aderat la miscarea 
legionara de la primii ei pasi r membru 
al Senatului Legionar in 1929. Ministru 
legionar al Educatiei Nationale, Culturii si 
Artelor (1940-1941). Pozitivist in filosone, 
adept al lui Kant. Lucrari: Die Grundlegung 
zu einer Wissenschaft der Ethik, 1919; Despre 
conditiunile cunostintei si constiintei, 1912; Etica, 
1919; Introducere in sociologie , 1923; Metafizica 
Moravurilor, 1929. A tradus din Kant: Critica 
ratiunii pure si Critica puterii dejudecata. Ares- 
tat in 1938, odata cu Dragos Protopopescu 
(aflat tot la Cernauti), a murit la Aiud. 

Brailoiu, Constantin 

(13.08.1893, Bucure§ti - 20.12.1958, Geneva) 
Etnomuzicolog. A facut studii muzicale la 
Bucuresti, Viena, Lausanne, Paris. A fost 
profesor de istoria muzicii si folclor la Con- 
servatorul din Bucuresti. Profesor si rector al 
Academiei de Muzica Religioasa din Bucu- 
resti. Fondator si conducator al Arhivelor In- 
ternationale de Muzica Populara din Geneva 
si al Arhivei de Folclor a Societatii Compozi- 
torilor Romani (1928-1943). A cules folclor 
muzical romanesc si a publicat culegeri de 
folclor: Vie musicale d'un village: recherches sur 
le repertoire de Dragus (Roumanie) 1929-1932; 
Colinde si cdntece de stea, 1 931 ; Cdntece bdtranesti 
din Oltenia, Muntenia, Moldova si Bucovina, 
1932; Bocete din Oas r 1932; Poeziile soldatului 
Tomut din rdzboiul 1914-1918, 1944; Sur une 
ballade roumaine: La Mioritza, 1946. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1946), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Bratescu, Constantin 

(30.09.1882, Ca§le, azi Mineri, jud. Tulcea - 
23.10.1945, Bucure§ti) 

Geograf. A absolvit Literele si Filosofla la 
Bucuresti, apoi a studiat geografla la Leipzig 
si Berlin. Profesor si decan al Facultatii de 
Stiinte din Cernauti (1924-1938), apoi' pro- 
fesor la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. 
A elaborat o teorie originala pentru deter- 
minarea varstei teraselor si a oscilatiilor de 
nivel ale apelor Marii Negre in cuaternar. El 
a inaugurat in Romania directia de cercetare 
morfoclimaterica. Lucrari: Formele de relief din 
Muscel, 1911; Lacul Mangalia r 1915; Contribu- 
tiuni la studiul deltei dunarene, 1921; Pdmdntul 
Dobrogei, 1928. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1919). 

Bratescu-Voinesti, 
loan Al(exandru) 

(1.01.1868, Targovi§te - 14.12.1946, Bucure§ti) 
Prozator. A absolvit Facultatea de Drept la 
Bucuresti. A fost judecator la Bucuresti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 116 



& 



31.10.2011 17:22:36 



Bratianu 




Smaranda Braescu loan Al. Bratescu-Voine§ti Constantin (Dinu) Bratianu 



Gheorghe I. Bratianu 



Ploiesti, Pitesti, Craiova, Targoviste. A fost 
metnbru al Academiei (1918) si viceprese- 
dinte al ei, secretar general al Camerei De- 
putatilor (1940). A debutat sub patronajul 
lui Titu Maiorescu. A creat cea mai completa 
galerie de personaje inadaptabile, victime ale 
excesului de moralitate: Nuvele si schite, 1903; 
In lumea dreptatii, 1907; Intuneric si lumind, 
1912; Ratacire, 1923; Huliganism, 1938; Ger- 
manofobie?, 1942. In 1945 a castigat Premiul 
National pentru Proza. 

Bratianu, Constantin 

(12.12.1946, Calara§i) 

Inginer energetic. A absolvit Facultatea de 
Energetica la Politehnica din Bucuresti, s-a 
specializat la Atlanta, Georgia, SUA. Profe- 
sor la Politehnica din Bucuresti, Facultatea 
de Inginerie Mecanica. Contributii in do- 
meniul transferului de caldura si de mas a, 
procese bifazice apa-aburi. Lucrari: Mode- 
larea numericd cu elemente finite, 1986; Metode 
cu elemente finite in dinamica fluidelor, 1983. 
Membru fondator al Societatii Romanesti de 
Termotehnica, membru al European Nucle- 
ar Society, membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Bratianu, Constantin (Bebe) 

(1887, Bucure§ti - 1956, Bucure§ti) 
Om politic. Fiu al generalului Constantin 
LB. si var al lui Ion C. B. Secretar general 
al PNL (1938-1947), a reorganizat partidul 
dupa 1944. Ministru de Finante (1933) si al 
Productiei de Razboi in Guvernul Sanatescu 
(1944). Arestat in 1950, a murit curand dupa 
iesirea din inchisoare. 

Bratianu, Constantin (Dinu) 

(13.01.1866, Florica, jud. Arge§ - 
5/6.05.1950, Sighet) 

Om politic. Al treilea fiu al lui Constantin 
LB. si frate cu Ionel si Vintila B. A studiat in- 
ginerie la Scoala Politehnica din Bucuresti si 
la Institutul de Mine din Paris. Parlamentar 
liberal (1910-1938), presedinte al Partidului 



National Liberal (din 1934). Domiciliu fortat 
dupa 1945, pana in 1950, cand a fost arestat. 

Bratianu, Constantin I. 

(17.09.1844, Bucure§ti - 6.01.1910, Bucure§ti) 
General de brigada, geodez si topograf. Fiu al 
lui Ion C. B. si frate cu Ionel I. C. B. si Vintila 
I. C. B. Tata al lui Dinu B. A absolvit Scoala 
de Ofiteri din Bucuresti si s-a specializat la 
Observatorul din Paris si Serviciul Cadastral 
al Frantei. A fost detasat pe langa statul major 
al Serviciului Geografic al armatei franceze 
in Algeria (1868-1870), Serviciul Geografic 
al armatei belgiene si la Institutul Geografic 
al armatei din Viena. A fost director al Insti- 
tutului Geografic al Armatei (1885), subsef 
al Statului Major General. In timpul razbo- 
iului de independenta a organizat Serviciul 
de Reproduceri Cartografice si a comandat 
Sectia Topografica de pe langa Marele Stat 
Major al Armatei. Contributii in domeniul 
topografiei si geodeziei. Lucrari: Notite asu- 
pra chartelor actuate ale Romdniei urmate de un 
proiect pentru alcatuirea chartei generate a regatu- 
lui, 1888; Insemnatatea chartei Romdniei pentru 
economia noastra nationala, 1901; Insemnatatea 
chartei tarii pentru apararea nationala, 1902; In- 
semnatatea chartei tarii pentru istoria patriei si a 
neamului, 1 905; Insemnatatea chartei tarii pentru 
stabilirea regimului cadastral in Romania, 1910. 
Impreuna cu Gr. Tocilescu si George loan 
Lahovary a realizat Marele Dictionar Geografic 
Roman, sub auspiciile Societatii Romane de 
Geografie, al carei fondator a fost. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1899). 

Bratianu, Gheorghe (George) I. 

(3.02.1898, Ruginoasa, jud. Ia§i - 
24.04.1953, Sighet) 

Istoric si om politic. Fiu al lui Ion I.C. B. si 
nepot al lui Ion C. B. Dupa absolvirea Li- 
ceului National din Iasi (1916), se inroleaza 
voluntar in armata pentru a participa la 
razboiul de reintregire a tarii. In 1917 se in- 
scrie la Facultatea de Drept din Iasi, pe care 
a absolvit-o in 1920. Fiind atras de istorie, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 117 



^ 



31.10.2011 17:22:36 



Bratianu 




118 



abandoneaza cariera juridica si se inscrie la 
Universitatea Sorbona din Paris, unde frec- 
venteaza cursurile unor istorici prestigiosi, 
ca Ferdinand Lot si Charles Diehl. Obtine 
doctoratul in filosofie la Cernauti in 1 923 si 
la Sorbona in 1929. In 1924 devine profesor 
la Catedra de istorie universale a Universi- 
tatii din Iasi, iar din 1 940 a Universitatii din 
Bucuresti. Intre 1940 si 1947 indeplineste 
functia de director al Institutului de Istorie 
Nicolae Iorga din Bucuresti. In anii 1930 
a fost seful unei factiuni a Partidului Na- 
tional-Liberal, georgistii, care s-au aliat cu 
Garda de Fier. In 1938 a revenit in PNL-ul 
condus de Dinu Bratianu. In 1947, in ca- 
drul represiunilor dezlantuite de autoritatile 
comuniste, este inlaturat de la catedra uni- 
versitara si de la conducerea Institutului de 
Istorie, in septembrie i se fixeaza domiciliu 
fortat si i se interzic contactele externe. 
In noaptea de 5/6 mai 1950 este arestat si 
intemnitat la inchisoarea din Sighet, unde 
s-a sinucis. A sustinut cu tenacitate si ri- 
goare stiintifica teza continuitatii poporului 
roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. 
Lucrarile sale asupra prezentei romanesti in 
Basarabia sunt reprezentative pentru statura 
istoricului si constiinta omului politic. I s-a 
propus sa se dezica de tezele despre Basa- 
rabia, dar a refuzat. Lucrari: Recherches sur le 
commerce genois dans la Mer Noire au XIU' eme 
siecle (1929); O enigma si un miracol istorie: 
poporul roman (1940); Traditia istoricd despre 
intemeierea statelor romanesti (1945); Sfatul 
domnesc si adunarea stdrilor in Principatele romd- 
ne (postum); Marea Neagrd. De la origini pand 
la cucerirea otomand (postum). In 1942 este 
ales membru titular al Academiei Romane, 
calitate retrasa in 1948. Repus in drepturi in 
1990. 

Bratianu, Ion C. 

(2.06.1821, Pite§ti - 
4.05.1891, Florica, jud. Arge§) 
Inginer si om politic. Tata al lui Constan- 
ts (Dinu) I. B., Vintila B. si Ionel I.C. B. 
A intrat in armata munteana in 1838 si a 
absolvit la Paris Scoala Politehnica, audiind 
si cursurile de istorie ale lui Jules Michelet 
si Edgar Quinet. Inters in Muntenia, a 
luat parte, impreuna cu prietenul sau CA. 
Rosetti si alti politicieni proeminenti, la 
revolutia romana din 1848, fiind prefect al 
politiei in Guvernul Provizoriu al acelui an. 
Dupa restaurarea ruseasca si otomana s-a 
mutat in exil, refugiindu-se la Paris, dorind 
sa influenteze opinia publica franceza in 
favoarea unirii propuse si autonomiei prin- 
cipatelor dunarene. In timpul domniei lui 




Ion C. Bratianu 



Ion I.C. Bratianu 



Alexandru loan Cuza (1859-1866) a fost un 
lider liberal proeminent. A asistat in 1866 la 
demiterea lui Cuza si la alegerea printului 
Carol I al Romaniei, sub domnia caruia a 
avut mai multe mandate ministeriale. A fost 
arestat pentru complicitate la revolutia din 
1870, dar eliberat la scurt timp. In 1876, 
ajutat de C. A. Rosetti, a format un cabi- 
net liberal care a ramas la putere pana in 
1888, fiind ministru in timpul Razboiului 
Ruso-Turc din 1877, al Congresului de la 
Berlin, al formarii Regatului Roman, revi- 
zuirii Constitutiei si altor reforme. A fost si 
scriitor. Pamfletele sale politice in franceza: 
Memoir e sur V empire d'Autriche dans la question 
d'Orient (1855); Memoire sur la situation de la 
Moldavie depuis le Traite de Paris (1857) si La 
Question religieuse en Roumanie (1866) au fost 
bine primite la Paris. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1885). 

Bratianu, Ion I.C. sau Ionel Bratianu 

(20.08.1864 Florica, jud. Arge§ - 
24.11.1927, Bucure§ti) 

Om politic. A fost fiul liderului liberal Ion 
C.B. si frate al lui Constantin I.C.B. si al lui 
Vintila I.C.B. Tata al istoricului Gheorghe B. 
Dupa ce isi sustine bacalaureatul la Colegiul 
Sf. Sava din Bucuresti (1882) efectueaza, 
ca voluntar, un stagiu militar de sase luni, 
obtinand gradul de sublocotenent in ca- 
drul Regimentului 2 Artilerie. In paralel 
frecventeaza cursurile Scolii de Poduri si 
Sosele. In vara anului 1883 pleaca la Paris 
pentru completarea studiilor: cursant al 
clasei de matematici speciale A la Scoala 
Preparatorie Saint-Barbe (1883-1884), au- 
ditor extern al cursurilor Scolii Politehnice 
(1884-1886), student la Scoala de Poduri 
si Sosele (1886-1889). Obtine, in 1889, di- 
ploma de inginer. Incearca in zadar, de doua 
ori, sa obtina licenta la Sorbona. Revenit 
in tara in 1889, este concentrat la cazarma 
Malmaison, unde este inaintat la gradul de 
locotenent. In octombrie 1889 se angajeaza 
inginer specialist in constructia de cai ferate 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 118 



& 



31.10.2011 17:22:36 



Brancoveanu 



la CFR, in subordinea lui Anghel Saligny. 
Devine tnetnbru al Partidului National Li- 
beral inca din 1895. Ministru al Lucrarilor 
Publice la 33 de ani. In acelasi an candideaza 
la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. 
Sustine acceptareain partid (februarie 1889) 
a fostilor lideri (Tradarea Generosilor) ai 
Partidului Social Democrat al Muncitorilor 
din Romania (C. Stere, VG. Mortun, dr. 
I.G. Radovici, I. Nadejde). La Congresul 
PNL din ianuarie 1909 este ales presedinte 
al partidului, functie politica pe care o va 
pastra pana la sfarsitul vietii. La 2 octombrie 
1913 Comitetul Executiv al PNL accepta 
propunerea sa privind reforma agrara (ex- 
proprierea partiala a marii proprietati) si 
electorala (colegiu electoral unic). Aceste 
propuneri ale liderului liberal sunt sustinute 
si de o importanta parte a oamenilor de stat 
ai vremii: regele Carol I, conservatorii demo- 
crat (care sustin insa niste modificari - doua 
colegii electorale si expropriere prin cumpa- 
rare) si chiar conservatorii. A fost ministru 
al Lucrarilor Publice: 31 martie 1897-30 
martie 1899, 14 februarie 1901-18 iulie 
1902; ministru al Afacerilor Straine ad-in- 
terim: 9 ianuarie 1902-12 decembrie 1904; 
27 decembrie 1908-4 martie 1909, interval 
in care Partidul Liberal condus de el a fost 
chemat la guvernare in preajma razboiului 
balcanic, cand regele a trebuit sa accepte cele 
doua conditii: vot universal si exproprierea 
latifundiilor, 8-11 decembrie 1916-26 ianu- 
arie 1918; 29 noiembrie 1918-12 septembrie 
1919; 22 ianuarie-6 iulie 1927; ministru de 
Interne: 12 martie 1907-5 decembrie 1909, 
6 februarie-28 decembrie 1910; ad-interim: 
4 martie-1 noiembrie 1910, 30 octombrie 
1923-27 martie 1926; ministru de Razboi: 
4 ianuarie 1914-15 august 1916; 19 ianua- 
rie-25 martie 1922; Presedinte al Consiliului 
de Ministri: 27 decembrie 1908-28 decem- 
brie 1910; 4 ianuarie 1914-26 ianuarie 1918; 
29 noiembrie 1918-12 septembrie 1919; 
19 ianuarie 1922-27 martie 1926; 22 iu- 
nie-24 noiembrie 1927; deputat in 1895; 
senator in 1911. Lucrari: Notre commerce de 
cereales, 1899; Chestia tramvaielor comunale, 
1911; Manifest-program, 2 volume, 1911; 
Romania si Peninsula Balcanicd, 1913; Situatia 
internationala a Romdniei. Expunere fdcutd 
la Adunarea Deputatilor (16-17 decembrie 
1919), 1919; Din amintirile altora si ale mele, 
1922; Activitatea corpurilor legiuitoare si a Gu- 
vernului de la 1 ianuarie 1922 pana la 27 martie 
1916, 1926; Discursurile lui Ion I.C. Bratianu, 
4 vol., 1933 (postum); Cuvintele unui mare ro- 
mdn 1914-1927 la. Pe 7 iunie 1923 este ales 
membru de onoare al Academiei Romane. 




Vintila I.C. Bratianu 



Constantin Brancoveanu 



Bratianu, Vintila I.C. 

(16.09.1867, Bucuresti - 22.12.1930, Bucuresti) 
Prim-ministru al Romaniei in perioa- 
da 1927-1928. A fost al treilea flu al lui 
Ion C.B., fratii sai fiind Ionel B. si Dinu B. 
In 1886 a inceput studiile in Franta. Intors 
in tara cu diploma de inginer, a participat 
la lucrarile podului de peste Dunare de 
la Cernavoda. Apoi a condus lucrarile de 
constructie a podurilor de pe Siret, Arges 
si Vadeni, dupa care, in 1897, a fost numit 
director al Regiei Monopolurilor Statului. 
A mai ocupat urmatoarele functii: secretar 
general in Ministerul Finantelor, primar al 
capitalei (1907-1911), ministru de Razboi 
in timpul Primului Pazboi Mondial, minis- 
tru de Finante (1922, 1926), prim-ministru 
(1927-1928),' seful Partidului National 
Liberal (1927-1930), director al Banci'i Ro- 
manesti, membru al Consiliului Centralei 
Bancilor Populare si al Cooperativelor Sa- 
testi, cenzor si director la Banca Nationala. 
Lucrari: Pacea de robire, 1919; Refacerea tarii si 
consolidarea financiara, 1924; Politica de stat a 
petrolului in urma noii constitutii si a legii mine- 
lor, 1927; Din economia nationala, 1937; Vintila 
Bratianu. Scrieri si cuvantdri, 1940. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1928). 

Brancoveanu, Constantin 

(1654, Brancoveni, Romanati - 
15.08.1714, Constantinopol, capul Tnmormantat 
pe o insula Tn Marea Marmara, trupul a fost 
aruncattn Mediterana) 

Domn al Tarii Romanesti (1688-1714), 
declarat sfant din 1956 (cu ziua mortii, 
15 august). Dupa tata, Brancoveanu era pe 
jumatate Cantacuzin, provenit deci dintr-o 
familie domnitoare bizantina, care a dat 
in Tara Romaneasca pe domnii Serban 
Cantacuzino (unchi) si Stefan Cantacuzino 
(nepot), iar jumatate roman, din familia cro- 
nicarului Radu Greceanu. Ramas in istoria 
culturii romane gratie perioadei de mare 
inflorire culturala care a dus la constituirea 
stilului numit pana astazi brancovenesc, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 119 



^ 



31.10.2011 17:22:36 



Brancoveanu 




120 



manifestat in special in arhitectura, dar, 
prin extensie, considerat „stilul romanesc" 
al culturii, conceputa ca fenomen al rezis- 
tentei bizantine in fata islamizarii aduse de 
otomani. Acest lucru a insemnat folosirea 
culturii populare ca substanta a locului, 
alaturi de modelele culte ale Bizantului si 
ale Renasterii italiene (considerata de Canta- 
cuzini ca incepand sub impulsul emigratiei 
venite din Bizant in Italia, in zona Veneto- 
Friuli) dupa caderea acestuia. A fost pentru 
teritoriul romanesc o sinteza inedita si care 
a dat marca de maxima profunzime a spi- 
ritualitatii romanesti, a apartenentei sale la 
lumea cultivata a Europei. Este interesant de 
observat ca politica interna a Cantacuzinilor 
a fost una de pastrare a valorilor Bizantului 
prin fortificarea culturala a romanilor pentru 
a rezista in fata islamizarii otomane. Dupa 
Biblia romaneasca a lui Serban Cantacuzino, 
tiparita la 1688 (al carei coordonator fusese 
Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu studii 
la Padova, unde traiau inca urmasii Bizan- 
tului), acesta fiind amenintat de otomani cu 
schimbarea, a lasat locul lui Brancoveanu. 
La 1700 a fost distins de Petru I al Rusiei 
cu Crucea Sf. Andrei si de imparatul Sf. Im- 
periu Germanic cu Ordinul Dragonului. 
A fost ucis de otomani impreuna cu toti fiii 
sai, urmat la doi ani de stolnicul Constantin 
Cantacuzino si de sfetnicul sau, Vacarescu 
(bunicul lui Ienachita). 

Brancoveanu (Brancovan) de Noailles, 
Anna Elisabeth 

Vezi Noailles, Anna de 

Brancus, Grigore 

(20.03.1929, Pe§ti§ani, jud. Gorj) 
Lingvist. Licentiat al Facultatii de Filologie 
din Bucuresti (1953). Profesor la Catedra de 
limba romana a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: B. P. Hasdeu (1972); Cercetdri asupra 
fondului traco-dac al limbii romdne (1995); 
Limba romana. Modele de analiza gramaticala 
(1996); Gramatica limbii romdne. Morfologia, 
in colaborare (1998); Concordance lingvistice 
romano-albaneze (1999); Introducere in istoria 
limbii romdne (2002); Istoria cuvintelor. Unitate 
de limba si cultura romaneasca (2004). A editat, 
cu sotia sa, Etymologicum Magnum Romaniae, 
vol. I-III (1972-1976), de Bogdan Petriceicu 
Hasdeu. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (din 2006). 

Brancusi, Constantin 

(19.02.1876, Hobita, jud. Gorj - 

16.03.1957, Paris) 

Sculptor. Dupa ce urmeaza Scoala de Arte 

si Meserii la Craiova (1894-1898), vine la 



Bucuresti, unde absolva Scoala de Belle- 
Arte in' 1902. Timp de doi ani, intre 1900 
si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie 
Gerota, realizeaza Ecorseu, un studiu pentru 
reprezentarea corpului omenesc, lucrare ca- 
reia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia 
detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa 
fie folosit in scolile romanesti de medicina, 
dupa ce se vor face cateva copii, iar Marcel 
Duchamp va include fotografia Ecorseului in 
expozitia pe care o va organiza la sfarsitul 
anului 1933 la Galeria Brummer din New 
York. In 1903 primeste prima comanda a 
unui monument public, bustul generalului 
medic Carol Davila, care va fi instalat la 
Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta 
singurul monument public al lui Brancusi 
din capitala. Pleaca in 1904 la studii la 
Miinchen, dar dupa sase luni o porneste 
pe jos prin Bavaria, Elvetia pana la Langres 
(Franta), de unde ia trenul pana la Paris. In 
1905 reuseste la concursul de admitere la 
prestigioasa Ecole Nationale Superieure 
des Beaux- Arts, unde lucreaza in atelierul 
lui Antonin Mercie pana in 1906, cand, 
atingand limita de varsta, paraseste scoala. 
Refuza sa lucreze ca practician in atelierul 
lui Auguste Rodin, dupa ce locuise in casa 
acestuia. Expune pentru prima data la So- 
ciete Nationale des Beaux- Arts si la Salon 
d'Automne din Paris in 1906. Creeaza in 
1907 prima versiune a Sarutului, tema pe 
care o va relua sub diferite forme pana in 
1940, culminand cu Poarta Sarutului, parte a 
ansamblului monumental din Targu-Jiu. In 
1907 inchiriaza un atelier in Rue de Mont- 
parnasse si intra in contact cu avangarda 
artistica pariziana, imprietenindu-se cu Gu- 
illaume Apollinaire, Fernand Leger, Amedeo 
Modigliani, Marcel Duchamp. Va incepe 
lucrul la Rugaciunea, o comanda pentru un 
monument funerar ce va fi expusa in cimi- 
tirul Dumbrava de la Buzau. In 1909 revine 
pentru scurt timp in Romania si participa 
la Expozitia oficiala de pictura, sculptura 
si arhitectura. Juriul Expozitiei, prezidat de 
Spiru Haret, acorda premiul II ex aequo 
lui Brancusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, 
Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta 
Anastase Simu ii cumpara sculptura Som- 
nul, iar bustul in ghips al pictorului Nicolae 
Darascu este achizitionat de Ministerul 
Instructiunii Publice. Pana in 1914 participa 
cu regularitate la expozitii colective din Pa- 
ris si Bucuresti, inaugurand ciclurile Pasari 
Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany. 
In 1914 deschide prima expozitie in Sta- 
tele Unite ale Americii la Photo Secession 
Gallery din New York City, care provoaca 
o enorma senzatie. Colectionarul american 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 120 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Breazu 



John Quinn fi cumpara tnai tnulte sculpturi, 
asigurandu-i o existenta materiala prielnica 
creatiei artistice. In acelasi an ministrul de 
Interne al Romaniei respinge proiectul mo- 
numentului lui Spiru Haret comandat cu 
un an inainte. Brancusi va pastra lucrarea 
in atelier si o va intitula Fdntdna lui Narcis. 
In 1915 incepe sa execute primele lucrari 
in lemn: Cariatide, Fiul risipitor etc. In 1920 
participa la Festivalul Dada, unde semneaza 
manifestul intitulat „Contre Cubisme, con- 
tre Dadaisme". In revista Little Review din 
New York apare in 1921 primul studiu de 
amploare cu 24 de reproduceri din opera lui 
Brancusi, semnat de poetul american Ezra 
Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze 
ulterior un celebru portret al acestuia. Parti- 
cipa la o miscare de protest contra lui Andre 
Breton si in apararea lui Tristan Tzara. La 
30 noiembrie 1924 expune la prima expozi- 
tie internationala a gruparii Contimporanul 
din Bucuresti. Doi ani mai tarziu, la Wilden- 
stein Galleries, New York, se deschide cea 
de-a doua expozitie personala a sa. Pana in 
1940, activitatea creatoare se desfasoara in 
toata amploarea ei. Operele sale de seama 
din ciclul Pasdrea in vazduh, ciclul Ovoidului, 
precum si sculpturile in lemn dateaza din 
aceasta perioada. In acelasi timp, participa 
la cele mai importante expozitii colective 
de sculptura din Statele Unite ale Americii, 
Franta, Elvetia, Olanda, Anglia. In atelierul 
sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, 
si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o 
atmosfera romaneasca. Muzeul National de 
Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) 
are un numar important de lucrari ale lui 
Brancusi, lasate prin testament mostenire 
Romaniei, care le-a refuzat, dar acceptate 
cu bucurie de Franta, impreuna cu tot ce 
se afla in atelierul sau. Totusi, in decembrie 
1956, la Muzeul de Arta din Bucuresti s-a 
deschis prima expozitie personala Brancusi 
din Europa. Abia in 1964 Brancusi a fost 
„redescoperit" in Romania ca un geniu 
national si, in consecinta, ansamblul mo- 
numental de la Targu-Jiu, Coloana fdrd 
sfarsit, Masa tdcerii si Poarta sarutului, a putut 
fi pus in valoare. Membru post-mortem al 
Academiei Romane (1990). 

Brandza, Dimitrie 

prenume la na§tere Demetrius 
(10/22.10.1846, Bivolu, azi Vii§oara, 
jud. Boto§ani - 3.08.1895, Slanic Moldova) 
Medic, naturalist si botanist. A fondat gra- 
dina botanica din Bucuresti, care astazi ii 
poarta numele. A fost profesor la Universita- 
tea din Iasi si la cea din Bucuresti. A infiintat 
Catedra de botanica si Institutul de Botanica 




Constantin Brancu§i 



Dimitrie Brandza 



din Bucuresti. A publicat numeroase studii 
de botanica, zoologie, parazitologie, anato- 
mie, medicina etc. Este autorul primei lu- 
crari romanesti critice de sinteza: Prodromul 
florei romanesti (1879-1883), care cuprinde 
numeroase specii de plante vasculare, si al 
primului studiu de inventariere publicat in 
limba romana, Flora descriptivd a Dobrogei 
(1891). Membru al Academiei Romane 
(1879) si vicepresedinte al ei (1892-1895). 

Branzeu, Pius 

(1911, Vulcan, Hunedoara - 1.07.2002, Timi§oara) 
Medic. A absolvit Medicina, sectia chirurgie, 
la Strasbourg, unde a si lucrat ca medic de 
spital. A revenit in 1945 la Institutul de Me- 
dicina din Timisoara, unde si-a facut cariera 
pana in 1981. A publicat numeroase lucrari 
de specialitate si manuale: Contributions a 
V etude anatomo-clinique des arterites obliter antes 
chroniques des membres (teza de doctorat); 
Manual de chirurgie, 2 vol., 1969; Simtul clinic 
si arta diagnosticului, 1973; Marile performante 
in chirurgie, 1998. A devenit membru al So- 
cietatii Internationale de Chirurgie din 1945, 
membru al Societatii Europene de Chirur- 
gie Cardiovasculara din 1950, membru al 
Societatii Franceze de Flebologie din 1960, 
membru al Societatii Germane de Angiolo- 
gie din 1967, membru al Colegiului Francez 
de Patologie Vasculara din 1967, membru 
al Societatii Internationale de Chirurgie 
Digestiva din 1971. Presedinte de onoare 
al Asociatiei Stiintelor Medicale, Timisoara, 
1990; presedinte de onoare al Societatii de 
Chirurgie, Timisoara, 1990; presedinte de 
onoare fondator al Societatii de Flebologie, 
1995. Membru titular al Academiei de Stiinte 
Medicale si membru al prezidiului din 1969, 
membru al Academiei Romane din 1991. 

Breazu, Ion 

(4.04.1901, Mihalt, jud. Alba - 11.05.1959, Cluj) 
Istoric literar si comparatist. Profesor la Fa- 
cultatea de Filologie a Universitatii din Cluj. 
Secretar al ASTRA, a condus pana in 1945 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 121 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Breban 




122 




Ai*. 




Nicolae Breban Coriolan Brediceanu 



revista acesteia, Transilvania. A scris lucrari 
de referinta in domeniul literaturii compa- 
rate: Jules Michelet si romanii, 1935. A editat 
Bibliografia publicatiilor , 1 93 1-1 935 . 

Breban, Nicolae 

(1.02.1934, Baia Mare) 

Prozator. Greco-catolic. A fost strungar 
si sofer profesionist. A debutat in 1965 cu 
romanul Francisca, Premiul Academiei. In 
perioada 1970-1973 a fost redactor-sef 
al Romdniei literare. In prezent conduce 
Contemporanul • Ideea europeana. Constructia 
romanelor este solida, cu inclinatii spre 
naturalism, fara a avea un stil ingrijit: In 
absenta stdpdnilor, 1966; Animate bolnave, 
1968 r Premiul Uniunii Scriitorilor; Ingerul 
de ghips, 1973; Bunavestire, 1977, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Don Juan, 1981; Drumul 
la zid, 1 984; Panda si seductie, 1991; Amfitrion, 
1994, Premiul Uniunii Scriitorilor; Riscul in 
cultura, 1997; Ziua si noaptea, 1998. Perioada 
de expatriere in Franta, de dinainte de 1989, 
e descrisa in Elegii pariziene, 1992. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1997. 

Brediceanu, Caius 

(25.04.1879, Lugoj - 1953, Lugoj) 
Politician si diplomat. Fiu al lui Coriolan 
B., frate cu Tiberiu B. si tata al lui Mihai B. 
Sotia lui Lucian Blaga, Cornelia, era sora 
lor. Studiile le-a inceput la Lugoj, apoi la 
gimnaziul german din Sebes, liceul german 
din Sibiu, iar ultimele doua clase le-a termi- 
nat la Bucuresti si Iasi. In 1896 s-a inscris 
la Facultatea de Medicina din Viena, dar a 
abandonat-o rapid in favoarea Facultatii de 
Drept a Universitatii din Viena, de unde a 
obtinut doctoratul in Drept si Stiinte Politi- 
ce. In paralel a urmat si cursurile de filosone 
la Universitatea din Paris. S-a intors in Banat 
si a debutat in cariera politica. S-a inscris 
mai intai in miscarea nationala, sprijinind 
candidatura tatalui sau. A participat la Ma- 
rea Adunare Nationala de la Alba Iulia, unde 
a fost desemnat notar al istoricei sedinte din 



Sala Unirii. A fost ales membru in Marele 
Sfat National Roman. In 1919 a fost numit 
subsecretar de stat la Ministerul de Externe 
si a fost ales delegat al Romaniei la Conferin- 
ta de Pace de la Paris, reprezentand interese- 
le Banatului. In 1921 a intrat in guvernul lui 
Take Ionescu, primul ministru banatean din 
Romania Mare, cu functia de ministru de 
stat pentru Ardeal si Banat. De aici a intrat 
mai departe in corpul diplomatic, fiind nu- 
mit ministru plenipotentiar (ambasador) la 
Rio de Janeiro, pe relatia cu Argentina, Brazi- 
lia si Chile. In 1927 a fost numit ambasador 
la Vatican. Intre 1930-1931 a fost ministru 
plenipotentiar in Austria. In tara a fost ales 
deputat in'l919 si intre 1926-1927. A fost 
membru al Partidului National Taranesc. 

Brediceanu, Coriolan 

(23.12.1849, Lugoj - 25.01.1909, Lugoj) 
Avocat si om politic. Familie la origini din 
Oltenia. A avut trei copii: Tiberiu, muzician 
si folclorist, Caius, politician si diplomat, si 
Cornelia, sotia lui Lucian Blaga. A urmat 
Dreptul la Budapesta si a luat diploma de 
avocat in 1874. Odata terminate studiile, 
se intoarce la Lugoj, unde se stabileste de- 
finitv pana la sfarsitul vietii. Aici deschide 
un cabinet de avocatura si in scurt timp 
se remarca pentru modul in care ia partea 
taranimii in procese pe care cei mai multi 
avocati refuzau sa le preia. In 1896 a luat 
partea taranilor din Mehadia sau a minerilor 
din Ciclova Montana in procese intentate de 
autoritatile maghiare. A luat apararea si unor 
intelectuali, scriitori si ziaristi persecutati 
de autoritatile maghiare. A fost membru 
in Consiliul judetean din Caras-Severin, 
membru al Comitetului Central al Partidu- 
lui National Roman (PNR) (1881-1892), 
deputat in Dieta Ungariei ca ales de Oravita. 
A facut parte din diferite organizatii culturale 
romane si a luat apararea in procese politice 
intentate mai multor ziare si oameni politici 
romani din Ungaria si Transilvania. L-a spri- 
jinit pe Traian Vuia inca din tinerete pentru 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 122 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Brezeanu 




Mihai Brediceanu 



Marcel Bresla§u 



Grigore Brezeanu 



inventarea primului aeroplan romanesc. In 
1894, la Cluj r se alatura unui grup de 30 de 
avocati care iau apararea memorandistilor 
din Comitetului Central al Partidului Natio- 
nal Roman. Un an mai tarziu, la Timisoara, ia 
apararea lui Valeriu Braniste, important car- 
turar al vremii si redactor al ziarului Drepta- 
tea. Acestuia ii erau intentate nu mai putin 
de 74 de procese, pentru tot atatea articole in 
care ataca guvernul de la Budapesta. Braniste 
a fost condamnat la doi ani de inchisoare, dar 
avocatul sau a platit cautiunea de 5 000 de 
florini pentru eliberarea acestuia. Este ales 
in 1906 reprezentant al romanilor in Dieta 
maghiara, in doua circumscriptii. 

Brediceanu, Mihai (Tiberiu Marius) 

(14.06.1920, Bra§ov - 4.03.2005, Bucure§ti) 
Compozitor, dirijor si muzicolog. Fiu al 
compozitorului Tiberiu B. A studiat pianul 
la Conservatorul din Brasov si teoria mu- 
zicala, dirijorat si compozitie la Academia 
de Muzica din Bucuresti cu Mihail Jora, 
Martian Negrea, Florica Musicescu, Silvia 
Serbescu si Ionel Perlea. A mai absolvit 
cursuri de Drept si Matematica la Bucuresti. 
Din 1959 pana in 1966 a fost director gene- 
ral al Operei Nationale din Bucuresti. Din 
1969 pana in 1971 a fost director muzical 
al orchestrei Syracuse din New York, iar 
pana in 1 975 a fost profesor al Universitatii 
Syracuse. Intre 1978 si 1980 a fost director 
general al Operei din Istanbul si intre 1982 
si 1990 director general al Orchestrei simfo- 
nice George Enescu. Din 1991 a fost numit 
din nou director general al Operei Nationale 
din Bucuresti. Pe langa nenumarate piese 
muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai 
compus o simfonie, patru dansuri simfoni- 
ce, o suita pentru orchestra de camera, piese 
pentru cor, muzica de camera si cantece. 

Brediceanu, Tiberiu 

(2.04.1877, Lugoj - 19.12.1968, Bucure§ti) 
Compozitor si folclorist. Frate al lui Caius 
B., fiu al lui Coriolan B. si tatal lui Mihai 



B. A studiat muzica la liceul din Blaj, a luat 
licenta in Drept la Cluj. A participat la infiin- 
tarea Teatrului National, a Conservatorului 
si Operei Romane din Cluj (al carei director 
a fost). In politica a fost membru al Parti- 
dului National-Taranesc si deputat intre 
1919-1920. A fost si presedinte al Conserva- 
torului ASTRA din Brasov, director al Bancii 
Albina, sucursala Brasov. Folclorist pasionat, 
a cules peste 2 000 de melodii populare, in 
special banatene si maramuresene. Compo- 
zitii muzicale: Aurora, vols pentru pian, 1900; 
Horn pentru plan, 1902; Transilvania, Banatul, 
Crisana si Maramuresul in port, joe si eantee, 
devenita apoi Romania in port, joe si eantare, 
1905; La sezatoare, scene lirice, 1908; Seara 
Mare, scene lirice, 1924; La seceris (icoana 
de la tard intr-un act), 1936; Melodii populare 
romdnesti din Maramures, Melodii populare 
romdnesti din Banat, Poemul coregrafic, Doine 
si cantece romdnesti pe teme poporale, Muzica si 
compozitorii romdni ai Transilvaniei. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1937), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Bresla§u, Marcel, 

nume la na§tere Marcel Bresliska 

(19.11.1903, Bucure§ti - 20.09.1966, Bucure§ti) 
Poet. Ceh ca etnie. A studiat Dreptul si a 
practicat avocatura. A avut functii de con- 
ducere in Uniunea Scriitorilor si a condus 
revista Secolul 20. A fost profesor la Institutul 
de Arta Teatrala si Cinematografica din 
Bucuresti. A compus un oratoriu profan: 
Cdntarea cdntdrilor, 1934. Ca poet a cultivat 
fabula, aforismul: Alte niste fabule, 1962, 
Premiul de Stat. A scris si eseuri: Dialectica 
poeziei sau cantece despre cdntec, 1957, Premiul 
de Stat, ca si literatura pentru copii. 

Brezeanu, Grigore 

(1892, Bucure§ti - 1919, Cluj) 
Regizor. Fiu al lui Iancu B. A absolvit 
Conservatorul de Arta Dramatica la Bu- 
curesti. A regizat filmele Amor fatal (1911); 
Independent Romanei (1912, cu Aristide 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 123 



& 



31.10.2011 17:22:37 



Brezeanu 




124 



Demetriade); Insir'te mdrgdrite (1911, in 
colaborare cu Aristide Demetriade); Marina 
de rdzboi romdnd (1913); Industria petrolului 
(1913); Industria lemnului (1913); Valea Oltu- 
lui la Cdlimdnesti (1913). 

Brezeanu, lancu 

nume la na§tere Ion Brezeanu 

(1.08.1869, Mic§une§tii Mari, jud. Ilfov - 
1940, Bucure§ti) 

Actor. Tata al lui Grigore B. Promoter al 
realismului in arta teatrului comic din 
epoca sa. Jocul lui imbina stralucit comicul 
cu nuantele tragice. A interpretat personaje 
cornice din opera lui I.L. Caragiale (Ipin- 
gescu din O noapte furtunoasd si cetateanul 
turmentat din O scrisoare pierdutd) . A realizat 
importante creatii in roluri de compozitie: 
Ion din Ndpasta de Caragiale, Ciubar din 
Despot-Vodd de Vasile Alecsandri, Harpagon 
din Avarul de Moliere si bufonul din Regele 
Lear de Shakespeare. 

Brezeanu, Maria 

(19.03.1924, Ra§nov, jud. Bra§ov - 
19.04.2005, Bucure§ti) 

Chimista. A absolvit Facultatea de Chimie a 
Universitatii din Bucuresti si a fost profesor 
al facultatii. S-a afirmat in studiul chimiei 
combinatiilor complexe in general si, in 
special, in chimia combinatiilor complexe 
polinucleare. A publicat peste 180 de lucrari, 
13 carti si un tratat. Membru al Academiei 
Romane (1993). 

Brezianu, Andrei 

(14.11.1934, Bucure§ti) 

Eseist. Fiu al lui Barbu B. A absolvit Limbile 
clasice la Universitatea din Bucuresti (1 954) 
si Teologia la Alba Iulia si Iasi (1959). Re- 
dactor la Secolul 20. A debutat cu volumul 
de eseuri Odiseu in Atlantic, 1977, Premiul 
Uniunii Scriitorilor. A publicat romane: 
Iesirea la tdrmuri, 1978; Castelul romanului, 
1981. In 1985 a plecat la Cambridge, Chur- 
cill College, apoi s-a stabilit in SUA, unde 
a predat literatura comparata la Catholic 
University din Washington DC. Din 1986 
este redactor- sef la postul de radio Vocea 
Americii. Colaboreaza la revistele romanesti 
ale diasporei, Meridian si Agora. 

Brezianu, Barbu (Basile) 

(18.03.1909, Bucure§ti - 14.01.2008, Bucure§ti) 
Critic de arta. Tata al lui Andrei B. Licentiat 
in Drept al Universitatii din Bucuresti. Ma- 
gistrat la Tribunalul Ilfov, apoi cercetator la 
Institutul de Istoria Artei din Bucuresti. Lu- 
crari: Scoala moralului sau Hristoitia mesterului 
Anton Pann (eseu); Nod ars (poezie), 1930; 
Zdvor fermecat (poezie), 1947; Jaf in dragoste 



(proza), 1995; Desferecare (poezie), 1998. 
A fost eel mai fervent sustinator al artei lui 
Constantin Brancusi in Romania, intr-o 
perioada cand acesta era voit ignorat. 

Brindeu, Liviu 

(11.04.1934, Zalau, jud. Salaj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Matema- 
tica-Fizica a Politehnicii din Timisoara. 
Profesor si decan al Facultatii de Mecanica 
Agricola la Politehnica din Timisoara. 
Contributii in domeniul acusticii, vibroper- 
cutiilor. Lucrari: Mecanica analiticd. Vibratii 
mecanice, 1993; Dinamica structurilor mecanice, 
1994. Membru in Comisia de Acustica a 
Academiei Romane, in Societatea Romana 
de Acustica, in European Acoustics Asso- 
ciation. Membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Br!ndu§, Nicolae 

(16.04.1935, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul din 
Bucuresti ca elev al Floricai Musicescu 
si al lui Martian Negrea. Specializare la 
Darmstadt si Aix-en-Provence. Experimen- 
tator si adept al muzicii noi. Lucrari: ciclul 
Phtora (1968-1971, alcatuit din: Durate, 
Match, Cantus Firmus, Ideofonie si Solilocviu), 
Logodna dupa Mihai Eminescu; La tigdnci 
dupa Mircea Eliade; Infrarealism; Kitsch N; 
Prolegomene I si //; Bizarmonia. Presedinte al 
sectiunii nationale a Societatii Internationa- 
le a Muzicienilor si Compozitorilor. 

Bronshtein, Strul 

(1913, §tefane§ti, Basarabia - 
1943, Ta§kent, azi Uzbekistan) 
Poet de limb a idis. A primit educatie religi- 
oasa evreiasca. A venit la Bucuresti in 1927 
si a publicat versuri in idis: Moldove, mayn 
heym (Moldova, patria mea); Kh'ob geefnt 
breyt di toy em (Am deschis larg geamurile); 
Shpitol-Lider (Poeme din spital). S-a intors 
in Basarabia dupa anexarea ei la URSS si a 
fost atins de un srapnel, in lupta, murind la 
spitalul evacuat in Taskent. 

Bro§teanu, Petru 

(5.06.1838, Seleus, jud. Arad - 
7.01.1920, Brasov) 

Publicist. A fost ofiter la Brasov. A tradus in 
germana autori romani: Bolintineanu, Ion 
Creanga, Petre Ispirescu, iar din germana in 
romana Istoria impdratului Traian si a contim- 
puranilor sdi, 1897. A lasat si lucrari proprii, 
aparute in Transilvania si Gazeta de Transilva- 
nia: Spicuiri din autori strdini asupra romanilor, 
1890; Rhaeto-romanii originea si elementele 
limbii lor, 1892. Membru corespondent al 
Academiei Romane, 1889. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 124 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Brumarescu 




Barbu Brezianu 



Samuel von Bruckenthal 



Ion Emil Bruckner 



Brote, Eugen 

(29.11.1850, Ra§inari, jud. Sibiu - 
5.12.1912, Sibiu) 

Agronom si politician. A studiat la gimnaziul 
evanghelic din Sibiu, fiind elevul lui Nicolae 
Cristea si Daniil Popovici Barcianu. Cumnat 
cu Atanasie Marian Marienescu. A fost unul 
dintre corifeii ASTRA si a publicat mult la 
revista Tribuna din Sibiu. A infiintat la Sibiu 
o tipografie in care a publicat Memorandu- 
mul privind situatia romanilor din Transilva- 
nia si Ungaria, a fost unul din conducatorii 
delegatiei celor 300 de romani transilvaneni 
care depusese acest Memorandum in 28 mai 
1892, la Viena, pentru a-1 prezenta impara- 
tului Francisc Iosif I. O strada din Bucuresti 
si una din Sibiu ii poarta numele. 

Brucan, Silviu 

nume la na§tere Saul Bruckner 

(18.01.1916, Bucure§ti - 14.09.2006, Bucure§ti) 
Politician. Evreu ca etnie. Autodidact. In 
1944, secretar general de redactie al Scdnteii, 
unde publica articole care cer condamnarea 
lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Bratianu, Cor- 
neliu Coposu, Radu Gyr si Pamfil Seicaru. 
Ambasador al Romaniei in SUA (1955) si 
la ONU (1959-1962). In 1989 a fost unul 
dintre semnatarii „scrisorii celor sase", 
citita la Europa Libera, care a avut rol de 
semnal pentru declansarea miscarii ce a pus 
capat regimului Ceausescu. Dupa 1989 a 
fost sustinator al lui Petre Roman. Lucrari: 
Indreptar-dictionar de politologie (1993); Stdlpii 
noii puteri in Romania (1996); De la capitalism 
la socialism si retur (1998); Social Change in 
Russia and Eastern Europe (1998); Romania 
in derivd (2000); Profetii despre trecut si despre 
viitor (2004). 

Bruckenthal, Samuel von nume la na§tere 
Brekner, dupa innobilare Brukenthal 
(1721, Nochrich, Valea Hartibaciului, jud. Sibiu - 
1803, Sibiu) 

Nobil german din Transilvania. A studiat 
Dreptul, Filosofia, Stiintele Politice si Admi- 



nistrative la Halle si Jena, fara a le termina. 
A obtinut la Viena functia de cancelar pro- 
vincial si a lucrat la cancelaria administratiei 
din Sibiu. A fost un mare colectionar de 
arta. In 1762 imparateasa Maria Tereza 1-a 
inaltat la rangul nobiliar de baron. In 1779 
a construit la Sibiu palatul care-i poarta 
numele, unde a locuit si a adapostit colectia 
de arta pe care urmasul sau a deschis-o 
vizitelor publicului larg in 1817. Astazi se 
numeste Muzeul Brukenthal. 

Bruckner, Ion Emil 

(2.04.1912, Bucure§ti - 8.04.1980, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat in bacteriologie la Manches- 
ter. Profesor de clinica medicala la Institutul 
de Medicina si Farmacie din Bucuresti, 
director al Institutului de Medicina Interna 
Dr. N.Gh. Lupu din Bucuresti. Contributii 
in domeniul imunitatii, al serurilor. A iden- 
tificat si clasificat formele hepatitei cronice, 
s-a ocupat de infectiile urinare. Lucrari: 
Caracterul tesuturilor hematopoetice, 1948; Pro- 
blema nefropatiei endemice, 1967; Diagnosticul 
precoce electrocardiografic al cordului pulmonar 
cronic, 1973; Medicina interna. Bolile aparatului 
respirator, 1977. Membru al Academiei Ro- 
mane, 1974, membru al Societatii Internati- 
onale de Medicina Interna s.a. 

Brumarescu, Dumitru (Tache) 

(1872, Valenii de Munte - 1937, Bucure§ti) 
Pionier al aviatiei. A brevetat in 1909 la 
Bucuresti si in 1910 la Paris un avion cu 
decolare verticala cu trei elice. A realizat si 
un salvator de submarine, o barca din metal 
cu pereti inalti, complet acoperita, fixata pe 
puntea superioara a submarinului, care per- 
mitea salvarea echipajului in cazul in care 
un submarin esua (brevetata in Franta, in 
septembrie 1911). Alte inventii sunt repre- 
zentate de realizarea cuplajului automat la 
vagoanele de cale ferata, o sanie-automobil 
si o masina de taiat stuful. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 125 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Brunea-Fox 




Victor Bucataru 



Epaminonda Bucevschi 



Tamara Buciuceanu 




126 



Brunea-Fox F., nume la na§tere Filip Brauner 

(18.01.1898, Roman - 12.06.1977, Bucure§ti) 
Reporter, gazetar. Frate cu Harry (muzico- 
log, folclorist) si Victor (pictor avangardist) 
Brauner. Autodidact. Militant de stanga prin 
publicistica sa: Orasul mdcelului, 1 944; Porturi 
dundrene, 1957; Hdrcapiratului, 1965; Reporta- 
jele mele, 1927- 1938, 1979, postum. 

Bucataru, Victor 

(25.12.1948, Moara de Piatra, Republica Moldova) 
Regizor de film. A absolvit Institutul de Arte 
la Chisinau si Institutul de Cinematografie 
(VGIK), sectia regie, la Moscova. A lucrat la 
Studioul Telefilm Chisinau. Presedinte al 
Uniunii Cineastilor din Moldova. Din 1992 
a infiintat studioul propriu, SINM. Este au- 
torul reportajelor de televiziune despre raz- 
boiul din Transnistria. A realizat numeroase 
documentare: Melodiile lui E. Doga, 1975; Zi~ 
naidajulea, 1976; Cdntd V. Copacinschi, 1976; 
Cdntecele dragostei, V)ll\ Valeri Mironov , 1977; 
Lacul copildrei mele, 1978; Bund ziua, Nistrule, 
1978; Mihail Munteanu, 1980; Orizonturile 
prieteniei, 1980; Avem 50 de ani, 1980; Mono- 
logul: Olga Ciolacu, 1 981 ; Dreptul la zbor, 1 986; 
Peste bara neobisnuitului, 1987; Nourasii mei, 
1988; Durerea apelor, 1989; La izvoare, 1990; 
Presedintele, 1991; Ecologia unui neam, SINM, 
1992; Grigore Vieru, SINM si TVR-Bucuresti, 
1995. Maestru al Artei. 

Bucevschi, Epaminonda 

(1843, lacobeni, jud. Suceava - 
13.02.1891, Cernauti) 

Pictor. Familie originara din Galitia. Incepe 
liceul la Cernauti si il termina la Blaj. la 
lectii de pictura la Viena cu Carol Arendt, 
apoi studiaza pictura religioasa la Academia 
de Belle Arte din Viena. Prieten cu Mihai 
Eminescu in perioada vieneza. A excelat 
in portrete: Horia, Closca si Crisan, Tudor 
Vladimirescu, Avram Iancu executate in 
perspectiva aniversarii lui Stefan eel Mare 
la Putna (1871). Zugraveste, impreuna 
cu Arendt, bisericile din Vicovul de Jos si 



Suceveni, iconostasul de la Berhomet, pe 
Prut, dar executa si portrete cum ar fi eel al 
arhimandritului Blajovici. Este comparabil 
cu Lecca si Tattarescu prin actiunea sa mo- 
dernizatoare. Din 1876 calatoreste la Miin- 
chen, in Franta si Italia. Din 1881 il cunoaste 
pe Ciprian Porumbescu si devin prieteni. 

Buciuceanu, Tamara 

sau Tamara Buciuceanu-Botez 

(10.10.1929, Tighina) 

Actrita de teatru si film. Intre 1948 si 1951 
frecventeaza Institutul de Teatru Vasile 
Alecsandri din Iasi, insa in anul al IV-lea 
de studii se transfera la Bucuresti, la Insti- 
tutul de Arta Teatrala si Cinematografica, 
la clasa profesorului Ion Baltateanu (asis- 
tenta Sorana Coroama). Absolva in 1952. 
A fost angajata a Teatrului de Comedie, a 
Teatrului de Opereta (8 ani si jumatate), 
a Teatrului Bulandra (pana la pensionare). 
A colaborat cu Teatrul National de Tele- 
viziune, cu Teatrul Radiofonic, cu Teatrul 
Odeon, cu Teatrul Constantin Tanase 
(3 ani), cu Teatrul National din Bucuresti si 
Iasi. In prezent lucreaza la Teatrul National 
din Bucuresti. Roluri: Titanic vals (1964); 
Anecdota (1972), film TV; Scorpia (1973), 
film TV; Vegetarian (1973); La spatiul locativ 
(1975), film TV; Doctor fara voie (1976), film 
TV; Mama (1976); Ion: Blestemul pamdn- 
tului, blestemul iubirii (1979); Cdntec pentru 
fiul meu (1980); Alo r aterizeazd strabunica! 
(1981), De ce trag clopotele, Mitica? (1981); 
Grabeste-te meet (1981); Inghititorul de sdbii 
(1981); Santaj (1981); Bocet vesel (1983); 
Declaratie de dragoste (1985); Primavara bo- 
bocilor (1985); Cuibul de viespi (1986); Punct 
si de la capdt (1987); Extemporal la dirigentie 
(1987); Liceenii (1987); Liceenii Rock'n'Roll 
(1992); Liceenii in alertd (1993); Paradisul in 
direct (1997); Sexy Harem Ada-Kaleh (2001); 
Chirita in provincie (2002), film TV; Agentia 
matrimoniald (2005), serial TV; Cuscrele 
(2005), serial TV Premiul pentru intreaga 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 126 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Budeanu 



cariera la Festivalul TIFF, editia 2008. Este 
societar de onoare al Teatrului National 
din Bucuresti din 2004, precum si al Tea- 
trului National de Opereta. 

Bucov, Emilian 

(8.08.1909, Chilia Noua, jud. Ismail, Basarabia - 
17.10.1984, Chisinau) 

Scriitor. A semnat si cu pseudonimele Radu 
Bacov, Radu Emilian, Radu Bucov Emilian. 
A absolvit liceul B.-R Hasdeu din Chisinau 
(1930) si Facultatea de Litere si Filosofie la 
Bucuresti (1936), ca elev al lui Tudor Vianu. 
A fost cantaret de cor, muncitor la o fabrica 
de mobila, activist UTC in Romania. A pu- 
blicat versuri si articole militante in reviste 
de stanga: Bluze albastre, Societatea de mdine, 
Santier, Cuvdntul liber. In anii razboiului a 
fost la Moscova si a lucrat la postul de ra- 
dio care transmitea pentru ostasii proveniti 
din Basarabia. Dupa razboi se stabileste la 
Chisinau. Lucrari: Clocotul muncii (1932), 
Discursul soarelui (1937), China (1938), Tara 
mea (1947), De la Volga pdn'la Don (1948), 
Cresc etajele (1952, ulterior reeditat sub titlul 
Magistrala), Vietnamul meu (1962), Povestiri, 
nuvele, momente lirice (1963), Orasul Rant 
(1966), Ultimulzdplaz (1967). Premiul de Stat 
al RSS Moldovenesti si titlul de Scriitor al 
Poporului(1982). 

Bucur, Sebastian Barbu 

(6.02.1930, Talea, jud. Prahova) 
Muzicolog. A absolvit seminarul teologic la 
manastirea Neamt si Institutul Teologic 
la Bucuresti. A absolvit apoi Conservatorul 
la Bucuresti si s-a specializat in muzica 
bizantina la Atena. Profesor la Academia de 
Muzica din Bucuresti. S-a ocupat mai ales 
de muzica psaltica. Este dirijorul formatiei 
de muzica bizantina Psalmodia din Bucu- 
resti (din 1989). Lucrari: Documente muzicale 
romdnesti la Muntele Athos, 1988; Cultura 
muzicald de traditie bizantina pe teritoriul Ro- 
mdniei in secolul XVIII si inceputul secolului XIX 
si aportul original al culturii autohtone, 1990; 
Lexicon pentru cursurile de Paleografie muzicald 
bizantina, muzica psaltica, tipic liturgica, imno- 
grafie r 1992; Cdntarile Sfintei Liturghii si alte 
cdntari bisericesti, 1993. 

Bucuta, Emanoil 

nume la na§tere Emanoil Popescu 

(27.06.1887, Bolintin-Deal, jud. Ilfov - 
7.10.1946, Bucuresti) 

Scriitor. Studiaza Literele (germanistica) la 
Bucuresti, apoi la Berlin. A fost director la 
Ministerul Muncii, la Fundatia Culturala 
(1925) si la Casa Scoalelor, redactor-sef la 




Sebastian Barbu Bucur 



Emanoil Bucuta 



Graiul romanesc (1927-1929). In 1941 a de- 
venit membru corespondent al Academiei. 
A scris proza: Legatura rosie, 1925; Fuga lui 
Sefki, 1927; Maica Domnului de la mare, 1930; 
Copra neagra, 1938; reportaje cu iz etnogra- 
fic: Pietre de vad, 4 vol., 1937-1944; si studii: 
Romdnii dintre Vidin si Timoc, 1923. Ca poet 
a exprimat emotii ale vietii de familie: Florile 
inimii, 1920. 

Budai-Deleanu, Ion 

(6.01.1760, Cigmau, jud. Hunedoara - 
24.08.1820, Lwow, Polonia) 
Scriitor, istoric si filolog iluminist. A absol- 
vit seminarul teologic la Blaj, apoi Filosofia 
si Teologia la Viena (1777-1787), fiind si 
sacristan al bisericii colegiului catolic Santa 
Barbara. Si-a luat doctoratul la Erlau. A fost 
profesor la Blaj (unde a intrat in conflict 
cu episcopul loan Bob, exilandu-se), apoi 
consilier chesaro-craiesc la Curtea de Apel 
din Lwow. A fost prieten cu reprezentanti 
ai Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe 
Sincai, Samuil Vulcan). A scris lucrari ling- 
vistice: Temeiurile gramaticii romanesti, 1812, 
ramasa in manuscris; Teoria ortografiei roma- 
nesti cu slove latinesti; lexicografice: Lexicon 
romdn-nemtesc si nemtesc-romdn; istorice: De 
originibus populorum Transilvaniae (Despre ori- 
ginile natiilor Transilvaniei) , to ate tiparite pos- 
tum. Ca scriitor, lucrarile sale reprezentative 
sunt Tiganiada, 1812, publicata in 1876, 
epopee eroi-comica despre tigani, si poemul 
picaresc Trei viteji, ramas nepublicat. Scriind 
in afara granitelor tarii, intr-o vreme cand 
diaspora nu era implicata in facerea culturii 
romane, autorul a fost receptat tarziu si a 
ramas fara urmasi culturali. Chiar alte ten- 
tative de a relua genul epopeii nu pleaca de 
la el, ci de la modelul antic grecesc. 

Budeanu, Constantin 

(16/28.02.1886, Buzau - 27.02.1959, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele din Bucuresti si Scoala Su- 
perioara de Electricitate din Paris. Profesor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 127 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Budi§teanu 




128 




Constantin Budeanu 



Constantin Budi§teanu 



la Politehnica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul energeticii si metrologiei. Lucrari: 
Reostate lichide pentru incercarea generatoarelor 
electrice, 1912; Mdsuri electrice, 1928; Aspecte 
actuate ale problemei tractiunii electrice in legd- 
turd cu adoptarea electrificdrii Romaniei, 1931; 
Problema electrificdrii cdilor ferate in Romania, 
1937; Bazele electrotehnicii, 2 vol., 1958-1959. 
Membru titular al Academiei Romane 1955), 
membru in consiliul de conducere al Socie- 
tatii Electricienilor Francezi, presedinte al 
Comitetului International pentru Studiul 
Fenomenelor Reactive si Deformante. 

Budi§teanu, Alexandru 

(10.07.1836, Ramnicu Valcea - 1919, Bucure§ti) 
General. Frate cu Constantin B. A absolvit 
Scoala de Ofiteri din Bucuresti. A luptat la 
Plevna, comandand Regimentul 2 Infan- 
terie de linie. Ajunge comandant al Regi- 
mentului 4 Dorobanti Arges; director de 
serviciu si director general in Ministerul de 
Razboi; sef de stat major al Corpului 2 Ar- 
mata; comandant al Pietei Bucuresti. A fost 
prefect al judetului Arges si ales de doua 
ori secretar al Colegiului 1 Arges. Are mai 
multe scrieri tiparite in Bucuresti intre anii 
1875 si 1910: Cartea soldatului de infanterie; 
Petrolul; Observatii la legea minelor; Cestiunea 
puturilor arteziene din Romania. Colectiile 
sale de ceasornice, pendule vechi, medalii 
romanesti, inele si alte obiecte vechi s-au 
bucurat de mare interes din partea specia- 
listilor, fiind printre cele mai valoroase, rari- 
tati in domeniu. O parte din pendule (20 de 
piese), precum si ceasurile mici, peste 200, 
au fost donate, in 1909, Muzeului National 
de Antichitati. 

Budi§teanu, Constantin 

(4.11.1838, Bucure§ti - 7.11.1911, Bucure§ti) 
General. Frate cu Alexandru B. A absolvit 
Scoala de Ofiteri din Bucuresti. A luptat la 
Plevna, comandand Regimentul 6 Infanterie 
de linie si a fost grav ranit la Gorni Dubnik. 
A fost numit, la 26 februarie 1878, in 



comitetul consultativ permanent de pe langa 
Ministerul de Razboi. Intre 1895 si 1896 este 
ministru de Razboi in guvernul liberal aflat 
sub presedintia lui A.D. Sturdza. 

Buga, Ion 

(16.12.1935, Hasna§enii Mari, Basarabia) 
Istoric, profesor universitar, om politic. Stu- 
dii secundare in satul natal, medii speciale 
la Scoala Pedagogica din Balti-Soroca, su- 
perioare la Facultatea de Istorie si Filologie 
a Universitatii de Stat din Chisinau (1961). 
Specializare in istoria contemporana la 
Universitatea de Stat din Leningrad (Sankt 
Petersburg). Titluri stiintifice si didactice: 
doctor (1967) si doctor habilitat in istorie 
(1981), docent (1971), profesor (1984). 
Stagii de perfectionare si documentare la 
universitatile si arhivele din Moscova, Sankt 
Petersburg, Iasi si Bucuresti. Profesor uni- 
versitar la Institutul Pedagogic de Stat din 
Tiraspol, Institutul Politehnic din Chisinau, 
Institutul Pedagogic de Stat din Chisinau, 
Universitatea de Stat din Chisinau. Decan 
al Facultatii de Istorie si Pedagogie a In- 
stitutului Pedagogic de Stat din Chisinau 
(1982-1985), sef al Catedrei de istoria roma- 
nilor la Universitatea de Stat din Moldova 
(1995-1999). Deputat si vicepresedinte de 
comisie a Parlamentului Republicii Mol- 
dova (1990-1994). Cofondator si membru 
al Sfatului Frontului Popular din Moldova. 
Presedinte al Partidului National Roman din 
Republica Moldova. Cofondator si secretar 
general al miscarii civice Forul Democrat al 
Romanilor din Republica Moldova. Cerce- 
tari orientate spre studierea istoriei contem- 
porane a romanilor, cu precadere a istoriei 
Basarabiei, in special a problemelor agrare 
si nationale. Autor a peste 150 de lucrari, 
inclusiv: O limbd maternd - un alfabet (1988), 
Pdmant strdmosesc (1989), Dezrobirea tdranilor 
(1993), Bdstinasii Republicii Moldova '(1995), 
Calvarul foametei din Basarabia in anii 1946- 
1947 (1997), Lupta pentru „lstoria Romanilor" 
continua (1997), Primdvara Marii Uniri (1999), 
O carte despre constiinta nationald a romanilor 
moldoveni (1999), O viatd sacrificatd Unirii. 400 
de ani de la asasinarea luiMihai Viteazul (2001), 
Anexarea Basarabiei in 1940 de catre URSS 
(coautor, 2002), Cimitirele militare romanesti 
din Republica Moldova (2005), Cultura Cucuteni 
pe mosia Hasnaseni (2008), Basarabia romdna la 
cumpdna de milenii. Antologie (201 1), s.a. 

Bugariu, Coriolan (Cori) 

(1924, Ecica, plasa Zrenjanin, Banatul Sarbesc - 
17.04.2003, Var§et) 

Muzician. A absolvit liceul si Scoala Nor- 
mala la Varset, Conservatorul la Timisoara. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 128 



& 



31.10.2011 17:22:38 




Ion Buga 



Coriolan Bugariu 



Tudor Bugnariu 



Aristide Buhoiu 



A indrumat corurile si fanfarele de la sate 
ca salariat al Asociatiei Societatilor Cultu- 
rale din Voivodina. A fost profesor la Liceul 
Mixt Roman unde a instruit si corul scolar. 
Paralel, a fost instructor al corului Zarko 
Zrenjanin din Varset. Din anul 1952 a fost 
profesor la Scoala Normala din Varset, unde 
a infiintat un cor cu care a obtinut rezultate 
remarcabile interpretand melodii romanesti 
culese din Voivodina. A obtinut numeroase 
succese la Prizren, Valjevo, Svetozarevo Qa- 
godina), Subotica, Negotin si Krusevac. In 
anul 1955 a pus in scena opereta Crai nou de 
Ciprian Porumbescu. A contribuit la scrie- 
rea monografiei Scolii Normale romanesti 
din Varset. 

Bugnariu, Tudor 

(30.06.1909, Budapesta - 25.06.1988, Bucure§ti) 
Sociolog si publicist. Ginere al lui Lucian 
Blaga. Filosof, comunist din ilegalitate, pri- 
eten cu D.D. Rosea (tot filosof, traducatorul 
lui Hegel in franceza, si el profesor la ace- 
easi universitate). Este absolvent al Faculta- 
tii de Litere si Filosofie din Cluj si asistent 
suplinitor la Catedra de limba si literatura 
romana veche (1932-1933). Datorita acti- 
vitatii sale de stanga (redactor al publicatiei 
Alte zdri, membru in Comitetul Antifascist 
al tineretului din Cluj etc.) este scos din 
invatamant. In 1940 a fost internat in la- 
garele de la Caracal si Someseni, iar dupa 
23 august 1944 devine primar al Clujului. 
In 1 948 revine in invatamantul universitar, 
la inceput asistent fara plata la Catedra de 
sociologie, apoi profesor, succesiv decan, 
prorector si adjunct al ministrului Invata- 
mantului (1956). Pentru scurta vreme, in 
1948, a fost consilier cultural la Belgrad. 
Din 1957 trece la Catedra de filosofie a 
Universitatii din Bucuresti. A publicat 
indeosebi studii de marxism, materialism 
dialectic si istoric. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 



Buhoiu, Aristide 

(4.04.1938, Lugoj - 17.09.2006, Bucure§ti) 
Realizator de televiziune. A absolvit Fa- 
cultatea de Filologie a Universitatii din 
Cluj. A lucrat la Radio Timisoara, Cluj si 
Bucuresti, iar din 1965 la redactia sporti- 
va a Televiziunii Romane. Plecat in SUA, 
a fondat saptamanalul Universul, pe care 
ulterior 1-a condus fiul sau (1985-2002). 
A revenit in tara in 1995 si a lucrat la 
Tele7 ABC si Televiziunea Romana. A con- 
dus publicatia Cronica romana. Emisiuni: 
Duminica Sportiva, Studioul A, Zig-Zag, 
360 de grade, Post Meridian, Trubaduri de al- 
tadata, Tele-Sport, Drumuri europene - Marele 
Premiu ACIN, Drumuri printre amintiri, Cutia 
Pandorei. Distins cu Ordinul Meritul Cultu- 
ral in grad de Ofiter, 2004. 

Buicliu, Grigore Mithridate 

(15.12.1840, la§i - 13.12.1912, Bucure§ti) 
Traducator. Etnie armeana. A studiat la Co- 
legiul Armean din Paris, a terminat Dreptul 
la Iasi. Biblioteca sa, cu lucrari rare despre 
istoria migratiei armenilor, a fost lasata prin 
testament Academiei Romane. Junimist. 
A tradus cronica armeana in versuri a lui 
Minas Tokattki - Cant de jdlire asupra arme- 
nilor din Tara Vlahilor, 1895. A scris Camenita 
sau Cronica armenilor din Polonia si Moldova, 
1906, primul studiu de pe teritoriul roma- 
nesc de acest fel, care recunoaste migratia 
locuitorilor din spatiul Armeniei de azi in 
zona carpatica inca din perioada neolitica 
(migratia indo-europeana). 

Bujor, Paul 

(20.07.1862, Bere§ti, Galati - 
17.05.1952, Bucure§ti) 

Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
(Sectia stiinte naturale) la Universitatea din 
Bucuresti si s-a perfectionat la Paris si Ge- 
neva. Profesor la Catedra de fiziologie si zoo- 
logie animala a Universitatii din Bucuresti. 
A intemeiat Revista stiintificd V Adamachi din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 129 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Bulandra 




Paul Bujor 



Tony Bulandra 



lleana Dorina Bulic 



§tefan Bulicanu 




130 



Iasi. A lucrat la statiunile marine Roscov, 
Banyuls-sur-Mer, Villefranche, Napoli si la 
Muzeul Gr. Antipa din Bucuresti. Contri- 
butii in domeniul embriologiei, unul din 
creatorii scolii romane de hidrobiologie. 
Lucrari: Contribution a V etude de la faune des 
lacs sales de Roumanie, 1900; Protozoires et 
plantes inferieures non-mentionnees encore dans 
le lac Tekirghiol, 1912. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1948). 

Bulandra, Lucia Sturdza 

V. Sturdza Bulandra, Lucia 

Bulandra Tony 

(1881, Bucure§ti - 1943, Bucure§ti) 
Actor. Elev al lui Constantin I. Nottara. 
Si- a facut apoi studiile in Franta cu Mou- 
net-Sully. A jucat adesea alaturi de sotia sa, 
Lucia Sturdza-Bulandra. Roluri in: Cidul lui 
Corneille, Hotii de Schiller, Hamlet de Sha- 
kespeare, Azilul de noapte de Gorki, precum si 
roluri din repertoriul asa-zisului „teatru de 
salon" al vremii: Amor fatal (1911), Dragoste 
la mdndstire (1914), Trenul fantoma (1933). 
Teatrul Tony Bulandra a fost inaugurat la 
Targoviste in 2002, cand se sarbatoreau 150 
de ani de la nasterea lui I.L. Caragiale. 

Bulic, Adam 

(29.09.1908, Uzdin, Banatul Sarbesc - 
3.10.1986, Novi Sad) 

Ziarist. Licentiat al Academiei Comerciale 
din Cluj. A lucrat la ziarul romanesc Nadej- 
dea (1935-1944) din Varset, apoi la Editura 
Libertatea din Novi Sad. Provine probabil din 
familia unuia dintre primii memorialisti arde- 
leni, Teodor Bulic din Beius, Transilvania. 

Bulic, lleana Dorina 

(22.06.1942, Var§et) 

Filolog si traducator. Fiica a lui Adam B. 
A absolvit Liceul Roman la Varset, iar Fa- 
cultatea de Filologie, Sectia limba si litera- 
tura romana, la Universitatea din Belgrad, ca 
studenta a primei generatii de profesori de 
limba romana care au terminat in Iugoslavia 



postbelica, avandu-1 profesor pe Radu Flora. 
Specializare la Timisoara. A fost redactor 
pentru publicatiile in limba romana la filiala 
din Novi Sad a Institutului pentru Editarea 
Manualelor din Belgrad. A fost consilier 
pentru relatii internationale al Secretarului 
pentru invatamant, stiinta si cultura al PSA 
Voivodina, iar din 1983 si pana in 1990 
este director adjunct la Institutul de Sta- 
tistica al Provinciei Voivodina. A pregatit 
rubrici si conferinte pentru emisiunile in 
limba romana la Radio Novi Sad. Este au- 
toarea cartii Profesorul Stie-Tot r un deosebit 
de util indreptar de limba romana. Membra 
activa a Societatii de Limba Romana din 
Voivodina de la infiintare. A fost secretar al 
SLR, precum si redactor-sef si responsabil 
al Editurii Societatii de Limba Romana din 
Voivodina. 

Bulicanu, §tefan 

(14.06.1929, Boldure§ti, Basarabia) 
Regizor. A absolvit Institutul de Arte la Chi- 
sinau si Institutul de Cinematografie (VGIK), 
sectia regie, la Moscova, ca elev al lui Serghei 
Gherasimov si Tamara Makarova. A lucrat la 
Studioul Moldova Film. Filmografie: Ploaia, 
1978; Meditatii lirice, (VGIK, 1979); Toamna 
ciwpercilor, (VGIK, 1981); Sarmele de telegraf, 
1981; Asa-i viata omului, 1983; Draga Tudore, 
1992; Azi e miercuri saujoi (regia, scenariul), 
studioul Tranzit, 1992; Ultimul rol r 2001. 
CET-2, 2003; Vd salut, dragii mei! r 2004. Ma- 
estru in Arta al Republicii Moldova. 

Bulucea, Constantin 

(1940, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Bucu- 
resti. A lucrat la Institutul de Cercetari 
pentru Componente Electronice. A fost 
autorul primului proiect romanesc de tran- 
zistor planar din siliciu, 1965-1969, si apoi, 
pe baza rezultatelor obtinute, a dezvoltat 
o scoala de proiectare si o tehnologie de 
fabricatie pentru tranzistoare din siliciu, 
circuite integrate liniare si circuite integrate 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 130 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Bunea 




Constantin Bulucea 



Bunea Augustin 



digitale MOS/LSI. A fondat Conferinta 
Anuala de Semiconductori (CAS), una 
dintre cele mai prestigioase conferinte sti- 
intiflce nationale, devenita apoi conferinta 
international;! IEEE, care continua si azi. 
A plecat in SUA, Santa Clara, California, 
in anii 1980 si lucreaza la National Semi- 
conductor Corporation. Din 2003 este 
consilier pentru nanotehnologii la Advan- 
ced Devices and Technologies Thrust of 
the Semiconductor Research Corporation. 
A efectuat lucrari de pionierat in domeniul 
de mare importanta al fenomenelor de 
purtatori fierbinti, simularea dispozitivelor 
si a proceselor lor de fabricatie, a adus 
contributii la arhitectura si tehnologia dis- 
pozitivelor semiconductoare submicronice 
si a elaborat, in colaborare cu Adrian Rusu, 
o teorie a tranzistorului cu inductie statica. 
Lucrari: Electronica functionald la apropierea de 
limitele miniaturizdrii electronice prezise de legea 
lui Moore; Fabrication of semiconductor structure 
in which complementary field-effect transistors 
each have hypoabrupt body dopant distribution 
below at least one source/drain zone, 2005. 
Membru de onoare al Academiei Romane, 
2001. Membru IEEE. 

Bumbac, Ion 

(31.01.1843, Costana, jud. Suceava - 
25.05.1902, Cernauti) 

Scriitor. Frate cu Vasile B. A fost elev al lui 
Aron Pumnul la Cernauti si coleg de came- 
ra, ca elev, cu Mihai Eminescu. A studiat la 
Viena, unde a fost prieten si cu loan Slavici. 
Antijunimist. Director al gimnaziului din 
Cernauti. A infiintat Societatea Filarmonica 
Armonia, 1881 si Societatea Culturala Con- 
cordia, 1885, ambele menite sa apere si sa 
promoveze valorile spirituale ale romanilor 
din Bucovina. A avut o tentativa de a scrie 
o epopee nationala, din care s-au publicat 
doua canturi: Florinta, 1880. S-a ocupat de 
chestiunea Bucovinei, a statutului provinciei 
si a optiunilor culturale posibile in contextul 



dat: Privire istoricd asupra trecutului politic- social 
si national al „ducatului Bucovinei", 1886. 

Bumbac, Vasile 

(7.02.1837, Costana, jud. Suceava - 
27.02.1918, Suceava) 

Scriitor. Frate al lui Ion B., a fost de ase- 
menea elevul lui Aron Pumnul, prieten cu 
Mihai Eminescu si loan Slavici. A publicat 
in toate provinciile romanesti, ca si in zona 
diasporei din Ungaria si Austria, in toate 
genurile literare si, fara a fl un scriitor de 
prim-plan, a indus ideea ca spiritul roma- 
nesc este acelasi, oriunde sunt cititori si 
scriitori de limba romana. Prin acest mod 
de comunicare culturala a pregatit procesul 
unirii politice. Lucrari: Descdlecarea lui Dra- 
gos in Moldova, incercare de epopee, ramasa in 
manuscris; O privire scurtd criticd asupra poe- 
ziilor domnului Vulcan, 1866; Schite de escursi- 
uni, 1888-1889. A tradus din Metamorfozele 
luiOvidiu, 1906. 

Bunea Augustin 

(4.08.1857, Vad, comitatul Fagaras - 
30.11.1909, Blaj, comitatul Alba de Jos) 
Istoric si teolog greco-catolic. Familie ori- 
ginara din Marginimea Sibiului. Studiile 
gimnaziale le face la gimnaziul romanesc 
din Brasov (1870-1877), apoi, incepand 
din primavara anului 1877, la gimnaziul 
din Blaj. In toamna aceluiasi an (1877) 
este trimis de catre mitropolitul blajean 
loan Vancea, la colegiul urban De Propa- 
ganda Fide din Roma (1877-1882), unde 
a obtinut doctoratul (1882). Inca inainte 
de terminarea studiilor superioare, este 
hirotonisit preot la Roma, in 1881, in bise- 
rica greceasca Sf. Atanasie. A fost angajat al 
serviciului cancelariei mitropolitane din Blaj 
(1882-1886), profesor la Academia Teologi- 
ca de acolo (1886-1888), ocupand Catedra 
de teologie dogmatica; a fost secretar mitro- 
politan (1888-1895), canonic mitropolitan 
(din 1895), avand si alte demnitati in cadrul 
mitropoliei Blajului. A fost cofondator al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 131 



^ 



31.10.2011 17:22:38 



Bunea 




132 



saptamanalului bisericesc-politic Unirea, 
aparut la Blaj, in 1900, avandu-i alaturi 
pe Vasile Hossu, dr. Alexandria Grama, dr. 
Victor Smighelschi si dr. Izidor Marcu. 
A publicat o multime de lucrari privitoare 
la istoria Transilvaniei r si mai cu seama de 
istorie bisericeasca, pe baza unor izvoare 
inedite. A fost prieten apropiat cu savantul 
istorie Nicolae Iorga si cu Andrei Barseanu, 
cunoscut mai ales prin culegerea de folclor 
din Ardeal, facuta impreuna cu cehul Jan 
Urban Jarnik. A fost membru al sectiei 
istorice a ASTRA, Sibiu. Membru titular al 
Academiei Romane (1909). 

Bunea, Victor 

(27.05.1903, Berlin - 3.04.1995, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Scoala Politehnica la 
Bucuresti. Profesor la Universitatea din Bu- 
curesti. A lucrat in industria masinilor elec- 
trice din Romania, a fost titular al unui mare 
numar de brevete valorificate in industria 
electronica: procedeu si aparat pentru detec- 
tarea scurtcircuitelor intre spire si verificarea 
numarului de spire la bobinele masinilor si 
transformatoarelor electrice; generator de 
frecventa medie; metoda pentru autocorec- 
tarea efectelor de saturatie la acceleratoa- 
rele de particule. Lucrari: Solutionarea prin 
diferente finite a ecuatiilor lui Maxwell in mediu 
feromagnetic si in medii conductoare anizotrope; 
Generatorul sincron mergdnd singur; Masini elec- 
trice cu interfier neuniform; Nouveau procede pour 
la construction des machines electriques de petite 
et moyenne puissance. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 

Bungetianu, Constantin 

(1879, jud. Braila - 1948, Paris) 
Economist. Doctor in stiinte economice si 
politice la Sorbona. Profesor la ASE, in spe- 
cialitatea studii practice asupra intreprinderi- 
lor si asupra transporturilor. A plecat din tara 
in anii razboiului. Lucrari: Les bois et forets 
en Roumanie sous le rapport forestier, industriel 
et commercial, 1912; Din industriile derivate ale 
lemnului: fabricarea pastei mecanice, a celulozei si 
a hdrtiei in Romania, 1930, in colaborare; Lup- 
ta de concurentd intre Galea Feratd si tractiunea 
mecanicd pe sosele, 1933, in colaborare; Trade 
and Industrial Organization, Working System 
and Results, 1937; Santierul naval T. Severin. 
Amenajare si rehabilitate, 1 937, in colaborare. 

Burada, Maria 

(15.04.1812, lasi - 11.02.1886, lasi) 
Traducatoare. Sotie a lui Teodor B. si mama 
a lui Teodor T. B. Familie aromana la origini. 
Nascuta intr-o familie de boieri, a studiat 
greaca, franceza, rusa, germana. A fost prima 



femeie din Moldova care a tradus piese de 
teatru, mai ales din J. Bouchardy. 

Burada, Teodor 

(28.08.1800, Odobesti - 14.04.1866, lasi) 
Memorialist. Familie de aromani. Tata al lui 
Teodor T.B. A calatorit la Viena si la Venetia. 
Organizator al invatamantului muzical in 
Moldova, a lasat note de calatorie meticu- 
loase si sentimentale despre Europa acelor 
vremuri: Amintiri de cdldtoriile vornicului Teodor 
Burada in tara si in strdindtate in anul 1826, 
publicate postum, in 1908. 

Burada, Teodor T. 

(3.10.1839, lasi - 17.02.1923, lasi) 
Folclorist si etnograf. Aroman ca etnie. Fiu al 
lui Teodor si al Mariei B. A urmat Academia 
Mihaileana si Facultatea de Drept la lasi. 
Si-a continuat studiile la Paris, frecventand si 
Conservatorul de Muzica (absolvit in 1865). 
A urmat apoi, tot la Paris, Scoala de Poduri si 
Sosele. Profesor de vioara la Scoala de Muzi- 
ca din lasi, apoi la Conservatorul de Muzica 
din lasi. Membru al societatii Junimea. A si 
concertat ca violonist, atat in tara, cat si in 
strainatate. Lucrari: Despre intrebuintarea mu- 
sicei in unele obiceiuri vechi ale poporului roman, 
1876; Originea violinei si perfectionarea ei, 1876; 
Datinile poporului roman la inmormdntari, 1882; 
Datinile la nunti ale poporului roman din Ma- 
cedonia, 1883; Cercetari asupra musicei ostasesti 
la romdni 1891; Corurile bisericesti de musica 
vocala armonicd in Moldova, 1914. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1887). 

Burebista 

(Tnceputul sec. I T.H. - 44 T.H.) 
Capetenie geto-dacica (82-44 i.Hr.). Primul 
care a reusit o uniune tribala a tuturor 
triburilor dacice, confruntate cu venirea tri- 
burilor celtice pe teritoriul lor si cu cresterea 
amenintarii romane. A facut aceasta pe cale 
pasnica, folosind puterea de convingere a 
magului sau, Deceneu - la daci conducerea 
tribului era duala: laica si religioasa - si pe 
calea armelor. A infrant (60-59 i.H.) tribu- 
rile celtice ale boiilor, tauriscilor, anartilor si 
scordiscilor, impingandu-le spre vest. Caesar 
planuia sa-i atace pe daci si concentrase o 
armata pe tarmul Marii Adriatice. A fost ucis 
in acelasi an ca si Burebista, care a uneltit 
pentru uciderea dictatorului roman, dar 
dublul asasinat n-a intarziat decat cu o ju- 
matate de veac venirea romanilor in Dacia. 

Burghelea, Dan 

(1942, Ramnicu Valcea) 

Matematician (geometru). A absolvit Ma- 

tematica la Universitatea din Bucuresti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 132 



^ 



31.10.2011 17:22:39 



Burghiu 




TeodorT. Burada 



Dan Burghelea Theodor Burghele 



lacob Burghiu 



unde a obtinut doctoratul si docenta 
(1972). Cercetator la Institutul de Mate- 
matica al Academiei (desfiintat in 1975). 
Profesor la Ohio State University din 
1979. Profesor invitat la universitatile din 
Geneva, Bonn, Chicago, Paris, Zurich s.a. 
Lucrari: The concordance-homotopy groups of 
geometric automorphism groups, 1971; Some 
rational computations of the Waldhausen alge- 
braic K- theory, 1979; The cyclic homology of 
the group rings, 1985; Removing Metric ano- 
malies from Ray Singer torsion, 1999. Premiul 
Academiei Romane, 1967. 

Burghele, Theodor 

(12.02.1905, la§i - 3.06.1977, Bucure§ti) 
Medic. A urmat studii la Facultatea de 
Medicina din Iasi (1922-1928), apoi s-a 
specializat la Clinica de urologie din Viena 
(1930-1931). Si- a inceput activitatea profe- 
sionala la clinica chirurgicala si urologica a 
prof. dr. Nicolae Hortolomei, al carui elev a 
fost. In anul 1946, cand s-a infiintat o cli- 
nica de chirurgie a cailor urinare la spitalul 
Panduri, a fost numit profesor universitar 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti si 
a preluat conducerea unitatii. Ca urmare a 
demersurilor sale s-a creat in anul 1965 la 
acel spital o policlinica de urologie si nefro- 
logie, unde se faceau investigatii complexe 
asupra bolnavilor trimisi din intreaga tara, 
in vederea efectuarii de interventii opera- 
torii sau a tratamentelor ambulatorii. Intre 
1957-1972 a fost rector al Institutului de 
Medicina si Farmacie din Bucuresti. Sef de 
scoala chirurgicala si remarcabil chirurg, a 
abordat o variata gama de probleme, atat in 
cercetare, cat si in diferitele studii publi- 
cate: problemele cailor urinare superioare, 
tumorile renale, socul chirurgical, anestezie 
si reanimare moderna, chirurgie experi- 
mental;!. In perioada 1972-1975 a detinut 
functia de ministru al Sanatatii, devenind 
si medic personal al lui Nicolae Ceauses- 
cu. Lucrari: Vitaminele in chirurgie (1944); 
Rinichiul de soc (1962) - in colaborare cu W. 



Rugendorf; Urgentele in urologie (1967) - in 
colaborare cu D. Bocancea, P. Simici si V. 
Neagu; The neurogenic bladder in spinal cord 
injuries (1970); Erreures, fautes et risques en 
urologie (1971); Viata si opera Acad. N. Hor- 
tolomei (1972); Tulburdri vezicale in trauma- 
tismele medulare - in colaborare cu V. Ichim; 
Tuberculoza uro-genitald - impreuna cu C. 
Blaga. De asemenea, a fost redactor al 
Tratatului de patologie chirurgicala (1975). 
In 1969 a obtinut titlul de Om de Stiinta 
Emerit. A fost membru activ sau de onoare 
a mai multor societati si foruri medicale 
din tara sau internationale: Societatea Ro- 
mana de Chirurgie, Academia Franceza de 
Medicina, Asociatia Franceza de Urologie, 
Societatea Internationala de Chirurgie, 
membru asociat al Academiei de Chirurgie 
din Paris s.a. A facut parte din colegiul de 
redactie al revistelor: Chirurgia, Urologia 
internationalis, European Urology, yponoeux u 
HecfjponozuH, dKcnepuMeHmanbHan Xupypeun 
u AHecme3uono2un, Excepta medica (Surgy), 
International Urology and Nephro. A fost ales 
membru (1963) al Academiei Romane. De 
asemenea, intre anii 1976-1977 a fost pre- 
sedinte al Academiei Romane. 

Burghiu, lacob 

(3.07.1941, Zaicani, Basarabia - 
29.06.2003, Chi§inau) 

Regizor de teatru si film, scriitor. A absol- 
vit Matematica la Institutul din Balti, apoi 
Institutul de Cinematografie (VGIK), sectia 
regie, la Moscova, clasa Igor Talankin. A fost 
regizor la Teatrul Dramatic din Balti, apoi 
la Teatrul Luceafarul din Chisinau. Vice- 
ministru al Culturii dupa 1989, consilier 
prezidential pe probleme de cultura si culte. 
Filmografie: O singura zi (scenariu, regie), 
Telefilm-Chisinau, 1965; Paralela 47 (regie), 
1966; Colinda, 1968; Povarnisul, 1970; Casd 
pentru Serafim, 1973; Balada lemnului, Moldo- 
va-film, 1975; Patria nu-i va uita, 1975; Nu 
crede tipdtului pasarii de noapte, 1976; Surorile, 
1978; Mama, 1978; Codrii (scenariu), 1978; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 133 



& 



31.10.2011 17:22:39 



Burileanu 




Alexandru Burlacu 



Cornel Burtica 



Mariana Buruiana 




134 



Fiifericitd, Mia! 1983; Vladlovitd, 1985. Scrie 
poezie si proza. Membru al Uniunii Cineas- 
tilor. Membru si vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova. Maestru in Arta al 
Republicii Moldova. 

Burileanu, §tefan 

(10.01.1857, Burila Mica, jud. Mehedinti - 
1951, Cluj) 

Inginer militar, general de brigada de artilerie. 
Liceul si Scoala Politehnica le-a absolvit la 
Paris, iar Scoala de Geniu la Fontainebleau. 
Profesor de mecanica la Universitatea din 
Cluj si profesor de metalurgie la Scoala de 
Aplicatie a Ofiterilor de Artilerie. A inventat si 
construit mitraliera antiaeriana cu foe rapid, 
afetul pentru tunurile de 150 mm. Lucrari: 
Curs de balisticd exterioard, 1899; Teoria generald 
a calculului probabilitdtilor, 1910; Studiul tunului 
de asediu, 1915; Metalurgia fontei, fierului si ote- 
lului, 1926; Curs de mecanica, 1942. 

Burlacu, Alexandru 

(8.06.1954, Chitai, rn. Chilia, Ucraina) 
Critic si istoric literar. A absolvit Scoala Pe- 
dagogica din Cahul (1973) si Facultatea de 
Litere a Universitatii Pedagogice de Stat din 
Chisinau (1977). Profesor universitar (2002). 
Cercetator stiintific principal la Institutul de 
Filologie al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(din 2006) si profesor la Universitatea Ion 
Creanga (din 1995 - sef al Catedrei de litera- 
tura romana si comparata). Lucrari: Scriitori 
de la „Viata Basarabiei" (1990, in colaborare), 
Critica in labirint (1997), Miscarea liter ard din 
Basarabia anilor '30. Atitudini si polemici (1999), 
Proza basarabeand: fascinatia modelelor (1999), 
Poezia basarabeand si antinomiile ei (2001), 
Literatura romana din Basarabia. Anii '20-' 30 
(2002), Tentatia sincronizdrii (Timisoara, 
2002), Texistente. Drama zborului frdnt (2007), 
Texistente. Scara lui Osiris (2008), Vladimir Be- 
sleagd. Po(i)etica romanului (2009). Membru al 
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
si din Romania. Premii ale Uniunii Scriitori- 
lor din Republica Moldova (1997, 2007). 



Burnaia, Irina 

numele la na§tere Irina Cioc 
(1909, Ciurari, Ro§iorii de Vede - 1990, Elvetia) 
Pilot. Prima femeie pilot din Romania. 
A urmat Dreptul la Bucuresti si a profesat in 
baroul din Bucuresti. A obtinut in 1 933 bre- 
vet de pilot gradul I si II la Scoala de Pilotaj 
de la Baneasa. Primul avion pilotat a fost un 
IAR 22 fabricat la Brasov. Prima femeie care 
a survolat Carpatii. In 1935 a zburat cu acest 
avion 1 6 000 km, pana la lacul Victoria, din 
inima Africii. In acelasi an a obtinut certi- 
ficarea ca pilot acrobat. In 1939 a fost sin- 
gurul reprezentant al Romaniei la reuniunea 
aviatica internationala de la Rimini, Italia. In 
acelasi an a realizat raidul Bucuresti - Varso- 
via - Berlin - Amsterdam - Londra. A con- 
dus in al Doilea Razboi Mondial o escadrila 
sanitara formata din 12 avioane, care a lucrat 
in regiunea Odessa. A fost decorata cu Or- 
dinul Virtutea Aeronautica pentru Pace si 
Virtutea Aeronautica. 

Burtica, Cornel 

(3.09.1931, Zegujani, jud. Dolj) 
Om politic. A absolvit Institutul Politehnic 
(Electromecanica) la Timisoara si a intrat 
in organizatia studenteasca de partid. A fost 
presedinte al Uniunii Asociatiilor Studen- 
testi, ambasador in Italia, Maroc si Malta, 
ministru al Comertului Exterior, dat afara 
in 1981 si trimis inginer la Uzina 1 Mai din 
Ploiesti (1982-1990). In 1994 a deschis o 
filiala a firmei Elektra (italiana) in Romania, 
iar in 2001 s-a asociat cu firma italiana 
Ascot, de producere de grupuri electrogene 
si vanzare de aparatura pentru industrie, 
comert si transporturi. 

Buruiana, Mariana 

(11.07.1955, Arad) 

Actrita, traducatoare si scriitoare. Urmeaza 
studiile teatrale la IATC Bucuresti - sectia 
actorie. Joaca pe scena Teatrului Tineretu- 
lui din Piatra Neamt, apoi se transfera prin 
concurs la Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 134 



& 



31.10.2011 17:22:39 



Bu§nita 



din Bucuresti, in anul 1981. In 1995 demi- 
sioneaza de la Teatrul Bulandra pentru a 
putea colabora la piesa Danaidele de Eschil 
(regia Silviu Purcarete), pusa in scena la 
Teatrul din Craiova. Actualmente preda la 
Universitatea Spiru Haret din Bucuresti. 
Este una dintre semnatarele Apelului pentru 
condamnarea comunismului. Roluri: Patima 
(1975); Tret surori, 1978; Romeo si Julieta, 
1978; Este vinovatd Corina?, 1978; Avram 
Iancu, 1978; Suntem si ramdnem, 1979; Cui- 
bul, 1979; Cei trei muschetari, 1979; Cum se 
numeau cei patru Beatles?, 1980; Program 
Special LB, 1980; Poezia muzicii tinere, 1981; 
Lumini si umbre, 1981; Surorile, 1982; Tartu- 
ffe, 1982; Kabala bigotilor, 1982; Amintiri, 
1982; Melodii la Costinesti Tapinarii, 1982 
Sfdrsitul noptii 1982; Gustul parvenirii, 1983 
Sd mori rdnit din dragoste de viatd, 1983; Za- 
charius, 1983; Liniste, ne privim in ochi, 1983 
Passacaglia, 1984; Hamlet, 1985; Ciuta, 1985 
Figurantii, 1987; Hanul dintre dealuri, 1987 
Uriasii muntilor, 1987; Drumet in calea lupilor, 
1988; Privind injur cu ochi far a lumind, 1989 
Visul unei nopti de vara, 1991; Mefisto, 1991 
Victor sau copiii la putere, 1994; Domnisoara 
Christina, 1994; Danaidele, 1995; Oc/m care 
nwse y&/..., 1996. 

Busuioc, Aureliu 

(26.10.1928, Cobalca, azi Codreanca, Basarabia) 
Scriitor. Provine dintr-o familie de intelec- 
tuali, refugiata peste Prut in 1940. A facut 
liceul la Timisoara. A absolvit Institutul 
Pedagogic de Stat din Chisinau. Redactor- 
sef al ziarului Tinerimea Moldovei. Secretar al 
comitetului de conducere al Uniunii Scri- 
itorilor din Moldova. Lucrari: versuri - La 
padure, 1955; Prafuri amare (1955); Piatra de 
incercare (1958); In alb si negru (1977); Im- 
bldnzirea masinii de scris, 1988; Plimbatorul de 
purici, 1992; Concert, 1993 (Premiul National 
al Republicii Moldova); romane - Singur in 
fata dragostei 1966; Unchiul din Paris (1973); 
Latrdnd la lund, (1997); Pactizand cu diavolul, 
(2000); Spune-mi Jioni! (2002); Hronicul 
Gainarilor, (2006); scenarii de film - Cdld- 
torie in april (1962); Moldova noastrd (1957); 
Strugurii care aduc fericirea (1973); Vreau sd 
cant (1979). Maestru Emerit al Artei (1984). 
Premiul pentru Opera Omnia al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova. 

Busuioceanu, Alexandru 

(10.01.1896, Slatina - 
23.03.1961, Madrid, Spania) 
Eseist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Universitatea din Bucuresti. A condus re- 
vista Lumina noua, alaturi de Tudor Vianu si 




£1 



Aureliu Busuioc 



Alexandru Busuioceanu 



Mihai Ralea. Unul dintre fondatorii Gandirii. 
A studiat estetica si istoria artelor la Viena 
si Roma, si-a luat doctoratul la Bucuresti 
(1 925). A fost membru fondator al Asociatiei 
Ziaristilor Profesionisti (1920), secretar al 
PEN Clubului Roman, profesor universitar 
la Academia de Arte Frumoase din Bucu- 
resti, functionar la Ministerul Propagandei 
(1940-1942), a condus Institutul de Cultura 
din Madrid (1942-1945). Din 1945 s-a 
stabilit in Spania, unde a predat romana la 
universitate. A debutat cu eseuri: Figuri si 
carpi, 1922. A scris in romaneste si spaniola: 
Ethos, 1941; Poemas poeticos, 1948; Don Juan 
Valeray Lucia Paladi, 1952; Proporcion de vivir 
(Arta de a trai), 1954, Premiul Juan Valera; 
Utopia getica, 1954. 

Bu§ila, C. D. 

(1877, Targu Ocna - 1949, Aiud) 
Inginer electrotehnician. Socru al dirijoru- 
lui George Georgescu. Sef de promotie la 
Scoala Nationala de Poduri si Sosele din 
Bucuresti. Perfectionare la Liege. Profesor la 
Politehnica din Bucuresti. A avut preocupari 
in legatura cu potentialul energetic si elec- 
trificarea cailor ferate. A construit centralele 
electrice de la Ploiesti, Pitesti, Piatra Neamt, 
Constanta si a contribuit la edificarea portu- 
lui Constanta cu partea electrica. A infiintat 
Institutul Roman de Energie (1926). Gratie 
acestui institut inginerii romani au devenit 
cofondatori ai Comisiei Mondiale a Energiei 
si Comisiei Marilor Retele Electrice. A facut 
parte din Guvernul Antonescu (ministru al 
Lucrarilor Publice si Comunicatiilor). Ares- 
tat in 1 946, a murit in inchisoare. 

Bu§nita, Teodor 

(11/24.08.1900, Chi§inau - 

22.08.1977, Bucure§ti) 

Hidrobiolog, ihtiolog si histolog. A absolvit 

Facultatea de Stiinte Naturale si Academia 

Agricola din Cluj. A lucrat la Catedra de 

zoologie a Universitatii din Cluj, apoi la 

Laboratorul de morfologie animala al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 135 



^ 



31.10.2011 17:22:39 



Bu§ulenga 




136 




Universitatii din Bucuresti. Director ad- 
junct la Institutul de Biologie al Academiei 
Romane. Contributii in domeniul anatomiei 
si histologiei pestilor. A creat specii de crap 
pentru crescatorii. Lucrari: Bogatia piscicold; 
Atlasul pestilor din apele RPR; Limnologia sec- 
torului romdnesc al Dundrii; Monografia zonei 
Portilor de Pier. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1955). 

Bu§ulenga 

V. Dumitrescu-Busulenga, Zoe 

Butnaru, Leo 

(5.01.1949, Negureni, Republica Moldova) 
Poet si prozator. A absolvit Facultatea de Fi- 
lologie, Sectia jurnalism, la Universitatea de 
Stat din Chisinau. Volume: Aripd in lumina, 
1976; Sdmbdtd spre duminicd, 1983; Formula 
de politete, 1985; Papucei cu felinare, 1989; 
Rdspuns si raspundere, interviuri, 1989; Soimul 
de aur, 1991; Puntea de acces, 1993; Carantina 
masinii de scris, 1997; Gladiatorul de destine, 
1998; Identificare de adresa, 1999; Metafore 
romdnesti din Basarabia r 2000; Cu ce seamana 
norii?, 2003; Copil la rusi (2008), Ruleta romd- 
neasca (2010) s.a. Distins cu Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Moldova; Premiul National 
al Republicii Moldova; Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Romania. Membru al Uni- 
unii Scriitorilor din Romania, membru al 
PEN-Clubului International. 

Butnaru, Val 

(17.04.1955, Chi§inau) 

Dramaturge publicist. A absolvit Facultatea 
de Ziaristica a Universitatii de Stat din 
Chisinau (1980) si Institutul Unional de 
Arta Cinematografica (VGIK) din Moscova, 
Sectia regie. A lucrat ca redactor la diverse 
publicatii si la postul de radio Europa Libe- 
ra. Specializare la Europa Libera Mimchen 
(1993) si in SUA (1994). Afost director artis- 
tic al Teatrului Eugene Ionesco din Chisinau 
(1991-1994), fondator si director al Grupu- 
lui de Presa Flux (1995), fondator si director 



al publicatiei Jurnal de Chisinau (1999). Autor 
de piese si de scenarii dramatice: Procedeul de 
jiu-jutsu (Teatrul Luceafarul din Chisinau, 
1986), Halta viscolelor (dupa romanul cu 
acelasi titlu al lui Cinghiz Aitmatov, Teatrul 
Poetic, Chisinau, 1986), La Venetia e cu totul 
altfel (Teatrul Luceafarul, 1989 si la Teatrul 
National Mihai Eminescu din Botosani, 
1990), Iosifsi amanta sa (Teatrul Eugene Io- 
nesco, 1993), Tin minte ca va ninge si vomfife- 
riciti (Teatrul National Vasile Alecsandri din 
Balti, 1993), Simfonie in mi bemol major (1992) 
si Fratele nostru, Iuda (dupa Leonid Andreev, 
TV Chisinau), Maine sau poate poimdine 
(Radio Chisinau, 1994), Saxofonul cu frunze 
rosii (Teatrul Luceafarul, 1998), Avant de 
mourir (Teatrul Fara Nume, 2006). Volume: 
Saxofonul cu frunze rosii (1998), Cum Ecleziastul 
discuta cu Proverb ele (1999), Apusul de so are se 
amdna (2003). Premiul I al Ministerului Cul- 
turii din Republica Moldova pentru cea mai 
buna piesa a anului (1989, 2000). Premiul 
I.L. Caragiale al Academiei Romane (1993). 

Butureanu, Vasile C. 

(25.12.1858, Dorohoi - 1.01.1941, la§i) 
Mineralog si petrograf. A studiat Stiinte Fizice 
la Iasi si Paris. Profesor la Universitatea din 
Iasi. A fost unul din intemeietorii scolii de 
mineralogie si petrografie romaneasca. Este 
descoperitorul unui mineral nou, ponit (car- 
bonat de mangan si fier), numit in memoria 
lui Petru Poni, pe care 1-a introdus in literatu- 
ra mondiala de specialitate. A studiat Carpatii 
Orientali si, cu deosebire, Calimanii. Lucrari: 
Minerale, rod utile, ape minerale din Romania 
(1908); cursuri de cristalografie, mineralogie 
si petrografie. Membru de onoare al Acade- 
miei Oamenilor de Stiinta din Romania. 

Buzdugan, Gheorghe 

(10.02.1867, Foc§ani - 7.10.1929, Bucure§ti) 
Om politic si jurist. A studiat Dreptul la 
Bucuresti. Intre 5 august 1924 si 5 iunie 
1927 a fost presedintele Curtii de Casatie, 
pozitie din care a demisionat pentru a in- 
deplini functia de regent. A fost membru al 
regentei instituite in urma renuntarii la tron 
a principelui Carol, impreuna cu Nicolae de 
Hohenzollern si patriarhul Miron Cristea. 

Buzdugan, Gheorghe 

(11.12.1916, Cuciulata, jud. Bra§ov) 
Inginer (specialist in sisteme tehnologi- 
ce). A absolvit Politehnica din Bucuresti 
(Electromecanica). A lucrat la ASTRA 
vagoane (1940-1946), apoi a fost profesor 
la Institutul Politehnic din Bucuresti. Fost 
membru supleant al CC al PCR. Contri- 
butii in domeniul rezistentei materialelor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 136 



& 



31.10.2011 17:22:39 



Buzoianu 




Gh. Buzdugan, inginer 



si vibratii. Lucrari: Rezistenta materialelor. 
Indrumar, 50 vol.; Mecanicd teoretica, 13 vol.; 
Teoria vibratiilor, 4 vol.; Manualul inginerului 
mecanic, 4 vol. Este presedinte de onoare al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 
Membru al Academiei Romane din 1990. 

Buzdugan, Ion 

(9.03.1887, Branzenii Vechi, Basarabia - 
27.01.1967, Bucure§ti) 

Poet si om politic. A absolvit Agronomia la 
Gorki, Rusia, Dreptul la Universitatea Libera 
din Moscova si Seminarul Pedagogic la Ka- 
menita. Secretar al Sfatului Tarii, a redactat 
actul Unirii cu Romania si s-a opus oricarui 
fel de alianta cu Rusia. A proclamat Unirea la 
27 martie 1918, cu mana dreapta pe Biblia lui 
Serban Cantacuzino. Lucrari: Miresme din ste- 
pd (1922), Tara mea (1928), Pdstori de timpuri 
(1937), Metanii de luceferi (1942), Cdntece din 
Basarabia (vol. I, 1921; vol. II, 1928). Ramane 
unul dintre cei mai important! talmacitori ai 
lui Puskin si Esenin si eel dintai traducator 
in romana al poetilor simbolisti rusi Valeri 
Briusov, CD. Balmont, Al. Blok. 

Buzea, Ion 

(14.08.1934, Cluj) 

Tenor. A absolvit Facultatea de Geologie la 
Cluj si Conservatorul la Bucuresti, ca elev al 
lui Petre Stefanescu Goanga. Specializare la 
Roma. Solist la Opera din Cluj, apoi la Bucu- 
resti. A plecat in Austria si a cantat, vreme de 
un deceniu, la Wiener Staatsoper, Volksoper 
si Theater an der Wien. A concertat in Fran- 
ta, Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda, 
Belgia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, 
Suedia s.a. Roluri in: Trubadurul, Rigoletto, 
Traviata, Porta destinului, Bal mascat, Aida, Don 
Carlos, Ernani, Macbeth, Turandot, Tosca, Boe- 
ma, Cavalleria Rusticana, Paiate, Povestirile lui 
Hoffmann, Carmen, Samson si Dalila, Werther, 
Fra Diavolo s.a. In prezent locuieste in Elvetia 
si preda lectii de canto. A fost distins cu pre- 
miul I la Concursul George Enescu, 1964; 
Ordinul National Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler, 2003. 



Buzescu, Aura 

(1894, Caransebe§ - 1992, Bucure§ti) 
Actrita. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
la Bucuresti, ca eleva a Luciei Sturdza Bu- 
landra. Profesor la IATC, actrita a Teatrului 
National din Bucuresti. Mircea Albulescu si 
Victor Rebengiuc au fost elevii ei, iar Sorana 
Coroama Stanca i-a fost asistenta. Roluri: 
Ifigenia de Euripide; Iarba rea de Aurel Baran- 
ga; Hamlet de Shakespeare; Azilul de noapte de 
M. Gorki; Mesterul Manole de Lucian Blaga, 
Vizita batrdnei doamne de Diirenmatt. A lucrat 
foarte mult pentru teatrul radiofonic. Vila sa 
din Busteni este casa memoriala, iar o strada 
din Bucuresti ii poarta numele. Artista a 
Poporului din RPR. Premiul de Stat. 

Buzoianu, Catalina 

(13.04.1938, Braila) 

Regizoare. A absolvit Institutul de Arta Tea- 
trala din Bucuresti. A lucrat la Piatra Neamt 
si Iasi pana in 1973. Litre 1979 si 1985 este 
prim-regizor permanent la Teatrul Mic din 
Bucuresti. Din 1985 este regizor permanent 
la Teatrul Bulandra din Bucuresti. Regie: 
Pescarusul de Cehov, 1970; Bolnavul inchipuit 
de Moliere, 1970; Peer Gynt de Ibsen, 1972; 
Carnaval la Iasi de Vasile Alecsandri, 1972; 
Tinerete fard bdtrdnete, 1975; Hedda Gabler de 
Ibsen, 1975; Interviu de Ecaterina Oproiu, 
1975; Efectul razelor gamma asupra anemonelor 
de Paul Zindell, 1 978; Sa-i imbracdmpe ceigoi, 
1979; Maestrul si Margareta, 1980; Dibuk de 
Anski, 1994; Fuga de Mihail Bulgakov, 1995; 
Pelicanul de August Strindberg, 1 995; Patul lui 
Procust dupa Camil Petrescu, 1995; Turandot 
de Carlo Gozzi, 1999; Odiseea 2001, proiect 
de integrare europeana a artistilor, cu pleca- 
re din portul Constanta, opriri in porturile 
Mediteranei si sosire in portul Marsilia, sce- 
nariu propriu, Teatrul Bulandra, Bucuresti, 
coproductie cu Teatrul Tourski, Marsilia, 
2001. Premii: Premiul Academiei Romane, 
1973; Premiu la Festivalul de Teatru Con- 
temporan, Brasov, 1978; Premii ATM 1979, 
1980, 1985, 1986; Premii UNITERin 1991 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 137 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Byck 




Catalina Buzoianu 



Augustin Buzura 



si 1995; Premiul Theatre vivant - Radio 
France International, pentru spectacolul 
Teatru descompus, 1993; Marele Premiu al 
Festivalului National de Teatru, 1994, 1996, 
1997; Marele Premiu al Festivalului Interna- 
tional de Dramaturgie Romaneasca pentru 
spectacolul Fatal lui Frocust, Timisoara, 1 995; 
Premiul Salvo Randone pentru intreaga ca- 
riera, in special pentru montarea operei lui 
Pirandello (Sciacca - Italia, 1995); Premiul 
UNITER pentru intreaga activitate, 2001. 

Buzura, Augustin 

(n. 22.09.1938, Berinta, jud. Maramure§) 
Prozator. A studiat Medicina la Cluj, fara s-o 
finalizeze. Redactor si apoi secretar general 
de redactie la revista Tribuna din Cluj. Dupa 



1989, presedinte al Fundatiei Culturale 
Romane (1990-2004), devenita Institutul 
Cultural Roman. Scrie romane de analiza 
a dilemelor morale: Caput Bunei Sperante, 
1963; Absentii, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1970; Fetele tacerii, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor, 1 974; Orgolii, Premiul Academiei, 1 977; 
Vocile noptii, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1980; Refugii - Zidul mortii, partea I, 1984; 
Drumul cenusii - Zidul mortii, partea a II- a, 
1988; Recviem pentru nebuni si bestii, 1999; 
Raport asupra singurdtdtii (2009). Membru al 
Academiei Romane (din 1992). 

Byck, Jacques 

(19.10.1897, Bucure§ti - 10.10.1964, Bucure§ti) 
Filolog. A studiat Literele la Bucuresti, 
unde i-au fost profesori Ovid Densusianu, 
Ion Bianu, I. A. Candrea. S-a specializat la 
Paris. A lucrat la Institutul de Lingvistica 
din Bucuresti, a fost director al Bibliotecii 
Academiei Romane. S-a ocupat de toate 
dialectele limbii romane, de la nordul si 
de la sudul Dunarii. Lucrari: Folosirea afec- 
tiva a pronumelui personal in limba romdna, 
1937; Studii de sintaxa si stilisticd romaneasca, 
1939; Gramatica limbii romane (impreuna cu 
Al. Rosetti), 1943; redactor responsabil al 
Indreptarului de punctuatie, 1956; Formarea 
limbii noastre liter are, 1956. A primit Premiul 
de Stat in 1954. 



ENCICLOPEDIA IDENTITAJII R0MANE§TI. P E RS N A L ITAJ I 



dictAK.indd 138 



^ 



31.10.2011 17:22:40 



c 



Cabadaief, Dimitrie 

(?.12 1877, Vasilica, Bulgaria - 
4.09.1934, Sibiu) 

Pictor. Stramosii au fost romani. Studii 
la Scoala de Arte Frumoase din Sofia si 
Academia de Belle Arte din Venetia, 1900- 
1903. Cunoaste zece limbi straine, din care 
sase foarte bine. In urma unor activitati 
politice se stabileste la Craiova ca profesor 
de desen la Institutul Ecaterina Urziceanu. 
Participa la expozitiile Societatii Artistice 
Theodor Aman, 1905, 1906. In 1911 se 
casatoreste si se muta la Sibiu. Este anga- 
jat profesor de desen la Scoala Normala 
si apoi la seminarul teologic. Pictura sa 
evolueaza in anii sibieni catre un plain- 
airism cu tenta pointilista. Desfasoara ac- 
tivitate expozitionala la Saloanele Oficiale 
si ale Tinerimii Artistice. Deschide expozitii 
personale la Cluj, Brasov, Bucuresti, Craiova 
si Sibiu. Picteaza o vreme la Baia Mare. Sub 
influenta mitropolitului Nicolae Balan si la 
cererea sa realizeaza cateva fresce. Indrageste 
genul si picteaza peste 20 de biserici, majori- 
tatea in Transilvania. 

Cacuci, Dan Gabriel 

(6.05.1948, Cluj) 

Fizician american de origine romana. A in- 
ceput Institutul Politehnic din Bucuresti si a 
parasit tara ca student, ajungand la Colum- 
bia University, unde a absolvit fizica aplicata 
si ingineria nucleara. Si- a luat doctoratul la 
aceeasi universitate, unde a si devenit con- 
ductor de proiect (1977). Profesor asociat 
la Universitatea Tennessee (1983-1988) in 
specialitatile fizica reactorului, termohidrau- 
lica si dinamica reactorului, metode com- 
puterizate pentru o scara larga de sisteme 
neliniare. In perioada 1988-1993 activeaza 
in calitate de profesor asociat la universita- 
tile din California, Santa Barbara, si Ilinois, 
Urbana-Campaign. In perioada 1995-2000 
este profesor invitat la Universitatea din 
Michigan. Din 2000 pana in prezent ocupa 
posturi foarte importante in diverse centre 
stiintifice internationale, cum ar fi: consi- 
lier stiintific superior pe langa directorul 



Directiei de energie nucleara (si membru al 
directoratului), membru la Comisariatul de 
Energie Atomica, Franta, profesor adjunct 
la Universitatea din California, Berkeley; 
reprezentant permanent al Republicii Fe- 
derate a Germaniei la Comitetul de Stiinte 
Nucleare al Agentiei de Energie Nucleara; 
director al Scolii Internationale de Vara 
Frederic Joliot-Otto Hahn in fizica reacto- 
rului, organizata de Comisariatul de Energie 
Atomica (Franta) si Centrul de Cercetari 
Karlsruhe, Germania. Din octombrie 2002 
devine director al Institutului de Securitate 
Nucleara al Centrului de Cercetari Stiintifice 
din Karlsruhe, Germania. A initiat si sustinut 
proiecte de extindere a retelei informatio- 
nale din Romania, a asigurat consultanta 
programului de dezvoltare a sistemului de 
energie nucleara din Romania, a promovat 
extinderea colaborarii cu diverse universitati 
din Germania, SUA, Franta in domeniul cer- 
cetarii si invatamantului. Lucrari: Benchmar- 
king the propagator method for nonlinear systems: 
A Burgers -Korteweg-de Vries equation , 1990; On 
the thermodynamic efficiency of energy conversion 
during the expansion of a mixture of hot particles, 
steam and liquid water Energy, 1997; Dimensi- 
onally adaptive dynamic switching and adjoint 
sensitivity analysis: new features of the RELAP5/ 
PANBOX/COBRA code system for reactor sa- 
fety transients, 2000; Balance of Liquid-phase 
Turbulence Kinetic Energy Equation for Bubble- 
train Flow, 2004; Numerische Untersuchung der 
Stromung von Taylor- Blasen in einem kleinen 
Kanal mit quadratischem Querschnitt, 2005; 
Simulations numeriques d'ecoulements dipha- 
siques gaz-liquide par la methode de volume fini 
dans des geometries confines, 2005. Laureat al 
Premiului Ernest Orlando Lawrence (1998). 
Doctor Honoris Causa al Universitatii Teh- 
nice din Cluj (2003). Membru de onoare al 
Academiei Romane (1996). 

Cajal, Nicolae 

(1.10.1919, Bucure§ti - 7.03.2004, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Din 1966 profesor si sef al Catedrei de 
virusologie la IMF Bucuresti. Director al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 139 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Calboreanu 








vbr^«> 





Dan Gabriel Cacuci 



Nicolae Cajal George Calboreanu Gh. Calciu Dumitreasa 



Institutului de Virusologie al Academiei 
Romane (din 1967). A fost intre 1994-2004 
presedintele Federatiei Comunitatilor Evre- 
iesti din Romania. Discipol al acad. Stefan 
S. Nicolau, intemeietorul scolii romanesti 
de virusologie. Contributiile sale au fost 
publicate in peste 400 de lucrari stiintifice. 
In legislatura 1990-1992, senator pentru 
municipiul Bucuresti din partea FSN. 
Lucrari: Consider atiuni asupra simptoma- 
tologiei si prognosticului trichinelozei, 1946; 
Lumea virusurilor, 1962; Relatii intre virusuri 
si tumori, 1971; Enterovirusuri nepoliomielitice. 
Implicatii in patologie si in poluarea mediului 
ambiant, 1983. A fost ales in 1963 membru 
corespondent si in 1990 membru titular al 
Academiei Romane. Vicepresedinte al Aca- 
demiei Romane (1990-1994), presedinte al 
Sectiei de stiinte medicale si presedinte al 
Fundatiei M.H. Elias. Spitalul Caritas din 
Bucuresti i-a purtat numele. 

Calboreanu, George 

(5.01.1896, Turni§or, jud. Sibiu - 
12.07.1986, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film. A venit la Bucuresti 
dupa Marea Unire si a fost actor la Teatrul 
National. Cel mai cunoscut rol in teatru 
a fost Stefan eel Mare din Apus de soare de 
B.St. Delavrancea. Roluri in filme: Brigada lui 
Ionut (1954), Bdddranii (1960), Setea (1960), 
Omul de langd tine (1961), Lupeni 29 (1962), 
Lumina de iulie (1963), Strdinul (1964), Calea 
Victoriei sau cheia visurilor (1965), Neamul 
Soimarestilor (1965), Sopdrla (1966), Legenda 
(1968)/ Fratii (1970), Serata (1971), Fratii 
Jderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976). 
Artist al Poporului. O strada din Bucuresti 
ii poarta numele. 

Calciu Dumitreasa, Gheorghe 

(23.11.1925, Mahmudia, jud. Tulcea - 
21.11.2006, New York) 

Preot si militant politic. A absolvit Facul- 
tatea de Filologie si Institutul Teologic la 
Bucuresti. Profesor la seminarul teologic 



ortodox din Bucuresti. A fost arestat in 
1948 pentru simpatii legionare. Gratiat in 
1964. A protestat public in 1977, odata cu 
daramarea Bisericii Enei din Bucuresti 
(dupa cutremur n-a mai fost refacuta). 
Arestat in 1978. Cu el s-au solidarizat Mir- 
cea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, 
Monica Lovinescu, Paul Goma. Expulzat in 
1985, a slujit la biserica ortodoxa din orasul 
Alexandria, statul Virginia, Washington DC. 
A infiintat ROMFEST, care unea in mani- 
fested ale spiritului romanesc emigranti din 
SUA si Europa. Lucrari: Sapte cuvinte cdtre 
tineri (1996); Christ is calling you. A course 
in catacomb pastorship (1997); Rugdciune si 
lumina mistica. Eseuri si meditatii religioase 
(1998); Rdzboiul intru cuvant. Cuvintele cdtre 
tineri si alte marturii (2001); Homo americanus. 
O radiografie ortodoxa (2002). 

Calimah, Andrew 

(1925, Bucure§ti) 

Istoric al civilizatiilor. Apartine familiei Cal- 
limachi. Ajuns in SUA cu parintii in 1966, 
a studiat cu Chogyam Trungpa, un profesor 
budist, unde a fost coleg cu Allen Ginsberg 
si, de asemenea, a studiat samanismul Ma- 
zatec. S-a ocupat de descifrarea sensurilor 
ascunse ale miturilor Greciei antice, mai ales 
legate de sex si de iubirea intre cei de acelasi 
sex: Lovers' Legends: The Gay Greek Myth, 
2002 (Legendele iubirii. Miturile necenzurate ale 
Greciei, 2008); Lovers' Legends Unbound, 2004. 

Calinciuc, loan 

(1812, Mili§auti, jud. Suceava - 
24.02.1875, Cernauti) 

Teolog. A absolvit Institutul Teologic la 
Cernauti si s-a specializat la Facultatea de 
Teologie a Universitatii din Viena. Profesor 
la Institutul Teologic din Cernauti. Vice- 
presedinte al Societatii pentru Cultura si 
Literatura Romana in Bucovina. A lasat, in 
manuscris, Dogmatica. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 140 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Candiano-Popescu 



Calinic de la Cernica 

nume la na§tere Constantin Antonescu 

(7.10.1787, Bucure§ti - 11.04.1878, Cernica) 
Ascet si reformator al vietii monahale 
ortodoxe. S-a calugarit la manastirea 
Cernica in 1808. Hirotonisit diacon la Ba- 
tiste, Bucuresti (1813), a fost in pelerinaj la 
Athos (1817). Din 1818 staret la Cernica, 
arhimandrit din 1820. A edificat manastirea 
Pasarea, aflata sub jurisdictia Cernicai. Din 
1850, episcop de Ramnicu Valcea, unde a 
ridicat o noua catedrala episcopala pictata 
de Gh. Tattarescu. A fost deputat in Diva- 
nul Ad Hoc (1857) care a pregatit unirea 
Tarii Romanesti cu Moldova. Canonizat ca 
sfant ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane la 
23 octombrie 1955. 

Callimachi, Scarlat 

(20.09.1896, Boto§ani - 2.06.1975, Bucure§ti) 
Publicist. Bunicul sau fusese voievodul 
Scarlat Callimah, care a domnit in Moldova 
si in Tara Romaneasca si se tragea din ma- 
zilul basarabean Vasile Calmasul. Numele 
familiei a fost grecizat, sub forma Callimaki, 
de loan Teodor Calmasul, care a domnit in 
Moldova intre anii 1758 si 1761. Seinrudea, 
prin bunic, cu Alexandru Papadopol-C. In 
ciuda descendentei nobile, a fost unul din- 
tre militantii Partidului Comunist Roman. 
Fondator al gazetei Clopotul (1924-1925) 
din Botosani, al Muzeului Romano-Rus 
(1948-1956, documentele au ajuns, in par- 
te, la Muzeul Literaturii Romane), unde a 
reusit sa aduca documente foarte rare din 
arhivele ruse referitoare la spatiul romanesc 
(fotocopii ale manuscriselor lui Dimitrie 
Cantemir, ale arhivelor Moldovei duse 
de Dosoftei la polonezi si recuperate de 
Rusia). Prieten cu N.D. Cocea si Lucretiu 
Patrascanu. Din 1944 presedinte al Uniunii 
Ziaristilor din Romania. 

Calmanovici, Emil 

(03.1896, Piatra Neamt - 12.03.1956, Aiud) 
Inginer si militant comunist. Evreu ca etnie. 
Si- a facut studiile economice la Miinchen 
si a fost surprins de extinderea nazismului 
pe cand isi facea doctoratul la Universitatea 
Humboldt din Berlin. S-a intors in tara si a 
preluat fabricile parintilor sai. In perioada 
1930-1940 a sustinut financiar Partidul 
Comunist Roman (a devenit membru in 
1937). Considerat ca fiind din aripa Lucretiu 
Patrascanu, a fost arestat in 1951, condam- 
nat pe viata si trimis la Aiud din ordinul lui 
Alexandru Draghici, unde a murit in urma 
unei greve a foamei. Reabilitat in 1968 de 
Nicolae Ceausescu. 




Calinic de la Cernica 



Eusebiu Camilar 



Camilar, Eusebiu 

(7.10.1910, Ude§ti, jud. Suceava - 
27.08.1965, Bucure§ti) 

Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactor la 
diverse publicatii culturale. Desi a debutat 
ca poet cu Chemarea cumpenelor, 1937, s-a 
impus ca prozator al fantasticului pe teme 
taranesti: Avizuha, 1945; Valea hotilor, 1948; 
Negura, 1949; Temelia, 1951, Premiul de Stat. 
A tradus O mie si una de nopti, Kaliddssa, din 
Eschil, Aristofan, Ovidiu, Puskin, Gogol, 
Gorki. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1955). 

Cancicov, Mircea C. 

(24.08.1884, Bacau - 1959, Ramnicu Sarat) 
Economist si om politic. Sot al Georgetei 
C. A absolvit Dreptul la Bucuresti (1905). 
Deputat liberal in Parlamentul Romaniei, 
ministru de Finante si al Economiei Natio- 
nale in perioada interbelica, fapt ce-i permite 
sa sustina multiple actiuni de modernizare 
a orasului Bacau, intre acestea fiind parcul 
Cancicov din centrul orasului. Desemnat, 
alaturi de Istrate Micescu, Armand Cali- 
nescu, Constantin Argetoianu, Gheorghe 
Tatarescu, sa elaboreze o noua Consti- 
tutie. Subsecretar de stat la Agricultura si 
Domenii, ministru de Finante, ministru al 
Economiei, ministru ad interim la Justitie si 
la Comert Exterior. Arestat in 1 944, a murit 
la penitenciar. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1937), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Candiano-Popescu, Alexandru 

(27.01.1841, Lipia, jud. Buzau - 
25.06.1901, Bucure§ti) 

Avocat, ziarist, general al armatei romane. 
A absolvit Scoala Militara de Ofiteri din 
Bucuresti (1857) la artilerie, parcurgand 
ierarhia militara pana la gradul de general 
de brigada (1894). A participat la detronarea 
lui Cuza, la 11 februarie 1866. Fondator al 
ziarelor Perseverenta si Democratia (1867), 
initiator al miscarii republicane antidinastice 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 141 



^ 



31.10.2011 17:22:40 



Candrea 




cunoscuta sub numele Republica de la Plo- 
iesti (1870), contra lui Carol I. La 24 mai 
1875, impreuna cu Ion C. Bratianu, Mihail 
Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Ver- 
nescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru 
Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, 
Gheorghe Chitu, C.G. Pesacov si N.C. Fur- 
culescu, si- a pus semnatura pe un program 
politic care atesta fondarea Partidului Nati- 
onal Liberal. A participat la Razboiul de In- 
dependent;!, fiind decorat cu cele mai inalte 
ordine si medalii: Steaua Romaniei in grad 
de ofiter, Virtutea Militara de Aur, Trecerea 
Dunarii, Crucea Aparatorilor Independentei 
si Crucea Sf. Gheorghe. Prefect al Politiei 
Bucurestiului(1879). 

Candrea, l(on) A(urel) 

(7.11.1872, Bucure§ti - 15.09.1950, Paris) 
Lingvist. A absolvit Literele si Filologia la 
Bucuresti, s-a specializat la Paris, la Sorbona 
si Ecole Pratique des Hautes Etudes (i-au 
fost profesori Gaston Paris, Jules Gilieron). 
A fost profesor la Facultatea de Litere si Fi- 
losofie a Universitatii din Bucuresti. Fonda- 
tor al Societatii Filologice (1905), impreuna 
cu Ovid Densusianu. S-a ocupat de folclor: 
Povesti din diferite locuri locuite de romdni, 
1909; Poezii populate din diferite locuri locuite 
de romdni r 1910; Iarba fiarelor, 1928; Folclorul 
medical romdn comparat, 1944. A tiparit, cu 
Ovid Densusianu si Th. Sperantia, culegerea 
de texte populare Graiul nostru, 2 vol., 1906- 
1908. Autor, impreuna cu Gh. Adamescu, 
al Dictionarului enciclopedic ilustrat, aparut in 
1931 la editura Cartea Romaneasca, lucrare 
de referinta in lexicografia romaneasca. 

Candu, Angela 

(17.05.1969, Vasieni, Republica Moldova) 
Pictorita. A absolvit Universitatea Peda- 
gogica de Stat Ion Creanga, Facultatea 
de Pictura si Grafica la Chisinau. Cadru 
didactic la Universitatea de Stat de Arte din 
Chisinau. A avut expozitii personale si de 
grup la saloanele din Republica Moldova 
si Romania. Lucrari: Arhaic, Rit continuu, 
Lumina lunii. Premiul pentru originalitate al 
UAP din Moldova, Premiul pentru Pictura 
la Saloanele Moldovei, Romania. Membru 
de onoare al Asociatiei Tinerilor Plasticieni 
OBERLICHT din Moldova. 

Cantacuzino 

Dinastie romaneasca de origine bizantina. 
Familie greceasca. Un Cantacuzin s-a batut 
cu pecenegii la 1094. Un altul este menti- 
onat ca luptator in asediul Antiohiei contra 
turcilor selgiucizi, in prima cruciada (1098) 
declansata de papa Urban al II-lea pentru a 
prelua controlul crestin asupra Ierusalimului 



(Sfantul Mormant). Casatoriile se faceau 
de obicei intre familiile Duca, Paleolog si 
Cantacuzino. Originea dinastiei este loan al 
Vl-lea (pe numele de botez Manuel) Canta- 
cuzinul (Kantakuzenos, n. 1292, Moreea - 
m. 1383, Pelopones), imparat al Bizantului 
(1347-1354), fiul lui Mihai din Smirna, azi 
Izmir (numit guvernator al Moreii de im- 
parateasa Teodora Paleolog). loan al Vl-lea 
a uzurpat tronul lui loan al V-lea Paleolo- 
gul (aliat cu genovezii si celtii din colonia 
Galata), cu sprijin otoman, sarb si bulgar, 
si s-a incoronat imparat la Didymotheicus 
in Tracia, nind considerat si acela care i-a 
adus pe otomani in Europa. Si 1-a asociat la 
domnie pe fiul sau, Matei, a carui mama era 
din familia Asanestilor (1341-1344), care a 
domnit apoi si singur (1355-1357). Fiica lui, 
Teodora, sora lui Matei, a fost casatorita cu 
sultanul Orkhan si a condus dupa moartea 
acestuia. In 1354 a revenit dinastia Paleolog 
si loan s-a retras la o manastire in Pelopo- 
nes sub numele Iosif Christodulos. Acolo a 
inventat o doctrina de aparare a ortodoxiei 
grecesti combinata cu misticismul, numita 
isihasm. Perioada se caracteriza prin dese 
confruntari pentru domnia Bizantului, 
redus in buna masura la Constantinopol si 
Moreea, iar Asia Mica si Tracia se destabi- 
lizau. Dinastia a jucat un rol activ in istoria 
Bizantului vreme de un veac, pana in 1453, 
la caderea Constantinopolului, cand a fost 
o revolta a Cantacuzinilor (Dimitrie, nepot 
al lui Manuel, era si frate cu Matei si fiul 
lui loan al Vl-lea) care incercau sa pastreze 
domnia cu sprijin otoman, contra dinastiei 
Paleolog. Prima ruta de emigrare a fost 
Venetia si zona Veneto-Friuli de azi, care, 
in veacul al XlX-lea, a dat migratia italiana 
spre Romania. Filiatia exacta a acestui prim 
bloc migrat si ramurile ulterioare n-au fost 
inca stabilite. Urmasii lui s-au impartit in 
trei ramuri: una greceasca si care n-a dat 
personalitati insemnate, coborand pana 
la nivelul de tarani; una ruseasca - cea 
mai notabila fiind Cantacuzino -Speran- 
ski - migrata dupa uciderea Cantacuzinilor 
din Tara Romaneasca si migrata din nou, 
dupa revolutia rusa din 1917, in America 
si Europa Occidentala; si, in sfarsit, ramura 
romaneasca a dinastiei, cea mai insemnata 
prin rezistenta crestina fata de islam. 

Cantacuzino, Alexandru (Alecu) 

(1811, Rusia - 1884, Atena) 
Prozator. Urmas al lui Matei Cantacuzino 
(cumnat al lui Vasile Lupu), era fiul unui 
sambelan (Alexandru) al tarului Rusiei. La 
origini din dinastia bizantina a lui loan al 
Vl-lea Cantacuzinul (1292-1383), imparat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 142 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Cantacuzino 




C. (Bazu) Cantacuzino Gheorghe Gr. Cantacuzino 



(1347-1354) al Bizantului. A venit in Mol- 
dova din Rusia si s-a casatorit cu Maria, 
unionista, prietena cu Nicolae Balcescu. Mai 
tarziu ea a plecat la Paris si a facut a doua 
casatorie cu pictorul Puvis de Chavannes. 
A fost ministru al Cultelor, apoi de Externe 
si de Finante sub Alexandru loan Cuza, tri- 
mis in misiune pe langa Napoleon al Ill-lea. 
Prieten cu Vasile Alecsandri. Lucrari: Serile 
de toamnd la tard, 1855. Prin stil este consi- 
derat un precursor al lui Mihail Sadoveanu. 

Cantacuzino, Constantin (Bazu) 

(11.11.1905, Bucure§ti - 26.05.1958, Madrid) 
Pilot. Era un Rosetti dupa mama. A fost 
un excelent motociclist si pilot de curse, 
stabilind un record mondial la cursa Paris - 
Bucuresti. A jucat si tenis, a fost si capitanul 
echipei Romane de hochei pe gheata la 
Campionatul Mondial din 1933. S-a inscris 
la Scoala de Pilotaj Mircea Cantacuzino, 
devenind coleg de grupa cu Dumitru Frim, 
Radu Manicatide si Irina Burnaia si obtinand 
brevetul in 1 933. A planuit, impreuna cu Va- 
lentin Bibescu, un zbor in jurul Pamantului, 
dar n-au avut suficienti bani. A fost protago- 
nistul aproape tuturor manifestarilor aviatiei 
sportive si demonstrative din Romania, dar 
si al unor intamplari deosebite. Desi director 
al Aerobazei Baneasa si sef al traficului ae- 
rian la LARES, s-a incadrat voluntar in Es- 
cadrila 53 de Vanatoare. A luptat pe ambele 
fronturi, de est si de vest, cu incepere din 
1941. Dupa razboi a fost autorizat sa execu- 
te numai curse interne, TARS. Pe 24 august 
1 944 el a strapuns linia germana si a dus in 
Italia, la Foggia, armatei americane, mesajul 
regelui Mihai prin care cerea sprijin pentru 
despresurarea capitalei de trupele fasciste. 
Pilot personal al Anei Pauker. Prima cursa 
externa autorizata a fost la Milano, 1948, 
cu Ana Pauker, unde a si cerut azil politic. 
A plecat apoi in Elvetia (unde se afla mama 
sa, casatorita cu George Enescu) si de acolo 
in Spania (din 1954), unde a actionat pentru 
normalizarea relatiilor diplomatice intre 



Romania si Spania. In 2005 i s-a dezvelit 
un bust in comuna Jilavele, pe locul fostului 
aeroport. 

Cantacuzino, George Matei 

(11/23.05.1899, Viena - 1960, Bucure§ti) 
Arhitect. Descinde dintr-o veche familie 
moldoveneasca (la origini bizantina) cu 
inaintasi insemnati in istoria tarii. Bunicul 
sau, Vasile (Basile) C, a fost revolutionar 
pasoptist, iar tatal sau, diplomatul Nicolae 
B.C., a reprezentat Romania la Viena intre 
anii 1885 si 1909. Mama era nepoata a lui 
Gheorghe Bibescu. Dintre rudele sale 1-au 
influentat spiritual cunoscutul jurist iesean 
Matei B. C, remarcabilul pictor Th. Pallady 
si Martha Bibescu. Atat prin filiera paterna, 
cat si prin cea materna, se mai inrudea cu 
o serie de personalitati, ca Alexandru loan 
Cuza, Anne de Noailles, Barbu Dimitrie 
Stirbei, Nicolae Ghika-Budesti, Gh. Bals, 
cu pictorii Puvis de Chavannes, Theodore 
Chasseriau si altii. A urmat Scoala Nationala 
de Arte Frumoase din Paris, sectia arhitectu- 
ra. A fost unul dintre principalii edificatori 
romani ai Micului Paris, care a devenit Bu- 
curestiul interbelic. Lucrari: palatul Bancii 
de Investitii (1923-1928), transformarea 
cladirii fostului sediu al Uniunii Arhitectilor 
(1928-1929) si a fostului sediu al Uniunii 
Ziaristilor, astazi restaurantul Marul de Aur 
(1925-1928), imobilul Cretulescu de birouri 
pe Calea Victoriei si imobilul de birouri 
din Piata Universitatii (1934-1939), sediul 
Institutului de Studii si Proiectari Energetice 
de pe Bulevardul Republicii (1947-1948), 
toate din Bucuresti, hotelul Rex din Mama- 
ia, Uzinele Tractorul din Brasov, postul de 
radio difuziune din Bod si altele. 

Cantacuzino, Gheorghe Grigore 

(22.09.1837, Bucure§ti - 23.03.1913, Bucure§ti) 
Om politic. Supranumit Nababul. Bunic al 
lui Constantin Bazu C. A studiat Dreptul la 
Paris. Intors la Bucuresti, a fost consilier la 
Curtea de Apel, deputat de Prahova (1866), 
primar al Bucurestiului (1869-1870), minis- 
tru al Lucrarilor Publice in guvernarea Las- 
car Catargiu (s-a preocupat de caile ferate 
Ploiesti-Predeal si Iasi-Ungheni), ministru 
al Finantelor (a infiintat Creditul Financiar 
Rural, 1875), presedinte al Camerei Deputa- 
tilor (1889), presedinte al Senatului (1892), 
sef al Partidului Conservator (1899), in care 
calitate a fuzionat cu junimistii (disidenta a 
Partidului Conservator) lui Titu Maiorescu, 
prim-ministru (1899-1900; 1904-1907). Al 
lui a fost palatul care a devenit astazi Casa 
Enescu (Muzeul Muzicii). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 143 



^ 



31.10.2011 17:22:40 



Cantacuzino 




Cantacuzino Granicerul, Gheorghe (Zizi) 

(1869, Paris - 1937, Bucuresti) 
General. Fiu al lui Ion (Iancu) C. A studiat la 
Paris (Fontenay-aux- Roses), apoi a absolvit 
Scoala Militara din Craiova si Scoala de In- 
fanterie din Bucuresti. Aghiotant al regelui 
Carol I. A participat la razboiul balcanic si la 
Primul Razboi Mondial conducand trupele 
de graniceri. A aderat la miscarea legionara 
inca de la primii ei pasi si in casa lui se or- 
ganizau intrunirile. A infiintat Partidul Totul 
pentru Tara, cu nuclee in Franta, Germania, 
Italia si Romania, pentru a crea o Miscare 
Anticomunista Europeana. Judecat si achi- 
tat in procesul Garzii de Fier (1934). A lup- 
tat in razboiul civil din Spania impreuna cu 
Mota si Marin (unitatea era condusa tot de 
un Cantacuzino, Alexandru, diplomat de 
cariera, care-si va sfarsi zilele la inchisoarea 
din Ramnicu Sarat) si el le-a adus trupurile 
in tara. A fost ingropat cu o mare festivitate 
legionara. Distins cu Ordinul Mihai Vitea- 
zul si cu Legiunea de Onoare a Frantei. 

Cantacuzino, loan 

(25.11.1863, Bucuresti - 14.01.1934, Bucuresti) 
Medic, microbiolog, profesor universitar, 
fondator al scolii romanesti de imunologie 
si patologie experimental;! Urmeaza atat 
studiile liceale (liceul Louis le Grand), cat 
si pe cele superioare (Filosofie, 1882-1886; 
Stiinte Naturale, 1886-1891; Medicina, 
1887-1894) la Paris. In 1895 obtine titlul 
de doctor in Medicina cu teza „Recherches 
sur le mode de destruction du vibrion cho- 
lerique dans Torganisme" („Cercetari asupra 
modului de distrugere a vibrionului holeric 
in organism"). Dupa terminarea studiilor 
lucreaza la Institutul Pasteur din Paris ca 
asistent al lui Ilia Mecinikov in domeniul 
mecanismelor imunitare ale organismului. 
Intors in tara, este numit profesor de medi- 
cina experimentala la Facultatea de Medici- 
na din Bucuresti (1901) si director general 
al Serviciului Sanitar din Romania (1907). 
Vocatia sa de fondator si organizator a fost 
demonstrate prin infiintarea unor institutii 
ca Institutul de Seruri si Vaccinuri (1921), 
care astazi ii poarta numele, a Laboratoru- 
lui de medicina experimental^ (1901) din 
cadrul Facultatii de Medicina, precum si a 
unor reviste de specialitate: Revista Stiintelor 
Medicate (1905), Annates de Biologie (1911) si 
Archives roumaines de pathologie experimentale 
et de microbiologic A desfasurat o bogata ac- 
tivitate de cercetare privind vibrionul holeric 
si vaccinarea antiholerica, imunizarea activa 
impotriva dizenteriei si febrei tifoide, etio- 
logia si patologia scarlatinei. Incepand cu 
anul 1896 publica lucrari despre sistemele si 



functiile fagocitare in regnul animal si des- 
pre rolul fenomenelor electrofiziologice in 
mecanismele imunitare. Pe baza cercetarilor 
sale privind vibrionul holeric a pus la punct 
o metoda de vaccinare antiholerica, numita 
metoda Cantacuzino, folosita si astazi in ta- 
rile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. 
Datorita lui, Romania a fost a doua tara din 
lume, dupa Franta, care a introdus in 1926 
vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guerin), 
avand germeni cu virulenta atenuata, pen- 
tru vaccinarea profilactica a nou-nascutilor 
impotriva tuberculozei. A fost un remarcabil 
organizator al campaniilor antiepidemice, 
calitate pe care a demonstrat-o in com- 
baterea epidemiei de tifos exantematic si 
holerei in timpul Primului Razboi Mondial 
si in campania antimalarica. A fost membru 
titular al Academiei Romane din anul 1925, 
membru in Comitetul de Igiena al Ligii 
Natiunilor, al Societatilor de Biologie, de 
Patologie Exotica si al Academiei de Stiinte 
din Paris. Numeroase universitati i-au acor- 
dat titlul de Doctor Honoris Causa: Lyon 
(1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), 
Atena (1932) si Bordeaux (1934). 

Cantacuzino, Ion (Iancu) 

(1847, Bucuresti - 15.04.1911, Bucuresti) 
Inginer. Frate cu Mircea C. si tata al lui 
Gheorghe (Zizi) C. A studiat ingineria la 
Paris, specializare in Germania. Membru 
fondator, de mai multe ori presedinte al 
Societatii Scolii Politehnice (prima oara 
in 1888, ultima oara in 1909) si presedinte 
de onoare. Participant la Razboiul de Inde- 
pendent;!. Promotor al valorilor si spiritului 
creator romanesc. A initiat aparitia Buletinului 
Societatii si construirea sediului ei. A pus de 
acord regulamentul cu statutele societatii si 
a facut un proiect de lege pentru corpul teh- 
nic. Ii apartine hotararea de a se traduce carti 
tehnice germane si de a se edita un dictionar 
tehnic. Constructor al caii ferate Bucuresti- 
Predeal si al primei fabrici de ciment din 
Romania (la Braila, 1880). 

Cantacuzino, Ion 

(7.11.1908, Bucuresti - 27.08.1975, Bucuresti) 
Cineast. A absolvit Literele la Sorbona si 
si-a luat, tot acolo, doctoratul in psihologie. 
Fiu al actritei Maria Filotti. A facut parte din 
grupul Kriterion alaturi de Emil Cioran si 
Mircea Eliade. Cronicar de film (primul de 
acest fel din Romania) la Radio Bucuresti, a 
fost in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial 
director al Oficiului National Cinematografic. 
Prolegionar. A incercat, in acord cu Cinecita, 
sa realizeze o societate de coproductie de 
film, CINEROMIT, cu aparatura italiana, 
pentru care arhitectul Octav Doicescu a facut 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 144 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Cantacuzino 



proiectul arhitectonic (amplasament pe malul 
lacului Fundeni). A facut inchisoare. Eliberat 
in 1964. Filmografie: scenarist - Romania, 
1934; Razboiul nostru sfdnt, 1942; Raiul rosu in 
adevarata lui lumind, \9A2; Castelul Peles, 1943; 
regizor - Not, 1942; Odesa in flacari, 1942; 
Valea Oltului, 1943; producator - O noapte 
jurtunoasa, 1943; comentariu - Razboiul nostru 
sfant, 1942. Lucrari: Uzina de basme, 1931. 

Cantacuzino, Mircea 

(? - 25.05.1930, Strejnic) 
Inginer si pilot. Frate cu Ion (Iancu) C. 
A studiat ingineria in Germania. A invatat 
sa piloteze de la Octav Oculeanu (la randul 
lui, elev al lui Negrescu) si a facut, impreuna 
cu acesta, prima scoala de pilotaj sportiv din 
Romania, pe avioane germane de executie 
speciala, cu dubla mansa, la Strejnic, Praho- 
va (1928-1941). A murit executand un zbor 
de antrenament. Scoala, mutata la Baneasa, 
a primit numele sau, ca si cupa competitiei 
sportive pentru pilotaj. 

Cantacuzino, Pauna 

nume la na§tere Greceanu Pauna, 

(? - 1740, Bra§ov) 

Sotie a domnului Tarii Romanesti Stefan C. 
(1714-1716), fiu al stolnicului Constantin 
Cantacuzino. Era din familia lui Preda Bu- 
zescu dupa mama si a lui Papa Greceanu, 
bunicul lui Constantin Brancoveanu, din 
familia cronicarului Radu Greceanu. Tradati 
in 11 ianuarie 1716, sunt dusi la Istanbul 
insotiti de turci: Stefan Voda, Pauna, copiii 
Radu si Constantin si stolnicul Constan- 
tin C. La 26 iunie 1716 sunt spanzurati 
Stefan si tatal sau Constantin C. Stolnicul. 
Pauna se ascunde cu copiii la ambasadorul 
Olandei, contele Colyer (la care se ascunsese 
si Dimitrie Cantemir). Cu ajutorul acestuia 
paraseste Istanbulul pe 25 septembrie 1716, 
cu un vapor platit din banii ei, si ajunge la 
Messina, apoi la Roma, Florenta, Bologna, 
Ferrara, Venetia, Tirol si la Viena, la curtea 
imparatului Carol al Vl-lea, unde va ramane 
mai multa vreme, solicitand imparatului 
ajutor pentru nul ei, Radu, sa obtina bania 
Olteniei. Fara rezultat. Din Sibiu a actionat 
mai energic Maria Cantacuzino, care reuses- 
te sa obtina bania pentru nul ei, Gheorghe 
Cantacuzino. Radu, desi apreciat de imparat, 
pleaca in Germania, la Dresda, la curtea lui 
Frederic al II-lea, dupa ajutor, spre a obtine 
bania Craiovei, dar fara rezultat. Porneste 
spre Paris si moare apoi in Polonia, la Came- 
nita. Pauna pleaca in Rusia cu Constantin, la 
Toma Cantacuzino (cumnat si cu Dimitrie 
Cantemir), in Petersburg, unde sunt bine 
primiti. Constantin intra in armata imperiala. 
Se casatoreste cu Ana Seremetieva. Ajunge 




loan Cantacuzino 



§erban Cantacuzino 



si el general. Demisioneaza dupa o vreme si 
pleaca la Brasov cu mama sa, Pauna. De aco- 
lo porneste apoi spre Viena pentru ajutor. Pe 
drum, la Zemun, langa Belgrad, se amesteca 
intr-un complot (cu gandul sa ajunga domn 
in Tara Romaneasca). Este arestat si inchis la 
Graz pentru 40 de ani. 

Cantacuzino Stolnicul, Constantin 

(1640, Targovi§te - 
26.05/7.06.1716, Constantinopol) 
Carturar si om politic. La origini din dinastia 
bizantina a Cantacuzinilor. Studiaza la Adri- 
anopol si la Academia Patriarhiei Ortodoxe 
din Constantinopol, apoi la Universitatea din 
Padova (1667). Intors in Tara Romaneasca, 
a fost intemnitat de Grigore Ghica, tocmai 
intors la domnie. In 1 675 a fost trimis diplo- 
matic al lui Gheorghe Duca in Polonia. Intre 
1678-1716 a fost stolnic in Sfatul Tarii Ro- 
manesti. A fost unchiul lui Constantin Bran- 
coveanu, tatal lui Toma (emigrat in Rusia), 
al Casandrei si al lui Serban Cantacuzino 
si socrul lui Dimitrie Cantemir. A intocmit 
prima harta a Tarii Romanesti (in sistem 
Mercator). Opera sa principala este Istoria 
Tarii Romanesti intru care sa cuprinde numele eel 
dintdi si cine aufost lacuitorii ei atunci si apoi cine 
o au mai descalecat si o au stapdnit si in vremile 
de acum cum s-au tras si sta (neterminata). 
Nicolaus Olahus si Samuel Koleseri au fost 
printre sursele sale stiintince. Si-a comandat 
carti in Olanda, la Venetia, la Sibiu. A lasat 
si insemnari de calatorie si a contribuit la 
dezvoltarea culturii prin instalarea de tipo- 
grafii, prin traduced. Biblia r zisa a lui Serban 
(1688), s-a tradus la Bucuresti la initiativa 
lui. A fost ucis de otomani ca sfetnic al lui 
Constantin Brancoveanu. 

Cantacuzino, §erban 

(1640, Targovi§te - 1688, Bucure§ti) 
Domn al Tarii Romanesti (1678-1688). 
A reusit sa puna randuiala in treburile in- 
terne ale tarii taind cativa boieri, incurajand 
dezvoltarea agriculturii, mestesugurilor si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 145 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Cantacuzino 




comertului. A supravegheat construirea 
mai tnultor monumente, chiar inainte de 
a fi domn. A refacut manastirea intarita 
Comana, ctitoria lui Vlad Tepes si a facut 
acolo locul de inmormantare al Cantacuzi- 
nilor. In 1680 a ridicat in Bucuresti, dupa 
model italian, hanul ce-i va purta numele, 
pe raza actualelor strazi Lipscani, Smardan, 
Doamnei. Aici poposeau si cnejii, dar mai 
ales negutatorii sibieni in trecerea lor prin 
Bucuresti. A ctitorit ansamblul arhitectural 
Cotroceni si 1-a inzestrat cu numeroase 
odoare (unele lucrate de orfevrierii sibieni, 
condusi de starostele Sebastian Hann). Este 
ctitorul bisericilor Mitropoliei, Fundenii 
Doamnei. In timpul atacului Vienei (1683) 
era cu sufletul mai aproape de apuseni, 
trimitandu-le informatii pretioase. Din 
1687 incepe negocieri cu Habsburgii. Sub 
domnia lui se tipareste la Bucuresti Biblia r 
in 1688, cunoscuta ca Biblia de la Bucuresti, 
lucrare coordonata de Constantin Can- 
tacuzino Stolnicul, moment de seama in 
procesul afirmarii limbii romane ca limba 
literara. Cu Sibiul a avut legaturi perma- 
nente, comandand nenumarate piese din 
aur, postav si arme. Se crede ca a conceput 
un plan de atac asupra Constantinopolului 
pentru a-i alunga pe turci din Europa, iar 
puterile vestice i-au promis suportul moral. 
In mijlocul pregatirilor a murit otravit, se 
pare de catre boierii carora le era frica de 
planurile sale vaste. Dupa moartea lui fami- 
lia s-a refugiat la Sibiu. 

Cantacuzino, §tefan 

(? - 1716, Constantinopol) 
Domn al Tarii Romanesti (1714, 1716). Fiul 
stolnicului Constantin C. A fost ucis im- 
preuna cu acesta pentru vina de a fi pastrat 
acordul secret antiotoman cu Habsburgii 
incheiat de Constantin Brancoveanu (Liga 
Dragonului). In timpul scurtei lui domnii, 
mitropolitul Antim Ivireanul a mutat tipo- 
grafia de la Targoviste la Bucuresti si a tiparit 
in greceste, in 1715, Sfatuiri politice crestine 
catre domnul Stefan Cantacuzino ', care a circulat 
in tot spatiul ortodoxiei rasaritene. Ultimul 
domn pamantean in Tara Romaneasca. 
Sotia sa, Pauna, si fiul lui, Radu, care visau 
inca la tronul Tarii Romanesti, au migrat la 
Venetia, de acolo la Viena si in final in Rusia, 
unde se aflau Dimitrie Cantemir si Toma, 
cumnati, spre a cere ajutor. 

Cantemir, Dimitrie 

(26.10.1673, Falciu - 

21.08.1723, zona caspica, Rusia) 

Savant umanist. Domn al Moldovei (1693, 

1711). A studiat la Academia Patriarhiei 

din Constantinopol, fiind mare maestru al 



muzicii otomane (drept care a fost singurul 
domn roman ridicat la rangul de pasa cu 
trei tuiuri), dupa ce studiase in copilarie 
la Iasi cu invatatul grec Ieremia Cacavela, 
absolvent al Oxfordului. Cronicarul Ion 
Neculce (unchi) a fost hatmanul oastei 
sale. Prima sotie, Casandra (m. 1713), a fost 
fiica stolnicului Constantin Cantacuzino. 
Refugiat in Rusia in 1711, a avut o evolutie 
pozitiva in raport cu Petru I, mai ales dupa 
casatoria a doua cu fiica ambasadorului rus 
in Suedia (unde domnea Carol al XH-lea, cu 
care Rusia era in conflict), contele Aleksandr 
Tolstoi. A avut cu aceasta o fiica, Anastasia. 
A devenit sfetnic al imparatului pe probleme 
orientale, a facut prima tipografie mobila cu 
caractere persane din Rusia (aflata astazi la 
Oxford) si - in cadrul planului de cartogra- 
fiere a Rusiei - a facut hartile zonei Marii 
Caspice (Baku de azi), cucerite de Petru I 
de la otomani in razboiul din 1722-1723 
(originalele in Cabinetul lui Petru I de la 
Petersburg). Cantemir a lasat lucrari de mu- 
zicologie turca (primul sistem scris de nota- 
tie a semnelor muzicale, cuprinzand 33 de 
moduri. Era, de altfel, contemporan cu J.S. 
Bach), cantece, o teorie a evolutiei limbilor 
din trunchiul indo-european, prima harta a 
Moldovei (in sistem Mercator, 1714, cu 800 
de toponime scrise cu alfabet latin), primul 
dictionar comparat al limbilor rusa-roma- 
na-latina. A debutat in 1698 la Iasi cu Diva- 
nul sau Galceava inteleptului cu lumea, scrisa in 
romaneste si greceste, influentata de filosofia 
crestina deprinsa de la profesorul sau, Ca- 
cavela. Dupa o perioada dedicata filosofiei 
naturale (in linia belgianului Jean Baptiste 
van Helmont, cu vaste influente orientale, 
pana la caldeeni) si greco-latine, a scris 
lucrarile: Sacrosanctae scientiae indepingibilis 
imago (Imaginea de nezugravit a stiintei sacre), 
1700; Compendiolum universae logices instituti- 
ons (Mic compendiu de logica generald), 1700; 
Monarchiarum phisica examinatio (Examinarea 
fizicd a monarhiilor) , 1700. Apoi interesul 
sau a fost canalizat catre lucrari de istorie 
(romaneasca si universala, istoria religiilor), 
centrul de atac fiind Imperiul Otoman: 
Istoria ieroglificd (1705); Descriptio Moldaviae 
(Descrierea Moldovei), 1714-1716; Hronicul 
a vechimei romano-moldovlahilor, 1719-1722; 
Historia incrementorum atque decrementorum 
Aulae Othomanicae (Istoria cresterii si descresterii 
Curtii Otomane), 1714-1716; Kratkoe skazanie 
ob izokorenenii Brankovanovoi i Kantakuzinih 
familii (Scurtd povestire despre starpirea fa- 
miliilor lui Brancoveanu si a Cantacuzinilor) , 
1717-1718; Kniga sistima muhamedanskoi 
relighii (Cartea sistemului religiei mahomedane), 
1722, anul tiparirii (toate celelalte lucrari 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 146 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Capidan 




Dimitrie Cantemir 



Valeriu Canter 



Theodor Capidan 



s-au tiparit postum), Collectanea Orientalia 
(Colectia orientala), 1722-1723, cuprinzand 
texte de investigare arheologica a Zidului 
Caucazian lasat de Alexandria Macedon, a 
vestigiilor persane ale zonei Caspice, precum 
si hartile zonei caspice (publicata in editia 
de Opere Dimitrie Cantemir, 8 vol., 1878, 
editata de Gr. Tocilescu). A fost sfetnic al lui 
Petru I pentru probleme orientale (cu rangul 
de senator). Documentele acestei parti a 
activitatii sale se afla depuse la Arhivele Ma- 
rinei din zona Petersburg. In anul 2004 a fost 
imprimata pe CD muzica lasata de Dimitrie 
Cantemir, interpretata de Linda Burman, 
acompaniata de Hall & Lux Musica Ihsan 
Ogzen si comentata de Owen Right, care 
cuprinde, pe langa creatii proprii (mai ales 
de dragoste) pentru tambur (instrumentul la 
care canta) si altele, dedicate dervisilor roti- 
tori, prelucrari de folclor romanesc: cantece 
de nunta, sarbe, primele pastrate in istoria 
muzicologiei romanesti. Lucrarile sale au 
constituit baza de informare si de referinta a 
corifeilor Scolii Ardelene pentru raportarea 
la spatiul unitar romanesc ca fiind al fostei 
Dacii. A fost membru al Academiei din Ber- 
lin (1714), iar corespondenta sa cu Leibniz 
atesta faptul ca este si initiator al fondarii 
Academiei Ruse (1725). 

Canter, Valeriu 

(5.02.1955, Zahorna, Republica Moldova) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica la 
Universitatea de Stat din Chisinau. Specia- 
lizare la Institutul de Fizica al Academiei de 
Stiinte a URSS din Moscova, apoi la Centrul 
International de Cercetari la Temperaturi 
Criogenice si Campuri Magnetice Puterni- 
ce, Wroclaw, Polonia, Centrul International 
de Fizica Teoretica, Trieste, Italia, Universi- 
tatea Warwick, Marea Britanie. Profesor la 
Facultatea de Fizica a Universitatii de Stat 
din Chisinau. Cercetator stiintific principal 
la Institutul de Inginerie Electronica si 
Tehnologii Industriale al ASM. Contributii 
in domeniul fizicii semiconductorilor cu 



banda ingusta interzisa, fizica materialelor 
si nanostructurilor semimetalice, fizica si 
ingineria dispozitivelor electronice si ter- 
moelectrice. A condus programul de stat 
Nanotehnologii, materiale multifunctionale 
si microsisteme electronice. A contribuit la 
elaborarea legii cu privire la energia regene- 
rabila. Laureat al Premiului de Stat, medalii 
de aur si de argint la saloane internationale 
de inventica. Membru al Consiliilor Specia- 
lizate de fizica semiconductorilor si dielec- 
tricilor, fizica teoretica, fizica corpului solid. 
Presedinte al Comitetului International 
de Expertiza si Consultanta al Institutului 
Unificat, Dubna, Rusia. Coordonator pen- 
tru Moldova al unor proiecte europene in 
domeniul fizicii aplicate. Membru al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. 

Capidan, Theodor 

(15.04.1879, Perlepe, Macedonia - 
1.09.1953, Bucure§ti) 

Filolog. Aroman. A facut liceul la Bucuresti. 
A absolvit Filologia romanica la Leipzig (cu 
Gustav Weigand), a fost asistent la Institu- 
tul Balcanic din Leipzig, profesor de limba 
romana si director la Scoala Superioara de 
Comert in limba romana din Salonic (1902- 
1919), conferentiar pentru dialecte transda- 
nubiene la Universitatea din Cluj-Napoca 
(1924-1937), dar si profesor, apoi decan 
(1927-1928) si prodecan (1928-1929). In 
1937 devine profesor de limbi romanice la 
Universitatea din Bucuresti. Colaborator la 
Dictionarul Academiei Romane, incepand cu 
1910. Din 1948 a continuat sa activeze in ca- 
drul Institutului de Lingvistica al Academiei 
din Bucuresti. S-a ocupat de dialectele limbii 
romane. A lasat in manuscris un dictionar 
etimologic al tuturor graiurilor romanesti. 
Lucrari: Meglenoromdnii: I. Istoria si graiul 
lor, Ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1925; 
II. Literatura populara la meglenoromdni; III. 
Dictionar meglenoroman, Academia Romana; 
Farserotii: studiu linguistic asupra romdnilor 
din Albania, Cluj, 1930; Aromanii: dialectul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 147 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Capoianu 




aroman, studiu lingvistic, Bucuresti, 1932. In 
1943 a publicat monografia Limbd si culturd. 
Membru al Academiei Romane (1935), ex- 
clus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Capoianu, Dumitru 

(19.10.1929, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul din 
Bucuresti. A intreprins calatorii de studii si 
documentare in Bulgaria, Austria, URSS, 
Franta, SUA, Germania, Belgia, Luxemburg, 
Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Polonia, 
Iugoslavia etc. A fost realizator muzical la 
studiourile Romfilm (1950-1951) si Ale- 
xandru Sahia (1951-1952) din Bucuresti; 
maestru de sunet si regizor muzical la Radi- 
odifuziunea Romana (1952-1954); director 
la Filarmonica George Enescu din Bucuresti 
(1969-1973). Lucrari: muzica de teatru (Dru- 
mul otelului, scena de balet, 1965; Pistruiatul, 
musical in 2 acte, 1987), muzica vocal-sim- 
fonica (Cinci Cdntece din Ardeal, pentru cor de 
femei, oboi solo si orchestra de coarde, 1961; 
Valses ignobles etpas sentimentales, suita pentru 
mezzosoprana si orchestra de coarde, 1986), 
muzica simfonica (Pasdrea Phoenix, suita din 
muzica filmului cu acelasi titlu, 1975; Mic 
concert pentru 2 piane, 6 viori si orchestra, 1984), 
muzica de film (Jad, cuart, agatd, 1961; Ostro- 
vul lupilor, 1970), muzica de camera (Trio pen- 
tru vioard, viola si violoncel, 1968; Cinci moduri 
de intrebuintare pentru un arcus, pentru vioara, 
oboi si pian, 1981), muzica corala (Rugdciune, 
pentru cor mixt, 1979). A fost distins cu pre- 
miul II la Festivalul Mondial al Tineretului 
de la Moscova (1957), Palme d'Or la Cannes 
(1957), Premiul de Stat (1962), Ordinul 
Meritul Cultural, clasa a V-a (1 968) si clasa 
a Ill-a (1973), premiile Uniunii Compozito- 
rilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983), 
Premiul Academiei Romane (1977). 

Capsali, Floria 

(23.03/6.04.1900, Bitolia, Macedonia - 
29.07.1982, Bucure§ti) 

Balerina. Aromanca. Din familia actorului 
Ion Manolescu dupa mama. A absolvit 
Academia de Teatru si Conservatorul din 
Bucuresti, apoi a plecat la Paris pentru 9 ani, 
timp in care studiaza cu Enrico Cecchetti 
(marele pedagog care a sustinut Scoala de 
la Sankt Petersburg si a fost profesorul dan- 
satorilor din renumita trupa a lui Diaghilev) 
si mai apoi cu Nicolas Legat. In paralel 
audiaza cursurile de istoria artei la Sorbona 
si frecventeaza bibliotecile Parisului, adu- 
nand un impresionant material despre arta 
in general si dans, sub toate formele lui, 
in special. Revenita la Bucuresti, sustine 
numeroase recitaluri in coregrafii proprii, 
costumele fiind desenate de Marcel Iancu 



si Victor Brauner, ca: Papillon de Schumann, 
Mefisto - vals de Liszt - si monteaza scene 
coregrafice in spectacolul de teatru Visul unei 
nopti de vara. In anul 1926 se casatoreste cu 
sculptorul Mac Constantinescu, care are, 
printre altele, si un real talent de scenograf, 
contribuind astfel la realizarea decorului si 
costumelor pentru Nunta in Carpati de Paul 
Constantinescu. In 1927 a facut parte din 
echipele sociologice ale lui Dimitrie Gusti 
pentru partea de dans si muzica populara. 
La scurt timp infiinteaza o scoala parti- 
culara de dans, unde se formeaza, printre 
altii, Marie Jean Livezeanu, Mimi Tutunaru, 
carora li se adauga mai tarziu Gabriel Negri 
(cunoscutul teoretician si dansator), Oleg 
Danovschi, Gabriel Popescu, Trixi Checais, 
Gelu Matei, Gelu Barbu, Bella Balogh, Ion 
Tugearu - cei care de fapt au fondat baletul 
romanesc in anii 1950. A condus Opera Ro- 
mana (infiintata ca institutie de stat in 1921) 
si a organizat scoala de balet (scoala de stat, 
1921) unde s-au format si continua s-o faca 
generatii intregi de dansatori, scoala care ii 
poarta astazi numele: Liceul de Coregrafie 
Floria Capsali din Bucuresti. 

Cap§a, Grigore 

(1841, Macedonia - 1902, Bucure§ti) 
Om de afaceri. Aroman. Mai avea 11 frati. 
S-a scolit la Paris in arta cofetariei. Acolo 
s-a si casatorit cu Marie Obeline Vautier si 
apoi a venit la Bucuresti. A cumparat Casa 
Slatineanu de pe Podul Mogosoaiei (Calea 
Victoriei), unde era deschis un salon cu 
vad comercial si 1-a schimbat, impreuna cu 
fratele sau Vasile, pe fondul de efervescenta 
care pregatea Mica Unire, in 1852, in Casa 
Capsa (cofetarie, cafenea, restaurant si ho- 
tel). Acolo erau scrise cronicile mondene 
ale lui Claymoor (Radu Vacarescu), acolo 
se duceau diplomatii straini si protipendada 
romaneasca. Din 1856 sunt calificati acolo 
cofetari romani. Produsele noi erau paten- 
tate. La fel ambalajele. Acolo au venit Sarah 
Bernhardt, printul Nicolae al Rusiei, printul 
Milan al Serbiei, Carol I, Titu Maiorescu, 
maresalul Joffre al Frantei (in 1920), in 
cinstea caruia produce prajitura in forma de 
teava de tun numita pana astazi joffre. O par- 
te din actiunea romanului lui Paul Morand, 
in pregatiera celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial, intitulat Bucarest, se desfasoara la Capsa. 
Faima casei aduce proprietarului numeroase 
recunoasteri. A obtinut mai intai doua men- 
tiuni la Expozitia Universala de la Paris, in 
1867. Dupa sase ani, la Expozitia Universala 
de la Viena, a obtinut Medalia de Merit. 
A participat la aceasta expozitie la invitatia 
lui Nicolae Kretzulescu, pe atunci ministru 
al Agriculturii, Comertului si Lucrarilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 148 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Carada 



Publice. Membrii Comisiei romane a expozi- 
tiei i-au adresat felicitari printr-un act oficial. 
In 1873 a obtinut si Medalia de Aur la Paris. 
Tot acolo, dupa inca doi ani, in 1875, i s-a 
decernat Medalia de Aur pentru bomboane, 
dulceata de trandafiri si alte produse. Anul 
1880 ii mai aduce doua diplome de onoare 
la Expozitia de Arte si Industrii Romane a 
Societatii Concordia Romana. La doi ani 
dupa aceasta, maestrul a mai castigat o parte 
importanta a pietei europene. A obtinut 
medalia de bronz la o expozitie universale 
de vinuri, spirtoase, lichioruri si bauturi 
fermentate, fiind singurul roman care a par- 
ticipat cu produse vinicole la Bordeaux. Prin 
aceasta realizare a facut cunoscute vinurile 
romanesti in Europa. Dupa premiul sau, 
vinurile au inceput sa fie apreciate si cautate. 
Anul 1883 i-a mai adus o diploma de onoare 
clasa I, pentru vinuri de Cotnar. De atunci a 
fost prezent la toate expozitiile din domeniu. 
Mari succese la Paris i-au adus anii 1889 si 
1 900. Medalia de Aur, oferita de un prestigios 
juriu international, in 1889, iar dupa doi ani, 
trei medalii de aur si doua Grand-Prix-uri. 
In 1869 a primit titlul de furnizor al curtii 
princiare din Romania. A primit Medalia 
Bene Meriti clasa I, apoi Steaua Romaniei, 
pana la gradul de ofiter, Coroana Romaniei 
cu gradul de comandor, ofiter al Legiunii de 
Onoare franceze si comandor al Ordinului 
sarbesc Tacovo. La toate acestea se adauga 
includerea sa in comisii, jurii si organizatii 
europene cu profll economic. A fost ales 
membru al Institutului Stiintinc European, 
cu ocazia reuniunii de la Paris din anul 
1885, recunoscandu-i-se astfel meritele de 
deschizator de drumuri. Academia Nationa- 
la, Agricola, Manufacturiera si Comerciala a 
Frantei 1-a admis membru in 1889. 

Caraciobanu, Dumitru 

(22.04.1937, Novoselskoe, Basarabia - 
14.11.1980, Chi§inau) 

Actor. Aroman ca origine. A absolvit Scoala 
de teatru B. Sciukin din Moscova. Actor la 
Teatrul Luceafarul din Chisinau. A facut si 
roluri in film: Omul merge dupa soare, 1961; 
Leacuri amare, 1962; Asteptati-ne in zori, 1963; 
Ultima noapte in rai, 1964; Bariera, 1965; Poie- 
nele rosii, 1966; Lautarii, 1971; Crestaturi spre 
amintire, 1972; Durata zilei, 1974; Viforul rosu, 
1971; Furtuni de toamna, 1974; Minia, 1974; 
Vreau sa cant, 1974; Calul, pusca si nevasta, 
1975; Povestea lui Fat-Frumos, 1977; Agent al 
Serviciului Secret, 1978; La portile Satanei, 1980. 

Caracostea, Dumitru 

(10.03.1879, Slatina - 2.06.1964, Bucure§ti) 
Critic, istoric literar si comparatist. Elev al 
lui Titu Maiorescu si al lingvistului german 




Dumitru Caraciobanu 



Eugeniu Carada 



Wilhelm Meyer Liibke. Studii filologice la 
Bucuresti si specializare la Viena. Profesor 
la Universitatea din Bucuresti (1930-1944), 
din 1933 director al Institutului de Istorie 
Literara si Folclor pe care 1-a infiintat pe 
langa Catedra de istoria literaturii romane 
moderne si folclor. In 1948, odata cu instau- 
rarea regimului comunist in Romania, a fost 
exclus din invatamant. Pe 5 mai 1950 a fost 
arestat si tinut timp de 5 ani la inchisoare 
fara a fi judecat. In penitenciarul Sighet s-a 
convertit la greco-catolicism prin interme- 
diul preotului profesor blajean loan Vultur. 
A fost primit in Biserica Romana Unita cu 
Roma prin binecuvantarea episcopului Iuliu 
Hossu, aflat in aceeasi inchisoare. Si-a pus 
problema metodei stiintifice in critica lite- 
rara, anticipand metodele structuraliste de 
analiza (citeaza structuralistii rusi, miscarea 
Opoiaz aparuta in 1915): Critice literar e, 
1943-1944. Studiaza folclorul dupa metode 
morfologico-geografice: Problemele tipologiei 
folclorice, 1971, postum. Ca istoric literar a 
fost receptiv la Gestalttheorie si lucrarile lui 
Ch. Bally, in Arta cuvdntului la Eminescu, 1938; 
Expresivitatea limbii romane, 1 942, anticipand, 
in buna masura, lucrarile stilistice ale lui 
Tudor Vianu. A lasat interesante cercetari 
de comparatistica: motivele Lenore si Mi- 
orita in literatura europeana. Activitatea sa 
literara si stiintinca s-a orientat in doua di- 
rectii: studiile de folclor (Miorita in Moldova, 
Muntenia si Oltenia, 1924) si exegeza operei 
eminesciene. A colaborat la revistele Convor- 
biri literare, Adevdrul literar, Flacara, Langue et 
litterature, Revista Fundatiilor Regale. Membru 
al Academiei (1938), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Carada, Eugeniu 

(29.11.1836, Craiova - 10.02.1910, Bucure§ti) 
Gazetar si scriitor. Aroman ca origine. A fa- 
cut Dreptul si Literele la College de France, 
Paris. A fost, foarte tanar, pasoptist, apoi uni- 
onist. Adept al aducerii unei dinastii straine 
la conducerea tarii. Dar, conspirator prin 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 149 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Caradja 




vocatie, a complotat si contra lui Carol I. 
A avut legaturi cu Giuseppe Mazzini. Dupa 
1880 a fost in conducerea Partidului Liberal. 
A tradus, adaptat si localizat peste o suta de 
drame si vodeviluri din literatura franceza 
(E. Scribe, E. Augier, Ed. Foussier, Ph. Du- 
manoir s.a.): Bucurestenii, Ion cucierul, Cimpoiul 
dracului, Pdcatele vechi, Cdpitanul negru, Fratii 
din munte s.a. A scris poezie: Milcovul, Cdntec, 
Pandurul cersetor, 1857, sunt cele mai cunos- 
cute. A lasat si lucrari originale, cu inclinatii 
romantice, precum Ultima ord a unui ostean 
romdn din timpul luiMihai, 1855. 

Caradja, Aristide 

(28.09.1861, Dresda - 29.05.1955, Bucuresti) 
Print, entomolog si jurist. A facut parte din 
familia Caradja (Caragea), o familie nobila de 
origine greceasca (fanariota), ai carei membri 
au ocupat de-a lungul timpului importante 
functii in cadrul Imperiului Otoman. A stu- 
diat si a colectionat vestita sa colectie de 
fluturi (avand peste 110 000 de exemplare, 
care, incepand din 14 iunie 1944, se afla 
la Muzeul Antipa din Bucuresti) pe mosia 
sa din Grumazesti, unde dainuie si astazi 
conacul situat in mijlocul unui mic pare 
dendrologic constituit din arbori seculari de 
stejar, frasin, carpen, castan, tei, dar si din 
alte specii rare de arbori si arbusti adusi din 
intreaga lume. Casa are un singur nivel, cu 
o terasa larga in fata unui salon mare, din 
care se deschid intrarile in celelalte incaperi. 
Membru de onoare al Academiei Romane 
(1930), reconfirmat in 1948. 

Caradja, Catherine Olympia 

nume la na§tere Cretulescu 
(28.01.1893, Bucuresti - 
26.05.1993, Hill Country, Texas, SUA) 
Militanta antifascists. Era o Cantacuzino 
dupa mama. Educata la Londra, Bruxelles, 
Bucuresti. A facut numeroase acte de filan- 
tropie, avand o retea proprie de spitale care 
a functionat in timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial. 

Carafoli, Elie 

(15.09.1901, Veria, Grecia - 1983, Bucuresti) 
Inginer de origine aromana, considerat un 
pionier al aerodinamicii. A studiat la Politeh- 
nica din Bucuresti si si-a luat doctoratul in 
stiinte fizice la Paris. A fost asistent la Catedra 
de mecanica fluidelor de la Sorbona. A in- 
cercat sa puna in evidenta realizarile prede- 
cesorului sau, Gheorghe Botezatu (Georges 
de Bothezat). A inaugurat la Politehnica din 
Bucuresti cursuri de aerodinamica (1928) 
si mecanica avionului. A fost primul pas in 
infiintarea Facultatii de Aeronave din Bucu- 
resti. Director al Institutului de Mecanica 



Aplicata. Fondator al scolii aerodinamice 
romanesti, a inventat „profilele Carafoli" si 
bordul avionului romanesc IAR. Membru al 
Academiei Internationale de Aeronautica, al 
Academiei de Arte si Stiinte din Toulouse, al 
Societatii Regale de Aeronautica din Lon- 
dra, presedinte al Federatiei de Astronautica 
(1968-1970). A primit premiul Breguet cu 
Medalia de Onoare, diploma Paul Tissan- 
dier, Medalia Karl Friedrich Gauss. Om de 
Stiinta Emerit. Membru al Academiei Ro- 
mane (1948), presedinte al Sectiei de stiinte 
tehnice a Academiei Romane (1966-1983). 

Caragea, Boris 

(11/24.01.1906, Balcic, Bulgaria - 
8.08.1982, Bucuresti) 

Sculptor. Din familia domnitorului loan 
Gheorghe C. A luat lectii cu Hrandt Avachian 
la Balcic, a absolvit Belle Arte la Bucuresti ca 
elev al lui O. Han, Frederic Storck, D. Paciu- 
rea. Profesor la Catedra de sculptura a Insti- 
tutului de Arte Plastice din Bucuresti. A creat 
sculpturi bazate pe mitologia romaneasca: 
Fdt-Frumos luptdnd cu balaurul, Sfarmd-Piatrd, 
Mesterul Manole, Ultima sdgeatd (la Caliacra), 
Enescu (la Detroit). Laureat al Premiului de 
Stat. Artist al Poporului (1962). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Caragea, loan Gheorghe, nume la na§tere 
loannis Gheorghios Karatzas 

(1734, Constantinopol - 1844, Atena) 
Domn fanariot al Tarii Romanesti (1812- 
1818). Tata al domnitei Ralu. Si-a cumparat 
domnia de la sultan pentru trei ani. A pus 
impozite foarte mari; iar in timpul lui a 
izbucnit o epidemie de ciuma bubonica. 
L-a ajutat pe varul sau, Nicolae C, sa de- 
vina proprietarul orasului Ploiesti, ceea ce a 
produs revolta negustorilor. Deoarece a stat 
pe tron de doua ori mai mult decat platise, 
a fugit spre Brasov cand a aflat ca il cautau 
trimisii sultanului, iar de acolo in Italia si 
apoi la Atena. Averea sa uriasa a fost depusa 
parte in Rusia, pentru a sprijini, cu ajutor 
rusesc, actiunea de obtinere a independen- 
tei Greciei, parte a luat-o cu el, sprijinind 
Eteria. A creat o scoala domneasca greceas- 
ca la Bucuresti, extinzand-o cu studiul fran- 
cezei, stiintelor naturale, matematicii, fizicii, 
dreptului si literelor, si a sprijinit actiunile 
fiicei sale, domnita Ralu, de promovare a 
miscarii teatrale. 

Caragea, Ralu 

nume la na§tere Ralu Karatzis 

(~ 1760 - ?) 

Domnita munteana. Fiica cea mica a dom- 

nului fanariot loan Gheorghe C. Formata in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 150 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Caragiali 




loan Gh. Caragea 



Ion Luca Caragiale 



Mateiu Caragiale 



Costache Caragiali 



cultura europeana, a amenajat un teatru in 
palatul tatalui sau si a sprijinit formarea unei 
clase de actorie la Scoala Domneasca. Ea 1-a 
trimis pe Aristia la Paris pentru a studia de- 
clamatia si actoria. Tatal sau a extins in 1817 
aceasta clasa de actorie, introducand studiul 
limbilor latina, greaca, franceza, al stiintelor 
naturale, matematicii, fizicii, dreptului si 
literelor. Deoarece teatrul a avut succes, a 
organizat o sala pentru publicul larg, pe ac- 
tuala Cale a Victoriei, care s-a numit Teatrul 
de la Cismeaua Rosie. A fost prima sala de 
spectacole permanenta din capitala si s-a 
deschis cu Italiana din Alger de Rossini, in 
interpretarea trupei Teatrului din Viena. 

Caragiale, Ion Luca 

(30.01.1852, Haimanale, azi I.L. Caragiale, 
jud. Prahova - 22.06.1912, Berlin, Germania) 
Scriitor. Nepot al lui Costache si Iorgu C, 
nu al lui Luca C. A urmat clasa de mimica 
si declamatie a unchiului sau (1868-1870). 
A luat parte la revolutia de la Ploiesti a lui 
Candiano Popescu (1870). A fost adus 
la Junimea bucuresteana de Eminescu 
(1878) si a devenit in acelasi an redactor 
la ziarul Timpul, impreuna cu Eminescu si 
Slavici. A editat publicatii satirico-umoris- 
tice: Claponul, 1877; Calendarul Claponului, 
1878; Moftul roman, 1893 - impreuna cu 
A. Bacalbasa - si revista Vatra (1894-1896) 
impreuna cu loan Slavici si George Cosbuc. 
A ridicat dramaturgia romaneasca la presti- 
giu european - Eugene Ionesco se declara, 
in Notes et contrenotes, elevul sau - fiind 
creator al unor tipuri memorabile si al unor 
formulari devenite proverbiale in limbajul 
uzual. A scris comedii: O noapte furtunoasa, 
1879; Conu Leonida fata cu reactiunea, 1880; 
O scriso are pier duta, 1884; D-ale carnavalului, 
1885 si o drama: Napasta, 1890, care a 
generat un proces literar in urma acuzatiei 
de plagiat (avocatul lui Caragiale a fost 
B.St. Delavrancea). Volumele Teatru, 1891, 
si Napasta au fost respinse de la Premiul 
Academiei (raportor B.P. Hasdeu). A scris 



proza scurta: Schite, 1896; Momente, 1901 r 
unde satirizeaza, ca si in teatru, moravurile 
politice si tarele micii burghezii. A mai scris 
si nuvele psihologice: O facile de Fasti, 1892, 
si fantastice: Kir Ianulea, prelucrare dupa 
Belfegor Arcidiavolo de Machiavelli, si Abu 
Hassan, prelucrare dupa O mie si una de nopti. 
S-a ridicat impotriva celor care au inabusit 
in sange rascoala de la 1907 in Die Zeit, in 
articolul cu titlul ,,1907". Membru post- 
mortem al Academiei Romane (1948). Dupa 
revolutia din 1989 au existat un partid po- 
litic, Partidul Liber Schimbist (1990-1993), 
care se reclama de la Caragiale (presedinte 
fondator St. Cazimir, exeget al operei lui 
Caragiale), si Academia Catavencu, fundatie 
si publicatie satirico-umoristica (fondator 
poetul Mircea Dinescu). 

Caragiale, Luca Ion 

(2.07.1893, Bucure§ti - 7.06.1921, Bucure§ti) 
Poet. Fiu mezin al lui I. L. Caragiale. A lasat 
versuri de tendinta avangardista, cu influen- 
te folclorice: Jocul oglinzilor, 1972 - postum, 
proza, traduced. 

Caragiale, Mateiu 

(25.03.1885, Bucure§ti - 17.01.1936, Bucure§ti) 
Scriitor. Fiu natural, recunoscut de I. L. Ca- 
ragiale. Capodopera sa, Craii de Curtea Veche, 
1929, este un roman de genul lui A rebours 
de Huysmans, somptuoasa evocare lirica a 
crepusculului aristocratiei bucurestene in- 
tr-o lume semibalcanica si semioccidentala 
de inceput de veac XX. 

Caragiali, Costache 

(29.03.1815, Bucure§ti - 13.02.1877, Bucure§ti) 
Actor si scriitor. Grec la origine. Este un- 
chiul marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. 
A studiat actoria cu C. Aristia la scoala des- 
chisa sub auspiciile Societatii Filarmonice. 
A fost primul director al Teatrului Mare 
(National) din Bucuresti (1853). A scris 
comedii si texte teoretice despre teatru: Fu- 
riosul, 1840; Epistola catre Grigore Alexandrescu, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 151 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Caragiali 




1841; Leonil sau Ce produce dispretul, 1841; 
O repetitie moldoveneascd sau Noi si iar noi, 
1844; O soare la mahala sau Amestec de dorin- 
te, 1847; Doi cotcari sau Pdziti-vd de rdi ca de 
foe, 1 849; Umbra lui Stefan eel Mare si Mihai 
Bravul; Prologul pentru inaugurarea noului teatru 
din Bucuresti (1852), 1881; Teatrul National in 
Tara Romdneascd (1855), 1867 s.a. Prin anver- 
gura, adresa si stil este un Vasile Alecsandri 
al Tarii Romanesti. 

Caragiali, lorgu 

(1826, Bucuresti - 9.02.1894, Bucuresti) 
Actor si dramaturg. Frate al lui Costache si 
Luca C, unchi al lui Ion Luca C. A scris „can- 
ticele cornice" si „tablouri dramatice": Mos 
Trifoi sau Cum ti-i asterne asa-i dormi, 1859. 

Caragiani, loan D. 

(11.02.1841, Avdela, Grecia - 13.01.1921, Iasi) 
Folclorist si traducator. Aroman. Unchi 
al Elenei Stoenescu C. A absolvit liceul la 
Vlaho-Clisura si Filologia la Atena. Profesor 
de limba greaca la Universitatea din Iasi. 
Lucrari: Curs complet de gramaticd elind, 2 vol., 
1870, 1872; Romdnii din Macedonia si poezia 
lor popular a r 1869; Studii istorice asupra romd- 
nilor din Peninsula Balcanica, 1891. Membru 
fondator al Societatii Academice Romane 
(1866), presedinte al sectiunii literare a Aca- 
demiei (1910-1913; 1918-1921). 

Caragiani Stoenescu, Elena 

(13.05.1887, Tecuci - 29.03.1929, Bucuresti) 
Aviatoare. Nepoata de frate a lui loan D.C. 
Origine aromana. A absolvit Dreptul la Iasi. 
A luat lectii de zbor cu locotenentul Andrei 
Popovici, cumnatul sau, si a zburat impre- 
una cu Mircea Zorileanu (brevetul nr. 3 
eliberat in Franta), partener de echitatie. 
A absolvit Scoala de Pilotaj a lui George 
Valentin Bibescu, dar Spiru Haret (ministru) 
i-a refuzat brevetul pentru ca era femeie. 
A plecat in Franta, la Scoala Civila de Avi- 
atie din Mourmelon le Grand, in Champ de 
Chalon, condusa de Roger Sommer, unde 
a fost pregatita pentru examenul teoretic 
si de zbor, pe care le-a luat cu brio. Fede- 
ratia Aeronautica Internationala i-a eliberat 
Brevetul International de Pilot aviator cu 
nr. 1591 din 22.01.1914. A cerut sa lupte pe 
front in Primul Razboi Mondial si a fost din 
nou respinsa pentru ca era femeie (generalul 
Crainiceanu). A plecat din nou in Franta 
si a fost reporter de front, folosind avionul 
pentru vizualizarea situatiilor. A ajuns in 
SUA pentru a provoca femeile pilot de acolo 
la un zbor peste Atlantic. S-a intors in tara in 
1916 si a solicitat sa transporte raniti si me- 
dicamente pe front, flind din nou refuzata. 




Matilda Caragiu-Marioteanu 



Toma Caragiu 



Aviatia sanitara avea sa apara dupa un sfert 
de veac. A plecat in Franta si a fost trimisa 
in Mexic ca reporter pentru evenimente 
aeriene. A fost a 10-a femeie pilot din lume. 

Caragiu-Marioteanu, Matilda 

(20.07.1927, Hrupisti, Grecia - 
11.03.2009, Bucure§ti) 

Lingvista. Familie de aromani migrata in 
Romania in 1928. Sora a actorului Toma C. 
A studiat Filologia la Universitatea din 
Bucuresti si a fost profesor al Universitatii. 
Lucrari: Fonomorfologie aromana. Studiu de 
dialectologie structurala, 1968; Compendiu de 
dialectologie romdna, 1975. Premiul Acade- 
miei Romane pentru editarea Liturghierului 
aromanesc, 1962, manuscris anonim inedit, 
evidentiind astfel vechimea si soliditatea 
culturala a graiurilor romanesti de la sud de 
Dunare. A scris Compendiu de dialectologie ro- 
mdna (nord- si sud-dundreana) , 1975, Premiul 
Academiei Romane. A cules poezie populara 
aromaneasca: Di nuntru si-din-afoard. Stihuri 
armdnesti, 1994; Neuri. Zdpezi. Neiges, 2002, 
evidentiind diferentele si apropierile intre 
graiul aromanesc aparut in sudul Dunarii 
si eel daco-roman, de la nordul fluviului, 
care sta la baza limbii romane literare, fiind 
semnul marelui bazin de formare a limbii si 
poporului roman, dupa cucerirea romana, 
pe ambele maluri ale Dunarii. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1993. 

Caragiu, Toma 

(21.08.1925, Hrupisti, Grecia - 
4.03.1977, Bucuresti) 

Actor de teatru, TV, film. Familie din Epir, 
stabilita la Ploiesti. Frate al Matildei C.-M. 
Se inscrie la Drept, dar abandoneaza cur- 
surile si intra la Conservatorul de Muzica si 
Arta Dramatica din Bucuresti, clasa Victor 
Ion Popa. In vacante sustine o vie munca 
de animator cultural, aduna in jurul sau 
tineri artisti si realizeaza spectacolul Tache, 
Ianke si Cadar de V I. Popa, pe care il joaca 
la cinematograful Modern din Ploiesti, apoi 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 152 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Caraman 



Trandafirii rosii de Zaharia Barsan. Astfel ia 
fiinta Brigada culturala Prahova, nucleu ce 
se va transforma in 1947 in Teatrul Sindi- 
catelor Unite, din care se va naste, in 1949, 
Teatrul de Stat din Ploiesti. In 1948 este 
angajat al Teatrului National din Bucuresti. 
In 1951 se angajeaza la nou-infiintatul 
Teatru de Stat din Constanta unde joaca, 
printre altele, rolul Rica Venturiano din 
O noapte furtunoasa. In anul 1953 este numit 
director al Teatrului de Stat Ploiesti, functie 
pe care o va detine timp de 12 ani. In 1965 
pleaca, invitat de Liviu Ciulei, la Teatrul 
Bulandra din Bucuresti, lasand in urma lui 
o zestre de 90 de premiere. A jucat alaturi 
de alti mari actori cum ar fi Stefan Banica 
senior, Octavian Cotescu, Rodica Tapalaga 
etc. Roluri: Poveste sentimentala, regia Iulian 
Mihu, 1962; Strdzile au amintiri, regia Ma- 
nole Marcus, 1962; Politicd si delicatese, regia 
Haralambie Boros, 1963; Cartierul veseliei, 
regia Manole Marcus, 1965; Procesul alb, re- 
gia Iulian Mihu, 1966; Haiducii, regia Dinu 
Cocea, 1966; Vremea zapezilor, regia Gheor- 
ghe Naghi, 1966; Seful sectorului suflete, regia 
Gheorghe Vitanidis, 1967; Subteranul, regia 
Virgil Calotescu, 1967; Rdpirea fecioarelor, re- 
gia Dinu Cocea, 1968; Rdzbunarea haiducilor, 
regia Dinu Cocea, 1968; Haiducii lui Sapte 
Cai, regia Dinu Cocea, 1970; BD in alerta, 
1970; Zestrea Domnitei Ralu, regia Dinu 
Cocea, 1971; Sdptdmdna nebunilor, regia 
Dinu Cocea, 1971; Facerea lumii, regia Ghe- 
orghe Vitanidis, 1971; Bariera, regia Mircea 
Muresan, 1972; Ciprian Porumbescu, regia 
Gheorghe Vitanidis, 1973; Proprietarii, regia 
Serban Creanga, 1974; Trei scrisori secrete, 
regia Virgil Calotescu, 1974; Total risipitor, 
regia Adrian Petringenaru, 1974; Actorul si 
salbaticii, regia Manole Marcus, 1975; Nufil- 
mam sa ne amuzam, regia Iulian Mihu, 1975; 
Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975; 
Operatiunea „MonstruV' ', regia Manole Mar- 
cus, 1975; Serenada pentru etajul XII, regia 
Carol Corfanta, 1976; Gloria nu canta, regia 
Alexandru Bocanet, 1977; Buzduganul cu trei 
peceti, regia Constantin Vaeni, 1 977; Marele 
singuratic, regia Iulian Mihu, 1977. 

Caraion, Ion nume la na§tere 
Stelian Diaconescu 

(24.05.1923, Ru§avat, com. Vipere§ti, 
jud. Buzau - 21.07.1986, Lausanne, Elvetia) 
Poet. Absolvent al Facultatii de Litere si 
Filosofie din Bucuresti. Redactor la Timpul, 
Ecoul, Lumea, Contemporanul. In Elvetia (unde 
s-a stabilit in 1983) a editat revistele 2 plus 2, 
Don Quichotte, Correspondences (1983, revista 
de poezie in sase limbi, dupa modelul re- 
vistei Agora). A facut inchisoare in perioada 




Mihail Caraman 



1950-1955 si 1958-1964 (in acest proces 
fiind initial condamnat la moarte). A scris 
o lirica protestatara: Panopticum, 1943, de- 
but, confiscat de cenzura (recuperat de St. 
Augustin Doinas dupa 1989); Cantece negre, 
1945; Dimineata nimanui, 1967, Necunoscutul 
ferestrelor, 1969, Premiul Academiei; Cimitirul 
de stele, 1971; Frunzele din Galaad, 1973; Pd- 
larierul silabelor, 1976; Lacrimi perpendiculare, 
1978; La terre a mange ses frontieres (Pdmantul 
si- a inghitit hotarele), 1985; Apa de apoi, pos- 
tum, 1991, Bucuresti; Omul profilat pe cer, 
postum, 1992, Bucuresti; he livre de poemes 
perdus suivi de Peau des oiseaux et autres poemes 
(Cartea poemelor pierdute urmatd de Pielea pd- 
sarilor si alte poeme, postum), 1995. A scris si 
eseuri: Eseu, 1966; Bacovia • Sfdrsitul continuu, 
1977; Insectele tovarasului Hitler, 1982, Miin- 
chen, si a tradus din Scherwood Anderson, 
Marcel Aime, Dumas Tatal, Baudelaire, 
Valery, Whittman, Sandburg s.a.: Spoon River 
Anthology - Antologia Rdului Lingurii, 1979, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. 

Caraman, Mihail 

(11.11.1928, Oancea, jud. Gorj) 
General. A studiat la Bucuresti. Ofiter in 
cadrul Directiei de Informatii Externe a 
Securitatii. Sef al rezidentei de spionaj din 
Paris (1958-1968), a organizat si condus 
asa-numita „retea Caraman", care a reusit sa 
sustraga si sa aduca in tara unele documente 
din Cartierul General NATO, provocand 
daune grele Aliantei Nord-Atlantice. Seful 
Diviziei de contrainformatii de la Directia de 
Informatii Externe. Trecut in rezerva dupa 
plecarea generalului Ion Mihai Pacepa din 
tara, decorat de KGB pentru obtinerea listei 
de ofiteri de contrainformatii CIA infiltrati 
in tarile Europei de Est. Reactivat si numit 
in functia de adjunct al ministrului Apararii 
Nationale si comandant al Centrului de 
Informatii Externe, centru care a devenit la 
13 decembrie 1990 Serviciul de Informatii 
Externe. Pensionatin 1992. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 153 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Caraman 




Caraman, Petru 

(14.12.1898, com. Varlezi, jud. Galati - 
9.01.1980, la§i) 

Folclorist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Iasi, avandu-i profesori pe G. Ibraileanu, 
Al. Philippide, Ion Petrovici, Dimitrie Gus- 
ti. Specialized la Varsovia, Lvov, Cracovia 
(1925-1928). Director al Institutului Roman 
din Sofia (1934-1937), profesor de slavistica 
la Universitatea din Iasi. A publicat lucrari 
de folcloristica si etnografie comparata 
Datinile romdnesti, in limba franceza, 1934: 
Descolindatul in sud-estul Europei, 2 vol., 1981 
Colindatul la romani, slavi si alte popoare, 1983, 
postum. Membru post-mortem al Academi- 
eiRomane(1991). 

Caramitru, Ion 

(9.03.1942, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film, regizor, de origine 
aromana. Este presedinte al UNITER din 
1990 si director al Teatrului National din 
Bucuresti. Este absolvent al Institutului de 
Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragi- 
ale (1964). A participat la revolutia romana 
din 1989 si, alaturi de Mircea Dinescu, a 
anuntat la televiziune caderea regimului 
Ceausescu. Membru PNTCD, ministru al 
Culturii (12 decembrie 1996-28 decembrie 
2000) in guvernele Victor Ciorbea, Radu 
Vasile, Mugur Isarescu. Este vicepresedinte 
al Asociatiei Revolutionarilor fara Privilegii. 
Roluri in teatru si film: Hamlet (1963), Steaua 
fara nume (1964), Eminescu (1964), Mircea Ba- 
sarab (1965), Comoara din Vadul Vechi (1964), 
Padurea spanzuratilor (1964), Un tramvai numit 
dorinta (1965), Moartea lui Danton (1966), 
Diminetile unui baiat cuminte (1966), Romeo 
si Julieta (1967), Cezar (1968), Photo Finish 
(1 969), Balada pentru Mdriuca (1 969), Leonce si 
Lena (1970), Printre colinele verzi (1971), Stejar, 
extrema urgentd (1973), Portile albastre ale ora- 
sului (1973), Despre o anumitd fericire (1973), 
Dincolo depod (1 975), Marele singuratic (1 976), 
Instanta amand pronuntarea (1976), Casa de la 
miezul noptii (1976), Rdceala (1977), Impusca- 
turi sub clar de lund (1 977), Intre oglinzi paralele 
(1978), Iarba verde de acasd (1978), Inainte de 
tdcere (1979), Ecaterina Teodoroiu (1979), Bietul 
Ioanide (1979), Ancheta (1980), Stefan Luchian 
(1981), lata femeia pe care o iubesc (1981), 
Castelul din Carpati (1981), Ca-nfilme (1983), 
Promisiuni (1985), Intunecare (1985), Declaratie 
de dragoste (1985), Liceenii (1987), Extemporal 
la dirigentie (1987), Jute City (1991), Kafka 
(1 991), A Question of Guilt (1 993), An Exchan- 
ge of Fire (1993), Citizen X (1995), Two Deaths 
(1995), Misiune Imposibild (1996,), Deep Secrets 
(1996), Sorry (2005); Eduard al Ill-lea (2008). 



Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului 
Britanic, Cavaler al Ordinului Literelor si 
Artelor (Franta, 1997). 

Caranfil, Nicolae 

(28.11.1893, Galati - 22.04.1978, New York) 
Inginer militar. Aroman la origine. A ince- 
put Scoala Nationala de Poduri si Sosele din 
Bucuresti, de unde a plecat la Ecole de Ge- 
nie Civil a Universitatii din Gand (Belgia), 
devenind inginer civil. Pentru perfectionare 
a urmat cursuri la Cambridge (Anglia) si 
a vizitat unele obiective industriale din 
SUA. In timpul Primului Razboi Mondial a 
lucrat la biroul tehnic al Comisiei Militare 
de Aprovizionare cu Armament din Fran- 
ta, Anglia si Italia, devenind seful acestui 
departament. Intors in tara, a fost atras 
de initiativa inginerului Dimitrie Leonida 
privind electrificarea tarii si, cand acesta 
a infiintat Societatea Electrica, a devenit 
director (1922-1929), perioada cand a pus 
bazele industriei de masini electrice la Cluj 
si Timisoara. Din 1930 a fost director la 
nou-infiintatele Societatea Generala de 
Gaz si Electricitate Bucuresti (SGGE) si 
Uzinele Comunale Bucuresti (UCB), care 
se ocupau cu exploatarea surselor de apa 
si de canalizare. Este organizatorul retelei 
moderne de electricitate si gaze si a salbei 
de lacuri din Bucuresti. Printre realizarile 
sale se pot cita regularizarea raului Dam- 
bovita si modernizarea salubritatii orasului 
(a introdus cutiile metalice cu capac pentru 
strangerea resturilor menajere si transportul 
cu autocamioane de constructie speciala). 
Sistematizarea baltilor din jurul capitalei, 
proiectata de el, a fost ratificata de Consiliul 
General al Municipiului Bucuresti in 1932. 
Astfel au fost sistematizate de inginerul 
Gh. Vladimirescu (sotul pictoritei Vanda 
Vladimirescu Mihuleac) lacurile Baneasa, 
Herastrau, Floreasca-Tei, Fundeni, Panteli- 
mon si Cernica, pe o suprafata de 1 330 ha, 
avand o capacitate de 29 de milioane metri 
cubi de apa. Lucrari: Energia electrica menajerd 
(1938); Amenajarea hidraulica a regiunii Bucu- 
resti, de la munti la Dundre (1940); O politicd a 
oraselor (1940). A fost membru al Societatii 
Inginerilor Civili din Franta, al Consiliului 
Uniunii Internationale a Procuratorilor de 
Energie Electrica si membru corespondent 
al Academiei Romane in 1940, exclus in 
1948, reinregistrat in 1990. 

Caranfil, Nicolae (Nae) 

(7.09.1960, Bucure§ti) 

Regizor de film. Fiu al lui Tudor C. si nepot 

al lui Nicolae C. A absolvit Institutul de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 154 



^ 



31.10.2011 17:22:42 



Carp 




Nicolae (Nae) Caranfil 



Tudor Caranfil 



Arta Teatrala si Cinematografica la Bucu- 
resti. Face regie si scenarii de film. Regie: 
E pericoloso sporgersi, 1993, Premiul Michel 
Perez, Montpellier; Asfalt Tango, 1996; Dolce 
far niente, 1998; Filantropica, 2001; scena- 
rii - E pericoloso sporgersi, 1993, Premiul 
UCIN; Asfalt Tango, 1996; Dolce far niente, 
1998; Filantropica, 2001, Cel mai bun film 
la UCIN; Premiul juriului european pentru 
tineret la Festivalul International de Filme 
de Dragoste, Mons; Premiul publicului, 
Festivalul de Film de la Paris; Premiul spe- 
cial al juriului, Wiesbaden; Premiul pentru 
eel mai bun scenariu, Newport Beach, SUA; 
Premiul publicului, Bratislava. 

Caranfil, Tudor 

(1931, Galati) 

Critic de film. Fiu al lui Nicolae C. si tata al 
lui Nae C. A absolvit Facultatea de Filosofie 
si pe cea de Jurnalism la Universitatea din 
Bucuresti. A lucrat la Televiziunea Romana 
ca realizator. Membru in Juriul FIPRESCI. 
Emisiuni: Traveling peste timp, 1971-1973; 
Vdr stele peliculei, din 1973; Dictionar cinema- 
tografic, 1980-1984; Telefilmoteca de aur, din 
1984; carti - 7 capodopere ale filmului mut, 
1966; F. W. Murnau, 1968; Contributii la 
istoria cinematografiei in Romania, 1971; Ro- 
manul unuifilm: Cetdteanul Kane, 1978; Vdr- 
stele peliculei, 4 vol., 1982-1998; Dictionar de 
filme romdnesti, 2002; Dictionar universal de 
filme, 2008. ' 

Carcalechi, Zaharia 

(1784, Bra§ov - 6.10.1856, Bucure§ti) 
Publicist si tipograf. A tiparit traducerile 
lui Alexandru Beldiman din S. Gessner si 
Voltaire, Insemnarea cdldtoriei mele de Dinicu 
Golescu s.a. A editat Cantor de avis si comers 
(1837-1855), denumit din 1843 Vestitorul 
romdnesc, primul buletin oficial al Tarii Ro- 
manesti, ca si alte periodice si almanahuri: 
Bibliotecaromdneascd, 1821, 1829, 1830, 1834. 



Carmel, Shaul 

(6.07.1937, Stefane§ti, Boto§ani) 
Scriitor. Plecat in Israel in 1965. Viceprese- 
dinte al Uniunii Asociatiilor Scriitorilor din 
Israel, secretar al Asociatiei Scriitorilor Israe- 
lieni de limba romana. Coautor al volumului 
de interviuri Pacea si- a ucis soldatul, 1996, 
consacrat memoriei fostului premier israe- 
lian Yitzhak Rabin. Lucrari originale: Jurnal 
de front, 1967 '; Florile nisipului, 1968; Rdspdntii, 
1 970; Cu mdna pe inimd, 1 977; Rdzboiul sdr- 
manilor, 1981; Tdrziu, 1984; Poezii de nerostit, 
1989; Fuga din rai, 1993; Esti, 1996; Dor de 
dor, Premiul Academiei Romane, 1996; Intre 
El si mine, 1998; Vdnzdtorul de zdpadd, 2000; 
Fericitul care pleacd, 2001; Dupd ultima mea 
moarte, 2002. Poeziile sale au fost traduse in 
engleza, maghiara, olandeza, sarba, idis. Are 
trei antologii traduse in rusa si araba. 

Carmen Sylva 

V. Hohenzollern, Elisabeta de Wied 

Carol I 

V. Hohenzollern, Carol I de 

Carol II 

V. Hohenzollern, Carol II de 

Carp, P(etre) P. 

(29.06.1837, la§i - 
19.06.1919, "pbane§ti, jud. Ia§i) 
Om politic conservator (junimist), critic 
literar si traducator. A facut gimnaziul la 
Berlin, apoi Dreptul si Stiintele Politice la 
Bonn. S-a intors la Iasi in 1862 si a infi- 
intat, impreuna cu Titu Maiorescu, Iacob 
Negruzzi, Th. Rosetti si V. Pogor, Societatea 
Literara Junimea, citind in sedinta de consti- 
tuire traducerea sa din Shakespeare -Mach- 
beth. A participat la complotul impotriva 
lui ALL Cuza. Dupa 1877 a fost ministru 
plenipotentiar la Viena. A fost ministru 
de Externe si prim-ministru (1900-1901; 
1910-1912). A fost o vreme seful Partidu- 
lui Conservator. A conferentiat in cadrul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 155 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Cartianu-Popescu 




lectiunilor Junimii („Asupra tragediei antice 
si moderne") si a facut critica literara in spi- 
rit junimist (teoria unitatii interne a operei, 
a impersonalitatii creatorului etc.). 

Cartianu-Popescu, Gheorghe 

(8.08.1907, Borca, Neamt - 
26.06.1982, Bucure§ti) 

Inginer de radiocomunicatii, inventator. 
In 1932 obtine titlul de inginer diplomat 
al Scolii Politehnice din Bucuresti, Sectia 
electrotehnica. Din 1933 este angajat 
de Societatea de Radio difuziune pentru 
a lucra la Studioul Bucuresti si la statia 
de emisie Otopeni. Un an mai tarziu, in 
1934, este solicitat de profesorul Ernest 
Abason sa preia postul de asistent la cur- 
surile de matematici speciale si geometrie 
descriptiva la Scoala Politehnica. In acelasi 
timp prof. Tudor Tanasescu il solicita 
si ca asistent la cursul nou-infiintat de 
radiotelecomunicatii. In 1937 renunta la 
postul de la Societatea de Radio difuziune 
si ramane la Catedra de radiocomunicatii, 
dedicandu-se cu pasiune cercetarii, pro- 
iectand si realizand numeroase instalatii. 
In 1940 publica o serie de articole privind 
stabilitatea sistemelor electrice liniare si 
neliniare, prin care a formulat noul criteriu 
de stabilitate, cunoscut sub numele de 
criteriul Cartianu-Loewe. A avut cercetari 
si numeroase lucrari in domeniul teoriei 
si practicii modulatiei de frecventa. De 
asemenea, a contribuit la organizarea si 
dezvoltarea invatamantului romanesc de 
radiocomunicatii. A intemeiat si condus 
scoala de modulatie de frecventa, a realizat 
primele instalatii romanesti de emisie de 
radio cu modulatie de frecventa cu care, 
intre 1947 si 1950, s-au transmis prime- 
le emisiuni de radiodifuziune, pe unde 
metrice, in Romania; a creat primul releu 
experimental, cu modulatie de frecventa, 
pe unde metrice (1952); a construit un dis- 
pecer radiotelefonic pentru galerii de mina, 
cu apel selectiv (1966), si unele sisteme de 
transmitere a orei exacte. Lucrari: Modu- 
latia de frecventa (1958); Bazele radiotehnicii 
(1962); Analiza si sinteza circuitelor electrice 
(1972); Sinteza in domeniul frecventei (1974). 
A fost colaboratorul unor reviste ca: L'Onde 
Electrique, Electronics Letters, Annales des elec- 
tro communications. Rezultatele cercetarilor 
sale au fost publicate in reviste romanesti 
ca: Telecomunicatii Buletinul Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti Memorii si Monografii ale 
Academiei Romane. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1963). 




Nicolae Cartojan 



Cartojan, Nicolae 

(4.12.1884, Calugareni-Uzunu, jud. Ilfov - 
20.12.1944, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Literele la Bucuresti 
si a fost profesor al Universitatii din Bucu- 
resti, unde a predat literatura romana veche. 
A cercetat exhaustiv manuscrisele Bibliotecii 
Academiei (peste cinci mii) si a descoperit 
versiuni necunoscute ale cartilor populare, 
scriind Cartile populare in literatura romdneas- 
ca r 1929-1938. A scris si o Istorie a literaturii 
romane vechi, 3 vol., 1940-1944. S-a remarcat 
ca un excelent medievist, scriind studii de 
literatura comparata. A condus colectia 
Clasicii romani comentati, peste patruzeci 
de volume, revista Cercetari literare, 5 vol., 
1934-1943, si Colectia de literatura romana 
veche, 3 vol., 1942-1944. Ii apartin nume- 
roase studii in limba franceza: Fiore di virtu 
dans la litterature roumaine (Fiore de virtu in 
literatura romana), 1928; Les premieres elements 
occidentaux dans la litterature roumaine (Primele 
elemente occidentale in literatura romana), 1934; 
Le modele francais de VErotocritos (Modelul 
francez al Erotocritului) , 1936. Membru al 
Academiei Romane (1941) si al Academiei 
de la Harvard (The Medieval Academy of 
America, 1929). 

Casian, Anatol I. 

(17.11. 1935, Colicauti, jud. Hotin) 
Fizican. A absolvit scoala nr. 2, Edinet 
(1952, medalie de argint), Universitatea de 
Stat din Chisinau, specialitatea fizica teo- 
retica. Doctor in stiinte fizico-matematice 
(1965), doctor habilitat (1988). A lucrat la 
Universitatea din Alger (1967), Univer- 
sitatea Tehnica a Moldovei (din 1969 sef 
de catedra). Profesor invitat - la Nancy 
(Franta), Beersheba (Israel), in California. 
Contributii la teoria semiconductorilor. 
Lucrari: peste 250 articole, 8 monografii 
si manuale. Membru al Academiei Inter- 
nationale de Termotehnica si al Academiei 
Romano -Americane. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 156 



^ 



31.10.2011 17:22:42 



Casso 



Casian (sau Cassian), loan 

(360-365 d.Hr., Scythia Minor, Dobrogea 
de azi - 450 d.Hr., Scythia Minor) 
Sfant al Bisericii Ortodoxe. De formatie latina, 
i-a studiat pe marii clasici: Vergiliu, Horatiu, 
Persiu, Sallustiu, Cicero, de care a fost influ- 
entat. A calatorit la Bethlehem si, probabil, 
la intoarcere a intemeiat manastiri in zona 
Niculitelului de astazi, unde au fost gasite 
vestigii crestine din veacurile III-IV d.Hr. 
(morminte cu cruce). A cunoscut fete bi- 
sericesti din Palestina, Egipt, Italia si Galia 
(Franta de astazi). A publicat in latina Aseza- 
mintele manastiresti de obste si despre tdmdduirile 
celor opt pdcate principale, in 12 carti, 418-420; 
Convorbiri cu Parintii, in 24 de carti, 420-429; 
Despre intruparea Domnului contra lui Nestorie, in 
7 carti, 429-430. Cercetarile literare si arheo- 
logice recente indica o legatura din ce in ce 
mai stransa intre institutiile si elementele de 
spiritualitate din Scythia Minor - manastiri, 
bazilici, inscriptii, cruci, numeroase simboluri 
crestine pe ceramica descoperita la sapaturi, 
atitudini si sustineri ale episcopilor din 
Tomis - pe de o parte, si caracterele speci- 
fice operei Sfantului Casian, pe de alta parte: 
pretuire si dragoste calda pentru Biserica din 
Constantinopol si conducatorul ei, Sfantul 
loan Gura de Aur, pe care Teotim I de Tomis 
1-a cunoscut si 1-a aparat de acuzatiile venite 
din partea lui Teofil al Alexandriei. Toate 
acestea alcatuiesc portretul unei personalitati, 
dar si imaginea unui loc astazi romanesc, care 
avea, inca de atunci, gratie si contributiei lui 
Casian, un profil cultural distinct. 

Cassian Maria Spiridon 

(9.04.1950, Iasi) 

Inginer si poet. A absolvit Politehnica din 
Bucuresti si a fost inginer la CUG, Iasi, 
avand 15 brevete de inventii in specialitatea 
mecanica. Fondator al noii serii a ziarului 
Timpul, Iasi (1991), fondator si sef al revistei 
Poezia, Iasi (din 1995). A debutat cu volumul 
Pornind de la zero, 1985, premiul Editurii Ju- 
nimea, Iasi. Alte volume de versuri: Piatrd de 
incercare, 1995; De dragoste si moarte, 1996; In- 
trarea in apocaligsa, 1997 ;Arta nostalgiei. Poeme 
cuantice, 1997; Intotdeauna ploaia spala esafodul, 
1997; Clip a zboara cu-n zambet ironic, 1999; 
O sageata imbrdcatd in rosu, 2008. A scris 
si eseuri: Inceputul revolutiei romane, 1994; 
Atitudini literare, 1999, Vieti controlate, 2008. 
Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iasi. 

Cassian, Nina, 

prenume la na§tere Renee Annie 
(27.09.1924, Galati) 

Poeta. A absolvit Conservatorul de Arta 
Dramatica si Scoala de pictura a lui Maxy. 




a fl 



Cassian Maria Spiridon 



A debutat cu versuri de avangarda: La sca- 
ra 1/1, 1944, si a continuat cu o lirica a pasi- 
unilor cerebrale si o poezie militanta: Sufletul 
nostru, 1949; Dialogul vdntului cu marea, 1958; 
Sdngele, 1967; Ambitus, 1969; Recuiem, 1971; 
Loto-poeme, 1972; Suave, V¥71\ Numaratoarea 
inversd, 1983. A publicat poezii pentru copii: 
Nica far a fried, 1950, Premiul de Stat; Poves- 
tea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru, 
1969, Premiul Uniunii Scriitorilor; Jocuri de 
vacantd, 1983 si proza: Confidence fictive, 1976. 
A emigrat in SUA (New York) in 1 985. Acolo 
a continuat sa publice: Life sentence • Selected 
poems (Sentinta de viata • Selectie de poeme), 
1990; Cheerleader for a funeral, 1992; Take My 
Word For It, 1998. 

Casso, Leon A. 

(1865, Ciutule§ti, jud. Soroca, Basarabia - 
1914, St. Petersburg) 

Jurist, demnitar. A studiat la liceele din Chi- 
sinau si Odessa si la universitatile din Paris 
(Sorbona), Heidelberg si Berlin. A predat 
la universitatile din Tartu (Derpt), Harkov 
si Moscova. In 1908 a fost numit director 
al Liceului Imperial din St. Petersburg, iar 
intre 1910-1914 a fost ministru al Invata- 
mantului in Imperiul Rus. A promovat o 
politica dura fata de profesorii si studentii 
implicati in miscarea revolutionara. A sus- 
tinut initiativele culturale ale basarabenilor, 
a deschis cateva licee sau scoli speciale, a 
sustinut financiar construirea unor edificii 
prestigiose (Liceul Tehnic, Scoala Normala 
din Soroca s.a.). A lasat studii de istorie, 
precum Rusia la Dunare. 

Casso, Nicolae 

(19.05.1839, Ciutulesti, Basarabia - 1904, Paris) 
Filantrop. A fost maresal al judetului Balti. 
Avea mosia la Sangerei. A incercat in 1863 
sa provoace o rascoala in Basarabia pentru 
a scapa de ocupatia ruseasca. A fost mem- 
bru al Societatii Literare Junimea din Iasi, 
prieten cu mai multi oameni de cultura ba- 
sarabeni si din regat. A constituit 10 burse 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 157 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Castaldi 




scolare pentru copiii de taran merituosi. 
Unul dintre beneficiari a fost bunicul lui 
Sergiu Radautanu, trimis inclusiv la Paris si 
devenit apoi administratorul mosiei. 

Castaldi, Alfonso 

(1874, Maddalone - 1942, Bucure§ti) 
Compozitor. Origine italiana. A absolvit 
Conservatorul la Napoli si s-a stabilit in 
Romania, la Galati, in 1896. Profesor de 
armonie si orchestra la Conservatorul din 
Bucuresti (1904-1940). A dirijat Filarmo- 
nica din Bucuresti, orchestra Asociatiei 
generale muzicale Tinerimea Simfonica 
s.a. A scris muzica simfonica si pentru 
teatru: Panglicarii (1903); II Giorno, Poema 
delle ore (1904); Thalassa (1906); Marsyas 
(1907); Lupii in vatrd (1916); Simfonia in 
la minor (1920); L'Eroe senza gloria (1925). 
Membru fondator al Societatii Compozi- 
torilor Romani. 

Cataraga, Tudor 

(04.08.1956, Seli§te, Nisporeni, 
Republica Moldova - 27.12.2010, Chi§inau) 
Sculptor. Intre 1981-1984 a urmat cursu- 
rile de pregatire in ateliere de sculptura de 
pe langa Academia de Arte Frumoase din 
Sankt Petersburg, Rusia, clasa profesoru- 
lui S.A. Kubasov. Din 1993 este membru 
titular al Uniunii Artistilor Plastici din 
Moldova, membru al' AIAP-UNESCO 
(1997), presedinte al sectiei Sculptura a 
UAP (2000). A participat la numeroase ex- 
pozitii, tabere si simpozioane de sculptura, 
la care s-a remarcat prin talent, originalita- 
te, caracter novator si sensibilitate artistica 
deosebita. Lucrari monumentale: Ingerul 
de veghe - Ion Dumeniuc (1994, Chisinau), 
Mihai Eminescu (1992, Chisinau), Tron Medi- 
eval (2000, Ungheni), Inceput si sfarsit (2001, 
Chiang Ciun, China), Stefan eel Mare si Sfdnt 
(2004, Nisporeni), Alexandru eel Bun (2004, 
Ialoveni), Mesterul Manole (2005, Criuleni), 
Semn pentru pdrinti (2005, Bran, Romania), 
Eminescu (2010, Iurceni, Nisporeni), autor 
al proiectului Monumentului Libertdtii (in 
memoria evenimentelor din aprilie 2009). 
Lucrarile sale au intrat in colectiile publice 
ale Muzeului National de Arta al Moldovei, 
Muzeului de Literatura M. Kogalniceanu 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Mu- 
zeului de Literatura M. Eminescu din Iasi, 
Centrului de Arta George Apostu, Bacau, 
Uniunii Artistilor Plastici din Romania, Sa- 
lii Parlamentului din Romania, precum si in 
prestigioase colectii particulare din China, 
Germania, Italia, Moldova, Romania, Rusia 
si SUA. Creatia sa a fost apreciata atat in 



tara cat si peste hotare, fiind distins cu 
Ordinul Steaua Romaniei in rang de Co- 
mandor (2001), Medalia Mihai Eminescu, 
acordata de Presedintia Romaniei, Premiul 
UAP din Romania (1998), Grande Medaille 
d'Or, Salon Grand Prix International de 
Prestige M.C.A. de Cannes (2009), Premiul 
UAP din Moldova in domeniul sculpturii 
(2004), Premiul Ministerului Culturii al 
Republicii Moldova (2008). 

Catargi, Henri 

(6.12.1894, Bucure§ti - 19.07.1976, Bucure§ti) 
Pictor. Familie greceasca la origini. Intre 
1919 si 1922 a studiat la Academia Julian 
si la Academia Ranson din Paris sub indru- 
marea lui Maurice Denis, Edouard Vuillard, 
Felix Vallotton si Roger Bissie si a lucrat in 
atelierele conduse de Andre Lhote si Marcel 
Gromaire. In aceasta perioada a realizat mai 
multe reproduced dupa operele lui Poussin. 
Primele sale lucrari sunt in principal naturi 
moarte si peisaje austere. Face parte din 
scoala pictorilor de la Balcic. Este preocupat 
mai ales de culoare. Dupa 1930 renunta la 
acest ascetism cromatic pentru un lirism 
sobru si discret. Lucrari: Naturd staticd in 
fata ferestrei Peisaj, Peisaj mediteraneean, Peisaj 
la malul mdrii, Peisaj marin, Peisaj dobrogean. 

Catargiu, Barbu 

(28.10.1807, Bucure§ti - 8.06.1862, Bucure§ti) 
Om politic si publicist. Familie greceasca 
dupa tata. Mama era sora lui Iancu Vaca- 
rescu. A facut scoala greceasca la Schitu 
Magureanu, apoi a urmat studii de litere, 
drept, istorie, filosofie si economie politica 
la Paris. Adept al lui Gheorghe Bibescu in 
politica, a fost ministrul Justitiei (Dreptatii) 
din partea Partidului Conservator si primul 
prim-ministru dupa Mica Unire (1862). 
Asasinat in aceasta functie. Ca literat a fost 
un iluminist preocupat mai ales de promo- 
varea moralitatii prin teatru. A scris Teatru 
National, 1836; Etat Social des Principautes 
danubiennes, Bruxelles, 1855; Proprietatea in 
Principatele Moldo-Romane, 1857; Incd cateva 
idei asupra proprietdtii in Principatele Unite, 
1860. A lasat o serie de Discursuri, tiparite 
postum, 1886. 

Catargiu, Lascar 

(1.11.1823, la§i - 30.03./11.04.1899, Bucure§ti) 
Om politic si publicist. Numele de fami- 
lie este grecesc. Face parte, la origini, din 
aceeasi familie cu Barbu C, dar dintr-o 
ramura exilata de Matei Basarab in secolul 
al XVII-lea in Moldova. De altfel, Barbu C. 
1-a si ajutat pe cand se afla in opozitie fata 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 158 



^ 



31.10.2011 17:22:42 



Cazaban 




Barbu Catargiu 



Lascar Catargiu 



Alexandru Cazaban 



Jules Cazaban 



de Al. I. Cuza in chestiunea taraneasca. Si- a 
facut cariera politica in timpul lui Carol I. 
Ministru de Razboi (1894); prim-ministru 
(1866; 1871-1876; 1889; 1891-1895). 

Catina, loan 

(1828, Bucuresti - 29.07.1851, Bucuresti) 
Poet. Participant activ la revolutia de la 1848. 
A citit, pe ulita Lipscani, la 11 iunie 1948, 
„Proclamatia de la Islaz". A propus titlul 
publicatiei Pruncul roman, scoasa de C.A. Ro- 
setti si Eduard Winterhalder in timpul re- 
volutiei. A scris versuri romantice, strabatute 
de patos revolutionar: Poezii, 1846. 

Caudella, Eduard 

(1841, Iasi - 1924, Iasi) 

Compozitor si violonist. Familie de origine 
italiana. A studiat muzica la Iasi si la Berlin 
(cu Hubert Riess, Carl Bohmer), apoi la 
Paris (cu Henri Viextemps). A fost violonist 
al curtii lui Alexandru loan Cuza, profesor 
de vioara la Conservatorul din Iasi, apoi 
director al acestuia (1893-1901). A condus 
formatii muzicale camerale din Iasi, dar 1-a 
interesat indeosebi teatrul liric si a compus 
lucrari precum: vodevilul Harta-Razesul 
(1872), libret de Vasile Alecsandri; opera co- 
mica Olteanca (1880); opereta Fata rdzesului 
(1881); opera bufa Hatmanul Baltag (1882), 
libret de Iacob Negruzzi si Ion Luca Cara- 
giale; opereta Beizadea Epaminonda (1883), 
libret de Iacob Negruzzi; opera Petru Rares 
(1889); legenda lirica Traian si Dochia (1917). 
A compus si muzica de camera in stil ro- 
mantic - Fantezie romdneasca op. 1 (1878) -, 
urmata de o serie de lucrari programatice 
pentru orchestra, printre care Pe mare (1 895), 
Dor de tard (1896), Notturno (1901), Amintiri 
din Carpati (1907), Concertul pentru vioara si 
orchestra nr. 1 in sol minor (1913), uvertura 
programatica Moldova (1913) - lucrare de 
maturitate, care nu depaseste insa limitele 
programatismului romantic -, Concertino 
pentru vioara si orchestra (1918). 



Cavalioti, Teodor Anastasie 

(1728, Moscopole, azi Tn Albania - 
1786, Moscopole) 

Preot, pedagog si lingvist aroman. A ab- 
solvit Colegiul Elen din Moscopole, apoi 
Colegiul Marutian din Ianina (Grecia), 
condus de Evghenie Vulgaris. Specializari 
in Germania si Italia. A fost profesor (de 
gramatica, poetica, filosofie, teologie, mate- 
matica, fizica) si director la Academia Noua 
din Moscopole. Lucrari: Tratat de logicd, 
fizica si metafizicd, ms., 1755; Introducere in 
gramatica aromdneascd, 1760; Prima invdtdturd 
(Protopiria) , 1770, Venetia (o carte de citire); 
Vocabularul, prima marturie scrisa a dialec- 
tului aroman, Leipzig, 1774. 

Cavarnali, Vladimir 

(10.08.1910, Bucovina de Nord - 1966, Bucuresti) 
Poet. Adept al teoriei reusitei literare ca 
parte dintr-un proiect al unei generatii de 
creatie innoitoare. A colaborat la revistele 
Iconar (Cernauti), Bugeacul (Bolgrad). Venit 
in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial. 
A tradus din literatura rusa. Lucrari: Rdsadul 
verde al inimii stelele de sus ilploud, 1939. 

Cazaban, Alexandru 

(6.10.1872, Iasi - 24.05.1966, Bucuresti) 
Prozator. A scris schite si povestiri umoris- 
tice: Destept bdiat, 1961, volum retrospectiv. 
A primit Premiul National pentru Poezie, 
1937. 

Cazaban, Jules 

(16.03.1903, Falticeni - 
23.09.1963, Bucuresti) 

Actor de teatru si film. Roluri: Bulevardul „Flu- 
ierd Vdntu" (1950), Viata invinge (1951), Brigada 
lui Ionut (1954), Bijuterii de familie (1957), 
Baietii nostri (1959), Tekgrame (1959), Furtuna 
(1960), Setea (1960), Darclee (1961), Celebrul 
702 (1962), Vacantd la mare (1962), Corigenta 
domnului profesor (1966). Artist Emerit. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 159 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Cazacu 




Cazacu, Boris 

(15.01.1919, Chi§inau - 24.08.1987, Bucure§ti) 
Lingvist si filolog. A absolvit liceul la Chi- 
sinau, Facultatea de Litere si Filosofie a 
Universitatii din Bucuresti. A fost profesor 
de limba rotnana la liceele Sf. Sava si Spiru 
Haret, apoi profesor de lingvistica la Facul- 
tatea de Filologie a Universitatii din Bucu- 
resti. Specializat in dialectologie. Director 
al Centrului de Cercetari Fonetice si Dia- 
lectologice al Academiei Romane. Lucrari: 
Istoria limbii romane literare. I. De la origini 
pand la inceputul secolului al XlX-lea, 1961, in 
colaborare; Pagini de limba si literaturd romd- 
nd veche, 1964; Studii de dialectologie, 1966; 
Limba romand literard. Probleme teoretice si 
interpretdri de texte, 1985. Secretar general al 
Societatii Romane de Lingvistica Romanica, 
presedinte al Societatii de Stiinte Filologice, 
vicepresedinte al Fundatiei Internationale 
de Limbi si Literaturi Moderne, membru 
al Societatii de Lingvistica din Paris, al 
Societatii Lingvistice Europene. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 

Cazacu, Petre 

(6.10.1871, Chi§inau - 1956, Bucure§ti) 
Medic, scriitor si om politic. A absolvit se- 
minarul teologic la Chisinau si Facultatea de 
Medicina la Bucuresti (1900). Specializare la 
Facultatea de Medicina din Iasi. A fost medic 
in Basarabia. In 1918 a fost ales deputat in 
Sfatul Tarii si a votat Unirea Basarabiei cu 
Romania. A fost director de finante, prese- 
dinte al Sfatului directorilor generali din 
Basarabia, secretar general la Ministerul 
Sanatatii. Litre 1931 si 1933 a fost deputat 
de Balti in Parlamentul Romaniei. A publicat 
studii cu privire la istoria Basarabiei si pe 
teme medicale in revistele Viata romaneascd, 
Viata Basarabiei si alte publicatii ale timpului. 
A semnat si proza scurta. Lucrari: Moldova 
de peste Prut si Nistru. 1812-1918, Iasi, f.a., 
Istoria farmaciilor din Romania (Premiul Aca- 
demiei Romane). 

Cazimir, Otilia 

nume la na§tere Alexandra Gavrilescu 

(12.02.1894, Cotul Vame§ului, jud. Neamt - 
8.06.1967, la§i) 

Poeta. Liceul si studiile universitare la Iasi. 
Inspector general al teatrelor din Moldova 
(1937-1947). A scris lirica elegiaca, fante- 
zista si discret umoristica: Lumini si umbre, 
1923, volum de debut; Cronici fanteziste si 
umoristice, 1930; Versuri, 1957. Descoperita 
ca poeta de G. Ibraileanu. A mai scris proza 
de evocare: Prietenii mei scriitorii, 1960, si 
literatura pentru copii: Baba lama intrd-n 



sat, 1954. A tradus si a stilizat din Kuprin, 
Gogol, Bubennov, Mihalkov, Cehov, Kataev, 
Maupassant s.a. 

Cazzavillan, Luigi 

(1852, langa Vicenza - 12.08.1891, Venetia) 
Ziarist. Italian ca etnie. A absolvit studii 
tehnice la Vicenza. In 1876 s-a angajat 
voluntar pentru a-i sprijini pe sarbi in lupta 
contra otomanilor. S-a casatorit cu o ro- 
manca si, dupa 1877 (Razboiul de Indepen- 
denta), s-a stabilit la Bucuresti. A fondat 
ziarul Universul si, din 1880, s-a lansat in 
jurnalism. A fost un militant constant pen- 
tru dezvoltarea relatiilor romano-italiene si 
cunoasterea reciproca a celor doua culturi. 
A fost unul dintre militantii dezvoltarii 
unei confederatii latine a tarilor din jurul 
Mediteranei, mai ales dupa primul congres 
al Confederatiei Latine, 1884. Unionist, 
1-a sustinut pe Alexandru loan Cuza in 
asemenea masura, incat a plecat la Milano 
si a fondat ziarul La Perseverenza, unde a 
constientizat, pentru lumea europeana, im- 
portanta unirii Principatelor. In intervalul 
1860-1863 a pendulat intre Torino-Bel- 
grad-Atena si Bucuresti pentru a inninta 
o confederate antiaustriaca (antiimperiala) 
a Dunarii. Lucrari: Venfanni d'esilio, Paris, 
1866. O strada si un pare din Bucuresti ii 
poarta numele. 

Caciuleanu, Gigi 

nume la na§tere Gheorghe Kaciulkov 

(13.05.1947, Bucure§ti) 

Balerin. Tatal era roman din Basarabia, 
mama era grecoaica din Atena. A absolvit 
Scoala de Coregrafie din Bucuresti ca elev 
al lui Miriam Raducanu si s-a perfectionat 
la Bolsoi Teatr din Moscova. A fost solist 
al Operei Romane din Bucuresti. In 1970 a 
castigat Concursul International de Balet de 
la Varna, iar in 1974 pe eel de la Bagnolet, 
Franta. A ramas in Franta in 1 973 si a fondat 
la Nancy Compania de Dans Contempo- 
ran, iar in 1978 Festivalul de Dans de la 
Aix-en-Provence. In 1 979 a devenit director 
al Centrului National de Dans de la Rennes. 
In 1994 si-a fondat propria companie, nu- 
mita Gigi Caciuleanu, la Paris. In intervalul 
1996-1998 a facut coregrafie la Santiago 
de Chile, Montevideo, Tel Aviv. In 1999 a 
fost invitat la Bucuresti la Teatrul de Opera 
Oleg Danovschi spre a monta Mozzartissi- 
mo - Suite si Pasiuni. Spiritul sau nelinistit 
si inovator a fost recompensat cu distinctii: 
Cavaler al Ordinului Literelor si Artelor in 
Franta, 1984; Steaua Romaniei in grad de 
Cavaler, 2002. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 160 



& 



31.10.2011 17:22:43 



Calinescu 








Gigi Caciuleanu 



Armand Calinescu 



Bob Calinescu 



Caciulescu, Horia 

(13.02.1922, Belint Timi§ - 24.12.1989, Bucure§ti) 
Actor de comedie. A activat la Teatrul de 
Revista Constantin Tanase. A facut ani lungi 
de detentie ca detinut politic la Canalul Du- 
nare-Marea Neagra (din cauza spectacolelor 
alaturi de Tanase). Roluri in teatru: Azilul 
MacTerlan; Tdrd mdnusi; Cer cuvdntul!; Revista 
'58; Un bdiat iubeste o fata; Ocolul pdmdntului 
in 30 de melodii; Pagini alese din Revista de altd- 
datd; Vox... boema; Revista dragostei la Grddina 
„Cdrdbus"; Cer cuvdntul la diverse; Se cautd o 
vedetd; Aventurile unei umbrele; Groapa; Lasd su- 
pdrarea-n hoi; Revue derLiebe (Revista dragostei); 
Magazin de Stat; Cioara vopsitd; film: Si Hie face 
sport (1955); Pe rdspunderea mea (1956); O po- 
veste obisnuitd... o poveste ca-n basme (1959); 
Telegrame (1959); S-a jurat o bombd (1961); Pasi 
spre lund (1963); Titanic vals (1964); Sentinta 
(1970); Mihai Viteazul (1970); Comedie fantas- 
ticd (1975); Tufa de Venetia (1977). 

Caianu, loan nume la na§tere Kajoni Janos 

(1629, Leghea, Cluj - 1687, Lazarea, Harghita) 
Organist si compozitor. Maghiar ca etnie. 
A studiat orga la Manasturul Clujului, Se- 
besel si Sumuleul Ciucului, a urmat studii 
teologice si filosofice la Trnava (Slovacia). 
A fost organist in Sumuleul Ciucului (a intrat 
in ordinul franciscanilor in anul 1648), preot 
(1655), vicar general (1676) si pater custodiae 
(1686), apoi la Manastur, Calugareni, Laza- 
rea. A fost si constructor de orgi, culegator de 
folclor romanesc si maghiar. Culegeri: Orga- 
no Missale (1667); Codex Caioni (1652-1671), 
cu melodii romanesti („Cantecul voivodesei 
Lupu"; r/ Dans zglobiu"; „Dans valah"; „Alt 
dans valah in doi"; r/ Dansul al V-lea in sase"; 
rr Dans"; „Dans din Nires"; r/ Dansul Colo- 
man"; r/ Dansul lui Lazar Apor"; r/ Sacri Con- 
centus" (1669); „Cantionale Catholicum" 
(1676); rr Casa de aur" (1676). 

Calinescu, Armand 

(22.05/4.06.1893, Pite§ti - 21.09.1939, Bucure§ti) 
Prim-ministru al Romaniei. A studiat Drep- 
tul si Filosofia la Universitatea din Bucuresti 



si si-a luat doctoratul la Sorbona in Stiinte 
Economice si Politice. La intoarcere, a intrat 
in Partidul Taranesc al lui Ion Mihalache, 
aflat atunci in opozitie. A devenit deputat 
in 1926. Dupa ce partidul sau a fuzionat 
cu Partidul National Liberal al lui Ion I.C. 
Bratianu si a aparut astfel Partidul National 
Taranesc, el a facut parte din aripa lui de 
stanga, dar nu intr-atat incat, in calitate de 
ministru de Interne in guvernul Vaida-Voe- 
vod r sa nu anihileze grevele de la Lupeni din 
1929. Dar era si contra Garzii de Fier r ceea 
ce 1-a facut pe Carol al II-lea sa-1 numeasca 
prim-ministru. Dupa Anschluss Austriei, a 
decapitat Garda de Fier, in frunte cu Corne- 
liu Zelea-Codreanu si sustinatorii sai, cam 
300 de persoane, intre care (dar acestia n-au 
fost ucisi) Nae Ionescu si Mircea Eliade. 
Deoarece Garda de Fier fusese sustinuta de 
Germania nazista si Italia fascista, actiunea 
premierului a dus la asasinarea lui, nu de- 
parte de Cotroceni, pe cheiul Dambovitei. 

Calinescu, Bob 

(16.05.1926, Bucure§ti - 
27.10.1990, Bucure§ti) 

Pionier al filmului de animatie. A absolvit 
Institutul de Arta Teatrala si Cinematogra- 
fica din Bucuresti (1949). Ca actor a jucat in 
serialul de televiziune Tram (1981). Dar ca 
regizor a fost considerat unul dintre pionie- 
rii filmului de animatie in Romania. Regie: 
Voinicul si zmeul, 1950; Vulpea pdcdlitd, 1953 
Bdlciul jucdriilor, 1955; Chit in pericol, 1957 
Dimineata Mihaelei, 1959; Pdtaniile lui Dulus 
si Ldbus, 1962; Cdntec de leagdn, 1966; Cdntec 
pentru veveritd, 1972; Tresca, 1979. 

Calinescu, Florin 

(29.04.1956, Timi§oara) 

Actor si realizator de emisiuni de televiziu- 
ne. Membru al Partidului National Liberal. 
Director al Teatrului Mic si apoi al Teatru- 
lui Ion Creanga. Roluri: Lumini si umbre: 
Partea I (1981), Lumini si umbre: Partea II 
(1982), Intunericul alb (1982), Clipa de rdgaz 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 161 



^ 



31.10.2011 17:22:43 



Calinescu 




Florin Calinescu 



Matei Calinescu 




(1986), Enigmele se explica in zori (1987), 
Balanta (1992), Asfalt Tango (1993), O vara 
de neuitat (1994), Nostradamus (1994), E 
pericoloso sporgersi (1994), Prea tdrziu (1996), 
Maria (2003), Baled buni (2005) - serial TV, 
Poveste de cartier (2008). 

Calinescu, G(eorge) 

(19.06.1899, Bucure§ti - 12.03.1965, Bucure§ti) 
Critic, istoric literar, prozator. A absolvit 
Facultatea de Litere din Bucuresti, avandu-i 
profesori pe N. Iorga, V Parvan, Mihail 
Dragomirescu. Specializare la Roma, reco- 
mandat de V Parvan si Ramiro Ortiz. Ca 
urmare a scris Alcuni missionari catolici italiani 
nella Moldavia dei secoli XVII e XVIII (Cdtiva 
misionari catolici italieni in Moldova secolelor al 
XVII-lea si al XVIII-lea), 1925. Conferentiar 
la Universitatea din Iasi, apoi profesor al 
Universitatii bucurestene, director fondator 
al Institutului de Teorie Literara (care dupa 
moartea sa ii poarta numele), a condus 
Jurnalul literar, Natiunea s.a. Personalitate 
de orientare clasicizanta si de cultura enci- 
clopedica, a consacrat studii fundamentale 
unor scriitori romani: Viata lui M. Eminescu, 
1932, Opera lui M. Eminescu, 5 vol., 1934- 
1936; Viata lui Ion Creangd, 1938; Gr. Alexan- 
drescu • Viata si opera, 1962 s.a. Lucrarea sa 
fundamental^ de istorie literara este Istoria 
literaturii romane de la origini pdnd in prezent, 
1941. A scris studii despre literatura uni- 
versal;!: Impresii asupra literaturii spaniole r 
1946; Scriitori straini, 1967; estetica: Principii 
de estetica, 1939; Estetica basmului, 1965. Ca 
scriitor s-a remarcat in mod deosebit prin 
proza sa de tip balzacian: Cartea nuntii, 1933; 
Enigma Otiliei, 1938; Bietul loanide, 1955; 
Scrinul negru, 1960, Premiul de Stat. A mai 
scris versuri: Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 
1963, teatru, note de calatorie. Este tradus 
in mai multe limbi, iar doua dintre roma- 
nele sale au constituit trama filmelor Felix si 
Otilia si Bietul loanide. Membru al Academiei 
Romane (1948). 



Calinescu, Matei 

(15.06.1934, Bucure§ti) 

Eseist. A absolvit Facultatea de Limba En- 
gleza a Universitatii din Bucuresti si a fost 
lector la Facultatea de Limba si Literatura 
Romana a aceleiasi universitati. In 1973 
a obtinut o bursa Fulbright si a plecat in 
SUA, unde s-a stabilit, nind profesor la 
Universitatea Bloomington, Indiana. A de- 
butat cu studiul Titanul si Geniul in poezia 
lui Eminescu, 1964. A incercat versuri: Semn, 
1968; Umbre pe apd, 1972, roman: Viata si 
opiniile lui Zacharias Lichter, 1969, si a con- 
tinuat sa publice eseuri pe teme literare: 
Aspecte literare, 1965; Eseuri critice, 1967; 
Eseuri despre literatura modernd, 1970; Cla- 
sicismul european, 1971, Premiul Asociatiei 
Scriitorilor din Bucuresti; Conceptul modern 
de poezie, 1972, Premiul Academiei; Five 
Faces of Modernity • Modernism, Avantgarde r 
Decadence, Kitsch, Postmodernism (Cinci aspecte 
ale modernitdtii: Avangardd, Decadentism, Kit- 
sch si Postmodernism), impreuna cu Douwe 
W. Fokkema, 1987; A citi, a reciti. Catre o 
poetica a (re)lecturii. A editat Youth Without 
Youth and Other Novellas (1988) de Mircea 
Eliade si The Romanians: A History (1991) 
de Vlad Georgescu, 2003. Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Romania in 2006. 

Calinescu, Puiu 

(21.06.1920, Bucure§ti - 
16.05.1997, Bucure§ti) 

Actor de comedie. Fiu al actorului Jean 
Tomescu. Si-a inceput cariera jucand in 
„revistele" de cinematograf ce prefatau 
candva, in salile de cinema, proiectia unui 
film. Din 1948 a intrat in trupa Teatrului 
de Comedie Constantin Tanase. Este tea- 
trul care 1-a consacrat si caruia artistul i-a 
ramas credincios pana la sfarsitul vietii. 
Si-a scris singur partiturile cornice pentru 
spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri 
trasnite (Un baiat de zahar ars, Trasnitul meu 
drag, Idolul femeilor etc.), al caror protagonist 
a fost zeci de ani. Roluri in teatru: Frumosul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 162 



& 



31.10.2011 17:22:43 



Capitaneanu 



)*nfi 




Anda Calugareanu 



Dimitrie Calugareanu 



mm 



Gheorghe Calugareanu 



dinpddurea... zdpdcitd, Idolul femeilor, Eu vdfac 
sd radetil, E nemaipomenitl, Omul care aduce 
rdsul, Bdrbatul fatal, Superman, O seard la Bo- 
ema, Azilul MacFerlan, Far a mdnusi, Si Hie face 
sport, Cer cuvdntul!, Un bdiat iubeste o fata, Ca 
la Revistd. Pagini alese din Revista de altddatd 
(asistent de regie + rol), Nicutd... la Tdnase, 
Femei... Fernet... Femei..., Magazin de Stat, 
Bimbiricd, In gard (1991), Inspectie (1992), 
Ora de gimnasticd (1993); in film: Hie in luna 
de miere (1954), B.D. intra in actiune (1970), 
B.D. la munte si la mare (1971), B.D. in alertd 
(1971), Informatii gard (1971,), Fratii Jderi 
(1974), Serenadd pentru etajulXII (1976), Ex~ 
presul de Buftea (1978), Nea Marin miliardar 
(1978,), La un restaurant de lux (1994). 

Calugareanu, Anda 

prenume la na§tere Anca Miranda 

(24.10.1946, Bucure§ti - 15.08.1992, Bucure§ti) 
Actrita si interprets de muzica usoara si 
folk. A colaborat ani de-a randul la Cena- 
clul Flacara. Raman celebre cupletele sale 
alaturi de Toma Caragiu. Si-a imprumutat 
vocea personajului Oache din filmul Maria 
Mirabela (regia: Ion Popescu-Gopo, 1981), 
iar mai tarziu a moderat emisiunea matinala 
pentru copii Club Anda, alaturi de papusa 
Omidee. 

Calugareanu, Dimitrie 

(6/18.10.1868, Pomarla, jud. Boto§ani - 
17.12.1937, Bucure§ti) 

Medic si naturalist. Tata al lui Gheorghe 
C. A absolvit Facultatea de Stiinte la Iasi si 
Medicina la Berlin. Specializare la Sorbona. 
Profesor la Scoala Superioara de Medicina 
Veterinara din Bucuresti, apoi la Facultatea 
de Stiinte din Bucuresti si la cea din Cluj, 
la Institutul de Fiziologie din Bucuresti. 
A fondat revista Stiinta tuturor (1918). 
Contributii in domeniul neurofiziologiei, 
hematologiei, studiul efectului comprimarii 
nervilor s.a. Lucrari: Experiences sur la sutu- 
re croisee des nerfs de differentes sortes r 1900; 
Salivation tres abondante pendant la mastication 



chez un chien a la suture croisee des nerfs hy- 
poglosse et lingual, 1901; Influence de la duree 
de contact sur la resistence des globules rouges, 
1902; Actiunea acizilor asupra substantelor 
proteice, 1912. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1920). 

Calugareanu, Gheorghe 

(16.07.1902, la§i - 15.11.1976, Cluj) 
Matematician. Fiu al lui Dimitrie C. A absol- 
vit Facultatea de Stiinte (Matematica-Fizica) 
la Cluj. Specializare la Sorbona. Profesor la 
Universitatea din Cluj. A organizat invata- 
mantul matematic al universitatii. Contri- 
butii in domeniul teoriei functiilor, al geo- 
metriei diferentiale. A obtinut interpretari 
geometrice ale invariantilor diferentiali afini 
si proiectivi ai curbei plane (impreuna cu 
G.T. Gheorghiu). Lucrari: Asupra determindrii 
valorilor exceptionale ale functiunilor intregi si 
meromorfe de genfinit, 1929; Asupra unei apli- 
catii a teoremei lui Landau, 1932; Elemente de 
teoria functiilor de o variabild complexd, 1947; 
Asupra izotopiei curbelor inchise, 1960. Mem- 
bru al Academiei Romane (1963). 

Calugaru, Ion 

nume la na§tere Buium Croitoru 

(14.02.1862, Dorohoi - 22.05.1956, Bucure§ti) 
Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactor 
la Sburdtorul si a primit de la E. Lovinescu 
pseudonimul literar. A scris proza fantastica 
si grotesca, de evocare a mediului evreiesc 
provincial: Paradisul static, 1926; Copildria 
unui netrebnic, 1936; Otel si paine, 1952, Pre- 
miul de Stat. 

Capitaneanu, Constantin 

(17.11.1844, Radauti - 12.04.1893, Bucure§ti) 
Locotenent-colonel, astronom, cartograf 
si geodez. A studiat astronomia la Paris si 
a lucrat la Observatorul Astronomic din 
Paris, condus de Le Verrier, descoperitorul 
planetei Neptun. A activat apoi la Observa- 
torul din Bucuresti. A determinat coordo- 
natele geografice a numeroase localitati si a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 163 



& 



31.10.2011 17:22:43 



Carare 




Mircea Cartarescu 



§tefan Caltia 




contribuit la realizarea triangulatiei generale 
a Romaniei. A determinat in 1875 diferenta 
de longitudine intre Iasi si Cernauti, perfec- 
tionand astfel harta Romaniei. A construit 
pentru prima oara, la Iasi, un instrument 
de masurare a meridianului unu pamantesc 
si a publicat rezultatele masuratorilor in 
Buletinul Societatii Romdne de Geografle, 1876. 
In 1877 a masurat diferenta astronomica de 
longitudine intre Galati si Bucuresti, Galati 
si Iasi, Chisinau si Iasi. 

Carare, Petru 

(13.02.1935, Zaim, jud. Tighina) 
Scriitor. A absolvit Scoala Komsomolista 
Centrala din Moscova (1956) si Cursurile 
Superioare de Literatura de pe langa Insti- 
tutul de Literatura Maxim Gorki (1969). 
A lucrat la revista de satira si umor Chiparus, 
la cotidianul Moldova socialistd (azi Moldova 
suverana), la Ministerul Culturii, la Editura 
Scoala Sovietica, apoi a fost secretar literar 
la Teatrul Luceafarul din Chisinau. Direc- 
tor al Biroului de popularizare a literaturii 
al Uniunii Scriitorilor din Republica Mol- 
dova. Lucrari: versuri - Soare cu dinti (1962), 
Trandafirul sdlbatic si Parodii (1965), Stele 
verzi (1967), Vatra (1980), Parodii si epigrame 
(1981), Cadente (1985), Fulgere basarabene 
(1992), Pdldria gdndurilor mele (2000); pro- 
za - Zodia musafirului (1970), Punctul de reper 
(2000); teatru - Comedii (1988). A tradus 
din Ivan Krilov, Stepan Oleinik, Francois 
Villon. Laureat al Premiului National al 
Republicii Moldova pentru Literatura 
(2000). Detine Ordinul Republicii, medalia 
guvernamentala Mihai Eminescu si titlul de 
Maestru al Literaturii. 

Carpini§an, Cornel 

(5.04.1904, Ora§tie - 5.03.1970, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
din Cluj. A lucrat la sanatoriul de tuberculo- 
za din Moroieni, apoi la spitalul din Brasov. 
Profesor la Facultatea de Medicina din Bu- 
curesti. Contributii in domeniul chirurgiei 



toracice. Lucrari: Toracoplastia cu apicoliza ex- 
trafaciald (1941), Probleme de chirurgie toracicd 
(1954), Patologia chirurgicala a toracelui (1971). 
Societatea Romana de Chirurgie, fondata in 
1898, poarta astazi numele lui. Laureat al 
Premiului de Stat. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania. 

Cartarescu, Mircea 

(1.06.1956, Bucure§ti) 

Poet si prozator. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Bucuresti. Este 
profesor la aceeasi facultate. A debutat cu vo- 
lumul Faruri, vitrine, fotografii, 1980, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, fiind considerat unul 
dintre principalii promotori ai postmoder- 
nismului prezent in literatura odata cu gene- 
ratia r 80 mAer cu diamante, 1982, culegere de 
versuri unde apar si poetii Traian T. Cosovei, 
Florin Iaru, Ion Stratan; Poeme de amor, 1983; 
Totul, 1985; De ce iubimfemeile, 2004 si proza: 
Visul, 1989; Levantul, 1990, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Travesti, 1994, Premiul Uniunii 
Scriitorilor si al ASPRO; Orbitor, trilogie, 
1996-2007; 'Nostalgia, 2003; Jurnal, 2 vol., 
2001-2005. Premiul Uniunii Scriitorilor 
2005, 2007, 2008. Premiul international 
Giuseppe Acerbi, 2005. 

Caltia, §tefan 

(15.05.1942, Bra§ov) 

Pictor. A studiat la Liceul de Arte Plastice 
din Timisoara (1959-1963) si a absolvit In- 
stitutul de Arte Plastice la Bucuresti, ca elev 
al lui Corneliu Baba. In perioada socialista 
a expus in Norvegia, Suedia, Danemarca, 
Germania Federala, la Muzeul de Arte 
fantastice din Gruere, Franta, si, evident, 
in Romania. Director al Fodului Plastic din 
Bucuresti pana in 1989. In 1993 a devenit 
profesor la Universitatea Nationala de Arte 
din Bucuresti, iar in 2004 a devenit rector. 
Lucrari: Poetul cu floare, 2008; Cantdretul cu 
pasdre albastra, 2006; Calatoria inorogului de 
piatra, 2005; Galea alba, 2004; Pasdre cu inel si 
casa albastra, 2004; Drum, 1998. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 164 



^ 



31.10.2011 17:22:43 



Carneci 



Candea, Romulus 

(7/19.10.1886, Avrig, Sibiu - 19.01.1973, Avrig) 
Teolog si istoric. Studii teologice si doc- 
toratul la Cernauti. Profesor la seminarul 
teologic din Sibiu, apoi la Facultatea de 
Teologie si la Universitatea din Cernauti, la 
Facultatea de Litere a Universitatii din Cluj, 
ca profesor de istorie veche, medie si con- 
temporana. Lucrari: Catolicismul in Moldova 
secolului al XVl-lea, 1916; Biserica ardeleand 
in anii 1916-1918, 1926; Patriarhul Miron 
Cristea, 1925; Un luptdtor bucovinean: Alecu 
Hurmuzaki, 1941. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1929), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Candea, Virgil 

(29.04.1927, Foc§ani - 17.02.2007, Bucure§ti) 
Istoric al culturii. A absolvit Dreptul, Fi- 
losofia si Teologia la Bucuresti. Director 
al Secretariatului Asociatiei Internationale 
de Studii Sud-Est Europene (1983-1989), 
secretar al Asociatiei Romania (1972-1990), 
profesor la Universitatea din Bucuresti, la 
Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigo- 
rescu si la Facultatea de Teologie, invitat 
la Universitatile din Beirut, Strasbourg, 
Institutul Universitar Oriental din Napoli, 
Institutul de Inalte Studii Europene din 
Geneva. S-a ocupat de cultura si literatura 
romana veche: Les icones melkites, 1969, Bei- 
rut; Stolnicul intre contemporani, 1971; Mun- 
tele Athos • Prezente romdnesti, 1979; Ratiunea 
dominantd • Contributii la istoria umanismului 
romdnesc, 1979; Mdrturii romdnesti peste hota- 
re • Mica enciclopedie de creatii romdnesti si de 
izvoare despre romdni in colectii din strainatate: 
Albania - Grecia, 1 991 . A descoperit, in SUA, 
manuscrisul Istoriei Imperiului Otoman a lui 
Dimitrie Cantemir. A editat editiile de Opere 
Dimitrie Cantemir si Alexandru Odobescu. 
A tradus Dante Alighieri - Opere minore, 
1971, si Fr. Bacon. A coordonat editarea, 
sub egida Academiei Romane, a Tratatului 
de istorie a Romdniei, opt volume, fmalizat in 
2004. Membru al Academiei (1993), vice- 
presedinte al ei (1998-2001). 

Cardu, Petru 

(25.09.1952, Barite, San lana§, 
Banatul Sarbesc - 30.04.2011, Var§et) 
Poet. A absolvit Literele la Belgrad si Isto- 
ria si Teoria Artei la Bucuresti. A lucrat ca 
redactor la publicatiile Tribuna tineretului 
(Pancevo), Polje si Lumina (Novi Sad). A tra- 
dus peste douazeci de volume din literatura 
romana in sarbeste. A debutat in 1970 cu 
Menire in doi si continua sa scrie poezie 



postmodernista: Aducatorul ochiului, 1971, 
Premiul revistei Lumina; Pronume/Zamenice, 
1981; Cdpsund in capcana, 1988, tradusa la 
Londra, 1990; Biserica Troia, 1992; Cerneald 
violeta, 1997, aparuta la Bucuresti in 1998; 
Scoala exilului, 1998, Craiova. Laureat al 
Premiului de traduceri al Societatii Scriito- 
rilor din Voivodina, 1995. A initiat Premiul 
European de poezie din 1987 si contribuie 
la realizarea primelor spectacole de teatru 
in limba romana din Voivodina ca scenarist 
(din 2009). 

Carlova, Vasile 

(4.02.1809, Buzau - 18.09.1831, Craiova) 
Poet si traducator. Desi a scris doar cinci 
poezii, acest militar de cariera a ramas me- 
morabil prin suflul lor innoitor: „Pastorul 
intristat", 1927; „Ruinurile Targovistei", 
1830; „Marsul romanilor", 1830. Influentat 
de preromantismul francez. 

Carmu, Isaia 

(15.05.1940, Parjota, Basarabia) 
Grafician. A studiat la Scoala Republicana 
de Arte Plastice Ilia Repin (azi Colegiul de 
Arte Plastice Alexandru Plamadeala) din 
Chisinau (1961-1964), apoi la Facultatea de 
Grafica a Institutului Poligraflc din Moscova 
(1965-1971). Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Republica Moldova (din 1968). 
A fost redactor artistic (1971-1991), apoi 
pictor-sef la Editurile Cartea Moldoveneas- 
ca si Literatura Artistica (Hyperion). A avut 
7 expozitii personale la Chisinau, Bucuresti, 
Moscova si in alte centre de cultura. Par- 
ticipant la diverse concursuri nationale de 
carte, unionale (in cadrul URSS) si inter- 
nationale, intre care concursul, Arta cartii 
(Bratislava, 1980), Bienala Internationala 
de arise Varsovia (1971), expozitia Cartea 
in URSS (in Europa, Canada, SUA) s.a. 
Este laureat al Premiului Moisei Gamburd 
(2000), al Premiului Igor Vieru pentru 
intreaga activitate (2000), al Premiului Nati- 
onal al Republicii Moldova (2011). Maestru 
Emerit in Arte (1996). Ordinul Gloria Mun- 
cii (2000), medalia Mihai Eminescu (2000) 
si diploma Ivan Fiodorov pentru ilustrarea 
lucrarii Povesti populare moldovenesti. 

Carneci, Magda a folosit §/ pseudonimul 
Magdalena Ghica 

(28.12.1955, Garleni, Bacau) 
Poet si critic de arta. Fiica a lui Radu C. 
A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bu- 
curesti si s-a specializat la Ecole des Hautes 
Etudes en Sciences Sociales, Paris, 1997. 
Publica versuri postmoderniste si volume 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 165 



& 



31.10.2011 17:22:44 



Carneci 




Magda Carneci 



Elena Ceau§escu 



Nicolae Ceau§escu 




de critica de arta: Hipermateria, 1980; Ion 
Tuculescu, 1984; O tdcere asurzitoare, 1985; 
Lucian Grigorescu, 1989; Haosmos, 1992; 
Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, 
1996; Psaume, Marsilia, 1997; Poeme / Poems, 
1999; Poeme politice, 2000; Artele plastice in 
Romania 1945-1989, 2000. Este presedinta 
a comitetului de conducere al Centrului 
International pentru Arta Contemporana 
(CIAC), presedinta a AICA (Association 
Internationale des Critiques d'Art) - sectia 
romana -, codirector al revistei de arte vizu- 
ale contemporane Atelier. 

Carneci, Radu 

(13.02.1930, Valea lui Lai, com. Pardo§i, 
jud. Buzau) 

Poet. A absolvit Silvicultura la Brasov. A fost 
redactor-sef al revistei Ateneu, Bacau, secre- 
tar al Uniunii Scriitorilor, redactor la revista 
Contemporanul. In prezent proprietar al Edi- 
turii Orion. A publicat versuri in care cele- 
breaza iubirea ca motiv central al existentei: 
Noi si soarele, 1963, debut; Orga si iarba, 1966; 
Grddina in forma de vis, 1 970; Cdntdnd dintr-un 
arbore, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Heraldica iubirii, 1975; Hora anotimpurilor, 
1979, Premiul Academiei; Sectiunea de dor, 
1980; Sonete, 1983; Clipa eternal 1988. A tra- 
dus in romaneste Leopold Sedar Senghor, 
Khalil Gibran, Cdntarea cdntarilor s.a. Distins 
cu Meritul Cultural, 2004. 

Ceapoiu, Nichifor 

(14.11.1911, Ciocane§ti, jud. Suceava - 
24.10.1994, Bucure§ti) 

Inginer agronom (genetician). A absolvit 
Academia de Inalte Studii Agronomice din 
Cluj. Director la Institutul de Cercetari pen- 
tru Cereale si Plante Tehnice de la Fundulea, 
profesor la Facultatea de Agronomie din 
Bucuresti. Contributii in domeniul geneticii 
si sporirii productivitatii plantelor. Lucrari: 
Cdnepa, 1942; Gena, structura si functiile ei, 
1991. Membru al Academiei Romane, 1974. 



Ceau§escu, Elena 

nume la na§tere Elena Petrescu 

(7.01.1916, Petre§ti, com. Balote§ti, jud. Ilfov - 
25.12.1989, Targovi§te) 

Om politic. Sotie a lui Nicolae C. Dupa 
absolvirea a patru clase s-a angajat la Bu- 
curesti la o fabrica de textile. A intrat in 
Partidul Comunist in 1937 si 1-a intalnit pe 
Nicolae C. in 1939. A absolvit Facultatea 
de Chimie la Universitatea din Bucuresti 
(fara frecventa), calificativul Summa Cum 
Laude. Profesorul Costin D. Nenitescu i-a 
refuzat titlul de doctor in specialitate si 1-a 
obtinut la Iasi. A fost director la Institutul 
Central de Cercetari Chimice Bucuresti, 
membru al Consiliului National al Cerceta- 
rii Stiintifice, membru al Comisiei Centrale 
de Prognoza Socio-economica, membru al 
Biroului Politic al PCR, membru al Comi- 
tetului Executiv al CC al PCR, membru al 
Biroului Politic Permanent al Comitetului 
Executiv al CC al PCR, prim-viceprim- 
ministru al guvernului. A detinut astfel 
controlul asupra partidului si asupra gu- 
vernului deopotriva. Lucrari in specialitate 
in colaborare cu alti specialists Polimerizarea 
stereospecificd a izoprenului, 1982; Noi cerce- 
tari in domeniul compusilor macromoleculari, 
1984. Executata impreuna cu sotul ei in 
decembrie 1989. A primit Ordinul Stiintinc 
Pentru Merit, clasa I (1966). Membru al 
Academiei Romane (1974), exclus 1990; 
membru de onoare al Societatii Regale de 
Chimie a Marii Britanii, membru al Acade- 
miei de Stiinte din Ilinois, SUA. 

Ceau§escu, Nicolae 

(26.01.1918, Scornice§ti, jud. Olt - 
25.12.1989, Targovi§te) 

Presedinte al Romaniei (1965-1989). Sot al 
Elenei C. A venit la 1 1 ani la Bucuresti ca 
ucenic cizmar. A fost arestat in 1932 pen- 
tru actiuni in cadrul Partidului Comunist 
Roman (aflat in ilegalitate) . In 1933 a fost 
din nou arestat, pentru agitatie in timpul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 166 



& 



31.10.2011 17:22:44 



Celan 



unei greve. A fost arestat si in 1934, pentru 
strangerea de semnaturi la Caile Ferate in 
favoarea unei greve. In 1936 a fost trimis 
la Doftana pentru doi ani ca agitator anti- 
fascist. L-a intalnit la inchisoare pe Gheor- 
ghe Gheorghiu-Dej. A fost arestat din 
nou in 1940. A fost secretarul Tineretului 
Comunist (1944-1945). In 1947 a condus 
Ministerul Agriculturii, apoi a fost ministru 
al Fortelor Armate. In 1952 a devenit mem- 
bru al Comitetului Central al PMR, facand 
parte din gruparea care a inlaturat-o pe 
Ana Pauker. La trei zile dupa moartea lui 
Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al 
PMR la sugestia lui Ion Gheorghe Maurer. 
El a schimbat denumirea partidului si a 
tarii. Din PMR a devenit PCR (Partidul 
Comunist Roman), iar tara, din Republica 
Populara Romana, a devenit Republica 
Socialista Romania. A devenit presedinte al 
Consiliului de Stat, iar in 1974 presedinte 
al tarii. In 1968 a denuntat public invazia 
sovietica din Cehoslovacia. In 1968, De 
Gaulle, iar in 1978, Jimmy Carter au vi- 
zitat Romania. In cadrul programului de 
destalinizare si dezvoltare a societatii soci- 
aliste multilateral dezvoltate, a luat masuri 
drastice de demolare a unor obiective de 
patrimoniu si a unor sate care au disparut 
astfel de pe harta. A interzis avortul si a 
dat puteri mari Securitatii pentru a pastra 
ordinea in tara. A adus mari privatiuni de 
hrana, utilitati si libertati cetatenilor, din 
dorinta de a plan* toata datoria externa a ta- 
rii. Dupa protestele izbucnite la Timisoara 
in 16 decembrie 1989, urmate de acelea din 
Bucuresti, 21 decembrie, si din marile orase 
ale tarii, a fugit impreuna cu sotia din sediul 
CC al PCR, a fost prins si executat dupa un 
proces sumar la Targoviste, capitala istorica 
a Tarii Romanesti, in ziua de Craciun. 

Cebotari, Maria 

(10.02.1910, Chisinau - 9.06.1949, Viena) 
Soprana. A absolvit Conservatorul la Chisi- 
nau ca eleva a lui Mihail Berezovski. Actrita 
la Teatrul de Arta din Moscova. Specializare 
la Berlin (1929). Solista a Operei din Dres- 
da pana in 1943, apoi a Operei din Viena. 
Richard Strauss a scris pentru ea Salomeea. 
A luat parte si la festivalurile muzicale din 
Salzburg la invitatiile lui Bruno Walter si 
Herbert von Karajan. Roluri in: Nunta lui 
Figaro, Turandot, Salomeea, Traviata, Rigoletto 
s.a. A jucat in filmul Odesa in flacari, regia 
Ion Cantacuzino, 1942. Distinsa cu Premiul 
Kammersangerin la 24 de ani. In 2004 la 
Chisinau s-a facut filmul Aria, scenariu 
Dumitru Olarescu, despre viata ei. 




Maria Cebotari 



Celac, Valentin 

(26.02.1939, Hajdieni, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomie 
a Institutului Agricol din Chisinau. A lucrat 
la gradina botanica a ASM. A organizat 
si condus Laboratorul de citogenetica la 
Institutul de Ameliorare si Seminologie a 
Graului din Mironovka (Ucraina). A parti- 
cipat la expeditiile complexe de cercetare 
a resurselor genetice ale plantelor paioase, 
organizate de VTR (Leningrad) in Georgia, 
Armenia si Azerbaidjan (1974-1976), a co- 
lectat si studiat un genofond bogat de grau, 
secara, aegilops etc. si a publicat lucrari 
originale in domeniul geneticii, ecologiei si 
filogeniei graului. A lucrat la Institutul de 
Botanica al ASM, apoi la Institutul de Ge- 
netica. A creat 18 soiuri noi (arahide, naut, 
fasolita, soia, linte, bob, latir). Are 24 de 
brevete de inventie (distinse cu 18 meda- 
lii de aur, argint si bronz, titlul si insigna 
de Inventator de Elita, Romania, 2004)). 
Lucrari: 3M6puono3UM ntueHui^u, 1974, in 
colaborare; AdanmamueHuu nomeHU,uan 
KynbtnypHux pacmeHuu, 1988, in colaborare. 
A fost distins cu Medalia Meritul Civic. 
Membru al Academiei Internationale de 
Stiinte Ecologie si Protectie Vitala de pe 
langa ONU (Rusia, 2005). Membru al Aca- 
demiei de Stiinte a Moldovei. 

Celan, Paul, nume la na§tere Paul Antchel 

(23.11.1920, Cernauti, Bucovina - 
1.05.1970, Paris) 

Poet. Evreu ca etnie. A studiat Medicina 
la Paris si Filologia romanica la Cernauti. 
Arestat in timpul razboiului, scapa de holo- 
caust (1943, dar verisoara lui mo are in lagar 
in Transnistria), iar in 1944 se refugiaza in 
Romania, unde lucreaza ca translator, la Bu- 
curesti, pana in 1 947, cand pleaca la Viena, 
iar in anul urmator la Paris. Prieten cu Rene 
Char. A primit Premiul Georg Biichner in 
1960. A scris versuri in germana: Der Sand 
aus den Urnen, 1948; Mohnund Gedachtnis, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 167 



^ 



31.10.2011 17:22:44 



Celibidache 





Sergiu Celibidache 



Leonid Cemortan 



1952; Von schwellezu schzvelle, 1955; Sprachgit- 
ter, 1959; Die Niemandsrose, 1963; Altemwun- 
de, 1967; Lichtzwang, 1970. S-a sinucis. 

Celibidache, Sergiu 

(28.06.1912, Roman - 14.08.1996, Paris) 
Dirijor si compozitor. Primii ani si i-a pe- 
trecut la Iasi, unde a luat lectii de pian si 
compozitie, apoi s-a inscris la cursurile de 
filosofie si matematica ale Universitatii din 
Bucuresti. In 1936 a plecat la Berlin, unde a 
studiat la Academia de Muzica, avand pro- 
fesori pe Walter Gmeindl si Heinz Tiessen 
(compozitie), Fritz Stein (arta dirijatului). In 
acelasi timp audiaza cursurile de filosofie ale 
lui Eduard Spranger (psihologie) si Nicolai 
Hartmann (metafizica). A devenit in 1945 
dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre 
Filarmonice din Berlin, intrucat directo- 
rul acesteia, Wilhelm Furtwangler, fusese 
suspendat din functie, fiind suspectat a fi 
colaborat cu regimul nazist. Pana in 1952, 
cand Furtwangler - reabilitat - redevine sef 
al orchestrei, Celibidache dirijeaza peste 
400 de concerte cu Orchestra Filarmonica 
din Berlin, impunandu-se ca personalitate 
muzicala de o exceptionala exigenta artistica, 
nu totdeauna comoda pentru componentii 
unei orchestre. Sufera o mare deziluzie cand 
acestia, in 1 954, il aleg pe Herbert von Kara- 
jan succesor al lui Furtwangler. Incepand de 
la aceasta data, pentru un timp, nu mai are 
o functie permanenta, fiind invitat cu regu- 
laritate la pupitrul unor renumite orchestre 
simfonice europene: Orchestra Radio din 
Stuttgart (Germania), Orchestra Nationala 
din Paris (Franta), Orchestra Simfonica 
Radio din Stockholm (Suedia). Intre 1960 si 
1962 tine cursuri de perfectionare in arta di~ 
rijorala la Accademia Musicale Chigiana din 
Sienna (Italia), mai tarziu la Fontainebleau 
(Franta) si la Miinchen (Germania) pentru 
tineri dirijori selectionati cu multa seve- 
ritate. Madalin Voicu i-a fost elev. In 1979 
primeste functia de director muzical general 
al orasului Miinchen si de dirijor permanent 



al Orchestrei Filarmonice din acest oras. 
Printre alte compozitii, este autorul unui 
impresionant Requiem, a patru Simfonii si al 
unui Concert pentru pian si orchestra, ramase 
in cea mai mare parte inedite. Pentru acti- 
vitatea sa artistica a primit diverse distinctii, 
printre care: cetatean de onoare al orasului 
Miinchen (1992), membru de onoare al 
Academiei Romane (1992), Doctor Hono- 
ris Causa al Universitatii din Iasi (1992), 
Ordinul Maximillian pentru Stiinta si Arta 
(Germania, 1993). 

Cemortan, Leonid 

(6.11.1927, Chetrosu, Basarabia - 
27.06.2009, Chisinau) 

Teatrolog. A absolvit Facultatea de Istorie 
si Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. Specializare la Academia de Stiinte 
Sociale din Moscova. A condus Directia 
Arte a Ministerului Culturii din Moldova 
si Filarmonica de Stat a Moldovei. A fost 
ministru adjunct al Culturii, coordona- 
tor al Enciclopediei Sovietice Moldovenesti, 
director al Institutului de Istorie si Teorie 
a Artei al ASM. Lucrari: Prietenul nostru - 
teatrul (1983); CmaHoenenue mondaecKozo 
coeemcKoeo meampa (1986); Teatrul National 
din Chisinau (1920-1935), (2000); Actorul 
Eugeniu Ureche (2005) si peste 200 de studii 
si articole dedicate diverselor probleme si 
aspecte din domeniul artei teatrale, publica- 
te in diferite editii: Die Traditionen der Kultur 
beziehungen zwischen derMoldau und Osterreich 
(Viena, 1996); Uheritage thraco-dace dans le 
theatre folklorique roumain (1996); Theatre of 
Moldova at the Cross-roads (Londra, 1998); 
Aurel Ion Maican si teatrul romanesc din Basa- 
rabia interbelica (2000); Drama intelectualilor de 
stdnga (2002); Teatrul national si globalizarea 
(2003); Maria Cosmacevscaia la Teatrul Natio- 
nal din Chisinau (2004); Un destin basarabean: 
Andrei Lupan (2004). A participat la consti- 
tuirea teatrelor Vasile Alecsandri din Balti 
(1957) si Luceafarul din Chisinau (I960). 
Distins cu titlurile de Om Emerit, laureat al 
Premiului ASM, Ordinul Republicii, Meda- 
lia ASM Dimitrie Cantemir, Medalia Pentru 
Vitejie in Munca. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Cercel, Fiorina 

(28.01.1943, Piatra-Neamt) 
Actrita. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica din Bucuresti. A jucat 
pe scenele Teatrului Dramatic de Stat din 
Galati (1964-1965), Teatrului National 
din Timisoara (1965-1973), Teatrului Na- 
tional din Bucuresti (din 1972). Roluri: in 
teatru - Despot Vodd de Vasile Alecsandri, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 168 



^ 



31.10.2011 17:22:44 



Cerna 



regia Etnil Reus, 1971; Troienele de Jean Paul 
Sartre dupa Euripide, regia Mircea Maro- 
sin, 1969; Danton de Camil Petrescu, regia 
Horea Popescu, 1974; O scrisoare pierdutd 
de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979; 
Peripetiile bravului soldat Svejk de Jaroslav 
Hasek, regia Dem Radulescu, 1975; Tinere- 
tea lui Moromete de Marin Preda, regia Anca 
Ovanez Dorosenco, 1981; Electra - O trilogie 
anticd dupa Euripide, Sofocle si Seneca, re- 
gia Andrei Serban, 1990; Casa Bernardei Alba 
de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, 
1994; Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia 
Ion Cojar, 1998; Inima de caine dupa Mihail 
Bulgakov, regia Iuri Kordonski, 2005; in 
film - Fratii, regia Mircea Moldovan, 1970; 
Filip eel bun, regia Dan Pita, 1973; Premiera, 
regia Mihai Constantinescu, 1973; Lumini 
si umbre - serial TV, regia Andrei Blaier, 
1976; Marele singuratic, regia Iulian Mihu, 
1977; Femeia din Ursa Mare, regia Adrian 
Petringenaru, 1980; Cdruta cu mere, regia 
George Cornea, 1984; Crucea de piatra, regia 
Andrei Blaier, 1993; Ambasadori cautd patrie, 
regia Mircea Daneliuc, 1997; Inima de tigan, 
serial TV Premiul UNITER pentru cea mai 
buna interpretare feminina pentru rolul 
Vassa Jeleznova din piesa Vassa Jeleznova, de 
Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990. Ordi- 
nul National Serviciu Credincios in grad de 
Cavaler, 2002. Premiul Ministerului Cultu- 
rii si Cultelor pentru cea mai buna actrita a 
anului 2002. 

Cerchez, Grigore 

(5.10.1850 - 1927, Bucure§ti) 
Arhitect. A studiat arhitectura la Paris si a 
fost profesor de arhitectura la Bucuresti. 
Unul dintre fondatorii stilului neoromanesc 
in arhitectura moderna. A lucrat impreuna 
cu Paul Gautereau (arhitectul francez care 
a construit CEC-ul din Bucuresti), Palatul 
Cotroceni (1912-1927), dar si singur (Scoa- 
la de Arhitectura, fatada Muzeului Antipa, 
casa lui Emil Lahovary). A participat la pro- 
iectarea cladirii ASE, a construit Bursa din 
Bucuresti, a construit Scoala de Arhitectura 
din Bucuresti. O strada si un liceu din Bu- 
curesti ii poarta numele. 

Cerchez, Mihai 

(1872, Braila - 1922, Bucure§ti) 
Avocat si pilot. Armean la origine. A inflintat 
la 20 noiembrie 1909 Complexul Aeronautic 
de la Chitila, primul din tara. A fost direc- 
torul aerodromului Chitila. Acolo au fost 
pregatiti pilotii militari romani (in numar 
de 21), dar si straini, de catre Aurel Vlaicu. 
Acestia au invatat tehnica pilotajului pe 




avioane tip Farman III model 1909 construi- 
te in licenta la atelierele de la Chitila. In 1910 
aviatia romana a executat manevre militare 
in zona Brailei, cu zbor de recunoastere la 
Slatina si Piatra Olt. In 1911-1912 a mai 
deschis un aerodrom la Cotroceni si unul 
la Bucuresti-Baneasa. Tot el a introdus si 
insigna de pilot militar. 

Cerchez, Mihail Cristodulo 

(8.06.1839, Barlad - 12.06.1885, la§i) 
General. La origini familie circaziana (ar- 
meana) ajunsa in Moldova. A urmat Aca- 
demia Mihaileana la Iasi. Junimist. A intrat 
in armata in 1856 si a lucrat la garnizoanele 
din Ploiesti si Bucuresti. Dupa indepartarea 
lui Al. I. Cuza demisioneaza din armata si se 
retrage la Iasi. Rechemat in armata in 1867, 
functioneaza la garnizoanele din Galati si 
Ismail. A devenit comandantul Regimen- 
tului 4 linie din Craiova, in care calitate 
participa la manevrele armatei ruse (1875). 
In timpul Razboiului de Independenta a 
comandat Divizia a Il-a a Corpului II de 
Armata. A luptat la Grivita, Bucov, Opanez, 
Smardan, Plevna, Vidin. Osman pasa i s-a 
predat, a semnat capitularea si i-a predat 
sabia. Impreuna cu el au fost luati prizonieri 
2 100 de sen ai ostirii otomane si 46 000 de 
osteni. A primit Virtutea Militara, 1878. In 
Bulgaria, la Plevna, pe locul acelei capitulari, 
exista un bust al lui in fata Mausoleului os- 
tasului roman. Astazi Batalionul 85 Logistic 
din Barlad ii poarta numele, ca si o strada 
din Bucuresti si una din Craiova. 

Cerna, Panait 

nume la na§tere Panait Stancioff 

(25.09.1881, Cerna, jud. Tulcea - 
26.03.1913, Leipzig) 

Poet. Bulgar ca etnie. Doctor in litere la Lei- 
pzig cu teza „Die Gedankenlyrik" („Lirica 
de conceptie"). Apreciat ca poet de cercul 
lui Mihail Dragomirescu. A creat o poezie 
conceptuala: Poezii, 1910. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 169 



& 



31.10.2011 17:22:44 



Cernat 




Cernat, Alexandru 

(28.01.1834, com. Varlezi, jud. Galati - 
8.12.1893, Nisa, Franta) 

General. A fost, in anii Razboiului de Inde- 
pendent;!, pe rand, seful Armatei de Ope- 
ratii (iulie-decembrie 1877), seful Marelui 
Cartier General (decembrie 1877-martie 
1878) si ministru de Razboi (aprilie-august 
1877, martie-noiembrie 1878), avand merite 
deosebite in succesele militare repurtate de 
fortele romane in asalturile de la redutele 
Grivita 1 si 2 si cucerirea Plevnei. 

Cernatescu, Radu 

(17.08.1894, Hu§i - 17.01.1958, la§i) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie 
la Iasi si a fost profesor al facultatii (de 
chimie fizica si analitica). A avut contri- 
bute in legatura cu influenta electrolitilor 
asupra solubilitatii apei in fenol, a studiat 
sulfocianatii complecsi, a facut analiza apei 
din rauri, lacuri si limanuri sub aspectul 
chimiei anorganice. Lucrari: Nouvelle me- 
thode de dosage du cadmium, 1923; Le potentiel 
des metaux dans les liquides purs , 1924; Amines 
et hydrosulfites de cobalt et de nickel bivalents, 
1943; Tratat elementar de chimie organicd, 
2 vol., 1950-1951. Laureat al Premiului de 
Stat. Membru titular al Academiei Romane 
(1948), presedinte al filialei Iasi a Academiei 
(1949-1958). Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte din Ungaria. 

Cernea, Mihail 

(14.10.1931, la§i) 

Sociolog. A absolvit Filosofia la Bucuresti si a 
fost cercetator la Institutul de Filosofie al Aca- 
demiei Romane. Din 1974 a lucrat ca sociolog 
la Banca Mondiala din Washington. A efec- 
tuat studii de profil in China, India, Mexic, 
Pakistan, Senegal, Thailanda, Tanzania. S-a 
ocupat de sociologie rurala, sociologia dez- 
voltarii si antropologie sociala. Lucrari: Profilul 
spiritual al clasei muncitoare - cercetari sociologice, 
1964; Monographic Research on Rural Commu- 
nities in Romanian Sociology, 1974; A System for 
Monitoring and Evaluation Agricultural Extension 
Projects, 1 977; Puting People First: Sociological Va- 
riables in Development Projects, 1985; Deplasdrile 
depopulate si reasezarea populatiei in proiectele de 
dezvoltare, 1990. Membru al Asociatiei Inter- 
nationale de Sociologie, al Societatii pentru 
Antropologie Aplicata, al Societatii Europene 
de Sociologie Rurala, membru corespondent 
al Academiei Romane, 1991. 

Cernei, Elena 

(1.03.1924, Bairamcea, Ucraina - 
28.11.2000, Grecia) 

Mezzosoprana. A absolvit Academia de Mu- 
zica din Bucuresti. Solista a Operei Romane 



din Bucuresti. A sustinut spectacole la Scala 
din Milano, Metropolitan Opera din New 
York (1968), Covent Garden, Opera din 
Paris. A interpretat ariile celebre in: Orfeu 
si Euridice de Gluck; Semiramida de Rossini; 
Trubadurul, Don Carlos, Aida de Verdi; Caval- 
leria Rusticana de Mascagni; Carmen de Bizet; 
Samson si Dalila de Saint-Saens; Oedip de 
George Enescu; Doamna Chiajna de Buicliu; 
Nana, Jota de De Falla; La Mitrane de Rossi; 
Doar eel ce-a suferit de Ceaikovski; In micul 
orasel de Vasilescu; Sd treci prin lumefdrd dor 
de Leon; Si dacd ramuri bat in geam de Nicola; 
Inimd, ciuturd spartd de Xenopol. 

Cernescu, Nicolae 

(31.08.1904, Campulung, jud. Arge§ - 
26.04.1967, Bucure§ti) 

Chimist si pedolog. A absolvit Facultatea de 
Stiinte din Bucuresti si si-a luat doctoratul 
la Politehnica din Zurich. A lucrat la Facul- 
tatea de Agronomie din Bucuresti (chimia 
solului). A avut contributii la imbunatatirea 
fertilitatii solurilor. Lucrari: Capacitatea de 
schimb a solului in raport cu continutul de argila 
si humus, 1939; Regimul potasiului din complexul 
de alterare in raport cu conditiile bioclimatice ale 
solurilor zonale, 1960. Membru fondator al 
Societatii Nationale Romane pentru Stiinta 
Solului, membru si presedinte al Societatii 
Internationale de Stiinta Solului, membru al 
Academiei Romane (1963) si presedinte al 
Sectiei de stiinte agricole si silvice a acesteia 
(1966-1967). 

Cernov, Alexandrina 

nume la na§tere Alexandrina Grecu 

(27.11.1943, Hotin, regiunea Cernauti, azi Ucraina) 
Istoric literar. A absolvit Filologia la Univer- 
sitatea din Cernauti. A lucrat la Televiziunea 
din Cernauti, la redactia emisiunilor in lim- 
ba romana. Este lector la Universitatea din 
Cernauti. A fost vicepresedinte al Fundatiei 
Culturale Romane din Bucuresti (1998). 
Din 1994 conduce revista Glasul Bucovinei. 
Membru fondator al Societatii pentru 
Cultura Romaneasca Mihai Eminescu din 
Cernauti, director al Editurii Alexandru 
eel Bun. Lucrari: Nusici si Caragiale. Studiu 
comparativ tipologic, 1 964; Ion Drutd si Anton 
Pavlovici Cehov, 1982; Istoria si istorismul in 
opera lui Ion Drutd, 1990. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1992). 

Cernovodeanu, Paul 

(11.02.1927, Bucure§ti - 29.01.2006, Bucure§ti) 
Istoric. A absolvit Scoala Superioara de Arhi- 
vistica din Bucuresti (1948), apoi Facultatea 
de Istorie si Filosofie (1950). A fost cercetator 
si director adjunct (1990-1997) la Institutul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 170 



^ 



31.10.2011 17:22:45 




Sergiu Certan 



Trixy Checais 



de Istorie Nicolae Iorga. Specialist in istoria 
veche si medie, a publicat peste 300 de lu- 
crari: Rdscoala seimenilor si dorobantilor din Bu- 
curesti 1655, 1961; Cdldtori strdini despre tdrile 
romane, 9 vol., 1968-1997; Basarabia. Drama 
unei provincii istorice romanesti in context politic 
international. 1806-1920, 1993; In vdltoarea 
primejdiilor. Politica externa si diplomatia pro- 
movate de Constantin Brdncoveanu, 1688-1714, 
1997. Metnbru de onoare al Academiei Ro- 
mane (1999). Membru al Societatii Istoricilor 
Romani, al Asociatiei de Studii Neogrecesti 
de pe langa Universitatea Harvard din Cam- 
bridge/Massachusetts, SUA s.a. 

Certan, Sergiu 

(17.04.1952, Chi§inau) 

Economist. A absolvit Facultatea de Econo- 
mic a Institutului Politehnic din Chisinau 
si s-a specializat la Institutul Central Eco- 
nomico-Matematic al Academiei de Stiinte 
a URSS. A fost sef de sectie la Institutul de 
Cercetari Stiintifice in domeniul Planificarii 
al ASM, sef al directiei generale in Ministerul 
Economiei Nationale, director al Institutului 
de Cercetari Economice al ASM, director al 
Centrului de Studiere a Problemelor Pietei si 
vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru 
Reformele Economice. A fost ministru al 
Economiei si profesor la Academia de Studii 
Economice din Moldova. Specializare la 
Institutul Fondului Monetar International si 
Comisia Valorilor Mobiliare, SUA, in Cehia, 
Germania, Franta, Belgia si Luxemburg 
(1998-2001). Lucrari: Upou3eobcmeeHHue 
odteduHeHux: ou,euKa scficfJeKmueHocmu u 
eu6op cocma&a (1981); AeponpoMuiuneuHuu 
KomnneKC pecny6nuKu: aHanm u nnamipoeaHue 
HapodHoxo3MucmeeHHUx pe3ynbmamo6 (1981); 
Cucmema namypajibHO-cmouMocmnux Mew- 
ompacneeux 6ananco6 cow3hou pecny6nuKU 
(1 984); Analiza si estimarea dezvoltdrii economiei 
informale in Republica Moldova (1995); Econo- 
mia tenebrd a Republicii Moldova: aspecte cali- 
tative si cantitative (1996). Membru al Consi- 
liului pentru Reformele Economice pe langa 



Guvernul Republicii Moldova, membru al 
Congresului Economic International, vice- 
presedinte al Asociatiei Economistilor din 
Moldova, presedinte al Consiliului Bursei 
de Valori a Moldovei, presedinte al Fondu- 
lui pentru Sustinerea Antreprenoriatului si 
Dezvoltarea Micului Business din Moldova. 

Cervinski, Vasili 

(20.10.1908, Rusia - 16.04.1971, Chi§inau) 
Economist. Evreu ca etnie. A venit in Mol- 
dova dupa 1 945 si s-a ocupat de organizarea 
economiei noului stat ca parte integranta a 
economiei URSS. Membru fondator al Aca- 
demiei de Stiinte a Moldovei (1961). 

Ceterchi, loan 

(16.12.1926, Ferneziu, azi cartier din Baia Mare - 
5.04.1992, Bucure§ti) 

Jurist. A absolvit Facultatea de Drept din 
Cluj, unde a obtinut si doctoratul (1953). 
Dupa absolvirea studiilor a lucrat ca pro- 
fesor la Catedra de teoria si istoria statului 
si dreptului din cadrul Facultatii de Stiinte 
Juridice din Cluj. In paralel a detinut si 
functia de sef al Sectiei de stiinta si cultura a 
Regionalei PCR Cluj. Ulterior s-a transferat 
la Universitatea din Bucuresti, devenind 
totodata membru al CC al PCR (1974- 
1984), presedinte al Consiliului Legislativ 
(1971-1980) si membru al Consiliului de 
Stat al R.S. Romania (1975-1980). In pe- 
rioada 29 martie 1980-23 ianuarie 1982 a 
indeplinit functia de ministru al Justitiei in 
Guvernul Hie Verdet. A fost trimis apoi am- 
basador in Suedia si Norvegia (1984-1990). 
Pe 30 ianuarie 1990 a fost rechemat din ca- 
litatea de ambasador al Romaniei in Regatul 
Suediei. A fost ales membru corespondent al 
Academiei Romane (1974). 

Checais, Trixy 

nume la na§tere Dumitru Checais 

(22.12.1914, Pite§ti - 05.1990, Galati) 
Balerin. A studiat Artele Plastice la Bucuresti, 
apoi dansul la scoala Floriei Capsali (stilul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 171 



& 



31.10.2011 17:22:45 



Chelaru 





Mircea Chelaru 



francez) si la cea a lui Iris Barbura (matusa a 
lui Gelu Barbu si sora a lui Filaret Barbu) si 
Harold Kreutzberg (in filiera expresionismu- 
lui german). Cel mai mare balerin al deceniu- 
lui trei al veacului XX. Profesorul lui Gelu 
Barbu si Miriam Raducanu. Arestat si trimis 
la Canalul Dunare-Marea Neagra, a revenit 
in 1 960 coregraf la Opera Romana. A facut 
deopotriva scenografie, costume si regie 
de spectacol. Este considerat eel mai mare 
dansator roman al jumatatii de veac XX prin 
modernitatea limbajului coregrafic. A dansat 
foarte mult pe muzica de Debussy. 

Chelaru, Mircea 

(3.07.1949, Rediu, jud. Ia§i) 
General. A absolvit Scoala Superioara de Ofi- 
teri Activi Nicolae Balcescu din Sibiu si Aca- 
demia Militara, Facultatea de Arme Intrunite. 
A fost sef de Stat Major la Regimentul 2 Me- 
canizat (1981-1985); seful Biroului Operatii 
si Pregatire de Lupta la Divizia 1 Mecanizata; 
seful Cercetarii la Divizia 57 Blindate (1990). 
In 1990 a fost detasat la Serviciul Roman de 
Informatii, iar in intervalul 1990-1993 a lu- 
crat ca atasat militar al Romaniei in Iordania. 
Specialized la Colegiul de Studii Strategice 
si Economice de Aparare George Marshall 
(1994), Cursul Militar International la Insti- 
tutul International de Drept Umanitar de la 
San Remo (1995), Cursul de Aparare Inte- 
rarme - Noul Parteneriat pentru Mentinerea 
Pacii - SHAPE (1996). In 2000 a fost sef al 
Statului Major General, perioada in care a 
declansat o serie de actiuni in scopul acce- 
lerarii procesului de reforma. Este membru 
fondator al Fundatiei Colegiului National de 
Aparare, al Fundatiei Manfred Woerner, al 
Fundatiei Pro Patria si presedinte fondator al 
Asociatiei George Marshall. 

Chendi, Marie 

(21.11.1871, Darlos, Tarnava Mare - 
25.06.1913, Bucure§ti) 

Critic literar. Adept al traditionalismului. 
A absolvit seminarul teologic la Sibiu si 



Literele la Universitatea din Bucuresti. 
A lucrat la Biblioteca Academiei Romane. 
A colaborat la Tribuna din Sibiu si a fondat 
publicatiile Viata literard si Viata literard si 
artisticd. Samanatorist ca optiune culturala. 
A colaborat la enciclopedia lui Corneliu 
Diaconovici. Polemist pasionat, cerea criti- 
cii sa fie „instructiva si distructiva". A scris 
cronici, foiletoane: Preludii, 1903; Fragmente, 
1905; Impresii, 1908. Este editor al operei lui 
Eminescu: Literatura populard, 1902; Alec- 
sandri: Scrisori, 1904; Ion Creanga: Opere 
complete, 1909. 

Chesarie Ramniceanul 

(? - 9.01.1780, Ramnicu Valcea) 
Carturar. Bucurestean de bastina. A studiat 
la Academia Greceasca din Bucuresti. Ca 
episcop al Ramnicului (din 1774) a sprijinit 
scolile si activitatea tipografica. A renovat ti- 
pografia din Ramnicu Valcea a lui Antim Ivi- 
reanul cu sprijin de la Sibiu. A facut parte, in 
1770, din delegatia care a prezentat doleante- 
le tarii la Petersburg, in fata tarinei Ecaterina 
a Il-a. Impreuna cu Mihai Cantacuzino s-a 
intalnit la Iasi cu feldmaresalul PA. Rumian- 
tev, dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi (1774). 
A tradus in romaneste Mineele, tiparind sase 
volume (1776-1779) si accentuand in prefete 
originea daco-romana a romanilor. 

Chiajna 

V. Basarab, Chiajna 

Chihaia, Pavel 

(23.04.1922, Corabia, Romanati) 
Scriitor. A frecventat Literele la Bucuresti, fara 
a absolvi, din cauza razboiului. A colaborat la 
Fapta, Timpul, Ecoul, piesa lui, Viata ascunsd, 
1945, fiind analizata in manuscris de Petru 
Comarnescu in „Universul literar". A facut 
parte din organizatia anticomunista Mihai 
Eminescu, fiind inchis de doua ori intre 1948 
si 1960 si eliberat din lipsa de probe. A lucrat 
la Institutul de Istoria Artei (1960-1978). S-a 
perfectionat la Geneva si Paris (doctorat in 
istoria artei), plecand definitiv in Germania in 
1978, unde colaboreaza la publicatia Limite si 
la Radio Europa Libera. Lucrari: La farmecul 
noptii, teatru, 1945; Simfonia dobrogeand, trilo- 
gie, proza, din care a publicat Bbcada, 1945, 
iar Toragai a ramas in manuscris; Traditii si 
influente occidentale in Tar a Romdneascd, 1983; 
Immortalite et decomposition dans Vart du Moyen 
Age, 1988; Fata cernitd a libertdtii, 1990 (textele 
de la Europa Libera); Treptele nedesdvdrsirii si 
Mdrturisiri din exit, ambele din 1994; Tara Ro- 
mdneascd intre Bizant si Occident, 1995; Treptele 
nedesdvdrsirii 1997; Legendele unei lumi posibik, 
2000; infdptuiri pontice r 2005. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 172 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chiriac 



Chinezu, Ion 

(15.08.1894, Santana de Mures, jud. Mures - 
10.12.1966, Cluj) 

Critic literar. A absolvit Facultatea de Teolo- 
gie de la Blaj. Animator al revistei Gand ro- 
mdnesc, militant pentru unirea Transilvaniei 
cu Romania. S-a ocupat de relatiile literare 
romano-maghiare: Aspecte ale literaturii ma- 
ghiare ardelene, 1930 si a tradus in romana pe 
Moricz Zsigmond, Thomas Mann. 

Chintea, Pavel 

(9.07.1938, Panasesti, Basarabia) 
Chimist. A absolvit Institutul de Farma- 
cie din Zaporojie. Profesor universitar 
si cercetator la Institutul de Genetica si 
Fiziologie a Plantelor al ASM. Este autorul 
unor preparate originale noi cu proprietati 
bioreglatoare pentru agricultural ecologic 
inofensive, care sporesc cu mult produc- 
tivitatea plantelor cultivate (legumicole, 
spicoase, tutun, sfecla de zahar, culturi 
pomicole, vita-de-vie s.a.) si rezistenta lor 
fata de conditiile climaterice nefavorabile si 
boli. Sub conducerea lui au fost obtinute 
mai mult de 400 de substante chimice noi, 
unele omologate si in Romania, Belarus, 
Ucraina. Distins cu Premiul de Stat al 
Republicii Moldova, Premiul Prezidiului 
ASM, Premiul Academiilor de Stiinte din 
Ucraina, Belarus si Moldova. A primit 
Medalia Meritul Civic a Moldovei, Medalia 
D. Cantemir a ASM, Medalia de Aur a Or- 
ganizatiei Mondiale de Proprietate Intelec- 
tuala (OMPI). Membru titular al Academiei 
de Stiinte din New York si al Academiei 
Internationale de Informatizare. 

Chiorsac, Mihai 

(30.08.1948, Marcauti, Republica Moldova) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Energetica 
a Institutului Politehnic din Chisinau si s-a 
specializat la Sectia cibernetica-energetica a 
Institutului de Energetica al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Director al Institutului 
de Energetica si profesor la Facultatea de 
Energetica. A coordonat functionarea in 
parametri normali a complexului ener- 
getic al Moldovei (cercetarea regimurilor 
de functionare a retelelor electrice de 
distributee, elaborarea metodelor de calcul 
a pierderilor tehnologice si comerciale in 
aceste retele si a compatibilitatii electro- 
magnetice). Cercetarile privind evaluarea 
starii curente tehnice a sistemului electro- 
energetic (1996-2000) au cotribuit la ela- 
borarea Strategiei Energetice a Republicii 
Molodova pana in 2010 si determinarea 



obiectivelor pentru aderarea sistemului 
energetic national la Sistemul Energetic 
European (UCTE). Laureat al Premiului 
Academiilor de Stiinte a Moldovei, Ucrai- 
nei si Bielorusiei. 

Chirau, Pavel 

(27.09.1952, Novoselovka, reg. Odessa, 
azi Tn Ucraina - 8.11.2008, Chisinau) 
Colonel. A fost unul dintre creatorii Arma- 
tei Nationale a Republicii Moldova dupa 
ce aceasta a devenit independent;! A fost 
primul ei sef de Stat Major si prim-viceprim- 
ministru al Apararii. Eliberat din functie 
in 1997. 

Chirca, Sergiu 

(10.10.1934, Chisinau) 

Economist. A absolvit Facultatea de Econo- 
mic la Chisinau si si-a sustinut doctoratul 
la Institutul Economico-Financiar din 
Leningrad. Profesor de economia muncii la 
Politehnica, apoi la Universitatea din Chi- 
sinau. Contributii in domeniul valoriflcarii 
potentialului economic, reproducerii fortei 
de munca si amplasarii ei. Lucrari: Conditii si 
obstacole in calea integrdrii celor doud state roma- 
nesti, 1992; Incotro merge agricultura Republicii 
Moldova, 1992; Criza economicd si politicd in 
Republica Moldova si caile de iesire din ea, 
1995; Mecanismul de functionare a economiei, 
2 vol., 1997. Premiul de Stat al Republicii 
Moldova. Membru de onoare al Academiei 
Romane, 1997. 

Chirescu, loan D. 

(5.01.1889, Cernavoda - 25.03.1980, Bucuresti) 
Compozitor. A inceput studiile la Conserva- 
torul din Bucuresti si le-a continuat la Scho- 
la Cantorum din Paris ca elev al lui Vincent 
d'Indy. A absolvit si Teologia la Bucuresti. 
A fost profesor si director (1950-1955) al 
Conservatorului din Bucuresti. A predat si 
la Academia de Muzica Bisericeasca. A scris 
muzica simfonica, de camera si, mai ales, 
corala: Cdntecul cucului, 1919; Colo-n umbra 
pomilor, 1937; Mama, 1933, pentru solist 
si cor barbatesc; Dorulet, doruletule, 1948; 
Raspunsuri liturgice, 1934; Pre tine te laudam, 
1934. Laureat al Premiului de Stat. Maestru 
Emerit al Artei (1954), Artist al Poporului 
(1959), Profesor Emerit (1962). 

Chiriac, Corina 

(26.10.1949, Bucuresti) 

Cantareata de muzica usoara. Fiica a lui 
Mircea C. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. 
A fost colega de generatie cu: George 
Mihaita, Florin Zamflrescu, Gelu Colceag, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 173 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chiriac 




Corina Chiriac 



Cornel Chiriac 



Constantin Chirita 




Tamara Cretulescu, Mircea Diaconu, Ste- 
fan Velniciuc. La Festivalul International 
Cerbul de Aur de la Brasov, editia 1971, 
obtine Cerbul de Bronz. Actrita la Teatrul 
din Oradea pana in 1974, cand vine la 
Teatrul Giulesti. Roluri in film - Cu mdinile 
curate si Aventuri laMarea Neagra, 1972; Trio 
formidabil, 1983; discografie - Eu sunt Corina 
(1981); Noapte buna, pe maine (1983); Corina 
(1985); Si ieri, si azi, si maine (1987); Deschid 
fereastra (1995); Serenadd pentru Carul Mare 
(2002); Opriti timpul - Mari succese, vol. I 
(2003); Ne cunoastem din vedere - Mari Succe- 
se, vol. II (2005); Inimd nebund - Mari Succese, 
vol. Ill (2006). Inregistreaza numeroase sla- 
gare pentru radio si TVR. Concerteaza in 
RDG, Cehoslovacia, URSS, Bulgaria, Por- 
tugalia, Polonia, Elvetia, RFC Compune 
ea insasi melodii. In intervalul 1988-1994 
a locuit la Los Angeles. Uniunea criticilor 
muzicali ii ofera Premiul O viata dedicata 
cantecului (2000). 

Chiriac, Cornel 

(8.05.1941, Uspenka, Bugeac, Basarabia, azi 
Ucraina - 4.03.1975, Munchen, Germania) 
Jurnalist. A absolvit Institutul Pedagogic la 
Pitesti. A militat pentru acceptarea jazzului 
ea gen muzical in Romania vremii. Membru 
fondator al Federatiei Europene de Jazz, a 
copiat discuri intregi pe benzi si le-a aranjat 
in arhiva Radio difuziunii Romane, unde era 
redactor muzical. A difuzat pentru prima 
oara Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dy- 
lan, Joan Baez. Din 1969 a lucrat la postul 
de radio Europa Libera, sectia romana (Jazz 
magazin). Din 1995 la Pitesti exista Clubul 
de Jazz Cornel Chiriac. 

Chiriac, Mircea 

(1919, Bucuresti - 1994, Bucuresti) 
Compozitor. Tata al Corinei C. A absolvit 
Conservatorul Regal de Muzica din Bucu- 
resti ca elev al lui Mihail Jora, Ion Nonna 
Ottescu, Ionel Perlea. A fost profesor de ar- 
monie la Conservatorul din Bucuresti. Ionel 



Voineag si Maria Ciobanu i-au fost elevi. 
Adept al lui Dimitrie Gusti, a contribuit la 
imbogatirea arhivei de folclor a Institutului 
de Folclor si a scris pe aceasta tema: Muzica 
popular a isvor al creatiei profesionale, 1963. 
A compus piese simfonice si opera: Sere- 
nada, 1937; Rapsodia nr. 1, 1951; Bucurestii 
de altddata, 1957; Iancu Jianu, opera, 1964; 
Concert pentru orchestra de coarde, 1966; Terra 
Daciae, trei poeme pentru tenor si orches- 
tra, 1977; Variatiuni simfonice pentru pian si 
orchestra, 1958; Thalassa, poem simfonic, 
1982. A compus si muzica pentru filmele: 
Rap a Dracului, 1957; Doua lozuri, 1957; D'ale 
carnavalului, 1958; Telegrame, 1959; Lumina 
de iulie, 1963. 

Chirilov (Kirilov), Elpidifor 

(8.10.1883, Sipca, Bucovina de Nord - 
1964, Odessa, Ucraina) 

Fizician. A absolvit Universitatea Novoro- 
siisk din Odesa, unde a devenit apoi pro- 
fesor. Director al Institutului de Fizica din 
Odessa (din 1926). Contributii in domeniul 
opticii (a descoperit efectul fotoelectric ne- 
gativ in 1930 si a aratat ca este legat de for- 
marea unei imagini ascunse, stabilind astfel 
legatura intre procesele fotoelectrice si foto- 
chimice). Lucrari: Structurafind a spectrului de 
absorbtie a argintului galoid color at fotochimic, 
1954; Revista fotografiei stiintifice si aplicate si a 
cinematografiei, 1959. Laureat al Premiului de 
Stat al URSS, al Premiului Lenin. Maestru 
Emerit al Stiintei din Ucraina. 

Chirita, Constantin 

(12.03.1925, Ibanesti, jud. Vaslui - 
14.11.1991, Bonn-Konigswinter, Germania) 
Prozator. Studii politehnice neterminate. 
Presedinte al Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti, redactor la diverse publicatii 
literare. Remarcabil in proza de aventuri 
pentru copii si tineret: Ciresarii (1956-1963, 
5 volume: Cavalerii florii de cires, Castelul fetei 
in alb, Roata norocului Aripa de zapada, Drum 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 174 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chistruga 



bun, Ciresari!) - Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Trilogia in alb, 1964-1969, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Romantica, 1986. 

Chiri^a, Constantin D. 

(8/21 august 1902, Bucuresti - 
10.10.1993, Bucuresti) 

Pedolog. A absolvit Silvicultura la Bucuresti. 
S-a specializat in pedologie la Giessen, Tha- 
randt si Eberswalde in Germania. A inflintat 
primul laborator din Romania specializat 
in soluri forestiere in cadrul Serviciului de 
Studii al Casei Autonome a Padurilor Sta- 
tului. Membru fondator al Institutului de 
Cercetari Forestiere. Director al Centrului 
de Pedologie si Ecologie Forestiera (1968- 
1970) si al Institutului de Studii si Cercetari 
Pedologice al Academiei de Stiinte Agricole 
si Silvice. A creat primul sistem genetic de 
clasiflcare a solurilor din Romania. Lucrari: 
Problema solului in silvicultura romand, 1933; 
Geneza solurilor de stepd, 1941; Enciclopedie cu 
baze de pedologie generala, 1 974. Membru al 
Societatii Romane pentru Stiinta Solului, 
membru al Academiei Romane (1990). 

Chirnoaga, Marcel 

(7.08.1930, Busteni - 23.04.2008, Bucuresti) 
Graflcian. Absolvent al Facultatii de Fizico- 
Matematici din Bucuresti. Studii libere de 
arta. Specializat in grafica. A avut numeroase 
expozitii personale in tara si in strainatate; 
lucrarile sale flgureaza in mari muzee din 
Paris, Viena, Berlin, Bruxelles, Moscova, Flo- 
renta, New York. Lucrari: Monstrii inevitabili 
(ciclu); Dante - Infernul (personajele); Labi- 
rintul; Don Quijote; Apocalipsa; Virtuti si vicii; 
Corabia nebunilor; Cele zece porunci. A executat 
si sculptura in lemn, fresca. Premii; Premiul 
tineretului al UAP, 1967; Premiul Kathe 
Kollwitz, Berlin, 1967; Premiul II la Bienala 
de la Cracovia, 1968; Premiul pentru grafica 
al UAP, 1970; Premiul Academiei Romane, 
1975; Medalia de Aur Dante, Ravenna, 
1999; Diploma UAP, Chisinau, Republica 
Moldova, 2004. 

Chirnoaga, Platon 

(1894, Roman - 1974, Stuttgart) 
Comandant militar. Legionar. In al Doilea 
Razboi Mondial a comandat Brigada a 
IV- a Artilerie din Divizia a IV- a Infanterie 
(Armata III), primind pentru aceasta gradul 
de general. Dupa 23 august 1944 a coman- 
dat intreaga Divizie a IV- a cu care a cazut 
prizonier la germani pe teritoriul Ungariei. 
A facut parte din guvernul-fantoma in exil 
de la Viena (1944-1945), condus de Horia 
Sima. Aflat in lagarul de la Glasenbach, la 




Marcel Chirnoaga 



Dorin Chirtoaca 



dispozitia Tribunalului de la Niirnberg pana 
in 1947. Lucrari: Istoria politicd si militard a 
razboiului contra Uniunii Sovietice; Istoria Da- 
ciei si continuitatea daco-romand. 

Chirtoaca, Dorin 

(9.08.1978, Chisinau) 

Primar general al municipiului Chisinau 
(din 2008), prim-vicepresedinte al Partidu- 
lui Liberal. A absolvit Facultatea de Drept, 
Universitatea din Bucuresti si Colegiul 
Juridic Franco-Roman de Studii Europene, 
Universitatea Paris I Pantheon - Sorbonne. 
A activat la Comitetul Helsinki pentru 
Drepturile Omului, flliala din Republica 
Moldova, in calitate de coordonator de pro- 
iecte. Imediat dupa facultate, in 2001-2003, 
a fost redactor si redactor-coordonator 
al emisiunii „Surprize, surprize", la TVR. 
In momentul investirii sale in functia de 
primar general al municipiului Chisinau 
(17 iunie 2007) era eel mai tanar primar al 
unei capitale europene. Reales in functie de 
primar general in 201 1 . 

Chistruga, Ion 

(11.12.1951, Sculenii Vechi, Republica Moldova) 
Director de imagine. Frate cu Mircea C. 
Dupa ce a absolvit liceul la Chisinau s-a 
angajat la Moldova Film si a traversat toate 
etapele meseriei de operator de imagine. 
Si-a sporit experienta lucrand si la Belarus 
Film din Minsk, studiourile Maxim Gorki si 
Mosfilm din Moscova. A revenit in 1997 la 
Moldova Film si a realizat imaginea (uneori 
si regia si scenariul) pentru filme documen- 
tare: Acum e singur, 1 997; Mestesugul strdmo- 
silor, 1998; Moldova in situatii extreme, 1999; 
Respiratie artificiald, 2001; Bine ati venit in 
Moldova, 2002; O scrisoare pe Internet, 2003; 
Stefan eel Mare - ctitor de Tara, 2004; Dacii si 
Romanii, 2006; Romanicii si migratorii, 2006; 
Formarea statului medieval Tara Moldovei, 
2006; Alexandru eel Bun si Nou, 2006; Pamant 
dionisiac, 2007. Om Emerit al Artei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 175 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chistruga 




Chistruga, Mircea 

(6.02.1948, Sculenii Vechi, Republica Moldova) 
Regizor de film. Frate cu Ion C. A absolvit 
Institutul de Cinematografie din Moscova, 
regie de film, la clasa lui R. Karmen. Regizor 
la Studioul Moldova Film, specializat in 
film documentar, genul reportaj, adesea in 
serial. Filmografie: Moldova Sovieticd nr. 9, 
1969; Viata in imagini nr. 10, 1969; Viata in 
imagini nr. 3, 1971; Pionierii Moldovei, 1971; 
Moldova Sovieticd nr. 10,1971; Moldova Sovie- 
ticd nr. 11,1971; Moldova Sovieticd nr. 1,1 972; 
Soarele dinpocal, 1972; Moldova Sovieticd nr. 3, 
1972; Elan, 1972; Tenacitate, 1972; Imagini ale 
plaiului natal, 1973; Moldova Sovieticd nr. 1, 
1973; Moldova Sovieticd nr. 4, 1973; Stdpdnii 
masinilor, 1973; Cdutare, 1976; Cu ocazia 
unui jubileu, 1976; Zona neutrd, 1976; Balada 
formalismului, 1976; Ecoul zilelor defoc, 1977; 
Tinerii pe tatami, 1 977; Acolo, pe indepdrtatul 
meridian, 1977; Un duel pe apd, 1978; Un 
album ca amintire, 1978; Viata ca o continud 
cdutare, 1978; Omul de la intersectie, 1978; 
Ringul, 1979; Ca sd revii, 1980; Calea spre cele 
cinci cercuri, 1980; Pe magistrala albastrd, 1980; 
Datorie ostdseascd, 1981; Un meci cat o vacantd, 
1981; Calduze viclene, 1982; Moldova sportivd, 
1982; Ziua prop agandistului, 1982; Vasile Luca 
si bdietii sdi, 1983; Orbiti de intuneric, 1983; 
Fdntdnarii, 1983; Lumind in intuneric, 1984; 
O altd frontier a, 1984; Cu spatele la adevdr, 
1985; Jocurile copildriei noastre (scenariu si 
regie in colaborare cu V. Druck), 1985; Sin- 
ceritate, 1985; O sansdpentru invingdtor, 1986; 
Dupd o zi grea, 1986; Fapta si banul, 1986; 
Extemporal la or a de vdrf, 1986; Cufata le pe- 
rete, 1987; Lumina cdrtii, 1987; Mihail Grecu. 
Dincolo de culoare, 1988; Scan pe orizontald, 
1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Delirul 
blajinilor, 1989; Alte voci (scenariu si regie), 
1989; Duminica Mare (scenariu si regie in 
colaborare cu V Druck), 1990; Spelunca, 
1990; Maine iar va iesi soarele, 1991; Extra- 
terestrii (scenariu si regie), 1991; Proscrisii 
(scenariu si regie), 1991; Nu poti ft tramvai 
(scenariu si regie), 1991; La Ungheni, 1993; 
Cdnd tara te cheamd, 1994; Peregrinii, 1995; 
Aid departe, 2002; Proba de libertate, 2006; 
Venim si mdine pe aid, 2007 s.a. Membru si 
vicepresedinte al Uniunii Cineastilor din 
Republica Moldova. Premiul National al 
Cinematografiei Moldovei. Distins cu Or- 
dinul Gloria Muncii (2000). 

Chisinevschi, losif 

nume la na§tere lacob Roitman 

(1905, Chi§inau, Basarabia - 1963, Bucure§ti) 
Om politic. Si-a luat numele dupa so- 
tie. Evreu ca etnie. Supranumit Iosca. 




Mircea Chistruga 



losif Chisinevschi 



Autodidact. A intrat in Partidul Comunist 
Roman din 1928. Din 1930 s-a aflat in URSS 
la Scoala International;! Lenin a Kominter- 
nului de la Moscova. S-a intors in Romania 
ca sef al Departamentului de Agitatie si 
Propaganda al PCR (1944-1957). Arestat 
(1933-1936), 1-a cunoscut in inchisoarea de 
la Targu Jiu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. 
A avut un rol in eliminarea lui Stefan Foris 
si a lui Lucretiu Patrascanu. Ca si Miron 
Constantinescu, a cerut, la Congresul din 
1956 al partidului, o serie de liberalizari, fl- 
ind eliminat din Biroul Politic al CC al PMR 
in 1957. Tot peisajul epocii este cuprins in 
romanul Colectie de biografii autobiografti si 
memorii contemporane de Petru Dumitriu. 

Chitimia, Ion C 

(22.05.1908, Albule§ti, jud. MehedintJ - 
19.02.1996, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Filologia la Uni- 
versitatea din Bucuresti, ca elev al lui Ovid 
Densusianu si Nicolae Cartojan. Specializa- 
re la Varsovia. A lucrat la Institutul de Istorie 
Literara si Folclor din Bucuresti. Contributii 
la cercetarea literaturii romane vechi si a 
folclorului. Lucrari: Antologie de literaturd 
populard (I— III, 1953-1967); Cdrtile populare 
in literatura romdneascd (I— II, 1963, cu Dan 
Simonescu); Folclorul romdnesc in perspectivd 
comparatd {1971);T.T. Burada - Istoria teatrului 
in Moldova (1975). A editat Biblia lui Serban 
Cantacuzino (1988). 

Chitu, Gheorghe 

(24.08.1828, Oboga, jud. Olt - 
28.10.1897, Mirila, jud. Olt) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Viena. 
A participat la revolutia de la 1848 in Tara 
Romaneasca. Deputat si senator de Craiova 
dupa Mica Unire, ministru al Cultelor si 
Instructiunii Publice, ministru de Finante, 
de Justitie si de Interne. A fondat Scoala 
Comerciala din Craiova. A tradus din litera- 
tura franceza. Presedinte al Societatii pentru 
Invatatura Poporului Roman. Membru al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 176 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Cibotaru 




Gheorghe Chivu 



Serghei Ciachir 



Arhip Cibotaru 



Acadetniei Rotnane (1879) si presedinte al 
sectiunii ei literare (1886-1888). 

Chivu, Gheorghe 

(7.10.1947, Micsunestii Mari, jud. Ilfov) 
Filolog. A absolvit Facultatea de Limba si Li- 
teratura Romana la Universitatea din Bucu- 
resti. Cercetator la Institutul de Lingvistica al 
Acadetniei Rotnane, apoi profesor la Facul- 
tatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: G. Cosbuc, Opere alese, editie critica, 
vol. I, VII-IX, 1985, 1988 r 1998, 2000; Codex 
Sturdzanus, studiu lingvistic, studiu filologic, 
editie si indice de cuvinte, 1993, Premiul 
Academiei Rotnane; Limba romana - de lapri- 
mele texte pana la sfdrsitul secolului al XVIII-lea. 
Variantele stilistice, 2000; Institutiones linguae 
valachicae. Prima gramaticd a limbii romdne 
scrisd in limba latina, editie critica, 2001; Die- 
tionarul imprumuturilor latino -romanice in limba 
romana veche (1421-1760), 1992. Membru al 
Societatii de Stiinte Filologice din Romania. 
Membru fondator al Asociatiei Rotnane de 
Terminologie. Membru in Comitetele de re- 
dactie ale revistelor Limba romana (Bucuresti) 
si Limba romana (Chisinau); redactor-sef 
adjunct al revistei Limba romana (Bucuresti), 
din 2005. Membru corespondent al Acade- 
miei Rotnane. 

Chivu, Stoica 

(8.08.1908, Smeeni, Buzau - 
18.02.1975, Bucuresti) 

Om politic. A lucrat la CFR pana in 1921, 
cand a venit la Bucuresti. Arestat in 1934 
pentru grevele ceferistilor. Membru PCR 
din 1931. 1-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej si 
Nicolae Ceausescu la inchisoarea Doftana 
(inainte de 1940). Membru al CC al PCR 
(1945-1967), prim-ministru al Romaniei 
in perioada 1955-1961, presedinte al 
Consiliului de Stat in perioada 24 martie 
1965-9 decembrie 1967. Erou al Muncii 
Socialiste (1958). A fost inlocuit din toate 
functiile de catre Nicolae Ceausescu. Se 
pare ca s-a sinucis. 



Chladek, Anton 

(1794, Elemer, Torontalul Jugoslav - 
1882, Bucuresti) 

Gravor si pictor. Ceh ca etnie. A studiat pic- 
tura la Milano si la Viena si s-a specializat 
in litografie, imprietenindu-se cu studentii 
Aloisiu loan Hora si cu Szarthmary. A venit 
la Bucuresti in 1835, in valul care precede 
revolutiile de la 1848, si a lucrat icoane si 
fresce pentru biserici, miniaturi din tildes, 
dar mai ales portrete. A fost primul profe- 
sor al lui Nicolae Grigorescu si influenta sa 
(de fapt a Renasterii italiene) este vizibila 
in felul cum viitorul mare pictor a realizat 
icoanele de la Agapia. 

Ciachir, Serghei 

(17.09.1917, Soldatesti, jud. Orhei, Basarabia - 
30.07.2003, Bucuresti) 

Aviator. A absolvit Scoala de Ofiteri de Avia- 
tie la Bucuresti. A lucrat la Ghimbav-Brasov, 
la Centrul de Instructie al Aeronauticii de la 
Pipera, la Flotila 1 Informatie Iasi. A luptat 
pe fronturile de est si de vest (Transnistria, 
Cehoslovacia). Trecut in rezerva in 1948 
fara drept de pensie. A lucrat ca muncitor 
pana in 1979, cand s-a pensionat. Distins 
cu Ordinul Virtutea Aeronautica cu Spade, 
Crucea de Aur si Coroana Romaniei clasa a 
V-a cu panglica de Virtute Militara. 

Cibotaru, Arhip 

(20.02.1935, Cobalnea, Basarabia - 
4.01.2010 Chisinau) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie si 
Istorie la Universitatea de Stat din Chisinau. 
Lucrari: Ecoulgliei, 1958; Distante, 1964; Um- 
bra comorilor, roman, 1967; Dans de toamna, 
1973; Ferestre, 1978; Scrieri alese, 2 vol., 1978; 
Inscriptii pe Turnul Babel, 2000; Pe timpul lui 
Teleucd, roman-fapt (2010). A fost redactor- 
sef al revistei Nistru. Secretar al Comitetului 
de Conducere al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova. Premiul de Stat, distins cu titlul 
de Maestru Emerit al Artei, cu Ordinul Glo- 
ria Muncii si Ordinul Republicii. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 177 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Cibotaru 




Mihail Gh. Cibotaru 



§tefan Cicio-Pop 



Mihai Cimpoi 




Cibotaru, Mihail Gheorghe 

(21.06.1934, Varvareuca, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit Universitatea de Stat 
din Chisinau, Facultatea de Istorie si 
Filologie si Scoala Superioara de Partid, 
sectia jurnalistica la Moscova. A lucrat la 
Moldova socialistd (redactor, sef de sectie, 
redactor-sef adjunct, 1959-1975), Moldova 
(redactor-sef, 1975-1994), Luceafdrul (re- 
dactor-sef,' 1999-2003). A fost sef de sectie 
la Agentia de Stat Moldpresa (1997-1998), 
ministru al Culturii al Republicii Moldova 
(1994-1997). A debutat in 1965 cu volumul 
de nuvele Tdcerea pddurilor, in care elemen- 
tal dramatic se dovedeste preponderent. 
Lucrari: Durerea linistii (1969), Semdndtorii 
(1974), Drumuri (1984), Indrdzneala (1983), 
Rdddcini de acasd (1988), Vijelia (1993), Eclip- 
sa (2005); publicistica - Glasul inimii (1971), 
Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), 
Sarjoaca (1986, ed. a Il-a, 2008), Cu legeapre 
lege cdlcand (1991); scenarii de film - Intdl- 
nirea, Cutremurul, Corespondentul special, Hora 
satului, Triptic autumnal s.a. Distins cu titlul 
Jurnalist Emerit (1984), Premiul de Stat al 
Republicii Moldova (1986). 

Cicio-Pop, §tefan 

(1.04.1865, Sigau, Solnoc-Dobaca, Somes - 
16.02.1934, Arad) 

Gazetar. Bunic al lui Victor Precup. A studiat 
Dreptul la Viena si Budapesta. Presedinte 
executiv al Consiliului National Roman, 
a sustinut la Haga si Bruxelles drepturile 
romanilor, a pregatit Marea Unire. A deschis 
Adunarea de la Blaj. Deputat in Parlamentul 
Romaniei, ministru de stat pentru Transilva- 
nia, presedinte al Camerei. 

Cihac Alexandru 

nume la na§tere Jean Baptiste Hirth 

famile originara din Heidelberg, infiat Cihac 
(8.09.1825, Iasi - 29.07/10.08.1887, Mainz) 
Filolog. Fiu adoptiv al lui Iacob C. A studiat 
in Germania. S-a ocupat de mosia sa de la 
Tescani-Roman. El este autorul primului 



dictionar etimologic stiintinc al limbii ro- 
mane, care, la aparitia lui, a avut un rol im- 
portant in combaterea exagerarilor latiniste. 
Lucrarea lui este eel mai cunoscut dictionar 
romanesc peste hotare din a doua jumatate a 
secolului al XlX-lea, fiind citata de aproape 
toti savantii straini care s-au ocupat de lim- 
ba romana. Tiparit in Germania, la Frank- 
furt, Dictionnaire d'etymologie daco-roumaine a 
avut doua volume. Volumul I, Elements latins 
compares avec les autres langues romanes, a apa- 
rut in 1870, iar volumul al doilea, Elements 
slaves, magyars, turcs, grecs-modernes et albana- 
is, in 1879, care a obtinut premiul Volney 
al Institutului Frantei (1880). A plecat in 
Germania in 1862. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1872). 

Cihac, Iacob Cristian Stanislau 

(19.08.1800, Aschaffenburg, Germania - 
29.11.1888, Aschaffenburg) 
Medic si naturalist. Origine ceha. Tata adop- 
tiv al lui Alexandru C. A studiat Medicina 
la Heidelberg. A fost medic al Comitetului 
de ciuma si medic-sef al armatei Moldovei 
(1830-1852). Inspector al serviciilor sani- 
tare din Moldova. A pus bazele Cercului 
de lectura medicala din Iasi, impreuna cu 
Mihail Zotta, devenit in 1833 Societatea de 
Medici si Naturalisti. A fondat Muzeul de 
Istorie Naturala din Iasi. Profesor la Aca- 
demia Mihaileana. Lucrari: Istorie naturala, 
manual, 1837; Index al plantelor ce constituesc 
flora Moldovei si a productelor Moldovei din 
cdtesitrele imperiile naturei, impreuna cu I. 
Szabo, 1836 (sunt inventariate 1116 specii 
vegetale, este prima lucrare de farmacologie 
din Romania). Membru al Societatii de 
Stiinte Naturale din Frankfurt, al Societa- 
tii Medico-Naturaliste din Heidelberg, al 
Societatii de Istorie Naturala din Mainz, al 
Societatii Geologilor francezi. 

Cimpoi, Mihai 

(3.09.1942, Larga, Basarabia) 

Critic si istorie literar. A absolvit Filologia la 

Chisinau. A fost redactor la revista Nistru, la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 178 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Cincilei 



editurile Cartea Moldoveneasca si Literatu- 
ra Artistica, la Enciclopedia Sovietica Mol- 
doveneasca si la Enciclopedia Literatura si 
Arta Moldovei (1985-1986). A fost secretar 
literar la Teatrul Poetic Alexei Mateevici al 
Filarmonicii din Chisinau si la Teatrul de 
Stat A.S. Puskin (azi Teatrul National Mihai 
Eminescu). In 1965, la Congresul Scriito- 
rilor, abordeaza, ca si Aureliu Busuioc si 
Ion Druta, problema revenirii scrisului din 
Moldova est-pruteana la alfabetul latin. 
Din 1987 este secretar al Comitetului de 
conducere al Uniunii Scriitorilor din Mol- 
dova, din 1991 pana in 2010 - presedinte 
al breslei scriitoricesti de la est de Prut. 
Totodata este sef al Sectorului Literatura 
romana veche si moderna la Institutul 
de Filologie al Academiei de Stiinte a Re- 
publicii Moldova, editor coordonator si 
director al revistei literare Viata Basarabiei 
(serie noua). Lucrari: Disocieri (1969), Alte 
disocieri (1971), Focul sacru (1975), Narcis si 
Hyperion (1979), Intoarcerea la izvoare (con- 
sacrata creatiei lui Grigore Vieru, 1985), 
Creatia lui Ion Druta in scoala (1986), Basa- 
rabia sub steaua exilului (Bucuresti, 1994), 
Cdderea in sus a Luceafdrului (1993, Galati), 
Spre un nou Eminescu (dialoguri cu eminenti 
eminescologi din Romania, Franta, Italia, 
Ungaria, India, Rusia etc., 1993, reeditata 
la Bucuresti, 1995), O istorie deschisd a lite- 
raturii romdne din Basarabia (1996 si 2002), 
Mdrul de aur (punere in evidenta a unor 
valori romanesti din perspectiva europea- 
na, 1998), Cumpdna cu doud ciuturi (2000), 
Brdncusi poet al ne-sfdrsirii (2001), un ciclu 
de 7 carti intitulate Critice, aparute la Scrisul 
romanesc" din Craiova cu incepere din 2001, 
Secolul Bacovia (2005), Ion Heliade-Rddulescu: 
panhimniul Fiintei (2006) si Grigore Alexan- 
drescu: insuflarea Fiintei (2009). Laureat al 
Premiului National al Republicii Moldova 
pentru literatura (1994), distins cu medalia 
jubiliara Mihai Eminescu (Romania, 2000), 
Premiul Nichita Stanescu (1991) al Acade- 
miei Romane, Ordinul Steaua Romaniei in 
grad de comandor (2004). Este membru de 
onoare al Academiei Romane (1991) si ti- 
tular al Academiei de Stiinte din Republica 
Moldova (1992). Este membru al Uniunii 
Scriitorilor din Romania, al Organizatiei 
Mondiale a Scriitorilor (PEN), al Societatii 
Internationale pentru Investigate in Do- 
meniul Literaturii pentru Copii si Tineret, 
director de onoare al Centrului Academic 
International Mihai Eminescu din Chisi- 
nau (din 2000). Presedinte al Uniunilor de 
creatie din Republica Moldova (din 2010). 



Cinci, Eugen 

(5.09.1979, Varset) 

Muzician. Fiu al unui interpret de muzica 
populara romaneasca din Voivodina. A absol- 
vit liceul Borislav Petrov Braca din Varset si 
Conservatorul la Timisoara, sectia pedagogie. 
Si-a sustinut doctoratul la Universitatea de 
Muzica din Bucuresti. Din 2003 este angajat 
la Scoala Superioara pentru Instruirea Edu- 
catorilor (azi Scoala de Inalte Studii pentru 
Educatori Mihailo Palov) pentru disciplinele 
cor si orchestra, precum si practica vocal-in- 
strumentala. Instruieste si dirijeaza corul de 
fete al acestei institutii. Din 1994 a fost activ 
in cadrul SCA Luceafarul din Varset si o pe- 
rioada a dirijat atat orchestra de adulti, cat si 
o orchestra de copii. A cantat cu mai multe 
orchestre ca solist instrumentist, avand nu- 
meroase spectacole in Voivodina, Romania, 
Bulgaria, Grecia, Cehia, Ungaria. Ca membru 
al orchestrei de muzica populara a Consiliul 
National al Minoritatii de Nationalitate 
Romana a concertat in Romania, in 2006, 
la palatul Cotroceni. In cadrul Comunitatii 
Romanilor din Serbia este seful Departamen- 
tului pentru cultura, membru in comitetul 
de conducere al saptamanalului Libertatea 
din Pancevo si membru in comisia artistica a 
Festivalului de Folclor din Voivodina. Lucrari 
teoretice: Consonante varsetene, 2003; Ldutarul 
Ion Durdin, 2005; Opusuri muzicak romanesti 
2006; Instruirea invdtdtoribr si educatorilor in 
limba romana la Varset, in colaborare, 2006. 

Cincilei, Gheorghe 

(21.09.1936, Chetrosu, Basarabia - 
1.09.1999, Chisinau) 

Istorie si critic de teatru, muzeolog. A stu- 
diat la Facultatea de Limbi Straine a Insti- 
tutului Pedagogic de Stat Alecu Russo din 
Balti. A fost actor la Teatrul National Vasile 
Alecsandri din acelasi oras, redactor-sef la 
Directia Arte a Ministerului Culturii din 
Republica Moldova (1961-1963), director al 
Bibliotecii de Stat (1963-1964), consilier la 
Uniunea Teatrala din Moldova (1974-1989) 
si profesor la Academia de Muzica, Teatru si 
Arte Plastice (1991-1997). Lucrari: Teatrul 
National V. Alecsandri din Balti (1982), Teatrul 
Republican de pdpusi Licurici. O poveste a poves- 
tilor (1995), micromonografii despre actorii 
Trifan Gruzin, Ecaterina Cazimirov, Domni- 
ca Darienco, Constantin Constantinov s.a. 
Director fondator al Muzeului Literaturii 
Romane M. Kogalniceanu, initiator al ca- 
selor memoriale Alexandru Donici (in satul 
Donici, Orhei, 1966) si Alexei Mateevici (in 
satul Cainari, Causeni, 1968) si al Muzeului 
Teatrului National Mihai Eminescu din 
Chisinau (1973). Distins cu titlul de Maestru 
Emerit in Arte al Republicii Moldova. 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 179 



^ 



31.10.2011 17:22:46 



Ciobanu 




Anatol Ciobanu 



Marion Ciobanu 




Ciobanu, Anatol 

(14.05.1934, Ruseni, Basarabia) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Istorie si 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
Profesor si prodecan al facultatii. Specializa- 
re la Universitatea de Stat M.V Lomonosov 
din Moscova, elev al romanistului Ruben 
Budagov, apoi la Sorbona, Aix-en-Provence, 
Bucuresti, Iasi. Din 1976 a fost sef al Ca- 
tedrei de lingvistica generala si romanica, 
din 2004 - al Catedrei de limba romana, 
lingvistica generala si romanica (pana in 
2010). Contributii in domeniile: sintaxa, so- 
ciolingvistica, lingvistica generala, cultivarea 
limbii, punctuatie, limba latina. Este autor 
sau coautor a 8 monogram, 10 manuale, 14 
lucrari didactice, 2 dictionare, a circa 600 de 
articole, studii si recenzii stiintiflce. Lucrari: 
Pdrtile principale ale prop ozitiei (1968), Probleme 
dificile de gramaticd (1969), Sd scriem si sd vor- 
bim cored (1970), Sintaxa verbelor semicopulati- 
ve (vol. I, 1976; vol. II, 1978), Limba maternd 
si cultivarea ei (1988), Sintaxa si semantica 
(1997), Punctuatia limbii romane (2000), Mic 
dictionar latin-roman de expresii consacrate 
(2002), Reflectii lingvistice (2008). La cererea 
Editurii Litera, a alcatuit doua culegeri pre- 
stigioase: Limba romana - adevdrata mea Patrie 
(2005) si Elogiu limbii romane (2007, 2011). 
Profesor invitat la Universitatea Al. I. Cuza 
din Iasi, Universitatea de Stat din Cernauti. 
Distins cu titlul de Lucrator Emerit al Scolii 
Superioare din Republica Moldova, detine 
medalia guvernamentala Mihai Eminescu 
(Republica Moldova) si medalia D. Cantemir 
a Academiei de Stiinte a Moldovei. Membru 
corespondent al Academiei de Stiinte a Mol- 
dovei (1993). 

Ciobanu, Marion 

(28.10.1931, Ciucur, Tighina - 

7.09.2008, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 

si Cinematogranca din Bucuresti. Debutul 

1-a avut la varsta de 30 de ani in fllmul Setea, 

in care a jucat alaturi de Ion Besoiu si Amza 



Pellea; in Omul de langd tine alaturi de Stefan 
Ciubotarasu si George Calboreanu. Au ur- 
mat mai bine de 50 de filme in care a detinut 
roluri principale. A fost de asemenea regizor 
al fllmelor Omul de langd tine si Mara. Dupa 
1989 a continuat sa joace doar ocazional, in 
filmele Crucea de piatrd - Ultimul bordel, Te- 
rente - regele bdltilor, Tancul si Bored. La prima 
editie a Festivalului International de Film 
Bucuresti BESTFEST, in 2004, a primit 
Premiul de Excelenta pentru contributia sa 
la arta cinematogranei. 

Ciobanu, Ion C. 

(6.11.1927, Budai, Basarabia - 
19.01.2001, Chisjnau) 

Prozator si om politic. A absolvit Scoala 
Pedagogica la Orhei si cursurile de lite- 
ratura de pe langa Uniunea Scriitorilor a 
URSS, Scoala Comsomolista Centrala de 
la Moscova. A fost secretar si presedinte al 
Uniunii Scriitorilor din Moldova, presedin- 
te al Comitetului republican pentru Premi- 
ile de Stat in domeniul literaturii si artei. 
Presedinte al Sovietului Suprem din RSS 
Moldoveneasca (1986-1990), presedinte 
al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS 
Moldovenesti. A fost si deputat in Sovietul 
Suprem al URSS in legislature 6, 8 si 9. 
Lucrari: Codrii, 2 vol., 1954-1957; Podurile, 
1966; Tdria slovei mdiestrite, 1971; Cucoara, 
1975; Podgorenii, 1982. Distins cu Ordinul 
Drapelul Rosu de Munca, Ordinul Priete- 
nia Popoarelor ale URSS, Premiul de Stat 
al Moldovei si mai multe medalii. Scriitor al 
Poporului din Republica Moldova. 

Ciobanu, Maria 

(3.09.1937, Rosjile, jud. Valcea) 
Interprets de muzica populara. Sotie a lui 
Ion Dolanescu si mama a Lilianei Vaduva. 
A invatat sa cante acasa, de la mama ei, si 
a intrat prin concurs in Ansamblul Cio- 
carlia al Ministerului de Interne, apoi la 
Doina Ilfovului. Stil vocal de virtuozitate, 
folosind haulitul. A concertat in Iugoslavia, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 180 



^ 



31.10.2011 17:22:46 



Ciobanu 




Maria Ciobanu 



Mircea Ciobanu 



Mitrofan Ciobanu 



Cehoslovacia, URSS, SUA, Israel, Austria, 
Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Malta 
etc. Cele mai cunoscute melodii din reper- 
toriul sau de doine, hore si sarbe oltenesti: 
„Sarpe, sarpe de dudau"; „Azi noapte cand 
m-am culcat"; „Mult mi-i drag mie Marin"; 
„Ia~ma dor si du-ma, du-ma!"; haulitele „A1 
naibii e iubitu'"; „Spune-mi neica, mergi, 
nu mergi?"; „Haulesc gorjencele"; „Lie, 
ciocarlie". 

Ciobanu, Mircea 

(13.05.1940, Bucure§ti - 23.04.1996, Bucure§ti) 
Poet si prozator. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Bucuresti. 
A fost redactor la Editura pentru Literatura, 
apoi la Cartea Romaneasca. A debutat cu 
versuri in revista Tribuna (1959) si editorial 
cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor 
(1966), in care, asa cum a observat Nicolae 
Manolescu, este deja un poet format, nu un 
incepator, precum cei mai multi debutanti 
din colectia „Luceafarul" a Editurii pentru 
Literatura. A scris o poezie a pasiunilor 
mereu controlate printr-o privire autorefle- 
xiva: Patimile, 1968; Etica, 1971; Cele ce sunt, 
1974; Versuri, 1982; VdntulAhab, 1984; Viata 
lumii, 1989), precum si proza de tip parabo- 
lic, pigmentata adesea cu texte poematice: 
Martorii, 1968; Epistole, 1969; Cartea fiilor, 
1970; Tdietorii de lemne, 1974; Istorii, 5 vol. 
(1977-1986, Premiul Uniunii Scriitorilor in 
1977 si 1981); Tdndrul bogat, versuri, 1993, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa 1989 
a manifestat inclinatii regaliste, ceea ce s-a 
materializat prin scrierea unor volume de 
eseuri: Convorbiri cu Mihai I al Romdniei, 1991; 
Nimicfdrd Dumnezeu • Noi convorbiri cu Mihai I 
al Romdniei, 1992; o editura din Bucuresti ii 
poarta numele. 

Ciobanu, Mitrofan 

(5.01.1942, Copceac, Republica Moldova) 
Matematician. A absolvit Facultatea de Me- 
canica si Matematica la Universitatea de Stat 
din Chisinau. Specializare la Universitatea 



Lomonosov din Moscova. Profesor si rector 
al Universitatii din Tiraspol, in prezent aflata 
in refugiu la Chisinau. Contributii in topo- 
logie, algebra topologica, teoria descriptiva a 
multimilor, analiza functionala, teoria opti- 
mizarii topologice, teoria masurii. Invitat in 
Japonia, Rusia, SUA, Italia, Cehia, Ungaria, 
Franta, Bulgaria, Germania, Georgia, Esto- 
nia, Azerbaidj an, Kazahstan. Lucrari: Teopun 
P-pa3peMenHux npocmpaHcme (1979, in cola- 
borare); ffecKpunmueHan meopun MHOwecme 
u mono7io2UM (1989, tradusa in engleza cu 
titlul Descriptive set theory and topology, Sprin- 
ger Verlag, 1995); Algebre universale topologice 
(1999); Geometrie proiectivd, manual (1999); 
Geometrie diferentiald, manual (2004). Distins 
cu titlurile: Eminent al Invatamantului 
Superior din URSS, laureat al Premiului de 
Stat al Moldovei, al Premiului Boris Glavan 
al Komsomolului din Moldova, al Premiului 
Prezidiului Societatilor Stiintifico-Tehnice 
din URSS, al Premiului CC al Komsomo- 
lului din URSS si al Premiului ASM C. Si- 
birschi, cu Ordinul Gloria Muncii. Membru 
al Academiei de Stiinte din New York, al 
Societatii de Matematica din Moscova, 
presedinte al Societatii de Matematica din 
Republica Moldova (din 1999). Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Ciobanu, Nicu 

(26.08.1960, Alibunar, Voivodina) 
Poet. A absolvit Dreptul si Filosofia la 
Novi Sad. Director al Trustului Libertatea 
(editura, reviste) din Pancevo (1993-2000), 
in care calitate a editat colectia „Trei mii 
de pagini pentru mileniul trei", cuprinzand 
valorile literaturii romane din tara, din afara 
granitelor actuale ale tarii si din diaspora. 
Membru in Parlamentul Voivodinei. Mem- 
bru fondator al Comunitatii Romanilor 
din Iugoslavia. Realizator de televiziune la 
Novi Sad. Membru al Uniunii Scriitorilor 
din Voivodina si al Uniunii Ziaristilor din 
Serbia. Este detinatorul Premiului Uniunii 
Ziaristilor din Voivodina, Premiului Omul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 181 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Ciobanu 





■ / m 

i 





§tefan Ciobanu 



Tamara Ciobanu 



Vitalie Ciobanu 



Daniel Ciobotea 




anului pentru 2002 acordat de Fundatia 
Romana de Etnografie si Folclor din Voivo- 
dina, al Premiului anului pentru ziaristica, 
2003. Lucrari: Pdsdri^ neinseuate, 1981; Om 
singur visdnd, 1984; Imprejurari inexplicabile, 
1 990; Depoetizare, 2002. 

Ciobanu, §tefan 

(11/24.11.1883, Talmaz, Basarabia - 
28.02.1950, Bucure§ti) 

Istoric, autor al unor lucrari importante des- 
pre literatura romana veche, cultura roma- 
neasca in Basarabia sub ocupatie ruseasca, 
demografia Basarabiei, sustinator fervent 
al introducerii limbii romane in scolile din 
Basarabia, a votat impotriva cedarii pasnice a 
Basarabiei catre sovieticiin 1940. Lucrari: La 
continuite roumaine dans La Bessarabie, annexee 
en 1812 par la Russie; 1920. Cultura romdneas- 
cd in Basarabia sub stdpdnirea rusa, Chisinau, 
1923; Biserici vechi din Basarabia. Din bibliote- 
cile rusesti, 1924; D. Cantemir in Rusia, 1925; 
Chisinau (monografie), 1925; Basarabia (mo- 
nografie), 1926; Cetatea Tighina, 1928; Docu- 
mente din Basarabia (in colaborare cu P. Visa- 
rion, St. Berechet, C. Tomescu, L.T. Boga), 
vol. 1-2, 1928-1938; Unirea Basarabiei. Studiu 
si documente cu privire la miscarea nationala din 
Basarabia la anii 191 7-1918, Bucuresti, 1929; 
Manastirea Tiganesti, 1931; Din istoria miscarii 
nationale in Basarabia, 1933; La Bessarabie. Sa 
population, sont passe, sa culture, 1941; Basara- 
bia. Ropulatia, istoria, cultura, Chisinau, 1992; 
Un document inedit din timpurile lui Stefan eel 
Mare, 1 944; Domnitorul Moldovei Petru Rares 
in literatura rusa veche, 1945. Membru al 
Academiei Romane (1918), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. Vicepresedinte al 
Academiei Romane intre 1944-1948, prese- 
dinte al sectiunii literare, 1940-1943. 

Ciobanu, Tamara 

nume la na§tere Tamara Taratanskaia 

(22.11.1941, Berezlogi - 23.10.1990, Chi§inau) 
Interprets de muzica populara. A absolvit 
Conservatorul la Chisinau. Si-a inceput 



cariera ca soprana de opera (Cio Cio San, 
Evgheni Oneghin). Profesoara la Conserva- 
tor, azi Academia de Muzica, Teatru si Arte 
Plastice din Chisinau. Solista a orchestrei de 
muzica populara Flueras. Membra a Uniunii 
Muzicienilor din Republica Moldova. Artista 
a Poporului din URSS. Un concurs de inter- 
pretare vocala ii poarta numele. 

Ciobanu, Vitalie 

(4.05.1964, Flore§ti, Republica Moldova) 
Prozator si publicist. Licentiat in jurnalis- 
tica al Universitatii de Stat din Chisinau. 
Redactor de carte la Editura Literatura 
artistica (Hyperion, 1986-1993). Cofonda- 
tor si redactor-sef al revistei tineretului de 
creatie din Republica Moldova si Romania 
Contrafort (din 1994). Lucrari: Schimbarea din 
strajd (1991), Frica de diferenta (1999), Valsul 
pe Esafod: 30 de pretexte literare si un Jurnal la 
Praga (2001) , Anatomia unui f aliment geopolitic: 
Republica Moldova (2005). A participat la co- 
locvii si congrese internationale desfasurate 
la Moscova, Bucuresti, Viena, Guadalahara, 
Ciudad de Mexico, Praga. Laureat al multor 
premii ale Uniunii Scriitorilor din Republica 
Moldova (1991, 1999, 2001, 2005) si ale 
Uniunii Scriitorilor din Romania (1999). 

Ciobotea, Daniel 

nume la na§tere Dan Hie Ciobotea 

(22.07.1951, Dobre§ti, com. Bara, jud. Timi§) 
Patriarh al Romaniei din 2007. A absolvit 
Institutul Teologic din Sibiu, apoi pe eel din 
Bucuresti, ca elev al lui Dumitru Staniloaie. 
S-a specializat la Facultatea de Teologie 
protestanta a Universitatii de Studii Uma- 
niste din Strasbourg, apoi la Albert Ludwig 
University din Freiburg im Breisgau, Facul- 
tatea de Teologie Catolica. In 1987 a intrat 
in viata monahala la manastirea Sihastria. 
Din 1992 profesor la Facultatea de Teologie 
a Universitatii din Iasi. Din 1990 mitropolit 
al Moldovei si Bucovinei. Membru al Acade- 
miei Internationale de Stiinte Religioase din 
Bruxelles (2000). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 182 



& 



31.10.2011 17:22:47 




Anatol Ciocanu 



Vasile Ciocanu 



Eugen Cioclea 



Ciocanu, Anatol 

(3.06.1940, Malaiesti, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Istorie si Fi- 
lologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
A lucrat la cotidianul Moldova socialistd (azi 
Moldova suverana) si la revista Moldova, dupa 
care a fost corespondent special al revistei 
Glasul natiunii la Bucuresti (1990-2000). 
Lucrari: An neobisnuit (1967), Intoarcerea lui 
Cdlin (1968), Firul Ariadnei (1970), Cdntece 
de acasd (1971), Sonetele cdmpiei (1975), Alte 
cdntece de acasd (1978). Poemele durerii (2000) 
si Cantecele mdntuirii (2001). Este autor de 
scenarii, versuri si povestiri pentru copii: La 
izvoare (1973), Foisorul (1977), Poiana de argint 
(1980). Cdntecul viorii (1986). A tradus din 
Puskin, Lermontov, Sevcenko, Tvardovski, 
Bella Ahmadulina, Ghevork Emin, Giusep- 
pe Ungaretti. Detine Premiul National al 
Republicii Moldova, Medalia jubiliara Mihai 
Eminescu a Ministerului Culturii din Roma- 
nia si Ordinul Gloria Muncii. 

Ciocanu, Ion 

(18.01.1940, Tabani, Basarabia) 
Critic si istorie literar. Frate cu Vasile C. 
A absolvit Facultatea de Filologie la Univer- 
sitatea de Stat din Chisinau. Conferentiar 
universitar, director al Editurii Literatura 
artistica (Hyperion), director general 
al Departamentului de Stat al Limbilor 
(1993-1994), sef al Directiei Promovare a 
Limbii Oficiale si Control asupra Respectarii 
Legislatiei Lingvistice din cadrul Departa- 
mentului Relatii Interetnice si Functiona- 
rea Limbilor (1998-2001) etc. Cerc'etator 
stiintific principal la Institutul de Filologie 
al ASM. Profesor universitar interimar la 
Universitatea Pedagogica de Stat Ion Crean- 
ga din Chisinau Lucrari: Caractere si conflicte 
(1 968); Articole si cronici literare (1 969); Itinerar 
critic (1973); Unele probleme de esteticd (1973); 
Dialog continuu (1977); Podurile vietii si ale 
creatiei (1978); Clipa de gratie (1980); Pasii lui 
Vladimir Curbet (1982); Permanente (1983); 
Argumentul de rigoare (1985); Dreptul la criticd 



(1990); Reflectii si atitudini (1992); Dincolo de 
literd (2002); Literatura romdna contempor- 
tand din Republica Moldova (1998); Rigorile 
si splendorile prozei rurale (2000); Literatura 
romdna. Studii si materiale pentru invatamintul 
preuniversitar (2003), Scriitori de ieri si de azi 
(2004) s.a. Distins cu Ordinul Republicii si 
cu medalia D. Cantemir ASM (2010). 

Ciocanu, Vasile 

(1.01.1942, Tabani, Basarabia - 
23.09.2003, Chisinau) 

Filolog. Frate cu Ion C. A absolvit Facultatea 
de Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. A fost sef de sectie, apoi director ad- 
junct al Muzeului Republican de Literatura 
(1966-1970). Director adjunct al Institutului 
de Istorie si Teorie Literara al Academiei din 
Chisinau (1985-1991), director al Institutu- 
lui de Literatura si Folclor (din 1993 pana 
la sfarsitul vietii). Lucrari: Constantin Stamati: 
viata si opera (1981), File de istorie literara: 
articole si materiale (1989), Contributii istorico- 
literare (Bucuresti, 2001). Este coautor al 
tratatului academic Istoria literaturii moldo- 
venesti (vol. I, 1986; vol. II, 1988), precum 
si al culegerilor colective De la cronografie la 
literatura moderna (1974), Cercetari de istorie 
literara (1978), Pagini din istoria literaturii si 
culturii moldovenesti (1979), Literatura moldo- 
veneasca si folclorul (1982), Studii si materiale 
despre Alexandru si Boleslav Hdjdau (1984). 
A ingrijit editii contemporane ale creatiei 
scriitorilor Constantin Stamati (1975, 1986, 
1993), Constantin Stamati-Ciurea (1978, 
1998, in colaborare), Mihail Kogalniceanu 
(1997), Alecu Donici (1997), Toader Varnav 
(aparuta postum, 2007). A fost membru al 
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
si din Romania. 

Cioclea, Eugen 

(4.08.1948, Druta, Republica Moldova) 
Poet. A absolvit Facultatea de Matematica a 
Universitatii Mihail Lomonosov din Mos- 
cova. A refuzat eticheta de postmodernist. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 183 



& 



31.10.2011 17:22:47 



Cioculescu 




§erban Cioculescu 



Dumitru Cioflina 



Constantin Ciopraga 




Lucrari: Numitorul comun, 1988; Alte dimensi- 
uni, 1991; Portret de grup, 1995; Dati totul la o 
parte ca sa vad, 2001 (dupa care s-a facut un 
spectacol de performance). Membru al Uni- 
unii Scriitorilor din Moldova si Romania. 

Cioculescu, §erban 

(7.09.1902, Bucure§ti - 25.06.1988, Bucure§ti) 
Critic si istoric literar. A absolvit Literele si 
Filosofia (specialitatea limba franceza) la 
Bucuresti, Filologia romanica la Sorbona si 
la Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris. 
A fost redactor-sef la Viata romdneascd, apoi 
profesor la Institutul Pedagogic din Pitesti 
(domiciliu fortat), profesor la Facultatea de 
Filologie din Bucuresti, director al Bibliotecii 
Academiei. A publicat interesante analize 
critice: Corespondenta dintre I.L. Caragiale si 
Paul Zarifopol, 1935, debut; Aspecte lirice con- 
temporane, 1942; Varietdti critice, 1966; Aspecte 
literar e contemporane, 1972, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Itinerar critic, 5 vol., 1973-1979. 
Editor si comentator al lui I.L. Caragiale: 
Viata lui Caragiale, 1942; Documente inedite, 
1964. A mai scris, impreuna cu Tudor Vianu 
si VI. Streinu, Istoria literaturii romdne moderne, 
1943. Membru al Academiei Romane (1974). 

Cioflina, Dumitru 

(16.06.1942, Strehaia) 

General. A absolvit Scoala Militara Superi- 
oara de Ofiteri Activi Nicolae Balcescu din 
Sibiu si Academia Militara din Bucuresti. 
A infiintat si condus Batalionul Vanatori de 
Munte de la Borsa. Dupa 1989 a fost sef de 
stat major al Brigazii de Vanatori de Munte 
de la Brasov; sef Sectie Pregatire de Lupta si 
sef Sectie Operatii in Comandamentul Ar- 
matei III; comandant de divizie; comandant 
de armata. In 1991 a fost numit secretar de 
stat si sef al Departamentului pentru Inva- 
tamant, Stiinta si Cultura, iar in acelasi an, 
sef al Statului Major General al Armatei. 
Intre 1997-2001 a indeplinit functia de 
comandant si rector al Academiei de Inalte 
Studii Militare. S-a ocupat de restructurarea 



armatei romane si apropierea ei de standar- 
dele NATO. Statul Major General a revenit 
la denumirea antebelica de Marele Stat 
Major. Distins cu Legiunea de Merit in grad 
de Comandor, acordata de presedintele Sta- 
telor Unite ale Americii si Ordinul National 
Serviciu Credincios in grad de Mare Cruce, 
acordat de presedintele Romaniei. 

Ciolan, loan N. 

(26.11.1899, Porce§ti-Turnu Ro§u - 
20.09.1983, Sibiu) 

Carturar, publicist, istoric, pedagog, inspec- 
tor scolar, creator al cooperatiei moderne ro- 
manesti. A absolvit Facultatea de Filosofie si 
Litere din Bucuresti. A reprezentat, in calita- 
te de presedinte al Centralei Cooperativelor 
de Consum, cooperatia din tara noastra la 
diferite congrese internationale. A fost cre- 
atorul Cooperativei Sanatatea Neamului din 
Sibiu, unica in lume. Alaturi de Sadoveanu 
si alti carturari a realizat cartile de citire pen- 
tru clasele V-VII (1925-1927) si toate tipu- 
rile de manuale pentru clasele I- VII (1935). 
Presedinte al Asociatiei Invatatorilor din 
Ardeal, vicepresedinte al Asociatiei Generale 
a Invatatorilor din Romania si ministru sub- 
secretar de stat. 

Cionca, Ovidiu 

(20.01.1905, Bucure§ti - 09.1967, Bucure§ti) 
Inginer. Origine transilvaneana. A absolvit 
Institutul Politehnic la Bucuresti, specializat 
in aviatie. A construit motoare de avion la 
IAR Brasov. A facut inchisoare (1954-1956) 
ca fiu al profesorului de romana al regelui 
Carol I. A inventat un procedeu de honuit 
cilindrii cu grant. 

Ciopraga, Constantin 

(12.05.1916, Pa§cani - 2.02.2009, la§i) 
Istoric literar. A absolvit Literele si Filosofia 
la Iasi. Profesor la Universitatea din Iasi. 
A scris lucrari monografice si tematice si a 
interpretat intregi perioade literare: Literatu- 
ra romana intre 1900-1918, 1970; Hortensia 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 184 



& 



31.10.2011 17:22:47 



Cioranescu 



Papadat-Bengescu, 1973; Personalitatea literatu- 
rii romane, 1973, Premiul Asociatiei Scriito- 
rilor din Iasi; Ecran interior, 1975; Intre Ulysse 
si Don Quijotte, 1978, Premiul Asociatiei 
Scriitorilor din Iasi; Mihail Sadoveanu • Fas- 
cinatia tiparelor originare, 1981; Propilee • Cdrti 
si destine , 1984; Poezia lui Eminescu • Arhetipuri 
si metafore fundamentale, 1990; Caietele privito- 
rului tdcut (memorii, 2001); Perspective (2001); 
Baltagul. Privire criticd (2002). A scris si un 
roman: Nisipul, 1989. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 

Cioran, Emil 

prenume la na§tere Mihai Emil 
(8.04.1911, Ra§inari, Sibiu - 20.06.1995, Paris) 
Eseist si filosof. A absolvit Filosona la Bucu- 
resti (1931), a avut doi ani o bursa de studii la 
Berlin, unde a studiat filosona (1934-1936) 
si a fost apoi profesor de filosofie la Liceul 
Andrei Saguna din Brasov. In 1937 a plecat 
cu o bursa a Institutului Francez la Paris, 
unde s-a si stabilit din 1940. A fost prieten 
cu Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mir- 
cea Eliade. Ca scriitor de limba franceza a 
fost considerat unul dintre cei mai buni 
stilisti. A debutat cu eseul Pe culmile disperdrii, 
1934, Premiul Scriitorilor Tineri al Funda- 
tiilor Regale, si a continuat sa scrie eseuri 
de tip existentialist: Cartea amagirilor, 1936; 
Schimbarea la fata a Romdniei, 1936; Lacrimi 
si sfinti, 1937; Precis de decomposition (Rezumat 
despre descompunere) , 1949; Syllogismes de 
Vamertume (Silogisme despre amdrdciune), 1952; 
La tentation d'exister (Tentatia de a existd), 1956; 
Histoire de VUtopie (Istoria Utopiei), 1960; La 
chute dans le Temps (Cdderea in Timp), 1964; Le 
mauvais demiurge (Demiurgul eel rdu), 1969; De 
V inconvenient d'etre ne {Despre inconvenientul de 
ate ft nascut, 1973); L'Avenir du passe • Utopie 
et Litterature (Viitorul trecutului • Utopie si litera- 
turd) r 1973; Exercices d' 'admiration (Exercitii de 
admiratie), 1986; Aveux et anathemes (Marturii 
si anateme), 1986; Eseuri, 1988, Bucuresti; 
Chance de Vechec (Sansa esecului), 1988; Cahiers 
1957; Constantin Noica 1972, 1988; Revela- 
tiile durerii, 1990; Amurgul gandurilor, 1991, 
Bucuresti; L'ami lointain: Paris -Bucarest, 1991; 
Le crepuscule des pensees (Crepusculul ganduri- 
lor), 1993; Indreptar pdtimas, 1997, Bucuresti. 

Cioranescu, Alexandru 

(14.11.1911, Moroeni, jud. Dambovita - 
1992, Tenerife, Spania) 

Istoric literar si comparatist. Frate cu 
Ecaterina si Nicolae C. A absolvit Literele 
si Scoala de Arhivistica si Paleografle la 
Bucuresti. A obtinut doctoratul la Sorbona. 
A fost consilier al Ambasadei Romaniei 
la Paris (1940, 1945-1946), director la 






&w 




Emil Cioran Alexandru Cioranescu 



Universul literar (1944-1945). S-a stabilit 
in Franta in 1946 la Centre National de la 
Recherche Scientiflque. A fost apoi profesor 
de franceza la Universitatea La Laguna din 
Tenerife, Spania (Doctor Honoris Causa al 
universitatii din 1991). S-a ocupat continuu 
de fenomenul romanesc, dar nu numai: 
La Dobroudja, terre roumaine • Une restitution 
historique (Dobrogea, pamdnt romanesc • O re- 
stituire istoricd, 1939); La tradition historique 
et Vorigine des Roumains (Traditia istoricd si 
originea romanilor), 1942; Teatrul romanesc in 
versuri si izvoarele lui, 1943; La Roumanie vue 
par les etr angers (Romania vdzutd de strdini), 
1944; Literaturd comparata, 1944; Estudios 
de literatura espanola y comparada (Studii de 
literaturd spaniola si comparata), 1954; El 
Barocco o el discubrimiento del drama (Baro- 
cul sau descoperirea dramei), 1957, tradusa 
in romaneste in 1980; Bibliographic de la 
litterature frangaise du XVI-e siecle (Bibliografia 
literaturii franceze a secolului alXVI-lea), 1975; 
Bibliographic de la litterature francaise du XVII-e 
siecle (Bibliografia literaturii franceze a secolului 
al XVII-lea), 1965-1966; Bibliographic de la 
litterature frangaise du XVIII- e siecle (Bibliogra- 
fia literaturii franceze a secolului al XVIII-lea), 
1969; Bibliografia franco- espanola 1660-1715, 
1 977; Ion Barbu, 1981, New York; Historia del 
Cabildo Insular de Tenerife, 1913-1988, 1988; 
Mihai Eminescu, una poesia de la indetermina- 
cion (Mihai Eminescu, un mit al nedeterminarii) , 
1989; El mito de laAtlantida (Mitul Atlantidei) , 
1990; Cristophe Colomb et ses biographes (Cris- 
tofor Columb si biografii sai), 1992; Diccionario 
biogrdfico de Canarios (Dictionarul biografic al 
Canarelor), 1992. A tradus in franceza Dan- 
te - La Divine Comedie, 1964. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1991). 

Cioranescu Nenitescu, Ecaterina 

nume la na§tere Cioranescu 
(15.08.1909, Bucure§ti - 23.01.2000, Bucure§ti) 
Chimista. Sora cu Alexandru si Nicolae C. 
Sotia chimistului Costin D. Nenitescu. 
A absolvit Facultatea de Fizico-Chimice la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 185 



& 



31.10.2011 17:22:47 



Cioranescu 




Ec. Cioranescu Nenitescu 



Nicolae Cioranescu 



Florin Ciorascu 




Bucuresti. Profesor la Facultatea de Chitnie 
Industrials a Politehnicii din Bucuresti si la 
Institutul de Petrol si Gaze din Bucuresti. 
A initiat primul curs de sinteza medicamen- 
telor din Romania. Contributii in domeniul 
medicamentelor. Lucrari: Durch Aluminium- 
chlorid Katalysierte Reaktionen XV. Mitteilung 
Uber die Darstellung Gesattigter Ketone durch 
Anlagerung von Saurechiloriden an Olefine und 
Hydrierung Mittles Aluminium Chlorids, 1936; 
Medicamente de sinteza, 1957; O sinteza a ami- 
no acetonelor ciclice, 1961; Substante cu actiune 
anticanceroasd potentiala, 1963. Membru al 
Academiei Tiberina din Roma, al Societatii 
de Chimie din New York. Membru titular al 
Academiei Romane (1974). 

Cioranescu, Nicolae 

(28.03.1903, Bucure§ti - 2.04.1957, Bucure§ti) 
Matematician. Frate cu Alexandru si Ecateri- 
na C. A absolvit Matematica la Universitatea 
din Bucuresti ca elev al lui Gh. Titeica. S-a 
specializat la Sorbona in calcul diferential 
si integral. Profesor de geometrie analitica 
si analiza la Facultatea de Matematica a 
Universitatii din Bucuresti. Lucrari: Astro- 
nomia pentru toti. A fost membru al Gazetei 
matematice si al Societatii Romane de Stiinte, 
Sectia matematici, si membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (2006). 

Ciorascu, Florin 

(3.07.1914, Barlad - 4.03.1977, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica a 
Universitatii Al. I. Cuza din Iasi (1936) si 
Facultatea de Electrotehnica a Institutului 
Politehnic din Iasi (1938). Intre 1950 si 1957 
conduce Laboratorul de electricitate din 
cadrul Institutului de Fizica din Bucuresti. 
Este numit apoi director adjunct stiintinc al 
Institutului de Fizica Atomica din Bucuresti 
(1957-1970). In 1963 devine profesor titular 
la Catedra de electricitate a Facultatii de 
Fizica din Bucuresti, iar in 1969 este ales sef 
de catedra. In paralel cu activitatea didactica 



detine functia de director al Institutului de 
Fizica din Bucuresti (1970-1976), apoi de 
director general al Institutului Central de 
Fizica (1976-1977). A efectuat cercetari 
privind descarcarile electrice de inalta frec- 
venta in gaze, spectrul energetic al ionilor 
si proprietatile electrice ale unor paturi 
subtiri de plumb si staniu. De asemenea, a 
adus o contributie importanta la proiectarea 
si realizarea generatorului electrostatic cu 
banda si a efectuat studii privind utilizarea 
in defectoscopia industriala a betatronului 
la Institutul de Fizica Atomica din Bucu- 
resti. In anul 1972 intreprinde studii care 
stabilesc o dependents neta a proprietatilor 
electrofizice ale straturilor subtiri de telu- 
rura de zinc de compozitia stochiometrica 
a acestora. A obtinut un brevet si medalia 
de bronz a Expozitiei de Inventii de la 
Viena (1973) pentru elaborarea tehnologiei 
complete de fabricare a oglinzilor retro- 
vizoare ale autoturismelor Dacia 1300. 
Ca redactor-sef la revista Stiinta si tehnica 
(1967-1977) s-a preocupat de integrarea 
cercetarii cu invatamantul si cu productia. 
A publicat mai multe lucrari de fizica, din- 
tre care mentionam urmatoarele: capitolul 
„Electricitate" din Manualul inginerului (vol. 
I, 1954); capitolul „Redresori cu semicon- 
ductor!" din Manualul inginerului electrician 
(vol. Ill, 1956); Dozimetria radiatiilor nuclear e 
(1965); Metode electronice in fizica nuclear a 
(curs litografiat, 1975); Personalitati romd- 
nesti ale stiintelor naturii si tehnicii, dictionar 
(1982). In 1963 este ales membru cores- 
pondent al Academiei Romane. 

Ciorba, Toma 

(15.01.1864, Chi§inau - 30.12.1936, Chi§inau) 
Medic. Studii secundare la liceul gubernial 
Chisinau (1884) si superioare la Universi- 
tatea din Kiev (1893). Fondator si medic-sef 
(1896-1932) al Spitalului de Boli Infectioase 
din Chisinau. A introdus metode moderne, 
vaccinarea si profilaxia obligatorii. A fondat 
societatea personalului medical auxiliar. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 186 



^ 



31.10.2011 17:22:47 



Cipariu 




Roman Ciorogariu 



Timotei Cipariu 



A fost o celebritate a orasului. Spitalul si o 
strada ii poarta numele. 

Ciorogariu, Roman 

prenume la na§tere Romulus 
(6.12.1852, Pecica, jud. Arad - 
21.01.1936, Oradea) 

Episcop. A absolvit Academia de Drept 
la Oradea si Institutul Teologic la Arad. 
Specializare la Leipzig si Bonn. Profesor la 
Institutul Teologic din Arad, din 1920 pri- 
mul episcop ortodox de Oradea. Fondator al 
Academiei Teologice din Oradea. S-a preo- 
cupat de construirea localurilor Preparandi- 
ei si Institutului Teologic din Arad. Fondator 
al ziarului Tribuna poporului. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1921). 

Cioroiu, loan I. 

(19.01.1917, Cazasu, jud. Braila - 
20.10.1993, Bucure§ti) 

Aviator. A absolvit Scoala de Aviatie din 
Bucuresti, specialitatea naviganti, in 1941. 
A fost repartizat la Flotila 2 Bombardament 
Tecuci. Perfectionare la Ghimbav Brasov si 
CIA Pipera. A luptat pe frontul de est si de 
vest. A fost trecut in rezerva in 1947, fara 
drept de pensie. A fost muncitor la diverse 
intreprinderi, arestat pentru sabotaj si trimis 
la Jilava (1953-1954). A fost distins'cu Vir- 
tutea Aeronautica cu Spade in 1944 si 1946. 

Ciortea Proca, Vera 

V. Proca Ciortea, Vera 

Ciortea, Tudor 

(28.11.1903, Bra§ov - 13.10.1982, Bucure§ti) 
Compozitor. A studiat muzica la Brasov cu 
Gh. Dima, apoi s-a specializat la Cluj, Bru- 
xelles, Paris si Bucuresti, unde a fost elevul 
lui Ion Nonna Otescu si Constantin Brailoiu. 
A absolvit si Academia Comerciala din Cluj 
si Dreptul la Bruxelles. A compus mai ales 
lieduri si a adus contributii in muzicologie: 
Joe tiganesc pentru plan, 1927; Lieduri pe versuri 
de Eminescu, 1982; Premanentele muzicii, 1998, 



postum. Liceul de Arta din Brasov ii poarta 
numele si, tot acolo, exista casa lui memoriala. 

Cipariu, Timotei 

(21.02.1805, Panade, jud. Alba - 3.09.1887, Blaj) 
Filolog iluminist, cleric greco-catolic. A stu- 
diat la Blaj Filosofia si Teologia. Acolo s-a 
hirotonisit preot si a ramas pana la sfarsitul 
vietii profesor. A luat parte la miscarea de 
revendicare nationala si sociala a romanilor 
din Transilvania. Enciclopedist. Ii citise pe 
Voltaire, Jules Michelet, Feuerbach. A fost 
unul dintre pionierii ziaristicii romanesti 
din Transilvania prin periodicele inflintate 
si conduse de el: Organul lumindrei (1847, 
devenit, in 1848, Organul Natiunale), primul 
ziar romanesc cu litere latine, Invdtdtorul po- 
porului (1848), Archivu pentru Jilologie si istorie 
intre 1867 si 1870 si in 1872 - prima revista 
romaneasca de fllologie. A colaborat la Foaia 
pentru minte, inimd si literaturd din Brasov cu 
studii, eseuri, versuri si traduced. A fost 
membru fondator si primul vicepresedinte 
(1861-1866), apoi presedinte (1877-1887) 
al societatii ASTRA. A fost unul dintre 
intemeietorii filologiei romanesti si al- 
catuitorul primei antologii sistematice a 
monumentelor vechi de limba: Elemente de 
limba romdnd dupd dialecte si monumente vechi, 
1857; Chrestomatia sau Analecte liter arie din 
cariile mai vechi si mai noue romanesti, tiparite 
si manuscrise, incepand de la secolul XVI pana 
la XIX, 1858. Ca optiune fllologica a apar- 
tinut scolii latiniste. A scris Gramateca limbii 
romane, 1868, Premiul Societatii Academi- 
ce Romane. Personalitate reprezentativa a 
culturii romanesti, cunoscator a numeroase 
limbi (greaca, latina, ebraica, araba, siriaca, 
turca, persana, spaniola, italiana, germana, 
engleza, maghiara), posesor al celei mai bo- 
gate biblioteci particulare din Transilvania, 
pretioasa prin raritatile ei si care azi face 
parte din inventarul Bibliotecii Filialei Cluj 
a Academiei Romane. Membru fondator al 
Societatii Academice Romane (1866). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 187 



& 



31.10.2011 17:22:48 



Ciprian 




George Ciprian 



Victor Cirimpei 



Oscar Walter Cisek 




Ciprian, G(h)eorg(h)e nume la na§tere 
Gheorghe Pana Constantin 

modificat prin decret in anul 1950 in 
Gheorghe Constantinescu Ciprian 

(7.06.1883, Buzau - 8.05.1968, Bucure§ti) 
Dramaturg, actor si om de teatru, considerat 
precursor al teatrului absurd. A urmat scoala 
primara in satul Glodeanu-Silistea din apro- 
piere de Buzau, mutandu-se apoi impreuna 
cu mama sa la Bucuresti. Intre anii 1894 si 
1902 a studiat la Liceul Gheorghe Lazar, 
fiind coleg cu doi viitori important! scriitori, 
poetul Vasile Voiculescu si Dem Deme- 
trescu-Buzau (Urmuz de mai tarziu). Dupa 
liceu, se inscrie la Facultatea de Litere si 
Filosofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru 
ca, in final, sa urmeze Conservatorul la clasa 
lui Constantin Nottara, care-i remarca „m~ 
demanarea la condei". Debutul sau ca actor 
a avut loc in anul 1907 la Teatrul National 
din Craiova in piesa Rdzvan si Vidra de Bog- 
dan Petriceicu Hasdeu. Roluri in: Regele Lear, 
Insir-te mdrgdrite, Rdzvan si Vidra, Vlaicu Vodd, 
Bolnavul inchipuit, Georges Dandin. A jucat si 
in cateva filme de lung metraj: Independenta 
Romaniei (1912), Ndbdddile Cleopatrei (1925), 
O noapte furtunoasd (1942), Viata invinge 
(1951) si Brigada lui Ionut (1954). Piese de 
teatru: Omul cu mdrtoaga, 1927; Nae Niculae 
(1928), Capul de rdtoi (1938), Ioachim - priete- 
nulpoporului si Un lup mdncatde oaie (1947). In 
domeniul prozei a publicat doua volume de 
memorialistica: Cutia cu maimute si Mdscdrici 
si Mazgdlici. In anul 1996, Teatrul Municipal 
din Buzau a primit numele sau. 

Cirimpei, Victor 

(15.02.1940, Dragane§ti, Basarabia) 
Etnolog, folclorist, publicist. A absolvit 
Universitatea de Stat din Chisinau, Facul- 
tatea de Filologie. Specializare la Institutul 
de Literatura Universale Maxim Gorki din 
Moscova (1965-1967). Cercetator stiintific 
la sectorul de folclor al Institutului de Lim- 
ba si Literatura al ASM, azi Institutul de Fi- 
lologie. Lucrari: Folclorul si contemporaneitatea 



(1974), Realizdri ale folcloristicii moldovenesti 
timpurii (1978), Snoave si anecdote (1979), Ace 
pentru cojoace (1985), Soare nou rdsare (1990), 
Argumente Basarabe (2006, publicistica), 
Pdtdranii folclorice ale romanilor sovietici din 
Basarabia, stdnga Nistrului nordul Bucovinei 
nordul Transilvaniei Caucazul de Vest (2008). 
A participat la alcatuirea si redactarea cor- 
pusului de 1 6 volume Creatia populard mol- 
doveneascd (1975-1983), distins cu Premiul 
Dacia al Ministerului Culturii din Republica 
Moldova (1989). Este coautor al colectiilor 
de folclor din zonele Codri, Bugeac, nordul 
Moldovei, step a Baltilor, din Caucazul de 
Nord, Maramures si Tara Fagilor, al cule- 
gerilor de folclor Frumos e la sezdtoare, Cres- 
tomatie de folclor moldovenesc, al volumului de 
studii Genuri si specii folclorice (1972). Pentru 
participarea la intocmirea culegerii colective 
Cat li Maramuresul (pe baza grantului pre- 
zidiului Academiei de Stiinte a Moldovei) a 
fost distins cu Premiul Simion Florea Mari- 
an al Academiei Romane (1993). Distins cu 
titlul de Eminent al Invatamantului Public 
al Republicii Moldova (1989). 

Cisek, Oscar Walter 

(23.09.1897, Bucure§ti - 30.05.1966, Bucure§ti) 
Scriitor si critic de arta. German ca etnie. 
A studiat Istoria Artelor la Miinchen. A co- 
laborat la Ideea europeand, Contimporanul 
Gdndirea s.a. A scris eseuri de arta plastica: 
Theodor Aman, 1931; Eseuri si cronici plastice, 
1961. Ca scriitor s-a remarcat indeosebi in 
proza: Entmenschlichung (Dezumanizare) , 1921, 
expresionista; Unbequeme Liebe (Iubire inco- 
modd), 1932, Hamburg; Der Storm ohne Ende 
(Fluviulfdrd sfdrsit), 1937, Berlin - o epopee 
a Deltei Dunarii; Vor den Tor en (In fata porti- 
lor), 1950, Frankfurt - despre Tara Oasului; 
Reisigfeuer (Foe de vreascuri), ciclu compus din 
romanele Crisan, 1960, Premiul Academiei, 
si Horea, 1962, Premiul de Stat. A scris si 
poezie de influenta expresionista: Die andere 
Stimme (Vocea cealaltd), 1934, Dresda. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 188 



& 



31.10.2011 17:22:48 



Ciubuc 




Alexandru Ciubotaru §tefan Ciubotara§u 



Ciubotaru, Alexandru 

(20.02.1932, Cucuruzeni, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Institutul Agricol din 
Chisinau. Specializare la Institutul de Ge- 
netica al Universitatii din Lund, Suedia. 
Director al gradinii botanice din Chisinau, 
a proiectat intr-un nou perimetru asezarea 
speciilor si a obtinut statutul de institutie de 
cercetare. Contributii la cercetarea grami- 
neelor. A emis teoria homeostatica a dublei 
fecundari. Detine 12 brevete de inventie. 
Lucrari: Conceptia neoplazmogenezei zigotului, 
1972; Statutul morfofunctional al gametogenezei, 
1984; Evolutia si strategia reproducerii sexuate 
in lumea vegetala, 1993; Cariologia genului 
Zea L. r 2005. Distins cu titlul de Om Emerit, 
Ordinul Gloria Muncii in grad de Cavaler, 
Medalia Dimitrie Cantemir. Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Iasi. Membru al 
Academiei Internationale de Stiinte despre 
Natura si Societate din Rusia, membru al 
Societatii Geneticienilor si Amelioratorilor si 
al Societatii Botanistilor din RM, membru al 
Asociatiei Internationale a Biologilor, Sectia 
embriologia plantelor. Membru al Academi- 
ei de Stiinte a Republicii Moldova. 

Ciubotara§u, §tefan 

(21.03.1910, Lipovat, Vaslui - 
27.08.1970, Bucuresti) 

Actor, literat. Studii la Conservatorul de Arta 
Dramatica din Iasi (1933). Prestigioasa acti- 
vitate teatrala la Teatrul National din Iasi si la 
Teatrul Municipal Bulandra din Bucuresti. 
In film interpreteaza personaje principale si 
secundare caracterizate prin umor bonom 
si intelepciune de factum populara sau prin 
obtuzitate incrancenata, dar intotdeauna 
impresionante prin intensitatea trairii. De-a 
lungul anilor a publicat cu pseudonimul Ci- 
ciricea, colaborand la reviste precum Cadran 
(Iasi), Insemnari iesene (in 1936), Luceafarul 
(Iasi), Lumea-bazar (Iasi), Pagini moldovene 
(Iasi), Tot (Iasi), Teatrul (Iasi), Uzinuta cu umor 
(Vaslui), Vasluiul, Ziua etc. Roluri: Brigada lui 
Ionut (1954), Desfasurarea (1954), Mdndrie 



(1956), Eruptia (1957), O mica intamplare 
(1957), Pasdrea furtunii (1957), Rapa dracului 
(1957), Avalansa (1959), Telegrame (1959), 
Valurile Dundrii (1959), Furtuna (1960), 
Portretul unui necunoscut (1960), Setea (1960), 
A fost prietenul meu (1961), Omul de langa 
tine (1961), Porto-Franco (1961), Celebrul 702 
(1962), Cerul n-are gratii (1962), Lupeni '29 
(1962), La varsta dragostei (1963), Partea ta 
de vind (1963), Amintiri din copildrie (1964), 
Merii salbatici (1964), Pddurea spdnzuratilor 
(1964), Strainul (1964), Neamul Soimdrestilor 
(1965), Diminetile unui bdiat cuminte (1966), 
Golgota (1966), Subteranul (1967), Cerul incepe 
la etajul III (1967), Columna (1968), Legenda 
(1968), Sambdta mortilor (1968), Razboiul 
domnitelor (1969), Asteptarea (1970). Premiu 
la Festivalul Filmului de la Mamaia, 1964 
pentru rolul din filmul Strainul. Distins cu 
titlul de Artist al Poporului. 

Ciubuc, Ion 

(29.05.1943, Hadarauti, jud. Ocnita, Basarabia) 
Om politic. A absolvit Institutul Agricol din 
Odesa, in specialitatea economie agrara. 
A fost presedinte al Consiliului Colho- 
zurilor din rn. Briceni. Dupa absolvirea 
unor cursuri de specializare la Academia 
de Stiinte de pe langa CC al PCUS, a fost 
prim-vicepresedinte al Comitetului de Stat 
pentru Planificare din Moldova si sef al 
Departamentului de cercetari agricole din 
cadrul Institutului de Cercetari Stiintifice 
in Domeniul Agriculturii. Prim-viceminis- 
tru al Economiei Nationale al Moldovei 
(1990-1991), reprezentant permanent al 
Guvernului Republicii Moldova pe langa 
Cabinetul de ministri al URSS, prim-vice- 
ministru al Afacerilor Externe al Republicii 
Moldova (1991-1992), prim-viceministru al 
Economiei din Republica Moldova (1994). 
Prin hotararea Parlamentului Republicii 
Moldova din 1994 este numit in functia de 
presedinte al Curtii de Conturi. Prim-minis- 
tru al Moldovei (1997-1999). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 189 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Ciuca 





Alexandru Ciucurencu 



Ciuca, Mihai 

(18.08.1883, Saveni, jud. Boto§ani - 
20.02.1969, Bucure§ti) 

Medic bacteriolog. A urmat Facultatea de 
Medicina la Bucuresti, absolvita in 1907. 
Specializarea in domeniul bacteriologiei, 
igienei si bolilor infectioase a facut-o in 
cadrul institutelor conduse de Victor Babes 
si loan Cantacuzino din Bucuresti. Din 1 905 
lucreaza benevol in Laboratorul de Medi- 
cina Experimentala. Perioada 1907-1912 
o petrece lucrand ca preparator in acelasi 
laborator si ca medic la Spitalul Militar. 
Incepe sa faca diverse experimente singur 
sau in colaborare cu diversi cercetatori in 
imunologie sau clinica bolilor infectioase, cu 
referire in special la infectiile streptococice 
si tetanice. Este numit sef de sectie in Insti- 
tutul Dr. I. Cantacuzino in anul 1921, dupa 
ce se intoarce de la studii din Franta, de la 
Institutul Pasteur din Paris. Profesorul Ion 
Cantacuzino il recomanda in 1922 pentru 
a fi profesor de igiena la Facultatea de Me- 
dicina din Iasi, unde va sta timp de 12 ani. 
Participa la luarea si aplicarea masurilor de 
combatere a holerei. In perioada 1934-1962 
a fost profesor de bacteriologie la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti si numit sub- 
director al Institutului Dr. I. Cantacuzino, 
desfasurand, in paralel, o intensa activitate 
la Institutul de Seruri si Vaccinuri. Perioada 
1952-1963 o petrece la carma Catedrei de 
specializare si perfectionare a medicilor 
microbiologi (a alcatuit primele planuri, 
programe, metodologii si cursuri). A fost 
un pionier al tratamentului prin infectarea 
malarica al paraliziei generale progresive. 
Printre dusmanii sai s-au numarat tifosul 
exantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza, 
diferite boli tropicale la a caror cunoastere 
si combatere a participat hotarator. Numele 
sau este legat de primele vaccinari antiho- 
lerice, de eradicarea malariei, de biologia 
bacteriofagului (a descoperit fenomenul de 
lizogenie), de tratamentul prin impaludare 
al sifilisului nervos, de organizarea primului 



centru de malarioterapie si a Centrului 
National de Referinte pentru Bacteriofage la 
Bucuresti. A participat, in 1919, la Conferin- 
ta de Pace de la Paris, unde a sustinut idealul 
Marii Uniri. In 1966 este distins cu Premiul 
Fundatiei Darling pentru misiunile interna- 
tionale indeplinite din insarcinarea Ligii Na- 
tiunilor, iar, dupa al Doilea Razboi Mondial, 
ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii de pe 
langa ONU. Membru al multor academii si 
societati stiintince straine, secretar general 
al Comisiei Internationale de Malarie de 
pe langa Liga Natiunilor (1928-1938). Din 
1938 este membru al Academiei Romane, 
reinregistrat in 1 948 ca membru de onoare. 

Ciucu, George 

(12.07.1927, Cristian, Bra§ov - 
15.02.1990, Bucure§ti) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte, Sectia matematici, la Universitatea 
din Bucuresti. Profesor la Facultatea de Ma- 
tematica a aceleiasi universitati, specialitatea 
teoria probabilitatilor si statistica matema- 
tica si rector al universitatii. Contributii in 
domeniul modelarii probabilistice. Lucrari: 
Procese cu legdturi complete, 1960; Teoria proba- 
bilitatilor si statistica matematicd, 1963; Teoria 
jocurilor, 1965; Introducere in teoria asteptdrii, 
1967; Probabilitdti si procese stochastice, 2 vol., 
1978-1979. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1974), secretar general al ei 
(1974-1990). 

Ciucurencu, Alexandru 

(27.09.1903, Tulcea - 27.12.1977, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat pictura la Academia de Arte 
Plastice din Bucuresti cu profesorii George 
Demetrescu Mirea si Camil Ressu. Cursuri 
de Arte la Scoala de la Baia Mare. Profesor 
universitar la Bucuresti. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane din 1963. In 
prima perioada de creatie a pictat mai ales 
naturi moarte, nuduri si peisaje, care se re- 
marca prin armonie coloristica. Dupa 1944 
si-a schimbat tematica, realizand compozitii 
cu subiecte istorice sau sociale. A pictat si 
portrete ale unor personalitati culturale 
(Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, 
George Calinescu, Mihail Jora etc.) sau por- 
trete de muncitori si peisaje industriale. Lu- 
crari: Ana Ipdtescu, 1949; Epilogul rdscoalelor, 
1957; 1 Mai liber, 1958; Olga Bancic pe esafod, 
1959. I s-au decernat: Ordinul Muncii cla- 
sa I, 1948; Maestru Emerit al Artei din RPR, 
1956; Premiul Ion Andreescu, 1956; Steaua 
Republicii Populare Romane clasa a Ill-a, 
1959; Artist al Poporului, 1964. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 190 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Ciupe 



Ciugureanu, Daniel 

(9.12.1885, Sirauti, jud. Hotin, Basarabia - 
5/6.05.1950, Turda) 

Om politic si medic. A absolvit Medicina la 
Chisinau si a profesat la Chisinau, Hancesti, 
Vorniceni si Bucuresti (Spitalul Cantacuzi- 
no). A fost membru al Partidului National 
Moldovenesc, sustinator al unirii Basarabiei 
cu Romania. In 1918 a fost prim-ministru 
al Republicii Democratice Moldovenesti 
(independents). Dupa unirea Basarabiei cu 
Tara a fost ministru pentru Basarabia (fara 
portofoliu) in patru guverne (1918-1919). 
Arestat in 1950 la Bucuresti, a murit in de- 
tentie in acelasi an. 

Ciuhandu, Gheorghe 

(23.04.1875, Rosia, jud. Bihor - 
29.04.1947, Vata de Jos, jud. Hunedoara) 
Preot si publicist. A studiat Teologia la Arad 
si Cernauti. Profesor la Institutul Teologic 
Pedagogic din Arad, a imbracat haina pre- 
oteasca si a militat pentru apararea scolilor 
eparhiale romanesti. Lucrari: Scoala noastrd 
poporaldsi darea culturald, 1918; Reorganizarea 
mitropoliei ardelene, 1922; Papism si ortodoxism 
in Ardeal sau porfird si cunund de spini, 1922; 
Cum s-a fdcut unirea cu Roma, 1929; Bogomi- 
lismul si romdnii, 1933. Membru de onoare al 
Academiei Romane din 1946. 

Ciulei, Liviu 

(7.07.1923, Bucuresti - 25.10.2011, Bucuresti) 
Regizor. A studiat arhitectura, apoi teatrul 
la Conservatorul Regal de Muzica si Teatru 
din Bucuresti. A debutat ca actor in 1946, 
jucand rolul lui Puck in Visul unei nopti de 
vara la Teatrul Odeon. Ulterior s-a alaturat 
echipei Teatrului Municipal din Bucuresti 
(mai tarziu numit Teatrul Bulandra), unde a 
debutat ca regizor in 1957, punand in scena 
Omul care aduce ploaia de Richard Nash. In 
1961 a devenit celebru pentru o punere in 
scena total originala a piesei Cum vd place a 
lui Shakespeare. In 1965 a primit Premiul 
pentru regie la Festivalul de la Cannes pen- 
tru filmul Pddurea spdnzuratilor. A fost peste 
10 ani director artistic al Teatrului Bulandra. 
A lucrat in multe tari din Europa, precum si 
in Statele Unite ale Americii, Canada si Aus- 
tralia. A parasit Romania in 1980 si a fost 
director artistic al teatrului Tyrone Guthrie 
din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), 
iar din 1986, profesor de teatru la Columbia 
University si New York University in New 
York City. S-a intors in tara dupa 1989, re- 
gizand o serie de piese celebre. A fost numit 
director de onoare al Teatrului Bulandra ca 
un semn de recunoastere a talentului sau 




Aurel Ciupe 



pus in slujba scenei si ecranului romanesc. 
In 1996, UNITERi-a acordat premiul 
pentru intreaga activitate. Actor: In sat la 
noi (1951); Nepotii gornistului (1953); Alarmd 
in munti (1955); Valurile Dundrii (1959); 
Soldatifdrd uniformd (1960); Cerul n-are gratii 
(1962); Pddurea spdnzuratilor (1964), ecra- 
nizare dupa romanul Pddurea spdnzuratilor 
al scriitorului Liviu Rebreanu; Decolarea 
(1971); Dragostea incepe vineri (1972); Di~ 
mitrie Cantemir (1973); Ceata (1973); Mas- 
todontul (1975); Falansterul (1979); regizor: 
Valurile Dundrii (1959); Pddurea spdnzuratilor 
(1964); O scrisoare pierdutd (1977) - film TV; 
scenarist: Rdsare soarele (1954, in colaborare 
cu Mircea Bodianu si Paul Bortnovschi, re- 
gie Dinu Negreanu); Pasdrea furtunii (1957, 
regie Dinu Negreanu); O scrisoare pierdutd 
(1977) - film TV Membru corespondent al 
Academiei Romane (1992). 

Ciupagea, Ana 

(29.10.1865, Bucuresti - 26.02.1908, Bucuresti) 
Poeta si traducatoare. A absolvit Literele la 
Bucuresti, Arta Dramatica la Paris. Actrita a 
Teatrului National din Bucuresti. Influen- 
tata de Eminescu, scrie versuri romantice: 
Poezii, 1887, in Revista liter ard. A scris si pie- 
se de teatru: Virginia, 1892; Noaptea de Pasti, 
1895. A tradus teatru de Paul Ferrier, Char- 
les Favart, E. Legouve, Beaumarchais s.a. 
A fost printre putinele femei ale vremii care 
si-au exprimat personalitatea prin scris, fara 
sa fi provenit din randurile aristocratiei si 
fara sa fi avut in familie modele culturale. 

Ciupe, Aurel 

(16.05.1900, Lugoj - 18.07.1988, Cluj) 
Pictor. Este autorul a numeroase portrete 
compozitionale, naturi moarte si peisaje. 
A fost profesor la Institutul de Arte Plastice 
din Cluj si director al Muzeului Banatului. 
A studiat pictura la Bucuresti cu Ipolit 
Strambu si G.D. Mirea, la Iasi cu Octav 
Bancila, la Paris cu fratii Laurens, la Roma 
cu Umberto Coromardi. A fost profesor la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 191 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Ciuperca 





Nicolae Ciuperca (general) 



Alexandru Ciurcu 



Scoala de Arte Frumoase din Cluj, director 
al pinacotecii din Targu Mures (de unde a 
plecat in 1940 din cauza Diktatului de la 
Viena), custode al Muzeului Banatului din 
Timisoara, decan si rector al Institutului de 
Arta din Cluj. Lucrari: Peisaj, Fochist, Vas cu 
flori, Fata cufloare. 

Ciuperca, Nicolae 

(1856, Ra§inari - 1937, Sibiu) 
Maior. Participa ca voluntar la Razboiul de 
Independent!, 1877-1878, cu Regimentul 2 
linie, contribuind la capitularea lui Osman 
Pasa la 28 noiembrie 1877. Este decorat 
cu medaliile Trecerea Dunarii si Aparatorii 
Independentei. Ranit la Vidin, este decorat 
cu Medalia Comemorativa de Campanie, 
avansat plutonier, iar in 1879 plutonier-ma- 
jor. Urmarit de autoritatile austro-ungare la 
intoarcerea in sat, este obligat sa se inroleze 
in armata austriaca cu gradul de sublocote- 
nent. In noiembrie 1918, in varsta de 62 de 
ani, s-a pus la dispozitia Consiliului National 
Roman Sibiu fiind ales delegat la Adunarea 
Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 
1918. Activeaza ca ofiter de intendenta in 
cadrul resortului militar al Consiliului Diri- 
gent de la Sibiu pana in 1920, cand iese la 
pensie cu gradul de maior. La 9 mai 1927 
este decorat cu Medalia jubiliara de veteran 
de razboi, Medalia comemorativa al 50-lea 
an al Independentei Romaniei. 

Ciuperca, Nicolae 

(20.04.1882, Ramnicu Sarat - 
25.05.1950, Vacare§ti) 

General de corp de armata. A absolvit Scoala 
Superioara de Razboi si a primit comanda 
Armatei IV in 1940. A strabatut Basarabia si 
a trecut spre Odessa in august 1941. Deco- 
rat cu ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a. In 
urma incercuirii Armatei IV a fost trecut in 
rezerva in acelasi an. Dupa razboi a activat in 
organizatia legionara Graiul Sangelui. A fost 
arestat in 1948 si a murit in inchisoare. 



Ciurcu, Alexandru 

(1854, Sercaia, Fagara§ - 1922, Copaceni, Arge§) 
Inventator si ziarist. A absolvit Dreptul la 
Bucuresti. A fondat U Orient, devenit ulterior 
LTndependance Roumaine. Corespondent de 
razboi la 1877. Expulzat in 1885 din Roma- 
nia de Ion C. Bratianu pentru criticile aduse 
guvernarii liberale, s-a stabilit la Paris si a 
inventat propulsorul cu reactie Ciurcu-Bu- 
isson folosit pentru mici ambarcatiuni si 
drezina cu jet. A revenit in tara in 1889 si 
a condus ziarul Timpul (1890-1900). Fon- 
dator al Sindicatului Ziaristilor si Asociatiei 
Generale a Presei Romane. A organizat o 
ferma-model la Copaceni, Arges. 

Ciurea, loan 

(13.04.1878, Falticeni - 20.03.1943, Bucure§ti) 
Medic veterinar si parazitolog. A absolvit 
Scoala Superioara de Medicina Veterinara 
din Bucuresti (1902), urmand apoi studii 
de perfectionare la Berlin si Konigsberg 
(1910-1912). Dupa absolvirea studiilor, a 
lucrat ca medic veterinar la CFR Craiova 
(1902-1905), apoi la abatorul din Piatra 
Neamt (1905-1910). Revenit in tara in anul 
1912, si-a reluat postul la abator, conti- 
nuandu-si munca de cercetare inceputa 
in Germania. In acest timp a descoperit 
cistecercul de Taenia saginata in carnea vi- 
telor taiate, a semnalat Trichinella spiralis la 
pisica, Spiroptera sexalata la pore s.a. A des- 
coperit ciclul biologic al unei serii intregi de 
trematode si o serie de noi specii. In 1922 
devine profesor universitar la Facultatea de 
Medicina Veterinara din Bucuresti, unde 
a organizat cursuri si seminarii practice in 
Laboratorul de parazitologie. In paralel cu 
activitatea didactica si-a reluat munca de 
cercetare, cu deosebire asupra trematodelor, 
pe care le-a studiat din punct de vedere sis- 
temic si biologic, fiind printre primii care au 
aplicat metoda experimentala in parazitolo- 
gie. A efectuat studii de anatomie patologica 
la vaca si gaina (1908), ocupandu-se de 
bacteriile paratifice, de nematodele parazite 
la pisica si pore, dar mai ales de tremato- 
dele transmise prin alimentatia cu peste la 
mamifere, om si pasari (1911-1916). Consa- 
crarea sa pe plan international se datoreaza 
descoperirii la pesti a metacercarului infes- 
tant de Opistorchis felineus si reproducerea 
experimentala a dezvoltarii lui la animale 
domestice, corectand eroarea renumitului 
parazitolog elvetian E. Askenazy. Membru 
in Consiliul de administratie al pescariilor 
statului (1929-1931). Lucrari: Larvele de 
Diphyllobothrium latum la pestii din baltile 
Dunarii (1913); Prevenirea si combaterea mustei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 192 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Claudian 




Andrei Ciurunga 



columbace (1924) s.a. In 1927 este ales tnetn- 
bru corespondent al Academiei Romane, iar 
in 1939 membru al Academiei Leopoldine 
din Halle (Germania). 

Ciurunga, Andrei, 

nume la na§tere Robert Eisenbraun, 
a semnat §i Robert Cahuleanu 

(20.10.1920, Cahul, Basarabia - 
7.08.2004, Bucuresti) 

Poet. German dupa tata ca etnie. Refugiat in 
Romania cu familia dupa 1944. A absolvit 
liceul la Bolgrad, in 1938. Legionar, a stat 
multa vreme la inchisoare (1950-1954, 
1958-1964). Lucrari: Tartdul de salcie, 1940; 
Lacrimi pentru Basarabia, 1940; Poemele 
dezrobirii (1943, Chisinau); Cantece de dor 
si de rdzboi (1944, Chisinau); Vinov at pentru 
aceste cuvinte (1972); Argumente impotriva noptii 
(1976); Poeme cu umbra de gratii (1990); Poeme 
cu umbra de gratii (1990); Memorii optimiste - 
evocdri si versuri din inchisori (1992); Poeme din 
iad pentru ingeri (1996). 

Ciutac, Victor 

(2.01.1938, Sirauti, Briceni, Basarabia - 
18.01.2009, lasi) 

Actor. A absolvit Institutul de Arte la Chisi- 
nau. Actor la Teatrul National din Balti, la 
Teatrul Dramatic A. S. Puskin, apoi director 
artistic al Teatrului Mihai Eminescu din 
Chisinau. A jucat in teatru si film. Roluri 
in film: Poienele rosii, 1966; Mariana, 1967 
Ofiter in rezerva, 1971; Lautarii, 1971; Ulti- 
mul haiduc, 1972; Dimitrie Cantemir, 1973 
Podurile, 1973; Bdrbatii incdruntesc de tineri 
1974; Calul, pusca si nevasta, 1975; Pe urmele 
fiarei, 1976; Care pe care, \911; Povestea lui 
Fdt-Frumos, 1977; Hotarul din iunie, 1982 
Trecea o lebadd pe ape, 1982; Fiifericita, Mia, 
1 983; In zorii revolutiei, 1 984; Dansul efemer al 
dragostei, 1988; Corbiiprada n-o impart, 1988 
Durerea, 1989; Troita, 1991. Premiul Nati- 
onal al Cinematografiei Moldovei. Artist al 
Poporului din Moldova. 



Cizek, Eugen 

nume la na§tere Eugen Antoniu 

(24.02.1932, Bucuresti - 17.12.2008, Bucuresti) 
Profesor universitar. A absolvit Limbi 
Clasice la Bucuresti, si- a luat doctoratul in 
latina la Bucuresti si Lyon. A scris lucrari 
de specialitate foarte solide, apreciate in 
tara si strainatate: Evolutia romanului antic, 
1970; Seneca, 1972; L 'Epoque de Neron et 
ses controverses ideologiques (Epoca lui Nero si 
controversele ei ideologice), 1972, Leida; Tacit, 
1974; Structures et ideologies dans Pes vies des 
douze Cesars (Structuri si ideologii in Vietile celor 
doisprezece Cezari), 1977; Epoca lui Traian, 
1980; Neron, 1982, Paris; Secventd romand, 
1986; Mentalites et institutions politiques ro- 
maines (Mentalitati si institutii politice romane), 
1991, Paris; La poetique de Vhistoire chez Tacit 
(Poetica istoriei la Tacit), 1992, Paris. A tradus 
din Seneca si Petroniu, precum si Civilizatia 
romand de Pierre Grimal. 

Cizma§, loan 

(30.08.1930, Straja, Banatul Sarbesc - 
11.03.2003, Novi Sad) 

Gazetar. A absolvit Academia Pedagogica 
din Varset. A lucrat pentru emisiunile in 
limba romana de la Radio Novi Sad, Voivo- 
dina. A condus publicatia Cuvdntul romdnesc. 
Presedinte al Comunitatii Romanilor din 
Serbia si Muntenegru, presedinte al Ligii 
Social- Demo crate din Voivodina, membru 
in Parlamentul Voivodinei. A luptat pentru 
drepturile romanilor din Valea Timocului. 
Reprezentant al romanilor in Parlamentul 
Serbiei (din 2001). 

Claudian, Al 

(8.04.1898, Cernavoda, jud. Constanta - 
16.10.1962, Bucuresti) 

Filosof si poet. A absolvit Filosofia la Uni- 
versitatea din Bucuresti si s-a specializat la 
Sorbona. Social democrat ca optiune ideolo- 
gica. Adept al sociologiei in linia lui Dimitrie 
Gusti. Membru fondator al Facultatii de 
Filosofie a Universitatii din Bucuresti dupa 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 193 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Claymoor 




llie Cleopa 



Clo§ca 




al Doilea Razboi Mondial, alaturi de Mihai 
Ralea, Petre Andrei, Stefan Barsanescu 
s.a. A predat Sisteme sociologice. Lucrari: 
Cercetdri filosofice si sociologice, 1935; Originea 
sociald a filosofiei lui Auguste Comte, 1936; 
Cunoastere si suflet, 1 940; Antisemitismul si cau- 
zele luisociale. Schitd sociologica, 2000, postum. 
A publicat versuri in presa cu pseudonimul 
Anton Costin. 

Claymoor, nume la na§tere 

Mi§u Vacarescu a semnat §/Valreas 

(1843, Bucure§ti - 11.06.1903, Bucure§ti) 
Gazetar. Fiu al lui Iancu Vacarescu si unchi 
al Elenei Vacarescu. A tinut rubrica mon- 
dena la L 'Independence roumaine si Romdnul in 
perioada 1898-1910. A facutLiceul Louis le 
Grand la Paris. Spirit hedonist, a lasat, prin 
articolele sale mondene, imaginea Bucures- 
tiului de la finele veacului al XlX-lea si in- 
ceputul celui de-al XX-lea prin ceea ce avea 
pitoresc. In acest sens il precede pe Mateiu 
Caragiale. El este modelul lui I.L. Caragiale 
din schita High-Life. Lucrari: La vie a Buca- 
rest, 1882-1883. 

Cleopa, llie, prenume la na§tere Constantin 
(10.04.1912, Sulita, jud. Boto§ani - 
2.12.1998, Sihastria) 

Egumen, arhimandrit, staret si duhovnic la 
manastirea Sihastria, in Muntii Raraului. 
Este considerat un destin simbolic pentru 
ortodoxia romaneasca. Lucrari: Despre 
credinta ortodoxa, 1981; Predici la praznice im- 
pdrdtesti si sfintii de peste an, 1986; Predici la 
Duminicile de peste an, 1990; Valoarea sufletului, 
Galati, 1991; Urcus spre inviere (predici duhov- 
nicesti), 1992; Despre vise si vedenii, 1993. 

Climescu, Constantin 

(30.11.1844, Bacau - 6.08.1926, Iasi) 
Matematician. A studiat la Academia Dom- 
neasca si la Facultatea de Stiinte din Iasi, 
apoi la Scoala Normala Superioara din Paris, 
obtinand in 1870 licenta in matematica si in 
stiinte flzice. Dupa revenirea in Romania a 



fost numit, in septembrie 1871, profesor la 
Catedra de geometrie analitica si trigonome- 
trie sferica a Facultatii de Stiinte din cadrul 
Universitatii Al. I. Cuza din Iasi, pana la 
data de 1 aprilie 1909, cand s-a pensionat. 
A indeplinit functia de decan al Facultatii de 
Stiinte, apoi pe cea de rector al Universitatii 
Al.I. Cuza din Iasi in perioada 1901-1907. 
In paralel, intre 1884 si 1898 a fost profesor 
si la Scoala Normala Superioara din Iasi, 
innintata in 1874 cu scopul de a pregati ca- 
dre didactice pentru invatamantul secundar 
si primar. In 1883 a fondat revista Recreatii 
stiintifice, fiind apoi principalul ei sustinator. 
De asemenea, a fost si membru in colegiul 
de redactie al Gazetei matematice. A indeplinit 
functia de primar al municipiului Iasi in 
1921. Este autorul unei serii de manuale 
foarte utilizate in epoca: Algebra (1887) 
pentru licee si candidati la bacalaureat, Curs 
de aritmetica rationala (1890) pentru licee, 
Geometrie elementara (1891) pentru cursul se- 
cundar, Geometrie analitica (1898) si altele. Ca 
o recunoastere a meritelor sale didactice si 
stiintifice a fost ales membru corespondent 
al Academiei Romane (1892). 

Clochisner, Sofia 

(12.01.1949, Chi§inau) 

Fizician. A absolvit Universitatea de Stat din 
Chisinau (1971), specialitatea fizica teoreti- 
ca, fiind eleva lui I. Perlin. Doctor in stiinte 
fizico-matematice (1980), doctor habilitat 
(1994). Sefa de laborator la Institutul de 
Fizica Aplicata al ASM. Concomitent - pro- 
fesor invitat la universitatile din Berlin si 
Paris. Autoare a peste 150 lucrari stiintifice. 
Participanta la multiple congrese consacrate 
fizicii corpului solid (Italia, Spania, SUA, 
Israel, Moscova s.a.). 

Closca, nume la na§tere Ion Oarga 
(1747, Carpini§, jud. Alba - 1785, Alba lulia) 
Proprietar de mina de aur in Apuseni. Pore- 
cla i s-a dat pentru ca era foarte strangator. 
A atacat, venind dinspre Campeni, Abrud 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 194 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Coanda 




Constantin Coanda 



Henri Marie Coanda 



si Rosia Montana, impreuna cu Crisan si 
Horea, cu oaste taraneasca de stransura 
(tarani rasculati), in 1874, armata imperiala 
austriaca ajunsa la Brad, incercand sa pas- 
treze proprietea romaneasca asupra zonei 
aurifere si sa desfiinteze iobagia pentru 
romani. A murit tras pe roata. 

Coanda, Constantin 

(1857, Craiova - 1932, Bucure§ti) 
General de armata. Profesor de matematica 
la Scoala Nationala de Drumuri si Poduri. 
Prim-ministru (de fapt, a condus un Con- 
siliu de Ministri intre 24 octombrie-28 no- 
iembrie 1918) si ministru de Externe in 
timpul Primului Razboi Mondial (1918). 
Henri C. a fost al doilea dintre cei sapte fii 
ai sai. A fost ucis de o bomba pusa de un 
anarhist pe nume Max Goldstein. O strada 
din Bucuresti ii poarta numele. 

Coanda, Henri Marie 

(7.06.1886, Bucure§ti - 25.11.1972, Bucure§ti) 
Inginer, pionier al aviatiei, fizician, inventator 
al motorului cu reactie si descoperitor al 
efectului care ii poarta numele. Fiu al gene- 
ralului Constantin Coanda. Mama sa, Aida 
Danet, a fost fiica medicului francez Gustave 
Danet, originar din Bretania. A fost mai intai 
elev al Scolii Petrache Poenaru din Bucuresti, 
apoi al Liceului Sf. Sava (1896), unde a urmat 
primele 3 clase, continuand la Liceul Militar 
din Iasi (1899). Termina liceul in 1903, pri- 
mind gradul de sergent major si isi continua 
studiile la Scoala de Ofiteri de Artilerie, Ge- 
niu si Marina din Bucuresti. Detasat la un 
regiment de artilerie de camp din Germania 
(1904), este trimis laTechnische Hochschule 
(Universitatea Technica) din Berlin-Char- 
lottenburg. Pasionat de probleme tehnice 
si mai ales de tehnica aviaticii, construieste 
in 1905 un avion-racheta pentru armata 
romana. Intre 1907 si 1908 a urmat de 
asemenea cursuri universitare in Belgia, la 
Liege, si la Institutul Tehnic Montefiore. In 
1908 se intoarce in tara si e incadrat ofiter 



activ in Regimentul 2 Artilerie. Datorita firii 
sale si spiritului inventiv, care nu se impacau 
cu disciplina militara, a cerut si obtinut 
aprobarea de a parasi armata, dupa care, pro- 
fitand de libertatea recastigata, a intreprins o 
lunga calatorie cu automobilul pe ruta Ispa- 
han-Teheran-Tibet. La intoarcere pleaca in 
Franta si se inscrie la Scoala Superioara de 
Aeronautica si Constructii, nou-infiintata la 
Paris (1909), al carei absolvent devine in anul 
urmator (1910), ca sef al primei promotii de 
ingineri aeronautici. Cu ajutorul lui Gusta- 
ve Eiffel si al savantului Paul Painleve, care 
1-au ajutat sa obtina aprobarile necesare, a 
efectuat experimentele aerodinamice preala- 
bile si a construit in atelierul de carosaj al lui 
Joachim Caproni primul avion cu propulsie 
reactiva (de fapt un avion cu reactie fara elice, 
numit conventional Coanda-1910) pe care 
1-a prezentat la al doilea Salon International 
Aeronautic de la Paris (1910). In timpul unei 
incercari de zbor din decembrie 1910, pe ae- 
roportul Issy-les-Moulineaux de langa Paris, 
aparatul pilotat de el a scapat de sub control 
din cauza lipsei lui de experienta, s-a lovit de 
un zid de la marginea terenului de decolare 
si a luat foe. Din fericire a fost proiectat din 
avion inaintea impactului, alegandu-se doar 
cu spaima si cateva contuzii minore pe fata 
si pe maini. Pentru o perioada de timp a 
abandonat experimentele datorita lipsei de 
interes din partea publicului si savantilor 
vremii. In 1911, la Reims, prezinta un avion 
dublu motor cu o singura elice. Intre 1911 
si 1914 a lucrat ca director tehnic la Uzinele 
de Aviatie din Bristol, Anglia, si a construit 
avioane cu elice de mare performanta, de 
conceptie proprie. In urmatorii ani s-a intors 
in Franta, unde a construit un avion de re- 
cunoastere (1916) foarte apreciat in epoca, 
prima sanie-automobil propulsata de un 
motor cu reactie, primul tren aerodinamic 
din lume si altele. Coanda 1916 este ase- 
manator cu avionul de transport Caravelle, 
la proiectarea caruia a si participat. In 1934 
obtine un brevet de inventie francez pentru 
Procedeu si dispozitiv pentru devierea unui 
curent de fluid ce patrunde intr-un alt fluid, 
care se refera la fenomenul numit astazi 
efectul Coanda, constand in devierea unui 
jet de fluid care curge de-a lungul unui 
perete convex, fenomen observat prima oara 
de el in 1910, cu prilejul probarii motorului. 
Aceasta descoperire 1-a condus la importante 
cercetari aplicative privind hipersustentatia 
aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de 
sunet si altele. Inventeaza, in 1926, un nou 
material de constructie, beton-lemnul, folo- 
sit pentru decoratiuni (de exemplu, Palatul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 195 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Cobalcescu 




Grigore Cobalcescu 



Igor Cobileanschi 



Claudia Cobizev 




Culturii din Iasi, ridicat in 1926, este decorat 
in totalitate cu materialul sau), si pune la 
punct un dispozitiv de detectie a lichidelor 
in sol. E folosit in prospectarea petrolifera. 
Realizari: platforma mobila pentru expe- 
rimente aerodinamice. Dispozitivul era 
montat pe un tren, iar experimentele se des- 
fasurau in miscare, la o viteza de 90 km/h, 
pe linia Paris-Saint Quentin. Astfel a putut 
face determinari cantitative aeronautice, 
folosind un tunel de vant cu fum, o balanta 
aerodinamica si o camera fotografica speci- 
als, de conceptie proprie. Datorita acestor 
experimente a stabilit un profil de aripa 
functional pentru viitoarele sale avioane. 
Revine definitiv in tara in 1969 ca director al 
Institutului de Creatie Stiintifica si Tehnica 
(INCREST). In Golful ' Persic inventatorul 
roman construieste un echipament oceanic 
de depozitare a petrolului extras departe de 
malul marii. Membru al Societatii Regale de 
Aeronautica din Londra. Membru al Acade- 
miei Romane (1970). 

Cobalcescu, Grigore 

(22.09.1831, la§i - 21.05.1892, la§i) 
Geolog si paleontolog. A fost primul pro- 
fesor de geologie si mineralogie la Univer- 
sitatea din Iasi. Sub indrumarea lui s-au 
format invatati ca Dimitrie Brandza, Sava 
Athanasiu, Nicolae Leon, Grigore Antipa, 
Dimitrie Voinov, Emil Racovita si multi altii. 
Cobalcescu s-a remarcat si prin activitatea 
desfasurata in cadrul primei societati sti- 
intifice romanesti, Societatea Medicilor si 
Naturalistilor din Iasi, infiintata in 1868, si 
in cadrul Societatii Romane de Geografie, 
infiintata in 1875, printre ai carei initiatori 
si fondatori s-a situat. In 1889, alaturi de 
istoricul A.D. Xenopol si de alti entuziasti, 
devine membru fondator al Societatii Sti- 
intifice si Literare din Iasi. In discursul de 
receptie dezvolta teoria sa cu privire la origi- 
nea anorganica a petrolului si demonstreaza 
existenta legaturii stranse intre zacamintele 
de titei, masivele de sare si cutele anticlinale. 



A elaborat prima lucrare romaneasca de 
geologie, Calcarul de la Rdpidea (1862). O in- 
sula din arhipelagul Palmer (in Antarctica, 
la granita dintre Oceanele Pacific si Atlan- 
tic) ii poarta numele (Cobalcescou Island). 
Numele a fost propus de Emil Racovita, in 
timpul expeditiei sale cu vasul Belgica. Mem- 
bru al Academiei Romane (1886). 

Cobileanschi (Kobileanski), Igor 

(24.02.1974, Comrat, Republica Moldova) 
Regizor. Gagauz ca etnie. A absolvit Acade- 
mia de Teatru si Film, regie, la Bucuresti. 
A lucrat la Studioul Moldova Film, apoi 
la diverse televiziuni private, continuand 
colaborarea cu studioul Moldova Film. Spe- 
cializat in documentare: Sper Jura sperantd, 
1989; Gdoacea, 1990; Atatia oameni diferiti, 
OWH TV Studio, 2001 ; Cdnd se stinge lumina, 
scenariul, regia, Studioul de creatie al Minis- 
terului Culturii Europolis, 2006; Sasa, Grisa 
si Ion, Moldova Film, 2006 (Premiul Festiva- 
lului Producatorilor de Film de la Constanta; 
Premiul Audienza la Trieste Film Festival, 
Italia); Plictis si Inspiratie, 2008 (Premiul TIFF, 
Bucuresti). Membru al Uniunii Cineastilor 
din Moldova. 

Cobizev, Claudia 

(14.03.1905, Lozova - 28.04.1995, Chi§inau) 
Sculptor. A absolvit Scoala de Arte Plastice 
din Chisinau (1926-1931, eleva a lui A. Pla- 
madeala), specializare la Academia Regala 
de Belle Arte din Bruxelles si la Academia 
de Arte Frumoase din Bucuresti. A activat 
ca profesoara la Scoala de Arte Plastice 
din Chisinau. Tematica operei - femeia 
ca mama, gospodina, lucratoare. A expus 
sculpturi la Bucuresti, Chisinau, Bruxelles, 
Moscova. Premiul de Stat, 1968. 

Coca, Eugen(iu) 

(1893, Cure§nita, Basarabia - 

9.01.1954, Chi§inau) 

Compozitor. A invatat sa cante la vioara de 

la tatal sau, lautar la Soroca, si a cantat de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 196 



^ 



31.10.2011 17:22:49 



Cocea 



▼3 





Eugen Coca 



copil in orchestra populara a lui A. Poleakov. 
A absolvit Scoala de Muzica din Chisinau 
(vioara), apoi Conservatorul din Chisinau si 
a fost violonist in orchestrele din Eupatoria, 
Kostroma, Moscova, Rostov pe Don, apoi a 
fost violonist si dirijor la Chisinau, Akker- 
man. Lucrari: poemul simfonic Noptile in 
Crimeea si valsul Dragostea de viatd, 1917; 
Concerto grosso; doua suite moldovenesti; 
opera Pasdrea mdiastrd sau Printul Ionel si lupul 
nazdravan; tabloul simfonic Balalaica; Cvarte- 
tul pentru coarde nr. 1; Simfoniile nr. 1 si nr. 2; 
baletul Florile micutei Ida; comediile muzicale 
Semnalele de pe planeta Marte si In tara cani- 
balilor; suita corala Doina (1949); Simfonia de 
primdvard (pentru vioara si orchestra, 1949); 
poemul simfonic Codrul (1950); Cvartetul 
pentru coarde nr. 2; romante, coruri, lieduri, 
piese pentru pian, pentru vioara si pian, 
muzica pentru spectacole si film. Maestru 
Emerit al Artelor din Republica Moldova. 
O scoala din Chisinau si o strada din Buiu- 
cani ii poarta numele. 

Cocea, Alice, nume la na§tere Alice Mille 
(28.07.1899, Sinaia - 
2.07.1970, Boulogne-Billancourt, Franta) 
Actrita. Aromanca. Verisoara a lui N.D. 
C, fiica a lui Constantin Mille. A studiat la 
Conservatorul de Arta Dramatica din Paris si 
s-a afirmat la Paris. Roluri in filme: Mon gosse 
de pere (1930), Marions-nous (1931), Nicole et 
sa vertu (1931), Delphine (1931), A tout coeur 
(1931), Greluchon delicat (1934), La princesse 
de czardas, regia Andre Beauclair (1934), 
Le joueur (1962), Striptease (1963), La ronde, 
scenariu Jean Anouilh, regie Roger Vadim, 
alaturi de Jane Fonda (1964). Majoritatea fil- 
melor s-au difuzat si in SUA si au beneficiat 
de cronici de prestigiu in The New York Times. 

Cocea, Dina 

(27.11.1912, Bucure§ti - 27.10.2008, Bucure§ti) 
Actrita. Este fiica scriitorului N.D. Cocea. 
A absolvit studiile de actorie la Paris, unde 
verisoara tatalui sau, Alice, era actrita. 



Debutul teatral a avut loc la Paris, in 1934, 
si la Teatrul Comedia din Bucuresti, in 
1935, in piesa Adevaratul Iacob, alaturi de 
George Timica. A aparut pe marile ecrane 
prima data in 1939 in O noapte de pomind. 
Intre 1941 si 1949 a fost director la Teatrul 
Nostru si la Studioul Teatrului Nostru. 
In perioada 1952-1962 a fost decan al 
Facultatii de Teatru. Incepand din 1956 a 
reprezentat Romania la congrese interna- 
tionale sau la manifestarile organizate de 
ONU si UNESCO. Intre 1979 si 1989 a 
fost presedinta a Asociatiei Oamenilor de 
Arta din Institutive Teatrale si Muzicale. 
De-a lungul timpului a jucat in peste zece 
filme de lung metraj, a avut peste o suta 
de roluri in spectacole de teatru, teatru 
radiofonic si teatru pentru televiziune. 
A avut o prodigioasa activitate eseistica si 
publicistica, scriind nenumarate articole de 
sinteza, critica si cronica dramatica in presa 
de specialitate autohtona si straina. Roluri: 
O noapte de pomind (1939), Cartierul Veseliei 
(1964), Neamul Soimarestilor (1964), Ciprian 
Porumbescu (1972), Stefan eel Mare - Vaslui 
1475 (197 '4) , Muschetarul romdn (1975), Au- 
rel Vlaicu (1977), Iancujianu haiducul (1980), 
Cantec pentru fiul meu (1980), A tac in biblio- 
tecd (1992). Din 2001 - societar de onoare 
al Teatrului National din Bucuresti. Doctor 
Honoris Causa al Universitatii de Arta Tea- 
trala si Cinematografica din Bucuresti. 

Cocea, Dinu 

(22.09.1929, Peri§, jud. Ilfov) 
Regizor de film. Var cu Dina C. A absolvit 
Institutul de Arta Teatrala si Cinematogra- 
fica la Bucuresti. A lucrat mult cu Eugen 
Barbu ca scenarist, ori s-a bazat pe cartile 
acestuia pentru scenarii. Stabilit in Franta in 
1985. Filme: regie - Haiducii (1965,); Razbu- 
narea haiducilor - si scenariul (1968); Rapirea 
fecioarelor - si scenariul (1968); Haiducii lui 
Saptecai (1970); Sdptdmana nebunilor - si sce- 
nariul (1971); Zestrea Domnitei Ralu (1971); 
Parasutistii (1972); La Revolte des Haidouks 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 197 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Cocea 





(1972) - serial TV; Stejar, extremd urgentd 
(1973); Nu opriti ventilatorul (1976); Lantul 
neglijentelor (1976); Instanta amdnd pronuntarea 
(1976); Ecaterina Teodoroiu (1979); Iancujianu, 
zapciul - si scenariul (1980); Iancujianu, hai- 
ducul - si scenariul (1981). Desi n-a fost ono- 
rat cu multe premii, nici unul dintre filmele 
sale n-a avut sub 4 milioane de spectatori. 

Cocea, N(icolae) D. 

(29.11.1880, Barlad - 1.02.1949, Bucuresti) 
Publicist si scriitor. Familie de aromani. 
Bunicul sau, fiica si cei doi baieti ai lui au 
venit in tara din Macedonia si s-au stabilit in 
Moldova. Studii universitare la Bucuresti si 
Paris. Principalul animator al unor publicatii 
de stanga: Viata sociald, Facia, Viitorul social, 
Chemarea, Era noud, Reporter. Bun pamfletar. 
A participat la revolutia din Rusia, 1917, si 
1-a cunoscut pe Lenin. Antiregalist, a facut 
inchisoare pentru scrieri satirice la adresa 
regelui Carol al II-lea. Dupa al Doilea Raz- 
boi Mondial a fost vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor. A scris romane satirice: Vinul de 
viata lungd, 1931, tradus in franceza in 1989, 
postum; Nea Nae, 1935. 

Cocea, Sofia 

(15.06.1839, Falticeni - 27.10.1861, Vaslui) 
Publicists, poeta, traducatoare. Matusa a lui 
N.D. C. (sora a tatalui). A absolvit Scoala 
Centrala din Iasi, a fost profesoara la Vaslui. 
La treisprezece ani a tradus piesa Maria sau 
Mustrdrile de cuget a unei mame de Al. Duval. 
A colaborat la Steaua Dundrii si s-a mani- 
festat ca unionista, fiind apeciata de Mihail 
Kogalniceanu si Vasile Alecsandri, dar detes- 
tata de Gh. Asachi. Un volum s-a publicat 
postum: Operile doamnei Sofia Crisoscoleu, 
ndscutd Coce, 1862. 

Cocheci, Vasile 

(24.10.1922, Balteni, jud. Gorj - 

8.06.1996, Timisoara) 

Chimist. A absolvit Chimia Industrials la 

Bucuresti si a fost profesor la Catedra de 

chimie fizica si analitica a Politehnicii din 



Timisoara. A avut contributii in domeniul 
calitatii apelor, tratarii si epurarii lor. A con- 
tribuit la infiintarea si organizarea Institutu- 
lui de Cercetare si Proiectare pentru Epura- 
rea Apelor Reziduale. Are 31 de brevete de 
inventie in domeniu. Membru al Consiliului 
National pentru Protectia Mediului Incon- 
jurator. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1991), membru al Academiei de 
Stiinte din Georgia. 

Coculescu, Nicolae 

(1866, Craiova - 5.11.1952, Bucure§ti) 
Astronom. Tata al lui Serban C., care a sem- 
nat, in Franta, cu pseudonimul Pius Servien. 
A absolvit Matematica la Universitatea din 
Bucuresti, apoi la cea din Paris. Urmeaza 
o perioada de specializare la Observatorul 
astronomic din capitala Frantei (1890), unde 
ramane pana in 1895, desfasurand, in tot 
acest timp, o remarcabila activitate stiintinca. 
Participa astfel la observarea, in Senegal, a 
eclipsei de Soare din 1893, publicand studii 
valoroase si obtinand fotografii remarcabile. 
In 1895 devine doctor la Sorbona, cu o teza 
de mecanica cereasca, reusind sa analizeze si 
sa determine, cu o metoda proprie, efectele 
perturbatoare pe care le exercita o planeta 
asupra altei planete (rezultat citat de mari 
savanti, printre care Henri Poincare). S-a 
ocupat si de fotosfera solara, de asemenea 
de refractia astronomica. Profesor de astro- 
nomie si mecanica cereasca la Universitatea 
din Bucuresti, 1895-1937, un timp fiind si 
decan al Facultatii de Stiinte (1928-1932). 
A intemeiat, in 1908, Observatorul As- 
tronomic din Bucuresti si 1-a dotat cu 
instrumentele necesare. A initiat publicatiile 
astronomice ale Observatorului si a fost un 
membru pretuit al Uniunii Astronomice 
Internationale (UAI). Lucrari: Sur le developp- 
ment approche de lafonction perturb atrice, 1894; 
Curs de mecanica cereasca, 1905. O strada din 
Craiova si un concurs interjudetean de ma- 
tematica ii poarta numele. 

Coculescu, §erban Piu 

a semnat Pius Servien 

nume la na§tere Piu-§erban Coculescu 

(1902, Bucure§ti - 1953, Paris) 
Filosof si estetician. Fiu al lui Nicolae C. Si-a 
luat licenta in Litere la Sorbona. A absolvit 
apoi Scoala de Ofiteri de Artilerie la Timi- 
soara. S-a intors la Paris si a fost profesor 
la College de France si cercetator la CNRS. 
S-a ocupat de teoria probabilitatilor, funda- 
mentele matematicii, relatia dintre acustica 
si estetica, relatia dintre limbajul stiintific si 
limbajul poetic. A creat o teorie matematica 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 198 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Codreanu 




Nicolae Coculescu 



Alexandru Codarcea 



a ritmului, vizand o transcriere matematica 
a ritmurilor, in primul rand a ritmului din 
poezie. Este considerat precursorul lingvis- 
ticii matematice. Lucrari: Essai sur les rythmes 
toniques dufrancais, 1925; Lyrisme et structures 
sonores: nouvelles methodes d' analyse des rythmes 
appliquee aAtala de Chateaubriand, 1930; Prin- 
cipes d'esthetique: problemes d'art et langage des 
sciences, 1935; Base physique et base mathema- 
tique de la theorie des probabilites, vers une nou- 
velle forme de la theorie, 1942; Mathematiques et 
humanisme: le rythme, les rythmes de timbre dans 
la poesie grecque, sur les methodes de critique tex- 
tuelle du type Lachmann-Quentin, 1942; Science 
et poesie, 1947; Hasard et probabilites, 1949. 

Codarcea, Alexandru 

(12.01.1900, Var§et, Banatul Sarbesc - 
28.05.1974, Bucuresti) 

Geolog, membru titular al Academiei Roma- 
ne din 1955. A fost profesor de mineralogie 
si petrografie la Institutul de Petrol, Gaze 
si Geologie din Bucuresti. Autor al unor 
importante lucrari cu privire la rocile bana- 
titice, la geologia petrografica si la tectonica 
muntilor Carpati. Lucrari: Studiul geologic si 
petrografie al regiunii Ocna de Fier-Bocsa Mon- 
tana, 1931; Date noi asupra tectonicii Banatului 
meridional si a Platoului Mehedinti, 1940. 
Membru al Academiei Romane (1955), pre- 
sedinte al Sectiei de geologie si geografie a 
Academiei Romane (1959-1966). 

Codreanu, Corneliu Zelea 

V. Zelea-Codreanu, Corneliu 

Codreanu, Lizica (Lyzica), nume la na§tere 
Simionescu, casatorita Fontenoy 
(30.06.1901, Bucuresti - 1958, Paris) 
Balerina. A absolvit, ca si sora ei r Irina, de- 
venita sculptorita (a lucrat in atelierul lui 
Constantin Brancusi) Scoala de Belle Arte 
din Bucuresti. A fost actrita la Teatrul Carol 
din Bucuresti, in compania lui Ion Manu, 
Maria Filotti, Petre Sturdza. In 1919 a inter- 
pretat, la Teatrul Eforia, dansuri de caracter 



alaturi de Marioara Voiculescu, interpretate 
la vioara de I. C. Nottara. A fost angajata de 
Diaghilev pentru trupa sa si a plecat la Paris. 
Primele spectacole au fost la Closerie de 
Lilas. A cunoscut-o, prin intermediul surorii 
sale si a lui Brancusi, pe Sonia Delauney (ba- 
sarabeanca la origine, acesta e pseudonim), 
care facea costume pentru balet si a dus-o la 
trupa Diaghilev. Brancusi insusi a creat pen- 
tru ea costumul cu care a interpretat balet de 
avangarda pe muzica lui Erik Satie, si el pri- 
eten cu Brancusi. Intra in cercul lui Fernand 
Leger r Max Jacob, Guillaume Apollinaire. II 
cunoaste in atelierul lui Brancusi pe Marcel 
Mihalovici, care va compune muzica de ba- 
let pentru ea (Une vie de Polichinelle) . A dansat 
dansuri romanesti in stil cubist pe coregrafia 
lui Mihail Larionov (trupa Diaghilev). A ju- 
cat in filmul Le Petit Parigot, 1923. 

Codreanu, Mihail 

(25.07.1876, lasj - 23.10.1957, Bucuresti) 
Poet. A absolvit Filologia, Filosofia, Conser- 
vatory si Dreptul la Iasi. Profesor de dictie, 
critica si psihologie teatrala la Conservatorul 
din Iasi r rector (1933-1939). A fost director 
la Teatrul National din Iasi (1919-1923); 
director la revista Insemnari iesene. Debuteaza 
in literatura cu versuri in Lumea ilustrata 
(1891). A facut parte din cercul Vietii roma- 
nesti. Considerat maestru al sonetului. Inspi- 
ratia sa este peisagistica si sentimentala. Este 
eel mai prolific sonetist roman. Volumele 
sale de poezii sunt: Diafane (1901), Din cdnd 
in cdnd (1903), Statui (1914), Cdntecul desertd- 
ciunii (1921), Turnul din fildes (1929), Statui. 
Sonete si evaddri din sonet (1939). Membru 
corespondent al Academiei (1942, exclus 
1948, reconfirmat 1990), Premiul National 
pentru Poezie, 1925; Cavaler al Ordinului 
Palmes Academiques al Academiei Franceze 
(1921), a primit Legiunea de Onoare a Fran- 
tei (1929). 

Codreanu, Nicolae 

(1832, Leu§eni, Basarabia - 1912, Chisjnau) 
Iluminist al Basarabiei. Fiu de mosier. A ab- 
solvit liceul gubernial din Chisinau (1857) 
si sectia nzico-matematica la Universitatea 
din Odessa. Dupa zece ani de profesorat 
in licee din Crimeea (inclusiv - director 
de scoala), a fost invitat la Chisinau, unde 
a fondat (1873) si condus (timp de 30 ani) 
Liceul Real. Este si fondatorul Gimnaziului 
Industrial. A creat prima societate stiin- 
tifica - Comisiunea Arhivelor (23 august 
1898) - si a organizat primele ei publicatii. 
A fost curatorul liceelor din Basarabia, a 
stimulat accesul tineretului autohton la 
invatamantul secundar (este si autor al unui 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 199 



& 



31.10.2011 17:22:50 



Codreanu 




Radu Codreanu 



Andrei Codrescu 



Constantin Codrescu 




Dictionar special pentru elevii moldoveni). 
A condus proiectarea si zidirea edificiului 
Liceului Real (ulterior liceul Alecu Ruso, iar 
dupa al Doilea Razboi Mondial Blocul nr. 1 
al Universitatii de Stat din Chisinau). 

Codreanu, Radu 

(4.09.1904, Tulcea - 11.02.1987, Bucure§ti) 
Biolog si citolog. A urmat cursurile lice- 
ului Gheorghe Lazar din Bucuresti, unde 
a inflintat Societatea Stiinta, in care si-a 
manifestat ideile evolutioniste. Intre 1923 si 
1926 urmeaza cusurile Facultatii de Stiinte 
din Bucuresti. Isi ia licenta in 1927. O de- 
osebita influenta asupra formarii sale ca 
biolog au avut-o Andrei Popovici Baznosanu 
si Dimitrie Voinov. In aceasta perioada vine 
in contact cu ilustre personalitati ale biolo- 
giei romanesti si franceze: Ion Cantacuzino, 
Paul Bujor, Grigore Antipa, Ion Borcea, 
Mihai Ciuca, Al. Ciuca, Gh. Zotta, C. Io- 
nescu-Mihailesti, loan Ciurea, M. Caullery, 
Ch. Perrez, F. Mesnil, O. Dubosq, L. Leger. 
Incepe studii parazitologice. Se ocupa de 
microsporidiile insectelor din ordinul Ephe- 
meroptera. Cu aceste studii isi da doctoratul 
in Stiinte Naturale in 1939 la Facultateea de 
Stiinte din Paris sub indrumarea lui Maurice 
Caullery. In 1930 este transferat la Institutul 
de Speologie al Universitatii din Cluj-Napo- 
ca. Aici colaboreaza cu Emil Racovita, caruia 
li succede la Catedra de Biologie Generala. 
Activitatea sa dureaza pana in 1945, cand 
revine la Catedra de Biologie Generala. In 
1949 trece la Catedra de zoologie a never- 
tebratelor, unde functioneaza pana in 1 974. 
A scris peste 200 de lucrari stiintifice, multe 
din ele fiind deschizatoare de drumuri noi 
in biologie: despre studiul protozoarelor 
parazite la nevertebrate; patologia insecte- 
lor - patobiologia; taxonomia si zoogeografia 
unor viermi tubelariati si al unor grupe de 
crustacee. A fost ales (in 1974) membru al 
Academiei Romane. Membru al Societatii 
Franceze de Zoologie. 



Codrescu, Andrei 

nume la na§tere Andrei Perlmutter 

(20.12.1946, Sibiu) 

Ziarist si prozator. Emigrat in Statele Unite 
ale Americii in 1966. Colaborator regulat al 
radioului public din SUA (National Public 
Radio, New York). Dupa 1989 a revenit in 
Romania in calitate de corespondent pentru 
ABC Nightline. A descris aceasta experienta 
in The Hole in the Flag, 1989, declarata de 
The New York Times „cartea anului". Urma- 
toarea carte, The Blood Countess, 1995 a fost 
bestseller. A mai publicat: Selected Poems. 
1970-1996, 1996; The Dog with the Chip in 
His Neck: Essays from NPR and Elsewhere, New 
York, 1996. Premii: National Endowment 
for the Arts Fellowship for Poetry, Editing 
and Radio; the General Electric Foundation 
Poetry Prize; the Peabody Award for the PBS 
version of Road Scholar si ACLU Freedom 
of Speech Award, 1995. 

Codrescu, Constantin 

(5.09.1931, Hu§i) 

Actor. In 1951 a absolvit Institutul de Teatru 
din Bucuresti. Actor la Teatrul Mic. Intre 
1976 si 1989 este profesor la Institutul de 
Teatru din Targu-Mures. Este si cetatean 
de onoare al acestui municipiu. Apoi a fost 
director la Teatrul Municipal din Braila. Ro- 
luri: in film - Nepotii gornistului, 1953; Rasare 
soarele, 1954; Moara cu noroc, 1955; Pustiul, 
1962; Subteranul, 1967; Haiducii lui Saptecai, 
1970; Pistruiatul, 1973; Bietul Ioanide, 1979; 
Vlad Tepes, 1979; Un oaspete la cina, 1986; 
Martori disparuti, 1988; Doi haiduci si-o crds- 
mdrita, 1993; Trenul vietii, 1998; in teatru - 
A treia caraveld, Aix Nebunul, Angajare de clovn, 
Antigona, Broastele, Castelul palarierului, Doi ti- 
neri din Verona, Cheile orasului Breda, Chipul lui 
Dumnezeu, toate la emisiunea Teatru Radio- 
fonic. A facut si scenografle pentru Teatrul 
Bulandra: Noaptea la Madrid de D. Ceccaldi, 
Paharul cu apa de E. Scribe s.a.; regie: Cdntecul 
lebedei de Cehov. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 200 



& 



31.10.2011 17:22:50 



Cojocaru 




Theodor Codrescu 



Ion Codru-Dragu§anu 



Ion Cojar 



Codrescu, Theodor 

(1.04.1819, la§i - 23.03.1894, la§i) 
Editor, redactor, tipograf, traducator si 
prozator. A infiintat tipografia Buciumul 
roman, prin intermediul careia a sprijinit 
Unirea Principatelor Romane. A fost redac- 
tor la multe ziare, tiparind, in ziarul Buciumul 
roman, pentru prima oara, epopeea Tiganiada 
de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istori- 
ca Plaiesul Logofat mare, 1846. A facut prima 
traducere din Romania din literatura ameri- 
cana: Coliba luiMos Toma, dupa H.B. Stowe, 
1853. A scris Dictionar franceso -roman, 2 vol., 
1859 si Dictionar germano -roman, 2 vol., 
1875. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1886). 

Codru, Anatol 

(1.05.1936, Molovata Noua, Basarabia - 
17.08.2010, Chi§inau) 

Regizor si poet. A absolvit Facultatea de Lite- 
re la Universitatea din Chisinau si Institutul 
de Cinematografie, sectia regie, la Moscova. 
A fost regizor la studioul Moldova Film. 
Specializat in film documentar. Filmografie: 
Tranta, 1968; Biografie, 1969; Alexandru Pld- 
mddeald, 1969; Backus, 1969; Arhitectul Sciusev , 
1970; Din indemnul talentului, 1971; Dimitrie 
Cantemir, 1971; Vasile Alecs andri (regia), 1972; 
Carnetul de partid, 1973; Biografia cdntecului, 
1973; Ion Creanga (scenariu), 1973; Plai 
reinnoit, 1978; Neam de pietrari, 1975; Balada 
prietenului meu, 1978; Visul vietii mele, 1980; 
Letopisetul destinului nostru, 1981; Puskin in 
Moldova, 1982; Te salut, noua generatie, 1983; 
In constelatia fraternitatii, 1984; Talancuta, 
1986; Cronica familiei Bologan, 1987; Sunt 
scuzati martorii, 1988; Eu, Nicolai Costenco, 
1989; Mihai Eminescu, 1992; Ion Creanga, 
1998. Volume de versuri: Indaratnicia pietrei 
(1967), Feciori (1971), Portret in piatrd (1978), 
Piatra de citire (1980, Mitul personal (1986), 
Ruperea din nefiinta (1999), Piatra insine (2003, 
Bucuresti), Orga de piatra (2004) etc. Distins 
cu titlul de Maestru al Artei din Republica 
Moldova, Premiul de Stat al Republicii 



Moldova, Ordinul Republicii. Presedinte al 
Uniunii Cineastilor din Moldova. Membru 
de onoare al Academiei Internationale de 
Film Nika din Rusia. Membru de Onoare al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Codru-Dragusanu, Ion 

nume la na§tere Ion Germaniu 

(9.11.1818, Dragu§, jud. Bra§ov - 
26.10.1884, Sibiu) 

Scriitor. Spirit enciclopedist. A fost secretar 
la o familie boiereasca. A calatorit la Viena, 
Milano, Roma, Paris, Londra, prin Germa- 
nia, la Petersburg. A participat la revolutia 
de la 1848. Este numit in Comisia Filologica 
de la Sibiu. Vicecapitan de Fagaras, secretar 
al Comitetului averilor manastiresti, vice- 
presedinte al Despartamantului Fagaras al 
ASTRA si presedinte al Sedrei orfanale din 
Fagaras. Se ocupa de infiintarea scolilor in 
limba nationala, de luminarea oamenilor. 
Inspirat de filosona rationalista a iluminis- 
mului, arata ca a sosit „timpul luminarii si 
al desmortirii". A scris epistole, memorii 
(Peregrinul transilvan, 1865), fiind considerat 
primul calator modem al literaturii romane. 

Cojar, Ion 

(9.01.1931, Bistrita Nasaud) 
Regizor de teatru. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematogranca din Bucu- 
resti, unde este in prezent profesor. A lucrat 
la Teatrul National din Bucuresti ca regizor, 
apoi director, dar a colaborat si cu alte 
teatre (Bulandra, Opera Romana). A facut 
si regie de film. Roluri in: Mere rosii, 1976; 
Salutari din Agigea, 1984; Cuibul de viespi, 
1986; Ambasadori cautdm patrie, 2003. Are 
la activ peste o suta de spectacole regizate, 
dintre care 30 au primit premii la festivaluri 
internationale si nationale. 

Cojocaru, Alina 

(27.05.1981, Bucure§ti) 

Balerina. A studiat la Scoala de Balet din 

Kiev. In 1997 a obtinut Prix de Lausanne, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 201 



^ 



31.10.2011 17:22:50 



Cojocaru 




fetMl 




Alina Cojocaru 



George Cojocaru 



Teodosie Cojocaru 



Alexandru Cojuhari 



care presupunea o specializare la Royal Bal- 
let la Londra. A fost angajata in corpul de 
balet la Royal Ballet si solista a Baletului din 
Kiev. Din 2001 prim-solista a Royal Ballet 
din Londra. Roluri: Kitri (Don Quijote), Au- 
rora, Printesa Fiorina (Frumoasa din Pddurea 
Adormitd), Cenusareasa, Clara (Spdrgdtorul de 
nuci), Coppelia, Giselle Odette (Lacul lebede- 
lor). A sustinut spectacole pe marile scene 
ale lumii, din Australia si Americi pana la 
Paris si Kiev. Distinsa cu Ordinul Steaua 
Romaniei, 2002. 

Cojocaru, George 

(18.06.1937, Bucure§ti) 

Economist. Consilier in Ministerul de Ex- 
terne pentru Asia, Oceania si tarile Americii 
Latine, director al diviziei Americii Latine, 
director general al Romanoexport, secretar 
general si director al Camerei de Industrie 
si Comert a Romaniei, director general al 
ROMEXPO, presedinte al ROMINVEST, 
presedinte al Adunarii generale a prese- 
dintilor Camerelor Regionale de Comert si 
Industrie (cuprinzand Austria, Ungaria, Tur- 
cia, Japonia, SUA, Coreea, India, Thailanda, 
Singapore, Egipt, Iran). Distins cu Marele 
Ordin pentru Merit, clasa Argint, al Austriei, 
ordinul danez Ridderordeners Kapitel, Ordi- 
nul Steaua Romaniei. 

Cojocaru, Teodosie 

(1879, Chi§inau - 23.01.1941, Chi§inau) 
Primar al Chisinaului. Unul dintre liderii mi- 
litari ai Sfatului Tarii. In 1918 detine functia 
de director general al Razboiului in Guvernul 
Republicii Democratice Moldovenesti. De- 
putat in Parlamentul Romaniei si primar al 
orasului Chisinau intre 1919 si 1920. Arestat 
de ucraineni in 1940, a murit la inchisoarea 
din Chisinau. 

Cojuhari, Alexandru 

nume la na§tere Cojocaru 

(1935, Cau§eni, Basarabia) 

Jurist. A absolvit Facultatea de Drept a 

Universitatii de Stat a Moldovei. Doctor 



habilitat (docent) in specialitatea drept civil. 
Profesor si sef de catedra la Facultatea de 
Drept a Universitatii din Chisinau. Membru 
al Comisiei guvernamentale si parlamentare 
de elaborare a noului Cod de procedurd civild 
al Republicii Moldova, adoptat in 2003, si al 
grupului de lucru privind Codul de procedurd 
civild pentru statele CSI (din 2001, cu sediul 
la Sankt Petersburg). Membru al Consiliului 
Stiintific Consultativ de pe langa Curtea 
Suprema de Justitie. Participa la intalniri 
europene de profil. Lucrari: Problemele teoriei 
si practicii privind dreptul la apararea judiciard 
de actiune civild, 1991. Membru al Asociatiei 
Internationale de Drept Procesual, Roma. 
Distins cu Medalia Meritul Civic. 

Colac, Tudor 

(10.03.1948, Dumeni, Ucraina) 
Folclorist, etnolog, publicist, regizor. A ab- 
solvit Facultatea de Filologie si Jurnalism si, 
ca asociat, Facultatea de Arte Frumoase a 
Universitatii de Stat din Moldova. Redactor 
la Radiodifuziunea Moldoveneasca, sef de 
sectie, apoi director al Centrului National 
de Creatie Populara al Ministerului Culturii 
(1980-1999), conferentiar la Institutul de 
Stat al Artelor (1991-1996) si la Academia 
de Muzica, Teatru si Arte Plastice (din 2005). 
Din 1999 e cercetator stiintific superior la 
Institutul de Literatura si Folclor al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei (azi Institutul de 
Filologie). A fost presedinte al Comitetului 
National din Republica Moldova al Con- 
siliului International pentru Organizarea 
Festivalurilor Folclorice (CIOFF) de pe 
langa UNESCO. A participat la festivaluri 
folclorice de rasunet in Republica Moldo- 
va, Romania, Grecia, Ucraina, Ungaria, a 
publicat articole, studii in reviste stiintifice, 
devenind membru al Uniunii Scriitorilor 
(2002), al Uniunii Muzicienilor (2000) si al 
Uniunii Oamenilor de Teatru din Republica 
Moldova (2001). Lucrari: Sarbatoarea izvoare- 
lor (1986), Hronic de familie (1987), S or cove de 
lumind (2001), Drag imi e safac armata (2002), 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 202 



^ 



31.10.2011 17:22:50 



Colesnic 




Rdddcinile eterne ale folclorului (2003), La izvo- 
rul dorului (2004), Nistrule, apleacd-ti malull 
(2004), Stefan eel Mare si Sfdnt. 500 de ani de 
nemurire (2004), Un distins folclorist: Nicolae 
Bdiesu (2004), Romante cu petale de trandafir 
(2005), Familia: valori si dimensiuni cultura- 
le (2005), Tinutul Criulenilor. Vetre etno-folclo- 
rice (2005), Folclor romdnesc de la est de Nistru... 
(2008). Maestru Emerit in Arte (1993). 

Colan, Horia 

(11.05.1926, Voinesti, jud. Covasna) 
Inginer, specialist in domeniul metalurgiei. 
Nepot al lui Nicolae C. A absolvit liceul 
Moise Nicoara din Arad, apoi Politehnica 
din Timisoara. Profesor la Politehnica din 
Cluj, al 'card rector a fost (1990-1992). 
S-a ocupat mai ales de metalurgia pulbe- 
rilor, tehnologia materialelor si tehnologia 
turnarii. Are studii si in domeniul istoriei 
stiintei si tehnicii, cu preocupari de valori- 
ficare a unor traditii si prioritati romanesti. 
Lucrari: La technologie au risque de Vhistoire 
(Paris, 2000); Materials. Research. Development 
and Applications (Belgia, 2002); Science of 
Materials (Cluj-Napoca, 2002. Viceprese- 
dinte al Comitetului Roman de Istoria si 
Filosofia Stiintei si Tehnicii (CRIFST, din 
1991); vicepresedinte al filialei Transilva- 
nia a Asociatiei Oamenilor de Stiinta din 
Romania (1990-1994); membru al Societe 
Francaise de Metallurgie et des Materiaux 
(SF2M), Conseil National des Ingenieurs et 
Scientifiques de France (CNISF). Membru 
in Comitetul Executiv al ASM International, 
International Committee for the History of 
Technology, The New York Academy of 
Science, Asociatia Generala a Inginerilor din 
Romania, Consiliul AGIR, Biroul Executiv 
al Consiliului AGIR, The American Biogra- 
phical Institute, Association des Membres 
de TOrdre des Palmes Academiques, pre- 
cum si in comitetele stiintince ale revistelor 
Materiaux et Techniques (Paris), Noesis si Noe- 
ma r Acta Technica Napocensis si Proceedings of 
the Roumanian Academy. Cavaler al Ordinului 



National Serviciu Credincios (2002); Doc- 
tor Honoris Causa al Universitatii Tehnice 
Gheorghe Asachi din Iasi (2003). Este 
membru al Academiei Romane si membru 
in Comisia de stiinta materialelor a acesteia 
(1991), membru fondator al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania, presedinte al 
Sectiei de stiinta si ingineria materialelor, 
presedinte al Diviziei de istoria tehnicii. 
Presedinte al Sectiei de stiinte tehnice si al 
Comisiei de stiinta materialelor ale filialei 
din Cluj a Academiei Romane. 

Colan, Nicolae 

(28.11.1893, Araci, fost Arpatac, jud. Covasna - 
15.04.1967, Sibiu) 

Mitropolit. Frate al bunicului lui Horia C. 
A absolvit Institutul Teologic din Sibiu si 
Facultatea de Litere si Filosofie a Universi- 
tatii din Bucuresti. S-a specializat la Berlin 
in teologie protestanta. Profesor si rector la 
Academia Teologica Andreiana de la Sibiu. 
A participat la conferinta panortodoxa de 
la Moscova (1948). Arhiepiscop al Sibiului 
si mitropolit al Transilvaniei (1957). Lu- 
crari: Sfdntul Pavel cdtre Filimon. Crestinismul 
si sclavia, 1925; Biblia si intelectualii, 1929; 
Medalioane, 1940; Biserica neamului si unitatea 
limbii romanesti, 1945. In 1938 a fost ministru 
al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor. 
In 1938 este ales membru de onoare, iar in 
1942 membru activ al Academiei Romane 
(pe locul lui Nicolae Titulescu). Exclus in 
1945, repus in drepturi in 1990. 

Colesnic, lurie 

(12.08.1955, Dereneu, Calarasi, 
Republica Moldova) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Mecanica a 
Institutului Politehnic din Chisinau (1973- 
1978, in prezent Universitatea Tehnica din 
Moldova). A fost redactor-sef si director 
artistic la studioul Animafilm (1986-1991), 
director al Centrului de muzeografie Mihail 
Kogalniceanu (1991-1995, in prezent Mu- 
zeul Literaturii Romane M. Kogalniceanu), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 203 



& 



31.10.2011 17:22:50 



Colin 




Petru Comarnescu 



Nadia Comaneci 




concomitent detinand si functia de director 
al Editurii Universitas (1991-1993), apoi 
director al Editurii Enciclopedice Gheorghe 
Asachi (1993-1995). In 1995 fondeaza Edi- 
tura Museum, care in 1996 devine parte a 
unei structuri mai complexe - Casa Cartii 
Mitropolit Petru Movila, al carei director 
este pana in prezent. Lucrari: Puiul indrdznet 
(1980); Tara cu luceferi (1986); Invdt sd zbor 
(1992); Necazul ariciului (1996); Arta memoriei 
(1987); Arheologii interioare (1991); Spirala lui 
Arhimede (1994); Mi-i dor sd vd spun (2004); 
Personalitdti basarabene. Basarabia necunoscutd, 
vol. 1 (1993), vol. 2 (1997), vol. 3 (2000), 
vol. 4 (2002), vol. 5 (2004), vol. 6 (2005), 
vol. 7 (2007), vol. 8(2010). 

Colin, Vladimir, prenume la na§tere Jean 
(1.05.1921, Bucure§ti - 6.12.1991, Bucure§ti) 
Prozator. Autodidact. A fost secretar de re- 
dactie la revistele Flacdra si Viata romdneascd. 
A debutat cu versuri: 27 poeme, 1947, a scris 
Basme, 1953, Premiul de Stat, si a devenit 
apoi unul dintre cei mai cunoscuti autori 
romani de literatura science fiction: Penta- 
grama, 1967, tradusa la Bruxelles in 1972; Un 
peste invizibil, 1970; Capcanele timpului, 1972; 
Les dents de Cronos, 1974, Paris, tradusa in 
romaneste in 1975; Grifonul lui Ulise, 1976; 
Babel, 1978, Premiul Europa la EUROCON 
in 1980; Imposibila oazd, 1985; Sase br atari 
pentru gleznd, 1986. A primit Medalia de aur 
la EUROCON, 1976, si Marele Premiu al 
EUROCON pentru toata opera, 1980. Uni- 
versitatea din Padova i-a acordat Premiul 
pentru basm cult, 1980. 

Comarnescu, Petru 

(23.11.1905, la§i - 27.11.1970, Bucure§ti) 
Critic de arta si eseist. A absolvit Dreptul 
si Literele si Filosofia la Bucuresti. A facut 
studii artistice la Los Angeles, unde si-a 
luat doctoratul in estetica la Universitatea 
Southern - California cu teza „The Nature 
of Beauty and its Relations in Goodne- 
ss" („Natura Frumusetii si relatiile ei cu 
Binele"), publicata in romaneste cu titlul 



Kalokagathon, 1964. A editat Actiune si reacti- 
une (1929-1930), caiete de sinteza nationala, 
impreuna cu Ionel Jianu, Constantin Noica, 
Mihail Polihroniade. A fost unul dintre 
initiatorii gruparii Criterion (din 1930), ala- 
turi de Mircea Eliade si Constantin Noica. 
Redactor la Editura Fundatiilor Regale, apoi 
la ESPLA si la diverse publicatii: Revista Fun- 
datiilor Regale, Universul literar s.a., unde s-a 
ocupat mai ales de cronica teatrala, elogiind 
adesea lucrari in manuscris ale unor tineri 
(ex. Pavel Chihaia, Petru Dumitriu). In 1966 
a fost comisar al Pavilionului Romanesc la 
Bienala de la Venetia (expozitia Tuculescu). 
A scris studii si monografii despre Luchian, 
Tonitza, Sirato, Anghel, Brancusi, Tucules- 
cu, Iser etc. A tradus din O'Neill, W. Scott, 
D. Defoe, T.W. Lawrence, B. Shaw s.a. 
Ca eseist a comentat scriitori straini: Jack 
London, Sinclair Lewis, Th. Dreiser, Jerome 
K. Jerome, Tagore, Sheridan, Alain Fournier 
s.a. In volumele Homo Americanus, 1933; Chi- 
purile si privelistile Americii, 1980 infatiseaza 
America moderna. Postum a aparut Chipurile 
si privelistele Europei, 1980. 

Comaneci, Nadia 

(12.11.1961, One§ti) 

Gimnasta. A inceput antrenamentele la 
varsta de 6 ani cu antrenorul Bela Karolyi 
in Complexul Sportiv Deva. A participat 
la Campionatul National in 1969, la Cam- 
pionatul International categoria juniori in 
1971 (Iugoslavia), in 1973 la Campionatul 
European (Norvegia), unde a obtinut toate 
medaliile de aur, cu exceptia solului, unde a 
luat medalia de argint. In 1976 a participat la 
Cupa Americii la New York, unde a primit 
prima nota de 10 din istoria competitiilor 
gimnastice. La fel s-a intamplat la Olimpiada 
de Vara de la Montreal, 1976, unde a devenit 
campioana olimpica, fiind declarata si perso- 
nalitatea sportiva a anului. Si-a pastrat titlul 
pana in 1978. S-a retras din competitii in 
1981, cand a devenit membru al Comitetului 
Olimpic International. Intre 1984 si 1989 a 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 204 



^ 



31.10.2011 17:22:51 



Comorosan 




Dumitru Combiescu 



Sergiu Comissiona 



Sorin Comoro§an 



fost tnembru al Federatiei Romane de Gim- 
nastica. In 1989 a plecat initial la Montreal, 
apoi s-a naturalizat in Statele Unite din 2001 . 
In 2003 a fost numita consul general onorific 
al Romaniei in Statele Unite. A facut comen- 
tarii pentru televizunea americana la cam- 
pionatele de la Melbourne (2005) si Beijing 
(2008). A fost distinsa cu Ordinul Olimpic al 
Comitetului Olimpic International in 1984 si 
2004. In prezent este antrenor de gimnastica 
in SUA, are o scoala de antrenament, este 
casatorita si are un copil. 

Combiescu, Dumitru 

(6.01.1887, Dranic, jud. Dolj - 
25.11.1961, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Institutul Medico-Militar 
din Bucuresti si s-a specializat la Stras- 
bourg, Paris, Boston, Baltimore, New York 
si Londra. A lucrat la Institutul de Seruri 
si Vaccinuri din Bucuresti. A fost profesor 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti. 
A avut contributii in domeniul microbiolo- 
giei si epidemiologiei: vaccinarea profilactica 
impotriva tifosului, febrei butunoase, lepto- 
spirozelor. Lucrari: Meningita cerebrospinald 
epidemicd cu exantem, 1916; Cercetdri asupra 
variatiilor antigenice microbiene in raport cu me- 
diile de culturd, 1928; Trecerea agentului patogen 
al tifosului pulmonar (Febra Q) prin lapte de la 
mama la noul ndscut. Cercetdri pe cobai, 1950. 
Membru al Academiei Romane (1955). 

Comes, Liviu 

(13.12.1918, Serel, jud. Hunedoara - 
28.09.2004, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Cluj, ca elev al lui Sigismund Toduta, dar si 
Facultatea de Medicina din Cluj. A audiat 
cursurile Facultatii de Litere a Universitatii 
din Cluj. Profesor si rector al Conservato- 
rului din Cluj, apoi profesor al Conservato- 
rului din Bucuresti (1971-1984). A compus 
muzica didactica si corala, a scris studii 
erudite despre muzica: Melodica palestriniand 
(1971); Lumea polifoniei (1984); Tratat de con- 
trapunct vocal si instrumental romanesc (1986). 



Comissiona, Sergiu 

(16.06.1928, Bucure§ti - 
5.03.2005, Oklahoma City, SUA) 
Dirijor. Evreu ca etnie. Mama era solista 
la Opera Romana. Bunicul sau era Lupu 
(Wolf) comisionarul si de la el si-a luat 
pseudonimul de om de cultura. A absolvit 
Conservatorul de muzica din Bucuresti ca 
elev al lui Constantin Silvestri. Director al 
Ansamblului de Stat Roman (din 1950), 
dirijor al Operei de Stat din Bucuresti (din 
1955). A emigrat in 1959 in Israel. Director 
al Orchestrei din Haifa (1960-1966). A fon- 
dat si condus Orchestra de camera Ramat 
Gan (numele localitatii) si a concertat cu 
ea in SUA si Canada. A dirijat London 
Philharmonic Orchestra, mai ales pentru 
spectacole de balet. Director al Orchestrei 
Simfonice din Goteborg (1966-1977). Di- 
rector al American Symphony Orchestra 
din Baltimore (1977-1984). Director al 
Orchestrei Radioteleviziunii din Madrid 
(1990-1998). In 1981, cu ocazia centena- 
rului nasterii lui George Enescu, impreuna 
cu un grup de muzicieni, devine unul dintre 
membrii fondatori ai Societatii George 
Enescu din Statele Unite ale Americii, 
avandu-1 ca presedinte de onoare pe Yehudi 
Menuhin. Membru de onoare al Academiei 
Regale Suedeze de Muzica. 

Comorosan, Sorin 

(17.07.1927, Teregova, Cara§-Severin) 
Biochimist si fizician. A absolvit Medicina 
la Cluj si Facultatea de Stiinte la Bucuresti. 
Profesor la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti, profesor invitat la Tennessee, 
California si Miami (1974), Buenos Aires 
si Santiago de Chile. In prezent, director 
de cercetare la Interdisciplinary Techno- 
logies in California. A avut preocupari 
interdisciplinare, de filosofia culturii. A adus 
contributii in domeniul biologiei celulare, 
interactiunii dintre lumina si materie (biolo- 
gie cuantica), matematica biologica. Lucrari: 
Romania. Societate cu rdspundere limitatd, 1995; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 205 



^ 



31.10.2011 17:22:51 



Com§a 




13 metamorfoze, 1996. Metnbru de onoare 
(1992) al Academiei Romane. 

Com§a, Dimitrie 

(29.09.1846, Sibiu - 15.02.1931, Sibiu) 
Profesor, agronom, etnograf, memorandist. 
A absolvit Institutul Teologic Pedagogic la 
Sibiu. Intre 1871 si 1873 frecventeaza cur- 
surile Academiei de Agronomie din Alten- 
burg si Leipzig. Din 1874 este numit pro- 
fesor la Catedra de studii agricole-econo- 
mice a Institutului Teologic Pedagogic din 
Sibiu, unde a functionat timp de 35 de ani. 
A predat pomicultura, horticultura, legu- 
micultura, zootehnia agricola, fizica popu- 
lara, contabilitatea, contopite din 1892 sub 
numele de economia rurala, pana in anul 
1909, cand a fost silit de guvernul maghiar 
sa se pensioneze sub pretext ca nu cunoas- 
te limba maghiara. Aceleasi discipline le-a 
predat in sectia pedagogica a institutului si 
in plus stiintele naturale (1874-1909). Cu 
studentii facea lectii practice in gradinile 
institutului si vizite la fermele model din 
Sibiu. A fost presedinte activ al Societatii de 
lectura Andrei Saguna a studentilor teologi. 
Deputat mirean in Sinodul Arhidiecezei 
Sibiu si in Congresul National Bisericesc. 
La 16/28 februarie 1888 contribuie la in- 
flintarea Reuniunii Romane de Muzica din 
Sibiu, al carui presedinte va fl Eugen Brote, 
dupa care va prelua conducerea pana in 
1905. A organizat o serie de expozitii de 
vite, oi si fructe in satele judetului, cu pre- 
mii. Reuniunea organiza in sate intruniri 
agricole cu prelegeri populare. A sprijinit 
inflintarea de cooperative de credit satesti. 
In 1 902 Reuniunea Romana de Agricultura 
cu Reuniunea Sodalilor Romani din Sibiu 
au organizat o mare expozitie industrials 
romaneasca cu produse mestesugaresti, 
obiecte de arta populara romaneasca. In 
1887 imprima intaia sa lucrare, Pomdritul. 
Redacteaza Calendarul bunului econom, 1877- 
1881. Scoate foaia Economul, 1893-1894, 
in care publica nenumarate articole in 
domeniul economic-agricol. Colaboreaza 
permanent la Telegraful Roman si Foaia popo- 
rului. Imprima Calauza agricola^ trei volume, 
1924-1925; Nana Zamfira, Indrumari din 
economia casnicd si grddinarit, 1929; Radu Te- 
melie. Indrumari din economia cdmpului, 1929. 
Realizeaza albumul artistic Din ornamentica 
romana, 1904. Cutreiera apoi peste 200 de 
sate strangand cusaturi romanesti (sa nu se 
piarda) din care a imprimat trei volume cu 
384 modele de tesaturi, broderii originale. 
Imprima tot la Sibiu, in 1909, Album de cres- 
tdturi din lemn, cu 243 de piese. A fost unul 
dintre marii luptatori pentru drepturile 



romanilor din Transilvania. A fost printre 
intemeietorii gazetelor Tribuna si Foaia Po- 
porului. Ca secretar al Partidului National 
Roman din Transilvania a participat la al- 
catuirea Memorandumului , 1892. In procesul 
de la Cluj, din 1894, a fost condamnat la trei 
ani inchisoare alaturi de Nicolae Cristea si 
Dr. Daniil Popovici Barcianu, ispasindu-si 
pedeapsa la Vat. Intreaga viata a lucrat in 
conducerea ASTRA. Mitropolitul Nicolae 
Balan il recheama la catedra din 1922. Pune 
bazele primului muzeu bisericesc al arhi- 
episcopiei Sibiului cu icoane, manuscrise, 
obiecte vechi de cult, vesminte liturgice. In 
1926 Academia Romana 1-a ales membru 
de onoare. La inmormantare i s-au facut 
funerarii nationale. Revista Transilvania 
din Sibiu a publicat, in 1976, albumul 
Ornamentica romana, cuprinzand modele de 
tesaturi si crestaturi din colectiile lui. 

Com§a, George 

(3.10.1931, Bucure§ti) 

Fizician. A absolvit Fizico-Chimice la 
Universitatea din Bucuresti si a lucrat la 
Institutul de Fizica Atomica din Bucuresti. 
A plecat in Germania in 1 972 si este profe- 
sor la Institutul de Chimie Fizica al Univer- 
sitatii din Bonn. Lucreaza si la Institut fur 
Grenzflachenforschung und Vakuumphysik 
der Kernforschungsanlage. Contributii in 
domeniul constructiei de echipament pen- 
tru vid inaintat, in studiul suprafetelor pure 
si al proceselor legate de suprafete. Profesor 
invitat la universitati din Elvetia, Franta, 
SUA. Lucrari: Comment on „Direct Measure- 
ment of the Longitudinal Coherence Length of a 
Thermal Neutron Beam", 1983. Membru al 
Institutului Max Plank, al Universitatii din 
Ierusalim. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1997). 

Conachi, Costache 

(14.09.1778, Jigane§ti, jud. Galafl - 
4.02.1849, Jigane§ti, jud. Galati) 
Poet. Mare boier, contracandidat al lui Mi- 
hail Sturdza la tronul Moldovei. Unul din 
redactorii Regulamentului Organic, sistem 
de organizare administrativa si de legislatie 
impus de Rusia (1832). A reusit sa intro- 
duce in el capitolele ce pun bazele viitoarei 
uniri a Principatelor. Moralist de factum 
clasica, influentat de iluminism. A scris 
poezie de factum neonacreontica, petrar- 
chista, cu rezonante preromantice: Poezii • 
Alcatuiri si talmaciri, 1856. A tradus An Essay 
on Man (Un eseu despre om) de Edgar Allan 
Poe, Henriade de Voltaire si a prelucrat din 
Marmontel, Istoria lui Velisarie. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 206 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constande 





George Com§a 



Costache Conachi 



Emil Condurachi 



Condan, Ion 

(30.10.1952, Toracu Mare, Banatul Sarbesc - 
22.02.2009, Pancevo) 

Chimist. A absolvit Liceul Roman la Varset, 
apoi Facultatea de Stiinte Naturale, sectia 
Chimie, la Universitatea din Novi Sad. A fost 
tehnolog si director la Fabrica pentru mate- 
rial de constructii Plastika din Jiliste. A fost 
corespondentul permanent al Trustului 
Libertatea pentru revista Libertatea din zona 
centrala a Banatului Sarbesc (Zrenianin, 
Jiliste, Secani). De asemenea, a colaborat la 
postul de radio Zrenianin si la televiziunea 
din Novi Sad, pentru chestiuni referitoare 
la comunitatea romaneasca. A scris scenarii 
pentru spectacolele Societatii Vichentie 
Petrovici Bocalut din Torac. Membru al 
Uniunii Ziaristilor din Iugoslavia. 

Condiescu, Nicolae M. 

(20.10.1880, Bucuresti - 15.06.1939, Bucuresti) 
General. A absolvit Scoala Superioara de 
Razboi la Bucuresti, unde a fost apoi profe- 
sor de istorie militara. A participat la razboiul 
de reintregire nationala ca ofiter al Marelui 
Stat Major (1916-1918). Ministru al Armatei 
(1930-1931). A scris literatura: Peste mdri si 
tdri (1922-1923), Insemndrile lui Serfim (1936). 
Presedinte al Uniunii Scriitorilor. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1938). 

Condurachi, Emil 

(3.01.1912, Scanteia, Iasi - 
16.08.1987, Bucuresti) 

Istorie si arheolog. Tata al istoricului Zoe 
Petre. A absolvit Facultatea de Litere la Iasi si 
s-a specializat la Scoala Romana din Roma 
si din Fontenay-aux-Roses, a audiat cursuri 
la Sorbona. Profesor de arheologie la Uni- 
versitatea din Iasi, apoi la Universitatea din 
Bucuresti. A fost preocupat de antichitatea 
greco-romana pe teritoriul Daciei. Lucrari: 
Histria. Monografie arheologica - 2 vol. (vol. I - 
1954; vol. II - 1966); Histria - 2 vol. (vol. 1 - 
1959; vol. 2 - 1962); Istoria Romdniei (1960); 
Monuments archeologiques de Roumanie (1960); 



Uarcheologie roumaine au XX e siecle (1963); La 
Roumanie (Geneva, 1 972) - in colaborare cu 
Constantin Daicoviciu; Harta arheologica a 
Romdniei (1 972) - in colaborare cu VI. Du- 
mitrescu si M.D. Matei; Curs de istorie roma- 
na, Fasc. I: Istoria Romei regale si republicane 
(1974); Curs de istoria Orientului Antic, Fasc.I: 
Orientul Apropiat mileniile III-II i.e.n. (1977); 
/ monumenti cristiani nell'Illirico. Ephemeris 
Dacoromana, 1938. Membru titular (1955) al 
Academiei Romane. 

Conduraru (Kondurari), Vladimir 

(22.08.1911, Mandrestii Noi, Basarabia - 
7.05.1990, Dnepropetrovsk, Ucraina) 
Matematician si astronom. Familie plecata 
in Rusia dupa Primul Razboi Mondial. A ab- 
solvit Facultatea de Mecanica si Matematica 
a Universitatii Lomonosov din Moscova. 
Elevul lui Gheorghii Nikolaevici Dubosin, 
Axenov, Grebennikov si profesorul lui Ga- 
marnik, Froitkaia, Sinkarik. A fost profesor 
la Facultatea de Matematica a Universitatii 
Ekaterinoslav, Dnepropetrovsk, Ucraina, la 
Institutul de Ingineri Feroviari din acelasi 
oras, la Institutul Industrial din Novocer- 
kask si la Institutul Energetic din Ivanovo. 
In 1965 a fost invitat la Chisinau spre a con- 
solida noua Academie de Stiinte, dar a refu- 
zat. Contributii in problema miscarii a doi 
elipsoizi sub actiunea atractiei newtoniene, 
a miscarii de translatie-rotatie a sferoizilor 
si satelitilor artificiali sub actiunea atractiei. 
Lucrari: A particular solution of the 3 -body pro- 
blem with specific symmetries, 1986; Some aspects 
of the problem of attraction of material bodies. 
The first International Congress of the Ukrainean 
Engineers in Mechanics, 1993, postum. Distins 
de doua ori cu Ordinul sovietic Slava. 

Constande, loan 

(7.02.1814 Rahau, jud. Alba - 1880, Sibiu) 
Grafician, sculptor si pictor. Studii la liceul 
din Sebes-Alba. Academia de Arte Frumoase 
din Viena (1832-1841) pentru desen, pic- 
tura si sculptura. Urmeaza si cursurile de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 207 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constant 





Marius Constant 



Lena Constante 



arhitectura. Din 1841, intors in tara, este 
angajat profesor la Institutul Terezianum 
din Sibiu. Aici preda scrierea, arta graflca, 
desenul, geometria, arhitectura si diverse 
meserii. Lucreaza o serie de tablouri pentru 
Muzeul Bruckenthal, apoi, intre 1842 si 
1843, picteaza pentru Muzeul din Cluj. In 
1845 realizeaza un monument al grafului 
Lazar. Colaboreaza la Gazeta de Transilvania 
din 1846. Participa la revolutia din 1848 in 
calitate de comandant al garzii civile romane 
din Ocna Sibiului. Realizeaza portretele lui 
Avram Iancu, generalului Liiders, impa- 
ratului Franz Joseph I in 1854 si din 1860 
litografiile Fecioara Maria si Christos tronand 
ca mitropolit. Antrenat in actiunile ASTRA, 
in 1861 litograflaza portretele lui George 
Baritiu, loan Puscariu, Iosif Sterca Sulutiu 
si Vasile Moga. In 1869 realizeaza portretele 
litografiate ale lui Horea, Closca si Crisan. 
A fost unul dintre primii artisti romani de- 
votati marilor actiuni ale ASTRA. 

Constant, Marius 

(7.02.1925, Bucuresti - 15.05.2004, Paris) 
Compozitor. Si- a inceput studiile la Bucu- 
resti, unde a obtinut Premiul I la Festivalul 
George Enescu (1943) si le-a continuat 
la Conservatorul National de Muzica din 
Paris (1945-1949), iar pentru dirijat la 
Scoala Normala de Muzica, unde i-au fost 
profesori O. Messiaen, T. Aubin, N. Bou- 
langer, J. Fournet si A. Honegger. Director 
muzical la Ballets de Paris de Roland Petit 
(1956-1966), director muzical la ORTF 
(din 1953), director al muzicii de balet la 
Opera din Paris, profesor de orchestratie la 
Conservatorul din Paris. A fondat ansamblul 
Ars Nova. Marele Premiu National al mu- 
zicii (1968). Lucrari: balete pentru Maurice 
Bejart, Joueur de flute ; 1952, Premiul Italia; 
Contrepointe (1957); Cyrano de Bergerac (1959); 
Turner (1961); Ponant 19 (1964); Eloge de la 
folie (1966); Paradis perdu (1966); Candide, 
pentru clavecin si orchestra (1970); Strings 
pentru clavecin si 12 coarde (1972); Faciebat 



anno 1973 pentru 24 de viori si orchestra 
(1973); Psyche pentru doua piane si percutie 
(1975); Stress pentru trio de jazz, pian solist, 
cvintet de alamuri si percutie (1977); Concer- 
to Gli elementi pentru trombon si orchestra 
(1977); Symphonie pentru instrumente de 
suflat (1978); Concertante pentru saxofon 
alto si orchestra (1978); Neuf pieces pentru 
flaut si pian (1978); Harpalycee pentru harpa 
si cvintet de coarde (1979); Alleluias pentru 
trompeta si orga (1980); Nana- Symphonie 
pentru orchestra mare (1980); Cent Trois 
Regards dans Veau, concert pentru vioara si 
orchestra (1981); D'une elegie slave pentru 
chitara (1981); Tragedie de Carmen (1981). 

Constante, Lena 

(18.06.1909, Bucuresti - 7.11.2005, Bucuresti) 
Artist plastic. Aromanca dupa tata. Casato- 
rita cu Harry Brauner. A copilarit la Herson, 
Odessa, Iasi, Londra, Paris. A studiat la 
Academia de Belle Arte din Bucuresti si a 
facut parte din cercul artistic al lui Victor 
Brauner, Mircea Vulcanescu, Petru Comar- 
nescu, Henri H. Stahl, Mihail Sebastian 
si Paul Sterian. In preajma razboiului unii 
dintre acestia vor fi marginalizati, altii vor 
ajunge legionari. A avut mai multe expozitii 
personale si a lucrat ca scenograf la Teatrul 
Tandarica, impreuna cu sotia lui Lucretiu 
Patrascanu, Elena. A fost implicata in pro- 
cesul Patrascanu si condamnata la 12 ani 
inchisoare. Eliberata in 1962. A scris despre 
experienta ei: Uevasion silencieuse: Trois mille 
jours, seule r dans les prisons roumaines, 1990; 
Evadarea imposibila. Penitenciarul politic de femei 
Miercurea due 1957-1964, 1993. 

Constantin Brancoveanu 

V. Brancoveanu, Constantin 

Constantin, Jean 

(21.08.1928, Techirghiol - 26.05.2010, Bucuresti) 
Actor. Tigan ca etnie. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematogranca din Bucu- 
resti. Actor de comedie, a realizat mai ales 
roluri in film: Revansa (1978); Bratele Afroditei 
(1978); Actiunea Autobuzul (1978); Expresul de 
Buftea (1978); Nea Marin miliar dar (1979); 
Al treilea salt mortal (1980); Fin du Marquisat 
d'Aurel (1980); Am o idee (1981); Iancu Jianu r 
haiducul (1981); Un echipaj pentru Singapore 
(1981); Pruncul, petrolul si ardelenii (1981); 
Duelul (1981); Secretul lui Bachus (1984); Sosesc 
pasarile cdldtoare (1984); Secretul lui Nemesis 
(1985); Colierul de turcoaze (1985); Masca de 
argint (1985); Coana Chirita (1986); Chirita la 
Iasi (1987); Infiecarezi mi-e dor de tine (1987) 
Miss Litoral (1990); Atac in bibliotecd (1992) 
A doua eddere a Constantinopolului (1994) 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 208 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constantinescu 





4*6* 



L^if 



Jean Constantin 



George Constantin 



Marin Constantin 



Emil Constantinescu 



Punctul zero (1996); Sexy Harem Ada-Kaleh 
(2001); Cum mi-am petrecut sfdrsitul lumii 
(2006); Meseriasii (Serial TV) (2006); Pdcald se 
intoarce (2006); Roaming (2007). Trofeul Gopo 
al UNATC pentru intreaga activitate, 2007. 
Cavaler al Ordinului de Malta Sf. loan de la 
Ierusalim, 2008. 

Constantin, George 

(3.05.1933, Bucure§ti - 30.04.1994, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit Institutul de Teatru la Bu- 
curesti. Actor la Teatrul Nottara. Roluri in 
film: Aproape de so are (1 960); Un suras in plind 
vara (1963); Procesul alb (1965); La portile pd- 
mdntului (1966); Diminetile unui bdiat cuminte 
(1966); Reconstituirea (1968); Rdzbunarea 
haiducilor (1968); Rdpirea fecioarelor (1968); 
Urmdrirea (1971); Cu mdinile curate (1972); 
La revolte des Haidouks (1972); Ultimul cartus 
(1973); Proprietarii (1973); Dincolo de nisipuri 
(1973); Dimitrie Cantemir (1973); August in 
fldcdri (1973); Muntele ascuns (1974); Singurd- 
tatea florilor (1975); Filip eel Bun (1975); Intre 
oglinzi paralele (1978); Omul in loden (1979); 
lancu Jianu r zapciul (1980); Burebista (1980); 
Stefan Luchian (1981); Saltimbancii (1981); In- 
ghititorul de sdbii (1981); lancu Jianu, haiducul 
(1981); Un echipaj pentru Singapore (1981); 
Calculatorul mdrturiseste (1982); Pe malul stdng 
al Dundrii albastre (1983); Escapada (1983); 
Dragostea si revolutia (1983); Galax, omul 
pdpusd (1984); Sezonul pescdrusilor (1985) 
Intunecare (1985); Cuibul de viespi (1986) 
Figurantii (1987); Getting Lucky (1990) 
Oglinda (1993); Gel mai iubit dintre pdmdnteni 
(1993, dupa Marin Preda); Abel a rengetegben 
(1994); Un ete inoubliable (1994, dupa Bijuterii 
de familie de Petru Dumitriu, regia Lucian 
Pintilie); Domnisoara Christina (1996). O sala 
a Teatrului Nottara ii poarta numele. 

Constantin, Marin 

(27.02.1925, Urleta, com. Bane§ti, jud. Prahova - 
01.01.2011, Bucure§ti) 

Dirijor de cor. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti. Dirijor al corului Operei 



Romane. A infiintat in 1963 Corul de Came- 
ra Madrigal, specializat in muzica gregoria- 
na, renascentista si baroca. A dat numeroase 
concerte in toata lumea si a primit in 1992 
Premiul Ambasador al Bunavointei din par- 
tea UNESCO. O fundatie culturala poarta 
numele sau. 

Constantinescu, Emil 

(19.11.1939, Tighina) 

Presedinte al Romaniei (1996-2000). 
A absolvit Geologia la Universitatea din 
Bucuresti si a fost cadru didactic la aceeasi 
facultate. Dupa 1989 a devenit membru 
fondator al Aliantei Civice si al Conventiei 
Democrate Romane (alianta de partide: 
PNL, PNT, Alianta Civica s.a.). A devenit 
presedinte al Romaniei dupa alegerile din 
noiembrie 1996. In timpul guvernarii sale 
au avut loc miscarile de protest ale mine- 
rilor, conduse de Miron Cosma (1998, din 
Valea Jiului catre Bucuresti). Au vizitat 
Romania Jacques Chirac, Bill Clinton si 
Papa loan Paul al II-lea. In 2002 a infiintat 
Partidul Actiunea Populara. A militat, de-a 
lungul intregii cariere politice, pentru inte- 
grarea Romaniei in Uniunea Europeana si 
in NATO. 

Constantinescu, G(h)eorg(h)e (Gogu) 

(4.10.1881, Craiova - 11.12.1965, Londra) 
Inginer, deseori considerat unul dintre cei 
mai importanti ingineri romani. A absolvit 
ca sef de promotie Scoala Nationala de Po- 
duri si Sosele din Bucuresti. A experimentat 
in Marea Britanie (1910-1913) o serie de 
inventii, apoi a plecat in SUA un an si s-a 
intors in Anglia, unde a fost consilier al 
Amiralitatii britanice (1914-1918). Intors 
in tara in 1919, a fondat Societatea Sonica. 
Este considerat unul dintre cei mai mari 
inventatori ai lumii, cu peste 120 de brevete 
de inventie, stranse in 4 volume, Pattent 
Office, la Londra. A creat un nou domeniu 
al mecanicii, numit sonicitate, care descrie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 209 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constantinescu 




it a- 




y < * j^ 



itidkJL 




Gogu Constantinescu Gh. M Constantinescu Gherasim Constantinescu Petre Constantinescu-lasi 



transmiterea energiei prin vibratii in corpu- 
rile fluide sau solide. A aplicat noua teorie 
la numeroase inventii: convertizorul sonic, 
folosit la locomotivele si motoarele Malaxa, 
motorul sonic, pompa sonica, ciocanul so- 
nic si altele. Printre alte realizari ale sale se 
mai numara si un dispozitiv de tragere prin- 
tre palele elicei independent de turatia aces- 
teia si primul schimbator de viteze automat. 
Pionier al constructiilor din beton armat in 
lume, a facut din acest material armatura 
Camerei de Comert, a Ministerului Lu- 
crarilor Publice, a moscheii din Constanta. 
A participat activ la constructia de avioane 
engleze, tipul Bristol (ca si Henri Coanda), 
in perioada cat a locuit in Anglia. Lucrari: 
Theory of Sonics. A Treatise on Transmission of 
Power by vibrations, 1918; Stiinta sonica, 1920. 
Membru de onoare al Societatii Inginerilor 
Civili din Londra. Doctor Honoris Causa al 
Institutului Politehnic din Bucuresti. Mem- 
bru al Academiei Romane (1920) si membru 
de onoare (1965). 

Constantinescu, Gheorghe M. 

(20.01.1932, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Bucuresti. A fost 
cercetator la Institutul de Zoologie din 
Bucuresti. Vicepresedinte al Consiliului 
National al Agriculturii si responsabil pen- 
tru reproducere in zona Panciu, jud. Galati. 
Profesor si decan al Facultatii de Medicina 
Veterinara din Bucuresti. Profesor asociat la 
Universitatea Missouri-Columbia din 1984 
si profesor din 1992 pana in prezent. Con- 
tribute in domeniul cercetarii anatomiei 
animale. Profesor invitat la universitati din 
Canada, Germania, Belgia, Elvetia, Repu- 
blica Moldova, Franta, Paraguay, Repubica 
Ceha, Norvegia, Ungaria. Lucrari: Muscle 
Blood Plow and Capillary Dynamics, 2002; 
Scanning and Transmission Electron Microsco- 
py of the Yucatan Miniature Pig Heart, 2003. 
Distins cu Creta de Aur pentru excelenta in 



invatamant, 2004. Membru al Comitetului 
editorial al Nomina Anatomica Veterinaria. 
Membru al Asociatiei Americane a Anato- 
mistilor Veterinari, al Asociatiei Internatio- 
nale a Anatomistilor Veterinari. Membru de 
onoare al Societatii Romane de Medicina 
Veterinara. 

Constantinescu, Gherasim 

(22.03.1902, Ci§meaua Varuita, azi Tn Republica 
Moldova - 3.07.1979, Bucure§ti) 
Oenolog. A absolvit Scoala Superioara de 
Agricultura de la Herastrau (1927) si s-a 
specializat in Franta: Montpellier, Nimes, 
Ners-Gard, Beaume Cote d'Or, Bordeaux. 
Sef al viei experimentale Pietroasele, Buzau. 
Profesor la Facultatea de Agronomie din 
Timisoara, director la Institutul Agronomic 
din Bucuresti, director al Institutului de 
Cercetari pentru Viticultura si Vinincatie de 
la Valea Calugareasca (1967-1968). Lucrari: 
Criterii noi in stabilirea epocii de coacere la stru- 
guri, 1945; Raionarea viticulturii, 1958; Ampe- 
lografia RPR, 8 vol., 1959-1970. Membru al 
Academiei Romane (1963). 

Constantinescu-lasi, Petre 

(25.11.1892, la§i - 1.12.1977, Bucure§ti) 
Istoric si om politic. A studiat la Facultatea 
de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii 
Al. I. Cuza din Iasi, unde i-a fost stu- 
dent lui Orest Tafrali si a obtinut licenta 
in 1914. A aderat in 1910 la Partidul 
Social- Democrat, organizatia locala din Iasi. 
Litre 1914sil916a participat activ la actiu- 
nile PSD si ale sindicatelor din Romania. In 
1921 devine membru fondator al Partidului 
Comunist Roman (PCR), in perioada inter- 
belica facand parte din conducerea unor 
organizatii de masa legale, create si conduse 
de catre PCR. A luat parte la constituirea 
Comitetului National Antifascist in 1933 si 
a altor organizatii legale de lupta impotriva 
pericolului fascist. Din cauza activitatii sale 
antifasciste, incepand din 1936 a fost arestat 
si judecat de mai multe ori, fiind intemnitat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 210 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constantinescu 



timp de mai tnulti ani in inchisorile de 
la Doftana, Miercurea Ciuc si Targu Jiu. 
A fost membru fondator al Asociatiei Amicii 
URSS. De asemenea, a desfasurat o intensa 
activitate publicistica in slujba politicii PCR, 
militand pentru preluarea puterii de catre 
comunisti. In timpul guvernului antones- 
cian s-a implicat in realizarea unitatii fortelor 
antifasciste, participand in mod activ la pre- 
gatirea loviturii de stat de la 23 august 1 944. 
Dupa preluarea puterii de catre Partidul 
Comunist Roman, a detinut functii de ras- 
pundere pentru instaurarea si consolidarea 
regimului comunist in Romania. Mai intai, 
a fost ministru al Propagandei (din 5 martie 
1946, ministru al Informatiei) in Guvernul 
Petru Groza (1) in perioada 6 martie 
1945-30 noiembrie 1946. In 1948 a fost ales 
vicepresedinte al primului Prezidiu al Marii 
Adunari Nationale. In calitate de deputat, 
a fost presedinte al Grupului Roman al 
Uniunii Interparlamentare; membru al 
Consiliului Mondial Interparlamentar; 
membru in Comitetul National Antifascist 
si vicepresedinte al aceluiasi comitet din 
Romania. In perioada 1953-1957 a detinut 
functia de ministru al Cultelor in guvernele 
conduse de catre Gheorghe Gheorghiu-Dej 
si Chivu Stoica. In paralel cu activitatea 
politica, a lucrat ca profesor secundar la 
liceele din Iasi, Husi si Barlad (1914-1926), 
profesor la Universitatea Al. I. Cuza din 
Iasi (1925-1936), sef al Catedrei de istoria 
artelor la Facultatea de Litere si Filosofie 
a Universitatii din Bucuresti (1944-1948), 
apoi sef al Catedrei de istoria Romaniei la 
Universitatea din Bucuresti (1944-1952). 
In calitate de specialist in istoria moderna 
si contemporana a Romaniei a adus nume- 
roase contributii pe probleme de istoria 
artei romanesti si a popoarelor balcanice, 
la studierea relatiilor culturale si politice 
ale poporului roman cu popoarele vecine, 
precum si pe probleme de istorie a miscarii 
muncitoresti si de istoria PCR, indeosebi 
pentru perioada 1933-1937. Studiile sale 
au inaugurat cercetarea organizatiilor de 
masa conduse de PCR, creand baza de 
pornire a lucrarilor de istorie a miscarilor 
muncitoresti si socialiste. Este autorul a 
peste 100 de lucrari stiintifice publicate 
in domeniul istoriei Romaniei, dintre care 
mentionam urmatoarele: Rolul Romaniei in 
epoca de regenerare a Bulgariei (1919); Unde 
duce colaborarea. Pagini de istorie contemporana 
(1921); Istoria artei bizantine (1927); Evolutia 
stilului moldovenesc (1927); Istoria artei crestine 
din apus (1929); Tipdrituri vechi romanesti 
necunoscute (1931); Romdnii si bulgarii (1945); 
Intelectualii si revolutia de la 1848 in Principatele 



Romdne (1948); Organizatii de masa legale con- 
duse de Partidul Comunist. 1932-1938 (1952); 
Relatii culturale romdno-ruse din trecut (1954); 
Studii istorice romdno-bulgare (1956); Unirea 
tdrilor romdne in artele plastice (1959); Lucrari si 
publicatii din Romania despre Revolutia Socialistd 
din Octombrie (1967); Lupta pentru formarea 
Frontului Popular in Romania (1968); Pagini de 
lupta din trecut. 1914-1936 (1972); De la eli- 
berare la socialism. 1944-1955 (1973); In anii 
socialismului victorios (1976). In 1948 a fost 
ales membru titular al Academiei Romane. 
A fost ales membru al Academiei de Stiinte 
Sociale si Politice din RSR, precum si 
membru corespondent al Academiei de 
Stiinte din R.P. Bulgaria. Ulterior, a detinut 
functiile de presedinte al Societatii de Stiinte 
Istorice, presedinte al Uniunii Societatilor 
Stiintifice ale corpului didactic din Romania, 
presedinte al Comitetului National al 
Stiintelor din RSR (1955-1974), prese- 
dinte al Comisiei Monumentelor Istorice, 
director al Institutului de Istorie Nicolae 
Iorga din Bucuresti (1948-1953), director 
al Institutului de Studii Romano-Sovietice 
(1962-1964). Pentru activitatea sa stiintifica 
a primit titlurile de Doctor Honoris Causa al 
Universitatii Lomonosov din Moscova, Om 
de Stiinta Emerit si laureat al Premiului de 
Stat. Erou al Republicii Socialiste Romania, 
Erou al Muncii Socialiste. 

Constantinescu, Liviu 

(26.11.1914, lghi§u Vechi, Sibiu - 
29.11.1997, Saint-Louis, Alsacia) 
Geofizician. A facut liceul la Blaj (1932). Li- 
centiat in stiinte nzico-chimice (1935), doc- 
tor in stiinte fizice (1941) al Universitatii din 
Bucuresti. Asistent la Facultatea de Stiinte, 
Universitatea din Bucuresti (1937-1943). 
Este considerat, impreuna cu Sabba S. 
Stefanescu, fondator al scolii romane de ge- 
ofizica. Director fondator al Observatorului 
Geofizic Surlari, numit astazi Observatorul 
Geomagnetic National Surlari Liviu Con- 
stantinescu (1943-1958). A fost profesor si 
sef de catedra (1949-1975) la Catedra de 
Geofizica ce a functionat intai la Institutul 
de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze si 
Geologie, in fine la Universitatea din Bucu- 
resti. In paralel, a fost cercetator, sef de sectie 
si director adjunct stiintinc (1959-1970) in 
unitati de cercetare ale Academiei: intai 
la Institutul de Fizica, apoi la Institutul de 
Geologie, Geofizica si Geografie, la Centrul 
de Cercetari Geofizice. Discriminat politic 
in urma refuzului repetat de a se inscrie 
in Partidul Comunist, a cerut pensionarea 
prematura la varsta de 60 de ani (1975), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 211 



^ 



31.10.2011 17:22:52 



Constantinescu 





Liviu Constantinescu Miron Constantinescu 



ramanand profesor consultant. A adus con- 
tribute importante in mai multe domenii ale 
geofizicii pure si aplicate (prospectiuni ge- 
ofizice): geomagnetism (distributia normala 
si variatia seculara a campului geomagnetic 
principal, morfologia generala si particulari- 
tatile perturbatiilor geomagnetice, curentii 
telurici); prelucrarea si interpretarea datelor 
gravimetrice si magnetometrice (continua- 
rea analitica a campurilor potentiale, efec- 
tele mareelor terestre, variatia temporala a 
campului gravitatii); seismologie si tectonica 
(mecanismul focal al cutremurelor de pa- 
mant, seismicitate si seismotectonica, cutre- 
murele vrancene, seismicitatea teritoriului 
Romaniei). A subliniat necesitatea abordarii 
multidisciplinare a problemelor complexe 
ale stiintelor Pamantului, exemplificand-o 
in cartea Mesaje ale Pamantului in descifrari 
actuate (1974). A fost membru al grupului de 
studiu privind metode seismice pentru mo- 
nitorizarea exploziilor subterane de la Stock- 
holm International Peace Research Institute 
(SIPRI, 1968-1970); membru (si presedinte 
prin rotatie) al comitetului de coordonare al 
proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul 
seismicitatii regiunii balcanice (1970-1977). 
A ocupat functii importante in organizatii 
stiintifice internationale: vicepresedinte al 
Uniunii Internationale de Geodezie si Geo- 
fizica (IUGG, 1969-1971) si membru in 
biroul IUGG (1967-1975); membru in con- 
siliul de conducere al Centrului Seismologie 
International (1970-1974) si in consiliul de 
conducere al Societatii Geofizice Europene 
(1970-1975); vicepresedinte al Comisiei 
Seismologice Europene (1972-1976). A fost 
editor si coautor al unui manual de Prospec- 
tiuni geofizice (1964-1965). A redactat capi- 
tolul Terra pentru Enciclopedia del Novecento 
(Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 
1 975-1 990). Lucrari: Mesaje ale Pamantului in 
descifrari actuate , X^l^t; Sinergismul in cercetarile 
geonomice, 1992. Dupa 1989 a revenit din 
retragerea fortata care durase 15 ani. Ales 
membru titular al Academiei Romane in 



1990 (era membru corespondent din 1963) 
si presedinte al Sectiei de Stiinte Geonomice 
(1990-1994), s-a angajat cu hotarare pentru 
renasterea Academiei Romane si a geofizicii 
romanesti. Pana la retragerea definitiva 
(1995) a fost presedinte al Comitetului Na- 
tional Roman de Geodezie si Geofizica si al 
Societatii Romane de Geofizica. 

Constantinescu, Mac, 
prenume la na§tere Mi hail Filip 

(29.06.1900, Charlottenburg, Germania - 
1979, Bucure§ti) 

Sculptor. Sot al Floriei Capsali. A absolvit 
Arte Plastice la Bucuresti. Specializare 
la Paris si Roma. Profesor la belle arte si 
arhitectura. A lasat lucrari decorativ-mo- 
numentale: Tdtdroaica din Mangalia, fatada 
Facultatii de Drept din Bucuresti; Pavilionul 
Expozitiei romanesti de la New York (cu 
momente din istoria nationala). A ilustrat 
Divina Comedie a lui Dante in traducerea lui 
Alexandru Marcu. 

Constantinescu, Miron 

(13.12.1917, Chi§inau - 18.07.1974, Bucure§ti) 
Sociolog, istoric, om politic. A fost membru 
al PCR din 1936, din august 1944 redac- 
tor-sef al Scinteii. A fost membru in Biroul 
Politic (1948-1960), membru in CC al PCR 
(1945-1955; 1968-1974) si secretar al aces- 
tuia (1952-1954), presedinte al Comisiei de 
Stat a Planificarii (1949-1955) etc. Raportul 
secret prezentat de Nikita Sergheevici 
Hrusciov la Congresul al XX-lea al PCUS, 
in februarie 1956, prin care era condamnat - 
printre altele - si „cultul personalitatii", 1-a 
facut pe Miron Constantinescu sa creada 
ca ar fi momentul propice de a-1 inlatura 
de la putere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. 
Apare ca personaj in Colectia de biografii 
autobiografii si memorii contemporane (continu- 
area Cronicii defamilie) a lui Petru Dumitriu. 
Alaturi de Iosif Chisinevschi va fi exclus din 
conducerea partidului in iulie 1957. Abia 
Nicolae Ceausescu 1-a readus in viata poli- 
tica, fiind numit ministru al Invatamantului 
(1969-1970), vicepresedinte al Consiliului 
de Stat (1972-1974),' rector al Academiei 
Stefan Gheorghiu (1970-1972), presedinte 
al Marii Adunari Nationale. Membru titular 
al Academiei Romane (1974). 

Constantinescu, Mitita nume la na§tere 
Dumitru Constantinescu 

(20.10.1890, Bucure§ti - 20.09.1946, Bucure§ti) 
Politician, economist. A absolvit Dreptul 
la Bucuresti si si-a luat doctoratul la Paris. 
Liberal. A facut parte din Guvernul Ion 
I.C. Bratianu ca sef al personalului din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 212 



& 



31.10.2011 17:22:52 



Constantinescu 







Mitita Constantinescu Nicolae N. Constantinescu Paul Constantinescu Virgiliu N. G. Constantinescu 



Ministerial Industriei si Comertului, apoi in 
a doua guvernare liberala (1922-1926) a fost 
secretar general in Ministerul Agriculturii si 
Domeniilor Regale, deputat de Hunedoara 
(1927-1933) si guvernator al Bancii Na- 
tionale (1935-1940). Ministru de Finante 
(1939). Apropiat de Partidul Comunist, a 
creat un partid - Liga Patriotilor - care s-a 
unit cu acesta. A participat la Conferinta de 
Pace de la Paris (1946). O sala de conferinte 
a Bancii Nationale ii poarta numele. 

Constantinescu, Nicolae N. 

(27.03.1920, Bucure§ti - 7.12.2000, Bucure§ti) 
Economist. Profesor la ASE, Bucuresti. Lu- 
crari: Capitalul de imprumut si creditul, 1953; 
Cu privire la problema revolutiei industriale in 
Romania, 1 957; Economia protectiei mediului na- 
tural, 1976; Consecintele economice si sociale ale 
cursei inarmdrilor, 1982; Reforma si redresarea 
economicd, 1995; coordonator al Istoriei econo- 
mice a Romdniei de la origini pdnd la eel de-al 
Doilea Rdzboi Mondial, 1997. Unul dintre pre- 
miile ASE pentru student! ii poarta numele. 
Membru corespondent al Academiei Regale 
a Doctorilor din Spania (1994); membru de 
onoare al Academiei de Stiinte Agricole si 
Silvice din Romania (1994). Doctor Honoris 
Causa al universitatilor din Craiova (1995), 
Timisoara (1995), ' Oradea (1996), Sibiu 
(1997) si al Academiei de Studii Economice 
din Chisinau (1995). Presedinte al Asociatiei 
Generale a Economistilor Romani. Membru 
al Academiei Romane (1990) si presedinte al 
sectiei sale economice. 

Constantinescu, Paul 

(30.06.1909, Ploie§ti - 20.12.1963, Bucure§ti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul din 
Bucuresti si s-a specializat la Viena. Profesor 
la Academia de Muzica Religioasa din Bucu- 
resti, apoi la Conservatorul Ciprian Porum- 
bescu. A compus muzica pentru spectacole, 
filme, coregrafie (pentru Floria Capsali) si 
muzica vocal-simfonica. Lucrari: O noapte 
furtunoasd, opera comica in doua acte, 1 934; 



Pe malul Dunarii, sceneta muzical-coregrafl- 
ca r 1947 ;Matei Millo, preludii pentru muzica 
de scena, 1953; Floarea reginei, 1947; muzica 
de film - Moara cu noroc, O scrisoare pierduta, 
Rdsund valea; corala - Liturghia in stil psaltic, 
Cdntecele Iancului Miorita. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1963). 

Constantinescu, Pompiliu 

(17.05.1901, Bucure§ti - 10.05.1946, Bucure§ti) 
Critic literar. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti si a fost profesor la Colegiul 
Sf. Sava. A scos revista Kalende (1 928-1 929) 
impreuna cu Vladimir Streinu si Serban 
Cioculescu. A fost cronicar literar al Revis- 
tei Fundatiilor Regale. A publicat in special 
volume de cronici literare in linie maiores- 
ciana: Miscarea literara, 1927; Critice, 1933 r 
premiul Societatii Scriitorilor Romani; 
Figuri literare, 1938; Tudor Arghezi, 1940; 
Eseuri critice, 1947. 

Constantinescu, Titel 

(17.02.1927, Ramnicu Sarat - 1999, Bucure§ti) 
Regizor si scriitor. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Bucuresti si 
IATC, Sectia regie. A fost principalul regizor, 
din 1950 pana dupa 1989, al emisiunii „Tea- 
tru National Radiofonic". A scris literatura 
pentru copii si scenarii pentru teatrul radi- 
ofonic: Povesti, Tapul, vulpea si lupul; S-au 
intors graurii; Oul nazdravan; Trei casute, trei 
drumuri; Pestii in copaci; Ultimul om de zdpadd; 
Baladd cufemei si copii meld; Cantecul Jianului. 

Constantinescu, Virgiliu Niculae G. 

(27.03.1931, Bucure§ti - 31.01.2009, Bucure§ti) 
Inginer mecanic de aviatie. A absolvit Fa- 
cultatea de Mecanica la Bucuresti. A fost 
profesor la Academia Tehnica Militara, apoi 
la Institutul Politehnic din Bucuresti, fiind si 
rector (1990-1992). A fost profesor invitat 
la Mechanical Technology Inc. Latham 
si Renssaeler Polytechnic Institute New 
York si din 1997 ambasador al Romaniei 
in Belgia. Lucrari: Lubrificatia cu gaze, 1963; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 213 



& 



31.10.2011 17:22:52 



Constantiniu 




Florin Constantiniu Constantin Constantinov 



Tatiana Constantinov 




Lagare cu alunecare, 1980; Dinamica fluidelor 
incomprehensibile, 1980 si Dinamica fluidelor 
comprehensibile, 1981, ambele impreuna cu 
Elie Carafoli. Membru titular al Academiei 
Internationale de Astronautica, presedinte al 
Agentiei Spatiale Romane. Ofiter al Legiu- 
nii de Onoare (1995). Membru titular (din 
1991) si presedinte al Academiei Romane 
(1994-1998).' 

Constantiniu, Florin 

(8.04.1933, Bucuresti) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Uni- 
versitatii din Bucuresti. Cercetator stiintific 
la Institutul de Istorie Nicolae Iorga. A facut 
cercetari in Franta si SUA. A fost distins cu 
Premiul Nicolae Balcescu al Academiei Ro- 
mane in 1972. Lucrari: Un proiect romdnesc de 
coalitie antiotomana din ultimul sfert al sec. XVI, 
1963; Iobagia in istoriografia romdna, 1983; 
Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940) 
si relatiile sovieto- germane, 1993; Diplomatii 
romdni si devierea de dreapta: O istorie sincerd a 
poporului romdn, 1997; 1941. Hitler, Stalin si 
Romania, 2002; PCR, Pdtrdscanu si Transilvania 
(1945-1946), 2001; Schisma rosie - Roma- 
nia si declansarea conflictului sovieto-iugoslav 
(1948-1950). Membru titular al Academiei 
Romane (2006). 

Constantinov, Constantin 

(7.07.1915, Sucleea, Transnistria - 
8.03.2003, Chisinau) 

Actor. A absolvit Institutul Agricol la Tiras- 
pol si Scoala de Teatru din Odessa. Actor 
la Teatrul Muzical- Dramatic A. S. Puskin 
din Chisinau. A jucat in numeroase filme 
artistice: Leana, Ghita, studioul M. Gorki 
din Moscova, 1955; Cdnd omul nu-i la locul 
lui, Moldova-film, 1957; Balada haiduceasca, 
1958; Vascriu..., 1959; Calatorie in april, 1962; 
Nuntd lapalat, 1969; Explozie cu efect intarziat, 
1970; Viforul rosu, 1971; Lautarii, 1971; Ulti- 
mul haiduc, 1972; Unda verde, 1974; Barbatii 
incaruntesc de tineri, 1974; Calul, pusca si ne- 
vasta, 1975; Nu crede tipatului pasarii de noapte, 



1976; Pe urmelefiarei, 1976; Carepe care, 1977; 
Suspectul, 1978; Unde esti, iubire?, 1980; Ado- 
lescenta, 1981; Detinutul misterios, 1968; Corbii 
prada n-o impart, 1988; Codrii, 1991; Troita, 
Telefilm-Chisinau r 1991; Polobocul, 1991. 
Artist al Poporului din Republica Moldova. 

Constantinov, Ion 

(17.08.1926, Ogorodnoe, rn. Ivane§tii Noi, 
reg. Odessa) 

Agronom. A absolvit Facultatea de Biopedo- 
logie, Sectia pedologie, a Universitatii de Stat 
din Chisinau ca elev al lui Nicolae Dimo. 
Profesor la Institutul de Pedologie si Agro- 
chimie al ASM. Contributii la cercetarea 
eroziunii solului si a metodelor de prevenire 
si combatere a acestui fenomen. Lucrari: 
9po3UM none, 2001 , Premiul Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Constantinov (Konstantinov), Tatiana 

(25.06.1939, Tiraspol) 

Geograf. Rusoaica dupa etnie. A absolvit Fa- 
cultatea de Geografie si Biologie la Institutul 
Pedagogic din Tiraspol. Specializare la Insti- 
tutul Hidrometeorologic de Stat din Odessa 
si la Institutul de Geografie al Academiei 
Ruse de Stiinte din Moscova. Este director 
al Institutului de Geografie al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Contributii in domeniul 
geografiei fizice regionale. Lucrari: Modifi- 
cdrile regimului termic si conditiile de iernare a 
culturilor pomicole termofile, 2004, in colabo- 
rare; Utilizarea SIG in restabilirea componentei 
climatice a lands afturilor Republicii Moldova, 
2005, in colaborare. Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. Consiliul Suprem 
pentru Stiinta si Dezvoltare Tehnologica din 
Moldova a decernat institutului pe care-1 
conduce Diploma de merit (2002). 

Conta, Vasile 

(15.11.1845, Ghindaoani, jud. Neamt - 
22.04.1882, Bucuresti) 

Filosof si poet. A facut gimnaziul la Iasi, apoi 
a insotit o trupa de actori prin Moldova. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 214 



& 



31.10.2011 17:22:52 



Corbu 




Boris Conunov 



Corneliu Coposu 



Haralambie Corbu 



A facut studii comerciale, apoi Dreptul in 
Belgia. A frecventat Societatea Junimea si 
si-a publicat in Convorbiri literare scrierile 
filosofice: Teoria fatalismului; Teoria ondulati- 
unii universale; Originea speciilor, 1873-1848. 
Postum au aparut Bazele metafizicii si Intdiele 
principii care alcdtuiesc lumea. A devenit liberal, 
nind ministru in Cabinetul Ionel Bratianu. 
Poezia sa n-a fost apreciata de junimisti, dar 
timpul 1-a asezat in randul primilor filosofi 
romani originali, care aveau sa inspire inclu- 
siv un fel de a concepe si de a face literatura. 

Conte, Rosa del 

(12.04.1907, Voghera, Italia - 3.08.2011, Roma) 
Istoric literar. A absolvit Literele la Uni- 
versitatea din Milano. Eleva a lui Roberto 
Scagno. Profesoara de limba italiana la 
Universitatea din Bucuresti (din 1945), apoi 
din Cluj (pana in 1963) si la Universitatea 
Sapienza din Roma. Lucrari: Eminescu e 
Pascoli, 1957; La sensibilita e "forma cea dintdi", 
1964; Transfigurarea mitului folcloric in ultima 
drama a lui Lucian Blaga: Area lui Noe r 1969; 
Lafunzione dell 'ambiguita nel linguaggio poetico 
di Arghezi, 1970; Leopardi ed Eminescu, 1979; 
Eminescu, poeta metafizico, 1982; Eminescu sau 
despre absolut, 1990. Nominalizata la Premiul 
Nobel in 1956. Distinsa cu Ordinul Steaua 
Romaniei in grad de Mare Ofiter. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1994). In 
2007 a fost sarbatorita pentru implinirea 
varstei de 100 de ani. 

Conunov (Konunov), Boris 

(24.05.1947, Taskent, Uzbekistan) 
Regizor. Rus ca etnie. A absolvit Institutul 
de Cinematografie (Bcecow3Huu Pocydap- 
cmeeHHbiu MHcmumym KuneMamozpa^uu) la 
Moscova. Regizor la Studioul Moldova Film. 
Profesor la Academia de Muzica, Teatru si 
Arte Plastice. A lucrat in Elvetia in diplomatic 
(1 995-1 998). Filme: Pddurea in care nu vei intra, 
1978; Aveti o telegrama, 1983; serialul Usturici, 
1981-1983; Cine va intra in ultimul vagon, 
1986; Bilet intr-o singurd directie, 1996; Darul, 



2004. Este si un teoretician al domeniului: 
„Coloana sonora ca parte components a fil- 
mului documentar in creatia lui Vlad Druck", 
eseu, Bucuresti, 1995. Diploma Festivalului 
International de la Frankfurt am Main, 1992; 
Medalia Dimitrie Cantemir, 1974; Medalia 
Meritul civic, 1995. Maestru in Arta, 2000. 

Coposu, Corneliu 

(20.05.1916, Bobota, jud. Salaj - 
11.11.1995, Bucuresti) 

Politician. A absolvit Dreptul si Economia 
la Universitatea din Cluj. Membru al Par- 
tidului Taranesc (dupa 1934), secretar al 
lui Iuliu Maniu. Greco-catolic. A venit la 
Bucuresti dupa cedarea Ardealului de Nord 
(1940). Antiantonescian. Miza pe ajutorul 
Marii Britanii. Arestat in 1947 si judecat in 
procesul Tamadau (rezistenta clandestina), 
cu sentinta (data in 1956) de inchisoare pe 
viata. Dupa 1989, impreuna cu Ion Ratiu, 
a refacut legalitatea PNT si 1-a transformat 
in PNTCD. Presedinte al PNTCD. Senator 
(1992-1995). Astazi exista o fundatie a parti- 
dului care ii poarta numele. 

Corbu, Haralambie 

(15.02.1930, Dubasarii Vechi, Basarabia) 
Critic si teoretician literar. A absolvit Scoala 
Pedagogica din Calarasi, Moldova si Institu- 
tul Pedagogic din Chisinau. Specializare la 
Institutul de Literatura Universale Maxim 
Gorki din Moscova. Redactor-sef al revistei 
Limba si Literatura Moldoveneasca (1984- 
1988). Director al Institutului de Limba si 
Literatura al ASM. Lucrari: Dramaturgia lui 
Alecsandri (1962); Alecsandri si teatrul (1973); 
Continuitate (1974); Statornicirea literaturii mo- 
derne moldovenesti si problema metodei de creatie 
(1840-1860) (1976, in rusa); Creatia lui Alec- 
sandri in scoala (1983); Creatia lui I.C Ciobanu 
in scoala (1986); In lumea clasicilor (1990), Dis- 
cursul direct. Aspecte ale publicisticii eminesciene 
(2000), Deschideri cdtre valori (2003), Dincolo 
de mituri si legende (2004), Constantin Stere si 
timpul sau (2005). Coordonator al lucrarilor: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 215 



& 



31.10.2011 17:22:53 



Corbul 





Ion Corcimaru 



Istoria liter aturii moldovenesti, 3 vol. (1986- 
1990); Literatura si arta Moldovei, enciclope- 
die, 2 vol. (1985-1986). Distins cu Premiul 
de Stat al Republicii Moldova, titlul onorific 
de Om Emerit r Ordinul Prietenia Popoarelor 
al URSS r cavaler al Ordinului Republicii, 
medalia Mihai Eminescu, medalia Dimitrie 
Cantemir, diploma Savantul Anului 2005. 
Membru al Comitetului National pentru 
decernarea Pretniilor de Stat in domeniul 
stiintei si tehnicii, membru al Comitetului 
National pentru decernarea Premiilor de 
Stat in domeniul literaturii si artei. Membru 
al comitetului de conducere al Asociatiei In- 
ternationale de Studii Sud-Est-Europene si 
presedinte al Comitetului National al acestei 
asociatii, membru al Academiei Internati- 
onale Central-Europene de Stiinte si Arte. 
Membru si vicepresedinte (1989-1995) al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Corbul, Vintila, nume la na§tere 
Vintila Dumitru Economu 

adoptat de Constantin Popescu Corbul 
(26.05.1916, Bucure§ti - 30.01.2008, Bucure§ti) 
Scriitor. Apartinea prin nastere unei familii 
foarte bogate. A absolvit Dreptul si Literele 
la Universitatea din Bucuresti. Pilot in al 
Doilea Razboi Mondial. Dupa razboi i s-a 
interzis sa profeseze. S-a stabilit in Franta 
in 1979. A publicat multe romane, cu foarte 
mare succes de public: Moarte si portocale la 
Palermo, cu Eugen Burada; Cenusa si orhidee 
la New York, cu Eugen Burada; Cavalcadd 
in iad - 2 vol., inchinate tatalui autorului, 
generalul Constantin P. Corbul, si partici- 
parii Romaniei la eel de-al Doilea Razboi 
Mondial; Cdderea Constantinopolului - 2 vol.; 
Dinastia Sunderland- Beauclair - Idolii de aur - 
3 vol.; Asediul Romei 1527 - 2 vol.; Dinastia 
Sunderland- Beauclair - Pdsdri de Pradd - 3 vol. ; 
Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada; 
Salvati-md! Sunt miliardar; Sclavii pamdntului; 
Babel Palace; Roxelana si Soliman, cu Eugen 
Burada; Oameni in Rolls-Royce, cu Eugen Bu- 
rada; Iubirile imposibile ale lui Petronius; Casa 



din Cherry Street; Hollywood - infernul viselor; 
Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada; 
Sunt regele Frantei! Regele Soarel; Imparateasa 
fara coroand; Galea ducesei, cu Eugen Burada; 
Pldngi pldngi balalaika, cu Eugen Burada; 
Atentie! Los Angeles va sari in aer. A facut si 
scenariile pentru filmele: Nea Marin miliar- 
dar, Revansa, Un comisar acuzd, Duelul r Miliarde 
si picioare lungi. Distins cu Ordinul Meritul 
Cultural in grad de Oflter, 2004. 

Corcea, Avram 

(16.04.1868, Co§tei, Banatul Sarbesc - 
1951, Pietroiu, lalomita) 

Preot, culegator de folclor. A studiat Teologia 
la Caransebes. A fost preot la Costei, catihet 
la Varset, membru in Consistoriul Eparhial 
din Caransebes. A cules folclor din intregul 
Banat: Balade poporale, 1899. A facut parte 
din Sfatul National de la Alba Iulia pentru 
Unirea din 1918. Dupa al Doilea Razboi 
Mondial, a fost arestat in Romania, a murit 
in deportare, pe Baragan. 

Corcimaru, Ion 

(22.05.1938, Baraboi, Basarabia) 
Medic. A absolvit Institutul de Stat de 
Medicina din Chisinau si s-a specializat la 
Institutul Central de Hematologie si Trans- 
fuzie a Sangelui din Moscova. A fost secretar 
stiintific al Institutului de Oncologie din 
Moldova, apoi sef al Catedrei de hematolo- 
gie si terapie de campanie, iar din 1 995 sef al 
Catedrei de hematologie, oncologie si terapie 
de campanie a Universitatii de Stat de Medi- 
cina si Farmacie din Moldova. Considerat 
fondator al scolii de hematologie din Re- 
publica Moldova. Lucrari: U,umonozunecKax 
buazHocmuKa npedonyxoneeux npou,eccoe u 
3noKauecm6eHHUx H060o6pa3oeaHuu (1976, in 
colaborare); JJ,uaznocmuKa nuM^adenonamuu 
(1984, in colaborare), manualele Hematologie 
clinicd (2001) si Anemiile (2002). Laureat 
al Premiului de Stat. Distins cu Ordinele 
Drapelul Rosu de Munca si Gloria Muncii. 
Membru corespondent al Academiei de Sti- 
inte a Moldovei. 

Corduneanu, Constantin 

(26.07.1928, la§i) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte (Sectia matematica) a Universitatii 
din Iasi. Profesor si decan la Facultatea de 
Matematica si Mecanica a aceleiasi uni- 
versitati. Prorector al Universitatii din Iasi. 
S-a stabilit in SUA din 1978, ca profesor la 
Knoxville, Tenessee, apoi Arlington, Texas. 
Contributii in domeniul teoriei globale a 
sistemelor diferentiale, in domeniul teoriei 
ecuatiilor diferentiale si al teoriei functiilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 216 



& 



31.10.2011 17:22:53 



Corlateanu 







Constantin Corduneanu 



Nicolae Corlateanu 



de variabila reala. Asociat la numeroase 
publicatii de profil: Mathematical Systems 
Theory, Analele stiintifice ale Universitatii 
Al. I. Cuza - Seria Matematica, Journal of 
Integral Equations. A infiintat revista Libertas 
mathematica, special pentru promovarea 
matematicienilor romani in lume. Lucrari: 
Functii aproape periodice, Sur les inegalites di~ 
fferentielles, Despre grupul automorfismelor unui 
grup topologic, Ecuatii diferentiale si integrale 
s.a. Membru al Asociatiei Americane de 
Matematica, al Academiei Americane de 
Arte si Stiinte, membru corespondent al 
Academiei Romane (1974), exclus (1978) si 
repus in drepturi (1990). 

Coresi, diaconul 

(? - 1590, probabil Orastie) 
Diacon la Targoviste pana in 1556, elev al lui 
Dimitrie Liubavici (tipograf sarb), anul cand 
s-a mutat la Brasov, chemat de Johannes 
Honterus, spre a tipari carti romanesti. Este 
interesant de stiut, pentru registrul valorilor 
create de Coresi, ca o carte avea atunci va- 
loarea a doua perechi de boi. A tiparit astfel: 
Intrebarea crestineasca, 1560; Tetraevanghelul, 
1560-1561; Apostolul, 1565-1566; Liturghie- 
rul r 1570; Pravila Sfintilor Parinti, 1570-1580; 
Psaltirea 1570; Psaltirea slavo-romana, 1577; 
Evanghelia cu invatatura, 1580-1581, tradusa 
de preotii lane si Mihai dupa Cazania de la 
Zabludov din Lituania (regat ce se intindea 
pana la Marea Neagra), din 1569; in 1567 
a tiparit - la Brasov sau Cluj - Tdlcul Evan- 
gheliilor, un amestec interesant de invataturi 
protestante si ortodoxe, avand ca anexe o 
carte de cantece si slujbe calvine. Impreuna 
cu fiul sau Serban si cu Marian Diacul a 
tiparit Palia de la Orastie, 1581-1582, impor- 
tant monument de limba veche romaneasca, 
aflat astazi in colectia Bibliotecii Batthyane- 
um din Alba Iulia, achizitionat de Batthyany, 
episcop catolic al Transilvaniei. A fost primul 
carturar roman care a luptat pentru introdu- 
cerea limbii romane in biserica. Tipariturile 
sale au contribuit la formarea unei limbi 



literare si liturgice romanesti unitare si s-au 
bucurat de o larga raspandire in toate tarile 
romanesti, iar cele slavone si in tarile slave 
sud-dunarene aflate sub dominatie otoma- 



Coryllus (Scorillo) 

(sec. I d.H.) 

Rege dac. A condus triburile dacilor in 
perioada in care in Imperiul Roman aveau 
loc razboaiele lui Nerva Traian. A incerat 
sa uneasca in jurul sceptrului sau cat mai 
multi daci, intuind faptul ca romanii se vor 
indrepta spre Dacia. 

Corlaciu, Ben 

prenume la na§tere Benedict 
(6.03.1924, Galati - 15.06.1984, Paris) 
Poet si prozator. A absolvit Literele si Filo- 
sofia la Bucuresti. A fost redactor la revista 
Flacdra, membru al gruparii de pe langa 
revista Albatros, ca si Geo Dumitrescu si 
Dinu Pillat. In 1971 s-a stabilit in Franta. 
A scris o poezie anticalofila, cu tenta anar- 
hista: Tavernele (1941, debut); Pelerinul serilor, 
1942; Arhipelag, 1943; Manifest Uric, 1945, 
Premiul Editurii Forum; Poeme florivore, 
1972; Starea de urgenta, 1972; Can d simti cum 
moare vdntul, 1972; Arcul biologic, 1974. Proza 
de inspiratie autobiografica se remarca prin 
poza damnarii si exprimarea revoltei sociale: 
Moartea langa cer. 1946; Candidatul, 1950 
Pdinea pacii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959 
Baritina, 1965; Strigoaica si casa nebuna, 1973 
Tout espoir sera puni; d'un ecrivain roumain a 
Paris (Orice sperantd vafipedepsitd; de un scriitor 
roman la Paris) , 1984. 

Corlateanu, Nicolae 

(14.05.1915, Caracui, Basarabia - 
21.10.2005, Chisinau) 

Filolog. A absolvit Literele, Filosofia si 
Dreptul la Cernauti. Membru fondator al 
Universitatii de Stat a Moldovei (1946). 
Lucrari: Mccnedoeanue Hapodnou namunu 
u ezo omHoiueHuu c pomancKUMU H3UKaMU 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 217 



^ 



31.10.2011 17:22:53 



Cornea 




Nicolae Mihail Corneanu 



Sorana Coroama Stanca 




(Latina vulgard ca baza a limbilor romanice, 
1974, Moscova); Originea fondului lexical de 
baza, 1955; Categoria gramaticala a cazului la 
substantive, 1955; Problema studierii substanti- 
velor din Povestile lui I. Creangd, 1959; Injurul 
unei controverse filologice (Raporturile dintre 
Codicele Voronetean si Lucrul sfintilor apostoli 
al lui Coresi), I960, 1963; Romdna liter ar a in 
Republica Moldova: istorie si actualitate, 1995; 
Derivatologia, 1997; Scrisul romdnesc: incepu- 
turile lui, 2000. Laureat al Premiului de Stat 
al Moldovei pentru Stiinta si Tehnologie, 
cavaler al Ordinului Republicii. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Cornea, Paul nume la na§tere Paul Cohn 
(3.11.1924, Bucure§ti) 

Istorie literar. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti. Profesor la Universitatea din 
Bucuresti. Director general al Cinematogra- 
flei, director general al Teatrelor, dupa 1989 
ministru adjunct la Ministerul Invataman- 
tului. Membru al Aliantei Civice condusa 
de Ana Blandiana, vicepresedinte al Aso- 
ciatiei Internationale de Literatura Com- 
parata, 1994-1997, din 1997 presedinte al 
Asociatiei Romane de Literatura Compa- 
rata. A debutat cu Studii de literatura romdna 
moderna, 1962, si a continuat cu lucrari de 
istorie literara, mai ales despre perioada pre- 
moderna, ca si studii de sociologie literara: 
De la Alexandrescu la Eminescu, 1966; Originile 
romantismului, 1972, Premiul Academiei; Re- 
gulajocului, 1980; Itinerar printre clasici, 1984; 
Introducer e in teoria lecturii, 1988; Aproapele si 
departele, 1990; Semnele vremii, 1995. 

Cornea, Victor 

(1901, lleni, jud. Fagara§ - 1977, Londra) 
Avocat. A absolvit Dreptul la Universitatea 
din Bucuresti. Specializare la Oxford. In pe- 
rioada 1929-1933 specialized pe probleme 
economice in Anglia, Suedia, Danemarca, 
Germania, Cehoslovacia, Austria, Ungaria. 
Membru fondator al Partidului National 
Taranesc. Arhivar al legatiei Romaniei la 



Londra in perioada Viorel Tilea. Presedinte 
fondator al Comitetului Democrat Roman 
de la Londra (1941, viitoarea emigratie). 
A editat publicatiile Glia si The East European 
Spokeman. 

Corneanu, Nicolae Mihail 

prenume la na§tere Nicolae Mihail 

(21.11.1923, Caransebe§) 
Mitropolit al Banatului (din 1962). A ab- 
solvit Teologia la Bucuresti. Conferentiar la 
Institutul Teologic din Sibiu. A conferentiat 
la Oxford, la Universitatea Humboldt din 
Germania si la Fundatia Pro Oriente din 
Viena. Lucrari: Actualitatea literaturii vechi 
crestine, Credinta si viata (culegere de studii te- 
ologice), 2001; Patristica, filosofia care mdngaie, 
2004; Pentru mai binele obstesc, 2008. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1992). Din 
1990 episcop vicar al Timisoarei. Ordinul 
National Pentru Merit in grad de Mare Cru- 
ce conferit de presedintele Romaniei, 2000. 

Coroama Stanca, Sorana, nume la na§tere 
Sorana losefina Caterina Placinteanu 

(24.01.1921, Chi§inau - 7.01.2007, Bucure§ti) 
Regizor de teatru. Fiica a medicului Gheor- 
ghe Placinteanu si a compozitoarei Mansi 
Barberis. Sotie a poetului Dominic Stanca. 
A absolvit Facultatea de Chimie Industriala 
a Politehnicii din Cernauti, apoi Institutul de 
Teatru de la Bucuresti, ca eleva a lui Soare 
Z. Soare, Al. Sahighian, Sica Alexandrescu, 
Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora 
Nasta, Lucia Sturdza-Bulandra. Profesor la 
Institutul de Teatru din Bucuresti si regizor 
la Teatrul National din Iasi, Teatrul Not- 
tara din Bucuresti, Teatrul de Opereta din 
Bucuresti. Regie: Cerere in edsdtorie - Cehov, 
Winterset - M. Anderson, Petru Rares - Horia 
Lovinescu, Comedia erorilor - Shakespeare, 
Midi burghezi - Maxim Gorki, Vrajitoarele 
din Salem - A. Miller, Sotul ideal - Oscar 
Wilde, Beckett - J. Anouilh, Lungul drum 
al zilei catre noapte - E. O'Neill, Noaptea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 218 



^ 



31.10.2011 17:22:53 



Corut 




Vasile Coroban 



Ion Coropcean 



Viorica Cortez-Guguianu 



Pavel Corut 



iguanei - T. Williams, Profesiunea doamnei War- 
ren - G.B. Shaw, Rata sdlbaticd - H. Ibsen, 
Viforul, Luceafarul, Hagi Tudose - B. St. Dela- 
vrancea, Amfitrion - Plaut, Cafeneaua - Gol- 
doni, Ursul - Cehov, Steaua Sevillei - Lope de 
Vega, D'ale carnavalului - I.L. Caragiale; 
de televiziune: serialul Musatinii, O noapte 
furtunoasa - Caragiale, Egmont - Goethe; 
teatru radiofonic. Distinsa cu Premiul de 
Stat, Ordinul Meritul Cultural, Premiul 
Galei UNITE R pentru intreaga activitate, 
Ordinul National Serviciu Credincios in 
grad de Cavaler. 

Coroban, Vasile 

(14.02.1910, Camenca, jud. Balti, Basarabia - 
19.10.1984, Chi§inau) 

Critic si istoric literar. A absolvit Facultatea 
de Drept a Universitatii din Iasi (1936). 
Ca student a redactat gazeta antifascista 
Viata universitard, fapt pentru care a facut 
inchisoare 6 luni. In 1940 se stabileste 
in Basarabia si este gazetar la Balti. Intre 
1942 si 1945 preda matematica in Rusia, 
la Kemerovo. Dupa razboi se angajeaza la 
Institutul de Limba si Literatura al Filialei 
Moldovenesti a Academiei de Stiinte a 
URSS (azi Institutul de Filologie), unde 
a ajuns sef de sector. A lucrat la Univer- 
sitatea de Stat, ulterior la Universitatea 
Pedagogica de Stat Ion Creanga. A elaborat 
studii si manuale pentru invatamantul 
preuniversitar si universitar. Contributia sa 
la studierea si popularizarea literaturii ro- 
mane clasice la est de Prut s-a vadit in sute 
de articole si studii despre Ion Agarbicea- 
nu, Ion Bassarabescu, Ion Creanga, Mihai 
Eminescu si alti inaintasi, sistematizate cu 
timpul in cartile: Cronicarul loan Neculce (in 
colaborare, 1956), Vasile Alecsandri: viata 
si opera (1957), Dimitrie Cantemir - scriitor 
umanist (1973), Creatia lui Mihai Eminescu in 
scoala (1980), Pagini si articole de criticd lite- 
rard (19 '59), Articole, studii, recenzii (1968) si 
indeosebi Romanul moldovenesc contemporan 
(1969, editia rusa 1979, Moscova). 



Coropcean, Ion 

(11.03.1969, Livadeni, rn. Dondu§eni, 
Republica Moldova) 

General. Comandant al Armatei Nationale 
a Moldovei. A absolvit Scoala Militara de 
Aparare Antiaeriana din Poltava (Ucraina) si 
Academia Militara de Aparare Antiaeriana. 
A lucrat apoi in cadrul armatei sovietice (co- 
mandant de pluton, comandant de baterie 
antiaeriana si comandant de divizion antia- 
erian). Distins cu Ordinul Credinta Patriei, 
clasa a Ill-a, 2006. 

Cortez-Guguianu, Viorica 

(26.12.1935, Bucium, jud. Ia§i) 
Mezzosoprana. A inceput Conservatorul 
la Iasi si 1-a absolvit la Bucuresti, ca eleva 
a Artei Florescu. A castigat in 1964, alaturi 
de Ludovic Spiess, premiul I la Concursul 
International de Canto de la Toulouse. In 
1967 a luat Medalia de Aur la Festivalul 
Enescu. A sustinut concerte la Barcelona, 
Viena, Salzburg, Lisabona, Napoli (unde 1-a 
avut partener pe Mario del Monaco), Mila- 
no, Verona, Paris, Philadelphia, Pittsburgh, 
New York, Denver, Rio de Janeiro, Madrid, 
Bagdad, Tokyo, Osaka, Amsterdam. In 1975 
a capatat cetatenie franceza. Repertoriu: La 
Gioconda (Verona, Barcelona), Medium; Suor 
Angelica; La Lille du Regiment; Zaza; Un Ballo in 
maschera; Les Dialogues des Carmelites; Lalstaff. 

Corut, Pavel 

(17.06.1949, Glavane§tii Vechi, jud. Ia§i) 
Scriitor. A semnat si cu pseudonimul Paul 
Cernescu. A absolvit Liceul Militar la Cam- 
pulung Moldovenesc si Institutul de Marina 
la Constanta, apoi Facultatea de Drept la 
Iasi. A lucrat la Contrainformatii Militare 
(1971-1989), fiind trecut in rezerva de ge- 
neralul Nicolae Militaru (1990). A fondat 
Editura Pavel Corut, a carei productie o 
alimenteaza aproape exclusiv. Scrie carti de 
fictiune speculative legate de trecerea politi- 
ca a Romaniei de la socialism la capitalism. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 219 



& 



31.10.2011 17:22:53 



Cosasu 





« 




Radu Cosa§u 



Leon C. Cosmovici 



Lucrari: seria de romane Octogonul (86 de 
volume); „Arta succesului", eseu; seria „Ro- 
mane de dragoste" (Sa vii ca oparere...,Ne-om 
intdlni in Cer, Vara ultimei iubiri, Flacdra iubirii, 
Dragoste si otravd, Iubirile unui marinar, Noap- 
tea teilor vrdjiti), Succesul (13 volume); versuri 
(volumele Descdntece din neamul Geto-Dacilor, 
Vraja noptilor albastre, Cdntece Daco-Romdne, 
Parodii politico-religioase) , seria Origini. 

Cosasu, Radu 

nume la na§tere Oscar Rorlich 

(29.10.1930, Bacau) 

Gazetar. Evreu ca etnie. A absolvit Scoala 
de Literatura M. Eminescu din Bucuresti. 
A scris reportaje de pe santierele tineretului. 
Lucrari: Opiniile unui pdmdntean, 1957; Lu- 
mind, 1959; Energii, 1960; Omul dupd 33 de 
ani, scapd, 1963; Un august pe un bloc de gheata, 
1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; Supravie- 
tuiri I - 1973, II - 1977, III - Meseria de nu- 
velist, 1980, IV - Fictionarii, 1983, V - Logica, 
1985, VI- Cap limpede, 1989; Mdtusile din Tel 
Aviv, 1993; Autodenunturi si precizdri, 2001; 
Supravietuiri 1 - Rdmdsitele mic-burgheze, 
2002; Supravietuiri 2 -Armata mea de cavalerie, 
2003, Premiul Uniunii Scriitorilor; Ocolul 
pdmdntului in o sutd de stiri, 2004. Premiul 
National pentru literatura, 2007. Cavaler al 
Ordinului Meritul Cultural in rang de Mare 
Ofiter, 2004. 

Cosmovici, Leon C. 

(29.01.1857, Sasca, jud. Suceava - 
21.07.1921, la§i) 

Fiziolog, zoolog. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte la Iasi. S-a specializat la Paris (Sorbona). 
Profesor de zoologie si botanica medicala la 
Facultatea de Medicina si la Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Iasi. A organizat 
primele laboratoare de fiziologie si zoologie. 
Contributii in domeniul faunei de apa si 
pestilor fosili. Brevete de inventie in dome- 
niul electrozilor. Lucrari: Notiuni de botanica, 
1887; Notiuni de miner alogie, 1887; Elemente 
de morphologie, 1893; Zoologie, anatomie si 



fiziologie animala, 1903. Membru al Socie- 
tatii de Stiinte Imperiale din Moscova, al 
Societatii Franceze de Zoologie, membru 
corespondent al Academiei Romane (1893). 

Cosmovici, Paul Mircea 

(30.10.1921, la§i - 16.08.2006, Bucure§ti) 
Jurist. Nepot al lui Leon C. A urmat cursuri- 
le liceale si universitare la Iasi, iar, mai apoi, 
cursurile de perfectionare in drept interna- 
tional la universitati din Columbia, Leida si 
Amsterdam. A realizat studii importante in 
domeniul dreptului economic, al dreptului 
european, dar si in ceea ce priveste filosofia 
dreptului. Printre cele mai cunoscute vo- 
lume semnate se numara lucrarile: Dreptul 
ca instrument de formare, dezvoltare si ocrotire 
a personalitatii umane r 1973, Premiul Acade- 
miei Romane; Consideratii asupra raspunderii 
contractuale a antreprenorului dupd receptia 
lucrdrilor de investitii, 1 979; Tratat de drept civil. 
Partea generald, vol. I, 1989, Premiul Acade- 
miei; Drept Civil. Drepturi reale. Obligatii. Le- 
gislatie, 1 994, 1 996; L'Union Europeenne dans le 
Labyrinthe de Vavenir. Problemes fondamentaux, 
2003. A fost ales membru al Societatii de Le- 
gislate Comparata din Paris. Membru titular 
(din 1 995) al Academiei Romane. 

Cosniceanu, Maria 

(4.02.1935, Temeleuti, Basarabia) 
Filolog. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau (1953- 
1957). Din 1958 a lucrat la Institutul de Lim- 
ba si Literatura (azi Institutul de Filologie) al 
ASM. Lucrari: Nume de persoane (in colabo- 
rare, 1964), Studiu asupra numelor de persoane 
(1973), In lumea numelor (1981), Refiectii asupra 
numelor (1 986), Dictionar de prenume si nume de 
familie (1991), Mic dictionar explicativ de forme 
si genuri muzicale rus-romdn (in colaborare), 
Nume de familie (din perspective istorica) 
(2004), Dictionnaire historique de I ' antroponymie 
romane, (Tubingen, 2004). A participat la 
manifestari nationale si internationale in 
domeniul onomasticii la Moscova, Kiev, 
Odessa, Ashabad, Sofia, Craiova, Leipzig, 
Iasi, Suceava, Cluj, Bucuresti. A colaborat la 
proiectul international PatRom - Patronymi- 
ca romanica (Trier, Germania, 1992-2000). 
Medalia Dimitrie Cantemir a ASM (2010). 

Coson 

(sec. I T.H.) 

Rege al getilor. S-a amestecat in conflictul de 
la Roma dintre Octavian si Antoniu, spriji- 
nindu-1 pe Antoniu. Octavian Augustus insa 
1-a iertat. El a scos monedele geto-dacice din 
aur numite cosoni. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 220 



^ 



31.10.2011 17:22:54 



Costenco 




Maria Cosniceanu 



Veniamin Costache 



Ion Gr. Costa§ 



Nicolai Costenco 



Costache, Veniamin 

(20.12.1768, Ro§ie§ti, jud. Vaslui - 
18.12.1846, manastirea Slatina, Suceava) 
Carturar. Cantacuzin dupa mama. A studiat 
la Academia Domneasca din Iasi. Mitropolit 
al Moldovei. A reorganizat invatamantul, a 
infiintat Seminarul de la Socola (1803), a tri- 
mis bursieri in strainatate. Iluminist ca pro- 
fil, n-a lasat carti proprii, ci doar traduced si 
prefete. Cea mai importanta prin mesajul ei 
este prefata la Dumnezeiestile liturghii, 1834, 
unde face un istoric al limbii romane si se 
plange de navala barbarismelor. 

Costa-Foru, Constantin Gh. 

(27.10.1857, Bucure§ti - 1935, Bucure§ti) 
Om politic, jurnalist. Familie de aromani. 
Fiu al unui ministru al Justitiei, Gheorghe 
C.-F. A absolvit Dreptul la Bucuresti. Pro- 
fesor la Universitatea din Bucuresti, primul 
ei rector (1864-1871). Dedicat politicii lui 
Al. I. Cuza. Fondator, alaturi de Constantin 
Titel Petrescu, Dem I. Dobrescu, Nicolae 
L. Lupu, Constantin Mille, Constantin 
Radulescu-Motru, Victor Eftimiu, Radu R. 
Rosetti si Virgil Madgearu, al Ligii Dreptu- 
rilor Omului (1929), al Comitetului pentru 
Amnistie (1928-1929). A combatut scrierile 
lui A.C. Cuza. Director al Eforiei Scoalelor, 
a ediflcat structura invatamantului superior 
romanesc, ca si legislatia aferenta, dupa Mica 
Unire. A desprins, din Colegiul Sf. Sava, vii- 
toarea Facultate de Stiinte Juridice. A fost in 
mai multe randuri ministru. Lucrarea sa cea 
mai importanta a ramas Studii asupra instruc- 
tiunii publice in unele din statele cele mai inaintate 
ale Europei. La 60 de ani s-a dus voluntar si a 
luptat in razboiul de reintregire a neamului. 

Costas, Ion Gr. 

(1944, Jarigrad, Basarabia) 
General de aviatie. Deportat cu familia in 
Kazahstan din 1949, cu domiciliu fortat 
25 de ani, dar beneficiar al reabilitarii din 
epoca Hrusciov, in 1957. A absolvit Scoala 
Militara Superioara de Aviatie din orasul 



Harkov (1967), Academia Fortelor Aeri- 
ene Iuri Gagarin de la Moscova (1976) si 
Academia de Militie de la Moscova. A fost 
pilot, comandant de escadrila, loctiitor al 
comandantului trupelor unite, comandant 
de regiment (102 avioane de lupta in sub- 
ordine), adjunct al Armatei XIV a URSS pe 
probleme de aviatie. A fost avansat in oc- 
tombrie 1988 la gradul de general-maior de 
aviatie al armatei sovietice. A fost loctiitor 
(1984) al comandantului DOSAAF (Soci- 
etatea Voluntarilor din Uniunea Sovietica 
pentru Asistenta acordata Armatei, Fortelor 
Aeriene si Navale) din RSS Moldoveneasca, 
iar in anul urmator a devenit comandant al 
Comitetului Central al DOSAAF, detinand 
aceasta functie pana in anul 1990, cand a 
fost numit presedinte al Comisiei Sovie- 
tului Suprem al Moldovei pentru Securi- 
tatea Statului si probleme militare, iar in 
septembrie 1990 - membru al Consiliului 
Prezidential al Republicii Moldova. Intre 
1990 si 1992 a detinut functia de ministru 
al Afacerilor Interne in Guvernul Republicii 
Moldova si a fost primul care a avut titlul 
de ministru al Apararii in Moldova (1992). 
Eliberat din functie in contextul infrangerii 
suferite in Transnistria in confruntarea cu 
Armata XIV Rusa. 

Costea Musat 

V. Musat, Costea 

Costenco, Nicolai 

(21.12.1913, Chi§inau - 29.07.1993, Chi§inau) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere 
(limbi straine) a Universitatii din Iasi, unde 
a audiat si cursuri de drept. A fost redactor- 
sef la revista Viata Basarabiei sub directoratul 
lui Pan Halippa (1934-1940). A scris eseuri 
despre Lermontov, Sevcenko, Esenin. 
Versuri: Poezii (1937), Cleopatra (1939), Ore 
(1939) si Elegii pagane (1940). S-a pronuntat 
ferm impotriva teoriei unor scriitori din Ti- 
raspol care sustineau diferenta dintre limba 
romana si cea moldoveneasca. A fost arestat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 221 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Costin 




Nicolae Costin (cronicar) 



Nicolae Costin (primar) 




in 1941 si deportat in Siberia. A lucrat ca 
hamal, fochist, dar a continuat sa scrie, 
astfel incat la intoarcerea din exilul Siberian 
a publicat volumele: Poezii alese (1957), Po- 
ezii noi (I960), Mugur, mugurel (1967), Tdrie 
(1972), Poeme (1973), Poezii si poeme (1976). 
A tradus Homer (Iliada), Dante (Vita nova), 
Puskin, Lermontov, Dostoievski s.a. Postum 
i-au fost editate cartile Povestea Vulturului, 
placheta de versuri Libertati (2003), Din bezna 
temnitei (Scrisori din Gulag) (2004). 

Costin, Miron 

(30.03.1633 - 1691, Roman) 
Cronicar, istoriograf si poet. Nascut in Mol- 
dova, dintr-o familie boiereasca, a studiat 
la Bar, in Polonia (1647). A luptat pentru a 
deveni domnul Moldovei cu sprijin polon (si 
catolic). O vreme a fost diplomat la curtea 
munteana a lui Constantin Serban. A fost 
ucis de Constantin Cantemir, domnul Mol- 
dovei, in numele ortodoxiei. La executie a 
asistat tanarul Dimitrie Cantemir. Lucrarea 
sa cea mai cunoscuta este o cronologie: 
Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Vodd 
incoace, 1675. Continua pe Grigore Ureche. 
Ca literat, a scris un interesant poem de 
meditatie filosofica: Viata lumii, 1671-1673, 
in versuri, in polona, cu reminiscente din 
Ovidiu si Horatiu. A sustinut ca istoriograf 
originea latina a poporului roman: De neamul 
moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, 
1686-1691, si a publicat, in polona, Cronica 
Moldovei si a Munteniei, 1677. 

Costin, Nicolae 

(1660-1712, la§i) 

Cronicar. Fiu al lui Miron C. A continuat 
opera tatalui sau, scriind Letopisetul Tarii 
Moldovei de la zidirea Lumii pana la 1601 si Le- 
topisetul Tarii Moldovei 1 709-1 711. A tradus 
dupa versiunea latina lucrarea lui Antonio 
de Guevara - Libro aureo del gran imperador 
Marco Aurelio con el Relox de Principes (Cartea 
de aur a marelui impdrat Marc Aureliu cu Cea- 
sornicul Domnilor). 



Costin, Nicolae 

(7.04.1936, Peci§te, Basarabia - 
16.02.1995, Chi§inau) 

Primar al Chisinaului. A absolvit Scoala 
Pedagogica la Orhei si Facultatea de Istorie 
a Universitatii de Stat din Chisinau. Specia- 
lizare la Universitatea Lomonosov din Mos- 
cova. A predat cursuri de sociologia satului 
la Universitatea de Stat din Chisinau. A fost 
deputat in primul parlament democratic al 
Moldovei (1990-1994), perioada in care 
a fost si primarul capitalei (cand s-a facut 
redenumirea strazilor orasului cu nume ro- 
manesti. S-au redeschis bisericile romanesti, 
inclusiv catedrala din centrul orasului si 
s-au deschis o serie de biblioteci). Presedinte 
al Societatii Politologilor din Moldova. 

Costin, Vasile 

(7.07.1938, Satul Nou, jud. Maramure§) 
Arhiepiscop. A absolvit Seminarul Teologic 
la Cluj si Institutul Teologic la Sibiu. Speci- 
alizare la Institutul Teologic din Bucuresti, 
apoi la Atena si Cairo (Institutul de Arheo- 
logie Copta). Secretar eparhial al patriarhiei 
Romane, hirotonisit arhimandrit in 1974. 
A fost superior al Asezamintelor Romanesti 
din Ierusalim si reprezentant al patriarhiei 
Romane pe langa patriarhia Ierusalimului 
(1975-1979). Arhiepiscop al Targovistei din 
1991. A participat la vizita delegatiei Bisericii 
Ortodoxe Romane la Patriarhia Ecumenica 
si la Patriarhia Rusa. Lucrari: Scrierea pseu- 
dografica „Testamentum Domini" ca izvor pentru 
istoria cultului crestin, 1965; Liturghia Sfdntului 
Iacob in ritul sirienilor iacobiti, 1966; Problema 
limbilor liturgice in lumina preocupdrilotr ecume- 
niste active, 1966. 

Cosbuc, George 

(20.09.1866, Hordou, azi Co§buc, 
jud. Bistrita-Nasaud - 9.05.1918, Bucure§ti) 
Poet. A facut studii de filosofie si literatura 
la Universitatea din Cluj. A fost mai intai 
redactor la Tribuna (1884, Sibiu), apoi sef de 
birou si referendar la Biroul de Control al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 222 



^ 



31.10.2011 17:22:54 



Co§ovei 




George Co§buc 



Eugeniu Co§eriu 



activitatii extrascolare din Ministerul Culte- 
lor si Instructiunii, Bucuresti. A intemeiat si 
condus in colaborare diverse publicatii: Vatra 
(cu I.L. Caragiale si I. Slavici, 1894), Sama- 
ndtorul (1901, cu Al. Vlahuta), Viata literard 
(1906) s.a. Poezia sa, de factum neoclasica 
si folclorica, in linia traditionalismului ro- 
manesc, evoca universul rural in momentele 
majore ale ciclului vietii: Draga mamei, balada, 
1866; Fulger, poveste in versuri, 1877; Blestem 
de mama, 1885; Fata craiului din cetini, 1886; 
Balade si idile, 1893; Fire de tort, 1896, precum 
si episoade ale Razboiului de Independents: 
Cdntece de vitejie, 1904. A scris: Balade, 1913, 
parodii. A tradus Dante, Divina Comedie, 
1924-1932, publicata postum; Odiseea lui 
Homer, Eneida lui Virgiliu, Premiul Acade- 
miei; Byron - Mazeppa, 1896; Kalidassa - 
Sakuntala, 1897; Mahabharata si Ramayana, 
1897 s.a. Ca optiune politica a fost monar- 
hist: Povestea unei coroane de otel, 1899, roman. 
Membru al Academiei Romane (1916). 

Co§ciug, Gurie D. 

(17.10.1924, Stoicani, Basarabia) 
Medic. A inceput Liceul Tehnic din Soroca si 
a absolvit Liceul Teoretic din Fagaras (1944). 
Studii superioare - Institutul Politehnic din 
Kiev si Institutul de Medicina din Chisinau 
(1951). Doctor in medicina (1966), doctor 
habilitat (1970). Contributii in domeniul 
cirozei hepatice si cancerului hepatic primar. 
A fost sef de spital la Dangeni (Ocnita), chi- 
rurg la Spitalul Republican, apoi la Institutul 
Oncologic (sef de sectie, director adjunct la 
Sectia gastropneumologie). Din 1991 profe- 
sor universitar la Facultatea de Medicina din 
Chisinau. A publicat 6 monogram si peste 
60 de articole stiintifice. 

Co§eriu, Eugeniu 

(27.07.1921, Mihaileni, Basarabia - 
709.2002, Tubingen, Germania) 
Lingvist, specialitatea limbi indo-europene. 
A plecat din Basarabia in 1940. A studiat 
lingvistica si filosofia la Iasi, la Roma si la 



Padova. A teoretizat lingvistica integrata, 
care gaseste apropieri intre limbile greaca, 
latina, limbile romanice, slave, germanice, 
fiind considerat unul dintre cei mai impor- 
tant! lingvisti ai veacului XX. A fost profesor 
la universitatile din Montevideo, Uruguay si 
Tubingen, Germania. Lucrari: Sistema, norma 
y habla, 1952; Gramatica, semdntica, universales: 
estudios de linguistica funcional (e o traducere 
din 1 975, a fost publicata inainte in germana 
si franceza); Sincronia, diacronia e historia, 
1958; Teoria del linguagio e linguistica generale, 
Bari, 1971; Die Geschichte der Sprachphilosophie 
von der Antike bis zur Gegenwart: eine Ubersi- 
cht, 1972; Die Geschichte der Sprachphilosophie 
von der Antike bis zur Gegenwart, 2 vol.: Von 
Leibniz bis Rousseau, 1975 si Das romanische 
Verbalsystem, 1976; L'homme et son langage, 
1977; Textlinguistik, 1980; Die Geschichte der 
Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegen- 
wart, vol. 1 - Von der Antike bis Leibniz, 2003 
(postum). Membru de onoare al Academiei 
Romane (1991). A fost Doctor Honoris 
Causa a mai mult de 40 de universitati ale 
lumii, membru al mai multor academii, 
dintre care mentionam: Linguistic Society 
of America, Linguistic Circle of New York, 
Societe de Linguistique Romanique, Paris. 

Co§ovei, Traian 

(24.03.1921, Somova, jud. Tulcea - 
16.07.1993, Bucuresti) 

Poet. Tata al lui Traian T.C. A absolvit Li- 
terele si Filosofia la Bucuresti. A debutat 
cu proza: La Taliane, 1950, si a continuat sa 
scrie despre pamantul natal: Impdrdtia vdn- 
turilor, 1954; Stelele diminetii, 1964; Dobrogea 
de aur, 1978. S-a remarcat insa indeosebi ca 
poet: Oceanul, 1962; Cdnd ma grabeam spre 
mare, 1967; Lauda fluviului, 1974; La tdrmul 
cu luna, 1977. Reportajul in stil poetic i-a 
adus recunoasterea: Uriasul preludiu, 1955, 
Premiul Academiei; Semnul din larg, 1960; 
Stelele diminetii, 1964; Farmecul genezei, 1979. 

Co§ovei, Traian T. 

(28.11.1954, Bucuresti) 

Poet. Fiu al lui Traian C. A absolvit Facul- 
tatea de Limba si Literatura Romana la 
Bucuresti, participand la Cenaclul de Luni 
condus de Nicolae Manolescu. Unul din 
reprezentantii „generatiei '80". A debutat 
cu Ninsoare electricd, 1979, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, si a continuat sa scrie poeme 
postmoderniste, interiorizandu-si discursul 
cu trecerea timpului: I, 2, 3, sau..., 1980; 
Cruciada^ intrerupta, 1982; Poemele siameze, 
1983; In asteptarea cometei, 1986; Rondul 
de noapte, 1987; Pornind de la un vers, 1990; 
Batranetile unui bdiat cuminte, 1994, Premiul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 223 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Cotea 





Traian T. Co§ove 



Valeriu D. Cotea 



Academiei si Premiul Asociatiei Scriitorilor 
din Bucuresti; Mickey Mouse e mart, 1994; 
loana care rupe poeme, 1997; Perchezitionarea 
ingerilor si Lumina de lafrigider, ambele 1998; 
Institutul de glosuri, 2002; Greva cdpsunelor, 
2004; Aerostate pldngdnd, 2010. 

Cotea, Valeriu D. 

(11.05.1926, com. Vidra, jud. Vrancea) 
Oenolog. A absolvit Facultatea de Agro- 
nomie din Iasi. Isi desfasoara activitatea la 
Iasi. Timp de peste 20 de'ani (1976-2000) a 
reprezentat Romania la Oficiul International 
al Viei si Vinului (OIV) cu sediul la Paris. 
A inflintat si conduce Centrul de Cercetari 
pentru Oenologie de pe langa Academia Ro- 
mana, cu sediul la Iasi. In calitate de cerceta- 
tor, colaboreaza cu scoli cu profil oenologie 
din multe tari, intre care cele din Narbonne, 
Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Ge- 
issenheim, Neustadt, Piacenza, Asti, Porto, 
Lisabona. Lucrari: Enologie (1982); Tratat 
de enologie. I. Vinificatia si biochimia vinului; II. 
Limpezirea, stabilizarea si imbutelierea vinului - 
2 vol. (1985, 1989) s.a. Este membru titular 
al Academiei Romane din 1993. Membru 
corespondent al Academiei Internationale 
a Vinului din 1998, al Accademia Italiana 
della Vita e del Vino din 1986 si al Academie 
Suisse du Vin din 1987. 

Coteanu, Ion 

(6.10.1920, Bucure§ti - 11.12.1997, Bucure§ti) 
Lingvist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, s-a specializat la Ecole Pratique 
des Hautes Etudes din Paris. Profesor la 
Universitatea din Bucuresti si director al 
Institutului de Lingvistica si Dialectologie 
din Bucuresti. Lucrari: Elemente de dialectolo- 
gie a limbii romane, 1961; Dictionarul explicativ 
al limbii romane (DEX) in colaborare cu 
Lucretia Mares si Mioara Avram; Dictionarul 
limbii romane (DLR) in colaborare cu Iorgu 
Iordan si Alexandru Graur; Limba romana 
contemporana, 2 vol., 1974-1975; Gramatica de 
baza a limbii romane, 1982; Etimologia si limba 



romana (principii probleme), 1987, in colabo- 
rare cu Marius Sala. Membru fondator si 
presedinte al Societatii de Stiinte Filologice 
din Romania, membru al Societatii de Ling- 
vistica Romanica din Strasbourg. Membru 
al Academiei Romane, 1974, presedinte al 
Sectiei de fllologie, literatura si arte. 

Cotescu, Octavian 

(14.02.1931, Dorohoi - 22.08.1985, Bucure§ti) 
Actor. Casatorit cu actrita Valeria Seciu. A in- 
ceput sa joace teatru inca din liceu, la Iasi. 
A urmat Conservatorul de Arta Dramatica 
din Iasi, 1-a absolvit in 1950, dupa care a fost 
repartizat la Teatrul Bulandra din Bucuresti, 
unde a debutat in 1 95 1 , cu Pddurea dupa A.N. 
Ostrovski. Numeroase roluri in teatru, film, 
teatrul de televiziune si teatrul radiofonic. 
Activitatea de scena a fost dublata si de o 
cariera didactica de profesor universitar la 
IATC, unde a ocupat si functia de rector in 
perioada 1981-1985. A jucat in numeroase 
filme si piese de teatru alaturi de actori ca 
Toma Caragiu, Dem Radulescu etc. Alaturi 
de Coca Andronescu a creat un memorabil 
cuplu de personaje, originar din Lehliu Gara, 
Tanta si Costel, cave a fost prezentat la Televizi- 
unea Romana, in anii 1 970, intr-un miniserial 
de mare succes la public si la critica. Roluri: 
Iubirea e un lucrufoarte mare (1962, miniserial 
TV), Cartierul veseliei (1964), O dragoste lungd 
de-o seard (1963), Diminetile unui baiat cuminte 
(1966), Balul de sdmbata seara (1968), Castelul 
condamnatilor (1969), Asediul (1970), Puterea 
si adevdrul (1971), De ochii lumii (1971, TV), 
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1971), 
Drum in penumbra (1972), Bariera (1972), 
Proprietarii (1973), Taticul (1974, TV), Pacala 
(1974), Muntele ascuns (1974), Capcana (1974), 
Cercul magic (1975), Serenada pentru etajul XII 
(1976), Un orfelin iubea o orfelina (1976, TV), 
Operatiunea „Monstrul" (1976), Instanta amana 
pronuntarea (1976), Gloria nu cantd (1976), Bu- 
nicul si doi delincventi minori (1976), O scrisoare 
pierduta (1977, TV), Impuscdturi sub clar de luna 
(1977), Eu, tu si Ovidiu' (1977), Aurel Vlaicu 
(1977), Iarba verde de acasd (1978), Din nou 
impreund (1978), Vacantd tragicd (1979), Ion: 
Bkstemul pdmdntului, blestemul iubirii (1979), 
Bietul Ioanide (1979), Santaj (1981), Saltimban- 
cii (1981), Inghititorul de sdbii (1981), Castelul 
din Carpati (1981), Un saltimbanc la Polul Nord 
(1982), Raman cu tine (1982), Calculatorul 
marturiseste (1982), Buletin de Bucuresti (1982), 
Aventura sub pamdnt (1982, TV), Un accident 
numit Duffy (1983), Singur de cart (1983), 
Miezul fierbinte al pdinii (1983), O lebada iar- 
na (1983), Pram (1983), serial TV), Escapada 
(1983), Sosesc pasarile cdldtoare (1984), Secretul 
lui Backus (1984), Promisiuni (1985), Casatorie 
cu repetitie (1985) O clipa de ragaz (1985). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 224 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Covaliu 




Octavian Cotescu 



lleana Cotruba§ 



Aron Cotru§ 



Cotiso 

(sec. I T.H.) 

Rege al dacilor din muntii Banatului si Olte- 
nia. Contetnporan cu dotnnia lui Augustus 
in Imperiul Roman. A luptat cu generalul 
roman Marcus Licinus Crassus, trimis la 
Dunare de Octavian Augustus, care 1-a in- 
frant. Lui i-a urmat Thiamarkos. 

Cotlarciuc, Nectarie 

prenume la na§tere Nicolae 
(7.02.1875, Stulpicani, jud. Suceava - 
4.07.1935, Cernauti) 

Mitropolit. A absolvit Teologia si Filosofia 
la Universitatea din Cernauti. Specializare 
la Viena, Bonn, Wurtzburg si Miinchen. 
Diacon si preot al catedralei mitropolitane 
din Cernauti. Profesor de teologie la Uni- 
versitatea din Cernauti. Mitropolit al Bu- 
covinei din 1923 pana la moarte. Delegat 
al Bisericii Ortodoxe la cateva congrese ale 
miscarii ecumenice din Stockholm (1925), 
Lausanne (1927), la Conferinta episcopilor 
anglicani din Palatul Lambeth (1930), la 
Congresul vechilor catolici de la Viena si 
Bonn (1931) s.a. Lucrari: Die Besetzungswe- 
ise der orthodoxen Patriarchalstuhles von Kon- 
stantinopel, Mainz, 1903; Ceva despre reforma 
patronatului Bisericii din Bucovina, 1904; 
Kurhe ubersicht uber die rumanische Bibliologie, 
Viena, 1911; Treptele formal psihologice in 
predicd, 1923. 

Cotovelea, Gheorghe 

(25.10.1933, Bucuresti) 

Balerin. A inceput sa danseze la Ansamblul 
Folcloric al Sindicatelor. A absolvit scoala 
de balet a Floriei Capsali. Prim-solist al 
Operei Romane, alaturi de Gelu Barbu si 
Gabriel Popescu. Roluri in: Coppelia, Calare- 
tul de aramd, Cdlin - file de poveste, Haiducii, 
Romeo si Julieta. Si-a incheiat activitatea in 
1984. Artist Emerit (1964), Meritul Cultural 
(1968), Ordinul Serviciu Credincios in grad 
de Cavaler (2000). 



Cotruba§, lleana 

(9.06.1939, Galati) 

Soprana. A facut parte din Corul Radio la 
9 ani. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti. A debutat in 1964 la Opera Romana 
din Bucuresti. In 1965 a fost triplu laureata 
(opera, lied, oratoriu) la festivalul din Herto- 
genbosch, Olanda. A cantat la Covent Gar- 
den (Londra), trei ani la Opera din Viena, la 
Opera din Chicago si Metropolitan Opera 
din New York (alaturi de Placido Domingo), 
la La Scala din Milano alaturi de Luciano 
Pavarotti. Roluri in operele lui Verdi, Gou- 
nod, Mozart, Ceaikovski, Bellini, Haydn, 
Donizetti, Puccini. 

Cotru§, Aron 

(21.01.1891, Hasag, jud. Sibiu - 
1.11.1961, Long Beach, California) 
Poet. A studiat Literele la Viena. Atasat de 
presa la Ambasada Romaniei din Varso- 
via, apoi din Roma, Lisabona, Madrid. In 
intervalul 1945-1956 a locuit la Madrid, 
apoi in SUA. Prolegionar. A fost presedinte 
al Asociatiei Romanilor din Spania (din 
1945). Influentat de Verhaeren, Whittman, 
expresionismul german, avand afinitati cu 
poezia sociala, a publicat numeroase volume 
de versuri: Poezii, 1911, debut; Sarbatoarea 
mortii, 1915; Neguri Albe, 1920; In robia lor, 
1927; Printre oameni in mers, 1933; Minerii, 
1938; Rapsodie valahd, 1940; Rapsodie dacd, 
1942, Premiul Societatii Scriitorilor Romani; 
Versuri, 1948; De la Volga la Missisipi, 1956; 
Eminescu, 1959; Cdntecul desteptarii, 1962, 
postum, Cleveland. In tara i-au aparut la 
Bucuresti: Horea, 1984; Versuri, 1985, si, la 
Timisoara, Poezii, 2 vol., 1991. 

Covaliu, Ion Bradut 

(1.04.1924, Sinaia - 29.05.1991, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat la Academia de Arte Fru- 
moase din Bucuresti ca elev al lui Jean Al. 
Steriadi. Profesor la Institutul Pedagogic din 
Bucuresti, apoi la Institutul de Arte Plastice. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 225 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Cozacovici 




Gheorghe Cozorici 



Gheorghe Cozub 



Nichifor Crainic 




Presedinte al Uniunii Artistilor Plastici. In 
1962 a reprezentat Romania la Bienala de 
la Venetia. Lucrari: Cdderea lui Icar, 1966; 
Galaxie, 1972; Salt in univers, 1972; Intoarcerea 
spre zenit, 1972; Gdnditorul, 1975; Ana, 1976. 
Laureat al Ordinului Meritul Cultural clasa 
a Il-a, 1968, al Ordinului Steaua Romaniei, 
1979; Trionfo, 1981, Italia. 

Cozacovici (Cosacovici), Dimitrie 

(1790, Metsovo, Macedonia - 
31.08.1868, Bucure§ti) 

Istoric si filolog. Aroman. A contribuit la infi- 
intarea primei scoli aromanesti din Macedo- 
nia si a finantat tiparirea lucrarii lui D. Atha- 
nasescu - Romanilii dit drepta Dunarelei (Ro- 
mdnii din dreapta Dunarii), 1865. A fost unul 
dintre fondatorii Societatii Macedo-Romane, 
alaturi de Sideri, Zissu, Iordache Goga (din 
Clisura), Grandea. Membru fondator (1866) 
al Academiei Romane (Societatii Academice 
Romane). Cu numele Cosacovici, apare 
in lucrarea: COSMESCO (C.J.). - Dimitrie 
Cosacovici si aromdnismul. Memoire presente a 
lAcademie Roumaine, 26 martie 1903. 

Cozorici, Gheorghe 

(16.07.1933, Arbore, jud. Suceava - 
18.12.1993, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film. A absolvit Institutul 
de Teatru la Bucuresti. Actor la Teatrul 
National din Bucuresti. Roluri: Moartea unui 
artist (1989); Trenul de aur (1987); Ziua Z 
(1985); Ciuleandra (1985); Din prea multd 
dragoste (1985); Furtund in Pacific (1985); Un 
petic de cer (1984); Zbor periculos (1984); Vreau 
sd stiu de ce am aripi (1984); Imposibila iubire 
(1983); Dragostea si revolutia (1983); Comoara 
(1982); Un echipaj pentru Singapore (1981); 
Omul si umbra (1981); Capcana mercenarilor 
(1980); Vdnatoarea de vulpi (1980); Ancheta 
(1980); Detasamentul Concordia (1980); Stele de 
iarnd (1980)! Clipa (1979); Aurel Vlaicu (1977); 
Raul care urea muntele (1977); Urgia (1977); 
Ultimele zile ale verii (1976); Instanta amand 
pronuntarea (1976); Patima (1975); Stefan eel 



Mare - Vaslui 1475 (1974); Fratiijderi (1973); 
Ciprian Porumbescu (1972); Prea mic pentru un 
razboi atdt de mare (1969); Giocondafdrd suras 
(1967); Procesul alb (1965); Pddurea spanzura- 
tilor (1964); Partea ta de vind (1963); Mdndrie 
(1956). 

Cozub, Gheorghe 

(30.08.1937, Cuhure§tii de Sus, Basarabia - 
17.04.2009, Chi§inau) 

Agronom. A absolvit Scoala de Vinificatie si 
Viticultura din Chisinau si Institutul Indus- 
triei Alimentare din Odedsa, Ucraina. A fost 
inginer-tehnolog la fabrica de vinuri din Ca- 
zaclia, Ceadar-Lunga, apoi director adjunct 
al Directiei generale pentru viticultura si 
vinificatie a Ministerului Industriei Alimen- 
tare a Moldovei, vicepresedinte al Asociatiei 
Moldvinprom, viceministru al Viticulturii si 
Vinificatiei, director general al Fabricii de 
Vinuri S.A. Imperial Vin din rn. Cantemir, 
presedinte al Uniunii Producatorilor si 
Exportatorilor de Vinuri din Moldova. Este 
fondator al tehnologiei complexe de produ- 
cere a vinului de tip „Heres", implementata 
in Moldova, Ucraina, Rusia si Bulgaria, 
autor al tehnologiei de producere a 50 de 
vinuri si coniacuri. Este initiatorul Legii viei 
si vinului, 1994. Distins cu titlul de Oenolog 
Emerit al Frantei, cu ordinele Insigna de 
Onoare, Drapelul Rosu de Munca, Gloria 
Muncii, Ordinul Republicii, dublu laureat 
al Premiului de Stat al RM. Membru cores- 
pondent al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Crainic, Nichifor, nume la na§tere Ion Dobre 
(22.12.1889, Bulbucata, jud. Ilfov - 
20.08.1972, Mogo§oaia) 

Poet si eseist. A absolvit Teologia la Bucu- 
resti si s-a specializat la Viena (teologie ca- 
tolica si filosofie). A fost profesor de teologie 
la Chisinau si Bucuresti. A condus ziarul 
legionar Calendarul (1932-1933). Creatorul 
curentului gandirist axat pe autohtonism. 
Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, te- 
olog, secretar general la Ministerul Cultelor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 226 



& 



31.10.2011 17:22:55 



Crasnaru 



in guvernul legionar. A condus saptamanalul 
de extrema dreapta Sfarma Piatrd si revista 
Gdndirea. A stat ascuns la Sambata de Sus 
(1944-1947). A facut inchisoare la Aiud 
(1947-1962). A scris versuri traditionaliste: 
Sesuri natale, 1916; Darurile pamdntului, 1920; 
Cdntecele patriei, 1925; Taradepesteveac, 1931. 
A obtinut Premiul National pentru Poezie 
(1930). A teoretizat ortodoxismul si gandi- 
rismul, incercand sa cupleze trenul politicii 
romanesti la acela al fascismului italian, 
mizand pe radacinile latine comune: Puncte 
cardinale in haos r 1936; Ortodoxie si etnocratie, 
1938; Nostalgia Paradisului, 1940. O selectie 
de Poezii alese, 1914-1944 a aparut in 1990 
(postum), iar versuri inedite din inchisoare, 
cu titlul Soim peste prdpastie, tot in 1990. 
Memoriile, vol. 1, cu titlul Zile albe, zile negre, 
au aparut in 1991. Doctor Honoris Causa 
al Universitatii din Viena (1940), laureat la 
Premiului National pentru Poezie (1930), 
membru al Academiei Romane (1940-1946), 
repus in drepturi in 1995. 

Craciun, Emil 

(22.05.1896, la§i - 3.04.1976, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti, s-a 
specializat la Berlin, in SUA (universitatile 
Hopkins si Harvard) si la Paris. Conferentiar 
de citologie clinica la clinica medicala con- 
dusa de Daniel Danielopolu. A pus bazele 
primului institut oncologic din Romania, 
la Cluj, al carui director a fost (1931-1932). 
Profesor la Institutul de Medicina si Far- 
macie din Bucuresti, director al Institutului 
Dr. Victor Babes. A innintat Societatea 
Anatomica (1937) si Analele Institutului Victor 
Babes (1938). Contributii in domeniul trata- 
rii cancerului. Lucrari: Probleme de oncologic, 
1953; Introducer e in morfologia patologicd, 1958; 
Informatica in munca de spital, 1971. Membru 
al Academiei de Stiinte Medicale din Ro- 
mania, al Societatii de Biologie din Paris, al 
Societatii Patologice Germane, al Societatii 
Regale de Medicina din Londra. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 

Craciun, Victor 

(16.07.1934, Durle§ti, azi Tn mun. Chi§inau) 
Critic si istoric literar. Doctor in filologie 
(1973). A absolvit Scoala Normala Vasile 
Lupu si Facultatea de Istorie si Filologie a 
Universitatii din Iasi (1952-1956). A fost sef 
de sector si secretar general al Radiodifu- 
ziunii Romane. Este presedinte fondator al 
Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor 
de Pretutindeni si secretar executiv al Con- 
gresului spiritualitatii romanesti. Lucrari: 
Tdietorii de lemne (1949); Eminescu la radio 
(1970); Efigia literard a lui Mihai Eminescu 




Grigore Crainiceanu 



(1971); Mihai Eminescu - un veac de nemurire 
(vol. I, 1990; vol. II, 1991), Eminescu regasit 
(1998), Eminescu - „lcoana stelei" (2000), 
Eminescu si Veronica (roman documentar, 
2000), Eminescu, Stefan eel Mare, Putna (2004). 
Este unul dintre coordonatorii, coautorii, 
antologatorii, autorii de prefete si de aparat 
critic ai Corpusului Eminescu in 10 volume, 
lansat de editurile Litera (Chisinau) si David 
(Bucuresti) in 1999. Preocupat de viata si 
creatia lui Constantin Brancusi: Brdncusi 
vazut de Milita Petrascu, Constantin Antonovici, 
VG. Paleologu, 2001 .' 

Crainiceanu, Grigore 

(20.07.1852, Bucure§ti - 1.10.1935, Bucure§ti) 
Politician si general de divizie. A participat 
la Razboiul de Independents (1877-1878) 
si la Primul Razboi Mondial (de reintregire 
nationala, 1916-1918). A fost ministru de 
Razboi (1909-1910) in Guvernul Ion I.C. 
Bratianu, succedandu-i ministrului interi- 
mar de razboi, Toma Stelian. A fondat Revista 
armatei (1883) si Cercul publicatiunilor militare 
(1889). A indeplinit functia de comandant 
al Armatei II (26 august - 26 septembrie 
1916). A fost membru al Academiei Romane 
(1911). 

Crasescu, Victor, nume la na§tere §tefan 
Crasiuc, a semnat §/ §tefan Basarabeanu 

(16.10.1850, Chi§inau - 1917, Bucure§ti) 
Medic si scriitor. A absolvit Medicina la Bu- 
curesti. A ramas pentru proza scurta pe care 
a scris-o, notabila prin surprinderea veridica 
a amanuntelor cu mijloace stilistice foarte 
reduse: Schite si nuvele, 4 vol., 1893. A lasat 
si romane: Ovreiul, 1899, pline de pitoresc. 

Crasnaru, George Emil 

(30.08.1941, Bucure§ti) 

Bas-bariton. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti ca elev al lui Petre Stefanescu 
Goanga. Specializare la Pesaro, Italia. Prim- 
solist la Opera Romana (1970-1980). Intre 
1980 si 1987 a fost angajat la Teatrul de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 227 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Creanga 







s^/ 



George Emil Crasnaru 



Ion Creanga 



Mioara Cremene 



Petru Cretia 




Stat din Wiesbaden, iar intre 1987 si 1991 
a fost prim-solist la Teatrul de Stat din Saar- 
briicken. Profesor la Facultatea de Muzica 
din Dtisseldorf. A cantat la Scala din Milano, 
la Montreal, Toronto, in Bulgaria, Cehoslo- 
vacia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria, Rusia, 
Franta, Italia, Portugalia, Spania, Finlanda, 
Austria, Suedia, Argentina, Chile, Ecuador, 
Peru, Venezuela, China, Coreea si Japonia. 
Roluri: Baronul Ochs din Cavalerul rozelor, 
Boris din Lady M., Wotan si Hagen din Inelul 
Nibelungilor, Barak din Femeiafdrd umbra; Don 
Carlos de Verdi, unde a interpretat rolurile 
Marele Inchizitor si Calugarul, sub bagheta 
lui Franco Zeffirelli. A castigat premiul I al 
concursului George Enescu in 1970, iar apoi 
premii la concursurile Bach-Wettbewerb 
(Leipzig, 1972), Hertogenbosch (1972) si 
Marele Premiu al Concursului Florent Marcil 
(Montreal, 1973). Este detinatorul medaliei 
Gottlob Frick. 

Creanga, Ion 

(1.03.1837 sau 1839, Humulesti, jud. Neamt - 
31.12.1889, Iasi) 

Scriitor. A facut Scoala Normala Vasile Lupu 
din Iasi, condusa de Titu Maiorescu, apoi 
Teologia la Iasi. A fost diacon si invatator. 
A scris prima aritmetica si primul abecedar 
cu alfabet latin din Moldova. Eminescu 1-a 
dus la Junimea. Este eel mai mare maestru 
al stilului oral paremiologic (deci folosind 
ziceri si proverbe). A scris basme si povesti 
centrate pe universul rural: Punguta cu doi 
bani, 1875; Copra cu trei iezi; Povestea lui Harap 
Alb, 1877; Ivan Turbincd; Ddnild Prepeleac; 
evocari ale universului copilariei: Amintiri 
din copilarie; Anecdote, 1881-1888. Este con- 
siderat un Rabelais al romanilor. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1948). 

Cremene, Mioara 

nume la na§tere Maria Elena Gorea 

(6.09.1923, Bucuresti) 

Poeta. A absolvit Pedagogia si Psihologia la 

Universitate si Actoria la Institutul de Teatru 



din Bucuresti. A facut parte din cercul Vietii 
romdnesti. Plecata la Paris dupa 1969 si reve- 
nita dupa 1989. Lucrari: Magazinul de mirese 
si alte poezii, 1 966; Mdrirea si deedderea planetei 
Globus,^ 1968; Odioasa crimd din Carpathia, 
1 995; Intdmplari din orase depdcld, proza, 2002; 
Dictionar initiatic al Ordinelor cavaleresti, 2008. 

Cretianu (Cretzianu), George 

(3.10.1829, Bucure§ti - 6.08.1887, Constanta) 
Poet. A plecat la Paris in 1848 cu o bursa 
acordata de Guvernul Provizoriu spre 
a studia Dreptul si Literele, ceea ce a si 
facut, in ciuda suspendarii bursei. Alaturi 
de Al. I. Odobescu a avut un rol de seama 
in innintarea Societatii Romania Juna si a 
revistei cu acelasi nume la Paris in 1851. 
S-a intors in tara in 1853, dupa ce vizitase 
Elvetia si Italia. Unionist. Director al Ban- 
cii Romane. A publicat la Revista Carpatilor 
(1860-1861) si Albina Carpatilor (1877-1880, 
Sibiu). Ministru la Departamentul Dreptatii, 
ministru al Cultelor (1862). A scris versuri 
sentimentale: Melodii intime, 1854, si patri- 
otice: Patrie si libertate, 1879. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1882). 

Cretia, Petru 

(21.01.1927, Cluj - 16.04.1997, Bucuresti) 
Poet si eseist. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti (limbi clasice). Profesor de filo- 
logie clasica la Universitatea din Bucuresti. 
A scris versuri de orientare filosofica: Norii, 
1979; Pasdrea Phoenix, 1986, si eseuri literare: 
Poezia, 1983. A tradus Margueritte Yoarce- 
nar - Povestiri orientale, 1993, Premiul Uniunii 
Scriitorilor. A facut parte din colectivul care 
a continuat editia Perpessicius de Opere a 
lui Minai Eminescu si a incheiat-o. Premiul 
revistei Manuscriptum pe 1 990 pentru Poesii, 
(editia 1883) de Mihai Eminescu. 

Cretu, Igor 

(21.03.1922, Vladimiresti, Basarabia) 
Scriitor. Descendent dintr-o familie de in- 
telectuali cu radacini in partile Fagarasului. 
A absolvit liceul B.P Hasdeu din Chisinau si 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 228 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Cristea 




Igor Cretu 



Michael Cretu 



Anastasie Crimea 



cursurile Scolii Militare din Bacau. A luptat 
pe frontul de vest al celui de-al Doilea Razboi 
Mondial. Dupa razboi a absolvit Facultatea 
de Istorie si Filologie a Universitatii de Stat 
din Chisinau (1951). Specializare la Institu- 
tul de Literatura Maxim Gorki din Moscova 
(1958). A lucrat la Editura de Stat a Moldo- 
vei, a fost consilier la Uniunea Scriitorilor 
din Moldova (1 954-1 956, 1964-1966), sef 
de sectie, apoi secretar general de redactie 
la revista Nistru (1956-1964). A tradus din 
rusa: M. Gorki {Copildria, 1950; Universitdtile 
mele, 1951), Mihail Solohov {Pe Donul linistit, 
1955; Pamant destelenit, 1962), N. Gogol {Su~ 
fletemoarte, 1954), din A.S. Puskin, N. Nekra- 
sov, S. Esenin, A. Blok, S. Rustaveli. Realizari 
notabile ale traducatorului sunt versiunile 
romanesti ale basmului Micul print (1965) 
si romanului Pdmdnt al oamenilor (1989) de 
Antoine de Saint Exupery. Este autor de 
antologii si culegeri de traduced proprii: 
Din poetii lumii (1969, 1981, 1992, o editie 
completata apare in 1996 la Bucuresti), Sd vd 
spund mosul... (1981), Arborele frdtiei (1984), 
Biblia pentru copii: povestiri biblice cu ilustratii 
(1992, in colaborare). 

Cretu, Michael, pseudonim Curly M.C. 
(18.05.1957, Bucure§ti) 

Muzician. Ascendenta austriaca. Plecat la 
Paris cu familia in 1965. A absolvit Aca- 
demia de Muzica din Frankfurt. A scris 
melodii si a fost producator pentru Frank 
Farin, Boney M, Milli Vanilli, Moti Specia, 
formatii celebre. Este autorul Proiectului 
Enigma de muzica electronica si fondatorul 
Studiourilor ART de la Ibiza. A cantat si 
singur ori impreuna cu Jens Gad (albumul 
Trans Atlantic Airwaves, Diew Chinesiche Ma- 
tter, A Posteriori). A scris, pentru Studiourile 
Paramount, muzica la Silver. 

Crihan, Anton 

(10.07.1893, Sangerei, Basarabia - 

1993, Saint Louis, SUA) 

Avocat, economist, politician. A absolvit 

liceul la Balti si Facultatea de Economie la 



Odessa. Specializare la Sorbona. Deputat 
in Sfatul Tarii si in Parlamentul Romaniei, 
a fost conducator al Comisiei agrare si al 
institutiei de stat Casa Noastra, care a in- 
faptuit reforma agrara in Basarabia. A predat 
la Universitatea din Iasi si la Facultatea de 
Agronomie a universitatii iesene, cu sediul 
la Chisinau. A fost numit de doua ori subse- 
cretar de stat. In noiembrie 1944 era delegat 
de Comitetul Basarabenilor pentru a pleca 
in strainatate in vederea apararii Basara- 
biei, ceea ce a si facut, incepand din 1948, 
ajungand la Paris in iulie 1949 si in SUA in 
octombrie 1951. 

Crimea, Anastasie 

nume la na§tere Crimea Hie 
(1560, Suceava - 19.01.1629, Suceava) 
Calugar la Putna, adept al unirii f acute de 
Mihai Viteazul, a fost numit episcop de Ra- 
dauti cu prilejul intrarii acestuia in Moldova, 
retras apoi la Dragomirna, unde a ediflcat o 
biserica si a creat o scoala de miniaturisti. 
A impodobit cu miniaturi peste 25 de ma- 
nuscrise de cult - tertaevangheliare, litur- 
ghiere - si a fost primul om al bisericii care 
si-a facut autoportretul. Ca om de cultura in 
sens larg, a optat pentru relatia dintre text 
si imagine pentru transmiterea sensurilor 
ascunse ale mesajului, ceea ce face din el un 
precursor al modernitatii. 

Cristea, Alexandru 

(13.12.1890, Chisjnau - 27.11.1942, Chisjnau) 
Profesor de muzica, dirijor de coruri si 
compozitor. Studii: scoala muzicala din 
Chisinau si Conservatorul Unirea. A activat 
ca profesor de muzica si diacon la Otaci 
(langa Soroca) siTatarbunar (Cetatea Alba). 
Profesor de muzica si conducator de cor la 
Liceul Eparhial de Fete, Chisinau. A corn- 
pus muzica corala, este autorul celebrului 
cantec „Limba noastra" (pe versurile lui 
A. Mateevici), care astazi este imnul Repu- 
blicii Moldova. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 229 



& 



31.10.2011 17:22:55 



Cristea 





Eugen Cristea 



Cristea, Eugen 

(18.04.1952, Bucuresti) 

Actor de teatru si film. A urmat studii 
teatrale, absolvind IATC la Bucuresti in 
anul 1976. In perioada 1976-1980 a'jucat 
la Teatrul National din Timisoara. Din 
1980, joaca pe scena Teatrului National 
din Bucuresti. Interpreteaza numeroase 
roluri de film, teatru de televiziune si teatru 
radiofonic, este prezentator si realizator de 
emisiuni TV, regizeaza si compune ilustratia 
muzicala a unor piese de teatru, publica un 
volum personal de proza si traduce litera- 
tura beletristica. Roluri in: Nu suntem ingeri 
de Paul Ioachim; A cincea lebddd de Paul 
Everac; Comedia erorilor de William Shakes- 
peare; Moftangiii dupa I.L. Caragiale; Numele 
trandafirului dupa Umberto Eco; Goana dupd 
fluturi de Bogdan Amaru; Noaptea regilor de 
William Shakespeare; Anton Pann de Lucian 
Blaga. Are o bogata activitate in televiziune, 
incepand din 1961: joaca teatru de televizi- 
une (Arhipelagul Lenoir; Muscata din fereastrd) , 
este prezentator si corealizator al emisiuni- 
lor Feriti-vd de mdgdrus] (1990-1997), Ghici 
cine vine la mine? (1 998-1 999), Ceaiul de la or a 
5 (1 996-1 999), KM, Riki, Miki, Area Marinei, 
Personalul de Costinesti (2001). Compozitor 
al ilustratiei muzicale a pieselor: Autograf, 
Harababura, Campionul, Nero si Seneca. Pie- 
se muzicale proprii pentru copii: Caseta 
Country (compilatie), cu doua compozitii 
proprii; caseta Nu vd feriti de mdgdrus!; ca- 
seta Soldat cdzut din iubire - caseta de autor, 
versuri George Arion, compozitii originale. 
Concerte cu propria trupa, ATELIER, de 
folk-rock-blues la Terasa Actorilor, Casa 
Eliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar, 
aparitii la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima, 
Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 si 
2000). Concerte cu trupa Harvest of Soul, 
concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vara 
(2001), Buftea. Compozitii originale: Eugen 
Cristea, solist vocal si chitara: Vdnzdtorul 
de zdmbete, 2003; Masindria rock and roll de 
Norman Spinrad; Nona printi din Amber de 



Roger Zelazny; Trecdnd prin flacdrd de Nor- 
man Spinrad; Ingerii cancerului de Norman 
Spinrad; Cuvinte cdtre revolutionari de Ernesto 
Che Guevara. Societar de onoare al Teatru- 
lui National I.L. Caragiale din Bucuresti. 

Cristea, Miron nume la na§tere Elie Cristea 

(20.07.1868, Toplita, jud. Harghita - 
6.03.1939, Cannes, Franta) 
Primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ro- 
mane, om de cultura. A absolvit Institutul 
Teologic la Sibiu, Literele si Filosofia la Bu- 
dapesta, s-a calugarit in 1902 la Hodos-Bo- 
drog, cu numele Miron. Redactor la Telegra- 
ful romdn, presedinte al Despartamantului 
Sibiu al ASTRA. A colaborat la Tribuna, Fa- 
milia, Gazeta de Transilvania, Luceafdrul (Bu- 
dapesta) s.a. Ca episcop al Caransebesului 
a aparat si fortiflcat invatamantul in limba 
romana din Banat. Luptator pentru Marea 
Unire a romanilor, a devenit membru de 
onoare al Academiei Romane (1919), fiind 
ales mitropolit al Romaniei Mari (1919). 
A organizat Biserica Romana ca Patriarhie, 
a publicat Biblia tradusa de Gala Galacti- 
on, considerata de multi necanonica din 
cauza poeticitatii ei, si a publicat culegeri 
de folclor. A facut parte din regenta care a 
condus Romania (1927-1930) si a indepli- 
nit functia de prim-ministru (1938-1939), 
spre a tine echilibrul politic in Romania 
intr-o perioada cand se anunta izbucnirea 
celui de-al Doilea Razboi Mondial. Lucrari: 
Proverbe, maxime, asemdndri si idiotisme, co- 
lectate din graiul romanilor din Transilvania si 
Ungaria, 1901; Principii fundamentale pentru 
organizarea unitard a Bisericii Ortodoxe Roma- 
ne, 1920 s.a. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1919). 

Cristea, Valeriu 

(15.01.1936, Arad - 23.03.1999, Bucuresti) 
Critic literar. A studiat Filologia la Cluj si Bu- 
curesti. A fost redactor la Gazeta literard si la 
Romania literard. S-a ocupat de interpretarea 
operei unor autori, dar a scris si studii de- 
dicate unor probleme teoretice: Interpretdri 
critice, 1970, debut; Tdndrul Dostoievski, 1971; 
Pe urmele lui Don Quijote, 1 974; Domeniul cri- 
ticii, 1975; Spatiul in literaturd, 1979, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Dictionarul personajelor 
lui Dostoievski, 1983; Fereastra criticului, 1987; 
Dupd-amiaza de sdmbdtd, 1988, memoria- 
listica, Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti; Despre Creangd, 1989, Dictionarul 
personajelor lui Creangd, 1999. A scrie, a citi, 
1992, atesta acele trasaturi care-1 vor face pe 
autor sa-si defmeasca, dupa 1989, pozitiile 
ca intelectual de stanga. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 230 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Cristescu 




Valeriu Cristea 



Constantin Cristescu 



Eugen Cristescu 



Gheorghe Cristescu 



Cristescu, Constantin 

(1866, Pite§ti - 1923, Bucure§ti) 
General. Comandant al Academiei Militare 
din Bucuresti (1910-1912). In mai multe 
randuri sef al Marelui Stat Major al Arma- 
tei: 03.12.1913-01.04.1914; 01.04.1918- 
28.10.1918; 01.04.1920-08.05.1923. In 
timpul Primului Razboi Mondial a fost ge- 
neral de divizie si a condus Armata de Nord 
(a IV-a), apoi Armata I (1916-1917). Alaturi 
de Eremia Grigorescu a condus ofensiva de 
la Marasesti, aparand Moldova si impiedi- 
cand trecerea armatelor germane spre Odes- 
sa. O strada din Bucuresti ii poarta numele. 

Cristescu, Eugen 

(3.04.1895, Groze§ti, com. Oituz, jud. Bacau - 
12.06.1950, Vacare§ti) 

Seful Sigurantei Romane. A absolvit Semi- 
narul Teologic si Dreptul la Iasi. Al doilea 
sef, dupa Mihail Moruzov (eliminat de Ion 
Antonescu din fruntea Serviciului Special de 
Informatii - SSI). A actionat in plan extern 
contra URSS, iar in plan intern contra co- 
munistilor si legionarilor, dar cu prudenta, 
nu prin masuri definitive. A supravegheat 
agentiile straine din Romania: germane 
(erau 11), bulgare, maghiare, americane, bri- 
tanice. A fost condamnat la moarte in proce- 
sul lui Ion Antonescu si, in urma interventiei 
lui Lucretiu Patrascanu la regele Mihai, i-a 
fost comutata pedeapsa in inchisoare pe via- 
ta. SSI s-a transformat, in 1948, in Directia 
Generala a Securitatii Poporului (DGSP). 

Cristescu, Gheorghe 

(10.10.1882, Copaci, jud. Ilfov, azi jud. Giurgiu - 
29.11.1973, Bucure§ti) 

Om politic. In tinerete a facut, apoi a vandut 
plapumi. Poreclit Plapumaru. Activin cercu- 
rile socialiste din 1898, membru al PSDMR 
din 1899, din 1900 membru al cercului 
Romania Muncitoare condus de Cristian 
Racovski. Pana in 1910, la aparitia PSDR, 
a fost unul dintre liderii Uniunii Socialiste 
din Romania. Adept al intrarii Romaniei in 



Primul Razboi Mondial de partea Antantei. 
Arestat in 1918 in grupul Constantin Titel 
Petrescu. In 1919 a reprezentat Partidul 
Socialist in Parlamentul Romaniei, nevali- 
dat de Parlament, dar considerat membru 
de drept. La Congresul Kominternului de 
la Moscova a votat, alaturi de Dobrogeanu 
Gherea si loan Flueras, contra tezelor lui 
Lenin de internationalizare a controlului 
asupra miscarilor nationale de stanga. In 
1921 a fost ales secretar general al nou-for- 
matului Partid Comunist Roman. A fost im- 
potriva secesiunii Romaniei prin declararea 
unilaterala a separarii de tara a provinciilor 
Basarabia, Bucovina, Transilvania si Dobro- 
gea de sud, asa cum se hotarase in Federatia 
Comunista Balcanica la Conferinta din 1 923 
la Viena. Ca urmare a hotararii aceleiasi 
federatii, a fost exclus din partid in 1926, la 
cererea lui Marcel Pauker. A creat Partidul 
Socialist al Muncitorilor (1928), din care 
a facut parte si Stefan Voitec. Litre 1950 si 
1954 a fost arestat si trimis la Canal, dupa 
care n-a mai avut nici o functie. Reabilitat de 
Nicolae Ceausescu. 

Cristescu, Nicolae Dan 

(17.02.1929, Chelmeti, azi Ucraina) 
Matematician. A absolvit Matematica si Fi- 
zica la Universitatea din Bucuresti. Profesor 
la Facultatea de Matematica a Universitatii 
din Bucuresti, rector al Universitatii (1990- 
1992). Profesor invitat la Baltimore, Phila- 
delphia, Gainesville (Florida). Contributii 
in domeniul viscoplasticitatii, propagarii de 
unde, al mecanicii materialelor compozite. 
Pionier in domeniul teoriei plasticitatii in 
Romania. Lucrari: Probleme dinamice in teoria 
plasticitatii, 1958; Mecanica firelor extensibile, 
1964; Mecanica rocilor - Aspecte reologice, 
1990; Viscoplasticity of Geomaterials, 1994. 
Membru in Comitetul European de Me- 
canica, membru al Societatii Americane a 
Inginerilor Mecanici. Membru al Academiei 
Romane (1992). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 231 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Cristescu 




Alibis* 




Romulus Cristescu 



Florica Cristoforeanu 



Cristescu, Romulus 

(4.08.1928, Plole§ti) 

Matematician. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte la Bucuresti. Profesor la Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucuresti. 
Specialist in analiza matematica, cibernetica. 
Director la Institutul de Matematica al Aca- 
demiei Romane (1973-1975). Lucrari: Spatii 
liniare or donate, 1959; Application on Theory of 
Distributions, 1973; Topological Vector Spaces, 
1977; Structuri de ordine in spatii liniare norma- 
te, 1988. Presedinte al Comitetului National 
Roman de Matematica. Membru titular (din 
1990) al Academiei Romane. 

Cristi, Vladimir 

(1880, Tele§eu, jud. Orhei, Basarabia - 
1956, Vacare§ti, Romania) 
Om politic. Se trage din Cristea caminarul, 
boier moldovean atestat in veacul al XV-lea. 
A absolvit Facultatea de Drept la Univer- 
sitatea din Moscova si Facultatea de Agro- 
nomie la Paris, unde a facut si o scoala de 
pilotaj. In 1917 a fost comisarul gubernial 
al Basarabiei. A fost deputat in Sfatul Tarii. 
A votat Unirea. Director general al Interne- 
lor in Guvernul Republicii Moldovenesti. 
Deputat in Parlamentul Romaniei si minis- 
tru pentru Basarabia in Guvernul Nicolae 
Iorga (1931-1932). Primar al Chisinaului in 
perioada 1938-1940. In 1944 se refugiaza 
in Austria, unde este arestat de NKVD, pe 
cand incerca sa-1 contacteze pe Argetoianu. 
Dus in URSS, iar mai apoi detinut la inchi- 
soarea Vacaresti, unde a si decedat. Distins 
cu ordinele (rusesti) Sfantul Vladimir, 
Sfantul Gheorghe si (romanesti) Meritul 
Cultural, Ferdinand in grad de Comandor, 
Coroana Romaniei in grad de Ofiter, Meda- 
lia Aviatica. 

Cristoforeanu, Florica 

(16.05.1887, Ramnicu Sarat - 

1.03.1960, Rio de Janeiro) 

Mezzosoprana. A absolvit Conservatorul 

din Milano, ca eleva a lui Bordilla, Filippi si 



Vaneri. Solista in Compania Lirica Romana 
condusa de Constantin Grigoriu, in mai 
multe trupe din Milano, Roma si Torino. 
A obtinut un contract la La Scala, in Mi- 
lano. Turnee in Buenos Aires, Danemarca, 
Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia 
s.a. Roluri: Manon de Jules Massenet, Car- 
men de Georges Bizet, Salomea de Richard 
Strauss si Fra Gerardo de Ildebrando Piz- 
zetti. I-a aparut postum la Bucuresti, 1964, 
volumul Amintiri din cariera mea lirica. O 
strada din Bucuresti si Casa de Cultura din 
Rm. Sarat ii poarta numele. 

Cristoiu, Ion 

(16.11.1948, Gage§ti, jud. Vrancea) 
Istoric literar si ziarist. A absolvit Faculta- 
tea de Filosofie la Cluj si a facut parte din 
cercul revistei Echinox. Analist politic. A fost 
redactor si redactor-sef la diverse publicatii: 
Scdnteia tineretului, Luceafarul, Teatru, Echin- 
ox, Viata studenteascd. A infiintat Suplimentul 
literar al Scdnteii Tineretului (SLAST) (1982- 
1989). Dupa 1989 a intemeiat publicatiile 
Baricada, Evenimentul zilei, Zig-Zag, JKzi, His- 
toria, a fost editorialist la National, a condus 
Cotidianul, Historia, fiind si proprietar de 
edituri. Scrie cronici literare si proza scurta: 
Personaje de rezervd, 1985; Lumea literaturii, 
1986; Povestitorii 1988; Lumea vazuta de un 
romdn rupt in fund • Note de cdldtorie satirice, 
1995; Un pesimist la sfdrsit de mileniu, 1999; 
Istoria ca telenovela, 2 vol., 2003; De la o 
lovitura de stat la alta, 2006. Moderator al 
emisiunii de televiziune cu caracter cultural 
si politic „Zig-zag cu Ion Cristoiu" (Antena 
3, 2007-2009). Membru de onoare al Aca- 
demiei Oamenilor de Stiinta. 

Crisan, nume la na§tere Marcu Giurgiu 

(1733, Vaca, azi Cri§an, com. Rabita, 

jud. Hunedoara - 1785, Alba lulia) 

Taran. Conducator al rascoalei taranesti 

din Transilvania din 1784-1785. A strans 

rasculatii din Muntii Zarandului si i-a dus 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 232 



& 



31.10.2011 17:22:56 



Cubreacov 




c 




Cri§an 



Ov. S. Crohmalniceanu 



la Campeni, unde au afluit si ceilalti, adusi 
de Closca si Horea (1784). Au atacat armata 
austriaca la Brad si Halmagiu. Prins si inchis 
la Alba Iulia, s-a sinucis in inchisoare, su- 
grumandu-se de curelele de la opinci. 

Crohmalniceanu, Ov(id) S. 

nume la na§tere Moise Crohmalnik 

(16.08.1921, Galati - 28.04.2000, Berlin) 
Critic si istoric literar. A absolvit Politeh- 
nica din Bucuresti. Redactor-sef adjunct la 
Viata romaneascd si Gazeta literard, profesor 
la Universitatea din Bucuresti. Membru al 
Comisiei scriitorilor europeni, membru al 
Sectiei romane si al Comitetului de Directie 
al PEN Clubului. S-a ocupat de fenomenul 
literar contemporan: Cronici si articole, 
1955, Premiul de Stat, a scris monogram: 
Liviu Rebreanu, 1954; Lucian Blaga, 1963, si 
sinteze: Literatura romdnd intre cele doud rdz~ 
boaie mondiale, 3 vol., 1967-1975; Literatura 
romdnd si expresionismul, 1978; Pdinea noastrd 
cea de toate zilele, 1981; Istorii insolite, 1980; 
Alte istorii insolite, 1986; Al doilea suflu, 1989. 
In 1992 s-a stabilit in Germania, la Berlin, 
unde a publicat, impreuna cu Klaus Heit- 
mann, Cercul Literar de la Sibiu si influenta 
cataliticd a culturii germane, apoi la Bucuresti 
Evreii in miscarea de avangardd romaneasca, 
2001 (postu'm). 

Cruceanu, Paulina 

nume la na§tere Grossman 
(26.02.1865, la§i - 24.11.1921, Bucure§ti) 
Farmacista. A absolvit Scoala Superioara 
de Farmacie din Bucuresti, apoi Facultatea 
de Medicina din Bucuresti, ca eleva a lui 
Emanoil Bacaloglu, Iacob Felix s.a. A lucrat 
ca farmacista in diverse spitale din Moldova, 
iar in 1917 este numita sefa Depozitului 
de medicamente din Iasi. La terminarea 
razboiului este delegata de conducerea 
Casei Centrale sa inventarieze si sa trans- 
pose Depozitul de medicamente din Iasi 



la sediul celui din Bucuresti, cele doua re- 
uniflcandu-se in 1918. Ramane sefa acestui 
depozit pana in 1920. A fost prima femeie 
din Romania care a reusit sa ocupe un post 
echivalent cu al unui barbat. 

Crupenschi, Tudor 

V. Krupenski, Tudor 

Csaki Mihail sau Mihail Valahul 

de origine romana 
(1490-1527, Huszt, Ungaria) 
Invatat. Catolic. Inaintasii sai, din partile 
Bihorului, primisera la 1268, pentru merite 
militare, titlul de cavaleri. A facut studiile 
la Cracovia si a ajuns in 1543 protopop de 
Crasna si canonic de Alba Iulia. In 1550 e 
numit secretar al reginei Isabella, vaduva 
lui loan Zapolya, si educator al fiului aces- 
tuia, loan Sigismund, impartasind soarta 
familiei Zapolya si la bine si la rau. Dupa 
moartea Isabellei (20 septembrie 1559) si 
accederea la tron a lui loan Sigismund- 
Zapolya a devenit foarte influent. In 1564 
este loctiitor (locumtenens) al principelui 
Trans ilvaniei, cu care va vizita Sibiul de 
cateva ori. A ajutat pe Gaspar Heltai (din 
Cisnadie), renumit tipograf, sa tipareasca 
Biblia in limba maghiara. 

Cubreacov, Vlad 

(24.09.1955, Crihana Veche, Republica Moldova) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Jurnalism 
a Universitatii de Stat din Moldova. A fost 
sef al Departamentului Culte din cadrul 
Ministerului Culturii si Cultelor. Deputat 
in Parlamentul Moldovei (si vicepresedinte 
al Comisiei parlamentare pentru Politica 
Externa si Integrare Europeana), viceprese- 
dinte al Partidului Popular Crestin Democrat 
si liderul acestui partid la Adunarea 
Parlamentara a Consiliului Europei. Militant 
pentru recunoasterea Mitropoliei Basarabiei. 
Presedinte al Fundatiei pentru Democratie 
Crestina, al Asociatiei Rasaritul Romanesc 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 233 



& 



31.10.2011 17:22:56 



Cuciureanu 




f. 



mm 




Dimitrie Cuclin 



Gheorghe Cucu 



din Republica Moldova pentru sprijinirea 
diasporei, al Fratiei Ortodoxe Romane din 
Republica Moldova si al Institutului pentru 
Dezvoltare Regionala si Administrative 
Durabila (IDRAD). 

Cuciureanu, Gheorghe 

(1814, Boto§ani - 10/22.01.1886, la§i) 
Medic si om politic. In perioada 17 ianuarie - 
23 mai 1861 a indeplinit functia de ministru 
al Cultelor in guvernul condus de Anastasie 
Panu de la Iasi. A organizat serviciul sanitar 
al Romaniei Mici. Membru de onoare (din 
1871) al Academiei Romane. 

Cuclin, Dimitrie 

(24.03.1885, Galati - 7.02.1978, Bucure§ti) 
Compozitor, muzicolog, scriitor. Tatal, 
Constantin C, a absolvit seminarul Teo- 
logic la Ismail, Basarabia, si Conservatorul 
la Iasi. Fiul a studiat la Conservatorul din 
Bucuresti cu A. Castaldi, D. G. Kiriac, 
Klenck, Dimitrie Dinicu, C. Dimitrescu. 
S-a perfectionat la Conservatoire National 
de Musique din Paris cu Ch. Marie Widor si 
la Schola Cantorum din Paris (1908-1914) 
cu Vincent d'Indy si August Serieux (bursa 
oferita de Spiru Haret). A fost profesor la 
Conservatorul din Bucuresti, apoi la Con- 
servatory of Music si la Brooklyn College of 
Music din New York (1924-1930), din nou 
la Bucuresti, unde a fost director in peri- 
oada legionara. La 65 de ani a fost arestat 
si trimis pentru doi ani la Canal. A scris 
333 de parabole, poezii, sonete in limbile 
romana, engleza si franceza. A semnat 
romane, eseuri, dialoguri, piese de teatru, 
librete si texte de oratorii. A talmacit in 
limba engleza poezii de Mihai Eminescu. 
A tradus, de asemenea, primele doua carti 
ale Fastelor lui Ovidiu, publicate de catre 
Toroutiu. A realizat un vast sistem simfo- 
nic, cuprinzand 20 de simfonii, fiind un 
sustinator al monumentalului in simfonie. 
Unele simfonii ale sale, de pilda, dureaza 



cat un intreg concert simfonie (Simfonia a 
Xll-a, cea mai lunga, dureaza 6 ore). A corn- 
pus, de asemenea, 6 opere: Soria (1911); Ai 
major em feminae gloriam (1915); Traian si Do- 
chia (1921); Agamemnon (1922); Bellerophon 
(1925); Meleagridele (1958). Este si autorul 
unui balet, Tragedie in pddure (1962). In 
afara acestora a compus sonate, sonatine, 
cvartete, madrigale, valsuri, piese corale, 
concerte pentru vioara, pian, melodii de 
inspiratie folclorica etc. Lucrari de teorie 
muzicala: Tratat de forme muzicale: Pentru uzul 
invdtdmdntului academic si secundar, 1934; 
Tratat elementar de muzicd: pentru clasele I-VIII 
ale Scoalelor Secundare, 1946; Le role du chant 
gregorien dans le passe jusqu'a no s jours et du 
chant byzantin, dans Vavenir, 1936. Liceul de 
muzica din Galati ii poarta numele. 

Cucu, Gheorghe 

(11.02.1882, Puie§ti, jud. Tutova - 
24.08.1932, Bucure§ti) 

Muzician si folclorist. A absolvit Conser- 
vatorul din Bucuresti ca elev al lui Eduard 
Wachmann si G.D. Kiriac. A fost dirijorul 
corului bisericii Brezoianu. Specializare 
la Paris, la Schola Cantorum, cu Vincent 
d'Indy A fost dirijorul corului mitropoliei 
bucurestene. Lucrari: Foaie verde baraboi 
(1902), cor mixt pe versuri populare; Foaie 
verde cimbrisor (1902), cor mixt pe versuri 
populare; Sfinte Dumnezeule (1 904), cor mixt 
(sau barbatesc); Rdspunsuri liturgice (1905), 
cor mixt; Ursitoarea (1907), cor barbatesc 
pe versuri populare; Sus, badita (1908), cor 
mixt pe versuri populare; Pui de lei (1908); 
Greierul (1910); Imnul patriarhal (1926), cor 
mixt; Frumosul vinepe apd (1931). Culegeri de 
folclor: 200 colinde populare culese de la elevii 
Seminarului Nifon in anii 1924-1927, 1936. 
I s-a decernat Premiul Societatii Compo- 
zitorilor pentru culegeri de folclor (1925), 
Medalia de Aur a Expozitiei Nationale din 
1906. A functionat ca profesor la Seminarul 
Nifon din Bucuresti (1920-1932), profesor 
de armonie la Academia de Muzica Religioa- 
sa din capitala (1928-1932). 

Cugler-Poni, Matilda 

(2.04.1851, la§i - 9.09.1931, la§i) 
Scriitoare. A fost casatorita cu filologul juni- 
mist V Burla, apoi cu chimistul Petru Poni. 
A colaborat la Convorbiri liter are, Familia, Viata 
romdneasca. A lasat poeme romantice si mo- 
ralizatoare: Calatorul, Ucigasul, ca si povestiri 
naturaliste si sentimentale: Sfantul Nicolae, 
Un omfericit. Volume: Poezii, 1874; Din timpuri 
grele, 1884; Povestiri adevdrate, 1927. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 234 



^ 



31.10.2011 17:22:56 



Culicovschi 



f> 





Eli Culbertson 



loan Petru Culianu 



Culbertson, Eli 

(22.07.1891, Poiana, Basarabia - 
27.12.1955, Brattleboro, Vermont) 
Fondator al jocului de bridge. Evreu ca 
etnie. In 1907 a participat la revolutia rusa. 
In 1917 averea familiei a fost confiscate si 
a emigrat in Franta. A absolvit Ecole des 
Sciences Economiques et Politiques la Sor- 
bona si s-a specializat la Geneva. A plecat in 
SUA in 1 921 . A vazut jocul de bridge ca pe o 
cale de a face avere si a reusit sa-1 impuna in 
toata tara. Lucrari: Contract Bridge Blue Book, 
1930; Contract Bridge for Auction Players, 1932; 
Contract Bridge Self Teacher, 1 943 . 

Culianu, loan Petru 

(5.01.1950, la§i - 21.05.1991, Chicago) 
Filosof. Stranepot al lui Neculai C, juni- 
mist din Iasi. Expert in gnosticism si magie 
medievala la Universitatea din Chicago, 
SUA. A studiat Filologia la Universitatea 
din Bucuresti si a fost pasionat de lucrarile 
lui Mircea Eliade. A plecat in 1 972 in Italia 
cu o bursa a guvernului italian, si- a facut 
doctoratul cu Mircea Eliade. A pierit in 
mod misterios. A scris in romana, italiana, 
franceza, germana, engleza. Lucrari: Mircea 
Eliade, Assisi, 1978; Psychanodia: A Survey 
of the Evidence Concerning the Ascension of the 
Soul and Its Relevance, Leiden, 1983; Eros et 
magie a la Renaissance, Paris, 1984; Experiences 
de Vextase. Extase r ascension et recit visionnaire 
de Vhellenisme au Moyen-Age, Paris, 1984; 
Experienze dell'estasi dall'Ellenismo alMedioevo, 
Bari, 1986; Les Gnoses dualistes d'Occident: his- 
toire et mythes, Paris, 1990; Out of this World: 
Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert 
Einstein, Boston, 1991; Diccionario de las reli- 
giones, Barcelona, 1993 (postum); Experiences 
del extasis, Barcelona, 1994 (postum). Publi- 
cul romanesc 1-a cunoscut abia dupa 1991, 
cand i s-au tradus lucrari de istoria magiei 
si extaz mistic, dar si proze literare ori 
scrieri politice, adunate din articolele apa- 
rute in presa (a colaborat la presa diasporei 



romanesti din SUA): Hesperus, roman, 1992; 
Pergamentul diafan, povestiri, 1994; Pdcatul 
impotriva spiritului. Scrieri politice, 1999. 

Culianu, Neculai 

(29.08.1832, la§i - 28.11.1915, la§i) 
Matematician si astronom. A absolvit 
Academia Mihaileana la Iasi si Matematica 
la Sorbona. Strabunic al lui loan Petru C. 
A fost cercetator la Observatorul Astro- 
nomic din Paris pana in 1863, profesor de 
geodezie si astronomie la Universitatea din 
Iasi. Junimist. Vicepresedinte al Senatului 
Romaniei (1892-1896). Lucrari: Lectiuni 
de calcul diferential si integral, primul curs 
de analiza matematica publicat in limba 
romana, 1870; Curs elementar de algebra, 
1872; Aplicatii geometrice, 1874; Curs de tri- 
gonometric plana, 1893; Curs de cosmografie, 
1893. Membru corespondent al Academiei 
Romane, 1889. 

Culicovschi, Lidia 

(8.03.1951, Nicoreni, Republica Moldova) 
Director general al Bibliotecii Municipale 
B.-P. Hasdeu din Chisinau, conferentiar 
universitar la Facultatea de Jurnalism si 
Stiinte ale Comunicarii a Universitatii de 
Stat din Chisinau. A studiat la Facultatea 
de Biblioteconomie a aceleiasi universitati 
(1969-1973), unde a facut si doctorantura 
(1999-2003), in 2003 devenind doctor in 
pedagogie. Stagii in Israel (1997), Danemar- 
ca (1999), Finlanda (2004), Grecia (2003), 
SUA (2004) si Polonia (2006). A fost sefa de 
filiala a Sistemului centralizat de biblioteci 
din Chisinau (1973-1978), sefa de serviciu 
la biblioteca raionala Cahul (1978-1980), 
director al bibliotecii raionale Cahul 
(1980-1982), bibliotecar principal al Bibli- 
otecii Municipale B.-P Hasdeu din Chisi- 
nau (1982-1984), sef de serviciu la aceeasi 
institutie (1984-1990). Autoare a unor 
lucrari de referinta in domeniu. Desfasoara 
o activitate permanenta si intensa in cadrul 
Asociatiei Bibliotecarilor din Republica 
Moldova, este director al revistei BiblioPolis 
(din 2002), membru al colegiilor de redactie 
ale diferitelor publicatii de biblioteconomie, 
membru al Consiliului Biblioteconomie 
National (1998), membru al Consiliului 
National al Cartii pentru Copii (din 1997); 
a participat la numeroase intruniri profe- 
sionale internationale ale lucratorilor din 
domeniul biblioteconomiei (1991, Mosco- 
va; 1996, Beijing; 1997, Copenhaga; 1998, 
Amsterdam; 2000, Ierusalim). Organizator 
al multor seminare nationale si internati- 
onale din Republica Moldova. Distinsa cu 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 235 



^ 



31.10.2011 17:22:56 



Cunescu 




Lidia Culicovschi 



Sergiu Cunescu 



Valeriu Cupcea 



Vladimir Curbet 




titlul Lucrator Emerit al Culturii (1987), 
laureata a Premiului Biblos al Asociatiei Bi- 
bliotecarilor si Departamentului Cultura al 
municipiului Chisinau (1993), detinatoare 
a medaliei Meritul Civic (1996). 

Cunescu, Sergiu 

(16.03.1923, Bucuresti - 16.03.2005, Bucuresti) 
Otn politic. A absolvit Institutul Politehnic 
din Bucuresti, Facultatea de Electrome- 
canica. A fost inginer la Electrotnagnetica 
Bucuresti. In 1990 a reactivat Partidul Social 
Democrat Roman. In perioada 1990-1992 
a fost deputat, membru al Comisiilor de 
Politica Externa si Integrare Europeana. S-a 
retras din viata politica in 2001, cand PSDR 
a fuzionat cu PDSR. 

Cupcea, Valeriu 

(12.03.1929, Cupcui, Basarabia - 
15.01.1989, Chisinau) 

Actor si regizor. A absolvit Scoala de Arta la 
Chisinau. Actor si prim-regizor la Teatrul 
Dramatic din Chisinau. A avut in repertoriul 
permanent cu precadere productia nationala 
contemporana de teatru din Moldova si 
clasicii literaturii romane (a jucat rolul lui 
Eminescu in spectacolul cu acelasi nume 
dupa piesa lui M. Stefanescu), mai ales 
Vasile Alecsandri: Fdntdna Blanduziei (1967), 
Iasii in carnaval (1969), Doud fete s-o neneacd 
(1971), Sdnziana si Pepelea (1982). Roluri 
in filmele: Singur in fata dragostei, Ldutarii, 
Dimitrie Cantemir. Artist al Poporului din 
Republica Moldova. O strada din Chisinau, 
o sala de spectacole si un concurs national ii 
poarta numele. Cu prilejul implinirii a 80 de 
ani de la nastere Posta Moldovei a scos un 
timbru aniversar. 

Curbet, Vladimir 

(5.03.1931, Susleni, Basarabia) 
Maestru de balet. A absolvit Scoala de Muzi- 
ca Stefan Neaga din Chisinau (1966). A fost 
maestru de dans la Casa raionala de cultura 
din Susleni (1949-1953), conducator artistic 
al colectivului de dansuri populare din satul 



Caragas, rn. Slobozia, Transnistria. Maestru 
de balet al Ansamblului de dansuri populare 
Joe din Chisinau, care a sustinut folclorul 
Moldovei prin repertoriul sau, pe coregrafia 
maestrului: Maruntica, Bdtuta, Hora fetelor, 
Cdlusarii, Crditele, Tdrdneasca, Drdgaica, suita 
coregrafica Nunta. A semnat lucrari de spe- 
cialitate: La vatra horelor (1973), Promotori ai 
artei populare (1980), Tot cu cdntul ma mdngdi 
(1984), La gura unei pesteri de comori (1994), 
Grai si traditii ne-au unit (2000), Valori perene 
romdnesti (2003). Distins cu titlul de laureat 
si Medalia de Aur la al VT-lea Festival Mon- 
dial al Tineretului si Studentilor, Moscova, 
1957. Laureat al Premiului de Stat al URSS 
(1972), a prezentat concerte in peste 70 de 
tari de pe toate continentele. 

Curea, loan 

(30.03.1901, lertof, jud. Caras-Severin - 
1.03.1977, Timisoara) 

Astronom si seismolog. A absolvit Ma- 
tematica la Universitatea din Cluj si s-a 
specializat in astronomie la Universitatea 
din Bucuresti. Profesor la universitatile 
din Cluj si Timisoara (unde a fost si rector, 
1949-1965). Este fondatorul Observato- 
rului Astronomic, al unui centru seismic 
si Planetariului universitatilor din Cluj si 
Timisoara. Pionier al seismologiei romane 
moderne. Fondator al statiei seismice de 
la Timisoara, devenita Observator Seismic. 
A instalat a doua statie seismica la Susara, 
nu departe de Timisoara, in 1968. Le-a inte- 
grat intr-un Centru de Fizica a Pamantului 
si Seismologie, astazi Institutul National de 
Cercetare si Dezvoltare a Fizicii Pamantului 
din Bucuresti. Lucrari: Statiunea seismica 
a Observatorului Astronomic din Cluj, 1940; 
Necesitatea organizdrii unui serviciu seismic 
modern in Romania, 1942; Asupra undelor se- 
ismice sinusoidale, 1956; Un tip special de unde 
seismice superficiale, 1960; La construction et 
V experimentation d'un seismographe vertical, a 
courte periode, au ressort magnetique, 1970. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 236 



& 



31.10.2011 17:22:56 



Cuza 



Curly, M. C. 

V. Cretu, Michael 

Cutescu Storck, Cecilia 

V. Storck 

Cuza, A(lexandru) C. 

(8.11.1857, la§i - 4.11.1947, la§i) 
Om politic. Studiile primare le-a facut in 
pensionul lui Anton Frey, distins pedagog 
german din Iasi (1867-1871). Intre 1871 
si 1877 isi face studiile secundare la Dres- 
da r Germania, dupa care pleaca la Paris si 
studiaza la Sorbona, de unde isi ia licenta 
in Litere (1878-1881). Intre 1882-1886 ur- 
meaza Facultatile de Drept din Paris, Berlin 
si Bruxelles, obtinand doctorate in stiintele 
politice si economice (1882) si, respectiv, 
in Drept (1886). Intors in tara, intra in 
cercul socialist al revistei Contemporanul din 
Iasi, alaturi de Constantin Mille si Vasile 
G. Mortun. Intra apoi in cercul societatii 
Junimea, colaboreaza la revista ei, Convorbiri 
literate, si este (1890-1891) junimist, ajutor 
de primar al Iasului. Colaboreaza la ziarul 
junimist Era noud si, in perioada 1892-1895, 
este ales pentru prima data deputat de Iasi, 
cand sustine nationalizarea scolilor. Trece la 
conservatori si este ales iar deputat, dar se 
retrage pentru a incepe o miscare personala 
antisemita. Se uneste cu A.D. Xenopol si 
infiinteaza in 1897 Liga contra alcoolismului 
si publicatia Biblioteca Ligii contra alcoolismului. 
La 27 ianuarie 1901 ajunge profesor univer- 
sitar de economie politica. Se asociaza cu 
Nicolae Iorga si incepe (1906) sa colaboreze 
la ziarul acestuia, Neamul romanesc. Impre- 
una cu Iorga infiinteaza (in 1910) Partidul 
Nationalist Democrat. In 1912 infiinteaza 
la Iasi ziarul Unirea, care apartinea noului 
partid. In 1914 tine un discurs in parlament 
in care pledeaza pentru improprietarirea 
generala a taranimii si pentru votul univer- 
sal. Dar se desparte de Iorga si, dupa mai 
mult timp, infiinteaza impreuna cu doctorul 
N. Pavelescu Uniunea National Crestina, in 
1922, publicand totodata revista Apdrarea 
Nationald, avand zvastica drept simbol. In 
1895, impreuna cu Iorga, devine initiatorul 
Aliantei Antisemite Universale (Universal 
Antisemitic Alliance). La 4 martie 1923 
infiinteaza Liga Apararii National Crestine, 
iar la 14 iulie 1935 fuzioneaza cu Partidul 
National Agrar al lui Octavian Goga, for- 
mand Partidul National Crestin. Excludea 
doctrinar participarea minoritatilor, mai ales 
a evreilor, la edificarea culturii nationale. 
Din 1945 a avut domiciliu fortat. Lucrari: 
Generatia de la 1848 si era noud (1889); 
Obiectul economiei politice si insemndtatea ei 




Alexandru I. Cuza 



(1901); Nationalitatea in artd, 1908; Plagiatul 
poporatiei (1911); Numerus Clausus (1924); 
Invdtdtura lui Isus, judaismul si teologia crestina 
(1925); Lupta pentru credintd (1928). Revendi- 
cat de legionari ca inaintas. A scris si poezii: 
Versuri, 1887, si discursuri: Tdranii si clasele 
dirigente, 1895. Membru titular al Academiei 
Romane din 1936. 

Cuza, Alexandru loan I. 

(20.03.1820, Barlad - 
19/20.05.1873, Heidelberg, Germania) 
Principe al Principatelor Unite (1859-1861), 
apoi al Romaniei Mici (1861-1866). Fonda- 
torul Romaniei ca stat cunoscut in istorie cu 
acest nume. A studiat mai intai la Iasi, apoi la 
Paris, Literele si Dreptul. Revenit in Moldova 
in 1839, a intrat in sistemul judiciar. Impre- 
una cu Costache Negri, Vasile Alecsandri si 
Mihail Kogalniceanu, a participat la intruniri 
care propuneau reforme inca din 1840. La 
1848 a facut parte din Comitetul Revoluti- 
onar al Moldovei. S-a aflat in exil la Paris si 
Constantinopol pana in 1849. In 1857 a fost 
ales in Divanul Ad-Hoc al Moldovei (Parla- 
ment) din partea Partidei Nationale. A fost 
ales domnitor in 1859, atat in Moldova, 
cat si in Tara Romaneasca, savarsind astfel 
unirea Principatelor sub un singur sceptru. 
Unirea Principatelor era recunoscuta de 
Imperiul Otoman doar pe perioada vietii lui, 
ceea ce a dus la inlaturarea sa si instaurarea 
monarhiei, cu pastrarea unitatii nationale. 
A dat noului stat un invatamant unitar laic 
(a infiintat universitatile de la Iasi si Bucu- 
resti), o constitutie, un sistem legislativ, a 
secularizat averile manastiresti, a desfiintat 
iobagia. Desi se afla sub suzeranitate oto- 
mana, in 1861 declara numele si capitala 
noii tari. Este inmormantat in biserica Trei 
Ierarhi din Iasi. Plecat in exil, a fost inlocuit 
cu o dinastie regala venita din afara, ceea ce 
a permis permanentizarea statului roman, 
devenit independent fata de otomani abia 
in 1878. Nicolae Iorga a mijlocit aducerea in 
tara a osemintelor sale. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 237 



& 



31.10.2011 17:22:56 



D 




Dabija, Alexandru 

(13.06.1955, Bucure§ti) 

Regizor. A absolvit Institutul de Arta teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti. A fost regi- 
zor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. 
A lucrat la Teatrul Giulesti, in prezent Odeon, 
din Bucuresti, unde este director. A colaborat 
cu Teatrul Lucian Blaga din Cluj, Teatrul 
Radiofonic, Teatrul Act din Bucuresti, Teatrul 
Toma Caragiu din Ploiesti. Regie: O noapte 
furtunoasa de I.L. Caragiale, 1979; Cum vd place 
de Shakespeare, 1987; Iphigenia de Mircea 
Eliade, 1986; Burghezul gentilom de Moliere, 
1989; Democratic de Joseph Brodsky, 1992; 
Mult zgomot pcntru nimic de Shakespeare, 
1996; Scoala femeilor de Moliere, 1998. Premiul 
Criticii pentru eel mai bun regizor pentru anii 
1985, 1987, 1988, 1990, 1995. 

Dabija, Nicolae 

(15.07.1948, Codreni, Chi§inau, 
Republica Moldova) 

Scriitor. A absolvit in 1972 Facultatea de 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
A fost redactor la Televiziunea Moldovei, sef 
de sectie la revista Basarabia, redactor-sef la 
revista Orizontul, apoi la revista Literatura si 
arta (din 1986 pana in prezent. A fost prima 
revista care a trecut la scrierea cu alfabet latin 
in perioada sovietica a Moldovei). Vicepre- 
sedinte al Partidului Fortelor Democratice, 
deputat in Parlamentul Moldovei (din 1990), 
presedinte al Asociatiei Oamenilor de Sti- 
inta, Cultura si Arta din Republica Moldova 
(din 1990). A publicat numeroase volume 
de versuri, in care sentimentul apartenentei 
la istoria si conditia poporului roman este 
predominant: Ochiul al treilea, 1975; Apa 
neinceputa, 1980; Zugravul anonim, 1985; 
Aripa sub camasa, 1989; Mierla domesticitd, 
1992, Marele Premiu pentru Poezie al Uniu- 
nii Scriitorilor din Romania; Dreptul la eroare, 
1993; Lacrima care vede, 1994; Oul de piatra, 
1995, Premiul Academiei Romane; Cercul 
de cretd, Cerul launtric, Intre dragoste si moarte, 
toate 1998; Fotograful defulgere, Colectia BPT, 
1994, Fulger inrourat, 2005; 101 poeme, 2009. 
A publicat si eseuri: Pe urmele lui Orfeu, 1983; 



\ia poeziei vechi moldovenesti, 1988; 
Libertatea are chipul lui Dumnezeu, 1997; Icoana 
spdna, Basarabia, 1998, Bezna vine de la Rasarit, 
2005; Hotii de sperante, 2009; studii de istorie 
si literatura pentru copii; romanul Tema 
pentru acasa, 2009. Este laureat al Premiului 
National al Republicii Moldova (1988). 
Membru de onoare al Academiei Romane. 

Dacian, Ion, nume la na§tere Ion Pulca 
(11.10.1911, Saschiz, jud. Mure§ - 
8.12.1981, Bucure§ti) 

Tenor si regizor de opera. Tata adoptiv al 
Elenei D. A urmat in paralel cursurile Facul- 
tatii de Drept si ale Academiei de Muzica si 
Arta Dramatica din Cluj. A fost angajat al 
Teatrului de Opera si Revista Alhambra din 
Bucuresti (1934), codirector (1942-1947). 
La infiintarea Teatrului de Stat de Opereta 
devine prim-solist (1950), apoi director 
(pana in 1970). Roluri: Ldsati-md sd cant 
de Gherase Dendrino, Lysistrata de Paul 
Lincke, Vdnzatorul de pasari de Carl Zeller, 
Vaduva vesela si Paganini de Franz Lehar, My 
Fair Lady de Frederick Loewe, Secretul lui 
Marco Polo de Francis Lopez, Anton Pann de 
Alfred Mendelsohn, Liliacul si Sange vienez 
de Johann Strauss (fiul). Astazi Teatrul de 
Opereta ii poarta numele. 

Dacian, Leni, prenume la na§tere Elena 
(3.10.1940, Bucure§ti) 

Balerina. Fiica adoptiva a lui Ion D. A absol- 
vit Scoala de Coregrafie din Bucuresti si 
Scoala de Coregrafie din Leningrad. Solista 
si prim-solista a Operei Romane din Bucu- 
resti. A interpretat toate marile roluri ale 
baletului clasic, pe muzica de Beethoven, 
Liszt, Chopin, Ceaikovski, Gluck, Prokofiev, 
Grieg, Ravel, Mozart etc., precum si in bale- 
tul modern: Gerswin, Bernstein, Rodgers, 
Cole Porter. A sustinut numeroase turnee 
in strainatate: Cehoslovacia, Grecia, Franta, 
Italia, Germania, SUA. Distinsa cu Ordinul 
Meritul Cultural clasa a Il-a (1967), Ordinul 
National Serviciu Credincios in grad de 
Cavaler (2002) si Diploma de excelenta a 
Operei Nationale (2006). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 238 



& 



31.10.2011 17:22:57 



Damadian 




Alexandru Dabija 



Nicolae Dabija 



Daicoviciu, Constantin 

(1.03.1898, Cavaran, Caras-Severin - 
27.05.1973, Cluj) 

Istoric si arheolog. Tata al lui Hadrian D. 
A absolvit Literele (Limbi clasice) la Cluj. 
Bursier la Scoala Romana din Roma, speci- 
alizat in istorie antica si arheologie. Profesor 
si rector al Universitatii Babes-Bolyai din 
Cluj-Napoca. A fost profesor de antichitati 
clasice si epigrane la Universitatea din Cluj 
(1923-1968), decan din 1945, subsecretar 
de stat la Ministerul Asigurarilor Sociale 
si Munca (din ianuarie 1947) si rector 
intre 1957 si 1968, director al Muzeului de 
Istorie al Transilvaniei (1945-1973). A facut 
sapaturi arheologice la Sarmizegetusa, 
Porolissum (Moigrad), Capalna, Gradistea 
Muncelului. Lucrari: La Transylvanie dans 
VAntiquite, 1945; Asezarile dacice din Muntii 
Orastiei, 1951. Membru al Comisiei Arhe- 
ologice a Academiei de Stiinte Sociale si 
Politice (1970), al Academiei de Stiinte din 
Viena, al Institutului Arheologie German 
din Berlin, al Societatii Latine din Paris. 
Laureat al Premiului Herder, 1968. Mem- 
bru al Academiei Romane din 1955, pre- 
sedinte al Sectiei de stiinte istorice, stiinta 
limbii, literatura si arte (1959-1963). Din 
1973 satul natal, din judetul Caras-Severin, 
ii poarta numele. 

Daicoviciu, Hadrian 

(11.10.1932, Cluj - 7.10.1984, Cluj) 
Arheolog. Fiu al lui Constantin D. Doctor in 
istorie, epigrafist recunoscut pe plan inter- 
national, director al Muzeului de Istorie al 
Transilvaniei si al Institutului de Arheologie 
din Cluj-Napoca, cadru universitar, membru 
al Societatii de Studii Clasice si al Uniunii 
Internationale de Stiinte Pre- si Protoisto- 
rice. Istoric al Antichitatii, a depus o susti- 
nuta munca de cercetare dedicata aproape 
exclusiv istoriei Daciei de dinainte si de 
dupa cucerirea romana. Autor al mai multor 
lucrari despre istoria si cultura dacilor: Sar- 
mizegetusa: Cetatile si asezarile dacice din Muntii 



Orastiei (Ed. Meridiane, 1960) - impreuna 
cu Constantin Daicoviciu; Crestomatie pentru 
istoria universald veche. Pentru uzul studentilor 
din facultdtile de istorie (EDP, 1962) - coautor; 
Ulpia Traiana: Sarmizegetusa romana (1962) - 
impreuna cu Constantin Daicoviciu; Dacii 
(1965); Columna lui Traian (1966) -impreuna 
cu Constantin Daicoviciu; Istoria Romdniei. 
Manual pentru clasa a XH-a (1968) - coautor; 
Istoria Romdniei: Compendiu (1969) - coautor; 
Histoire de la Roumanie des origines a nos jours 
(1970) - coautor; Dacia de la Burebista la 
cucerirea romana (1972); Dictionar enciclopedic 
de arta veche a Romdniei (1980) - coautor; 
Probleme fundamentale ale istoriei Romdniei: 
Manual si crestomatie (1983) - coautor; Colo- 
nia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa 
(1984) - coautor; Natiunea romana: geneza, 
afirmare, orizont contemporan (1984) - coautor; 
Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu, 
Decebal (1984); Istoria militara a poporului 
romdn. Vol. 1: Din cele mai vechi timpuri pdna 
in secolul al XJV-lea (1984) - coautor; Cetdti 
si asezari dacice in sud-vestul Transilvaniei 
(1989) -coautor. 

Daimaca, Victor 

(22.08.1892, Turnu Severin - 
20.05.1969, Bucure§ti) 

Profesor de matematica. A absolvit Faculta- 
tea de Stiinte la Universitatea din Bucuresti 
ca elev al lui Gheorghe Titeica, D. Pompeiu, 
A. Davidoglu si N. Coculescu. Profesor de 
matematica la Turnu Severin, apoi la un 
liceu din Bucuresti. Pasionat de astronomie, 
urmarea cu un binoclu Zeiss cerul mocturn. 
A descoperit astfel o cometa care-i poarta 
numele (1943). 

Damadian, Cik prenume la na§tere Hacik 
(6.08.1919, Constanta - 1983, Bucuresti) 
Grafician. Armean ca etnie. A studiat la 
Colegiul Armenesc din Venetia, apoi la 
Scoala de Belle Arte din Roma. In 1947 a 
expus la Salonul Oficial de la Bucuresti si 
juriul, format din Jean Al. Steriadi, Marius 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 239 



& 



31.10.2011 17:22:57 



Dame 




Constantin Daicoviciu 



Hadrian Daicoviciu 



Victor Daimaca 



Cik Damadian 




240 



Bunescu si Cornel Medrea, a recomandat 
achizitionarea uneia din lucrarile sale. 
Specializat in ilustratie de carte, a lasat si 
imagini ale vechiului Bucuresti, azi disparut. 
A fost scenograf la Teatrul pentru Copii si 
Tineret Luceafarul. A participat la expozitii 
la Bucuresti, Erevan, Osaka, Tokyo, Varso- 
via, Sao Paolo, Torino, Koln, Tel Aviv, Viena 
s.a. O parte din caricaturi au fost stranse in 
volumul Curat murdar. Laureat al Premiului 
de Stat (1950, 1952), laureat al Ordinului 
Muncii (1954) si al Ordinului Meritul Cul- 
tural, 1968. 

Dame, Frederic 

(29.03.1849, Tonnerre, Franta - 
30.04.1907, Bucure§ti) 

Ziarist si scriitor. A facut Dreptul la Paris, 
colaborator la Le Figaro, redactor la Le 
Corsaire. Lautreamont i-a dedicat volumul 
Poesies. Participant la Comuna din Paris, 
s-a exilat la Bucuresti impreuna cu sora 
sa, casatorita Polizu. In 1875 conducea 
La Roumanie contemporaine. A trecut de la 
liberali la conservatory Si- a luat doctoratul 
la Fribourg. A fost profesor de franceza la 
Sf. Sava. A tradus multa literatura franceza. 
Cu piesa lui, Visul Dochiei, s-a inaugurat 
prima stagiune a Teatrului National din 
Bucuresti (9 octombrie 1877). In acelasi an 
a publicat, la Paris si Bucuresti, Les Roumains 
du Sud • Macedonie, Epire, Thessalie, Thrace, 
Albanie avec une carte etnographique (Romdnii 
din sud • Macedonia, Epir, Thessalia, Tracia, 
Albania cu o harta etno grafted); Histoire de la 
Roumanie contemporaine depuis Vavenement des 
princes indigenes jusqu' a nos jours (1822-1900). 

Damian, Liviu 

(13.03.1935, Stramba, azi Corlateni, Basarabia - 
27.07.1986, Chi§inau) 

Poet. A absolvit Facultatea de Istorie si Filo- 
logie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
A fost redactor-sef adjunct al revistei Nistru, 
redactor-sef al Comitetului de Stat pentru 



Edituri, Poligrafie si Comertul cu Carti, din 
1 976 - secretar al comitetului de conducere 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Lucrari: 
Darul fecioarei - (1963), Ursitoarele (1965), 
Sunt verb (1968), De-a baba iarba (1972), 
Partea noastrd de zbor (1974), Altoi pe o tul- 
pind vorbitoare (1978). A tradus din Iustinas 
Martincheavicius si Iannis Ritsos. Laureat 
al Premiului de Stat al RSSM (1984), distins 
cu titlul Maestru Emerit al Artei (1985) si 
Ordinul Insigna de Onoare. 

Dan I 

V. Basarab, Dan I 

Dan II 

V. Basarab, Dan II 

Dan, Dimitrie 

(8.10.1856, Suceava - 25.05.1927, Cernauti) 
Folclorist si istorie. A absolvit Teologia la 
Cernauti, fiind preot in diverse parohii. 
Membru al Societatii pentru Cultura si 
Literatura Romana din Bucovina. A publi- 
cat studii de etnografle si istorie in Junimea 
liter ar a, Timpul, Desteptarea s.a. Prieten cu 
S. Fl. Marian, a facut cercetari de etnografle 
si folclor: Tiganii din Bucovina, 1892; Doine 
si hore din Bucovina, 1892; Comuna Straja si 
locuitorii ei, 1897; Obiceiuri si credinte armene 
la nastere r nuntd si inmormantare, 1 904; Stdna 
la romdnii din Bucovina, 1923. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1904). 

Dan, George 

(10.02.1916, Cadievo, Bulgaria - 
5.01.1972, Bucure§ti) 

Poet si traducator. Oflter de Marina Comer- 
ciala. A scris poezie epica pe subiecte pre- 
dominant marinaresti: Rapsodia marinarilor, 
1954; Flori de mare, 1957; Goarna si sirena, 
1959; Corabia cu cincizeci de catarge, 1966; 
Fructe de mare, 1970, si s-a remarcat mai 
ales ca traducator din literaturile orientale: 
Saadi, Firdousi, Omar Khayyam, Rabindra- 
nath Tagore. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 240 



& 



31.10.2011 17:22:57 



Daniello 




Mircea Daneliuc Leon Silviu Daniello 



Dan, Pavel 

(1907, Clapa, com. Tritenii de Jos, jud. Cluj - 

1937, Blaj) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere la 

Universitatea din Bucuresti. Profesor la 

liceul din Blaj. A murit de tuberculoza. 

A scris nuvele remarcabile: Iobagii; Urcan 

bdtrdnul. 

Dan, Sergiu 

nume la na§tere Isidor Sergiu Rottman 

(29.12.1904, Piatra Neamt - 
13.03.1976, Bucuresti) 

Prozator. Absolvent al Scolii Superioare 
Comerciale. A scris romane de atmosfera: 
Dragoste si moarte in provincie, 1931; Arsenic, 
1934, Premiul Societatii Techirghiol-Eforie 
si al Societatii Scriitorilor Romani; Unde 
incepe moartea, 1945; Tase eel Mare, 1964; Ser~ 
viciul de noapte, 1980, postum. A tradus din 
literatura franceza contemporana. 

Daneliuc, Mircea 

(7.04.1945, Hotin, azi Tn Ucraina) 
Cineast, prozator si dramaturg. A absolvit 
Facultatea de Filologie a Universitatii din 
Iasi (1966) si Facultatea de Regie si Film a 
Institutului de Arta Teatrala si Cinemato- 
grafica I.L. Caragiale din Bucuresti (1972). 
Intre 1990 si 1995 a fost director al Alpha 
Films International din Bucuresti, iar intre 
1997-1998 a fost director general al Rofilm 
S.A. din Bucuresti. Este detinatorul premiu- 
lui ASPRO pentru debut literar (1997). Este 
presedinte al Societatii Creatorilor de Film, 
membru al Uniunii Cineastilor si presedinte 
al Fundatiei Mircea Daneliuc pentru Filmul 
National. Activitate: Pisica ruptd - 1997; 
Marilene - 1999; Apa din cisme - 2000; Strigoi 
fdrd tard - 2001; Petru si Pavel - 2003. A regi- 
zat piesele: Wharf- 1970; Scurtcircuit - 1970; 
Insolatie (Dus-Intors) - 1972; Cursa - 1975 
Editie speciald - 1977; Scenarii de film si regie: 
Emigrantii de Mrozek (1977); Regele descult de 
Paul Anghel (1978); Probd de microfon - 1979; 



Vdndtoarea de vulpi - 1980; Croaziera - 1981; 
Glissando - 1984, Marele premiu AON; 
Iacob - 1988; A 11 -a Poruncd - 1990; Tusea si 
junghiul - 1991; Patul conjugal - 1992; Senato- 
rul melcilor- 1994, Premiul special al juriului 
UCIN; Aceastd lehamite - 1994; O noapte fur- 
tunoasd de I.L. Caragiale - 1998; Ambasadori, 
cautdm Patrie - 2003; Sistemul nervos - 2005; 
Legiunea Strdind - 2006. 

Daniel, Constantin 

(1876, Bucuresti - 1973, Bucuresti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
din Paris. Profesor la Facultatea de Medicina 
din Iasi, apoi din Bucuresti. Contributii la 
diagnosticul cancerului de col uterin. Mem- 
bru fondator al Societatii de Ginecologie 
din Romania si presedinte al ei in mai multe 
randuri. Ofiter al Legiunii de Onoare a Fran- 
tei. Membru corespondent al Academiei de 
Chirurgie din Franta. 

Daniello, Leon Silviu 

nume la na§tere Danila 
(2.10.1898, Budapesta - 
27.03.1970, Cluj-Napoca) 
Medic. A inceput Facultatea de Medicina 
din Budapesta (1917-1918). Intrerupe stu- 
diile dupa doua semestre, fiind incorporat la 
Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat 
scoala de ofiteri la Alba Iulia. A prestat servi- 
ciul militar pana la sfarsitul razboiului, fara 
sa fie pe front. Continua studiile universitare 
la Facultatea de Medicina din Cluj (1918- 
1922). Doctoratul in medicina in 1922. 
In 1924 a urmat cursuri de specializare in 
pneumoftiziologie la spitalul Wilhelmin 
din Viena, iar intre 1 924 si 1 925 la clinicile 
conduse de Ernst von Romberg si E. Sau- 
erbruch din Miinchen, unde s-a specializat 
ca asistent strain in fiziopatologia pulmo- 
nara, ftiziologia si radiologia medicala. Intre 
1926 si 1927 a lucrat la spitalul Charite si la 
Institutul Pasteur din Paris. A sustinut teza 
de docenta cu titlul „Studiu critic despre 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 241 



& 



31.10.2011 17:22:58 



Danielopol 




242 



debutul ftiziei adultului" si a primit titlul de 
docent in 1929. A vizitat pentru documen- 
tare privind modul de organizare numeroase 
statiuni sanatoriale: Hauteville (Franta, in 
1926), Davos, Arosa (Elvetia, in 1927), iar in 
1930, din Germania si Scandinavia. In 1931 
a facut o calatorie de studii in Italia de Nord, 
cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo. 
A fost preparator de la 1 octombrie 1921 la 
Clinica 1 Medicala condusa de profesorul 
Iuliu Hatieganu. Profesor universitar din 
1942 pana in 1967, fiind primul profesor 
universitar de pneumoftiziologie din inva- 
tamantul medical romanesc. In 1939 a fost 
numit medic pneumoftiziolog la Spitalul 
Militar din Cluj, cu gradul de capitan in 
rezerva. Director al Institutului de Ftiziolo- 
gie din Sibiu/Cluj din 1942. A fost unul din- 
tre principalii autori ai depistarii sistematice 
a tuberculozei prin radiomicrofotografie, 
precum si ai terapiei antituberculoase cu 
antibiotice, cu deosebire a streptomicinei. 
In 1928 a infiintat primul dispensar TBC 
pentru populatie din Cluj. Lucrari: Profilaxia 
individuald si tratamentul tuberculozei pulmo- 
nare, 1926; Pericolul tuberculozei in Universitate 
(cu Iuliu Hatieganu), 1926; Tuberculoza, 
dusmanul neamului, Sibiu, 1927; Studiu clinic 
despre debutul ftiziei adultului, 1930; Consider a- 
tii asupra formelor pseudo-tuberculoase ale linfo- 
granulomatozei maligne (cu loan Goia), 1934; 
Forma spontan regresivd a ftiziei incipiente (cu 
P. Chiper), 1934; Curs elementar de ftiziologie 
pentru studenti 1 949; Silicoza si silicotuberculoza 
(cu S. Copcea si L. Prodan), 1953, lucrare 
pentru care primeste Premiul de Stat; Tra- 
tamentul insuficientei respiratorii, 1968; Cum 
tratdm insuficienta respiratorie, 1968. In 1937 
a participat ca raportor la Congresul Ceho- 
slovac de Tuberculoza din muntii Tatra. In 
1960 a participat la Consfatuirea Internati- 
onala de Silicoza, Plovdiv (Bulgaria). A fost 
presedinte al Societatii de Stiinte Medicale, 
filiala din Cluj (1962-1970). Vicepresedinte 
al Societatii Romane de Ftiziologie. Medic 
Emerit din 1954. Membru corespondent 
al Societatii Franceze de Studii Stiintifice 
asupra Tuberculozei (din 1928); membru 
corespondent al Societatii Germane de 
Pneumoftiziologie (din 1965); consilier la 
Uniunii Internationale contra Tuberculozei 
(din 1963); membru al Academiei de Medi- 
cina din New York. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1965). 

Danielopol, Dumitru G 

(1908, Bucure§ti - 1982, Londra) 
Economist. A absolvit Academia Comerciala 
la Bucuresti. Specializare la Londra. Expert 
al Bancii Nationale a Romaniei. A lucrat 



la legatia romana din Londra in perioada 
Viorel Tilea. A ramas dupa razboi la Londra, 
apoi a plecat in SUA, unde a studiat la Agen- 
tia de Presa Copley News Service. A lucrat la 
Casa Alba si a condus campaniile de presa 
in cazul alegerii presedintilor Richard Nixon 
si Ronald Reagen. Lucrari: Jurnal londonez; 
Jurnalparizian. O bogata arhiva este detinuta 
de Hoover Foundation. 

Danielopolu, Daniel 

(12/25.04.1884, Bucure§ti - 
29.04.1955, Bucure§ti) 

Medic, fiziolog si farmacolog, profesor 
universitar la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti. Familie greceasca la origini. 
Urmeaza liceul Sf. Sava din capitala, apoi 
Medicina, tot in Bucuresti. In 1912 publica 
prima sa monografie stiintinca, Tulburdrile 
ritmului cordului. In timpul Primului Razboi 
Mondial conduce un spital destinat trata- 
mentului bolnavilor de tifos exantematic, 
maladie despre care publica, in 1919, la 
Paris, o monografie ce este de mai multe 
ori reeditata. In 1918 este numit profesor 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti, 
post in care va functiona pana la sfarsitul 
vietii. A studiat inter dependents dintre 
sistemul nervos somatic si eel vegetativ, a 
creat metoda viscerografica in medicina 
experimentala si in clinica, a adus contri- 
bute la patogenia si tratamentul anginei 
pectorale. Savant de mare productivitate sti- 
intinca, este autor a numeroase monografii 
de specialitate. Abordeaza, printre primii in 
lume, o conceptie noua in descrierea func- 
tiilor biologice, conceptie denumita astazi 
biocibernetica, legata de prezentarea orga- 
nismelor si a functiilor organelor ca niste 
sisteme. Face o distinctie neta intre functiile 
si procesele biologice. A fost o automate la 
nivel mondial in studiul sistemului neuro- 
vegetativ, introducand noi metode pentru 
investigarea acestuia, ca proba atropinei si 
ortostatismului. Este autorul unor studii 
clasice privind gusa endemica, reumatismul, 
angina pectorala si a introdus noi metode de 
tratament, printre care terapia cu strofantina 
in doze fractionate in insuficienta cardiaca. 
In primavara anului 1944, impreuna cu 
alti profesori universitari, semneaza un 
memoriu prin care se cere iesirea Romaniei 
din alianta militara fascista. A avut un rol 
esential in crearea Institutului de Fiziologie 
Normala si Patologica (1948), care astazi ii 
poarta numele. Lucrari: Tulburdrile ritmului 
cordului (1912), Actiunea digitalei asupra tensi- 
unii arteriole in hipertensiune (1916), Le Typhus 
exanthematique (1919), Uangine de poitrine - 
pathogenie - traitement medical et chirurgical 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 242 



& 



31.10.2011 17:22:58 



Darclee 





Daniel Danielopolu 



Daniil Sihastru 



Oleg Danovski 



Haricleea Darclee 



(1924), Die viscerographische Methode (1930), 
Le sy steme nerveux de la vie vegetative, 2 vol. 
(1932), Le tonus cardio-vasculaire et Vepreuve 
amphotrope sinocarotidienne (1935), L'endemie 
tyroidienne en Roumanie (1940), Phylaxie-para- 
phylaxie (immunite-anaphylaxie) et maladie 
specifique (1946), La digitale et les strophantines 
(1946), Probleme de farmacologie nespecifica, 
2 vol. (1952-1954). In 1935 propune crearea 
Academiei de Medicina si devine secretarial 
perpetuu al acestei institutii. A fost membru 
al mai multor foruri stiintince internationale, 
al academiilor de Medicina din Paris, Madrid 
si Buenos Aires, precum si al societatilor de 
Medicina din Paris si Viena. A fost membru 
de onoare al Academiei Romane (1938), 
reconflrmat (1948). 

Daniil Moscopoleanul, nume la na§tere 
Dhanil Haxhiu in albaneza, Daniil 
Moschopolis sau Danil Adam Chatzis 

in greaca 

(1754, Moscopole - 1825, Moscopole, Albania) 
Carturar, preot. Aroman. A studiat la Aca- 
demia Noua (inflintata in 1746 de Theodor 
Kavalioti [Cavalioti], si el aroman, in aceeasi 
perioada cu academiile din Bucuresti si Iasi, 
pentru pastrarea identitatii romanesti, in 
contextul tentativei ortodoxiei grecesti de 
a uniformiza si lingvistic spatiile ortodoxe 
(folosindu-se doar limba greaca, si nu „limbi 
barbare") din Moscopole. A continuat acti- 
vitatea profesorului sau, fiind, la randul lui, 
profesor la aceeasi academie. Lucrari: Invd- 
tdturi introducdtoare, in care erau prezentate 
elemente de matematica, fizica, dar si un 
lexicon (Tetragloson) in patru limbi: aromana, 
greaca, albaneza si bulgara, Venetia, 1770, 
reeditatl802. 

Daniil Sihastru 

prenume la na§tere Dumitru 

(Tnceputul secolului XV, langa Radauti - 

1496, Stanca Soimului) 

Monah. Calugarit cu numele David la 

biserica Sf. Nicolae din Radauti. De acolo a 



plecat la manastirea Sf. Lavrentie din satul 
Laura, aproape de Radauti. Staretul i-a dat 
numele Daniil. S-a retras in sihastrie la 
Stanca Soimului, langa Voronet. Acolo s-a 
dus Stefan eel Mare dupa moartea tatalui 
sau si monahul i-a prezis ca va ajunge domn. 
De-a lungul domniei s-a dus adesea sa auda 
sfaturi si preziceri. I-a si pus o piatra de mor- 
mant, iar textul de pe ea arata ca se considera 
flu duhovnicesc al acestuia. 

Danovski, Oleg 

(1917, Voznesensk, Ucraina - 
21.10.1996, Constanta) 

Dansator si coregraf. Rus ca etnie. Unul din- 
tre fondatorii baletului in Romania. Imbina 
traditiile dansului popular cu tehnicile bale- 
tului clasic. A creat numeroase coregrafii, pe 
care se danseaza si astazi in multe teatre de 
opera din lume. Director al corpului de balet 
al Operei Romane, in care calitate a format 
stelele baletului clasic romanesc: Gelu 
Barbu, Ileana Iliescu, Ion Tugearu s.a. Fon- 
dator si director al Teatrului de Balet Clasic 
si Contemporan din Constanta (1979). In 
2004 s-a infiintat Teatrul National de Opera 
si Balet din Constanta, care ii poarta numele 
si unde se sustine si Festivalul International 
de Balet cu acelasi nume. 

Darclee, Haricleea, nume la na§tere 
Hariclea Haricli, casatorita Hartulari 
(10.06.1860, Braila - 12.01.1939, Bucuresti) 
Soprana. Grecoaica dupa etnie. Dupa mama 
descindea din Mavrocordat. A luat lectii de 
canto la Paris, a studiat la Conservatorul 
din Iasi. Remarcata de Ch. Gounod, care 
o distribuie in rolul Margaretei din Faust la 
Opera Mare din Paris (1888). S-a consa- 
crat pe scena operei La Scala din Milano. 
Giacomo Puccini compune Tosca, Pietro 
Mascagni opera Iris, iar Alfredo Catalani La 
Wally, special pentru ea, care interpreteaza 
rolurile principale in premiera ale acestor 
opere. I-a avut parteneri pe Enrico Caruso, 
Titta Ruffo, Tamagno. S-a impus pe scenele 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 243 



^ 



31.10.2011 17:22:58 



Darie 




Domnica Darienco 



Alexandru David 




244 



principalelor teatre de opera din Paris, Ber- 
lin, Florenta, Milano, Roma, Buenos Aires, 
Lisabona, Madrid, Monte Carlo, New York, 
Moscova si St. Petersburg. A sustinut crea- 
rea Operei Romane (in 1921). Din 1995 se 
desfasoara la Braila Concursul International 
de canto care-i poarta numele, initiat de 
soprana Mariana Nicolesco. 

Darie, lurie 

(14.03.1929, Vadul Rosu, Basarabia) 
Actor. Absolvent al Institutului de Arta 
Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala 
ATF, promotia 1952. Debuteaza in 1953, 
in Nepotii gornistului, in regia lui Dinu 
Negreanu, alaturi de Marga Barbu si Liviu 
Ciulei. In 1959 a fost ales de regizorul Mir- 
cea Dragan pentru a juca in serialul Brigada 
Diverse, alaturi de Toma Caragiu si Sebastian 
Papaiani. Printre cele mai cunoscute roluri 
ale sale din cinematografie se numara:^4fo?... 
Ati gresit numdrul in regia lui Andrei Calarasu, 
Jucdtorii de cdrti in regia lui Cornel Popa, S-a 
Jurat o bombd in regia lui Ion Popescu-Gopo. 
A avut roluri si in: Oglinda (1993) , Jucdtorii de 
cdrti (1977), Stefan eel Mare (1974), Fratiijderi 
(1973), B.D. la munte si la mare (1971) etc. 

Darienco, Domnica 

(15.01.1919, Dolinsk, rn. Ananiev, reg. Odessa, 
azi Tn Ucraina - 6.11.2010, Chisinau) 
Actrita. A absolvit Scoala de Teatru de la 
Odessa. A fost actrita la teatrul din Tiraspol, 
apoi la Teatrul Dramatic A. S. Puskin din 
Chisinau. A facut roluri in teatru si in film. 
Roluri in film: Andries, studioul A. Dovjenko 
din Kiev, 1955; Vd scriu, 1959; Dincolo de 
marginea orasului, 1960; Gustul pdinii, 1966; 
Armaghedon, 1966; Povdrnisul, 1970; Ultimul 
haiduc, 1972; Crestdturi spre amintire, 1972; 
Barbatii incaruntesc de tineri, 1973; Furtuni de 
toamna, \97A:\ Durata zilei, 1974; Intre cer si 
pamant, 1975; Soseaua, 1981; Trecea o lebadd 
pe ape, 1982; Codrii, serial, 1991. Artista a 
Poporului din Republica Moldova. Artista a 
Poporului din URSS. 



Dascalu, Dan 

(5.04.1942, Craiova) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electro- 
nica si Telecomunicatii a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti, unde este in prezent 
profesor. Specializare la Universitatea din 
Birmingham. A contribuit (1973-1974) 
la realizarea si experimentarea in tara 
a primelor dispozitive cu microunde - 
diodele IMPATT cu siliciu, asimilate in 
fabricatie, exclusiv prin efort propriu, la 
IPRS-Baneasa. In perioada 1976-1988 a 
condus la IPRS-IPB un colectiv de cerce- 
tare asupra fizicii si tehnologiei contactului 
metal-semiconductor utilizat in constructia 
dispozitivelor semiconductoare si a circu- 
itelor integrate. Rezultatele cercetarii au 
fost publicate in 1988, in lucrarea Contactul 
metal- semiconductor in micro electronicd. Alte 
lucrari: Injectia unipolard in dispozitive elec- 
tronice semiconductoare, 1972; Transit-Time 
Effects in Unipolar Solid-State Devices, 1974. 
Intre 1958 si 1959 s-a realizat la Institutul 
de Energetica al Academiei un calculator 
analogic performant cu cateva zeci de 
amplificatoare operationale si elemente 
neliniare, folosit in cercetarile conduse de 
V.M. Popov. Membru al Academiei Romane 
din 1993, presedinte al Sectiei de stiinta si 
tehnologia informatiei (1994-1998). 

David, Alexandru 

(1.05.1910, Bardari,jud. Lapusna, Basarabia - 
8.04.1935, Chisinau) 

Bibliograf, istoric literar, publicist. A absol- 
vit Facultatea de Litere a Universitatii din 
Bucuresti. Intre 1931 si 1933 a fost colabo- 
rator activ la Societatea ASTRA Basarabiei, 
redactor al saptamanalului Cuvdnt moldove- 
nesc. Lucrari: Bibliograf a lucrarilor privitoare la 
Basarabia, aparute de la 1918 incoace (1933), 
Tipariturile romdnesti in Basarabia sub stdpani- 
rea rusa (1814-1880), vol. I (1934), Contribu- 
tii la vechea liricd romaneasca (1934). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 244 



^ 



31.10.2011 17:22:58 



Davidoglu 



David, Mihail D. 

(21.05.1886, Negre§ti, Vaslui - 26.06.1954, la§i) 
Geograf si geolog. A absolvit Facultatea de 
Stiinte, Sectia stiinte naturale, la Iasi. A fost 
profesor de geografie la Facultatea de Sti- 
inte a Universitatii din Iasi. A initiat si con- 
dus periodicul Lucrdrile Societdtii Geografice 
D. Cantemir. A adus contributii importante 
la dezvoltarea geomorfologiei in Romania. 
Lucrari: Sur les plantes fossiles pliocenes du 
plateau moldave, 1916; O schitd morfologicd a 
podisului sarmatic moldovenesc, 1922; Relief ul 
coastei Iasilor, 1 941 ; Geneza, evolutia si aspectul 
de relief in Podisul Transilvaniei, 1945. Mem- 
bru corespondent al Academiei Romane 
(1935), exclus (1948) si reintegrat (1990). 

Davidescu, David 

(16.09.1916, Suditi, lalomita - 
11.11.2004, Bucure§ti) 

Inginer agronom. A urmat cursurile Facul- 
tatii de Agronomie din Bucuresti, continu- 
andu-si specializarea in studiul solurilor 
cu izotopi radioactivi la Moscova. In 1966 
si-a luat doctoratul cu teza „Producerea, 
pregatirea si folosirea ingrasamintelor si 
amendamentelor" si in 1968 a obtinut 
titlul de doctor docent. A detinut, de-a 
lungul anilor, functii in invatamantul 
superior agronomic in calitate de sef de 
catedra, decan, prorector si rector al Insti- 
tutului Agronomic din Bucuresti, sef de 
laborator in administratia publica de stat si 
in cercetare. Este autor a peste 400 de arti- 
cole de cercetare stiintifica, 23 de tratate, 
monogram si studii, aparute in tara si peste 
hotare: Fosforul in agriculturd, 1972; Azotul in 
agriculturd, 1976; Agrochimia modernd, 1981; 
Micro elemente in agriculturd, 1989; Protectia 
chimicd in agriculturd, 1992. A fost ales 
membru al mai multor societati academice 
si prestigioase institutii de specialitate din 
tara si din strainatate (Viena, Paris) si a 
fost distins cu mai multe titluri si medalii. 
A fost ales membru al Academiei Romane 
in 1990. Intre 1990 si 1996 a fost prese- 
dintele Sectiei de stiinte agricole si silvice 
a Academiei Romane si, dupa aceasta data, 
presedintele ei de onoare. 

Davidescu, George 

(28.02.1896, Bucure§ti - 1972, Bucure§ti) 
Pilot. A facut Scoala de Aviatie de la Baneasa. 
In 1933 a pilotat avionul pana la Istanbul, de 
acolo a zburat pe ruta Konya-Alep (Siria)- 
Cairo (Egipt)-Assuan-Khartoum-Malakal- 
Bucuresti. In 1935 a mers pe ruta Bucu- 
resti-Malakal-Nairobi (Kenya)-Salisbury- 
Petersburg-Johannesburg-Kimberly-Cape 




George Davidescu 



Anton Davidoglu 



Town (Africa de Sud), cea mai lunga ruta 
parcursa de un pilot pana in acel moment. 
A fost distins cu Ordinul Virtutea Aerona- 
utica de Aur cu Cruce. A fost comandant al 
Scolii de Aviatie in 1941 si a fost trimis sa 
lupte ca ofiter de aviatie. A condus Corpul 
de Aviatie (1943-1944). 

Davidescu, Nicolae 

(1.11.1887, Bucure§ti - 12.06.1954, Targu Ocna) 
Poet. Autodidact. A scris lirica simbolista: 
La fdntdna Castaliei, 1910, evoluand spre 
parnasianism (1927-1945): Cdntecul omu- 
lui. Si-a incercat condeiul si in proza de 
tip modernist: Sfinxul, 1915; Vioara mutd, 
1928; Fdntdna cu chipuri, 1933. A scris critica 
literara care militeaza pentru modernism: 
Aspecte si directii literare, 2 vol., 1921-1924. 
A publicat opuscule in linia lui A.C. Cuza, 
ceea ce a dus la arestarea lui in 1947: Nati- 
onalismul in presd, 1939 si Primejdia judaicd, 
1939. A murit in inchisoare. 

Davidoglu, Anton 

(30.06.1876, Barlad - 2705.1958, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit Scoala Normala 
Superioara la Paris (1897). Titularul Catedrei 
de calcul diferential si integral la Facultatea 
de Stiinte a Universitatii din Bucuresti si 
profesor la Departamentul de matematica 
financiara si pentru asigurari al AISC. 
Grigore Moisil i-a fost elev. Contributii la 
studiul analizei matematice si ecuatiilor dife- 
rentiale. Primul rector al AISC (Academia 
de Inalte Studii Comerciale, 1913-1917). 
Lucrari: Curs de analizd infinitezimald (1931); 
Curs de teoria asigurdrilor (1935). 

Davidoglu, Mihail 

(11.11.1910, Harlau - 17.08.1989, Bucure§ti) 
Dramaturg. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. A ocupat diverse functii la Uniu- 
nea Scriitorilor din Romania. A scris piese: 
Minerii, 1949, Premiul Academiei; Nunta, 
1950, Premiul de Stat; De trei ori ca la bri- 
gadd, 1953, Premiul de Stat; Nemaipomenita 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 245 



^ 



31.10.2011 17:22:58 



Davila 




Alexandru Davila 



Daniel Daianu 




246 



furtund, 1957; Trandafirul negru, 1961; Un om 
in noapte, 1965; Teatru • Neamul Arjoca, 1972; 
Suflete in furtuna, 1986. 

Davila, Alexandru 

(12.02.1862, Gole§ti, §tefane§ti, jud. Arge§ - 
19.10.1929, Bucure§ti) 

Dramaturg. Fiu al lui Carol D., francez la 
origine. Mama era descendenta a Golestilor 
si a domnului Mihai Racovita. A absolvit 
Colegiul V. A. Urechia la Bucuresti si College 
de France la Paris. Atasat la legatia romana 
din Italia (1880) si Belgia (1884)! Inspector 
de Politie la sectorul de galben din Bucuresti, 
prefect in nordul Dobrogei. Director al Tea- 
trului National din Bucuresti (1905-1908). 
A scris teatru istoric in linia lui Alecsandri si 
Hasdeu. Cea mai cunoscuta este drama Vict- 
im Voda, 1902. A obtinut Premiul National 
pentru Literatura (1929). 

Davila, Carol 

(4.04.1828, Parma - 1884, Bucure§ti) 
General, medic. Tata al lui Alexandru D. 
Origine franceza. A studiat Medicina la 
Paris si apoi a venit la Bucuresti. Impreuna 
cu N. Kretzulescu a pus bazele invataman- 
tului medical al armatei romane. Sef al 
Spitalului Militar din Bucuresti. A organizat 
si ocrotirea sanatatii publice. Animator al 
unor societati si reviste stiintiflce: Socie- 
tatea Medicala, 1857; Societatea de Cruce 
Rosie, 1876; Gazeta medicaid, 1865. Contri- 
butii deosebite la Razboiul de Independents 
(1877-1878). In calitate de conducator al 
azilului Elena Doamna din Bucuresti a spri- 
jinit copiii trimisi din Ardeal pentru inscri- 
ere la azil. A participat in 1881 la Expozitia 
romaneasca organizata de ASTRA la Sibiu. 
A luat legatura cu majoritatea carturarilor 
din Sibiu, printre care George Baritiu, 
Nicolae Popea, Partenie Cosma, Zaharia 
Boiu, Dr. Daniil Popovici Barcianu si alti 
conducatori ai ASTRA. A inflintat Socie- 
tatea de Stiinte Naturale (1876), Registrul 



Medical (1862). A inventat un tratament 
pentru holera. Facultatea de Medicina din 
Bucuresti ii poarta numele. 

Daianu, Daniel 

(30.08.1952, Bucure§ti) 

Economist. In 1975 si-a luat licenta in 
Stiinte Economice la Academia de Studii 
Economice (ASE) din Bucuresti. Din 1976 
pana in septembrie 1978 a lucrat la Directia 
de Informatii Externe (DIE) a Departamen- 
tului Securitatii Statului (DSS). A iesit din 
DIE in 1978, la cerere. Intre 1979 si 1990 
a fost cercetator la Institutul de Economie 
Socialista. Ministru al Finantelor intre 1997 
si 1998, profesor universitar la Scoala Nati- 
onals de Studii Politice si Administrative 
(SNSPA) din Bucuresti. La alegerile euro- 
parlamentare din 2007 a fost ales eurode- 
putat din partea PNL. A fost economist-sef 
al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) in 
intervalul 1992-1997. In diverse perioade a 
fost cercetator invitat la Russian Research 
Center (Harvard University), Woodrow 
Wilson Center (Washington, DC), NATO 
Defense College (Roma), Fondul Monetar 
International (FMI), Organizatia pentru 
Cooperare si Dezvoltare in Europa (OCDE) . 
Intre 1999 si 2004 a fost profesor la Acade- 
mia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, 
la Universitatile Berkeley si UCLA din SUA, 
precum si la Universitatea din Bologna. In 
intervalul 2002-2004 a detinut functia de 
presedinte al European Association for 
Comparative Economic Studies (EACES). 
Lucrari: Functionarea economiei si echilibrul 
extern (1992); Echilibrul economic si moneda: 
keynesism si monetarism (1993); Transformarea 
ca proces real (1996); Vitalitate si viabilitate 
economical o dubld provocare pentru securitatea 
europeand (1997); Transformation As a Real 
Process (1998); Incotro se indreapta tarile post- 
comuniste: curente economice in pragul secolului 
(2000); Balkan Reconstruction (2001) - coor- 
donator, in colaborare cu Thanos Veremis; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 246 



& 



31.10.2011 17:22:58 



Dane§ti 




Dumitru Damaceanu 



Negoita Danaila 



Romania si Uniunea Europeand: inflatie, 
balanta de pldti, crestere economicd (2002) - in 
colaborare cu Radu Vranceanu; Deschide- 
rea contului de capital in Romania: o abordare 
optima - Opening Romania's capital account - 
an optional approach (2002) - in colaborare 
cu Ion Dragulin; Transpunerea in Romania a 
normelor Uniunii Europene in domeniul impozi- 
tdrii indirecte (TVA si accize) (2003) - in cola- 
borare cu Claudiu Doltu; Pariul Romaniei: 
Economia noastrd: reformd si integrare (2004); 
Ethical Boundaries of Capitalism (2005) - in 
colaborare cu Radu Vranceanu; Frontiere 
etice ale capitalismului (2006) - in colaborare 
cu Radu Vranceanu; Ce vom fi in Uniune. 
Pariul modernizdrii Romaniei (2006). Mem- 
bru corespondent al Academiei Romane 
din 2001, presedinte al Societatii Romane 
de Economie (SOREC), membru al Ame- 
rican Economic Association, membru al 
Societatii Academice Romane. 

Damaceanu, Dumitru 

(1896, la§i - 1978, Bucure§ti) 
General. A fost atasat militar la Roma, 
director de studii al Scolii Voievodul 
Mihai, adjutant al regelui Carol al II-lea, 
apoi al regelui Mihai 1; sef de Stat Major 
al Comandamentului Militar al capitalei 
(1942-1944), subsecretar de stat la Minis- 
terul de Interne in primul guvern de dupa 
23 august 1 944, avansat general de brigada 
(29 august 1944). A facut parte din delega- 
tia care a semnat la Moscova armistitiul cu 
Natiunile Unite (12 septembrie 1944) si din 
delegatia condusa de Gh. Tatarascu (alaturi 
de Lucretiu Patrascanu si St. Voitec) trimisa 
la Conferinta de Pace de la Paris (10 februa- 
rie 1947). In 1941 era locotenent-colonel si 
conducea Regimentul 10 Rosiori motorizat 
al Brigazii a Vl-a de Cavalerie, iar in 1942 
se afla in Crimeea, unde era sa fie deferit 
Curtii Martiale, fiind suspect de tradare. 
A participat la actul de la 23 august 1944 
si la arestarea lui Ion Antonescu, alaturi de 
regele Mihai. A fost promovat general de 



armata in 1975. Nepotul sau, Radu, a fost 
casatorit cu fiica lui Mihai Ion Pacepa. 

Danaila, Leon 

(1.07.1933, Darabani, jud. Boto§ani) 
Medic. A absolvit Medicina la Iasi, Filosofia 
si Psihologia la Bucuresti. Specializare in 
SUA. Medic la Clinica de neurochirurgie 
din Bucuresti, din 1993 seful ei. Specializat 
in chirurgie pe creier, tratament neuro- 
psihiatric. Lucrari: Neurinoamele spinale, 
1972; Psihoneurologie, in colaborare, 1983, 
Tratamentul tumorilor cerebrale, 1993: Maladia 
Alzheimer, in colaborare, 1996. Membru al 
Academiei de Stiinte Medicale din Roma- 
nia, membru corespondent al Academiei 
Romane (1997). 

Danaila, Negoita 

(17.04.1878, Buce§ti, Galati - 
5.02.1953, Bucure§ti) 

Inginer chimist. A absolvit Politehnica la 
Charlottenburg, Germania. Profesor si 
decan al Facultatii de Chimie Industriala a 
Institutului Politehnic din Bucuresti, direc- 
tor al Institutului de chimie industriala din 
Bucuresti. A creat o scoala de valorificare a 
resurselor de materii prime (carbuni, mate- 
riale de constructie, hidrocarburi). Lucrari: 
Studiu asupra marii industrii chimice anorganice 
franceze, 1910; Studiul chimico-tehnic al ligni- 
tilor romanesti din judetele Ddmbovita, Muscel, 
Bacau, \9\2- r Asupra utilizarii hidrocarburilor 
aromatice din fractiunile de petrol, in colabo- 
rare, 1925. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1939, radiat 1948, repus in drep- 
turi 1990). 

Dane§ti 

Dinastie care a domnit in Tara Romaneasca, 
in fapt o ramura a dinastiei Basarabilor, care 
isi are originea in Dan I, fratele lui Mircea 
eel Batran, fondator, prin fiul sau, Vlad al 
II-lea Dracul si al ramurii numita dinastia 
Draculestilor. V si Basarab (dinastia), Dra- 
culesti (dinastia). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 247 



^ 



31.10.2011 17:22:59 



Darascu 




Constantin Dascalescu Nicolae Dascalescu 



Valentin Danga 




248 



Darascu, Nicolae 

(18.02.1883, Giurgiu - 14.08.1959, Bucure§ti) 
Pictor. A absolvit Academia de Belle Arte 
din Bucuresti ca elev al lui G.D. Mirea. 
Apoi a studiat la Paris, la Academie Julian, 
cum facusera si Nicolae Grigorescu si 
St. Luchian, si la Ecole des Beaux-Arts cu 
Luc-Olivier Merson. Profesor la Academia 
de Belle Arte din Bucuresti (1936-1950). 
A pictat in Franta, la Venetia, in Oltenia 
si la Balcic. Cofondator al Asociatiei Arta 
Romana, Iasi, 1917, impreuna cu Camil 
Ressu, Stefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius 
Bunescu, Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, 
Ion Jalea si Oscar Han. Lucrari: Palat Venetian, 
Calea Victoriei pe ploaie, Cimitir turcesc, Peisaj 
argesean, Moschee la Balcic, peisaj e din delta. 

Dascalescu, Constantin 

(2.07.1923, Breaza - 15.05.2003, Bucure§ti) 
Prim-ministru. A absolvit Scoala de partid 
din Ploiesti, Academia de Studii Economice 
la Bucuresti, Scoala Superioara de Partid de 
pe langa CC al PCUS la Moscova. Director 
la Scolii de Partid din Ploiesti, membru 
in CC al PCR din 1965, a fost folosit de 
Nicolae Ceausescu spre a indeparta vechea 
garda a partidului, de pe vremea lui Gheor- 
ghiu-Dej, incepand cu Gheorghe Apostol. 
Membru al Comitetului Politic Executiv 
al CC al PCR (1978), membru al Biroului 
permanent al Comitetului Politic Executiv 
al CC al PCR. Din 1982 i-a urmat lui Hie 
Verdet in functia de prim-ministru. Pe 20 
decembrie 1989 s-a dus la Timisoara spre a 
negocia cu revolutionarii. Trimis in judecata 
in 1990 in procesul CPEX, a fost condam- 
nat la inchisoare pe viata, dar eliberat dupa 
5 ani din motive medicale. 

Dascalescu, Nicolae 

(23.06.1884, langa Piatra Neamt - 
28.09.1969, Bucure§ti) 

General de corp de armata. A absolvit Scoala 
de Ofiteri de Artilerie, Geniu si Marina, apoi 
Scoala Superioara de Razboi. Secretar de 



stat la Ministerul de Razboi (1937), a preluat 
conducerea Diviziei 25 Infanterie cu care 
a trecut Prutul, s-a evidentiat in batalia de 
la Tiganca, a luptat la Odessa. A continuat 
sa conduca, si dupa batalia Stalingradului, 
Corpul 2 de armata. Dupa 23 august 1 944 a 
fost transfer at la Armata IV, s-a evidentiat in 
luptele de pe Mures si a ajuns pana in Slo- 
vacia (batalia de la Banska Bystrica, 1945). 
A primit ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a. 
A fost destituit din armata in 1945, arestat, 
judecat pentru crime de razboi si achitat. 
Arestat din nou in 1948 si tinut, pentru 
„sabotaj agricol", in inchisoare, fara jude- 
cata, pana in 1955. Din 1956 a reinceput sa 
primeasca pensia. 

Danga, Valentin 

(20.07.1951, Mandre§ti, Republica Moldova) 
Compozitor. A absolvit Institutul de Arte 
la Chisinau si a lucrat la Telefilm Chisinau. 
A compus muzica pentru filme artistice, 
documentare si de animatie: Orasul meu, Chi- 
sinau (Telefilm- Chisinau), 1974; Pregatirea de 
examene (Moldova-film), 1976; Casa pentru 
Dionis (Telefilm-Chisinau), 1980; Un batrdn 
ducea un cal (Moldova-film), 1980; Adoles- 
centa, fictiune, 1981; Moldova, casaparinteasca, 
1983; Fantanarii, 1983; Crama republicii, 1984; 
Haiducul, 1985; Lady s si gentlemanii, 1986; Un 
autobuz in ploaie, 1986; Cine va intra in ulti- 
mul vagon, 1986; Monolog despre viata, 1987; 
Ruxanda, 1987; Pumul, 1988; Sub semnul intre- 
barii, 1988; Toate culorile, 1989; Cursa, 1989; 
Ploaia, 1990. Distins cu diploma pentru 
muzica orginala la Festivalul de Film al Mol- 
dovei Cocostarcul de Argint, 1 984. Maestru 
in Arta. 

Decebal, nume la na§tere, latinizat 
Diurpaneus 

(prima parte a secolului I d.H. - 

106 d.H., Sarmizegetusa) 

Rege al Daciei (86-106 d.H.). Frate cu 

Diegis. Se pare ca, etimologic, Decebal este 

un supranume de rege: „dece-" ar insemna 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 248 



& 



31.10.2011 17:22:59 



Degeratu 



supremul (apare si la Dece-neu, supremul 
sef religios), iar ,,-bal" poate fi numele 
zeului sau tutelar. In timpul domniei lui, 
statul atinge apogeul dezvoltarii economice 
si politice. A luptat impotriva romanilor. 
Victorios la inceput, a fost infrant apoi in 
doua razboaie grele (101-102 si 105-106). 
La Gusterita au fost descoperite un mare 
depozit de bronzuri (datat cca 1000 i.H.), 
apoi o asezare din perioada de tranzitie 
spre prima varsta a fierului (Hallstadtt, cca 
800-300 i.H.) si incepand cu a doua varsta 
a fierului (Latene, 300 i.H -106 d.H.), peri- 
oada cand se dezvolta infloritoarea civilizatie 
geto-dacica. Vestigiile descoperite dovedesc 
ca teritoriul Sibiului a fost intens locuit de 
daci. Legatura cu centrul puterii politice si 
militare de la Sarmizegetusa trebuie sa se fi 
facut prin intermediul masivei cetati dacice 
descoperite la Tilisca (inclusiv un atelier 
monetar). Descoperirile de la Boita, Cisna- 
dioara, Gusterita, Ocna Sibiului, Hamba, 
Slimnic, Apoldul de Sus, Rod si Tilisca, 
alaturi de acelea aflate pe Dunare, de la 
Portile de Fier pana in zona Galatiului de azi 
(Barbosi), ca si in Dobrogea, demonstreaza 
o locuire organizata a dacilor intr-o zona de 
importanta strategica a lumii. 

Deceneu 

(sec. I T.H.) 

Mare preot al dacilor pe vremea lui Bure- 
bista. Cu ajutorul lui acesta a unit triburile 
dacilor intre Moravia de azi, Nipru, Marea 
Neagra si sudul Dunarii. La daci conduce- 
rea era duala: laica si religioasa, ca la toate 
triburile venite din zona indo-europeana 
(inclusiv la greci si latini). Magul il servea pe 
zeul suprem, Zalmoxis (al furtunilor), intr-o 
pestera aflata pe muntele sfant, Kogaionon. 
Ca si in cazul altor vechi civilizatii, el era 
prezicatorul viitorului si acela care stabilea, 
cercetand Cerul cosmic, calendarul paman- 
tesc anual. A combatut cultul lui Dyonisos 
si a folosit modelul Celtic pentru a reuni, in 
jurul unui pantheon de zei condusi de Zal- 
moxis, pe toti dacii. Dupa moartea regelui 
Burebista, in 44 i.H., a preluat fraiele con- 
ducerii. Dupa el, marele regat s-a impartit 
in regate mai mici, conduse de Comosicus, 
Scorillo, Duras, Dicomes, Dapyx, Zyaraxes 
(ultimii doi in Scythia Minor). Este un 
personaj mai mult legendar decat cu o con- 
sistenta istorica, desi poment de Iordanes 
(istoric got) ca real. 

Dediu, Ion 

(24.06.1942, Rediu Mare, Republica Moldova) 
Biolog. A absolvit Institutul de Stat de Medi- 
cina din Chisinau si Academia Medico- 




Constantin Degeratu 



Militara din Sankt-Petersburg. Seful 
Laboratorului de biogeocenologie de la 
Institutul de Biologie si director onorific al 
Institutului National de Ecologie. Contri- 
butii la studiul structurii, functionarii, suc- 
cesiunilor si productivitatii ecosistemelor 
naturale in conditiile impactului antropic 
din Republica Moldova; la evaluarea starii 
ecosistemelor si elaborarea procedurilor 
de audit ecologie ale acestora; la elaborarea 
documentelor si actelor normative privind 
conservarea si valorificarea ecosistemelor 
naturale. Presedinte al Asociatiei Oame- 
nilor de Stiinta din Republica Moldova. 
Membru corespondent al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Degeratu, Constantin 

(2.11.1948, Ceptura, jud. Prahova) 
General. A absolvit Scoala Militara Superi- 
oara de Ofiteri Activi Nicolae Balcescu din 
Sibiu, arma infanterie (1969), Academia 
Militara (1971-1973), Colegiul National 
de Aparare (1994), Colegiul de Aparare al 
NATO (1994), Colegiul Regal pentru Studii 
de Aparare de la Londra (1995). Din 1995 
este loctiitor al sefului Directiei Operatii, 
primeste raspunderi in Statul Major Gene- 
ral. In 1997 este numit sef al Statului Major 
General, functie pe care o detine pana in 
2000. A continuat restructurarea acestui 
organism suprem de conducere a armatei, 
optand pentru sistemul modular american 
(1997). A pregatit si a declansat programele 
speciale de cooperare cu Statul Major 
Intrunit al Apararii al SUA si cu Statul 
Major al Apararii al Marii Britanii. Distins 
cu Ordinul National Steaua Romaniei in 
rang de Mare Cruce, cu Medalia si Ordinul 
Meritul Militar (toate clasele), cu inalte 
ordine si medalii din partea Academiei de 
Inalte Studii Militare, a Colegiului National 
de Aparare si a Colegiului Regal de Studii de 
Aparare din Marea Britanie. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 249 



& 



31.10.2011 17:22:59 



Degetari 




250 



Degetari, Nicolai 

(7.01.1935, Glubokaia Dolina, rn. Poltava, 
Ucraina - 22.06.2002, Chi§inau) 
Director de imagine. A absolvit Facultatea de 
Jurnalism la Universitatea Taras Sevcenko 
din Kiev. A parcurs toate treptele operatoriei 
de imagine la studiourile Moldova Film si 
Telefilm Chisinau. A facut imaginea pentru 
filme artistice, dar, mai ales, pentru docu- 
mentare: Tudor as, Tudor as, 1966; Intalniri de 
neuitat, 1966; Mugurel, 1967; Primele acorduri, 
1968; Studii de toamnd, 1968; Ei au pasit in 
nemurire, 1968; Evolueazd orchestra..., 1968 
(regie, imagine); Pe vdile insorite ale Moldovei, 
1970; Ritmurile meleagului nostru, 1971; Cdn- 
tecele inimii noastre, 1972; Portret de familie, 
1973; Cantecele codrilor, 1974 (regie, imagine); 
Incercarea, 1974; Moldova jubiliara, 1974; 
Maria Biesu, 1975; Casa in care locuim, 1975; 
Concertul maestrilor in arid din RSSM, 1975; 
intalniri langa sevalet, 1976; Suita de nunta, 
1976; Plugarii cerului, \911; Locul tdu in viatd, 
1977; Culorile tale, Moldova, 1977; Intdlnirea, 
1978; La inceput de cale, 1979; Farmeculpietrei, 
1980; Complexul agroindustrial din Edinet, 
1980; Treptele ascensiunii, 1980; Tosca, film/ 
opera, 1981; Despre generatia mea, 1981; Poem 
despre Soltis, 1982; Familia Vetrild, 1982; Asa 
ni-i lucrul,19S3; Vdrsta de argint, 1983; Imi 
indrept pasii spre un plugar, 1984; Tie, Patrie, 
cantecele mele, 1985; Dreptul la zbor, 1986; La 
izvoarele fluviului de lapte, 1986; Cantd orches- 
tra Folclor, 1986; Dincolo de cotidian, 1987; 
Peste bara neobisnuitului, 1987; Mostenitorii 
pamdntului, 1987; Sticla moldavd, 1989. Dis- 
tins cu premiul Festivalului pentru Filme 
de Televiziune, Leningrad, 1976; Marele 
Premiu al Festivalului Filmului Republi- 
can, 1980; Premiul Festivalului Unional de 
Filme de Televiziune, Erevan, 1981, Medalia 
Meritul Civic, 1987. Membru al Uniunii 
Cineastilor din Moldova. 

Deica, Dumitru 

(25.11.1911, la§i - 15.06.2002, Bucure§ti) 
Aviator. A absolvit Liceul Militar la Cernauti, 
apoi Scoala de Aeronautica de la Cotroceni. 
S-a perfectionat la Scoala de Pilotaj din 
Buzau. A absolvit Facultatea de Stiinte, spe- 
cialitatea flzico-chimice a Universitatii din 
Iasi, iar in 1 942 a obtinut diploma de inginer 
a Politehnicii din Iasi. A luptat in 1941 pe 
frontul de est in calitate de comandant al 
Escadrilei 73 Bombardament Karas din 
Grupul 6 Bombardament. Dupa razboi a 
fost profesor si sef al Sectiei aero din Scoala 
Superioara de Razboi, precum si sef al Biro- 
ului Operatii din Comandamentul Apararii 
Antiaeriene a Teritoriului. Trecut in rezerva 



in 1950. A fost distins cu Ordinul Virtutea 
Aeronautica cu spade, clasa Crucea de Aur, 
cu doua brevete; Ordinul Virtutea Aeronau- 
tica cu spade, clasa Cavaler; Ordinul ceho- 
slovac Crucea de razboi. 

Dejan, Ion 

(22.03.1926, Toracul Mare, Banatul Sarbesc) 
Istoric. Si-a facut studiile secundare la Cia- 
cova, Timisoara, Varset si Pancevo. A absol- 
vit Facultatea de Istorie a Universitatii din 
Bucuresti, unde si-a sustinut si doctoratul. 
A fost profesor de istorie la scoala generala 
Petru Albu din Begheiti, azi Torac, apoi 
la scoala generala Olga Petrov-Radisici, 
Liceul Roman din Varset, la Scoala Medie 
de Agricultura si la Academia Pedagogica 
din Varset. Profesor la Catedra de limba si 
literatura romana a Facultatii de Filosofie 
din Novi Sad, a format o serie de intelec- 
tuali romani din Voivodina. A participat la 
congrese de istorie in Iugoslavia si Roma- 
nia. Este unul dintre membrii fondatori ai 
Fundatiei Romane de Etnografie si Folclor 
din Voivodina (care acopera zonele Petrova- 
sala, Torac, Novi Sad si Resita). A publicat 
lucrari stiintifice in reviste din Belgrad si 
de la Institutul de Istorie si Arheologie din 
Bucuresti. Lucrari: Cercetarea continud, Relatii 
sdrbo-romane in epoca moderna 1859-1878, 
1988; Limba romana ca limba a mediului social 
in instructia elementard din Voivodina, curs. 

Delavrancea, B(arbu) §t(efanescu) 
nume la na§tere Barbu Tudorica Albu 
ca elev Barbu G. §tefanescu 

(11.04.1858, Bucure§ti - 29.04.1918, la§i) 
S editor, orator si avocat. Este tata al pianis- 
tei si scriitoarei Cella D., precum si al arhi- 
tectei Henrieta (Riri) D., una dintre primele 
femei-arhitect din Romania. Isi va semna 
operele cu varianta defmitiva B(arbu) St. 
Delavrancea (ortograflata la inceput „de la 
Vrancea", dupa acel tinut de unde se tragea 
bunicul dinspre tata, Gheorghe Tudorica 
Albu de la Sohatu). Bursier la liceul Sf. Sava, 
invata cu cei mai de seama profesori ai capi- 
talei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel 
Demetriescu, Vasile Stefanescu). A studiat 
la Facultatea de Drept (1877-1882). Dupa 
un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru 
a-si desavarsi studiile juridice, publica in 
1885 volumul de nuvele Sultdnica. Cola- 
boreaza la Romania Libera, numarandu-se 
printre redactorii ei apropiati, alaturi de 
Al. Vlahuta si Duiliu Zamfirescu. Publica, 
pe rand, Suier, Fanta-Cella, Iancu Moroi, 
Razmirita, Palatul de clestar si Odinioara, care 
anuntau cu pregnanta un nume nou in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 250 



& 



31.10.2011 17:22:59 



Deleanu 




Dumitru Deica 



B. §t. Delavrancea 



Cella Delavrancea 



literatura romana, culminand cu Trubadurul 
(1886) si cu Hagi-Tudose (1887). II cunoaste 
pe I.L. Caragiale, caruia fi consacra un 
admirabil portret si il va apara, ca avocat, 
in procesul legat de paternitatea dramei 
Ndpasta. Face cunostinta cu V. Alecsandri 
ca tritnis al Romdniei Liber e la banchetul 
Junimii la Iasi si cu Titu Maiorescu. Din 
1885 va publica la ziarul Drepturile omului, 
iar mai tarziu la Literatura si stiintd, revista 
condusa de C. Dobrogeanu-Gherea. Scri- 
itorul ia parte, de asemenea, la infiintarea 
ziarului Epoca, al carui prim-redactor va fi 
de la 16 noiembrie 1885 pana la 23 ianu- 
arie 1886, printre colaboratori aflandu-se 
Al. Vlahuta si Anghel Demetriescu. Va 
publica aici, printre altele, doua articole 
semnificative: „Cum suntem guvernati" si 
„Fiii poporului si saracia poporului", fiind 
prezentata, pe un ton patetic, starea de 
inapoiere si de mizerie a celor sarmani. Prin 
dezbaterea acestor probleme rurale, sunt 
dezvaluite primele note ale pamfletarului 
si ale politicianului de mai tarziu. Conti- 
nuandu-si colaborarea la Lupta, ziar condus 
de Gheorghe Panu, gazetarul probeaza o 
buna conduita critica. In 1888 se angajeaza 
redactor si colaborator la ziarele Democratia 
si Vointa nationald, unde se va remarca prin 
numeroase articole. Face critica muzicala 
si dramatica {Epoca, 1886), polemizeaza cu 
Maiorescu intr-o serie de articole ce vor 
demonstra multiple insusiri intelectuale 
(„0 familie de poeti"). E prezent in aproape 
toate domeniile artei si ale vietii publice, 
incercandu-si talentul in numeroase direc- 
tii. In 1887 tipareste revista Lupta literara, 
in paginile careia apare prima varianta a 
nuvelei Hagi-Tudose. Printre colaboratori ii 
descoperim pe Al. Vlahuta, C. Mille, P. Ispi- 
rescu si Arthur Gorovei. Atras de coplesitoa- 
rea personalitate a lui B.P. Hasdeu, devine 
redactor la Revista noua, condusa de acesta. 
Ajunge in ultimul an al secolului al XlX-lea 
(1899) primar al Bucurestilor. Membru al 



Academiei Romane (1913) si vicepresedinte 
al Academiei Romane (1915-1918). 

Delavrancea, Cella 

(15.12.1887, Bucure§ti - 9.08.1991, Bucure§ti) 
Pianista. A inceput Conservatorul la Bucu- 
resti, ca un copil-minune, iar la 15 ani 1-a 
continuat la Paris. Fiica a lui B. St. Delavran- 
cea, alaturi de Margareta (Bebe, profesoara, 
1888-1937), Niculina (Pica, pictorita) si 
Henrieta (Riri, arhitecta, 1894-1987), suro- 
rile ei. A fost casatorita de trei ori, cu diplo- 
matul Tilea, cu bancherul Aristide Blank si 
cu Filip Lahovary. A crescut practic in fami- 
lia lui I.L. Caragiale, prieten al tatalui sau. 
A fost profesoara de pian la Conservatorul 
din Bucuresti, pana in 1954. Dan Grigore 
si Radu Lupu i-au fost elevi. A concertat in 
duo cu George Enescu. A scris si literatura, 
debutand in revista Bilete de papagal a lui 
Tudor Arghezi. Volume: Vraja, nuvele, Cul- 
tura Nationala, 1946; O vara ciudatd, roman, 
1975; Arpegii in ton major, 1970; Mozaic in 
timp; Impresii. Cdldtorii. Portrete. Amintiri, 
1975; Trepte muzicale, 1984; Dintr-un secol de 
viatd, 1987. 

Delavrancea, Henrieta (Riri) 

(19.10.1897, Bucure§ti - 
26.03.1987, Bucure§ti) 

Arhitecta. Fiica a lui B. St. D. si sora a Cellei 
D. A absolvit Arhitectura la Bucuresti, unde 
a devenit apoi profesoara. A fost printre pri- 
mele femei-arhitect din Romania si a lucrat 
in stil neoclasic. Ea a proiectat primaria 
din Balcic, astazi Muzeul de Arheologie si 
Istorie. A proiectat si vila generalului Raso- 
viceanu, unde a locuit mai apoi pictorul 
Gheorghe Petrascu. 

Deleanu, Liviu 

nume la na§tere Li pa Kligman 

(8.02.1911, la§i - 12.05.1967, Chi§inau) 

Poet. Evreu ca etnie. Studii liceale netermi- 

nate. A fost litograf si corector la o tipografie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 251 



& 



31.10.2011 17:22:59 



Demetrescu 




252 




Gheorghe Demetrescu Traian Demetrescu Anghel Demetriescu 



din Bucuresti. In 1940 se stabileste la Chi- 
sinau si continua sa scrie. Lucrari: Oglinzi 
fermecate (1927), Ceasul de veghe (1937), Glod 
alb (1940), Poezii pentru copii (1947), Mi-i 
drag sa mesteresc (1955), Bucurii pentru copii 
(1956), Licurici (1961), volume de lirica (Dra- 
gostea noastrd cea de toate zilele, 1966; Cartea 
dorului, 1968, Destainuire, 1970) etc. A tradus 
din Puskin, Nekrasov, Lermontov si din alti 
poeti rusi. 

Demetrescu, Gheorghe 

(22.01.1885, Bucure§ti - 15.07.1969, Bucure§ti) 
Matematician, astronom si seismolog. 
A absolvit Facultatea de Stiinte a Universi- 
tatii din Bucuresti. S-a specializat la Obser- 
vatorul Astronomic din Paris (1908-1923). 
A fost astronom la Observatorul Astrono- 
mic din Bucuresti, profesor de astronomie 
la Universitatea din Cluj, apoi la cea din 
Bucuresti si, in acelasi timp, director al 
Observatorului din Bucuresti (1943-1962), 
unde a creat o sectie seismologica. A des- 
coperit asteroidul Terentia (1915). Lucrari: 
Instructiuni practice de meteorologie. Table pentru 
reducer ea observatiilor, 1917; Distantele ceresti 
si structura universului, 1924; Organizarea 
unui serviciu seismologic in Romania, 1934, 
Complemente de astronomie, 1950; Elemente de 
dinamicd stelard, 1967. Membru al Academiei 
Romane din 1955. 

Demetrescu, Traian 

a semnat mult cu pseudonimul Tradem 
(3.11.1866 - 17.04.1896, Craiova) 
Poet. A debutat ca membru marcant al mis- 
carii muncitoresti din Romania, avandu-1 
ca maestru pe Dobrogeanu-Gherea. Ulte- 
rior afiliat la miscarea „Literatorul", a lui 
Alexandru Macedonski. A lucrat la diferite 
reviste bucurestene si a intemeiat singur o 
revista la Craiova, Revista Olteana. De la el 
avem mai multe volume: Poezii, 1885; Sen- 
sitive, 1894; Acuarele, 1896 si doua romane: 
Cum iubim, 1896; Iubita, 1895 s.a. 



Demetriescu, Anghel 

nume la na§tere Dumitru Anghel 

(5.10.1847, Alexandria, judetul Teleorman - 
18.07.1903, Karlovy Vary) 
Istoric si scriitor. Se inscrie la Facultatea de 
Litere din Bucuresti, unde se imprieteneste 
cu Dimitrie Aug. Laurian si Stefan C. Micha- 
ilescu. In 1878 pleaca la Berlin pentru a-si 
completa studiile literare si istorice. Dupa 
intoarcerea din Germania isi reia activitatea 
de profesor la cursul inferior al aceluiasi 
liceu. Ajunge colaborator si director politic 
la ziarul Conservatorul, care il sustinea pe 
Grigore Tocilescu. Lucreaza in comitetele de 
redactie ale multor ziare, fiind prim-redactor 
la Natiunea in perioada 1882-1888 si la Epoca 
(1885-1903), dar, in afara de eseurile publi- 
cate in suplimentele literare de duminica, 
nu-si semneaza editorialele politice. Contri- 
butia sa importanta la crearea bibliotecilor 
satesti a fost subliniata de Emanoil Bucuta. 
In descrierile sale de oameni politici, indife- 
rent ca era vorba despre cei din generatiile 
trecute, cum era Barbu Catargiu, sau de 
cei contemporani, cum era Ion C. Bratianu 
sau Take Ionescu, principalul criteriu pe 
baza caruia ii judeca era masura in care au 
inteles rolul lor in istoria tarii si in care au 
contribuit la implinirea menirii propriei 
generatii. Si-a strans o vasta biblioteca de 
istorie si literatura cuprinzand mai multe 
zeci de mii de volume. Biblioteca a fost 
mostenita si pastrata de fiica sa, Cordelia, 
casatorita Tasca. In 1950, dupa arestarea 
lui Gheorghe Tasca, familia acestuia a fost 
evacuata din casa si toate bunurile confis- 
cate. Voluminoasa biblioteca a fost aruncata 
direct pe ferestrele casei in camioane si dusa 
la groapa de gunoi a capitalei. In afara de 
carti, in biblioteca mai erau pastrate diferite 
manuscrise nepublicate ale lui B. St. Dela- 
vrancea si ale lui Alexandru Vlahuta, precum 
si unele din volumele publicate pe care 
scriitorii facusera corecturi in vederea unor 
retipariri ulterioare. Membru corespondent 
al Academiei Romane din 1902. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 252 



& 



31.10.2011 17:22:59 



Densusianu 




Lucia Demetrius 



Dragan Demici 



Gherase Dendrino 



Ovid Densusianu 



Demetrius, Lucia, nume la na§tere 
Lucia Aurora Dumitrescu 

(16.02.1910, Bucure§ti - 29.07.1992, Bucure§ti) 
Dramaturg. Licentiata la Bucuresti in Litere 
si Filosofie si absolventa a Conservatorului 
de Arta Dramatica (clasa Ion Manolescu). 
Specializare in estetica la Paris. A jucat in 
compania teatrala a lui G. M. Zamfirescu 
alaturi de Emil Botta si Tanti Cocea. A fost 
regizoare la Sibiu, Brasov, Bacau. Ca scrii- 
toare a fost lansata de Camil Petrescu. S-a 
remarcat ca dramaturg: Cumpdna, 1945; 
Oameni de azi r 1952, Premiul de Stat; Trei 
generatii, 1956; Arborele genealogic, 1957; Vla- 
icu sifeciorii lui, 1959, si ca prozatoare: Marea 
fiigd, 1938; La ora ceaiului, 1970. 

Demici, Dragan, sarbizat Dragan Demic 

(8.11.1975, Rasanac, plasa Petrovac na Mlavi, 
rom. Petrovat pe Mlava, Valea Timocului, Serbia) 
Jurist. A absolvit Facultatea de Drept la 
Kraguevac. Judecator la tribunalul comunei 
Petrovac na Mlavi, apoi consilier la adunarea 
plasei Petrovac na Mlavi. Membru fondator 
al organizatiei non-guvernamentale Vlaska 
kulturna inicijativa (Initiativa culturala vlaha) 
si vicepresedinte al Partidului Democrat al 
Romanilor din Serbia. In Iugoslavia si apoi in 
Serbia sunt recunoscute ca fiind romanesti 
doar comunitatile din Voivodina si Banatul 
Sarbesc, in vreme ce romanii de pe Valea 
Timocului nu sunt recunoscuti ca atare si 
sunt numiti vlahi (valahi). Din 2007 este 
sef al Secretariatului Consiliului National al 
Minoritatii Nationale Vlahe din Serbia, cu 
sediul la Bor. Este responsabil pentru Pro- 
iectul Introducerea oficiala a limbii romane 
in scoala in patru comune (plase) din Serbia 
Centrala, unde traiesc romani timoceni (Bor, 
Boljevac, Zagubica-Jagubita si Kucevo), 
deoarece nici Biserica Ortodoxa Romana 
nu foloseste limba romana, ci sarba. Coor- 
doneaza si proiectul de importanta majora 
Introducerea limbii romane in scolile gene- 
rale din Timoc, in colaborare cu Societatea 
de Limba Romana din Voivodina, Republica 



Serbia, cu Academia de Stiinte si Arte a 
Romanilor din Serbia si Catedra de limba si 
literatura romana a Facultatii de Filosofie 
din Novi Sad, capitala provinciei autonome 
Voivodina. Lucrari: Sdmtu' casei la romanii din 
regiunea orasului Petrovat pe Mlava din Timoc. 

Dendrino, Gherase 

(3.09.1901, Turnu Magurele - 
4.01.1973, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti, ca elev al lui Alfonso Castaldi. 
A compus operete (Ldsati-ma sa cant, Lysis- 
tratd), muzica de film (Pe rdspunderea mea, 
Afacerea Protar, 1955); a jucat si ca actor (Visul 
unei nopti de iarnd, regie Jean Georgescu, 
1 946) si a compus slagare de muzica usoara 
(Tangoul de demult, Romanta, Sa nu te superi 
dacaplang, Teiubesc). 

Densusianu, Ovid A. 

(29.12.1873, Fagara§ - 9.06.1938, Bucure§ti) 
Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar si 
poet. Fiu al lui Aron D. Studii filologice la 
Iasi si Berlin. A fost profesor de romanistica 
la Universitatea din Bucuresti. A intemeiat, 
in cadrul Facultatii de Litere si Filosofie 
din Bucuresti, Societatea Filologica (1907) 
si Institutul de Filologie si Folclor (1921). 
A intemeiat si a condus revistele Vieata noud 
(1905-1925)' si Grai si suflet (1923-1938). 
A studiat fenomenele de limba in stransa 
legatura cu folclorul si etnografia. Este 
creatorul scolii lingvistice de la Bucu- 
resti. Lucrari: Istoria limbii romane (2 vol., 
1901-1938), prima mare opera de sinteza 
consacrata originii si evolutiei limbii romane 
(pana in secolul al XVI-lea inclusiv); Graiul 
din Tar a Hategului (1915); Viata pastor eased in 
poezia noastra populara (2 vol., 1922-1923); 
Literatura romana moderna (3 vol., 1 929-1 933); 
Dictionarul etimologic al limbii romane: Elemen- 
tele latine, in colaborare cu LA. Candrea (care 
lucreaza incepand de la definitia verbului a 
putea; 1907-1914); Graiul nostru, impreuna 
cu I. -A. Candrea si Theodor Sperantia, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 253 



^ 



31.10.2011 17:22:59 



Densusianu 




254 



o culegere de texte dialectale romanesti 
(2 vol., 1906-1907). Membru al Societatii 
de Texte Vechi Franceze si al Societatii de 
Lingvistica din Paris. Membru al Academiei 
Romane (1918). 

Densusianu, Aron 
nume la na§tere Aron Pop 
(19.11.1837, Densu§ - 2.09.1900, la§i) 
Istoric literar si filolog. Familie originara 
din Tara Hategului. Tatal sau a fost paroh 
la Densus. A fost numit Densusianu, dupa 
numele satului natal, de catre profesorii lui 
din Blaj, pentru a-1 deosebi de multele nume 
Pop. Ovid D. a fost fiul sau. A absolvit Aca- 
demia de Drept din Sibiu. Membru marcant 
al ASTRA. Profesor de drept la Universitatea 
din Bucuresti, profesor de limba si literatura 
romana la Universitatea din Iasi. Lucrari: 
Istoria limbei si liter aturei romane, 1885; Cerce- 
tdri literate, 1887; Studie asupra poesiei populate 
romdne. Originea doinei; Negriada, epopee, 
1879-1884; Valea vietei, versuri, 1892. 
A tradus din latina Eneida lui Vergiliu si din 
italiana, Tasso - lerusalimul liber at. Membru 
al Academiei Romane (1877). 

Densusianu, Nicolae 

nume la na§tere Nicolae Pop 
(18.04.1846, Densu§, jud. Hunedoara - 
24.03.1911, Bucure§ti) 

Jurist si istoric. Frate cu Aron D. Si- a insu- 
sit, dupa fratele sau, numele Densusianu. 
A absolvit Academia de Drept din Sibiu, 
Facultatea Juridica. In 1870 este notar al 
magistratului orasului Fagaras. In 1872 pri- 
meste dreptul de avocatura din partea Curtii 
de Apel din Mures. Din 1878 devine biblio- 
tecar-arhivar la Academia Romana si este 
insarcinat sa efectueze o culegere de docu- 
mente despre istoria Romaniei. In urma 
acestei misiuni a adunat in 38 de volume 
manuscris, peste 783 de documente despre 
rascoala lui Horea, Closca si Crisan si 125 
de documente din perioada 1290-1800. 
In 1884 Ion Bratianu il numeste transla- 
tor pe langa Marele Stat Major. Lucrari: 
L 'element latin en Orient. Les Roumains de Sud, 
Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie - 
impreuna cu Frederic Dame, 1877; Cercetari 
istorice in arhivele si bibliotecile Ungariei si ale 
Transilvaniei - 38 de volume manuscris, 
copie a documentelor adunate prin diver- 
sele biblioteci din Romania si strainatate, 
1880; Revolutiunea lui Horia in Transilvania 
si Ungaria, 1884; Monumente pentru istoria 
terii Fagarasului 1885; Documente privitoare la 
Istoria Romanilor 1199-1345 - aceste docu- 
mente insumeaza 4882 pagini si au fost gru- 
pate in 6 volume; publicarea lor a inceput in 



1887 si s-a finalizat in 1897; Domnii gloriosi 
si Cdpitanii celebri ai terilor romdne, 2 vol., 
1895; Istoria militard a poporului romdn ince- 
pdnd din cele mai vechi timpuri pdna in secolul 
al XVII-lea, lucrare in manuscris nefinalizata 
si nepublicata; Dacia preistoricd este cea mai 
cunoscuta lucrare a sa. Intre 1885-1904 
publica in Jahresberichte der Geschichtsrevissen- 
schaft rapoarte despre activitatea istorica si 
filologica sub titlul Rumdnien. In 1878 este 
ales membru corespondent al Academiei 
Romane, Sectia istorie. 

Densu§ianu-Pu§cariu, Elena 

nume la na§tere Elena Densusianu 

(3.03.1865, Fagara§ - 1966, la§i) 
Medic. Fiica a lui Aron si sora a lui Ovid 
D. Sotie a lui Emil Puscariu. A absolvit 
Facultatea de Medicina la Iasi si s-a speci- 
alizat la Paris cu Ilia Ilici Mecinikov. A fost 
prima femeie profesor universitar al unei 
Facultati de Medicina (cea din Bucuresti) 
din Romania, prima femeie profesor de 
clinica oftalmologica din lume (la Bucu- 
resti, apoi la Iasi). A crescut numarul de 
paturi, saloane, laboratoare, sali de operatie, 
a creat un important material iconografic, 
camera de mulaje (realizate dupa cazuri 
din clinica), camera obscura, avand o acti- 
vitate deosebita, in primii 10 ani in clinica 
practicandu-se peste 2 500 de interventii. 
A publicat lucrari in colaborare cu Pinoy, 
V. Babes (a carui eleva se considera), 
Noguki, Gh. Marinescu, G. Socor, a tiparit 
tratate in Anglia, Argentina, ca unic autor 
sau in colaborare. Cele doua cursuri edi- 
tate in 1927 prezinta o imagine coerenta a 
conceptiei sale privitoare la oftalmologie - 
cuprind expozeuri clinico-experimentale, 
terapeutice, incursiuni in istoria medicinei, 
harti, fotografii si desene color realizate 
chiar de ea. Contributii la investigarea 
implicatiilor oftalmologice ale patologiei 
generale; a descris trei noi metode in chi- 
rurgia oftalmologica; a dezbatut problema 
traumatismelor oculare datorate razboiului; 
a prezentat numeroase procedee de chirur- 
gie plastica; a realizat experimental keratina 
folosind bacilul Calmette-Guerin; in 1925 a 
abordat tratamentul cataractei la diabetici; 
in 1931 a publicat rezultatele a 68 inter- 
ventii cu metoda Stanculeanu (extragerea 
intracapsular;! a cristalinului). Petre Vancea 
i-a fost discipol. Lucrari: Le trachome (La con- 
jonctivite granuleuse). Au point de vue clinique et 
avec des considerations sur son etat en Roumanie, 
1914. A scris si literatura, a pictat. Clinica 
de Oftalmologie din Iasi ii poarta numele. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 254 



^ 



31.10.2011 17:23:00 



Diacon 




Nicolae Densu§ianu 



Vadim Derbeniov 



Dan De§liu Alexandru Nicolae Deutsch 



Deparateanu, Alexandru 

(25.02.1834, Ro§iorii de Vede - 
11.01.1865, Bucure§ti) 

Poet. A absolvit Colegiul Sf. Sava din Bucu- 
resti, a calatorit prin Franta, Italia, Spania, 
Germania. Dupa ce si- a incercat condeiul 
in teatru, s-a fixat asupra poeziei, publicand 
versuri in stil romantic, influentate de Victor 
Hugo si Theophile Gautier. Prin faptul ca a 
incercat o poezie de idei este considerat un 
precursor al lui Eminescu. Lucrari: Doruri si 
amoruri, 1861; Romante istorice si cavaleresti din 
ispanioleste, 1863. 

Derbeniov, Vadim 

(18.06.1934, laroslavl, Rusia) 
Cineast. Rus ca etnie. A absolvit Institutul 
de Cinematografie (BrMK) din Moscova. 
A lucrat la Moldova Film, dar a colaborat 
si cu Mosfilm. A facut imaginea pentru: 
Drum bun, 1957; Moldova noastra, 1957; 
Balada haiduceasca, 1958; Cdntec de leagan, 
1959; Omul merge dupa soare, 1961; Calatorie 
in april, 1962; Ultima lund de toamnd, 1965; 
Cavalerul viselor, 1968; Balerina (Mosfilm, 
Moscova), 1969; Femeia in alb, 1981. Distins 
cu premiul special al juriului la Festiva- 
lul Unional de Filme, Kiev, 1966; Prima 
diploma de onoare a Uniunii Cineastilor 
din URSS pentru regia si imaginea poetica 
a caracterului popular la Festivalul Regio- 
nal de Filme, Vilnius, 1966. A fost secretar 
al Uniunii Cineastilor din Moldova. 

De§liu, Dan 

(31.08.1927, Bucure§ti - 4.09.1992, Bucure§ti) 
Poet. Absolvent al Conservatorului de Arta 
Dramatica (clasa Maria Filotti). Actor la 
Petrosani si Bucuresti (1946-1948), apoi 
redactor la ziarul Scanteia. A scris poezie 
militanta, despre santiere si clasa munci- 
toare: ^Lazdr de la Rusca, 1949, Premiul de 
Stat; In numele vietii, 1950, Premiul de Stat; 
Minerii din Maramures, 1951, Premiul de 
Stat. La maturitate a scris o lirica elegiaca, a 
neimplinirii: Cercuri de copac, 1962; Cetatea de 



pe aer, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor; Un 
haiduc pe bicicleta sau Contra timp si spatiu cu 
Marin Niculescu, 1978, Premiul Uniunii Scri- 
itorilor; Pavaza putreda, 1981, Roman imaginar, 
1991; Un glont pierdut, 1991. 

Deutsch, Alexandru Nicolae 

(31.12.1900/1.01.1901, Reni, Basarabia - 
22.11.1986, Leningrad) 

Astronom. German ca etnie. Roman din 
partea bunicii. A absolvit Matematica la 
Universitatea din Leningrad. A lucrat la 
Observatorul Astronomic din Pulkovo si a 
fost profesor la Universitatea din Leningrad. 
Contributii in domeniul astronomiei foto- 
grafice. A obtinut imagini pentru 1 8 000 de 
stele, a determinat masa si perioada de rota- 
tie a satelitului invizibil al stelei duble Signus 
6 (constelatia Lebada 61). A facut schimb de 
experienta cu Observatorul Astronomic din 
Bucuresti (1964). 

Diacon, Alexandru (George) 

(3.03.1924, Cernauti - 23.08.2004, Bucure§ti) 
Inginer. A inceput liceul la Cernauti si 1-a 
terminat la Craiova. A absolvit Facultatea de 
Constructii a Politehnicii din Bucuresti, spe- 
cialitatea hidrotehnica, fiind elev al lui Dorin 
Pavel, Aurel Beles si coleg cu Radu Voinea. 
Profesor la Facultatea de Energetica a Poli- 
tehnicii din Bucuresti. A lucrat la Societatea 
de Gaz si Electricitate, unde s-a ocupat de 
amenajarea hidrocentralei de pe Arges, apoi 
in cercetare, la ISPE si IPSH. A condus 
proiectul hidrocentralei Moroieni, unde a 
aplicat calculul termoelastic al camasuielilor 
tunelelor hidroelectrice sub presiune si cal- 
culul prin diferente finite al placilor asezate 
neuniform, proiect pentru care a primit Pre- 
miul de Stat (1952). A fost seful proiectului 
barajului hidrocentralei de la Bicaz, pentru 
care a primit din nou Premiul de Stat (1963). 
Cu incepere din 1959 a condus proiectul 
Complexului Hidro energetic si de Navigatie 
Portile de Fier, pentru partea romaneasca 
a lucrarilor. A facut parte din consiliile 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 255 



& 



31.10.2011 17:23:00 



Diacon 




256 



stiintifice ale Ministerului Energiei Electrice, 
Consiliului National al Apelor, Ministerului 
Apelor, Ministerului Padurilor si Mediului 
din Comisia Mixta Romano-Iugoslava pen- 
tru realizarea si exploatarea Complexului 
Hidro energetic si de Navigatie de la Portile 
de Fier. A infiintat si a condus Unitatea de 
Urmarire si Comportament a Construe- 
tiilor Hidro energetice si Termoenergetice 
Mari (1963-1994). Consilier tehnic pentru 
Canalul Dunare-Marea Neagra; Dunare- 
Midia Navodari, docurile de la Constanta si 
Mangalia, centrala nuclearo-electrica de la 
Cernavoda, metroul din Bucuresti, amenaja- 
rea Dambovitei s.a. A fost chemat ca expert 
pentru barajul Krjeli din Bulgaria si El Fakia 
din Algeria. Presedinte de onoare al Comi- 
tetului Roman al Marilor Baraje si al Aso- 
ciatiei Nationale a Hidroenergeticienilor din 
Romania. Distins cu Ordinul Muncii clasa 
a Ill-a si clasa I, Steaua Republicii Iugoslave 
cu spade si colan, Ordinul Meritul Stiintific 
clasa I, Ordinul National Serviciu Credin- 
cios in grad de Cavaler. Un bust al sau a fost 
dezvelit in fata Facultatii de Electrotehnica 
din Bucuresti. 

Diacon, Ion 

(25.09.1934, Sipoteni, Basarabia) 
Fizician. A absolvit Institutul Pedagogic Ion 
Creanga din Chisinau. Din 1959 a lucrat in 
cadrul Academiei de Stiinte din Moldova, in 
Laboratorul de metode fizice de cercetare a 
corpului solid. A fost secretar stiintific, apoi 
academician coordonator. A studiat struc- 
tura atomica si electronica a compusilor 
coordonativi si a publicat circa 120 de arti- 
cole. Membru corespondent al Academiei de 
Stiinte a Moldovei (2000). 

Diaconescu, Emanuel 

(7.02.1944, Bum, jud. Cluj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica a 
Institutului Politehnic din Iasi. Si-a sustinut 
doctoratul la Universitatea din Londra. Pro- 
fesor, decan (inginerie mecanica) si rector 
al Universitatii din Suceava. Contributii in 
domeniul lubrincatiei. Peste 250 de studii 
publicate in tara si in strainatate. Membru 
corespondent al Academiei Romane din 
1990. 

Diaconescu, Zoe 

nume la na§tere Zoe Perjul 

(1.01.1928, Raduleni, azi Radulenii Vechi, 

Basarabia - 20.04.2001, Bucuresti) 

Filolog. A absolvit Facultatea de Litere la 

Universitatea din Bucuresti. Profesoara de 



rusa si franceza la Institutul de Mine din 
Petrosani. S-a ocupat de stabilirea genealo- 
giei propriei sale familii, iar generalizarea a 
mers in sensul stabilirii destinului familiilor 
boieresti din Moldova si Bucovina, din 
Evul Mediu pana in 1940, la intersectia 
perimetrelor marilor imperii (austro-ungar 
si tarist), apoi la limita geografica a Uniunii 
Sovietice. Lucrari: Boieri si mazili romdni in 
teritoriile instrdinate (Basarabia si Bucovina). 
A fost membru al Comisiei Nationale de 
Heraldica, Genealogie si Sigilografie a Aca- 
demiei Romane, membru fondator al Insti- 
tutului Roman de Genealogie si Heraldica 
Sever Zotta din Iasi, membru fondator si 
presedinte de onoare al Societatii de Genea- 
logie, Heraldica si Arhivistica Paul Gore din 
Chisinau. 

Diaconovici Loga, Constantin 

(1.11.1770, Caransebes - 12.11.1850, Arad) 
Carturar iluminist. A facut Dreptul la Pesta. 
Revizor al cartilor romanesti la tipografia din 
Pesta, director al scolilor romanesti si sar- 
besti de pe teritoriul regimentelor banatene 
de granita (1830-1850). A las at una dintre 
primele gramatici romanesti: Gramatica 
romdneasca pentru indreptarea tinerilor, Buda, 
1821, ca si scrieri referitoare la tipar: Chie- 
mare la tipdrirea cartilor romanesti , Buda, 1821. 
A facut Enciclopedia Romdnd (A-C), publicata 
sub egida Asociatiunii pentru Literatura 
Romana si Cultura Poporului Roman. 

Diaconovitch, Cornel 

nume la na§tere Diaconovici 

(18.02.1856, Bocsa Montana, Caras-Severin - 
17.08.1923, Resita) 

Jurist, publicist, editor. Studii primare la 
Viena, cele secundare la Lugoj si Timisoara, 
Facultatea de Drept la Budapesta. Doctora- 
tul in jurisprudenta. Luptator pentru drep- 
turile romanilor. Director al gazetei Viitorul 
din Budapesta (20 martie 1884 - 17 martie 
1885). Pune bazele revistei literare Romdnis- 
che Revue de la Budapesta, care se tiparea in 
Sibiu, apoi cumpara o tipografie la Resita, 
unde o va tipari. Revista a fost vreme de 
zece ani organul oficial al Comitetului 
National Roman. Din 1889 se tipareste la 
Viena, finantata de dr. Alex. Mocioni. Intre 
1890-1896 lucreaza si ca secretar si direc- 
tor suplinitor la Banca Albina din Sibiu. 
In 1892 este ales in Comitetul Central al 
ASTRA. In 1893 regimul suprima Romd- 
nische Revue. In 1895 este ales prim-secretar 
al Asociatiunii si director al revistei Tran- 
silvania. De numele lui sunt legate marile 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 256 



& 



31.10.2011 17:23:00 



Diamandy 




Emanuel Diaconescu C. Diaconovici Logc 



Mircea Diaconu George Diamandy 



realizari ale ASTRA. Prima Enciclopedie 
Romdna, continuare a muncii lui Constan- 
tin Diaconovici Loga, opera de important! 
deosebita, la care a lucrat alaturi de 172 de 
personalitati din tara si strainatate timp de 
opt ani (1896-1904) si care a aparut in trei 
volume, imprimata la tipografia lui W. Kra- 
fft din Sibiu. In 1896 este ales membru al 
Academiei Romane. Pune bazele Revistei 
Economice in 1899. Din 1904 trece muntii si 
se stabileste la Bucuresti, unde pune bazele 
institutiei Casele privilegiate de imprumut si 
amanet (Muntele de pietate) din Romania, 
al carui director general va fi. Membru al 
Academiei Romane. 

Diaconu, Mircea 

(24.12.1949, Vlade§ti, Arge§) 
Actor de teatru si film. A absolvit IATC la 
Bucuresti in 1 97 i . A debutat in 1 970 la Tea- 
trul Bulandra, cu Haifa de iarbd de Truman 
Capote. Debutul in cinematografie a avut 
loc in 1971, cu filmul Nunta de piatra, dupa 
I. Agarbiceanu, regia Dan Pita. Din 1972 
la Teatrul Bulandra, iar din 1982 a devenit 
actorul Teatrului Nottara. Din 1991 preda 
cursuri de actorie film, dupa sistem atelier, 
la IATC Bucuresti. Roluri in teatru si film: 
Revizorul de Gogol, regia Lucian Pintilie 
(1972); A 12-a noapte de Shakespeare, regia 
Liviu Ciulei (1973); Actorul si sdlbaticii (1974); 
Capcana (1974); Raceala de Marin Sorescu, 
regia Dan Micu (1977); Furtuna de Shakes- 
peare, regia Liviu Ciulei (1978); Bietul Ioanide 
(1979); Artista, dolarii si ardelenii (1979); Cum 
va place de Shakespeare, regia Lucian Pinti- 
lie (1982); Buletin de Bucuresti (1982); Profetul, 
aurul si ardelenii (1 978); Padurea de Ostrovski, 
regia Constantin Marinescu (1983); Horea 
(1984); Lumind la etajul 10 (1984); Casatorie 
cu repetitie (1985); Ultimul bal dupa Liviu 
Rebreanu, regia Dan Micu (1984); Burghe- 
zul gentilom dupa Moliere, regia Alexandru 
Dabija (1986); Ddnild Prepeleac (1996); Filan- 
tropica (2002); Cum mi-am petrecut sfdrsitul 
lumii (2006); Ticalosii (2007), Tache (2008). 



A scris si proza: Sugubina, 1977, debut, 
volum premiat de Uniunea Scriitorilor; La 
noi cdnd vine iarna r volum tradus in germana 
si rusa, 1980; Scaunul de panzd al actorului, 
1985, volum de eseuri. Deputat al Partidului 
National Liberal (din 2008). 

Diamandy, George 

(27.02.1867, Barlad - 27.12.1917. A murit 
pe mare §i a fost aruncat Tn apa Tn dreptul 
Insulelor Feroe) 

Militant socialist. Grec la origine. A studiat 
Literele la Paris, unde a intrat in miscarea 
socialista si a scos revista Ere nouvelle. A acti- 
vat in Franta, Belgia (Congresul al II-lea al 
Internationalei Socialiste de la Bruxelles, 
16-22 august 1891), Elvetia (Congresul 
International al Studentilor Socialisti), 
Geneva (12-24 decembrie 1893). S-a intors 
la Bucuresti la cererea liberalilor si in 1899 
a trecut de la socialisti la liberali (Tradarea 
Generosilor). Din acest motiv a trebuit sa 
piece din nou la Paris pentru doi ani. In 
1901 s-a intors ca presedinte al Cercului 
Literar si Artistic Comedia. In 1912 devine 
deputat liberal de Barlad (disident, aripa 
stanga). Presedinte al Societatii Scriito- 
rilor Romani (1914-1916), presedinte al 
Societatii Autorilor Dramatici, director 
general al teatrelor si al Teatrului National 
bucurestean (1914-1915), s-a straduit sa 
restructureze conservatoarele dramatice 
din tara. Lupta pe frontul Primului Razboi 
Mondial si formeaza, in 1917, Partidul 
Muncii, cu orientare de stanga. In acelasi an 
pleaca in Rusia, unde fratele sau Constantin 
era ambasadorul Romaniei si incearca, la 
fel ca N.D. Cocea, sa-1 cunoasca pe Lenin. 
Vazand turnura evenimentelor se imbarca 
pe vasul Kursk cu destinatia Marea Britanie, 
dar moare pe drum. A scris piese de teatru: 
Tot inainte (1910), Bestia (1910), Dolorosa 
(1911), Ratiunea de Stat (1912), Chemarea 
codrului (1913), Una dintr-o mie (f. a.), Vesnica 
intrebare (f. a.). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 257 



^ 



31.10.2011 17:23:00 



Diamant 




258 




I.A.L. Diamond 



Ion Dichiseanu 



Diamant, Theodor 

nume la na§tere Teodor Mehtupciu 

(1810, Moldova - 1841, Bucure§ti) 
Socialist utopic. A absolvit liceul Lazar din 
Bucuresti ca elev al lui Gheorghe Lazar si 
Eufrosin Poteca. Stia franceza, germana, 
greaca si italiana. A studiat matematica la 
Munchen si Paris, unde a devenit discipol 
al socialismului utopic in linia lui Ch. Fou- 
rier. Intors la Bucuresti, si-a expus ideile 
in Curierul national si a fost bine primit in 
cercurile liberale, astfel meat tanarul boier 
Emanoil Balaceanu a fost dispus sa-si orga- 
nizeze mosia de la Scaeni (azi tine de com. 
Boldesti) in spiritul acestor idei. Textele 
au fost publicate postum: Scrieri economice, 
1958. Organizarea falansterului a inceput 
in 1834, s-a incheiat in 10 martie 1835 si se 
numea Societatea Agronomica si Manufac- 
turiera, avand cam 1 00 de membri. Acestia 
munceau pamantul in comun, valoriflcau 
produsele si aveau si un mic terminal de 
manufacture. Rezultatele experimentului 
n-au fost vazute cu ochi buni de autoritati, 
care au inchis falansterul in 1836 si i-a 
inchis la Snagov pe cei doi. Totusi, ecourile 
lui au fost notabile, bunicul matern al lui 
Theodor Hertzl, care s-a nascut la Buda- 
pesta, si-a luat numele de Diamant. Dupa 
eliberarea din inchisoare a fost inginer 
hotarnic. In 1979 s-a facut fllmul Falanste- 
rul, regizor Savel Stiopul, actori Adrian Pin- 
tea si Liviu Ciulei. La Boldesti i s-a ridicat 
un monument. 

Diamond, I. A. L. 

nume la na§tere \\\c Domnici 

(27.06.1920, Ungheni, Basarabia - 
21.04.1988, Beverly Hills, California) 
Scenarist. A plecat in SUA la 9 ani, cu 
familia, a studiat in Brooklin si a castigat 
mai multe medalii de aur la olimpiadele 
de matematica. Initialele I. A. L. ale pse- 
udonimului sau vin de la Interscholastic 
Algebra League, din care a facut parte ca 



elev. A lucrat scenarii pentru Hollywood 
(Paramount Pictures, Warner Brothers si 
Universal Pictures) intre 1940-1950. Din 
1957 a colaborat cu Billy Wilder. Scenarii 
de film: Murder in the Blue Room (1944), Two 
Guys from Milwaukee (1946), Always Toge- 
ther (1948), It's a Great Feeling (1949), Let's 
Make It Legal (1951), Something for the Birds 
(1952), Love in the Afternoon (1957), Some 
Like It Hot (1959), Kiss Me, Stupid (1964) 
Cactus Flower (1969), The Private Life of Sher- 
lock Holmes (1970, nominalizare la Oscar), 
Fedora (1978). Producator asociat la fllmele: 
The Apartment (1960, Premiul Academiei 
de Film pentru eel mai bun scenariu); One, 
Two, Three (1961); The Fortune Cookie (1966, 
nominalizare la Oscar); Fedora (1978). 

Dichiseanu, Ion 

(20.10.1933, Adjud) 

Actor. StudiilalATC (1959). A absolvit IATC 
la Bucuresti. Indelungata activitate teatrala 
la Teatrul' Nottara. Membru al PNT-CD. 
Roluri: Darclee (1960), Post-restant (1961), 
Porto-Franco (1961), Tudor (1962), Titanic vols 
(1964), Mofturi 1900 (1964), Runda 6 (1965), 
Dincolo de bariera (1965), Tunelul (1966), 
Frumoasele vacante (1967), Amprenta (1967), 
Batalia pentru Roma (1968), Rdzboiul domni- 
telor (1969), Castelul condamnatilor (1970), 
Cdntecele condamnatilor (1970), Printre colinele 
verzi (1971), Sfdnta Tereza si diavolii (1972), 
Pistruiatul (1973), 100 lei (1973), Muschetarul 
romdn (1975), Cantemir (1975), Toate pdnzele 
sus (1976) - serial TV, Severino (1977), Pen- 
tru patrie (1977), Actiunea Autobuzul (1977), 
Melodii, melodii (1978), Ultima frontierd a 
mortii (1979), Clipa (1979), Burebista (1980), 
Al treilea salt mortal (1980), Trandafirul galben 
(1982), Misterele Bucurestilor (1983), Dragos- 
tea si revolutia (1983), Cdruta cu mere (1983), 
Zbor periculos (1984), Racolarea (1985), Maria 
siMirabela in Tranzistoria (1988), Neinvinsd-i 
dragostea (1993), Triunghiul mortii (1999), 
Vocea inimii (2006), Supravietuitorul (2008). 
Premii: ACIN 1979 (pentru fllmul Clipa). 

Dicusar, Alexandru 

(28.08.1942, Republica Moldova) 
Fizician. A absolvit Fizico-Matematici la 
Universitatea de Stat a Moldovei. Doctor 
habilitat (docent), presedinte al Institu- 
tului de Fizica Aplicata al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Impreuna cu un grup 
de cercetare a brevetat o metoda proprie 
de tratament a hepatitei la gravide si s-a 
ocupat de sistemul de calcul si transmitere 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 258 



& 



31.10.2011 17:23:00 



Dima 




Alexandru Dicusar 



Ion G. Dicusar 



Alexandru Dima 



George Dima 



a informatiei video. Metnbru corespondent 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Dicusar, Ion G. 

(31.08.1897, Vasieni, Basarabia - 
28.03.1973, Chi§inau) 

Agrochimist. Si-a inceput cariera lucrand 
cu K. A. Timiriazev la Institutul de Fizio- 
logia Plantelor al Academiei de Stiinte a 
URSS. In 1935 publica in Jurnalul rus de 
chimie fizica studii legate de hrana minerala 
a plantelor in diverse perioade de crestere 
ca factor de conditionare a productiei. In 
1940 a fost referent la Conferinta Fiziolo- 
gilor Rusi cu o teorie de reglare biochimica 
a proceselor in interiorul plantei prin 
reglarea nutritiei. Tradus in SUA in 1947 
cu lucrarea The physiology and biochemistry 
of rubber formation in plants. S-a intors in 
Moldova in 1956. A fost director adjunct 
al Institutului de Pedologie si Agrochimie 
al ASM, fiind fondatorul invatamantului 
agrochimie pe baze experimentale din Mol- 
dova. Membru al Societatii de Chimie din 
Republica Moldova. Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. 

Didic, Vasile 

(26.06.1949, Lipcani, Republica Moldova) 
Pictor. A absolvit Scoala de Arte Plastice 
I. Repin din Chisinau si Institutul de Arte 
Plastice din Kiev. Profesor la Scoala de 
Arte Plastice I. Repin din Chisinau. A avut 
numeroase expozitii personale si de grup 
in Moldova, Rusia, Ucraina, Afghanistan, 
Germania si Romania. Remarcabil pictor 
peisagist: Mai am un singur dor, In bdtaia van- 
tului, Cugetare. Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Moldova. Membru al Asociatiei 
Internationale a Artistilor Plastici. 

Diegis 

(sec. I d.H.) 

Sef de osti dac. Frate cu Decebal, a fost tri- 

mis de acesta la Roma - pentru tratative de 



pastrare a independent^ Daciei - cu impara- 
tul Domitianus, drept care a primit, in semn 
de mandat si imputernicire, coroana regelui. 

Dima, Alexandru 

(17.10.1905, Tumu Severin - 19.03.1979, Craiova) 
Istoric literar. A absolvit Literele si Filoso- 
fia la Bucuresti si s-a specializat la Berlin, 
Mimchen si Viena. Profesor la Universitatea 
din Iasi si Bucuresti, director al Institutului 
de Istorie si Teorie literara G. Calinescu. 
A publicat studii teoretice si de comparatism: 
Aspecte si atitudini filosofice r 1933; Conceptul de 
liter atur a popular a, 1939, Premiul Academiei; 
Gandirea romaneasca in estetica, 1943; Domeniul 
esteticii, 1947; Alecu Russo, 1956, Premiul 
Academiei; Conceptul de literaturd universala si 
comparata, 1967; Principii de literaturd compa- 
rata, 1969. A coordonat aparitia tratatului de 
Istoria literaturii romdne (din care au aparut trei 
volume). Membru al Societatii Americane de 
Istoria Culturii si al Asociatiei Internationale 
de Literatura Comparata. Membru cores- 
pondent al Academiei (1963). 

Dima, G(h)eorg(h)e 

(28.09/10.10.1847, §cheii Brasovului - 
4.06.1925, Cluj-Napoca) 

Compozitor, dirijor si pedagog. Urmeaza 
scoala de profil tehnic, mai intai la Liceul 
Real din Viena si apoi la Politehnica din 
Karlsruhe (Germania). In aceasta perioada se 
arata pentru prima oara interesat de muzica. 
Va lua mai intai lectii de canto cu profesorul 
Heinrich Giehna, iar apoi, la Viena, cu Otto 
Uffmann. Hotarat sa se dedice muzicii, va 
trece la Graz, sub indrumarea lui Ferdinand 
Thieriot. In tinerete a cantat la operele din 
Klagenfurt si Zurich. Dupa intoarcerea in 
orasul natal a fost profesor de muzica si 
dirijor, fiind director al Scolii de Gimnastica 
si Cantari (1875-1879; 1899-1914) si eel 
dintai director al Conservatorului din Cluj 
(care astazi ii poarta numele). Lucrari: Cucule 
cu peana sura (f.a.), Mama lui Stefan eel Mare 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 259 



& 



31.10.2011 17:23:00 



Dimancea 




260 



(1884?) si Stefan Voda si codrul (1904), toate 
fiind referiri la unitatea spatiului cultural 
romanesc de dinaintea Marii Uniri. A lasat 
piese pentru voce si pian: A venit un lup din 
crdng (versuri de George Cosbuc), 1904; De 
ce nu-mi vii? (tradus in limba germana ca O r 
komm zu mir! pe versuri de Mihai Eminescu); 
Peste vdrfuri (trad. lb. germ. Wehmuth pe ver- 
suri de Mihai Eminescu, traducere de Mite 
Kremnitz, lied cantat prima oara la Sibiu, in 
1897, dedicat „domnului Titu Maiorescu"). 
Coruri barbatesti: Hat in hord... (versuri de 
Vasile Alecsandri), cantat prima oara la Sibiu, 
in 1 884, sub forma de cor mixt; In zadar alerg 
pdmdntul; Scumpd, dragd copilitd; Toatd iarna 
ger si frig; Cefaci Ioand; Doud inimi nu-mi dau 
pace (versuri populare); Hora (cu acompani- 
ament de pian, versuri de Vasile Alecsandri); 
Primdvara (versuri de Vasile Alecsandri); Ziua 
ninge (versuri de Vasile Alecsandri - poezia 
Iarna); Mama lui Stefan eel Mare, balada pen- 
tru solisti si cor, cu acompaniament de pian 
(versuri de Dimitrie Bolintineanu). Exista 
un numar de piese scrise pornind de la 
melodii populare, eel mai adesea romanesti 
(cunoscute publicului la momentul intoc- 
mirii acestor preluari sau, in cateva cazuri, 
melodii vechi), dar si ale altor popoare. Pen- 
tru voce si pian - Hop, turcd, furcdl dedicat 
„fratelui meu Pandeli". Jelui-m-as si n-am 
cut..., dedicat „doamnei Veturia Triteanu". 
Prieten cu familia Muresenilor din Brasov. 
Filarmonica din Brasov si Conservatorul din 
Cluj ii poarta numele. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1919). 

Dimancea, Haralambie 

(1835 - 07.1890, Marea Britanie) 
Capitan de artilerie. Este inventatorul revol- 
verului care-i poarta numele. A fost patentat 
in Anglia in 1885 [cu nr. 9973] si ramane 
azi una dintre cele mai rare arme. Lungimea 
tevii revolverului este de 12,7 cm, iar arma 
trage cu cartus de 38 Smith & Wesson, 
cartus care a fost introdus in anul 1876 
sau 1877. Cartusul are o lungime totala 
de 29,97 mm, tubul este lung de numai 
19,68 mm, iar diametrul glontului este de 
9,14 mm. Patentul Dimancea a fost fabricat 
de Gatling in SUA si de Kynoch in Anglia 
(1885). Calibrul era 9 mm. Dupa Razboiul 
de Independents regele a dorit sa doteze 
armata romana cu o arma proprie si a susti- 
nut cu fonduri producerea in serie a acestui 
revolver. Dar Marea Britanie, care contrac- 
tase producerea a 1 000 de bucati si 8 000 
de cartuse, a sistat productia dupa doar 80 
de revolvere, propunand in schimb vanzarea 
unei arme proprii. La fel s-a intamplat in 



cazul Frantei si SUA. Mai mult: inventatorul 
si- a pierdut viata in conditii neelucidate, la 
nici 35 de ani, chiar in Marea Britanie. 

Dimitrachi, Sergiu 

(7.03.1933, Unte§ti, Basarabia) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Radioteh- 
nica a Universitatii de Telecomunicatii si 
Informatica din Novosibirsk, Rusia. A lucrat 
in proiectari secrete la Omsk, apoi la Institu- 
tul de Cercetari in Constructii si Proiectarea 
Aparatelor de Masura din Chisinau. Profe- 
sor la Institutul Politehnic (azi Universitatea 
Tehnica) al Moldovei din Chisinau. Autor a 
35 de brevete de inventie si a 14 certificate 
de inovatie internationale (SUA, Japonia, 
Germania, Franta etc.). Lucrari: K npuni^uny 
nocmpoeHUH zenepamopoe UMtiynbcoe na 
Mocmoeux dnemeHmax II Bonpocu paduodneK- 
mpoHUKu. (1972, in colaborare); Memodu 
HeKOHmaKmHoeo u3Mepemix usonupoeaHHoeo 
conpomuenenuK (1978); BecKOHmaKmnuu 
KOHmponb nozoHHOzo conpomueneHUH U30- 
jiupoeauHozo npoeoda npu num.be II M36ecmun 
ey306, 1979; Memod u3Mepemix conpomuene- 
HUH pe3ucmu6Hux U3denuu npu u3zomoeneHuu 
II TexHUHecKan dnetcmpodunaMUKa, 1985; 
Measurement of the structures with distributed 
constants. International conference on optimization 
of electrical and electronic equipments (Brasov, 
2002, in colaborare); Microtehnologii defabri- 
care a micro conductorului cu ambalaj de sticld, 
Targoviste, 2004. Este laureat al Premiului 
de Stat, Inventator Emerit al Republicii Mol- 
dova, Eminent al constructiei aparatelor de 
masura din URSS. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Dimitrescu-la§i, Constantin 

(25.02.1849, la§i - 16.04.1923, Turnu Severin) 
Estetician. A facut Literele la Iasi, Filosofia 
la Berlin si Leipzig. A fost profesor la uni- 
versitatile din Iasi si Bucuresti. Influentat de 
pozitivism si evolutionism. Junimist mode- 
rat. Lucrari: Der Schonheitsbegriff (Conceptul de 
frumos), \%11; Estetica si critica modernd, 1897; 
Critica si politica, 1897; Studii de psihologie 
sociala, 1938 (postum). 

Dimitrescu, Radu Alexandru 

(27.11.1926, Ploie§ti) 

Geolog. A absolvit Mine si Metalurgie la 
Politehnica din Bucuresti. A lucrat la Insti- 
tutul Geologic al Romaniei si a fost profesor 
la Institutul de Petrol si Gaze din Bucuresti, 
apoi din Iasi. Contributii la descifrarea unor 
formatiuni geologice si punerea in evidenta 
a unor materii prime. Lucrari: Harta geologica 
oficiala a Romaniei, in colaborare; Geologia 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 260 



^ 



31.10.2011 17:23:01 



Dimo 




Sergiu Dimitrachi §tefan Dimitrescu 



Anton Dimitriu 



Muntilor Apuseni; Studiu geologic si petrografic 
al masivului Fdgdras de Est; Mineralogia topo- 
grafted a Romaniei, in colaborare. Membru 
titular al Academiei Romane (1996). 

Dimitrescu, §tefan 

(18.01.1886, Hu§i - 22.05.1933, la§i) 
Pictor. A studiat vioara la Conservatorul 
din Iasi, apoi s-a inscris la Scoala de Belle 
Arte, tot la Iasi, ca elev al lui Nicolae Tonitza. 
A facut pictura murala la bisericile din Agas 
si Asau (judetul Bacau), dupa care s-a dus la 
Paris, la Academie de la Grande Chaumiere, 
cunoscuta pentru scoala impresionista. 
Profesor la Scoala de Belle Arte din Iasi. Este 
unul dintre fondatorii, in 1918, ai Asociatiei 
Arta Romana. Impreuna cu Nicolae Tonitza, 
Francisc Sirato si Oscar Han, a intemeiat, in 
1936, Grupul celor Patru. Lucrari: Tdrdnci 
lucrdnd la rdzboi, Bunicul, Tdrdnci din Saliste, 
Tigdnci din Dobrogea, Femei pe plajd, Turd din 
Mangalia, Peisaj la Mangalia. 

Dimitrie eel Nou (Basarabov) 

(sec. XIII) 

Sfant, patron al Bucurestilor. S-a nascut 
in satul Basarabov, pe raul Lorn, la sud de 
Dunare. A trait pe vremea taratului fratilor 
Petru si Asan ca om simplu, in satul lui, dar 
trupul sau, in mod miraculos, n-a puterzit 
dupa moarte. In 1774 moastele i-au fost 
depuse la Catedrala Patriarhala de la Bucu- 
resti si a devenit astfel ocrotitorul orasului, 
in contextul luptei antiotomane din acea 
perioada, dar si ca un simbol al unitatii 
tuturor dialectelor romanesti in acelasi 
bazin spiritual. 

Dimitriu, Anton 

(31.03.1905, Braila - 1992, Bucuresti) 
Specialist in logica. A absolvit Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Bucuresti ca elev 
al lui Gheorghe Titeica, Dimitrie Pompeiu, 
Traian Lalescu, Octav Onicescu. Si-a facut 
doctoratul in rilosorie, conducator stiintiric 
Constantin Radulescu-Motru. Timp de 



cinci ani (1942-1947) este directorul publi- 
catiei universitare Caiete de Filosofie, iar intre 
1944-1946 este directorul saptamanalului 
Democratia. Intre 1946-1948 este deputat 
in Parlament, dar in 1948 este inlaturat de 
la universitate impreuna cu alti profesori, 
printre care C. Radulescu-Motru, N. Carto- 
jan etc. Dupa 16 ani, in 1964, este numit 
cercetator la Centrul de logica al Academiei. 
Lucrari: Valoarea metafizica a ratiunii, 1933; 
Logica noua, 1940; Logica polivalenta, 1943; 
Orient si Occident, 1943; Paradoxurile logice, 
1944; 'Curs de istoria logicii 1947-1948; 
Solutia paradoxurilor logico-matematice, 1968; 
Mecanismul logic al matematicilor , 1968; Isto- 
ria logicii, 3 vol., 1969-1977; Teoria logicii, 
1973; Philosophia mirabilis, 1974; Cartea 
intalnirilor admirabile, 1981; Aletheia, 1984; 
Fseuri, 1986; Culturi eleate si culturi heracleitice, 
1987. Marele premiu acordat de Academia 
Romana pentru Logica noua, 1940. Premiul 
Societatii Gazeta Matematica, 1947. Pre- 
miul Academiei Romane, 1984. 

Dimitrovici (Dimitrovitza), Ambrosiu 

(20.07.1838, Cernauti - 3/15.07.1866, Cernauti) 
Publicist. A studiat Dreptul la Lvov. Secretar 
al Societatii pentru Cultura si Literatura 
Romana din Bucovina. Lucrari: Catehismul 
international, 1865. Membru fondator al Aca- 
demiei Romane (1867). 

Dimo, Nicolae 

(30.11.1873, Orhei, Basarabia - 1959, Chisinau) 
Pedolog. Aroman ca etnie. A absolvit Insti- 
tutul Agricol de Silvicultura din Novo-Alek- 
sandrovsk. Specializat in geologie-mine- 
ralogie. A fost profesor la Universitatea de 
Stat din Chisinau. Director al Institutului 
de Pedologie, Agrochimie si Ameliorare al 
filialei moldovenesti a Academiei de Stiinte 
a URSS. A pus bazele cunostintelor contem- 
porane cu privire la repartizarea geografica a 
solurilor in Asia Mijlocie, regiunile de langa 
Volga, depresiunea din jurul Marii Caspice, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 261 



& 



31.10.2011 17:23:01 



Dimo 




Constantin N. Dinculescu 



Gabriela Pana Dindelegan 




262 



a unui sir de raioane ale Georgiei si Azer- 
baidjanului sovietic. A delimitat un tip nou 
genetic de sol - beloziom. A studiat comple- 
xitatea si discontinuitatea invelisului de sol 
din zona de semidesert, a elaborat metode 
originale de cartare a lor si de reprezentare 
a profilurilor pedo-geomorfologice. A ela- 
borat clasificarea si nomenclatura solurilor 
saline. A lansat ideea de construire a cana- 
lului Karakum (Turkmenistan). Membru al 
Academiei de Stiinte Agricole a URSS. 

Dimo, Paul Gh. 

(10.06.1905, Turnu Severin - 
17.04.1990, Bucuresti) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Bucuresti 
si Scoala Superioara de Electricitate din 
Paris. Director tehnic al Societatii de Gaz si 
Electricitate din Bucuresti, sef de sector la 
Institutul de Energetica al Academiei, con- 
silier stiintinc pentru construirea sistemului 
energetic si de navigatie de la Portile de Fier. 
Lucrari: Analiza nodald a sistemelor electroener- 
getice, 1968; Ergonomie intelectuald cu modelul 
retea, 1983; Sistemul energetic planetar, 1988. 
A inventat procedee de evitare a supraten- 
siunilor prelungite si analizorul grafic Dimo. 
Premii pentru electrincarea tarii. Membru al 
Societatii Franceze a Electricienilor. Mem- 
bru titular al Academiei Romane (1990). 

Dimov, Leonid 

(11.01.1926, Ismail, Basarabia - 
5.12.1987, Bucuresti) 

Poet. Ainceput Literele si Filosofia. Exmatri- 
culat (1944). Inchisoare (1948-1949) pentru 
insulte la adresa lui Stalin. A lansat in poezie 
curentul onirist. Scrie o lirica baroca, este 
sugestionat de suprarealism si fantasticul 
grotesc: Versuri, 1966, debut; Pe malul Sti- 
xului, 1968, Premiul Asociatiei Scriitorilor 
Bucuresti; Carte de vise, 1969; Eleusis, 1970; 
Litanii pentru Korea, 1975; Dialectica vdrstelor, 
1977, Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucu- 
resti; Spectacol, 1979; Poezii, 1979, Premiul 



Uniunii Scriitorilor; Vesnica reintoarcere, 1982, 
Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti. 

Dinculescu, Constantin N. 

(23.11.1898, Alexandria - 15.09.1990, Bucuresti) 
Inginer (centrale si retele electrice). A absol- 
vit Facultatea de Stiinte, Sectia matematica, 
la Universitatea din Iasi, apoi Electromeca- 
nica la Politehnica din Bucuresti. Profesor si 
rector la Institutul Politehnic din Bucuresti, 
specialitatea centrale si retele electrice. Con- 
tribute la realizarea centralei electrice de la 
Portile de Fier, la electrincarea cailor ferate 
romane. A condus lucrarile de proiectare si 
executie a centralelor de la Doicesti, Ovi- 
diu II, Comanesti, Borzesti, Petrosani, Bicaz, 
Sadu V Lucrari: Tractiunea pe cdile ferate prin 
locomotiva Diesel, 1933; Istoria energeticii si elec- 
trotehnicii in Romania, 1950; Analiza termodina- 
micd a schemelor centralelor electrice, 1967; Ghi- 
dul de depanare a defectiunilor in par curs, 1972. 
Presedinte al Comitetului National Roman 
pentru Comisia Mondiala a Energiei (1954- 
1964), presedinte al Consiliului National 
al Inginerilor si Tehnicienilor (1962-1972). 
Membru al Academiei Romane (1990). Un 
bust al sau a fost dezvelit in fata Facultatii de 
Electrotehnica din Bucuresti. 

Dindelegan, Gabriela Pana 

(7.02.1942, Pitesti) 

Lingvist. A absolvit Filologia la Universita- 
tea din Bucuresti. Sefa a Catedrei de limba 
romana din cadrul Facultatii de Filologie a 
Universitatii din Bucuresti. Prin lucrarea 
Sintaxa transformational a grupului verbal 
in limba romana, 1976, Premiul Academiei 
Romane, contribuie, alaturi de Maria Mano- 
liu-Manea, la fundamentarea gramaticii 
romanesti de orientare generativa. Face 
parte din comitetul de redactie al revistelor: 
Revue roumaine de linguistique (redactor-sef 
adjunct); Studii si cercetari lingvistice; Ana- 
lele Universitatii Bucuresti. Sectia de Limba si 
literatura romana; Limba si literatura romana; 
Limba si literatura. Responsabil de proiect din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 262 



^ 



31.10.2011 17:23:01 



Dinica 



partea Academiei Romane la proiectul de 
colaborare franco-romana cu tema O grama- 
ticd contrastiva franco-romana si la proiectul cu 
participare internationala Gramatica esentiala 
a limbii romane (2004-2007). Membru cores- 
pondent al Academiei Romane, 2004. 

Dinescu, Mircea 

(11.11.1950, Slobozia) 

Poet. A absolvit Facultatea de Ziaristica 
a Academiei Politice Stefan Gheorghiu, 
Bucuresti. A fost redactor la diverse publi- 
catii literare (Luceafarul, Romania literara). 
In 1992 presedinte al Uniunii Scriitorilor. 
Editeaza Academia Catavencu si este prese- 
dinte al Fundatiei Academia Catavencu. In 
prezent membru al CNSAS pentru decon- 
spirarea fostei Securitati. In 2004 editeaza 
si ziarul Gdndul. Moderator de emisiuni de 
televiziune. Laureat al Premiului Herder 
(1998). Scrie o poezie exuberanta, stil Rim- 
baud, care evolueaza catre sarcasm: Invocatie 
nimanui, 1971, debut; Elegit de cdnd eram mai 
tdnar, 1973; Proprietarul de poduri, 1976, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor; La dispozitia dum- 
neavoastrd, 1979; Democratia naturii, 1981, 
Premiul Uniunii Scriitorilor; Exilpe-o boaba 
de piper , 1983; Rimbaud negustorul, 1985; 
Moartea citeste ziarul, 1989, Olanda, dupa ce 
fusese respins de cenzura in tara in 1988; 
O betie cu Marx, 1996; Pamflete vesele si triste, 
1996; Fluierdturi in bisericd, 1998; Corijent la 
cele sfinte, 2004; Femeile din secolul trecut, 2010. 

Dinica, Gheorghe 

(1.01.1934, Bucure§ti - 10.10.2009, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit in 1961 Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica din Bucuresti la 
clasa profesoarei Dina Cocea, a debutat ca 
actor in filmul Strdinul, 1963, si a jucat in 
peste 60 de filme. Roluri: film - Comoara din 
Vadul Vechi (1964), Procesul alb (1965), Golgota 
(1966), Maiorul si moartea (1967), Columna 
(1968), Prea mic pentru un razboi atdt de mare 
(1969), Atunci i-am condamnat pe toti la moarte 
(1971), Felix si Otilia (1971), Bariera (1972), 
Cu mdinile curate (1972), Explozia (1972), Din- 
colo de nisipuri (1973), Stefan eel Mare-Vaslui 
1475 (1974), Ilustrate cufrori de camp (1974), 
Filip eel bun (1974), Fratii Jderi (1974), Zidul 
(1974), Nemuritorii (1974), Nu filmam sa ne 
amuzam (1974), Un comisar acuzd (1975), Eva- 
darea (1975), Mastodontul (1975), Prin cenusa 
imperiului (1975), Cuibul salamandrelor (1976), 
Marele singuratic (1976), Osdnda (1976), Pre- 
mier a (1976), Actiunea „AutobuzuV iy^ll), 
Doctorul Poenaru (1977), Trepte spre cer (1977), 
Drumuri in cumpdnd (1978), Revansa (1978), 
Totul pentru fotbal (1978), Bietul Ioanide (1979), 




Mircea Dinescu 



Gheorghe Dinica 



Ultima noapte de dragoste (1979), Lumini si 
umbre (1979-1982) - serial TV, Reteaua 5 
(1980), O lumefdrd cer (1981), Concurs '(1982), 
De ce trag clopotele, Miticd? (1982), Secretul lui 
Backus (1983), Cuibul de viespi (1986), Balkans, 
Balkans (1993), Oglinda - inceputul adevarului 
(1993), Aceasta lehamite (1993), Chira Chira- 
lina (1993), Crucea de piatra - ultimul bordel 
(1993), Craii de Curtea Veche (1995), Faimosul 
Paparazzo (1999), Manipularea (2000), Patul 
lui Procust (2001), Razboi in buedtdrie (2001), 
Filantropica (2001), Turnul din Pisa (2002), 
Examen (2003), Dulcea sauna a mortii (2003), 
Bani de dus r bani de intors (2004) - film TVR; 
Sindromul Timisoara - Manipularea (2004), 
Omul grdbit (2005) - Franta, Vandtoarea 
(2005), White Palms (2006) - Ungaria, Tine- 
rete fara tinerete (2006), Ticalosii (2007), 
Supravietuitorul (2008), Biblioteque Pascal 
(2008) - Ungaria. Teatru: Inspectorul de politie 
de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea, 
1961; Celebrul 702, regia M. Ghelerter, 1961; 
Centrul inaintas a murit in zori de A. Cuzzani, 
1962; Sweik in al doilea razboi mondial de 
B. Brecht, regia L. Giurchescu, 1962; Procesul 
domnului Caragiale de M. Stefanescu, regia 
D. Esrig; Rinocerii de Eugene Ionesco, regia 
L. Giurchescu, 1964; Romulus eel Mare de 
Friedrich Dtirrenmatt, regia Sanda Manu, 
1978; Gaitele de Alexandru Kiritescu, regia 
Horea Popescu, 1979; O scrisoare pierduta 
de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan, 
1980; Asteptdndu-l pe Godot de Samuel 
Beckett, regia Grigore Gonta, 1982; Plosnita 
de V Maiakovski, 1984; Livada de visini de 
A.P Cehov, regia Andrei Serban, 1997; 
Inima de tigan, telenovela, serial, 2008. Dis- 
cografie: Cdntece de petrecere (2003), Cdntece 
de petrecere 2 (2003), Romante (2004). Premii 
si distinctii: titlul Doctor Honoris Causa 
oferit de Universitatea Nationala de Arta 
Teatrala si Cinematografica, 2008; Premiul 
pentru intreaga activitate la Festivalul TIF, 
2006; Diploma de interpretare acordata de 
Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 263 



& 



31.10.2011 17:23:01 



Dinicu 




Grigora§ Dinicu 



Dionisie Eclesiarhul 




264 



din Romania, 2004; Premiul Special UCIN 
pentru Filantropica, 2002; Actor de onoare al 
filmului romanesc; Premiul de excelenta - 
UNITER, 1999; Premiul Troia (Portugalia) 
pentru Patul conjugal, 1992; 1975, Premiul 
de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul 
Diplomatul din filmul Prin cenusa imperiului; 
Premiul ACIN pentru Explozia, Felix si Otilia, 
Bariera, Atunci i-am condamnatpe toti la moarte, 
1972; Ordinul Serviciu Credincios in grad 
de Mare Ofiter. 

Dinicu, Grigoras 

(1889, Bucure§ti - 1949, Bucure§ti) 
Compozitor si violonist. A absolvit Con- 
servatorul din Bucuresti ca elev al lui 
D.G. Kiriac. A fost violonist in Orchestra 
Ministerului Instructiunii Publice, concert- 
maistru in Orchestra Filarmonicii, sef de 
orchestra de muzica populara (1906-1946). 
A compus muzica de camera numai pe teme 
de inspiratie populara, pentru vioara si pian, 
cea mai cunoscuta fiind Hora staccato. 

Dinicu, Sile, prenume la na§tere Vasile 
(10.12.1919, Bacau - 7.01.1993, Bucure§ti) 
Dirijor, pianist, orchestrator si compozitor 
de muzica usoara. Seful Orchestrei de 
Estrada a Radioteleviziunii (1959-1986). 
A dirijat Festivalurile de Muzica Usoara de la 
Mamaia (pana in 1986) si Festivalul Cerbul 
de Aur de la Brasov (1968-1971). 

Diomin, Vitali 

(29.11.1935, statia Oloviannaia, Rusia - 
14.02.1997, Chi§inau) 

Regizor de film. Rus ca etnie. A absolvit 
Institutul de Stat de Cultura din Moscova, 
Sectia regie de teatru. A fost regizor la 
Televiziunea din Riga pana in 1962, cand 
a fost invitat la Telefilm Chisinau, de unde 
s-a mutat (1971) la Moldova Film. A lucrat 
deopotriva filme artistice si documentare: 
Autografe, 1964; Cdile albastre ale Moldovei, 
1964; Sub nume fals, 1965; Fericirea nu este 
adusa de cocostdrci, 1965; Pe malul de chihlimbar, 



1966; Al nostru Vanea, 1967; Unul din cei 
multi, 1968; Compozitii festivaliere, 1968: Ion 
Secrier, 1969; Lumina, 1970; Ofiter in rezervd, 
Moldova Film, 1971; Nume salv at , 1972; Casa 
parinteascd, 1973; Nicusor din tribul dificililor, 
1975; Dosar personal, 1976; Usturici, nr.13, 23, 
1976; Anton Zavadschi, 1977; Usturici, nr. 2, 
10, 1977; De aceeasi vdrstd, 1978; Usturici, 
nr. 1-6, 1978; Ivan Peciul, 1979; Usturici, 
nr. 1, 1979; Clevetire, 1980; Rationalizatorul, 
1981; Irigarea terenurilor la sudul Moldovei, 
1983; Intoxicatia si arsurile, 1983; Erbicidele in 
lupta cu buruienile, 1984; Legume albuminoase, 
1986; Atentie: metanolul este otravd, 1987; 
Sdndtatea oamenilor de la sate, 1987. Distins cu 
diploma pentru eel mai bun film-reportaj la 
Festivalul Zonal de Film de la Vilnius, 1966. 
Membru al Uniunii Cineastilor si Uniunii 
Jurnalistilor din Republica Moldova. 

Dionisie Eclesiarhul 

(cca 1759, Pietrari, Valcea - 1820, Craiova) 
Cronicar si caligraf. Invata la Tismana, 
Govora, Hurezi, Episcopia Ramnicului, 
Craiova. In 1786 este chemat la Ramnicu 
Valcea de episcopul Filaret, ca ecleziarh, sa 
scrie condica episcopiei si a metohurilor. 
Din 1788, cu Naum Ramniceanu (ai carui 
bunici se trageau din Jina - Sibiu), il inso- 
teste pe episcopul Filaret in pribegie la Sibiu, 
in Banat, Serbia si Ungaria (Buda). La Ram- 
nic din nou din 1795 (a avut nenumarate 
legaturi cu sibienii). La Bucuresti intre 1806 
si 1808, apoi la manastirea Jitianu, Sadova 
si Craiova si intre 1808 si 1814, 1815. Scrie 
Hronogroful Tdrii Romdnesti de la 1 764 pana la 
1815 (despre suferintele oltenilor de pe urma 
lui Osman Pazvantoglu). Mai scrie: Pomel- 
nicul (condica) Episcopiei Ramnicului 3 vol., 
1786; Condica mdndstirii Bistrita, 1795-1796, 
3 vol.; Pomelnicul mdndstirii Titirecul din Ocnele 
Mari, 1799; Hrisovul mosiei Rutesti-Valcea, 
1814; Condica Arnotei, 2 vol.; Condica mdnds- 
tirii Dintr-un lemn; Condica Govorei; Condica 
Bisericii din Poieni - Valcea, care cuprind un 
imens material documentar. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 264 



^ 



31.10.2011 17:23:01 



Djuvara 




Dionisie Exiguul 



Dionisie Romano 



Dora D'lstria Alexandru George Djuvara 



Dionisie Exiguul 

(-470, Scythia Minor, azi Dobrogea - 
-545, Roma) 

Teolog. Este prezentat de Diodor Cassius ca 
fiind de neam scit. Vorbea latina si greaca. 
Intrat de tanar la calugarie in Scythia Minor, 
plecat apoi la Bizant. De acolo a plecat la 
Roma in 496 si a fost hirotonisit. A lucrat 
la cancelaria papala si a tradus din greaca in 
latina opere dogmatice si vieti de sfinti rasa- 
riteni. Stia astronomie si matematica si era 
folosit pentru calcularea zilelor de Paste. El a 
fixat cronologia erei crestine, luand ca punct 
de plecare nasterea Mantuitorului. A fost 
unul dintre cei care credea in posibilitatea 
pastrarii unitatii lumii crestine. 

Dionisie Lupu 

V. Lupu, Dionisie 

Dionisie Romano 

(26.07.1806, Sali§te, Sibiu - 18.01.1873, Buzau) 
Carturar, traducator. A absolvit Colegiul Sf. 
Sava din Bucuresti. A profesat la Seminarul 
Mitropoliei din Bucuresti. S-a calugarit la 
manastirea Neamt (1823), sprijinit de Eufro- 
sin Poteca si Heliade-Radulescu. Pasoptist. 
A tradus si adaptat manuale. Lucrari: Abete- 
dar romdnesc spre intrebuintarea tinerilor incepd- 
tori, 1834; Abetedar religios, 1835; Culegere de 
intdile cunostinte trebuincioase pentru invdtdtura 
copiilor ce incep a ceti, 1858; Principii generate de 
intelepciune si datoriile tinerilor, 1871. 

Dissescu, Constantin 

(8.08.1854, Slatina - 10.08.1932, Bucure§ti) 
Jurist. A absolvit Stiintele Juridice si Istoria 
la Sorbona. Profesor de drept penal la Uni- 
versitatea din Iasi (1883) si profesor de drept 
public roman la Universitatea din Bucuresti 
(1884). Intre 1909 si 1913 a fost decan al 
Facultatii de Drept din Bucuresti. A fost 
ministru liberal al Justitiei (1899-1900), 
Cultelor si Instructiunii Publice (1906-1907; 
1912-1913). Lucrari: Pdrere asupra reformei 
executiunii silite, 1881; Originea si conditiunea 
proprietdtii in Romania, 1889; Cursul de Drept 



public roman vol. I-II, Dreptul constitutional, 
vol.III - Dreptul administrate, 1890-1892; 
Conditia juridicd a dreptului de farmacie, 1909; 
Les origines du Droit roumain, 1899; Introducere 
la studiul Dreptului constitutional, 1911. 

D'lstria, Dora nume la na§tere Elena Ghica 
(22.01.1828, Bucure§ti - 
11.11.1888, Florenta, Italia) 
Scriitoare romana de origine albaneza, 
de limba franceza si italiana. Vorbea noua 
limbi. Familia Ghica a dat domni fanarioti 
si pe scriitorul Ion Ghica. A studiat la 
Scoala Domneasca, specialitatea elenistica. 
Casatorita cu printul rus Alexandr Koltov 
Masalski, de care se desparte, plecand de la 
Petersburg mai intai in Elvetia, apoi in Italia. 
A calatorit in cele doua Americi. A tradus 
Iliada din greaca in germana la 15 ani, 
publicand-o la Leipzig. Din 1841 stabilita 
la Dresda. Pasoptista. A compus muzica pe 
versurile lui Heliade-Radulescu. Prietena 
cu Edgar Quinet (prin Hermiona, sotia lui, 
nascuta Asachi) si Jules Michelet. A lasat 
peste 120 de scrieri, publicate in mai multe 
limbi: La vie monastique dans Veglise orientale, 
Paris & Geneva, 1855; La Suisse allemande et 
V ascension de Moench, Paris & Geneva, 1856, 
dedicata „To my Romanian brothers"; Les 
femmes en Orient, Zurich, 1860; Albanians 
in Romania. The History of the princely Ghica 
Family during the 1 7th, 18th and 19th centuries, 
Florenta, 1872; Lapoesie des Ottomans, 1877. 
Cetatean de onoare al Atenei si Florentei, 
membru de onoare al Societatii de Arheo- 
logie a Greciei (1960). 

Djuvara, Alexandru George 

(1858, Bucure§ti - 2.02.1913, Bucure§ti) 
S editor. Familie de origine aromana, ramura 
din Tara Romaneasca semnand Djuvara, 
iar cea din Moldova Juvara. Liceul Louis 
le Grand si Dreptul la Paris. Intors in tara, 
este de mai multe ori ministru in guverne 
liberale. A frecventat cenaclul Literatorul al 
lui Al. Macedonski. Lucrari: Versuri, 1882; 
Idealism si naturalism, eseu, 1883. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 265 



^ 



31.10.2011 17:23:01 



Djuvara 




266 



Djuvara, Mircea 

(18/30.05.1886, Bucuresti - 
7.11.1945, Bucuresti) 

Filosof si jurist. Fiu al lui Alexandria George 
Dj. A absolvit Facultatea de Drept si Facul- 
tatea de Litere si Filosofie la Bucuresti. 
A audiat la Paris cursuri de drept, matema- 
tica, fizica, medicina. Profesor la Facultatea 
de Drept a Universitatii din Bucuresti. 
Deputat, vicepresedinte al Camerei Depu- 
tatilor (1933-1936), ministru al Justitiei. 
Lucrari: Dreptul natiunilor, 1915; Teoria gene- 
raid a Dreptului, 3 vol., 1930; Contributii la 
teoria cunoasterii juridice, 1942; Viata lui Kant, 
1 941 . Membru al Asociatiei pentru Studiul 
si Reforma Sociala, devenita Institutul 
Social Roman, al Institutului International 
de Filosofie a Dreptului si de Sociologie 
Juridica din Paris. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1936). 

Djuvara, Neagu 

(31.07.1914, Bucure§ti) 

Diplomat. Origine aromana. Nepot al lui 
Trandafir George Dj. In 1929 pleaca in 
Franta cu familia. A absolvit liceul la Nisa, 
Dreptul si Istoria la Paris. Doctor in Drept 
la Paris. A lucrat la Ministerul de Extene 
din Bucuresti in timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial. Membru al Cabinetului 
Antonescu. Membru al Comitetului Nati- 
onal Roman din exil (al lui Visoianu), a 
antrenat, in cadrul unei retele franco-ame- 
ricano-romane, oameni care erau parasutati 
in Romania. A participat la intemeierea 
Francofoniei (Africa, Niamey). Revenit in 
Romania dupa 1989. Membru fondator al 
Societatii Academice Romane. Lucrari: Civi- 
lisations et bis historiques. Essai d 'etude comparee 
des civilisations, 1975; Les Pays roumains entre 
Orient et Occident. Les Principautes danubiennes 
au debut du XX e siecle, 1989; Bucarest-Paris- 
Niamey et retour, 2004. 

Djuvara, Trandafir George 

pseudonim literarl. Ezneanu 
(6.11.1856, Tecuci - 1935, Paris) 
Scriitor. Frate cu Alexandru George Dj. 
A urmat Literele si Filosofia la Bruxelles, 
Stiintele Politice la Paris. Diplomat, a lucrat 
la Bruxelles, Sofia, Belgrad, Atena. Membru 
fondator al Asociatiei Literare si Artistice 
Internationale cu sediul la Paris (1878). 
Lucrari: Coarde sparte, versuri, 1884; Incercare 
asupra literaturei romane de la origini pdnd in 
zilele noastre, 1884; Bibliografia cestiunii nati- 
onale, 1895; Edgar Quinet filo-roman, 1903; 
Mes missions diplomatiques, Paris, 1930. 




Mircea Djuvara 



Neagu Djuvara 



Do ban, Parascheva 

nume la na§tere Parascheva Morariu 

(6.08.1920, Grebenat, Banatul Sarbesc - 
2002, Varset) 

Profesoara. Sotie a lui Traian D. A absolvit 
Scoala Normala din Craiova si s-a specia- 
lizat la Novi Sad. A fost profesoara la sectia 
romana a liceului din Varset, la Scoala Nor- 
mala din Novi Sad, inspector pentru scolile 
elementare, profesoara la scoala Olga Petrov 
Radisic. A fondat revista Bucuria pionierilor, 
azi Bucuria copiilor a Trustului Libertatea 
din Novi Sad. A tradus si adaptat manu- 
ale de matematica si fizica pentru toate 
clasele scolilor de opt ani, a scris articole 
pentru emanciparea femeilor, este coautor 
al monografiei Societatea Cultural-Artistica 
PetruAlbu (azi Luceafarul) din Varset, a carei 
presedinta a fost. 

Doban, Traian 

(5.10.1920, Voivodint, Banatul Sarbesc - 
3.07.2008, Var§et) 

Scriitor. Sot al Paraschevei D. A absolvit 
liceul la Biserica Alba si Scoala Normala la 
Varset in prima serie (alaturi de Gligor Popi, 
Tudor Milovan, Nicolae Bosioc, Alexandru 
Lupsici, executat de fascisti in 1941), avand 
profesori contractuali veniti din Romania. 
A facut parte din prima generatie de pro- 
fesori formati in comunitatea romaneasca 
din Banatul Sarbesc. A fost invatator la 
Marcovat, Samianas (Barite) si Iabloka de 
langa Pancevo. Voluntar in Armata de Eli- 
berare a Iugoslaviei (1944-1955). A absolvit 
apoi Scoala Superioara de Biologie-Chimie 
la Novi Sad si Facultatea de Matematica si 
Stiinte Naturale a Universitatii din Belgrad. 
A fost profesor la Academia Pedagogica din 
Varset. A fost unul dintre fondatorii Cercu- 
lui Literar Lumina, al revistei Bucuria copiilor, 
al revistei Satul, pe care a si condus-o. A alca- 
tuit manuale de chimie si biologie in limba 
romana si un manual de educatie sanitara. 
Traduce si manuale de fizica si de biologie 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 266 



^ 



31.10.2011 17:23:01 



Dobrin 




pentru clasa a Vll-a destinate comunitatii 
sarbesti din Romania. Scrie numeroase arti- 
cole de critica teatrala, eseuri, articole din 
domeniul culturii si invatamantului. A luat 
parte activa la aparitia Monografiei Scolii 
Normale si Monografiei Academiei Pedagogue 
din Varset, a Monografiei Societdtii Cultu- 
ral- Artistice Luceafarul din Varset, Monografiei 
Voivodintului. A scris si literatura: Pierduti in 
vijelii, roman, 1985, dedicat primei generatii 
de intelectuali romani formati in Banatul 
Sarbesc (cu ajutorul profesorilor contrac- 
tuali veniti din Romania); Mireasma iluziilor, 
versuri, 1989. 

Dobrescu, Dumitru 

(12.03.1927, Bucure§ti) 

Farmacolog. A absolvit Farmacia si Medi- 
cina Generala la Bucuresti. S-a specializat 
in Belgia, Cehoslovacia si SUA. Profesor, 
sef de catedra si decan al Facultatii de Far- 
macie din Bucuresti. Director al Institutului 
pentru Controlul de Stat al Medicamentelor 
si Cercetari Farmaceutice. A realizat, impre- 
una cu P. Ionescu Stoian, reteaua nationala 
de farmaco-vigilenta din Romania, afiliata 
in 1973 la Centrul International ONU. 
Contributia sa cea mai de seama se refera 
la chestiunea asocierii medicamentelor. Este 
coautor al unui nou medicament, Romener, 
ca si autor al Distonocalm, Gerosan, Efilon, 
Parodosan. Lucrari: Farmacodinamie. Curs. 
Lucrari practice de farmacologie; farmacodinamie 
generala. Manual de invatamant programat, 
1972; Asocierea medicamentelor. Incompatibi- 
lity farmacodinamice; farmacoterapie practica, 
1989. Membru al Academiei de Stiinte 
Medicale din Romania, al Academiei Regale 
de Farmacie din Spania, al Academiei Nati- 
onale de Farmacie din Franta. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1992). 

Dobrescu, Emilian 

(22.05.1933, Bucure§ti) 

Economist. A absolvit Facultatea de Econo- 

mie a Universitatii Lomonosov din Moscova. 



Profesor la ASE. A lucrat la Comitetul de 
Stat al Planificarii (presedinte intre 1981 si 
1982). Contributii in domeniul masurarii 
economice. Lucrari: Ritmul cresterii economice, 
1968; Structura economiei romdnesti, 1969; 
Macrociclul economic optimal, 1983; Corelatia 
dintre acumulare si consum r 1971; Mdsurarea 
economica, 1989; Dihotomia real-nominal in 
economia romdneasca, 1997. Membru titular al 
Academiei Romane (1990). 

Dobrescu, Nicolae 

(20.07.1874, Celeiu, azi Tnglobat Tn ora§ul 
Corabia, jud. Olt - 10/23.07.1914, Bucure§ti) 
Istoric. Studii la Seminarul Central din 
Bucuresti (1888-1896), cu diferenta de liceu 
(1898), facultatile de Teologie (licenta 1902) 
si Litere (tot 1902) din Bucuresti; studii de 
specializare in istorie la Universitatea din 
Viena (1902-1905), unde a obtinut docto- 
ratele (1905), echivalate de Facultatea de 
Litere din Bucuresti, apoi la Facultatea de 
Teologie din Cernauti (1905-1906); in acest 
rastimp copiaza numeroase documente 
inedite din arhivele din Viena si Budapesta. 
Profesor suplinitor (1906), agregat definitiv 
(1907), apoi titular (1911) la noua Catedra 
de istoria Bisericii romane de la Facultatea 
de Teologie din Bucuresti. A editat docu- 
mente privitoare la situatia Bisericii din 
Oltenia sub ocupatie austriaca. Lucrari: 
Studii de Istoria Bisericii Romane contemporane, 
1. Istoria Bisericii din Romania (1850-1895), 
1905; Fragmente privitoare la Istoria Biseri- 
cii Romane, Budapesta, 1905; Intemeierea 
mitropoliilor si a celor dintai mdndstiri din 
tard. Contributiuni la Istoria Bisericii Romane, 
1906; Istoria Bisericii Romane din Oltenia in 
timpul ocupatiunii austriece (1716-1739), cu 
220 de acte si fragmente inedite culese din 
arhivele din Viena, 1 906; Documente si registre 
privitoare la Constantin Brancoveanu, 1907 (in 
colaborare cu Constantin Giurescu); Contri- 
butiuni la Istoria Bisericii Romane in secolul al 
XV-Iea, 1907; Episcopul Melchisedec (schita), 
1907; Mitropolitul Andrei Saguna, 1909; 
Istoria Bisericii Romane, sec. XJV-XIX, curs lito- 
grafiat, 1911-1912. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1911). 

Dobrin, Nicolae, porecla Gascanul 
(26.08.1947, Pite§ti - 26.10.2007, Pite§ti) 
Fotbalist si antrenor de fotbal. A debutat 
in Divizia A la Dinamo Pitesti in 1962. 
A jucat 22 de ani la EC. Arges, refuzand sa 
se mute la Dinamo Bucuresti ori Universi- 
tatea Craiova. A jucat 48 de meciuri pentru 
nationala Romaniei si a contribuit la cali- 
ficarea Romaniei la Campionatul Mondial, 
Mexic, 1970. A fost desemnat eel mai bun 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 267 



& 



31.10.2011 17:23:02 



Dobrogeanu-Gherea 




Nicolae Dobrin C. Dobrogeanu-Gherea 



Eugen Doga 




268 



jucator al anilor 1966, 1967, 1971. A jucat 
ultimul tneci in 1983. 

Dobrogeanu-Gherea, Constantin 

nume la na§tere Solomon Katz 
in Ucraina Mi hail Nikitici Kass 

(21.05.1855, Slavianka-Ekaterinoslav, 
azi Tn Ucraina - 7.05.1920, Bucuresti) 
Scriitor si fruntas socialist. A fost unul 
dintre membrii marcanti ai Partidului 
Social Democrat Roman, un critic literar 
prodigios, cunoscut pentru polemica sa cu 
Titu Maiorescu. A obtinut cetatenia romana 
gratie sustinerii exprese a lui Maiorescu, 
atunci prim-ministru. Acesta sustinea ideea 
artei pentru arta, in timp ce Constantin 
Dobrogeanu-Gherea era adeptul teoriei 
artei cu tendinta. L-a cunoscut pe Lev 
Trotki. Prin lucrarea sa, Neoiobdgia, devine 
unul dintre parintii sociologiei din Romania. 
Fiul sau, Alexandru Gherea, este unul dintre 
membrii fondatori ai Partidului Comunist 
Roman. A fost adept al narodnicismului si 
un precursor al samanatorismului, jucand, 
totodata, un rol activ in miscarea popora- 
nista. A detinut in proprietate restaurantul 
garii din Ploiesti. Articolul sau fundamental 
ramane Asupra criticii. Lucrari: Neoiobdgia 
(Studiu economico-sociologic al problemei noastre 
agrare), 1910; Personalitatea si morala in arid; 
Tendentionismul si tezismul in artd; Deceptionis- 
mul in literatura romdnd; Cauza pesimismului in 
literaturd si viatd; Asupra criticii metafizice si celei 
stiintifice; Asupra esteticii metafizice si stiintifice; 
Idealurile sociale si arta; Asupra miscdrii literare 
si stiintifice) Munca creatoare si munca-exercitiu; 
Dl. Panu asupra criticii si literaturii. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1948). 

Dobronravov, Leonid, 

nume la na§tere Leon Donici 
(5.06.1887, Chisinau - 26.05.1926, Paris) 
Dupa mama era din familia lui Alexandru 
Donici. A invatat mai intai la scoala primara, 
apoi a trecut prin clasele scolii duhovnicesti, 
si-a continuat studiile la Seminarul Teologic 



din Chisinau. A locuit la Petersburg pana 
in 1918, fiind prieten cu Kerenski. A plecat 
apoi in Franta. Lucrari: Noul seminar, 1913; 
Apele mici, roman, 1914; Revolutia rusd, stu- 
diu, Bucuresti, 1923. A fost reinhumat la 
Chisinau, gratie insistentelor lui Octavian 
Goga si Nichifor Crainic, in 1943. 

Doga, Eugen 

(1.03.1937, Mocra, Transnistria) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Chisinau. Violoncelist in Orchestra de Stat 
a Radio ului si Televiziunii (1957-1962) din 
Republica Moldova. Profesor la Colegiul 
de Muzica Stefan Neaga din Chisinau 
(1962-1967), membru al Comisiei pentru 
Repertoriu a Ministerului Culturii din 
Republica Moldova. Presedinte al Uniunii 
Compozitorilor. A compus muzica instru- 
mentala, cantate si simfonii, ca si muzica a 
peste 200 de filme. Piesele sale au circulat pe 
tot teritoriul URSS. Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. 

Dogan, Mattei 

(16.10.1920, Bucuresti - 10.10.2010) 
Sociolog. A studiat Sociologia la Bucuresti, 
ca elev al lui Henri Stahl, si a continuat la 
Paris, unde si-a luat doctoratul la Sorbona. 
A ramas in Franta si a lucrat la CNRS. A fost 
profesor de stiinte politice la Universitatea 
din Los Angeles si profesor invitat la Yale 
University, Columbia University, Florenta, 
Tokyo, Smithsonian Institute s.a. Lucrari: 
Analizd statisticd a democratiei parlamentare 
in Romania, 1953; European Politics, 1971; 
Comparing Nations: Concepts, Strategies, Sub- 
stance, 1994; Elites, Crises and the Origins of 
Regimes, 1998. Membru in Consiliul Asoci- 
atiei franceze de Stiinte Politice, presedinte 
al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor 
Politice. In 2001 a creat o fundatie dedicata 
exclusiv stiintelor politice, care-i poarta 
numele. Acolo au aparut Online Anthology of 
Comparative Research, Online Anthology Lite- 
rature as a Mirror of Social Realities si Online 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 268 



^ 



31.10.2011 17:23:02 



Doja 




Matte i Dogan 



Octav Doicescu 



§t. Aug. Doina§ 



Gheorghe Doja 



Anthology of Social Sciences of Religion and 
Agnosticism. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1992). 

Doicescu, Octav 

(8.01.1902, Braila - 10.05.1981, Bucure§ti) 
Arhitect. La sfarsitul anilor 1930 scrie, 
impreuna cu Marcel Iancu si Horia Creanga, 
brosura Cdtre o arhitectura a Bucurestilor, 
o incercare de a prefigura un Bucuresti 
modern care sa pastreze valorile trecutului. 
Concomitent apare revista Simetria, redac- 
tata de el impreuna cu G.M. Cantacuzino, 
Matila Ghica, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, 
Stefan (Fanica) Constantinescu, Mac Con- 
stantinescu. Ultimul numar apare in 1945. 
Revista este singura publicatie a epocii care 
pune problema Orient-Occident in estetica 
vremii sau problema Mitocanului Roman. 
Lucrari de arhitectura: palatul Bancii Nati- 
onale, coordonator de proiect; Fantana Mio- 
rita, Parcul Herastrau (ce include cartierul 
Jianu din fata Parcului Bordei); Restaurantul 
Romanesc de la Baneasa, uzinele Banloc si 
blocul Banloc din Calea Victoriei, numit 
Macul Rosu, Uzinele IAR, Ministerul 
Informatiilor (Str. Onesti), Casa Romana de 
la 'World's Fair', New York, 1939, cartierul 
de vile din parcul Jianu (astazi Primaverii) si 
amenajarea parcurilor Herastrau si Bordei 
impreuna cu inginerul Caranfil, Fantana 
Zodiac din Parcul Carol, casa de la Snagov 
a Regelui Mihai, astazi distrusa, blocul de 
locuinte de pe Stirbei Voda, in fata Con- 
servatorului de muzica, Opera Romana 
(1953) - basoreliefurile sunt opera lui Ion 
Vlad, cartier de locuinte la Baneasa pentru 
personalul aeroportului (la origine fiecare 
casa avea alta culoare), primaria orasului 
Pitesti. Numele sau a fost dat unei strazi 
din cartierul Progresul, din orasul sau natal, 
Braila. Cetatean de onoare al orasului New 
York, 1939, titlu acordat de celebrul primar 
La Guardia. Membru titular (1974) al Aca- 
demiei Romane. Cu prilejul centenarului 
nasterii Ordinul Arhitectilor din Romania 



i-a dezvelit un bust in holul Facultatii de 
Arhitectura din Bucuresti. 

Doinas, §t(efan) Aug(ustin), 

nume la na§tere §tefan Popa 
(25.04.1922, Caporal Alexa, jud. Arad - 
25.05.2002, Bucure§ti) 

Poet. Sot al balerinei Irinel Liciu. A urmat 
Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj, 
neterminata din pricina razboiului. A facut 
parte din Cercul literar de la Sibiu (1943) 
si a semnat Manifestul Crinului Alb. Prieten 
cu Ion Caraion. Dupa o perioada cand a 
profesat in satul natal, a devenit colaborator 
la diverse publicatii literare. Redactor la 
Secolul 20. Senator al Romaniei din partea 
PNTCD (1992-1996). In 1947 a primit 
premiul E. Lovinescu al Editurii Fundatiilor 
Regale pentru volumul in manuscris Alfa- 
bet poetic. A scris lirica de meditatie despre 
conditia umana, timp, arta: Cartea mareelor, 
1964, debut; Omul cu compasul, 1966; Semin- 
tia lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968, Premiul 
Academiei; Alter ego, 1970, Premiul Comi- 
tetului de Stat pentru Cultura si Arta; Papi- 
rus, 1974; Anotimpul discret, 1975, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Alfabet poetic, 1978, 
Premiul Uniunii Scriitorilor; Vdnatoare cu 
soim, 1985; Atlas de sunete fundamentale, 1988; 
Interiorul unui poem, 1990; Arie si ecou, 1992; 
Ndscut in Utopia, 1992; Psalmi, 1997. A tra- 
dus Goethe - Faust, 1982, Premiul Special 
al Uniunii Scriitorilor. A publicat si eseuri: 
Lampa lui Diogene, 1 970; Poezie si modapoetica, 
1972; Orfeu si tentatia realului, 1974; Lectura 
poeziei, 1980; Mdstile adevdrului poetic, 1992. 
Distins cu Premiul I.C. Bratianu al PNL 
pentru intreaga activitate, 2002. Membru al 
Academiei Romane (1992). 

Doja, Gheorghe, Dozsa Gyorgy 

in maghiara, Juraj Doza in slovaca 

(cca 1470, Dalnic, Covasna - 

20.07.1514, Timi§oara) 

Conducator de rascoala. Secui ca etnie (tri- 

buri originare de pe Volga, folosite de Atilla 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 269 



& 



31.10.2011 17:23:02 



Dolanescu 




270 







Ion Dolanescu 



Mihail Dolgan 



ca scuturi vii in fata cavaleriei sale). A condus 
rascoala taraneasca din 1514, care-i poarta 
numele. Papa Leon al X-lea a organizat o 
cruciada antiotomana cu oaste de stransura, 
ulterior anulata. Oastea organizata pentru 
cruciada s-a transformat intr-o oaste de 
rasculati pe teritoriul Ungariei si Transilva- 
niei, sub conducerea sa, pentru egalitate in 
drepturi cu maghiarii. La inceput victorios la 
Cenad si Nadlac, in urma atacului nereusit 
al armatei de iobagi asupra cetatii Timisoara, 
a fost prins la porunca lui loan Zapolya, 
torturat si executat. 

Dolanescu, Ion 

(25.01.1944, Persinari, jud. Dambovita - 
19.03.2009, Bucuresti) 

Interpret de folclor. A debutat ca elev la 
Casa de Cultura din Targoviste. A absolvit 
Scoala de Arta din Bucuresti si a fost solist 
al Ansamblului Ciocarlia al Ministerului de 
Interne. Deputat PRM de Ilfov in legislatura 
2000-2004. Cele mai cunoscute melodii: 
„M-am nascut langa Carpati"; „Gorjule, 
gradina dulce"; „De cand sunt pe-acest 
pamant"; „Mandro, cand ne iubeam noi"; 
„Sa-mi traiasca nevestica"; „Neuitata mea 
Maria"; „Au, lele, vino-ncoa" (duet cu Maria 
Ciobanu); Face-m-as privighetoare (duet cu 
Maria Ciobanu); Pe sub dealul cu izvorul (duet 
cu Maria Ciobanu). 

Dolenga, Lotis 

nume la na§tere Elisabeta Eliade 

(1905, Balti, Basarabia - 1961, Bucuresti) 
Poeta. A copilarit si a studiat in Franta. Si-a 
definitivat studiile in Romania. Si-a legat 
destinul de orasul Balti, unde a functionat, 
pana in 1 940, ca profesoara de limba franceza 
la liceul de fete. A scris in limbile romana si 
franceza. Considerata o Elena Farago basara- 
beana r a colaborat la revistele: Poetul, Moldova 
de la Nistru, Flori de stepa, Itinerar, Bugeacul, 
Viata Basarabiei, Ulndependance roumaine, La 
Roumaine s. a. A inceput sa scrie de la varsta de 
12 ani. A publicat in limba franceza volumele 



Le Luth brise, Uidyle d'un poet, A Vinconu (1 929) . 
In limba romana a publicat versuri in volu- 
mele: Simfonia amurgului, Petale de crizanteme 
(1937), Cartea ultimelor vise (Balti, 1940) r 
Picaturi de tristete (Bucuresti, 1940), Slove de 
jar (Bucuresti, ' 1941), Flori albastre (1942). 
Auto are a romanului In ghearele vulturului 
(1937). Dupa 1945 ramasa la Bucuresti. 

Dolgan, Mihail 

(5.02.1939, Rediu Mare, Basarabia) 
Critic si istoric literar. A absolvit Facultatea 
de Istorie si Filologie a Universitatii de 
Stat din Chisinau (1958-1963). Angajat 
cercetator stiintific la Institutul de Limba si 
Literatura al Academiei de Stiinte a Moldo- 
vei (azi Institutul de Filologie), devine sef al 
Sectorului de literatura romana contempo- 
rana (din 1987), sef al Catedrei de literatura 
romana si teorie literara la Universitatea de 
Stat. Lucrari: Idee si imagine poeticd (debut 
editorial, 1971), Metafora poeticd si semnifica- 
tiile ei in poezia sovieticd moldoveneascd (1974), 
Constiinta civicd a poeziei contemporane (1976), 
Crez si mdiestrie artisticd (1982), Responsabi- 
litatea cuvantului critic (1987), Poezia: adevar 
artistic si angajare sociald (1988), Grigore Vieru, 
adevar atul (2004), Poezia contemporand, mod de 
existenta in metafora si idee (2007) s.a. Detine 
Medalia guvernamentala Mihai Eminescu 
(1996), Premiul Prezidiului Academiei de 
Stiinte a Moldovei (1999), Medalia D. Can- 
temir a aceleiasi institutii (2009). Este mem- 
bru de onoare al Centrului de studii Stefan 
eel Mare si Sfant (Botosani, 2001), membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei (2008). 

Doncev, loan 

(1818, Chisinau - 1885, Chisinau) 
Pedagog. A absolvit Liceul Regional din Chi- 
sinau. A fost profesor de istorie, geografie, 
limba latina si aritmetica la Scoala Judeteana 
din Bender (Tighina). In 1847 a predat limba 
romana la Scoala Judeteana din Chisinau, 
iar intre 1853 si 1865 la Liceul Regional din 
aceeasi localitate. A ocupat, ulterior, functia 
de director al azilului de copii Bals. Manuale: 
Cursul primitiv de limba romana compus pentru 
scolile elementare si 4 clase gimnaziale (1865) si 
Abeceda romana pentru scolile elementare (1865), 
Noutati gramaticale pentru indeletnicirile practice 
si studiul primitiv al limbii romdne (culegere), 
Convorbiri si cuvinte informative ruso-romdne cu 
intrebuintarea literelor rusesti si in text a infor- 
matiilor si cuvintelor romdnesti: pentru convorbiri 
(1867). Acestea sunt primele manuale de 
limba si literatura romana editate in Basa- 
rabia cu litere latine. In conditiile deznati- 
onalizarii metodice a romanilor moldoveni 
activitatea lui loan Doncev a constituit un 
gest de constiinta identitara autentica. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 270 



& 



31.10.2011 17:23:02 



Donici 





Vintila Dongoroz 



Alexandru Donici 




Nicolae Donici 



Dongoroz, Vintila 

(27.03.1893, Tecuci - 18.03.1983, Bucuresti) 
Jurist, avocat. A urmat liceul la Focsani, 
ambele sectii, reala si moderna, obtinand 
doua diplome, in 1912. A studiat Dreptul 
la Universitatea din Bucuresti. Incepand 
din 1915 si pana in 1948 a activat ca avo- 
cat, facand parte din baroul de Ilfov. A fost 
ales de trei ori membru al Consiliului de 
Ordine al Baroului de Ilfov (1927-1934). 
A pledat, intre altele, in procesele fraudelor 
de la inchisori; Milozi; inginer Motas contra 
Societatii de Gaz Metan; fraudelor de la 
Dumbraveni (Spodheim); cazul Gaetan. 
A facut parte din mai multe comisii care au 
elaborat proiectele de Cod penal si Cod de 
procedura penala, avand un rol insemnat 
la intocmirea acestora. A fost director al 
revistei Jurisprudent generald. Profesor la 
Scoala Superioara de Stiinte Administrative 
(1928-1936) din Bucuresti si la Institutul 
Superior de Stiinte Penale' (1930-1936). 
Membru al Partidului National Liberal. 
Lucrari: Despre traficul de influentd, 1922; 
Tratat de Drept si Procedura penala, 5 vol., 
1924-1927; Drept interprovincial penal, 1925; 
Introducere in studiul aprofundat al pdrtii speci- 
als r curs, 1928; Pluralitatea infractorilor, curs, 
1929; Metoda tehnico-juridicd in studiul penal, 
curs, 1929; Abuzul de incredere si escrocheria, 
1930; Amnistia. Caracter. Aplicatiune, 1930; 
Omuciderea prin imprudenta. Concurs de cauze, 
1931; Infractiunile falimentare fata cu legea 
lichiddrii judiciare, 1932; Trddarea si spionajul. 
Conceptul lor, 1933. Membru corespondent 
al Acedemiei Romane (1948, exclus in ace- 
lasi an, repus in drepturi in 1994). 

Donica, Hie 

(1.08.1958, Mateuti, Republica Moldova) 
Agronom. A absolvit Institutul Agricol 
din Chisinau. Cercetator la Institutul de 
Pomicultura al ASM (director stiintific). 
A elaborat bazele fiziologice, agrochimice si 
tehnologice ale culturii intensive a visinului 
in Republica Moldova. Membru al Sectiei 



de Stiinte Agrare a Academiei de Stiinte 
a ASM, membru de onoare al Academiei 
de Stiinte Agricole si Silvice din Romania. 
Presedinte al Asociatiei Producatorilor de 
Fructe din Republica Moldova. Distins cu 
Medalia Dimitrie Cantemir a Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Donici, Alexandru (Alecu) 

(1806, Bezin, azi Donici, Orhei, Basarabia - 
20.10.1866, Piatra Neamt) 
Poet. A facut Liceul Militar la Petersburg si 
a fost locotenent la Ekaterinburg (azi Sver- 
dlovsk). Si- a dat demisia in 1826 si a plecat 
la Iasi, iar in 1 841 la Piatra Neamt, ca magis- 
tral A fost si proprietar de tipografie. Unul 
dintre cei mai buni fabulisti romani. A fost 
influentat de Krilov. A scris Fabule, 1840. 
A tradus din Puskin si Antioh Cantemir. 

Donici, Matei 

(1847, Branesti, jud. Barti, Basarabia - 
26.09.1921, Tighina) 

General. A absolvit Scoala de Cavalerie la 
Tver, Rusia, unde a fost iuncher. Fondator al 
Partidului National Moldovenesc si primul 
lui presedinte. A actionat pentru unirea 
Basarabiei cu Romania in 1918. A scris si 
versuri. 

Donici, Nicolae 

(1/13.09.1874, Petricani, Chisinau - 
1956, Nisa, Franta) 

Astronom originar din Basarabia. Stranepot 
al fabulistului Alexandru D. si stra-strane- 
pot al legislatorului Andronache D., ruda 
a generalului Matei D. si a scriitorului 
Leon D. A absolvit Universitatea Novo- 
rosiisk din Odessa, a locuit si a lucrat la 
Sankt Petersburg, ocupandu-se in mod 
particular de astronomie, colaborand cu cei 
mai importanti astronomi rusi ai timpului: 
F.A. Bredikin,O.A. Baklund, A.A. Belopol- 
skii, S.N. Kostinskii. In 1908 a construit un 
observator astronomic propriu la Dubasarii 
Vechi in Basarabia. Intre 1918 si 1944 a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 271 



& 



31.10.2011 17:23:02 



Dordea 




272 



Toma Dordea Valerian Dorogan 



locuit si lucrat la Dubasarii Vechi si Bucu- 
resti. Din 1 944 locuieste in Franta. Lucreaza 
la Meudon si Nisa. Cercetarile sale astro- 
nomice se refera la astronomia Soarelui, 
cromosferei, planetelor, luminii zodiacale. 
A observat 8 eclipse de Soare in diferite parti 
ale lumii, 8 eclipse de Luna. A stabilit ca 
planeta Mercur nu are atmosfera, a observat 
cometa Halley in anul trecerii la periheliu 
(1910), a cercetat planeta Saturn, a observat 
si masurat lumina zodiacala in Egipt (1 908) 
si in Algeria (1947-1952). Autor a eel putin 
77 de lucrari stiintince: Raport, 1923; Rapport 
sur le Premier congres de VUnion astronomique 
tenu a Rome de 2 au 10 mai 1922 (1923); 
Al patrulea congres al Uniunii Astronomice Inter- 
nationale (1932). Raport, 1923; Observatoire 
dAstronomie Physique, 1924; Sur une methode 
nouvelle ^investigation des phenomenes solaires, 
1924 (si in romana, Chisinau, 1927); Al patru- 
lea congres, 1933. A fost membru al Uniunii 
Internationale pentru studiul Soarelui, al 
Uniunii Internationale Astronomice (din 
1922), al societatilor astronomice din Rusia 
(pana la 1917), Germania si Franta. A fost 
membru al Comitetului Astronomic Roman, 
membru de onoare al Academiei Romane 
din 1922 (exclus in 1948 si repus in drepturi 
din 1991, post-mortem) si Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Coimbra, Portu- 
galia. Observatorul Astronomic al Universi- 
tatii de Stat din Moldova ii poarta numele. 

Dordea, Toma 

(1.01.1921, Bungard, judetul Sibiu) 
Inginer (profil electric). A absolvit Faculta- 
tea de Electromecanica la Timisoara, unde 
a devenit apoi profesor. Lucrari: Tehnica 
mdsurarii marimilor electrice si magnetice, 1963; 
Instalatii electrice de utilizare. Indreptar, 1968; 
Aparate electrice de joasd tensiune. Indreptar, 
1977. Membru al Academiei Romane 
(1994). Incepand din 1994 este presedintele 
filialei Timisoara a Academiei Romane. De 
asemenea, este membru titular al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. 



Dorogan, Valerian V. 

(3.01.1955, Cotiujenii-Mari, Republica Moldova) 
Inginer. A absolvit liceul la Cotiujenii-Mari, 
iar inginerie electronica la Politehnica din 
Chisinau (1977). Doctor habilitat si profesor 
la Universitatea Tehnica a Moldovei, a fost 
sef de laborator, iar in prezent este prorector 
pentru cercetare stiintiflca. A publicat peste 
350 de articole in domeniul micro-opto- 
electronicii si are 23 de brevete de inventie. 
Profesor invitat la Darmstadt (Germania), in 
Franta, Belgia. Medaliat (circa 60 de medalii) 
la Saloanele Internationale de Inventica (Bel- 
gia, Elvetia, Moscova, Iasi, Ucraina, China). 

Dorohov, Lazar (Lazar) 

(13.04.1900, Stavropol, Rusia - 
11.03.1964, Chisinau) 

Biolog. Rus ca etnie. S-a specializat in Rusia 
in fiziologia plantelor si a venit in Basarabia 
in 1939, in contextul in care orasul natal 
fusese cucerit de armatele albgardistilor 
(Anton Denikin). Fondator (1961) si direc- 
tor al Institutului de Fiziologia Plantelor al 
ASM. Membru corespondent si viceprese- 
dinte al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Dosoftei, nume la na§tere Dimitrie Borala 

(26.10.1624, Suceava - 13.12.1693, Zolkiew, 
Polonia, azi Nesterov, Ucraina) 
Carturar. A absolvit Scoala Domneasca la 
Trei Ierarhi, fiind influentat de Varlaam. 
Calugarit la Probota (1648). A fost mitro- 
polit al Moldovei (1671-1674; 1675-1686). 
A facut politica antiturceasca si fllopolona. 
Dupa batalia de la Stanilesti a fugit in 
Polonia cu arhivele de documente ale tarii, 
ajunse apoi la Petersburg (dupa ce Polonia a 
fost luata de rusi. Aflate in prezent la Bibli- 
oteca Saltikov Scedrin sub numele Arhivele 
Polone). A fost excomunicat de patriarhul 
ortodox al Constantinopolului. A inflintat, 
cu sprijinul Patriarhiei din Moscova, o tipo- 
grafle la Trei Ierarhi si a ramas drept creator 
al versului cult prin traducerea Psaltirei pre 
versuri tocmita, Uniew, 1673, prima tradu- 
cere in versuri a acestei lucrari in Rasaritul 
ortodox, pentru care a consultat o editie 
greceasca a Vulgatei si Psaltirea in versuri a lui 
Jan Kochanowski. A mai scris versuri origi- 
nale la sterna Moldovei: Stihuri la luminatul 
herb a Tarii Moldovei, care prefateaza Psaltirea, 
1673, a tradus un fragment din drama Erofile 
a cretanului Chortasis si, pentru prima oara 
in romaneste, Istoriile lui Herodot. 

Dragalina, Corneliu 

(5.02.1887, Caransebes - 11.07.1949, Bucuresti) 
General de corp de armata. Fiu al lui loan 
D. A absolvit Scoala Superioara de Razboi 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 272 



& 



31.10.2011 17:23:02 



Dragnev 




Corneliu Dragalina 



loan Dragalina 



Demir Dragnev 



(artilerie si geniu) si in 1 940 a fost numit la 
comanda Corpului 6, care a intrat pe front 
in octombrie 1941, cand a fortat trecerea 
Donului si a luptat la sud de Stalingrad, 
subordonat Armatei 1 Tancuri. A primit 
Crucea de Fier (cavaler) si Ordinul Mihai 
Viteazul clasa a Il-a. Nu se intelegea cu Ion 
Antonescu. A fost destituit in 1 943 si numit 
guvernator militar al Bucovinei. A ramas in 
aceasta functie pana la trecerea Bucovinei 
sub juris dictie sovietica (martie 1944), dupa 
care a fost pus la dispozitia Ministerului 
de Razboi. Reactivat dupa 23 august 1944, 
a fost numit inspector general al trupelor 
motorizate. Trecut in rezerva in martie 1945. 

Dragalina, loan 

(3.12.1860, Caransebes - 24.10.1916, Bucuresti) 
Comandant militar. Tata al lui Corneliu D. 
A absolvit Academia Militara la Timisoara si 
Viena. In 1887 a trecut granita in Romania 
si a militat pentru unirea Banatului cu tara. 
In 1916 a fost comandantul Diviziei 1 Turnu 
Severin. In acelasi an a primit comanda 
Armatei I si a plecat sa lupte in linia I, fiind 
ranit in luptele pentru cucerirea Orsovei si a 
culoarului Timis. 

Draganov, Boris 

(6/19.07.1920, Tatar Copciac, Basarabia) 
Inginer. Gagauz ca etnie. Frate geaman cu 
Gleb Dragan. Tatal, primar la Comrat, a fost 
deportat in 1941 la Ivdel, dincolo de Ural. 
Mama a fost deportata la Berezova, in par- 
tea de nord a muntilor Ural, apoi trimisa la 
Salehard, dupa care au urmat alte localitati 
ale surghiunului Siberian - Hanti-Mansiisk, 
Tiumen. Despartit de fratele sau, revenit la 
Timisoara, s-a evacuat cu Institutul Flotei 
Maritime din Odessa la Samarkand pentru 
a nu pierde contactul cu parintii depor- 
tati. A inceput Facultatea de Energetica a 
Institutului Politehnic din Samarkand si a 
terminat-o la Odessa. A lucrat la Catedra 
de energie termica a Universitatii de Stiinte 
Agricole din Kiev, unde in 1981 au venit si 



parintii (eliberati in 1956, iar apoi cu domi- 
ciliu fortat in rn. Ungheni). Contributii in 
domeniul hidrodinamicii si al schimbului 
de caldura in medii multifazice; termofizica 
intreprinderilor agricole si a constructiilor; 
optimizarea sistemelor de conservare a 
energiei. Membru al Academiei de Stiinte a 
Ucrainei. 

Dragnev, Demir 

(27.07.1936, Curesnita, Basarabia) 
Istoric. Bulgar ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Istorie a Universitatii de Stat din Chisinau 
(1957). A fost cercetator stiintific, director 
adjunct, sef de sectie, director, sef de sector 
la Institutul de Istorie (specializat in istoria 
Evului Mediu si cea moderna) al ASM. Pro- 
fesor la Universitatea Pedagogica de Stat Ion 
Creanga (din 1992) si la Universitatea de 
Stat din Chisinau (din 1998), redactor-sef 
al Revistei de istorie a Moldovei (1995-2006), 
membru al colegiului de redactie al revistei 
Destin romanesc (din 2006). Lucrari: CenbCKoe 
xo3Mucmeo (fieodanbHou Mondaeuu (1975), 
OnepKU 6HeuiHenoiiumimecKou ucmopuu Mon- 
daeuu do Hanana XIX eeKa (1987, in colabo- 
rare), Tara Moldovei in epoca luminilor (1999), 
Stefan eel Mare si Sfant in contextul epocii sale 
si al posteritatii (2004, in colaborare), Domnii 
Tdrii Moldovei (2005, in colaborare), Mol- 
dova in epoca feudalismului. Documente slavo- 
moldovenesti, vol. I-VI, VIII (1991-1998, in 
colaborare), Documente moldovenesti din secolul 
al XVIII-lea, vol. IX: 1751-1774 (2004, in 
colaborare), vol. X: 1775-1786 (2005, in 
colaborare), vol. XI: 1787-1800 (2008, in 
colaborare), Dictionar de istorie a romdnilor 
(2006, in colaborare) s.a. Autor de manuale 
pentru invatamantul preuniversitar. Parti- 
cipant la foruri stiintifice (Chisinau, Paris, 
Bucuresti, Iasi, Moscova, Varsovia). Lau- 
reat al Premiului de Stat al RSSM (1986) 
si al Premiului ASM (1996). Detinator al 
Medaliei Dimitrie Cantemir a ASM (2001). 
Membru corespondent al ASM (1995). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 273 



& 



31.10.2011 17:23:03 



Dragomir 




Silviu Dragomir 



Mihail Dragomirescu 



Drago§ 




274 



Dragomir, Mihu 

nume la na§tere Mihail C. Dragomirescu 

(24.04.1919, Braila - 9.04.1964, Bucuresti) 
Poet. A facut studii la Academia Comerciala 
din Bucuresti. A fost redactor la Viata romd- 
neascd si redactor-sef la Luceafarul. A scris 
poeme romantice, dominate de sentimentul 
naturii si istoriei, in spirit umanist si ironic: 
Ruga de ateu, adicd vorbe despre ordnduieli si 
cdrmuitori, 1938; Stelele pdcii, 1952, Premiul 
de Stat; Razboiul, 1955, Premiul de Stat; 
Sarpele fantastic, 1965, postum. A tradus 
din K. Simonov, J. Steinbeck, A.S. Puskin, 
H. Wells, E.A. Poe s.a. 

Dragomir, Silviu 

(13.03.1888, Gurasada, Hunedoara - 
23.02.1962, Bucuresti) 

Istoric, om politic. A fost profesor la Univer- 
sitatea din Cluj. A publicat lucrari privind 
indeosebi istoria romanilor din Peninsula 
Balcanica si istoria luptei romanilor din 
Transilvania pentru libertate politica si 
culturala, valoroase sub raport documentar: 
Vlahii si morlacii, 1924; Studii si documente 
privitoare la revolutia romanilor din Transilvania 
in anii 1848-1849, 4 vol., 1944-1946; Vlahii 
din nordul Peninsulei Balcanice in Evul Mediu, 
1959. Membru titular al Academiei Romane 
(1928). 

Dragomirescu, Mihail 

(22.03.1868, Plataresti, Calarasi - 
25.11.1942, Bucuresti) 

Estetician, teoretician si critic literar. 
Urmeaza studiile liceale la Gh. Lazar si la 
Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. A absolvit 
Facultatea de Litere si Filosofie a Univer- 
sitatii din Bucuresti. Devine discipolul 
lui Titu Maiorescu, de care se desparte 
ulterior. In 1895 este numit conferentiar 
de estetica la Universitatea din Bucuresti, 
iar in 1906 - profesor titular la Catedra 
de literatura romana a Facultatii de Litere 
si Filosofie din Bucuresti. Organizeaza 
Seminarul de Literatura, transformat in 



Institutul de Literatura. A condus revistele 
Convorbiri critice, Ritmul vremii, Falanga, in 
paginile carora a combatut, de pe pozitiile 
criticii rationaliste, atat samanatorismul, cat 
si simbolismul si modernismul. Adept al 
esteticii integraliste, considera capodopera 
drept o specie, ingloband in mod rigid arta 
in sfera stiintei. Lucrari: Critica „stiintifica" 
si Eminescu, 1895; Critica dramatica, 1904; 
Teoria poeziei, 1906; Stiinta liter aturii, 1926; 
La science de la litterature, vol. I— III, Paris, 
1928-1929, vol. IV, 1938; Critica - directive 
literare, vol. I, 1927, vol. II, 1928; Integralis- 
mul (dialoguri filosofice) , 1929; Samanatorism, 
poporanism, criticism, 1934; Scrieri critice si 
estetice, editie ingrijita, cu note si comentarii 
de Z. Ornea si Gh. Stroia, 1969. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1938). 

Dragos 

(Tnceputul sec. XIV, Cuhea, Maramures - 
1353, Baia, Moldova) 

Primul voievod al Moldovei (1352-1353). 
A fost instalat de regele Ludovic I al ungu- 
rilor sa alcatuiasca o „marca" (teritoriu de 
protectie a trecatorilor Carpatilor Orientali 
spre Transilvania, in fata navalirilor tatare, 
asa cum la trecatorile Carpatilor Meridio- 
nali au fost pusi secui). A avut capitala la 
Baia (teritoriul cuprindea doar actualele 
judete Suceava, Botosani, Neamt si Iasi). 
A ctitorit la Volovat o biserica de lemn, 
adusa mai apoi de Stefan eel Mare la Putna. 
A avut doi fii: Szas si Gyula, primul urmas 
al lui Dragos la tronul Moldovei, si al doi- 
lea voievod de Maramures. Fiul lui Szas s-a 
numit Bale (numele iranic pentru Bactri- 
ana, cuvant din aceeasi familie cu Balcic, 
Balica, Balcescu, Balcani) si a venit pe tron 
dupa Szas, tot ca vasal al regatului maghiar. 
Revolta pentru independenta a fost starnita 
de Bogdan, cneaz maramuresean, care 1-a 
biruit pe Bale, a retrasat hotarele Moldovei 
si a fondat un voievodat romanesc inde- 
pendent (1359). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 274 



^ 



31.10.2011 17:23:03 



Dragan 



Drago§, Lazar 

(21.11.1930, Ursad, Bihor - 2.04.2009, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit Matematica la 
Universitatea din Bucuresti si a devenit 
profesor al facultatii. Contributii in dome- 
niul mecanicii aplicate, mecanicii fluidelor, 
aerodinamicii s.a. Lucrari: Magnetodinamica 
fluidelor, 1969; Principii ale mecanicii analitice, 
1976; Principii ale mecanicii mediilor continue, 
1983. Membru al Societatii Americane de 
Matematica. Membru titular al Academiei 
Romane (1992). 

Dragu, Teodor 

(1848, Zapodeni, jud. Vaslui - 1925, Bucure§ti) 
Inginer. A studiat la Academia Mihaileana 
din Iasi, apoi la Paris, la Ecole des Arts et 
des Metiers. Este fondator la Societatii 
Politehnice (1881), al carei presedinte 
devine (1915-1919). In 1886 este numit sef 
al Serviciului de ateliere si material rulant 
al CFR. Intre 1880 si 1915 a fost profesor 
de constructii de masini cu aburi la Scoala 
Nationala de Poduri si Sosele. A construit 
mai multe tipuri de locomotive cu aburi 
si a introdus in 1887, pentru trenurile din 
reteaua feroviara romana, sistemul de incal- 
zire cu aburi a trenurilor, sistem asemanator 
cu acela folosit la locomotive. In 1892 a 
introdus mecanismul de franare automata 
cu aer comprimat, sistem Westinghouse. 
A initiat utilizarea in Romania a locomo- 
tivelor care foloseau combustibil lichid si 
a inventat pentru acestea un injector cu 
pacura pentru focarele cazanelor. Sistemul 
a fost perfectionat de englezi dupa Primul 
Razboi Mondial. Lucrari: Locomotivele tender 
si locomotivele cu tender deosebit comparate din 
punct de vedere al aplicatiunilor lor pe cdile 
secundare, in largime normald (1886); Descrip- 
tion des installations et des appareils en usage 
aux chemins defer de Vetat roumain pour Vemploi 
des locomotives (Congresul International de 
Petrol, Bucuresti, 1907). A participat, alaturi 
de Anghel Saligny, la congresele dedicate 
cailor ferate de la St. Petersburg (1892) si 
Washington (1905). 

Draculesti 

Dinastie care a domnit in Tara Romaneasca. 
Era, in fapt, o ramura a dinastiei Basarabilor, 
purceasa de la Mircea eel Batran, mai exact 
de la fiul acestuia, Vlad al II-lea Dracul, tatal 
lui Vlad Tepes. Dracul era o porecla, roma- 
nizare a Ordinului Dragonului, ordin crestin 
secret european de lupta antiotomana fondat 
de Sigismund de Luxemburg, regele Unga- 
riei (francez la origini). Dragonul era simbo- 
lizat ca Uroboros, sarpele primordial care-si 
inghite coada, semn foarte vechi al triburilor 



originare care scapasera de potop (de unde 
semnul acvatic al sarpelui) si recucerisera 
uscatul. Temeiul de existenta al acestei lumi 
vechi care fondase crestinismul facea unita- 
tea ei in lupta cu urmasii civilizatiei calului, 
veniti din centrul Asiei si care migrasera 
spre apus, cucerind si ei acelasi uscat. Din- 
tre aceste triburi faceau parte si neamurile 
turcice carora le apartineau otomanii, adica 
Islamul. In acesti parametri foarte largi 
trebuie intelese cruciadele crestinatatii si 
intregul complex medieval care a generat, 
pana la urma, si fragmentarea dinastiei Basa- 
rabilor. Ei i se mai adauga insa si ingrediente 
locale, care tin de batalia pentru impunerea 
unui anumit tip de crestinism in aria tarilor 
romane: slav (sarbesc sau rusesc) ori grecesc, 
adica originar bizantin, ceea ce conecta, fie si 
pe ocolite, cu bazinul latinitatii. Aceasta era, 
in fapt, constiinta niciodata disparuta a uni- 
tatii vechii Dacii, adica a poporului al carui 
substrat profund atingea origini foarte vechi, 
dar aparuse ca entitate a istoriei numai dupa 
cucerirea romana. Dincolo de toate aceste 
batalii si imperative ale momentului, ceea ce 
incerca sa se defineasca in fundal era chiar 
identitatea nationala a romanilor. V si Basa- 
rab (dinastia), Danesti (dinastia). 

Dragan, Gleb 

(6/19.07.1920, Tatar Copciac, Basarabia) 
Inginer. Gagauz ca etnie. Frate geaman cu 
Boris Draganov. A absolvit liceul la Comrat 
si Tighina. Facultatea de Electromecanica la 
Politehnica din Timisoara cu Magna Cum 
Laude. Specializat in tehnica tensiunilor 
inalte. A lucrat la Centrala de Gaz si Elec- 
tricitate, la Institutul de Studii si Proiectari 
Energetice. Profesor si decan al Facultatii 
de Energetica din Bucuresti. Contributii in 
electrostatica, supratensiuni atmosferice 
si de comutatie. Lucrari: Montarea retelelor 
electrice de distribute, 2 vol., 1949; Tehnica 
tensiunilor inalte, 1954, 1996; Supratensiuni 
atmosferice in instalatii electroenergetice, 1992. 
Presedinte al Comisiei de Energetica a Aca- 
demiei Romane. Membru titular (2004) al 
Academiei Romane, membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. A fost ales 
si membru de onoare al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. 

Dragan, losif Constantin 

(20.06.1917, Lugoj - 

22.08.2008, Palma de Majorca) 

Eseist. A absolvit Dreptul la Bucuresti si 

s-a specializat la Roma. Adept al politicii lui 

Ion Antonescu, membru al Garzii de Fier. 

Ramas in Italia dupa razboi, a intemeiat 

compania Butan Gas. A inflintat un Centru 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 275 



^ 



31.10.2011 17:23:03 




Gleb Dragan 



losif C. Dragan 



Nicolae Draganu 



Vasile Draganel 




276 



de Studii Istorice la Venetia, care se ocupa, 
in principal, de tracologie, ca si de anrmarea 
prioritatilor romanesti in materie de econo- 
mie si cultura. Detine Editura Nagard. Intre 
altele, sustinator al teoriei protocronismului, 
cultivat de cercul Luceafdrului in anii 1980. 
Editeaza European Bulletin (din 1950), Not, 
tracii. A colaborat din 1976 cu Guvernul 
Romaniei, publicand carti si in Romania. 
Dupa 1989 a innintat Universitatea Euro- 
pean;! losif Constantin Dragan la Lugoj, un 
post de televiziune al Universitatii din Cra- 
iova, iar Fundatia losif Constantin Dragan 
a finantat sculptarea, pe fatada versantului 
romanesc al muntelui aflat pe Dunare, la 
Cazane, a efigiei lui Decebal. Lucrari: Noi, 
tracii, 1976; Antonescu. Maresalul Romdniei 
si rdzboaiele de reintregire, vol. I-IV, Venetia, 
Editura Nagard, 1986-1990; Odobleja: apari- 
tia ciberneticii generalizate pe pdmdnt romanesc. 
O evaluare, 1993; Imperiul romano-trac, 2000; 
Prin Europa, 5 vol., 2005. 

Draganu, Nicolae 

(18.02.1884, Zagra, jud. Bistrita-Nasaud - 
18.12.1939, Cluj) 

Filolog, lingvist si istoric literar. Bursier din 
fondurile graniceresti, studiaza filologia 
clasica si limba romana la Universitatea din 
Budapesta. Doctor in filologie romana cu 
teza „Compunerea cuvintelor romanesti" 
(1906). Obtine atestatul in limba si literatura 
latina, greaca si romana, fiind promovat 
profesor ordinar la liceul din Nasaud. Este 
abilitat docent la Universitatea din Cluj 
(1916), iar dupa Marea Unire participa la 
reorganizarea acesteia. Profesor de limba 
si literatura romana veche la Facultatea de 
Litere si Filosofie din Cluj. Face parte din 
colectivul Muzeului Limbii Romane, inte- 
meiat de Sextil Puscariu, la Cluj, in 1919, 
unde participa la elaborarea Dictionarului 
limbii romane. Preocupari de filologie, lexico- 
logie, onomastica, sintaxa si istorie literara. 
Primar al municipiului Cluj intre 1933 si 
1938. Lucrari: Doud manuscripte vechi. Codicele 



Teodorescu si Codicele Martian, 1914; Toponimie 
si istorie, 1928; Romdnii in veacurile IX-XIVpe 
baza toponimiei si a onomasticei, 1933; Histoire 
de la litterature roumaine de Transylvanie des ori- 
gines a la fin du XVIII- 6 Steele, 1938; Morfemele 
romanesti ale complementului in acuzativ si vechi- 
mea lor, 1943; Istoria sintaxei, 1945; Elemente 
de sintaxa a limbii romane, 1945. Membru al 
Academiei Romane (1939). 

Draganel, Vasile 

(10.09.1962, Hogine§ti, Republica Moldova) 
General. A absolvit Institutul Pedagogic 
din Balti, specialitatea limba engleza. Dupa 
satisfacerea serviciului militar s-a inrolat in 
MAI. Sef al Serviciului de Protectie si Paza 
de Stat al Presedintelui Republicii Moldova 
(1994-1997), sef al Serviciului de Protectie 
si Paza de Stat (1997-2001), ministru de 
Interne (2001-2002), plecat prin demisie in 
conditiile in care a refuzat sa actioneze con- 
tra manifestantilor din Piata Marii Adunari 
Nationale. 

Draganescu, Emil 

(18.12.1919, Galati) 

Politician. A absolvit Politehnica (Construc- 
tii de Masini) din Bucuresti. Membru al 
PCR din 1946. Deputat in Marea Adunare 
Nationala, ministru al Constructiilor de 
Masini (1951), vicepresedinte al Comisiei 
Controlului de Stat (1955), ministru al 
Energiei Electrice (1965), vicepresedinte al 
Consiliului de Ministri (1968), a initiat acor- 
durile cu Canada legate de instalarea reac- 
toarelor nucleare de la Cernavoda (1969) si 
construirea barajului si lacului artificial de la 
Vidraru, pe Arges. Membru al Comitetului 
Executiv al Comitetului Central al PCR 
(1969). Viceprim-ministru al guvernului 
(1975-1978), ministru al Sportului (1978), 
al Sportului si Turismului (1979), al Energiei 
Electrice (1969). A facut parte din Comitetul 
Politic Executiv al CC al PCR in echipa lui 
Manea Manescu (prim-ministru) in 1989, 
inlaturata de la putere pe 22 decembrie 
1989. Distins cu Ordinul Muncii (1968). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 276 



^ 



31.10.2011 17:23:03 



Draghici 




Emil Draganescu Mihai Corneliu Draganescu Mariana Dragescu 



Draganescu, Mihai Corneliu 

(6.10.1929, com. Faget, jud. Prahova) 
Inginer, eseist si filosof, specialist in elec- 
tronica. A absolvit Institutul Politehnic 
din Bucuresti (Electronica). A avut con- 
tribute in solutionarea urmatoarelor pro- 
bleme teoretice: influenta sarcinii electrice 
spatiale asupra capacitatilor de conectare 
dintre electrozii tuburilor electronice 
(1953-1960); circuite electronice neliniare 
si influenta nelinearitatii capacitatii dispozi- 
tivelor electronice asupra oscilatorilor elec- 
tronic! (1956-1958); teoria tranzistorului la 
nivele mari de injectie (1960-1962); efecte 
inductive la dispozitive semiconductoare 
(1961-1965); teoria diodei dielectrice (1964- 
1965). A fost profesor la Institutul Politehnic 
din Bucuresti. Lucrari: Circuite cu tranzistori 
(1961) - in colaborare si sub redactia lui 
T. Tanasescu; Electronii la lucru (1961); Procese 
electronice in dispozitive semiconductoare in circuit 
(1962); Electronica corpului solid (1972); Munca 
si economie (1974); Sistem si civilizatie (1976); 
Profunzimile lumii materiale (1979); Precursori 
romdni ai ciberneticii (1979) - in colaborare; 
A doua revolutie industriald (1980); Informatia 
intre practica si fenomen (in volumul Procese 
revolutionare in stiintd si tehnica si dezvoltarea 
societatii, colectia Idei contemporane, 1980). 
Membru (1990) si presedinte al Academiei 
Romane (1990-1994). Sub presedintia sa 
Academia Romana a adoptat un nou sistem 
ortografic al limbii romane (1993). A fost 
ales si membru de onoare al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Dragescu, Mariana 

(1912, Lugoj - 8.06.2007, Bucure§ti) 
Aviatoare. A urmat cursurile Scolii de Pilotaj 
Mircea Cantacuzino de la Baneasa si, odata 
cu obtinerea brevetului, devine una dintre 
primele femei-pilot din tara noastra. A lucrat 
la Aeroclubul Regal al Romaniei, unde 1-a 
cunoscut pe Antoine de Saint-Exupery. In 
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a 
facut parte din Escadrila Alba (panain 1943), 



echipa sanitara formata din femei-pilot, care 
evacua ranitii din zona frontului. 

Draghiceanu, Matei 

(15.05.1844, Targovi§te - 2.05.1939, Bucure§ti) 
Inginer, geolog. Tata al lui Virgil D. A absol- 
vit Scoala de Mine din Paris. Director al 
Scolii de Poduri si Sosele din Bucuresti. In 
1880 a devenit director al minelor statului. 
Ca inspector al salinelor a alcatuit harti 
geologice detaliate si un proiect-lege pentru 
organizarea lor. A alcatuit prima harta a 
solurilor din Romania. A fost preocupat de 
cutremurele de pamant. Lucrari: Cutremurele 
de pamant din Romania si tdrile inconjuratoare, 
1896; Chestiunea apei in capitald, 1898; Studiu 
asupra hidrologiei subterane in Oltenia, 1905; 
Cutdrile hercinice in raport cu seismele, 1934; 
Tectonica seismicd euro-asiatica, 1936. Membru 
de onoare (1933) al Academiei Romane. 

Draghiceanu, Virgil 

(7.05.1879, Targovi§te - 7.12.1964, Bucure§ti) 
Istoric. Fiu al lui Matei D. A absolvit Istoria 
la Universitatea din Bucuresti. A efectuat 
sapaturi arheologice indeosebi la Curtea 
de Arges. A scris despre monumentele din 
aceasta zona si din zona Targovistei. Secretar 
al Comisiunii Monumentelor Istorice din 
Romania. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1926), exclus (1948), repus in 
drepturiin 1990. 

Draghici, Alexandru 

(26.09.1913, Tisau, jud. Buzau - 
16.04.1992, Bucure§ti) 

Om politic. Intrat in PCR ca muncitor la Ate- 
lierele CFR din Bucuresti, ca urmare a marii 
crize economice, in 1930. Arestat in 1935, a 
fost judecat in acelasi proces cu Ana Pauker 
si Gh. Gheorghiu-Dej. Dupa 1944, colabora- 
tor al lui Gh. Gheorghiu-Dej. In 1946 a ajuns 
sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane 
si al Serviciului de Educatie, Propaganda si 
Cultura al Armatei, devenita anexa a Armatei 
Rosii. El este eel care a organizat Securitatea, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 277 



^ 



31.10.2011 17:23:03 



Dragoi 




278 




Sabin V. Dragoi 



Coriolan Dragulescu 



pe baza principiilor NKVD, si a organizat 
viata capitalei dupa dezordinile provocate de 
razboi. Cazut in dizgratie din cauza masurilor 
luate in forta, anchetat chiar de sovietici. Va 
reusi sa scape, aducandu-1, prin tradare, pe 
Imre Nagy, conducatorul revolutiei ungare, 
in Romania, de unde il vor aresta sovieticii. 
Ultima etapa a carierei a fost aceea de direc- 
tor al Editurii Politice, inainte ca aceasta 
functie sa fie preluata de Valter Roman. 

Dragoi, Sabin V. 

(6.06.1894, Seli§te, jud. Arad - 
31.12.1968, Timi§oara) 

Compozitor si folclorist. S-a format ca 
muzicolog studiind la Iasi, Cluj si Praga. 
S-a remarcat in primul rand printr-o bogata 
activitate de folclorist; culegeri precum 303 
colinde cu text si melodie, 360 melodii din Arad si 
Hunedoara poarta semnatura lui. Unul dintre 
initiatorii scolii muzicale romanesti bazate 
pe folclorul taranesc, este creatorul a peste 
100 de lucrari in toate genurile muzicale. 
A o cup at urmatoarele functii in activitatea 
pedagogica si dirijorala: profesor de armo- 
nie r contrapunct si compozitie (1924-1942) 
la Conservatorul Municipal din Timisoara, 
director al aceleiasi institutii (1925-1943), 
director al corurilor barbatesti Doina si 
Banatul din Timisoara (1924-1932), dirijor 
al corului mixt Crai Nou din Timisoara 
(1936-1940), director al Operei Romane 
din Cluj-Timisoara (1940-1944), director 
(1942-1944) la Conservatorul si Institutul 
de Arta din Cluj-Timisoara, profesor de 
armonie, contrapunct si compozitie la 
aceleasi institutii (1943-1944), profesor de 
armonie, contrapunct (1946-1949) si com- 
pozitie (1949-1950) la Conservatorul din 
Timisoara. Intre 1950 si 1964 a fost direc- 
torul Institutului de Folclor din Bucuresti. 
Opera: Napasta, Horia, Pacala, Kir Ianulea, 
Constantin Brdncoveanu. Lucrari simfonice: 
Petrecere populara, Divertisment rustic, Rapsodia 
banateana, Concert pentrupian si orchestra. Dan- 
suri simfonice: Ce aude Murdsul. Miniaturi 



pentru pian: Moderato; Allegreto; Andantino; 
Allegro; Andantino; Andante; Allegro. Muzica de 
film: Mitrea Cocor. Din 1 955 a fost membru 
corespondent al Academiei Romane. 

Dragulescu, Coriolan 

(4.04.1907, Varadia, Cara§-Severin - 
1.06.1977, Bucure§ti) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte din 
Cluj. Profesor la Facultea de Stiinte din Cluj, 
dupa 1945 profesor la Facultatea de Chimie 
Industriala din Timisoara si decanul ei fon- 
dator. Cofondator al Facultatii de Agronomie 
(1945) din Timisoara. Contributii la chimia 
coordinativa si a solventilor neaposi. Lucrari: 
Chimia structurald modernd. Chimia coordinatiei, 
1971 '. Membru de onoare al Societatii de 
Chimie Industriala din Paris. Membru titular 
al Academiei Romane (1963). 

Dragut, Vasile 

(9.01.1929 - 1.11.1987, Bucure§ti) 
Istoric de arta. A inceput studiile la Litere 
si Filosofie la Universitatea din Bucuresti 
(intrerupte), apoi a continuat si absolvit 
Institutul de Arte Plastice. Profesor si rector 
(1976-1987) al Academiei de Arte^ Bucu- 
resti. A coordonat Comisia Centrala de Stat 
a Patrimoniului Cultural National. Membru 
in consiliul de conducere al Departamentu- 
lui Cultelor. A contribuit mult la restaurarea 
monumentelor istorice din Medias, Sibiu, 
despre care a publicat nenumarate studii. 
Este eel care a semnalat chipul lui Mihai 
Viteazul in fresca la biserica din Ocna Sibi- 
ului, restaurata de Constantin Brancoveanu. 
A primit Ordinul Meritul Cultural clasa 
a Ill-a, 1968, Ordinul Muncii clasa a Ill-a, 
1979, Premiul Minerva d'Oro, Roma, al 
Academiei Internationale de Arta si Cultura, 
1985. Membru de onoare al Societatii Elene 
de Arheologie, 1987. Un premiu national 
pentru conservare si restaurare de arta ii 
poarta numele din 2005. 

Dramba, Constantin 

(19.07.1907, Bor§ani, Bacau - 
10.02.1997, Bucure§ti) 

Astronom, matematician. A absolvit Mate- 
matica la Universitatea din Bucuresti si 
si-a luat doctoratul la Sorbona. Astronom 
la Observatorul Astronomic Bucuresti si 
director al lui (1963-1977). Profesor de 
astronomie la Universitatea din Bucuresti. 
Contributii in domeniul analizei ciocnirilor 
de corpuri ceresti. Lucrari: Despre varietatile 
singulare ale sistemelor diferentiale, 1950; Asu- 
pra distributiei traiectoriilor in jurul unui punct 
singular, 1951. Membru al Uniunii Astro- 
nomice Internationale. Membru titular al 
Academiei Romane (1990). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 278 



& 



31.10.2011 17:23:03 



Drue 



r/ 



Vasile Dragut 




Constantin Dramba 



Drimba, Ovidiu 

(09.1919, Marginea, jud. Bihor) 
Istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere 
si Filosofie a Universitatii din Cluj, sectia 
italiana-franceza. Specializare ca profesor 
asociat la Universitatea din Torino. Profesor 
la IATC Bucuresti. Contributii in domeniul 
istoriei teatrului romanesc. Lucrari: Filosofia 
lui Blaga, 1 944; Pagini despre cultura europeana, 
1945; Don Quijote, sensul eroului si semnificatia 
operei, 1955; Ghid de literaturd universald. 
Scriitori, carti, personaje, 1969; Istoria culturii si 
civilizatiei, 4 vol., 1984-1994; Istoria teatrului 
universal, 2000. Distins cu Ordinul Meritul 
Cultural in grad de Comandor. 

Dromichaites/Dromihete 

(sec. Ill T.H.) 

Rege dac. A luptat cu regele Traciei Lisimah 
(la inceput general macedonean al lui Ale- 
xandru Macedon), care voia sa-si extinda 
stapanirea in zona dacica a Scythiei Minor, 
unde erau deja colonii ale Miletului din sec. 
al VT-lea i.H. L-a infrant si 1-a luat prizo- 
nier pe fiul acestuia, Agatocles. S-a sfatuit 
cu marele sau preot, Ceneus, si a pastrat 
prizonierul. In 292 i.H. Lisimah a atacat din 
nou Dacia spre a-si recupera fiul si a pastra 
cetatile dacice deja cucerite. A pierdut din 
nou batalia, iar dacii au recuperat cetatile 
Capidava si Genucla. Herodot descrie 
aceste evenimente. 

Drouhet, Charles 

(1879, Barlad - 8.01.1940, Bucuresti) 
Comparatist. Descendent al unei familii de 
revolutionari francezi refugiata in Moldova. 
A absolvit Literele si Filosofia la Bucuresti. 
Profesor la Universitatea din Bucuresti. 
A scris studii comparatiste: Modelele fran- 
ceze ale teatrului lui Alecsandri, 1913-1914; 
Izvoarele de inspiratie din poezia O fata tdnara 
pepatul mortii a lui Bolintineanu, 1913. A fost 
mentorul comparatistului Basil Munteanu, 
plecat la Paris, prieten cu Paul Hazard. 



Drue, Mircea 

(25.07.1941, Pociumbauti, com. Zaicani, 
plasa Rascani, Basarabia) 
Om politic. A lucrat ca tractorist in Kazah- 
stan. A absolvit Facultatea de Filologie si 
Istorie a Universitatii de Stat din Chisinau 
si Facultatea de Limbi Romanice la Uni- 
versitatea de Stat din Leningrad. Dispecer 
pe Aeroportul Seremetievo din Moscova. 
Specializat in economie la Institutul Ame- 
ricii Latine al Academiei de Stiinte a URSS 
din Moscova si la Facultatea de Economie 
a Universitatii Lomonosov din Moscova. 
Profesor de stiinte administrative la Insti- 
tutul Politehnic din Chisinau. Implicat in 
procesul Usatiuc-Bulgar (cetatean sovietic 
din Moldova care a cerut in 1 970 audienta 
la N. Ceausescu pentru a apara cauza 
independentei Basarabiei si a fost extradat 
si trimis in Siberia), e destituit si trimis la 
Ministerul Industriei Alimentare. Pleaca la 
Moscova in 1975 ca lector la Centrul pen- 
tru probleme administrative al Universitatii 
de Stat Lomonosov si cercetator stiintific 
la sectia Institutului Unional de Cercetare 
Tehnico-economica si Informatie in Elec- 
trotehnica - Informelectro, apoi devine sef 
al sectorului cercetare al Centralei Econo- 
mice Mosstroiplastmass din Moscova si 
redactor stiintific la Institutul Central de 
Cercetare Tehnico-economica si Informatie 
pentru Industria Alimentara din Moscova. 
Termina la serai Facultatea de Psihologie a 
Universitatii de Stat Lomonosov din Mos- 
cova. Din 1981 se afla la Cernauti (Ucraina), 
la filiala Institutului de Automatica din Kiev. 
In 1988 este fondator al Societatii Culturale 
Romane Mihai Eminescu din Cernauti, 
fiind ales in functia de vicepresedinte. In 
aceasta calitate a contribuit la infiintarea 
primei clase cu predare in limba romana din 
Cernauti (initial cu 16 elevi, apoi in 1991 
numarul elevilor a crescut la 60). Deputat 
din partea Frontului Popular din Moldova 
(1990), devine prim-ministru al Moldovei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 279 



^ 



31.10.2011 17:23:04 



Drue 




Vlad Drue Anatol V. Drumea 



Ion Druta Lazar Dubinovschi 




280 



(1990-1991) si in acelasi titnp tnembru 
al guvernului sovietic. In aceasta calitate 
a infiintat primele structuri ale Armatei 
Nationale, Politiei Nationale, Trupelor de 
Carabinieri (dupa modelul italian) si Ser- 
viciilor Speciale de Informatii; a introdus 
limba romana ca limba de predare in scoli, 
licee si universitati; a fondat Academia de 
Studii Economice si Academia Nationala 
de Politie, cu sediul la Chisinau; a contri- 
buit la deschiderea la Chisinau a liceelor 
bilingve roman-francez, roman-spaniol, 
roman-englez, roman-italian, roman-ger- 
man; a contribuit la trimiterea la studii in 
Romania si in alte tari a peste 3 000 de 
studenti, doctoranzi si elevi. Presedinte al 
Frontului Popular Crestin Democrat din 
Moldova (din 1992) si Presedinte al Con- 
siliului National al Reintregirii (Iasi, 1992), 
a fondat Partidul National al Reintregirii, 
absorbit in 1999 de PUNR, Romania. 
Guvernul Adrian Nastase 1-a trimis amba- 
sador in Brazilia. La intoarcere, a devenit 
membru al PRM. Distins cu Medalia Meri- 
tul Civic din Republica Moldova, 1996. 

Drue, Vlad 

(17.10.1948, Pociumbauti, Republica Moldova) 
Regizor. A absolvit Institutul de Arte din 
Chisinau, regie de teatru, si Institutul de 
Cinematografie din Moscova, sectia regie 
de film. A lucrat la Moldova Film, iar din 
2000 si-a creat propriul studio, Media SDB. 
Profesor la Academia de Muzica, Teatru si 
Arte Plastice din Chisinau. A regizat filme 
artistice, dar mai ales documentare si a 
facut cateva roluri de actor: Arta (scenariu 
si regie), 1971; Moldova la Leipzig, 1972; 
Intdlniri pe pamdntul Frantei, 1972; Ion 
Creangd, 1973; Maria Codreanu (scenariu), 
1973; Reintoarcere (regie), 1975; Si-i vesnic 
cdntecul, 1975; Pe Magistrala Baikal- Amur, 
1976; Copilul tdu, 1976; Firul eel viu, 1976; 
Pamdntul meu, 1977; Goblen (scenariu si 
regie), 1978; Tatdl, 1978; Mesterul anonim 
(scenariu si regie), 1979; Ciobanii (scenariu 



si regie), 1980; In astd seard, 1980; Neobosite 
mdinile tale, 1982; Gdgduzii, 1982; Picdtura 
bundtdtii noastre, 1982; Luna lui Cdus, 1984; 
Jocurile copildriei noastre (scenariul si regia 
in colaborare cu M. Chistruga), 1985; 
Haiducul (scenariu), 1985; Moara (scenariu 
si regie), 1985; Corespondentul vostru special 
(actor), 1987; Coboare pacea pe pdmant, 1988; 
Vai, sdrmana turturicd!.., 1988; Goliciune, 
1989; Cursa (actor, regie, montaj), 1989; 
Cheamd-i Doamne, inapoi, 1989; Vive la 
Femme, 1989; Quo Vadis Popule?, 1991/92; 
Crdciunul insdngerat (regie in colaborare 
cu V Gagiu), 1990; Stefan eel Mare, 1990; 
Duminica Mare (scenariu si regie in colabo- 
rare cu M. Chistruga), 1990; Lied Sainciuc 
(scenariu si regie), 1993; Memory Depilation, 
Art, Eromania, 1992; La Moldova, Centrul 
National de Cinematografie; Nea Costache, 
studioul Bucium, 1998; Chisinau, studioul 
Bucium, 1998; Alexandru Cazacu (imagine), 
1 997; Rapsodie chisinduiand (imagine si regie 
ProFilm, 1999; 'Primarul, ProFilm,' 1999; 
Bucuria de a trdi, 2001; Aria, 2005. Premiul 
National al Cinematografiei, 1996. 

Drumea, Anatol(ie) V. 

(14.02.1930, Chi§inau, Basarabia - 
16.06.2010, Chi§inau) 

Fizician. A absolvit Fizica la Universitatea din 
Chisinau. Specializat in fizica Pamantului si 
seismologie. Fondator si director al Institu- 
tului de Geofizica si Geologie al ASM, unde 
s-a alcatuit harta seismica a republicii si se 
finalizeaza harta microseismica a capitalei, 
utila in urbanism. Membru al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Druta, Ion 

(3.09.1928, Horodi§te, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit o scoala de silvicultura. 
Redactor la publicatia Tdranul sovietic. Apoi 
a terminat Scoala de Literatura din Mos- 
cova si s-a stabilit acolo din 1957. Debut 
editorial cu volumul de nuvele La noi in sat, 
1953. Considerat unul dintre cei mai mari 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 280 



^ 



31.10.2011 17:23:04 



Duca 



prozatori din Republica Moldova. Proza sa, 
in linia lui Sadoveanu si Rebreanu, are in 
centrul atentiei satul romanesc etern: Frunze 
de dor, 1957; Povara bunatatii noastre, 1961; 
aparut si in Romania, colectia BPT, 1992; 
Balade din cample, 1963, Premiul de Stat al 
RSS Moldova; Intoarcerea tardnei in pdmdnt, 
1969; Clopotnita, 1973; Biserica Alba, 1983. 
A scris si teatru: Casa mare, 1959; Ultima lund 
de toamnd, 1965, scenariu de film distins cu 
Crucea Sudului la Festivalul International 
de la Mar del Plata, Argentina; Doina, 1968; 
Pdsdrile tineretii noastre, 1972; Horea, 1973; Tot 
ce-avem mai sfdnt, 1974; Cervus divinus, 1977. 
A scris, de asemenea, eseuri: Eminescu, poet 
national, 1970; Pdrnantul, apasivirgulele, 1987. 
In 1988 a primit titlul de Scriitor al Popo- 
rului din RSSM. La Bucuresti i-a aparut 
o selectie cuprinzand Clopotnita, Horodiste, 
Ultima lund de toamnd. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1990). 

Dubinovschi, Lazar 

(1.05.1910, Fale§ti - 1982, Chi§inau) 
Sculptor. Evreu ca etnie. S-a format la 
Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, 
avandu-i drept mentori pe maestrii Dimi- 
trie Paciurea si Oscar Han, apoi la Paris, in 
1929 luand lectii de modelaj de la celebrul 
sculptor Antoine Bourdelle (1861-1929). 
Lucrari: M. Eminescu, D. Cantemir, M. Costin, 
A. Sciusev, O. Dain, toate busturi; sculpturi 
alegorice - Tinerete, Rdscoala; monumente - 
Grigori Kotovski, Strdmbd-Lemne; Portretul 
pictorului Corneliu Baba (1960), Tesdtoarele din 
Tiraspol (1962), Portretul lui Dimitrie Cantemir 
(1973). Membru fondator al Uniunii Artis- 
tilor Plastici din Moldova (1945). A fost 
membru corespondent al Academiei de Arte 
din URSS (1954), Artist al Poporului din 
RSSM (1963), laureat al Premiului de Stat al 
Republicii(1970). 

Dubneac, Felix 

(29.06.1912, Voloave, Basarabia - 
25.12.2008, Detroit) 

Arhimandrit. A absolvit Seminarul Teolo- 
gic la manastirea Cernica, apoi Institutul 
Teologic, Academia de Arte si Facultatea de 
Litere si Filosofie la Bucuresti. A imbracat 
haina monahala la manastirea Rohia. A fost 
inaltat diacon la Cluj, 1939, de episcopul 
Nicolae Colan. Refugiat la manastirea 
Antim si arestat in 1958, in acelasi grup 
cu Vasile Voiculescu si Paul Sterian (sotul 
Margaretei), si condamnat la 15 ani inchi- 
soare. Gratiat in 1964. Din 1968 a fost 
pictor la Arhiepiscopia misionara din SUA. 




I. Gh. Duca Gheorghe Duca (voievod) 



Duca, I. Gh. 

(20.12.1879, Bucure§ti - 29.12.1933, Sinaia) 
Politician liberal. A fost ministru al Educa- 
tiei (1914-1918), ministru al Agriculturii 
(1919-1920), ministru al Afacerilor Externe 
(1922-1926), ministru al Afacerilor Interne 
(1927-1928) si prim-ministru al Roma- 
niei intre 14 noiembrie si 29 decembrie 
1933. In timpul Primului Razboi Mondial 
a fost sustinator al Micii Intelegeri. A fost 
initiatorul organizatiei de copii Cercetasii 
Romaniei. Ca prim-ministru a incercat sa 
lichideze organizatia legionara Garda de Fier 
si a fost asasinat din ordinul lui Corneliu 
Zelea-Codreanu. A lasat o carte de memorii 
despre Primul Razboi Mondial. 

Duca, Gheorghe 

(? - 1685, Polonia) 

Voievod. A fost de trei ori domn al Moldovei 
(1665-1666; 1668-1672; 1678-1684) si o 
data domn al Tarii Romanesti (1673-1678). 
Grec ca etnie, urmas al unei dinastii bizan- 
tine. A fost adus in tara de Vasile Lupu, 
pentru suita lui. Desi acuzat de otomani de 
coruptie, a contractat datorii spre a-si plati 
domnia. Drept care a trebuit sa lupte cu ali- 
anta polono-lituaniana la Kamenet Podolsk, 
fiind inlocuit pentru prima oara de otomani 
cu Stefan Petriceicu. In a doua domnie a pla- 
nuit sa-si extinda influenta asupra Ucrainei, 
devenind hatman al Ucrainei. A luptat alaturi 
de otomani in 1 683 pentru cucerirea Vienei. 
Capturat de polonezi de Craciun in 1684, a 
murit in anul urmator. A construit manas- 
tirea Cetatuia de langa Iasi, al carei staret 
devine, prin traditie, mitropolitul Romaniei. 

Duca, Gheorghe 

(29.02.1952, Copaceni, Republica Moldova) 
Chimist. Sot al Mariei D. A absolvit Facul- 
tatea de Chimie la Universitatea de Stat 
din Moldova. Specializari in diverse centre 
stiintifice internationale (Rusia, Ucraina, 
Italia, Ungaria, SUA, Olanda etc.). Fondator 
si sef al Catedrei de chimie industriala si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 281 



& 



31.10.2011 17:23:04 



Duca 




282 




Gheorghe Duca (chimist) 



tehnologie chimica a Universitatii de Stat 
din Moldova, fondator si director al Cen- 
trului de Cercetari in Domeniul Chimiei 
Aplicate si Ecologice al Universitatii de 
Stat din Moldova (1991-1998), profe'sor si 
decan la Facultatea de Chimie Industrials 
si Ecologica a Univeritatii Libere Internati- 
onale din Moldova, presedinte al Comisiei 
pentru Cultura, Stiinta, Invatamant si Mij- 
loace de Informare in Masa a Parlamentului 
Republicii Moldova (1998-2001), ministru 
al Ecologiei, Constructiilor si Dezvoltarii 
Teritoriului (2001-2004), Presedinte al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (din 2004). 
Presedinte al Comitetului Republican pen- 
tru Decernarea Premiilor pentru Tineret in 
Domeniul Stiintei si Tehnicii (1992-2006). 
Presedinte al Consiliului Stiintinc Speciali- 
zat pentru Confirmarea Titlului de Doctor 
in Stiinte (1994-prezent). Fondator al ONG 
Terra Nostra (1992), fondator (2000) si 
presedinte de onoare al Asociatiei de Cer- 
cetare si Dezvoltare din Moldova. Autor a 
54 de monogram si manuale, 96 de brevete, 
428 de articole stiintince si rezumate in 
domeniile chimiei fizice, chimiei ecologice 
si tehnologiei chimice. Fondator al directiei 
stiintince si Scolii de Chimie Ecologica. 
A pregatit doi doctori habilitati si 12 doc- 
tori in stiinte chimice. Din initiativa lui in 
capitala Republicii Moldova si-au desfasurat 
lucrarile Seminarul International de Chimie 
(1985), patru Simpozioane Internationale de 
Chimie Ecologica (1995, 2002, 2005, 2007), 
Conferinta Internationala a Academiilor 
de Stiinte din Europa de Est si de Sud-Est 
cu tema „Stiinta globala si politicile natio- 
nale: rolul academiilor" (2007), Conferinta 
Internationala a Ministrilor Educatiei si 
Presedintilor Academiilor de Stiinte din 
Europa de Est si de Sud-Est Politici in 
domeniul stiintei si educatiei (2008) si Forumul 
intelectualitatii de creatie si din cercetare din 
tarile CSI (2009). Este laureat al Premiului 
de Stat pentru Tineret in domeniul Stiintei 



si Tehnicii (1983), laureat al Premiului de 
Stat pentru Stiinta, Tehnica si Productie 
(1995, 2000),'Om Emerit in stiinta (1996), 
detinator al ordinului Gloria Muncii (2007), 
Cavaler al Crucii de Comandor al Ordinului 
de Onoare, Polonia (2004), Ordinul Meritul 
Cultural al Romaniei (2006), detinator al 
Premiului Socrate, Oxford, Anglia (2007). 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(2000). Membru de onoare al Academiei 
Romane (2007), Academiei de Stiinte si Arte 
din Muntenegru (2006), Academiei Natio- 
nale din Ucraina (2009) etc. Doctor Honoris 
Causa al multor universitati. Membru al 
Asociatiei Chimistilor din SUA etc. 

Duca, Maria 

(19.06.1956, Sangerei, Republica Moldova) 
Agronom. Sotie a lui Gheorghe D. A absolvit 
Institutul Agricol din Chisinau. Specialized: 
Universitatea Jdanov (Sankt Petersburg, 
Rusia), Universitatea La Sapienza (Roma, 
Italia), Universitatea California Riverside 
(Riverside, SUA). Activitate: profesor, sef de 
catedra (1995-2006) si decan la Facultatea 
de Biologie si Pedologie (2005-2009) a Uni- 
versitatii de Stat din Moldova. Fondator si 
rector (2009) al Universitatii Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Conducator stiintinc a 
8 teze de doctor sustinute si 4 doctoranzi. 
Contributii: genetica si fiziologia vegetala, 
reglarea si autoreglarea cresterii si dezvoltarii 
plantelor, OMG si biosecuritatea. Publicatii: 
in total 236, inclusiv 4 monogram, un 
manual universitar, 2 manuale pentru inva- 
tamantul preuniversitar, peste 20 de ghiduri 
didactico-metodice, 9 brevete de inventii, 
28 articole in reviste internationale etc. 
Mentiuni: laureat al Premiului de Stat pen- 
tru Tineret in domeniul Stiintei si Tehnicii 
din Moldova (1986), Om Emerit in stiinta 
(2006). Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei (2008). 

Duckadam, Helmuth 

(1.04.1959, Semlac, jud. Arad) 
Fotbalist. Si-a inceput cariera jucand la UTA 
Arad, iar din 1 978 la Steaua Bucuresti. A fost 
portarul echipei in finala Cupei Campionilor 
Europei, Sevilla, 1986, reusind sa pareze 
patru lovituri de la 1 1 m, ceea ce a adus ehi- 
pei Cupa, pentru prima oara in istoria ei. In 
prezent presedinte al Clubului Steaua. 

Dudescu, Radu 

(10/23.03.1894, Bucure§ti - 1983, Bucure§ti) 
Arhitect. A absolvit Scoala Superioara de 
Arhitectura din Bucuresti. A lucrat la Casa 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 282 



^ 



31.10.2011 17:23:04 



Dumbraveanu 



W? 





Cs 




Helmuth Duckadam 



Radu Dudescu 



Valeriu Dulgheru 



Muncii CFR, iar din 1922 - la Banca Natio- 
nala a Romaniei, unde a condus Serviciul de 
arhitectura. Presedinte al Fondului Arhitec- 
turii din Uniunea Arhitectilor (1960-1963). 
Ca arhitect a facut proiectul noului palat 
al Bancii Nationale (str. Doamnei) si a 
urmarit finalizarea constructiei chiar in anii 
celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand 
inflatia era galopanta, ca si numeroase alte 
lucrari: locuinte muncitoresti, Cartierul 
Steaua-Bucuresti si statii de cale ferata 
(gari) - Piatra-Olt, Craiova, Galati si Ploiesti 
(1921-1923); sucursale ale Bancii Nati- 
onale - Fagaras, Miercurea-Ciuc, Turnu 
Severin, Tulcea, Focsani, Barlad, Ramnicu 
Sarat, Botosani, Husi, Campulung Moldo- 
venesc, Radauti s.a.; Ministerul de Finante 
(devenit in 1953 sediul CAER); Caminul 
Bancii Nationale, Calea Dorobanti; Mone- 
taria Nationala - Dealul Spirii; Spitalul 
Fundatiei Elias (in colaborare); blocul Tea- 
trului Nottara - bd. Magheru; Monumentul 
Eroilor CFR (arhitectura, in colaborare cu 
Ion Niga); Policlinica CFR din Piata Garii de 
Nord; pavilionul nautic la lacul Floreasca - 
toate la Bucuresti s.a. A primit Ordinul 
Muncii clasa I (1966). 

Dudita, Florea F. 

(12.04.1934, Deje§ti, jud. Olt) 
Inginer. A absolvit Institutul Automecanic la 
Moscova, Facultatea de Mecanica, speciali- 
tatea automobile si tractoare. Specializare in 
Germania. Profesor la Universitatea Transil- 
vania, Brasov. Senator PSDRin Parlamentul 
Romaniei, presedinte al delegatiei Romaniei 
la Consiliul Europei, ambasador al Roma- 
niei in Suedia si Germania (dupa 1989). 
Lucrari: Transmisii cardanice, 1966; Cuplaje 
mobile, 1974; Optimizarea mecanismelor ; 
1987; Mecanisme articulate, 1989. Membru 
de onoare al Societatii Romane de Tehnica 
Robotilor, presedinte al Comitetului tehnic 
al Federatiei Internationale de Teoria Meca- 
nismelor si Masinilor. 



Dulfu, Petre 

(10.03.1856, Tohat, jud. Salaj - 
31.10.1953, Bucure§ti) 

Scriitor „poporal". A absolvit Filosofia la 
Cluj. A cules si a prelucrat in versuri basme 
populare: Ispravile lui Pacala, 1894, Premiul 
Academiei; Gruia lui Novae, 1913; Povestea lui 
Fat-Frumos, 1919; Ion Saracul si alte povesti, 
1923 s.a. A tradus din Euripide: Ifigenia in 
Aulida si Ifigenia in Taurida, Premiul Acade- 
miei Romane. Membru al Societatii Scriito- 
rilor Romani (1911). 

Dulgheru, Valeriu 

(9.03.1956, Carpe§ti, rn. Cahul, 
Republica Moldova) 

Inginer-mecanic, profesor universitar. 
A absolvit Institutul Politehnic din Chisinau 
(1978). Doctor habilitat in stiinte tehnice 
(1995). Interese stiintifice: transmisii pla- 
netare precesionale si sisteme de conversie 
a energiilor regenerabile. Publicatii: circa 
300, brevete de inventii - 160, manuale - 20. 
A publicat serialul „Basarabia rastignita" 
(7 volume). Este un activist de frunte in 
Forumul Democrat al Romanilor si in socie- 
tatea Cultura Cetatenilor. 

Dumbraveanu, Anghel 

nume la na§tere Anghel Bac§i§ 

(21.11.1933, Dobroteasa, jud. Olt) 
Poet. A absolvit Filologia la Timisoara. A fost 
redactor-sef adjunct la revista Orizont. Dupa 
1989 a lucrat la Muzeul Literaturii Romane 
din Bucuresti si a scos, impreuna cu Mircea 
Tomus, revista Rostirea romaneasca (2000). 
Scrie o poezie a integrarii fiintei in ciclul 
elementelor: Fluviile viseaza oceanul, 1961; 
Pamantul si fructele, 1964; Iluminarile marii, 
1967; Oase de cordbii, 1968; Singuratatea amie- 
zii, 1973; Chemarea marilor, 1976; Tematica 
umbrei, 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
lama imperiala, 1986; Cartea retorilor, 1989. 
A facut si exercitiul prozei: Calatorie netermi- 
nata, 1988; Capcane si visuri, 1992. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 283 



^ 



31.10.2011 17:23:04 



Dumitrache 




loan Dumitrache 



Ion Dumitrache Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga 




284 



Dumitrache, loan 

(25.08.1889, Ciora§ti, Rm. Sarat - 
6.03.1977, Bra§ov) 

General de divizie. A absolvit Scoala Supe- 
rioara de Razboi si a comandat Brigada a 
II- a de Munte din cadrul Armatei III. Ranit 
in timpul luptelor din Primul Razboi Mon- 
dial. A luptat in al Doilea Razboi Mondial 
in Bucovina de Nord, la Bug si in batalia 
Marii de Azov. In 1942 a luptat in Crimeea 
(peninsula Taman) si la Rostov pe Don. In 
1944 a fost mutat la comanda Corpului 
de Munte aflat la frontiera cu Ungaria si a 
aparat diverse pozitii din Transilvania. A pri- 
mit Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa 
a Ill-a. In 1947 a fost promovat general de 
corp de armata si trecut in rezerva. A fost 
arestat in 1949 si eliberat in 1950. 

Dumitrache, Ion 

(26.08.1940, Darmane§ti, jud. Arge§) 
Inginer energetician. A absolvit Facultatea 
de Energetica a Politehnicii din Bucuresti. 
Profesor de automatica si rector (2002- 
2004) la Politehnica din Bucuresti. Specia- 
lized la Institutul Politehnic din Worcester 
SUA, Universitatea Tehnica din Magdeburg 
si Dresda, Universitatea Tehnica din Hano- 
vra, Universitatea din Lille, Laboratorul de 
Automatica din Grenoble, Universitatea 
Tehnica din Shefield si Universitatea Teh- 
nica din Bristol. Profesor invitat la Univer- 
sitatea de Stat din Stillwater (SUA), Okla- 
homa State University (SUA), Universitatea 
Tehnica din Bruxelles, Universitatea Teh- 
nica din Darmstadt (Germania), Universita- 
tea Tehnica din Viena, Universitatea de Stat 
Iowa si OSU (SUA). Lucrari: Tehnica regldrii 
automate, Automatizdri electronice, Reglarea 
numericd a proceselor, Optimizdri in automati- 
zari industriale, Intelligent Control of Industrial 
Robots, Introduction in Genetic Algorithms, Retele 
neuronale in identificarea si conducerea proceselor, 
Automatic Control of Biochemical Fermentation 
Process, Some Nonlinear Algorithms Implemen- 
ted on Microcomputer Controller. Membru in 



Comitetul Consultativ al Ministerului de 
Cercetare si Tehnologie (din 1991), mem- 
bru in Consiliul Guvernator al Fundatiei 
Europene de Stiinta (din 2003), membru in 
Consiliul Guvernator al JRC-Comisia Euro- 
peana. Premiul Grigore Moisil al Asociatiei 
pentru Promovarea Invatamantului de 
Informatica Economica pe 2002. Membru 
corespondent al Academiei Romane (2003). 
Membru al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. 

Dumitrescu-Bu§ulenga, Zoe 

(20.08.1920, Bucure§ti - 
5.05.2006, manastirea Varatec, Neamt) 
Critic si istoric literar, eseist. A absolvit 
Scoala Centrala din Bucuresti. Studii muzi- 
cale la Conservatorul Pro-Arte, studii juri- 
dice si filologice (anglo-germanistica, istoria 
artelor). Din 1973 director al Institutului de 
Istorie si Teorie Literara George Calinescu 
din Bucuresti, profesor la Universitatea din 
Bucuresti. Director al Scolii Romane din 
Roma (Accademia di Romania, 1991-1997), 
director al Revistei de istorie si teorie literara si 
al revistei Synthesis. Lucrari: Studii de isto- 
rie a culturii: Ion Creanga, 1963; Eminescu, 
1964; Surorile Bronte, 1967; Sofocle si conditia 
umana, 1974; Eminescu - cultura si creatie, 
1976; Renasterea, umanismul si destinul artelor, 
1975; Eminescu si romantismul german, 1986); 
Eminescu. Viata- Creatie- Cultura, 1989. Stu- 
dii de comparatistica: Renasterea, umanismul 
si dialogul artelor, 1971; Valori si echivalente 
umanistice, excurs critic si comparatist, 1973. 
Memorii: Caietul de la Varatec. Convorbiri 
si cuvinte de fobs, 2007. A primit Premiul 
special al Uniunii Scriitorilor din Romania 
(1986, 1989), Premiul international Herder 
(1988), Premiul Adelaide Ristori (1993), 
Ordine al Merito della Republica Italiana 
in grad de Comandor (1978) si in grad de 
Grande Ufficiale (1996), Ordinul bulgar Sf. 
Metodiu si Chiril (1977), Ordinul Natio- 
nal Pentru Merit in grad de Ofiter (2003). 
Membra in Comitetul Executiv al Asociatiei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 284 



^ 



31.10.2011 17:23:04 



Dumitrescu 




Constantin Ticu Dumitrescu 



Corina Dumitrescu Dumitru Dumitrescu 



Geo Dumitrescu 



Internationale de Literatura Comparata 
(1973-1979), membra a Academiei de Sti- 
inte si Studii Europene din Franta, membra 
la Academia Europaea din Londra (1993). 
Membra a Academiei Romane (1990) si 
vicepresedinte al ei (1990-1994), presedinte 
al Sectiei de filologie si literatura. 

Dumitrescu, Constantin Ticu, nume 
la na§tere Constantin §t. Dumitrescu 

(27.05.1928, Ciumati, jud. Prahova - 
5.12.2008, Bucure§ti) 

Om politic. A inceput Facultatea de Drept 
la Bucuresti, dar a fost exclus ca aderent la 
PNT (din 1947) in 1949, cand a si fost ares- 
tat si a facut inchisoare pana in 1953. A fost 
muncitor pe diverse santiere forestiere din 
tara, fiind chiar decorat ca fruntas in munca. 
Arestat din nou in 1958, a fost condamnat 
la 23 de ani munca silnica, dar gratiat in 
1962. In decembrie 1989 a intrat in sediul 
Comitetului Central al PCR cu revolutio- 
narii si a facut parte din CPUN, senator in 
doua legislature 1992-2000. A fost printre 
fondatorii noului PNT. Si-a retras propriul 
dosar din Arhivele fostei Securitati. A initiat 
Legea deconspirarii Securitatii (LegeaTicu), 
Legea lustratiei, Legea anularii condamnari- 
lor politice din perioada comunista, nici una 
dintre ele tradusa in fapt. A facut parte din 
Consiliul Studierii Arhivelor Securitatii. S-a 
retras din PNTCD in 2003. 

Dumitrescu, Corina 

(1970, Bucure§ti) 

Balerina. A absolvit Liceul de Coregrafie si 
Universitatea de Arta Teatrala si Cinema- 
togranca din Bucuresti. Balerina la Opera 
Nationala din Bucuresti si prim-balerina 
din 1992, invitata permanenta a Teatrului 
de Balet din Belgrad. Turnee in Germania, 
Olanda, Franta, Spania, Anglia, Panama, 
Italia, Coreea de Sud. Roluri in: Don Quijote; 
Giselle; Lacul lebedelor; Baiadera; Spargato- 
rul de nuci; Frumoasa din pddurea adormitd; 
Notre-Dame de Paris; Anna Karenina; Rosu si 



Negru; Sarbatoarea primaverii; Anotimpurile; 
Carmen; Stampe japoneze; Romeo si Julieta; 
Tristan si Isolda; Paquita; Cenusareasa. Distinsa 
cu Premiul de Interpretare al Uniunii Inter- 
pretilor, Coregrafllor si Criticilor Muzicali 
(1994); Premiul de Excelenta al Forumului 
Compozitorilor si Muzicologilor (2000). 

Dumitrescu, Dumitru 

(7.09.1904, Buftea, jud. Ilfov - 
20.09.1984, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Bucuresti 
si, in paralel, Matematica, Dreptul, Lite- 
rele si Filosofia. A absolvit la Paris Ecole 
Normale Superieure si, in paralel, Ecole 
d'Aeronautique, apoi in Germania, la Got- 
tingen, si-a sustinut doctoratul ca inginer de 
aviatie. A lucrat in industria aeronautica din 
Brasov pana in 1944, devenind apoi profesor 
la Institutul Politehnic si la Facultatea de 
Constructii din Bucuresti. A fost profesor 
si la Institutul de Mine si Academia Militara 
Tehnica din Bucuresti. Este fondator al 
scolii moderne de hidraulica din Romania. 
A lucrat pentru amenajarile hidrocentralelor 
de la Paroseni, Bicaz, Sadu, Paulis, Savi- 
nesti. S-a ocupat de optimizarea evacuarii 
apelor mari. A coordonat lucrari de sinteza: 
Manualul inginerului electrotehnician, 2 vol., 
1969-1970; Dictionarul ilustrat de constructii 
englez-romdn, 1981. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1963). 

Dumitrescu, Geo 

prenume la na§tere Gheorghe 
(18.05.1920, Bucure§ti - 28.09.2004, Bucure§ti) 
Poet. A absolvit Literele la Bucuresti. 
A initiat si condus revista Albatros (1941) 
si cercul cu acelasi nume si a fost redactor 
la Almanahul literar, Gazeta literara, redac- 
tor-sef fondator la Romania literara. Secretar 
al PEN Clubului (din 1966). A scris poeme 
anticonformiste, lirica de fronda, antier- 
metica: Aritmetica, 1941, debut; Libertatea 
de a trage cu pusca, 1946, Premiul Fundati- 
ilor Regale pentru tinerii scriitori; Aventuri 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 285 



^ 



31.10.2011 17:23:04 



Dumitrescu 




Gheorghe Dumitrescu 



lancu Dumitrescu 



Hie Dumitrescu 



llinca Dumitrescu 




286 



lirice, 1963, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Jurnal de campanie, 1975; Africa de sub frunte, 
1978; Biliard, 1981 (ed. revizuita 2001); As 
putea sd ardt cum creste iarba, 1989; Cdinele de 
langdpod, 1997. A fost onorat cu mai multe 
distinctii, incununat cu Premiul pentru 
Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor in 
anul 2000. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1993). 

Dumitrescu, Gheorghe 

(15.11.1914, Ote§ani, jud. Valcea - 
20.02.1996, Bucure§ti) 

Compozitor. Frate cu Ion D. si tata al lui 
Tudor D. A studiat la Conservatorul din 
Bucuresti cu Constantin Brailoiu, Dimitrie 
Cuclin, Mihail Jora. Din 1951 profesor al 
Conservatorului. A compus opere, simfonii, 
oratorii, muzica de film. Lucrari: Ion Vodd 
eel Cumplit (drama muzicala pe un text de 
Laurentiu Fulga), 1955; Decebal, tragedie 
muzicala, 1957; Rdscoala, drama muzicala 
inspirata de romanul lui Liviu Rebreanu, 
1959; Fata cu garoafe, opera., 1961. 

Dumitrescu, lancu 

(1944, Sibiu) 

Compozitor. A fost elevul lui Alfred Mendel- 
sohn la Universitatea de Muzica din Bucu- 
resti. Specializare cu Sergiu Celibidache in 
Germania. In 1976 a fondat la Bucuresti 
Ansamblul de Muzica Experimental^ Hype- 
rion, iar in 1997, la Paris, Casa de discuri 
Editions Modernes. Face muzica de avan- 
garda: Cogito/Trompe Voeil, Monades, Pierres 
Sacrees; Medium II si III, Movemur et sumus, 
Aulodie mioriticd. 

Dumitrescu, Hie 

(6.01.1969, Bucure§ti) 

Fotbalist si antrenor de fotbal. A inceput sa 
joace fotbal la echipa Steaua, Bucuresti, de 
la varsta de 8 ani. A intrat in Divizia A in 
1987. Intre 1994-1998 a jucat la Tottenham 
Hotspur, West Ham United, Club America 
din Mexic. Din 2003 a antrenat in Grecia. 



A jucat 62 de meciuri pentru echipa natio- 
nala. A participat la Campionatul Mondial 
(1990,1994,1998). 

Dumitrescu, llinca 

(1952, Bucure§ti) 

Pianista. Fiica a lui Ion D. A absolvit Con- 
servatorul de Stat din Moscova ca eleva a lui 
Stanislav Neuhaus si Iakov Flier. A concer- 
tat in Europa, Asia, SUA, America Latina, 
in orase precum Paris, Tokyo, Copenhaga, 
Berlin, Bonn, Beijing, Ankara, Budapesta, 
Praga, Roma, Bratislava, Sankt Petersburg, 
Stockholm, New Delhi, Bombay, Hanoi, 
Moscova, Havana, Vilnius, Tallinn, Chi- 
sinau, Montevideo, La Paz, Buenos Aires, 
Brasilia, Rio de Janeiro, Madrid etc., in 
importante sali de concerte. Din 1994 si 
directoare a Muzeului Muzicii George 
Enescu din Bucuresti. A predat cursuri de 
maiestrie pianistica (master-class) in Cehia 
(1991-1997), SUA (1997, Iowa), Brazilia 
(1998, Brasilia), India (2001, Bombay), China 
(1980, Nanjing), Vietnam (Hanoi, 2002), 
Japonia (Tokyo, 2002). Este membra de 
onoare a Societatii Intenationale de Muzica 
Contemporana (1993). Membra a Senatului 
Academic la Accademia Internazionale 
d'Arte Moderna - Roma (1997), membra 
de Onoare a Societe Musicale Francaise 
Georges Enesco - Paris (1997). Membra 
a Advisory Board la The George Enescu 
Society of the United States (1999). A primit 
Premiul Uniunii Interpretilor, Coregrafilor 
si Criticilor Muzicali din Romania (1991) si 
Premiul Academiei Romane (1995). 

Dumitrescu, Ion 

(20.05.1913, Ote§ani, jud. Valcea - 
6.09.1996, Bucure§ti) 

Compozitor. Frate cu Gheorghe D. si tata 
al Ilincai D. A studiat la Conservatorul 
din Bucuresti cu Alfonso Castaldi, Mihail 
Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brailoiu, 
George Breazul, Ionel Perlea. A devenit pro- 
fesor la Conservator. Presedinte al Uniunii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 286 



^ 



31.10.2011 17:23:05 



Dumitrescu 




Ion Dumitrescu 



Petre Dumitrescu 



Sorin Dumitrescu 



Silvia Dumitrescu-Timica 



Compozitorilor (1954-1977). A cotnpus 
muzica pentru teatru si film, muzica de 
camera si corala. Lucrari: Sonata in La major 
pentru plan, Suita in stil vechi pentru viola si 
pian r Sonatina pentru pian r Doud piese pentru 
pian (Ursul, Caprita), Cvartet de coarde nr. 1 in 
Do major, o sonata pentru pian, un concert 
pentru orchestra de coarde, doua simfonii 
(1955, 1967). A fost distins cu Premiul de 
compozitie Paul Ciuntu (1940), Premiul de 
Stat (1949, 1954), a primit titlul de Maestru 
Emerit al Artei (1954), Premiul Academiei 
Romane (1957), Ordinul Meritul Cultural 
(1966), titlul de Profesor Universitar Eme- 
rit (1970), Ordinul Steaua R. S. Romania 
clasa I (1973), titlul de membru corespon- 
dent al Institut de France - Academie de 
Beaux Arts din Paris (1977) si al Academiei 
Tiberina din Roma (1981). Marele Premiu 
al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor 
din Romania. 

Dumitrescu, Petre 

(18.02.1882, com. Dobridor, jud. Dolj - 
12.01.1950, Bucure§ti) 

General de armata. Genist. A absolvit 
Scoala Superioara de Razboi din Bucuresti 
si a fost maior in timpul Primului Razboi 
Mondial. In perioada interbelica a fost 
atasat militar la Paris si Bruxelles. In 1940 
i s-a incredintat comanda Armatei I, iar in 
1941 a preluat Armata III pe care a con- 
dus-o toata perioada razboiului antisovie- 
tic. Aceasta armata a eliberat Bucovina de 
Nord, a traversat Basarabia, a fortat Nistrul, 
a trecut si de Nipru si a luat parte la batalia 
Marii de Azov. A fost al doliea ofiter roman 
care a primit Crucea de cavaler dupa Ion 
Antonescu. A primit Ordinul Mihai Vitea- 
zul clasa a Ill-a. A participat la batalia de la 
Stalingrad si a inceput retragerea in 1943. 
A fost trecut in rezerva la trei saptamani 
dupa actul de la 23 august 1944. A fost 
acuzat de crime de razboi, dar ele n-au fost 
dovedite. N-a fost arestat. 



Dumitrescu, Sorin 

(18.03.1946, Bucure§ti) 

Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
din Bucuresti. Discipol al lui Corneliu 
Baba. Influentat la inceput de expresionism, 
a exprimat apoi valorile mistice, secrete 
ale artei. A intemeiat Fundatia si Editura 
Anastasia, a initiat si este curatorul Galeriei 
Catacomba. Lucrari: O arheologie vizuala 
a creativitatii si stilisticii bizantine (Biserici 
Coloana, Ruina, Pas). Membru corespondent 
al Academiei Romane (2006). 

Dumitrescu, Tudor 

(6.12.1957, Bucure§ti - 4.03.1977, Bucure§ti) 
Muzician. Fiu al lui Gheorghe D. A studiat 
pianul in familie si a concertat de la 14 ani, 
cu mare succes de public, apreciat in mod 
deosebit de Cella Delavrancea. A compus 
4 lieduri pe versuri de Blaga si versuri populare 
eschimose, voce si pian, 1982. A murit in marele 
cutremur din 1977. 

Dumitrescu-lasi, Constantin 

(25.02.1849, la§i - 16.04.1925, Turnu Severin) 
Estetician. A absolvit Literele si Filosofia 
la Iasi si a studiat Filosofia la Berlin si 
Leipzig. Profesor la Universitatea din Iasi 
si din Bucuresti, rector al Univeristatii din 
Bucuresti, director al Bibliotecii Universi- 
tare din Bucuresti. A contribuit la reforma 
invatamantului mediu si superior din 1898. 
A fost influentat de pozitivism si evolutio- 
nism. A scris studii de sociologie literara 
in romana si germana: Der Schonheitsbegriff 
(Conceptul defrumos), 1895. 

Dumitrescu-Timica, Silvia 

(29.10.1902, Craiova - 1.08.1999, Bucure§ti) 
Actrita de teatru si film. Sotie a actorului 
G(h)eorg(h)e Timica. A absolvit Academia 
de Teatru din Bucuresti. Si-a inceput cari- 
era la Teatrul Ventura, iar din 1947 pana la 
90 de ani a fost actrita a Teatrului National 
din Bucuresti. A jucat teatru timp de 75 ani. 
A jucat si intr-un numar mic de filme, in 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 287 



^ 



31.10.2011 17:23:05 



Dumitriu 




288 




Tudor Dumitrescu 



Petru Dumitriu 



special de televiziune. Roluri in filme: 
Odessa in flacari (1942), alaturi de sotul ei; 
Badaranii (1960); Furtuna (1960); Scorpia 
(1973) -film TV. 

Dumitriu, Petru 

(8.05.1924, Bazia§, jud. Cara§ Severin - 
6.04.2002, Metz, Franta) 
Prozator. A inceput Filosofia la Bucuresti 
si a continuat la Miinchen (neterminata). 
Redactor la diverse publicatii literare r seful 
revistei Viata romdneascd, director fondator 
al Editurii de Stat pentru Literatura si Arta 
si al seriei noi a colectiei Biblioteca pentru 
Toti. Stabilit in Germania in 1960 (primul 
val al emigratiei din Est generat de razboiul 
rece, cam odata cu regizorul Vaida, cu Ion 
Milos), apoi in Franta in 1988. Debutul 
sau r Euridice • 8 proze, 1947, a fost remar- 
cat de G. Calinescu, Petru Comarnescu 
si I. Negoitescu. Bijuterii de familie, 1949, 
nuvela, ia Premiul de Stat si se face dupa 
ea un film. A publicat eseuri: Despre viata si 
cdrti, 1954, unde traseaza programul literar 
al perioadei postbelice, transcris in proza, 
mai apoi, stralucit, de Marin Preda. Devine 
cunoscut cu nuvela Noptile din iunie, 1951, 
Premiul de Stat, si romanul Pas area furtunii, 
1954 (o replica la Europolis de Jean Bart, 
cenzurat sever in toate cele cinci editii care 
au aparut), Premiul de Stat, si mai ales prin 
Cronicd de familie, 1955, extinsa in editia din 
1957 la un secol de istorie romaneasca, 

2 000 de pagini, peste 400 de personaje. 
Continuarea ei, Colectia de memorii, biogra- 
fii si autobiografii contemporane, care duce 
evenimentele istoriei romanesti pana in 
1954, lasata in manuscris la fuga din tara a 
autorului, a fost recuperata si publicata de 
Ecaterina Taralunga in editia de Opere alese, 

3 vol. (2005). A continuat sa scrie proza cu 
accentuata tenta ideatica si dupa plecarea 
din tara: Rendez vous au Jugement dernier 
(Intdlnire lajudecata de apoi), 1961; Incognito, 
1962; L 'Extreme Occident (Extremul Occident), 
1964; Les Inities (Initiatii), 1966; Le Sourire 



sarde (Surdsul sard), 1967; L 'Homme auxyeux 
gris (Omul cu ochi cenusii), 1968-1969. Franta 
i-a refuzat cetatenia in urma denuntului 
facut de Mircea Eliade catre Gallimard, la 
sugestia Monicai Lovinescu, dupa date 
primite de la Comitetul National Roman al 
lui Visoianu, ca a fost trimis de comunisti 
spre a fragmenta emigratia romana. Martu- 
risirea a fost facuta, cu regretele de rigoare, 
chiar de Cristinel Eliade (Mircea Eliade i-a 
fost coleg de facultate la Bucuresti, ambii 
elevii lui Nae Ionescu), lui Ion Caraion, 
care a publicat-o in memoriile sale, iar 
scrisorile incriminatoare ale lui Visoianu 
au fost publicate de Radu Florescu in 
SUA (revista Culisele politicii" , 2002, San 
Francisco). N-a scris nimic vreme de un 
deceniu, continuand apoi, putin inainte, 
dar mai ales dupa trecerea la catolicism 
(1984) cu o proza a sperantei de mantuire: 
Au Dieu inconnu (Dumnezeului necunoscut, 
autobiografie spirituala), 1979; Zero ou le 
point du depart (Zero sau punctul de plecare), 
1981; Walkie-talkie: marcher vers Dieu, parler 
a Dieu (Walkie-talkie: sa mergi spre Dumnezeu, 
sd-i vorbesti lui Dumnezeu), 1983; /<? n'ai autre 
bonheur que toi (N-am altd fericire decdt pe 
tine), 1984. Romanele La Liberte (1983) si 
LaMoisson (Secerisul), 1989, ca si povestirile 
Mon semblable, monfrere - (Semenul meu, fra- 
tele meu), 1983; Les amours singuliers (Iubiri 
fara seaman), 1990 regasesc coordonatele de 
baza ale creatiei mai de tinerete si atesta o 
identificare a biografiei de fapt cu biografia 
de creatie. Este eel mai important prozator 
pe care 1-a avut Romania veacului XX. 
A primit de doua ori Ordinul Muncii clasa 
a Il-a. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1993). Lucian Pintilie a facut 
filmul Un unforgettable summer (O vara de 
neuitat, 1994) dupa Cronicd de familie, cu 
distributee internationala. 

Dunca-$chiau, Constanta nume la na§tere 

Constanta Dunca, maritata §chiau, 

a semnat §/' cu pseudonimul Camille d'Alb 

(16.02.1843, Boto§ani - 1923, Bucure§ti) 
Scriitoare. A absolvit College de France si 
s-a specializat in pedagogie la Viena. Femi- 
nista, a obtinut de la ALL Cuza acordul 
pentru infiintarea unei scoli pentru fete, a 
organizat Scoala Centrala de fete din Bucu- 
resti, unde a fost profesoara. A facut parte 
din cercul Convorbirilor literare. A fost una 
dintre primele scriitoare feministe la noi. 
Lucrari: Elena (in franceza), roman, 1862; 
Omul negru, 1863; Fiicele poporului, 1864, 
premiata de ALL Cuza; Martira inimei, 1870; 
Feminismul in Romania, 1904. A tradus din 
Malherbe, Ossian, Puskin. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 288 



^ 



31.10.2011 17:23:05 



Dutu 



Dutescu, Dan 

(22.10.1918, Bucure§ti - 26.09.1992, Bucure§ti) 
Traducator, lingvist. A facut parte din orga- 
nizatia Amicii Statelor Unite (1926-1941; 
1945-1947), alaturi de Petru Comarnescu, 
Dimitrie Gusti, Ion Caraion. Profesor 
la Facultatea de Engleza, Universitatea 
din Bucuresti. Dupa 1989 coordonator 
al lucrarilor Editurii Teora, specialitatea 
engleza. A facut o serie impresionanta de 
dictionare romano-engleze, pentru uzul 
elevilor si al specialistilor, pe diverse dome- 
nii. A scris Engleza fdrd profesor (cu Leon 
Levitki), Umor englezesc, a tradus 108 poeti 
in Romanian Poems, 1982; Rudyard Kipling - 
Cartea junglei; John Elsom - Impreund cu 
Shakespeare, 1994, postum. Retroversiuni 
din Ion Alexandru - Poems; Ana Blandiana, 
Maria Banus - Demon in Brackets (Demon 
intre paranteze) , 1994, postum. 



Dutu, Alexandru 

(2.09.1928, Bucure§ti - 17.01.1999, Bucure§ti) 
Comparatist. Absolvent al Facultatii de 
Litere si Filosofie, ca si al Teologiei, la Bucu- 
resti. Cercetator si apoi director (1963-1997) 
al Institutului de Studii Sud-Est Europene 
si profesor la Universitatea din Bucuresti. 
Creatorul scolii romanesti de istoria ideilor 
si mentalitatilor. A scris studii comparatiste: 
Ecouri iberice si hispano-americane in Romania, 
1959; Shakespeare in Romania, 1964; Coordo- 
nate ale culturii romanesti in secolul al XVIII-lea 
(1700-1821), 1968; Sintezd si originalitate in 
cultura romdnd (1650-1848), 1972; Umanistii 
romdni si cultura europeand, 1974, Premiul 
Academiei; Cultura romdnd in civilizatia euro- 
peand modernd, 1978; Literatura comparatd si 
istoria mentalitatilor, 1982; Ideea de Europa si 
evolutia constructiei europene, 1999. 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONA 



dictAK.indd 289 



^ 



31.10.2011 17:23:05 



E 




Economu, Virgil S. 

(21.11.1896, Banat - 1978, Bucure§ti) 
Agronom. A absolvit Agronomia la Mont- 
pellier. A organizat Statiunea de Ameliorare 
a Plantelor de la Cenad, aclimatizand soiuri 
salbatice ori aduse din strainatate pentru 
cresterea productiei autohtone de grau si 
porumb, pe care le-a inscris in Registrul 
genealogic al Institutului de Cercetari Agro- 
nomice al Romaniei. A fost ministru adjunct 
al Agriculturii, dar, mai presus de orice, a 
pretuit fotbalul. A reorganizat Federatia 
Romana de Fotbal dupa 1947. A fost antre- 
nor al echipei nationale (1939-1940; 1941- 
1942; 1946-1947) si presedinte al FRF pana 
in 1957. Din 1962 a fost director al primului 
Centru National pentru Copii si Tineret din 
tara, care pregatea si selectiona viitorii fotba- 
listi. Este considerat eel mai mare teoretician 
al fotbalului: Fotbal - probleme de tacticd injocul 
modern, 1964; Sistemul cu patru fundasi, 1965; 
Fotbal de la Mexic la Miinchen, 1 972. 

Edeleanu, Lazar 

(1.09.1864, Bucure§ti - 7.04.1941, Bucure§ti) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
Sectia chimie, la Universitatea din Bucu- 
resti. Cu prilejul lucrului la teza de doctorat 
a descoperit substanta numita benzedrina, 
cu efect stimulator pentru sistemul nervos. 
A fost invitat in Marea Britanie si s-a speci- 
alizat la Woolwich. A fost profesor de chimie 
organica la Facultatea de Stiinte a Univer- 
sitatii din Bucuresti si din 1896 director 
al Laboratorului de Chimie din Serviciul 
Minelor, iar in 1906 - seful Laboratorului 
de Chimie al Institutului Geologic (infi- 
intat in acel an) si in acelasi timp director 
al rafinariei Vega. In anul urmator, 1907, 
face parte din comitetul de organizare al 
Congresului Petrolului de la Bucuresti. 
A inventat metoda de rafinare a petrolului 
cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv 
(procedeul Edeleanu). A fost un pionier al 
petrochimiei, sustinand folosirea titeiului 
ca materie prima pentru obtinerea de noi 
materiale. A creat una dintre primele unitati 



de fabricare a uleiurilor prin distilare in vid r 
devenind prin aceasta un pionier al tehnolo- 
giei vidului. Lucrari: Studiul petrolului roman. 
Proprietati fizice si tehnice, 1907, in colaborare 
cu I. Tanasescu. 

Eftimiu, Victor 

(24.01.1889, Boboshtice sau Bobo§ita, 
Macedonia - 27.11.1971, Bucure§ti) 
Scriitor. Aroman. Sot al actritei Agepsina 
Macri. Se stabileste in Romania in 1905. 
Calatoreste mult, mai ales in Franta. A fost 
director al Teatrului National din Bucuresti 
(1920-1921; 1930; 1944-1945). A scris 
versuri, proza, teatru, publicistica, in total 
aproximativ o suta de volume. A introdus 
teatrul poetic la noi (dupa modelul lui Fede- 
rico Garcia Lorca in literatura spaniola). 
Piesele de teatru au fost grupate de autor 
in sapte cicluri: legende romanesti, tragedii 
antice, drame medievale, tragi-comedii 
taranesti, comedii provinciale, satire bucu- 
restene, piese cu subiecte „de peste hotare". 
Cele mai cunoscute sunt: Insir-te margarite, 
1911; Cocosul negru, 1913; Ringala, 1915; 
Prometeu, 1920. Ca poet era clasicizant, 
cultivand, spre batranete, mai ales sonetul: 
Oda limbei romdne, 1957, volum antologic. 
Proza nu atinge nivelul teatrului si poeziei: 
Dragomima, 1930, roman-foileton, si nici 
memorialistica: Amintiri si polemici • Oameni 
de teatru, 1965. A mai scris literatura pen- 
tru copii si a tradus din Sofocle, Puskin. 
Presedinte al Societatii Scriitorilor Romani 
(1944-1948) si presedinte de onoare al 
Uniunii Scritorilor (din 1972), presedinte al 
sectiei romane a PEN Clubului, membru al 
Academiei Romane (1948), erou al Muncii 
Socialiste. 

Egunov, Alexandru 

nume la na§tere\ Alexandr Egunov 

(6.10.1824, Chi§inau - 15.03.1897, Chi§inau) 
Statistician. Rus ca etnie. A absolvit Dreptul 
la Universitatea din Moscova. Este fonda- 
torul statisticii ca disciplina in Basarabia. 
A condus Comitetul Statistic al Basarabiei. 
Lucrari: EeccapaScKuu cmamucmunecKuu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 290 



^ 



31.10.2011 17:23:05 



Eliade 




d 



^ 



Virgil S. Economu 



Victor Eftimiu Emanuel Elenescu 



KOMumem. 3anucKU, 3 vol., 1864, 1867, 
1868, Culegere de legi locale civile ale Basa- 
rabiei r 1869 (unde sunt incluse Hexabiblul 
lui Armenopol si Codul Donici); Beccapa6cKan 
zy6epHun e 1870-75 zz. YlepeneHb naceneHHUx 
mecm, 1878. 

Elenescu, Emanuel 

(8.03.1911, Piatra Neamt - 
17.06.2003, Bucuresti) 

Dirijor. A absolvit Conservatorul la Iasi. 
A fost dirijor al Corului Academic Radio si 
al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii 
Romane. Lucrari: Rapsodia Romdnd pentru 
vioardsi orchestra. Uniunea Criticilor Muzicali 
i-a oferit Diploma de Excelenta si Medalia 
Comemorativa a Centenarului Ionel Perlea. 
Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler. 

Eleutheriade, Micaela 

(17.06.1900, Bucuresti - 1982, Bucuresti) 
Pictorita. Descendenta in linie materna 
din familia lui Gh. Tattarescu. A studiat la 
Scoala de Belle Arte din Bucuresti cu Cecilia 
Cutescu-Storck, Dimitrie Mirea si Ipolit 
Strambu. Premiul Salonului Oficial, Bucu- 
resti, 1936. A pictat la Balcic si in Dobrogea, 
dar si in Italia si Franta, mai ales peisaje. 

Eli Lotar 

nume la na§tere: Ion N. Teodorescu 

(30.01.1905, Paris - 10.05.1969, Paris) 
Fotograf de arta. Fiu nelegitim al lui Tudor 
Arghezi cu Zissu Constanta, recunoscut de 
poet. A absolvit liceul la Bucuresti si a plecat 
la Paris in 1924, naturalizandu-se francez. 
A fost unul dintre cei mai buni fotografi de 
arta francezi ai perioadei 1927-1932, ca si 
Brassai, plecat tot din Romania. A colaborat 
cu Georges Bataille pentru Documents, volum 
referitor la abatoarele de la Villette, a facut 
impreuna cu Jacques Prevert filmul Aubervil- 
liers, 1945, a fost operatorul lui Bunuel pen- 
tru filmul Los Hurdes. Giacomo Giacometti 
i-a sculptat trei busturi, aflate la Muzeul de 
Arta Moderna din Paris. 



Eliade, Mircea 

(9.03.1907, Bucuresti - 22.04.1986, Chicago) 
Scriitor, fllosof si istoric al religiilor. Devine 
elev al Colegiului Spiru Haret, fiind coleg 
cu Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre 
Viforeanu, Constantin Noica si Barbu 
Brezianu. Este interesat de stiintele naturii 
si de chimie, de ocultism, studiaza lucrarile 
lui Vasile Conta, Marcus Aurelius si Epic- 
tet, citeste lucrari de istorie si in special pe 
Nicolae Iorga si B.-P. Hasdeu. S-a inscris la 
Facultatea de Filosofle din Bucuresti, fiind 
coleg cu Petru Dumitriu. Desi parerile 
posteritatii sunt impartite, Nae Ionescu, 
profesorul sau, a avut meritul de necon- 
testat de a-1 fl sprijinit. Obtinand o bursa 
particular;!, incepe sa studieze limba san- 
scrita si yoga cu Surendranath Dasgupta, 
in India, Calcutta. Intors la Bucuresti, isi da 
doctoratul in nlosofie cu o dizertatie despre 
yoga. In 1933 capata mare popularitate 
romanul Maitreyi, bazat pe experienta din 
India si pe date autobiograflce. Intre 1932 
si 1 943 publica mai multe volume de proza 
literara, eseuri si lucrari stiintiflce. De la 
mijlocul anilor '30, Eliade a imbratisat 
ideologia miscarii legionare, in cadrul careia 
devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a 
manifestat in mai multe articole pe care le-a 
scris pentru diferite publicatii, printre care 
si ziarul oficial al miscarii, Buna Vestire, dar 
si prin campania electorala pentru alegerile 
din decembrie 1937. Dupa razboi se stabi- 
leste intai in Franta, apoi, dupa incidentul 
legat de cererea cetateniei franceze de catre 
Petru Dumitriu, se stabileste la Chicago, ca 
profesor de istorie comparata a religiilor la 
Universitatea Loyola. Naturalizat cetatean 
american in 1966, a fost profesor la Uni- 
versitatea din Chicago din 1957, titular al 
catedrei Sewell L. Avery din 1962, onorat 
cu titlul de Distinguished Service Professor. 
Autor a 30 de volume stiintiflce, opere lite- 
rare si eseuri filosofice traduse in 18 limbi 
si a circa 1 200 de articole si recenzii cu 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 291 



& 



31.10.2011 17:23:05 



Eliade 




o tematica extrem de variata, foarte bine 
documentate. Reputatia sa creste cu fiecare 
an si cu fiecare noua lucrare aparuta, devine 
membru al unor institutii ilustre, primeste 
mai multe titluri de Doctor Honoris Causa. 
Opere stiintifice - Yoga: Essai sur les origines 
de la mystique indienne (1936), Cosmologie 
si alchimie babiloniand (1937), Comentarii 
la legenda mesterului Manole (1943), Traite 
d'histoire des religions (1949), Le Sacre et le Pro- 
fane (1956), Aspects du my the (1963), Le my the 
de Veternel retour (1969), Le Chamanisme et les 
Techniques archaiques de Vextase (1974). Opere 
literare - Maitreyi (1933), Intoarcerea din rai 
(1934), Huliganii (1935), Domnisoara Christina 
(1936), Nunta in cer (1938), Pe strada Man- 
tuleasa (1968), La tigdnci (1969), Noaptea de 
Sdnziene (1971), Bdtrdnul si birocratul (1974), 
Romanul adolescentului miop. Alte lucrari in 
limba romana - Romanul adolescentului miop, 
scris in 1927, publicat de Mircea Handoca 
abia in anul 1989; Gaudeamus, 1929, aparut 
2004. Lucrarile publicate in limbi straine: Os 
Romenos, latinos do Oriente, 1943; Yoga, 1936 
(teza de doctorat); Tehnici ale Yoga, 1948; Yoga. 
Nemurire si libertate, 1954; Fdurari si alchimisti, 
1956. Opere memorialistice - Jurnal, doua 
volume (versiunea in limba romana a fost 
restabilita de Mircea Handoca pornind 
direct de la manuscris), Memorii, doua 
volume, 1991; Jurnal portughez si alte scrieri, 
2006; Incercarea labirintului, 2000. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1990). 

Eliade, Pompiliu 

(13.04.1869, Bucure§ti - 24.05.1914, Bucure§ti) 
Istoric literar, comparatist. A absolvit Lite- 
rele la Bucuresti. Specializare la Ecole 
Normale Superieure, Paris. Profesor la Uni- 
versitatea din Bucuresti, director general al 
teatrelor (1908). A scris studii comparatiste, 
de istoria literaturii universale si de teorie 
literara: De I 'influence francaise sur V esprit 
public en Roumanie (Despre influenta francezd 
asupra spiritului public in Romania, 1895); 
Histoire de V esprit public en Roumanie au 
dix-neuvieme siecle (Istoria spiritului public in 
Romania in veacul al noudsprezecelea) , 3 vol., 
1905-1914; Filosofia lui La Fontaine, 1901; 
Cu privire la Maurice Maeterlinck, 1912; Ce 
este literatura? Conditiunile si limitele acestei 
arte, 1903, curs. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1912). 

Elian, Alexandru 

(27.10.1910, Bucure§ti - 7.01.1998, Bucure§ti) 
Istoric. A urmat scoala primara si cursurile 
liceului Spiru Haret. In cadrul universitatii 
bucurestene studiaza istoria si filosofia, 
devenind licentiat in ambele discipline in 
1932. In perioada 1932-1934 studiaza la 



Paris, ca membru al Scolii Romane de la 
Fontenay aux Roses. Intors in tara, isi incepe 
activitatea didactica si stiintifica intr-o insti- 
tute a Bisericii, functionand in anul scolar 
1935-1936 ca profesor suplinitor de latina si 
franceza la Seminarul Central din Bucuresti. 
In toamna anului 1936 este numit asistent 
la Catedra de bizantinologie de la Facultatea 
de Litere (1936-1940) si bibliotecar la Bibli- 
oteca Academiei Romane, sectia manuscrise 
(1936-1956). Din 1937 functioneaza si ca 
profesor de paleografie greaca la Scoala 
Superioara de Arhivistica din Bucuresti, 
unde va activa pana in 1948, fiind apoi 
transferat la Facultatea de Istorie, ca profesor 
titular de bizantinologie, unde ramane pana 
la desfiintarea acestei catedre, in 1952. In 
perioada 1956-1968 a fost sef de sector, iar 
mai apoi sef de sectie la Institutul de Istorie 
al Academiei Romane. Incepand din septem- 
brie 1956, la invitatia patriarhului Justinian, 
care infiinteaza in mod special, la Institutul 
Teologic Universitar din Bucuresti, Catedra 
de bizantinologie, va preda timp de aproape 
doua decenii (pana in 1975), cursuri despre 
istoria si spiritualitatea bizantina. Lucrari 
publicate (singur sau in colaborare): Moldova 
si Bizantul in secolul al XV-lea; Pontes historiae 
daco-romana; Cultura moldoveneascd in timpul lui 
Stefan eel Mare, 1964; Byzance et les Roumains 
a la fin du Moyen-Age; Legdturile Mitropoliei 
Ungrovlahiei cu Patriarhia din Constantinopol si 
cu celelalte biserici ortodoxe. In martie 1991 a 
fost ales membru al Academiei Romane. 

Elias, Jacques 

(1844, Bucure§ti - 14.05.1923, Bucure§ti) 
Bancher, mosier si industrias. S-a nas- 
cut intr-o familie evreiasca de rit spaniol 
(sefard), tatal sau numindu-se Menahem 
H. Elias, nume pe care il poarta si Fundatia 
Elias. Nu se cunosc prea multe date biogra- 
fice despre persoana sa. Din testament aflam 
ca a avut un frate care a murit la Viena, ca 
nu a fost niciodata casatorit si ca nu a avut 
copii. A fost un important om de afaceri, 
proprietar de fabrici de zahar (este consi- 
derat a fi creatorul industriei de zahar din 
Romania prin infiintarea fabricii de zahar 
din Sascut), bancher (fiind presedintele si 
proprietarul Bancii Generale Romane) si 
industrias. In cei aproape 80 de ani de viata 
a reusit sa stranga o mare avere, detinand 
mosii de mii de hectare, ferme agricole, 
imobile in tara si in strainatate (9 imobile 
la Viena, spre exemplu, precum si la Ber- 
lin, Roma si Paris), 2 hoteluri in Bucuresti 
(Continental si Patria), 2 mine de mercur in 
Dalmatia, fabrici si milioane de lei in acti- 
uni la New York, Bruxelles, Londra, Praga, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 292 



& 



31.10.2011 17:23:05 



Eminescu 




Micaela Eleutheriade 



Jacques Elias 



Mihai Eminescu 



Belgrad, Viena, Berlin etc. Totul a fost lasat 
testamentar Academiei Romane, in 1923. La 
inmormantarea lui a participat intreg guver- 
nul din acele timpuri. Nicolae Iorga a scris 
cuvinte memorabile. A fost sfetnicul regelui 
Carol I. Deoarece evreilor din Romania nu 
li s-a acordat dreptul de a fi cetateni romani 
pana la Primul Razboi Mondial, aceasta 
acordandu-se individual, cu aprobarea Par- 
lamentului, Jacques Elias a fost ,,impaman- 
tenit" in anul 1880, printr-o procedura de 
urgenta, la cererea regelui Carol I. Conform 
dorintei sale, Academia Romana a innintat o 
fundatie de cultura nationala si de asistenta 
publica, intreaga avere urmand sa fie con- 
sacrata „promovarii culturii din Romania, 
alinarii boalelor saracilor nostri, incurajarii 
elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor 
nobile. Si aceasta fara deosebire de origine, 
pentru toti cei care merita sa fie ajutati". Tes- 
tamentul sau prevedea acordarea de finantari 
pentru urmatoarele obiective: „In special va 
avea obligatiunea de a construi si intretine 
la Bucuresti un spital de eel putin 100 de 
paturi in conditiunile cele mai moderne... In 
acest spital se vor primi bolnavi de ambele 
sexe, israeliti si de orice alta credinta; se vor 
da consultatii si medicamente gratuite". 
Dezvoltarea institutiilor de cultura; constru- 
irea de scoli „pentru elevi israeliti si de orice 
alta credinta si de cantine scolare; acordarea 
anuala de premii si burse pentru copiii saraci; 
acordarea de fonduri pentru Universitatea 
Carol I, pentru Facultatea de Medicina din 
Bucuresti, multor alte spitale si leagane pen- 
tru copii; acordarea de donatii templelor si 
scolilor evreiesti de rit spaniol din Bucuresti 
si Viena". Ca marturie a gratitudinii pentru 
serviciile aduse ca „proprietar si bancher" 
sau ca „intemeietor al industriei zaharului", 
regele Carol I i-a acordat numeroase titluri 
de onoare, ordine si medalii: titlul de cavaler 
si de ofiter al Ordinului Steaua Romaniei 
(in 1889 si 1901); titlul de ofiter si coman- 
dor al Ordinului Coroana Romaniei (in 
1891, respectiv in 1909); Medalia Meritul 



Comercial si Industrial clasa I-a (in 1913) 
etc. Ales post-mortem membru al Academiei 
Romane(1993). 

Eliescu, Grigore 

(25.01.1898, Bucure§ti - 26.08.1975, Bucure§ti) 
Entomolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Bucuresti si s-a perfectionat la Miinchen. 
A fost profesor la Catedra de botanica si 
zoologie forestiera a Facultatii de Silvicul- 
tura din Bucuresti. A condus Muzeul Silvic 
(1 922) si Casa Autonoma a Padurilor Statului 
(1930-1933). Fondator al Laboratorului de 
Protectia Plantelor (1933) si sef al lui. A con- 
dus Sectia de ecologie animala la Institutul de 
Biologie din Bucuresti. Contributii la cerceta- 
rea dinamicii populatiilor de insecte. Lucrari: 
Dusmanii padurilor, 1946; Principalele animate 
vatamatoare padurilor, recunoasterea si combaterea 
lor, 1949; Gandacii de frunza si combaterea lor, 
1954. Membru de onoare al Academiei de 
Stiinte Agricole si Silvice. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1948). 

Elisabeta de Wied 

V. Hohenzollern, Elisabeta de 

Eminescu, Mihai 

nume la na§tere Eminovici Mihai 

(15.01.1850, lpote§ti, jud. Boto§ani - 
15.06.1889, Bucure§ti) 

Poet. Studii de filosofie, fara licenta, la Viena 
(1869-1872) si Berlin (1872-1874). Director 
al Bibliotecii Centrale din Iasi, revizor scolar, 
ziarist. Membru marcant al Societatii Juni- 
mea, remarcat ca poet de Titu Maiorescu, 
acela care i-a preluat manuscrisele si le-a 
predat Academiei Romane. Eminescu i-a 
adus la cenaclu pe Ion Creanga, loan Slavici 
si I.L. Caragiale. A modernizat limba literara 
si a deschis orizonturi noi literaturii si culturii 
romane, infaptuind o sinteza originala intre 
spiritualitatea romaneasca si marile directii 
ale culturii europene. El marcheaza aparitia 
conceptului de scriitor profesionist, ridicat 
prin forta talentului sau, fara alta avere decat 
aceea a creatiei sale. A scris lirica de dragoste 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 293 



& 



31.10.2011 17:23:05 



Emmanuel 




si sociala, incepand sub inraurirea pasoptista 
si evoluand spre romantism. Istoria, exis- 
tenta, iubirea, lupta, moartea fac obiectul 
versurilor sale in poeme precutn: „Venere 
si Madona", „Epigonii", „Imparat si pro- 
letary „Memento Mori", „Scrisorile I-III". 
Romanul poetic postum Geniu pustiu contu- 
reaza chipul razvratitului: profet si demon. 
A fost influentat de mitologia romaneasca 
si balcanica, de vechile culturi orientale, de 
romanticii germani, de filosofia lui Schopen- 
hauer in poeme si scrieri in proza ca: „Stri- 
goii", „Sarmanul Dionis", „Fat-Frumos din 
Lacrima", „Floare albastra", „Luceafarul" - 
capodopera sa poetica. A mai lasat proiecte 
dramatice (teatru istoric), a cules folclor. 
A fost un polemist acerb si un bun gazetar 
de orientare junimista (conservatoare, a 
lucrat la ziarul Timpul in perioada sa bucu- 
resteana). A avut o contribute decisiva la 
reorientarea culturii romane dinspre Orient 
spre Occident. In timpul vietii i-a aparut un 
singur volum: Poesii, 1884. Editia completa 
de Opere, 16 vol. (1939-1989), a fost lucrata 
de Perpessicius (vol. I-VI, antume) si un 
colectiv coordonat de Dimitrie Vatamaniuc, 
din care au facut parte Petru Cretia, Marin 
Bucur (vol. VII-XVT, postume) s.a. A fost 
tradus in foarte multe limbi. Exegeze despre: 
G. Calinescu - Opera lui Eminescu, 5 vol. 
(1934-1936); D. Popovici - Eminescu in critica 
si istoria literard romdnd (curs litografiat); Rosa 
del Conte - Eminescu o del assoluto, 1962; 
Allain Guillermou - La genese interieure des 
poesies d'Eminescu, 1963; Ladislau Galdi - Sti- 
lul poetic al lui Eminescu, 1964. Este considerat 
eel mai important poet al romanilor, simbo- 
lul spiritualitatii romanesti. Regina Elisabeta 
(Carmen Sylva) 1-a recompensat cu Ordinul 
Bene Merenti, refuzat de poet. Membru de 
onoare post-mortem al Academiei (1948). 
Romanii il considera eel mai important poet 
national si nici un fel de contestare pronun- 
tata de-a lungul vremii n-a putut schimba 
acest lucru. 

Emmanuel, David 

(31.01.1854, Bucure§ti - 4.02.1941, Bucure§ti) 
Matematician. Evreu ca etnie. Este conside- 
rat intemeietor al scolii matematice moderne 
in tara noastra. In 1879 isi ia doctoratul la 
Sorbona cu teza „Etude des integrales 
abeliennes de troisieme espace", devenind 
astfel al doilea roman doctor in matematici 
la Sorbona (primul fiind Spiru Haret). Si-a 
crestinat, conform legislatiei in vigoare, 
pentru a putea ocupa un post universitar. 
A fost presedintele primului Congres de 
matematica desfasurat in Romania (1929, 
Cluj). Biroul Congresului 1-a avut presedinte 



de onoare, presedinti (multi fosti student! ai 
sai): Gh. Titeica, D. Pompeiu si I. Ionescu, 
iar secretar-general, P. Sergescu. Lucrarile 
s-au desfasurat pe patru sectiuni: Algebra 
si Analiza (prezidata de S. Stoilow si Const. 
Popoviciu), Geometrie (prezidata de S. Sani- 
elevici), Matematici aplicate (prezidata de 
Em. Filipescu, Th. Angheluta si A. Maior), 
Istoria si didactica matematicii (prezidata de 
G. Bratu, G. Iuga si O. Onicescu). In 1882 
a devenit profesor de algebra superioara si 
de teoria functiilor la Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Bucuresti. Aid, in 1888, a 
tinut primele cursuri de teoria grupurilor si 
teoria lui Galois. A avut un rol important in 
introducerea in Romania a studiului mate- 
maticilor moderne si in abordarea riguroasa 
a acestora. A fost membru al Academiei 
Romane (1936). 

Enachescu, Efrem, prenume la na§tere loan 
(21.05.1893, Zavoieni, com. Maciuca, 
jud. Valcea - 5.12.1968, Cernica) 
Mitropolit al Basarabiei. Calugarit la manas- 
tirea Stanisoara, devenit ieromonah la 
manastirea Cozia. A absolvit Facultatea de 
Teologie din Bucuresti. Specializare la Mont- 
pellier (1928-1930). Exarh al manastirilor 
din Arhiepiscopia Bucurestilor. Loctiitor 
de arhiepiscop al Chisinaului (1938-1943). 
Mitropolit al Basarabiei (1943-1944), in care 
calitate a creat o comisie speciala pentru 
intocmirea unui martirolog al Bisericii Basa- 
rabiei in legatura cu preotii ucisi de sovietici 
in al Doilea Razboi Mondial. El insusi a fost 
silit sa se refugieze la Internatul Teologie din 
Bucuresti (1947-1948), fiind apoi staret la 
manastirea Cernica. Lucrari: Privire generald 
asupra monahismului crestin, 2 vol., 1933- 
1 934; Pe urmele strdmosilor, 1 938; Mdrturisitori 
de dupd gratii. A murit in detentie. 

Enescu, George 

(19.08.1881, Liveni, Boto§ani - 4.05.1955, Paris) 
Compozitor, violonist, pedagog, pianist si 
dirijor. Este considerat eel mai important 
muzician roman. A inceput sa cante la vioara 
la varsta de 4 ani; la varsta de 5 ani apare in 
primul sau concert si incepe studii de com- 
pozitie sub indrumarea lui Eduard Caudella. 
Intre 1888 si 1894 studiaza la Conservatorul 
din Viena, avand ca profesori, printre altii, 
pe Joseph Hellmesberger (vioara) si Robert 
Fuchs (compozitie). Se incadreaza rapid in 
viata muzicala a Vienei, concertele sale in 
care interpreteaza compozitii de Johannes 
Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, 
Felix Mendelssohn-Bartholdy entuziasmand 
presa si publicul, desi avea doar 12 ani. 
Dupa absolvirea Conservatorului din Viena 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 294 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



Enescu 




David Emmanuel 



Efrem Enachescu 



George Enescu 



loan M. Enescu 



cu Medalia de Argint isi continua studiile la 
Conservatorul din Paris (1895-1899) sub 
indrumarea lui Armand Marsick (vioara), 
Andre Gedalge (contrapunct), Jules Mas- 
senet si Gabriel Faure (compozitie). In 
ziua de 6 februarie 1898 isi face debutul in 
calitate de compozitor in cadrul Concer- 
telor Colonne din Paris cu suita simfonica 
opus 1 Poema Romdna. In acelasi an incepe 
sa dirijeze concerte la Bucuresti si sa dea 
recitaluri de vioara. Lucrari: Rapsodii Romdne 
(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestra 
(1903), Simfonia nr. 1 (1905), Sapte Cdntece pe 
versuri de Clement Marot (1908). Activitatea sa 
muzicala alterneaza intre Bucuresti si Paris, 
intreprinde turnee in mai multe tari euro- 
pene, avand parteneri prestigiosi ca Alfredo 
Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, 
Richard Strauss. In timpul Primului Razboi 
Mondial ramane in Bucuresti, dirijeaza 
Simfonia a IX- a de Ludwig van Beethoven 
(pentru prima data in auditie integrala in 
Romania), compozitii de Hector Berlioz, 
Claude Debussy, Richard Wagner, precum si 
creatiile proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita 
pentru orchestra nr. 2 (1915). In acelasi an are 
loc prima editie a Concursului de compozi- 
tie George Enescu. Dupa razboi isi continua 
activitatea impartita intre Romania si Franta. 
De neuitat au ramas interpretarea Poemului 
pentru vioara si orchestra de Ernest Chausson 
si a Sonatelor si Partitelor pentru vioara solo 
de Johann Sebastian Bach. Face mai multe 
calatorii in Statele Unite ale Americii, unde a 
dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) si 
New York (1938). Activitatea lui pedagogica 
capata de asemenea o importanta conside- 
rabila. Printre elevii sai se numara violonistii 
Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumi- 
aux si Yehudi Menuhin. In 1921-1931 a 
lucrat la opera Oedip, monumentala creatie 
dramatica si muzicala, care abia in ultimii 
ani a inceput sa se impuna pe scenele tea- 
trelor de opera din lume. O dedica Mariei 
Tescanu Rosetti (nascuta Cantacuzino, flica 
lui Gh.C. Nababul), cu care se va casatori 



mai tarziu. Primul tenor care 1-a interpretat 
pe Oedip pe scena Operei din Paris a fost 
Andre Parnet.^ Libretistul operei a fost 
Edmond Fleg. In timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial, ramas in Bucuresti, are o 
activitate dirijorala bogata, incurajand si 
creatiile unor muzicieni romani ca Mihail 
Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin 
Dragoi. Dupa razboi da concerte impreuna 
cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels 
si Yehudi Menuhin. In ultimii ani ai vietii a 
compus Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia de 
Camera pentru doudsprezece instrumente soliste, 
desavarseste poemul simfonic Vox Maris 
pentru soprana, tenor, cor si orchestra, schi- 
tat inca din 1929, Simfoniile nr. 4 si 5 ramas e 
neterminate (au fost orchestrate mai tarziu 
de compozitorul Pascal Bentoiu). Dupa 
1 945 ramane defmitiv la Paris. La Bucuresti 
se gaseste un Muzeu al Muzicii si Casa 
Memoriala George Enescu (in fostul palat 
Cantacuzino de pe Calea Victoriei, unde 
a locuit cu Maruca), iar Orchestra Filar- 
monica avand sediul la Ateneul Roman ii 
poarta numele. Prin Festivalul si Concursul 
International anual George Enescu de la 
Bucuresti, cu participarea unor muzicieni de 
faima mondiala, opera muzicala enesciana 
este pusa in valoare si ramane un mesager al 
spiritului romanesc in lume. 

Enescu, loan M. 

(23.08.1884, Porce§ti, azi Moldoveni, 
jud. Neamt - 14.03.1972, la§i) 
Medic (cardiolog). A absolvit Medicina la 
Bucuresti. S-a specializat la Berlin si Viena. 
Profesor la Facultatea de Medicina din Iasi. 
Este considerat unul dintre intemeietorii 
cardiologiei romanesti. Contributii in dome- 
niul insuflcientei cardiace. Lucrari: Tensiunea 
arteriala in insuficienta aortica, 1923; Terapeutica 
medicaid a bolilor interne, 1948; Nevroza cu pre- 
dominant tulburarilor cardiace, 1958. Membru 
de onoare al Academiei de Stiinte Medicale, 
membru al Academiei Romane (1955), mem- 
bru al Societatii de Cardiologie din Paris. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 295 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



Enigarescu 




Enigarescu, Octav 

(1924, Bucure§ti - 30.06.1993, Bucure§ti) 
Bariton. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti si, in paralel, Dreptul. A debutat la 
Opera din Cluj, apoi a fost solist si director 
al Operei din Bucuresti. Profesor la Con- 
servatorul din Bucuresti. A interpretat toate 
marile roluri din Macbeth, Trubadurul, Aida, 
Othello etc. A concertat in Franta, URSS, 
Belgia, Cehoslovacia, Bulgaria, Italia, RDG, 
Ungaria, Anglia, Irlanda, RFG, Iugoslavia, 
Grecia, Turcia. A fost si actor in filmele Buz- 
duganul cu treipeceti (serial TV), 1997 si Toate 
panzele sus, 1977. Artist Emerit si laureat al 
Premiului de Stat. Scoala de Arta din Targo- 
viste ii poarta numele. 

Epureanu, Manolache I. Costache 

(22.08.1820, Barlad - 7/19.09.1880, 
Schlangenbad im Narsau, Germania) 
Unionist. A inceput Dreptul la Iasi, dar 1-a 
terminat in Germania si s-a specializat la 
Paris. A fost presedintele tribunalului din 
Barlad. Prieten cu Al. I. Cuza. Pasoptist. 
A fost presedintele Tribunalului de inta- 
ritura (1854), deputat in Divanul Ad-Hoc 
(1857) al Moldovei, membru al Comisiei 
Centrale pentru Romania Mica, prim-minis- 
tru (1870), ministru al Justitiei (1872-1873), 
ministru al Lucrarilor Publice (1876), crea- 
torul si seful Partidului Conservator (la care 
vor adera si junimistii lui Titu Maiorescu) si 
al Clubului sau. 

Erbiceanu, Constantin 

(5.08.1838, Erbiceni, la§i - 
21.03.1913, Bucure§ti) 

Istoric. Origine aromana. Tata al lui Vespa- 
sian E. A absolvit Facultatea de Teologie si 
Litere la Universitatea din Iasi. S-a perfec- 
tionat la Atena. A fost profesor de istorie 
universale si dogmatica la Seminarul din 
Socola, apoi profesor de drept canonic 
la Facultatea de Teologie din Bucuresti. 
Lucrari: Istoria Mitropoliei Moldovei si Sucevei 
si a catedralei mitropolitane din Iasi urmatd de 
o serie de documente, de facsimile si de portrete 
privitoare la istoria nationala si bisericeasca a 
romdnilor, 1888; Barbati culti greci si romdni 
si profesorii de la academiile din Iasi si Bucu- 
resti din epoca asa-zisd fanariotd 1650-1821, 
1905. Membru titular (1899) al Academiei 
Romane si vicepresedinte al ei (1904-1907). 

Erbiceanu, Vespasian 

(30.11.1863, Bucium, la§i - 

28.12.1943, Bucure§ti) 

Jurist. Fiu al lui Constantin E. A studiat 

Filosofia si Teologia la Kiev si Dreptul la Iasi. 

A fost prim-presedinte al Curtii de Apel din 




Manolache I.C. Epureanu 



Anatol Eremia 



Chisinau. A intemeiat la Chisinau publicatia 
Cuvantul dreptului (1918-1930). Lucrari: 
Evolutiunea morala, 1891; Conceptia sociologica 
a Dreptului penal, 1898; O noud conceptie a 
dreptului de proprietate al imaginei. Studiu 
juridic, 1904; Legiuiri locale basarabene. Istoric, 
texte si jurisprudente, 1921. A fost ales mem- 
bru corespondent al Academiei Romane (la 
30 mai 1932) si consilier la Inalta Curte de 
Casatie si Justitie. 

Eremia, Anatol 

(3.07.1931, Cahul, Basarabia) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Istorie si 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
Angajat la Institutul de Limba si Literatura 
al ASM (azi Institutul de Filologie), a fost 
cercetator stiintinc (inferior, superior), sef de 
sector, director adjunct. Din 1991 este coor- 
donator de proiecte stiintince si conducator 
al grupului de specialisti in onomastica. 
Contributii in domeniul onomasticii: ori- 
ginea, formarea si evolutia istorica a topo- 
nimiei din spatiul geograflc pruto-nistrean, 
structura lexicala si tipologia derivationala 
a numelor topice, problemele teoretice ale 
onomasticii ca disciplina lingvistica, princi- 
piile si metodele de cercetare in toponimie, 
corelatia dintre numele proprii si unitatile 
lexicului comun, raporturile onimice dintre 
toponimie si antroponimie, principiile si 
metodele de cercetare in toponimie, ortogra- 
fierea si transcrierea in alte limbi a numelor 
geografice romanesti. A participat la nume- 
roase manifestari de specialitate nationale si 
internationale (Bucuresti, Moscova, Sofia, 
Varsovia, Kiev, Sankt-Petersburg, Riga, Cluj, 
Timisoara). Autor a peste 400 de lucrari 
stiintince, inclusiv 20 de monogram, dictio- 
nare, brosuri, indrumare metodice, ghiduri 
normative: Nume de localitdti. Studiu de topo- 
nimie romdneascd (1970), Contributii la studiul 
formdrii cuvintelor in limba romdna (1979), 
Graiul pamdntului. Schitd de toponimie moldove- 
neasca (1981), Tainele numelor geografice (1986), 
Chisindul vechi si nou. Mono grafie- album (1998, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 296 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



E§anu 



in colaborare), Unitatea patrimoniului onomas- 
tic romdnesc (2001), Dictionar de nume geografice 
(Bucuresti-Chisinau, 2005), Dictionar expli- 
cate si etimologic de termeni geografici (2006), 
Cahulul in timp si spatiu. Meleaguri strdbune 
(2007), Localitatile Republicii Moldova. Ghid 
informativ documentor (Bucuresti-Chisinau, 
2008). A militat pentru oficializarea limbii 
romane in Republica Moldova si revenirea 
scrisului la alfabetul latin. Distins cu titlul 
de Eminent al Invatamantului Public (1981), 
Om Emerit in Stiinta (1996). 

Erhan, Pantelimon 

(1884, Tanatari, jud. Tighina, Basarabia - 1971) 
Militant politic. A absolvit Seminarul Teo- 
logic la Chisinau. Prieten cu Pan Halippa. 
A absolvit Facultatea de Litere la Universi- 
tatea din Petersburg, unde a fost si profesor 
de liceu. Preocupat de problema taraneasca, 
ideatic de stanga, a alcatuit, impreuna cu 
Anton Crihan, programul reformei agrare 
din Basarabia (dupa 1918). Membru al 
Partidului Socialist-Revolutionar. A fost 
ales de Sovietul Gubernial al Taranilor in 
Sfatul Tarii si a aderat la Factiunea Tara- 
neasca. Membru al Comitetului Executiv 
Gubernial al Deputatilor Tarani. A fost ales 
prim-director general in eel dintai guvern 
al Republicii Democratice Moldovenesti si 
director general al Agriculturii, iar in eel de 
al doilea guvern ocupa functia de director 
general al invatamantului. Dupa Unire a 
fost director general al Invatamantului din 
Basarabia, senator in Parlamentul Roman. 
A fost director la liceul B.P Hasdeu din 
Chisinau. In 1940 a optat pentru Romania. 
Distins cu Ordinul Coroana Romaniei in 
grad de Ofiter si Ordinul Ferdinand in grad 
de Comandor. O strada din Chisinau ii 
poarta numele. 

Esarcu, Constantin 

(5.11.1836, Bucure§ti - 
8.06.1898, Govora, jud. Valcea) 
Naturalist, medic, pedagog, diplomat si 
om politic. A absolvit Institutul Monti si 
Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti. La 
Paris a studiat stiintele naturale, iar licenta 
in aceasta disciplina a obtinut-o in 1859 
la Sorbona. In 1864 si- a luat doctoratul in 
Medicina. A fost profesor de istorie naturala 
la Medicina. Agent diplomatic la Roma, 
ministru de Externe (1891). Fondator al 
Societatii Filarmonice, de subscriptie pentru 
construirea Ateneului Roman. Lucrari: Docu- 
mente descoperite in arhivele Venetiei; Documente 
istorice descoperite in arhivele Italiei. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1884). 





Kv^4 






Nicolae Esinencu 



Andrei E§anu 



Esinencu, Nicolae 

(13.01.1940, Chitcanii Vechi, jud. Orhei, 
Basarabia) 

Scriitor, scenarist. A absolvit Scoala Republi- 
can;! de Cultura Fizica (1959). A audiat cur- 
suri la Facultatea de Filologie a Universitatii 
de Stat din Chisinau. A absolvit Cursurile 
Superioare de Literatura de pe langa Institu- 
tul Maxim Gorki din Moscova (1970-1973). 
A fost sef de redactie la Editura Lumina, 
secretar al comitetului de conducere al Uniu- 
nii Scriitorilor din Moldova, apoi consilier al 
presedintelui acesteia (1989-1996). Lucrari: 
versuri - Sens, 1971; Dealuri, 1974; Copilul 
teribil, 1979; Stai sd-ti mai spun, 1983; Cuvinte 
de chemat fetele, 1986; Contraprobd, 1989; Bor- 
cane cu aer, 1991; Disciplina mondiala, 1995; De 
ce au murit dinozaurii, 1998; proza - Portocala, 
1970; Toi, 1972; Nunta, 1980; Lumina alba a 
painii, 1980; La jurat barbati, 1982; Roman de 
dragoste, 1984; Copacul care ne uneste, 1985; Un 
moldovean la inchisoare, 1990; Gaura, 1991. Cu 
timpul se afirma cu lucrari de rezistenta in 
domeniul scenariului de film si al dramatur- 
giei: Calul r pusca si nevasta, 1 975 , in colaborare; 
Fdt-Frumos r 1977, in colaborare; Cdruta, 1978; 
La portile Satanei, 1980, in colaborare; Tunul 
de lemn, 1986, Lumoarul, S.R.L. Moldoveanul 
s.a. Este membru al Uniunii Cineastilor si 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova si din 
Romania. Cavaler al Ordinului Republicii 
(2010), laureat al Premiului de Stat al Repu- 
blicii Moldova, Om Emerit in Arta din Repu- 
blica Moldova. Detine numeroase premii ale 
Uniunii Scriitorilor din Moldova. 

Esanu, Andrei 

(16.07.1948, Sculeni, Republica Moldova) 
Istorie. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii de Stat din Chisinau. A fost 
cercetator stiintific la Institutul de Istorie 
al Academiei de Stiinte a Moldovei, unde a 
devenit apoi director adjunct si director, iar 
din 1995 - sef de sectie. Contributii la isto- 
ria culturii romanesti medievale si moderne 
(sec. XIV-XVIII), structurile administrative 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 297 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



Etterle 




si militare din Tara Moldovei, istoria spa- 
tiului dintre Prut si Nistru, elaborarea de 
bibliografii stiintifice, genealogii si mono- 
grafii de personalitati, istoria marilor centre 
ecleziastice. Lucrari: Istoria invdtamantului si 
gdndirii pedagogice in Moldova, vol. I (1991), 
Culturd si civilizatie medievald romdneasca. 
(Din Evul Mediu timpuriu pdna in secolul al 
XVII-lea) (1996). File de istorie (1998), Vlaicu 
Pdrcdlab - unchiul lui Stefan eel Mare (2001), 
Bogdan al II-lea si Maria-Oltea, pdrintii lui 
Stefan eel Mare si Sfdnt (2007, in colabo- 
rare cu Valentina Esanu), Istoria literaturii 
didactice in cercetdrile lui Onisifor Ghibu (in 
vol. Onisifor Ghibu - Unitatea Romdneasca 
si chestiunea Basarabiei, Bucuresti, 1995), 
Moldova - Dobrogea. Legdturile prin carte (sec. 
XVII-XIX) (in revista Destin romdnesc, 1996, 
nr. 4), O ctitorie necunoscutd a lui Stefan eel 
Mare (in vol. Omagiu lui Virgil Cdndea la 75 
de ani, Bucuresti, 2002), Nicolas le Spathaire 
et la civilisation occidentale (avant son etablisse- 
ment en Russie) (in vol. Impact de Vimprimerie 
et rayonnements intellectuelles des Pays Rou- 
mains, Bucuresti, 2009), Obdrsia si familia 
lui Luca Arbore in lumina unor izvoare inedite 
(in Revista de Istorie a Moldovei, 2009, nr. 1). 
Laureat al Premiului de Stat al Republicii 
Moldova (1994, 2001), Premiul Dimitrie 
Onciul al Academiei Romane (1998), 
Premiul Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1992, 1995, 1997, 2004), Ordinul Gloria 
Muncii (1996), titlul de Om Emerit in 
Stiinte (2001). Membru al Academiei de 
Stiinte a Moldovei (2007). 

Etterle, Fory, prenume la na§tere Cristofor 
(24.05.1908, Ploie§ti - 16.09.1983, Bucure§ti) 
Actor. Grec dupa etnie. A fost absolvent 
al Conservatorului de Arta Dramatica din 
Bucuresti. Actor la Teatrul National din 
Bucuresti. Roluri in filme: Viata invinge, 
1 95 1 ; Rdsare soarele, 1 954; Desfdsurarea, 1 954; 
Porto Franco, 1961; Fudor, 1962;' Celebrul 702, 
1962; Lupeni '29, 1962; Strainul, 1964; Aven- 
turile lui Fom Sawyer, 1968; Mihai Viteazul, 
1970; Conspiratia, 1972; Departe de Fipperary, 
1973; Hyperion, 1974; Intre oglinzi paralele, 
1978; O lebddd iarna, 1983. Artist Emerit. 

Eustatievici, Dimitrie 

(1730, Bra§ov - 27.05.1795, Bra§ov) 
Filolog iluminist si traducator. A absolvit 
Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului 
si apoi Teologia la Kiev. Dascal la Scoala 
Romaneasca din Scheii Brasovului, director 
al scolilor neunite (ortodoxe) din Tran- 
silvania (1786-1795). Contributia sa cea 
mai importanta a fost Gramatica romdneasca 
(1755-1757), care avea drept model Elementa 




Fory Etterle 



gramaticae latinae (1556) a lui Gregorius Mol- 
nar, modelul slavon al lui Meletie Smotritki 
si modelele grecesti ale lui Constantin Las- 
caris si Antonios Catiforos. A fost sursa lui 
FJ. Sulzer pentru redactarea Gramaticii sale. 
Alte lucrari: Ducere de mdnd sau povdtuire cdtrd 
aritmeticd sau socoteald, 1789; Scurt izvod pentru 
lucruri de obste in scrisori de multe chipuri, 1792. 

Everac, Paul 

nume la na§tere Petre Constantinescu 

(23.08.1924, Arad - 18.10.2011, Bucure§ti) 
Dramaturg. A absolvit Dreptul si Filosofia 
la Bucuresti. A lucrat in diverse orase din 
provincie, pana in 1956, cand s-a stabilit 
la Bucuresti ca sef de protocol la Prezidiul 
Marii Adunari Nationale. A debutat cu 
piesa Poarta (1959), despre colectivizarea 
agriculturii. A evoluat spre o dramaturgie in 
stil caragialesc, care sanctioneaza festivismul 
oficial si lozincard: Cdteva halbe cu rom, 1964; 
Simple coincidence, 1 966; Zestrea, 1 973, Premiul 
Academiei; Un future pe lampd, 1974; A cincea 
lebddd, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor; Un 
pahar cu sifon, 1979; Salonul, 1981; Havuzul, 
1982; Cartea lui lovitd, 1983; Usile impdratesti, 
1987; Fa marginea lumii, 1992; Fichidarea, 
2003. A publicat si proza satirica: Don Juan 
din Grddina Icoanei, 1968, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; fabule, parafraze mitologice: 
Poeme discursive, 1972; Aventura umand, 1989; 
Reactionarul • Eseu moral-politic, 1992; Piese ale 
tranzitiei, 1993. Dupa 1989 a fost director 
general al Televiziunii Romane si director al 
Casei Iorga (Centrul Cultural de la Venetia). 

Evolceanu, Dumitru 

(1.10.1865, Bucure§ti - 28.07.1938, Timi§oara) 
Critic literar. A absolvit Literele la Iasi si 
Latina la College de France si Ecole des 
Hautes Etudes din Paris. A studiat la Univer- 
sitatile din Bonn si Berlin. Profesor la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Junimist, adversar al 
naturalismului si postromantismului. Lucra- 
rea cea mai cunoscuta este Istoria literaturii 
latine, Partea I - Fiteratura latina arhaica, 1899. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 298 



& 



31.10.2011 17:23:06 



F 



Fabian-Bob, Vasile 

(31.12.1795, Rusu Bargaului, 

jud. Bistrita-Nasaud - 7.04.1836, la§i) 

Poet. A absolvit Dreptul si Filosofia la Cluj. 

Chemat in Moldova de Gh. Asachi. Acolo a 

fost profesor de latina, matematica si geo- 

grafie la Gimnaziul Vasilian. A scris poeme 

inspirate de miscarea eterista: Moldova la 

1821, tiparite postum. Poezia sa contine un 

lirism de tip premodern. 

Faca, Costache 

prenume la na§tere Constantin 
(1800, Bucure§ti - 703.1845, Bucure§ti) 
Scriitor. Metnbru al Societatii Filarmonice, 
pe care a sustinut-o si material. Ca optiune 
culturala a fost alaturi de Ion Heliade-Radu- 
lescu. A ramas prin comedia de moravuri de 
tip molieresc Frantuzitele sau Comodia vremii, 
1833. 

Farago, Elena (Coca) 

nume la na§tere Elena Praximade 

(28.03.1878, Barlad - 4.01.1954, Craiova) 
Poeta. Origine greceasca. A scris versuri 
simboliste, discret meditative: Versuri, 1906; 
Soapte din umbra, 1908; Poezii 1906-1936, 
1937, Premiul National. A tradus din Maeter- 
linck, Anatole France, Villiers de l'lsle Adam. 

Fagara§anu, Ion 

(14/27.09.1900, Bucure§ti - 
11.04.1987, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
S-a specializat la Viena si Paris. A lucrat la 
Institutul de Medicina din Timisoara pana 
in 1949, apoi la Institutul de Medicina 
si Farmacie din Bucuresti. Contributii in 
domeniul anatomiei, patologiei si chi- 
rurgiei cailor vasculare. Lucrari: Cdteva 
consideratiuni asupra cranioplastiilor, 1934; La 
radiomamometrie electronique, 1961; Probleme 
de chirurgie si anatomie clinica, 1980; Chirur- 
gia romdneascd si contributiile ei la dezvoltarea 
chirurgiei mondiale, 1985. Membru al Socie- 
tatii Internationale de Chirurgie, al Societatii 
Regale de Medicina din Londra. Membru 
titular al Academiei Romane. 



Falcoianu, §tefan 

(6.03.1835, Bucure§ti - 
22.01.1905, Bucure§ti) 

General, matematician, istoric si politician. 
A absolvit Scoala Militara de Ofiteri la 
Bucuresti, Politehnica si Scoala Imperiala de 
Aplicatii de Stat Major la Paris. Profesor la 
Scoala Militara de Ofiteri din Bucuresti, sef 
al Marelui Stat Major si ministru de Razboi 
(1884-1886). Director general al Postelor si 
Telegrafului. In timpul Razboiului de Inde- 
pendenta a participat la luptele de la Plevna, 
Rahova, Smardan, Vidin si a fost director 
general al Administratiei Centrale a Minis- 
terului de Razboi. A elaborat Legea orga- 
nizarii comandamentelor militare (1882). 
A infiintat Scoala Superioara de Razboi 
(1882), azi Academia Militara din Bucuresti. 
A dat Decretul de infiintare a Marelui Stat 
Major dupa model prusac. Lucrari: Istoria 
rasboiului din 1877-1878 ruso-romano-turc, 
1895. Presedinte al Societatii Politehnice. 
Membru titular (1876) si vicepresedinte 
al Academiei Romane (1886-1888;1891- 
1892; 1898-1899). Membru fondator al 
Societatii Politehnice din Bucuresti. 

Farca§anu, Mihail 

(10.11.1907, Bucure§ti - 
14.07.1987, Washington, DC, Statele Unite) 
Jurist si politician. A absolvit Dreptul la 
Bucuresti. S-a specializat la London School 
of Economics si si-a luat doctoratul la 
Berlin. Presedinte al Tineretului National 
Liberal (1940-1946). Fugit din tara in 1946. 
A fost primul sef al sectiei romane la Radio 
Europa Libera (1950-1953), finantat de 
Congresul SUA si aflat sub jurisdictia CIA. 
A fost membru al Comitetului National 
Roman al lui Visoianu si al Ligii Romani- 
lor Liberi (alaturi de George Emil Palade, 
Grigore Gafencu, Nicolae Radescu), fiind 
ales presedinte al acesteia in 1953. S-a 
retras din orice activitate politica in 1956. 
Lucrari: Frunzele nu mai sunt aceleasi, roman, 
1946; Monarhia Sociala, 1940; Libertate si 
existenta (eseu), 1942; Liber alismul social, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 299 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



Fatu 




Elena Farago 



Mihail Farca§anu 



George Fernic 




1945; Liberalism si umanism, 1945; Liberalism 
si nationalism, 1945; Pentru libertate, 1945; 
Scrisori cdtre tineretul roman, 1946. 

Fatu, Anastasie 

(2.01.1816, Mu§cata, Vaslui - 3.03.1886, la§i) 
Medic si botanist. A absolvit Dreptul la 
Universitatea din Viena si Medicina la Sor- 
bona. A fost primul pediatru din Moldova 
care a organizat asistenta materno-infantila 
si a infiintat prima cresa pentru copiii 
abandonati. A condus Institutul Gregorian 
din Iasi si a instituit primele moase oficiale 
din Moldova. A introdus ideea de educatie 
medicala de masa. A tiparit primul manual 
de botanica in limba romana. Lucrari: 
Manualul de invatatura moaselor, 1852; Manual 
de medicina practicd popular a, 1871; Descrierea 
si intrebuintarea apei simple si a apelor minerale 
din Moldova, 1851 ; Elemente de botanica, 2 vol., 
1877. Presedinte al Societatii de Medici si 
Naturalisti din Iasi, membru al Societatii 
de Stiinte Naturale din Frankfurt. Membru 
titular al Academiei Romane. 

Fedov, David 

(24.11.1915, Chi§inau - 8.02.1984, Chi§inau) 
Dirijor. A absolvit un conservator particular 
(ca elev al lui I. Guz la pian), apoi Conserva- 
tory de Stat din Chisinau. A fost concert- 
maistru al Filarmonicii de Stat a Moldovei. 
A compus muzica de film pentru: Balada 
haiduceasca, 1958; Cdntec de leagdn, 1959; 
Dincolo de marginea orasului, 1960; Candpleacd 
cocorii (in colaborare cu Aleksandr Lebedev), 
1964; Povestea unui vanator, 1976. Maestru 
Emerit al Artei. 

Felix, lacob, nume la na§tere Horschitz 
in germana oh Horice in ceha 
(6/18.01.1832, Podkrkonosf, Boemia - 
19.01.1905, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Medicina la Viena. A fost 
medic al orasului Oltenita, al judetului 
Muscel, profesor de igiena la Scoala Natio- 
nala de Medicina si Farmacie din Bucuresti, 



viceinspector general al Serviciului Sanitar 
al Romaniei (1862-1865), medic sef al capi- 
talei (1865-1870, 1875-1878). Considerat 
unul dintre fondatorii scolii romane de 
igiena si sanatate publica. A pus bazele bio- 
statisticii si geografiei medicale in Romania. 
A initiat studii sistematice de istoria medi- 
cinei. Lucrari: Tratat de sanatate publica si 
politie sanitara, 2 vol., 1870, 1889; Manual 
elementar de igiena, 1885; Igiena laptelui, 1903; 
Geografia medicala a Romaniei, 1897; Istoria 
igienei in Romania in sec. XIX si starea ei la 
inceputul sec. XX, 4 vol., 1901-1909. Mem- 
bru titular al Academiei Romane. 

Ferdinand I 

V. Hohenzollern, Ferdinand I de 

Fernic, George 

(5.08.1900, Galati - 22.10.1930, Chicago) 
Pilot si inventator. Var cu Ionel F. A absol- 
vit Scoala de Pilotaj in Austria, a lucrat 
la o fabrica de avioane, apoi a absolvit 
Politehnica din Viena. A cumparat firma 
falimentara Deutscher Luft Lloyd Fugzeuge 
Werke din Germania, unde a proiectat si 
construit un automobil creatie proprie, 
numit fernic, cu care va castiga cursa de 500 
de mile la Indiannopolis, SUA, in 1927, an 
cand solicita mutarea fabricii in Romania, 
dar autoritatile il refuza. A plecat in SUA 
si a infiintat Fernic Aircraft Corporation la 
Arlington, New York, unde a construit avi- 
oane de design Fernic destinate navigatiei 
civile. Breveteaza proiectul in 1929 si incepe 
o campanie pentru marirea capitalului 
firmei. Este ajutat de prieteni si incepe con- 
struirea prototipului denumit FT- 9 (Fernic 
Tandem-9), brevetat in 1929. Dimensiuni: 
anvergura aripa principala 18 m; anvergura 
aripa frontala 6,70 m; lungime 13,10 m; 
inaltime 4,12 m, motor Rover cu 4 cilindri 
in linie, racit cu aer, de 75 CP. A murit la 
mitingul aviatic national al SUA de la Chi- 
cago, facand acrobatii cu propriul avion. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 300 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



Filip 




Vladimir Filat Wilhelm Filderman 



Nicolae Filimon 



Fernic, lonel 

(29.05.1901, Targovi§te - 22.07.1938, Bucovina) 
Compozitor. Var cu George F. A absolvit 
liceul la Galati, invatand muzica de la 
Theodor Fuchs (adus in tara de George 
Enescu). La absolvirea liceului a compus 
romanta „Cruce alba de mesteacan". A stu- 
diat la Conservatorul din Bucuresti, sectia 
actorie. A compus peste 400 de romante si 
tangouri. A absolvit Scoala de Pilotaj din 
Bucuresti (coleg cu Mariana Dragescu) si a 
obtinut brevet de pilot de turism. A traver- 
sat Carpatii dus-intors si a primit Virtutea 
Aeronautica de Aur. S-a parasutat in 1936, 
fara sa fi facut vreo scoala in acest sens. 
A fost director al scolii de pilotaj APRA din 
Cernauti. A murit intr-o cursa de avion care 
s-a prabusit, fiind pasager. 

FilaretScriban 

V. S crib an, Filaret 

Filat, Vladimir 

(6.05.1969, Lapu§na, Republica Moldova) 
Om politic. Studii: scoala medie din Lapusna 
(1986) si Universitatea Al.I. Cuza din Iasi 
(Facultatea de Drept, 1990-1994). Intre 1994 
si 1998 a condus diverse afaceri in Roma- 
nia. In 1998-1999 a fost director general al 
Departamentului Privatizare si Administrare 
a Proprietatii de Stat. In 1999 a fost ministru 
de stat in Guvernul Republicii Moldova. 
Deputat in Parlament (2005-2009). In 
2007 a creat Partidul Liberal Democrat din 
Moldova. Din 25 septembrie 2009 este prim- 
ministru al Republicii Moldova. Promoveaza 
o politica de apropiere de Romania si de 
integrare in Uniunea Europeana. 

Filderman, Wilhelm 

(14.11.1882, Bucure§ti - 1963, New York) 
Presedinte al Comunitatilor evreiesti din 
Romania. A studiat Dreptul la Paris si a fost 
printre putinii evrei care a obtinut cetatenie 
romana (1912). Membru al Parlamentului 
Romaniei dupa Primul Razboi Mondial. 



A fost presedinte al Uniunii Evreilor Romani 
pana in 1 941 , cand a fost desfiintata de Ion 
Antonescu. In conditiile razboiului, a reusit 
sa obtina un tratament mai bun pentru 
comunitatea din Romania fata de al evreilor 
din alte tari europene (nu s-a purtat steaua 
galbena, li s-a inlesnit plecarea) gratie dili- 
gentelor de fost coleg de liceu cu Ion Anto- 
nescu, precum si scrisorilor catre regina 
mama Elena. Dupa 1947 a luptat pentru 
unitatea comunitatii evreiesti din Romania. 
Lucrari: Populatia evreiascd din Romania in 
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 
colaborare, New York, 1957. O strada din 
Bucuresti ii poarta numele. 

Filimon, Nicolae 

(6.09.1819, Bucure§ti - 19.03.1865, Bucure§ti) 
Scriitor. A fost pitar, membru al Comisiei 
Documentale, sef al Sectiei Istorice si Ase- 
zamintelor din cadrul Arhivelor Statului, 
cantaret de opera, cronicar muzical. Este 
considerat primul romancier modern al 
liter aturii romane: Ciocoii vechi si noi sau Ce 
se naste din pisica soared mandnca, 1861. Si-a 
publicat si memoriile de calatorie in Italia si 
Germania: Memorii artistice, istorice si critice, 
1859-1860. 

Filip, Emil 

(1.12.1934, Toracul Mare, Banatul Sarbesc) 
Critic literar. A absolvit sectia reala a Lice- 
ului Roman din Varset, apoi Facultatea de 
Filosofie si Limba romana a Universitatii 
din Belgrad. Profesor la Liceul Roman din 
Varset, a predat si la Scoala Normala, apoi 
la Scoala Superioara Pedagogica din Zrenja- 
nin. Din 1981 profesor la Catedra de limba 
si literatura romana a Facultatii de Filosofie 
din Novi Sad, apoi profesor la Facultatea de 
Stiinte Tehnice din Zrenjanin. Membru fon- 
dator, secretar si apoi presedinte al Societatii 
de Limba Romana din Voivodina. A condus 
revista Lumina (Trustul Libertatea). Lucrari: 
manuale - Limba romana contemporand; Teoria 
literaturii; Gramatica limbii romane pentru clasa 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 301 



^ 



31.10.2011 17:23:06 



Filip 




EmilFilip 



Florin Gh. Filip 



lulian Filip 




a IV-a; ghid de conversatie O cdldtorie prin 
Romania, coautor alaturi de Tanasie Iovanov; 
critica literara - Tiha metafizika postojanja 
(despre poezia lui Radu Flora). A tradus din 
sarba, slovena si macedoneana (aromana) 
eseuri, critica literara si versuri (S. Janevski, 
J. Kastelan, D. Maksimovic, Vesna Parun, T. 
Ujevic etc.), precum si cartea profesorului 
sau de la Belgrad, Momcilo Savic, Functiile 
de baza ale aoristului sarbesc si ale perfectului 
romdnesc in lumea limbilor romanice si balcanice. 

Filip, Florin Gheorghe 

(25.07.1947, Bucuresti) 

Inginer. Contributii in proiectarea asistata 
de calculator a configuratiilor de echipa- 
mente pentru sisteme informatice in timp 
real (1972-1974); dezvoltarea de algoritmi 
originali in teoria grafurilor; realizarea unuia 
din primele pachete de proiectare asistata de 
calculator; sisteme ierarhizate de optimizare 
si conducere (1974-1990); propunerea 
unor legi de coordonare on line si a unor 
algoritmi pentru sistemele cu structura rara 
si parametrii relativi constanti. Principala 
sa realizare practica se refera la familia de 
sisteme-suport pentru decizii, denumita 
DISPECER (1980-1982). Membru titular 
al Academiei Romane (1991) si membru de 
onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din 
Romania (1999). A fost ales si membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Filip, lulian 

(27.01.1948, Sofia, Republica Moldova) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Institutului Pedagogic Alecu Russo din Balti 
(1970). A fost cercetator stiintinc la Sectorul 
de folclor al Institutului de Limba si Litera- 
tura (azi Institutul de Filologie) al ASM, seful 
Directiei Cultura a municipiului Chisinau. 
In prezent este seful Departamentului de 
difuzare a cartii al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova. Lucrari: versuri - Cerul fantdnilor 
(1977), Dialoguri primordiale (1978), Hulub 
de postd (1983), Casa fiecdruia (1986), Cafea 



neagrd (1989), Copdcel-copdcel (1990), Fir de 
nisip (1991), Dansul timizilor (1994), Mer- 
gdtorul (1996), Din neamul lui Pdcald (1997), 
Ruga iezilor cei trei (1998), Amdrdtele hdrti 
(2000), Cdutarea pdstorului (2001), Cules-ales 
(2004), Elegia dramaticd a golului (2007), Linii 
si cuvinte comunicante (2007); proza - Cobaiul 
nu triumfd (roman-divertisment, 1996), Fir 
intins (2008). Pentru participarea la volumul 
Cat ii Maramuresul... (1996) a fost distins cu 
Premiul S.F1. Marian al Academiei Romane. 
Este Maestru in Arte (1993), detine medalia 
guvernamentala Mihai Eminescu (1998) si 
premii ale Salonului de Carte pentru Copii, 
editiile din 1994 si 1998. 

Filip, Margareta 

(8.07.1912, Toracul Mare, Banatul Sarbesc - 
29.04.1987, Novi Sad) 

Profesor. A absolvit liceul la Beckerek 
(Zrenjanin). A absolvit Facultatea de Fizico- 
Matematici si Chimie la Universitatea din 
Belgrad. A predat fizica si chimia la liceul din 
Varset, sectia reala, apoi la Scoala Normala, 
formand generatii de elevi in spiritul exacti- 
tatii stiintifice si al evolutionismului. 

Filip, Nicolae 

(3.03.1926, Sofia, Basarabia - 15.05.2009, Balti) 
Fizician. A absolvit Institutul Pedagogic din 
Chisinau. Profesor si rector la Institutul 
Pedagogic din Balti, a introdus ca domeniu 
de cercetare radiofizica. A facut cercetare 
de pionierat privind structura neomogena 
anisotropica a ionosferei si evidentierea posi- 
bilitatilor de creare a canalelor ionosferice 
netraditionale de radio comunicatie. Lucrari: 
Dispersia undelor radio de cdtre ionosfera anisotro- 
pica, 1974. Distins cu Ordinul Gloria Muncii 
si Ordinul Republicii. Membru al Academiei 
Internationale de Stiinte a Scolii Superioare. 

Filip, Vitalie 

(10.08.1929, Dusmani, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit Filologia la Chisinau. 
Redactor-sef al revistei pentru copii Scdnteia 
leninistd (azi Not). S-a afirmat cu precadere 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 302 



& 



31.10.2011 17:23:07 



Filipescu 




Nicolae Filip 



Vitalie Filip 



Ion P. Filipescu 



Miltiade Filipescu 



ca poet pentru copii: culegerile de versuri 
Mil de tovardsi (1961), lama in codru (1966), 
Orasul din poiana (1969), Hai, baieti, prin 
nameti (1976), Spre cosmodrom (1979), la - 
magarus cuminte (1985) s.a. In sfera prozei 
s-a manifestat prin culegerile pentru copii si 
tineret: Cioc-Prim (1959), Prietenii se intalnesc 
la drum (1963), Cirip-ci si Floricica soarelui 
(1964), Raspdntii (1972). Este alcatuitorul 
Crestomatiei de literaturd artisticd pentru insti- 
tutiile prescolare (in colaborare, 1976). A mai 
publicat Povestiri (1980). A semnat culegeri 
de piese si scenete pentru teatrele de copii 
si tineret: Darul primaverii (1980), Cdndpisica 
nu-i acasa (1989), basmul in versuri Capca- 
unul din Hdrtop, pus in scena la Teatrul de 
papusi Licurici din Chisinau, precum si carti 
de ghicitori si jocuri: Din cartea c-un noian de 
file (1982), Cine-i mai istet? (1986). A intoc- 
mit antologii de piese si povestiri: Autobuzul 
fermecat (1972), Stropi de soare (1988) s. a. 
A tradus din Mihail Prisvin, Vitali Bianki, 
Jack London, Mark Twain s.a. Om Emerit al 
culturii(1980). 

Filipescu, Gheorghe Em. 

(28.03.1885, Boto§ani - 25.11.1937, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele din Bucuresti. Profesor de 
rezistenta materialelor la Politehnica din 
Bucuresti. A imaginat metoda coeficientilor 
nedeterminati, care-i poarta numele, pentru 
masurarea rezistentei si elasticitatii materia- 
lelor. Lucrari: Formule pentru calculul betonului 
armat, 1911; Notiuni asupra vectorilor, 1929; 
Statistica constructiilor si rezistenta materialelor, 
postum, 1940. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1936). 

Filipescu, Ion P. 

(18.03.1927, Motatei, jud. Dolj - 
12.12.2002, Bucure§ti) 

Jurist. A facut studiile liceale la Bucuresti si 
apoi a urmat cursurile Facultatii de Drept 
(absolvita in 1950) si ale Facultatii de Eco- 
nomic Generala, obtinand titlul stiintinc de 



doctor in drept in 1961 si doctor docent 
in 1974. In 1975 a fost distins cu Premiul 
Simion Barnutiu al Academiei Romane. 
In 1950 si-a inceput cariera universitara 
ca preparator, apoi lector, conferentiar si 
profesor de drept international si drept al 
familiei la Facultatea de Drept din Bucu- 
resti. A detinut pentru o perioada si functia 
de decan al Facultatii de Drept. In paralel 
a fost cercetator, cercetator principal si 
director la Institutul de Cercetari Juridice al 
Academiei Romane. A desfasurat o bogata 
activitate stiintifica, preocuparile sale ori- 
entandu-se cu precadere spre probleme de 
drept civil, dreptul familiei, drept interna- 
tional privat, dreptul comertului internati- 
onal, drept comunitar, drepturile omului, 
teoria generala a obligatiilor etc. A fost unul 
dintre autorii proiectului Codului civil 
si Codului familiei. De-a lungul anilor a 
detinut o serie de functii de raspundere in 
organisme de profil din tara si din straina- 
tate. Judecator la Curtea Constitutional;! a 
Romaniei (din 1992, pentru un mandat de 
trei ani). A publicat, singur sau in colabo- 
rare, peste 220 de lucrari, dintre care 38 de 
volume. Mentionam: Dreptul familiei spete 
si solutii din practica judiciard (1969); Tratat 
de Dreptul familiei (1989); Drept international 
privat (1991); Drept institutional comunitar 
european (ed. 1994, in colaborare cu Augus- 
tin Fuerea); Dreptul civil. Dreptul de proprie- 
tate si alte drepturi reale (1996); Dreptul civil. 
Teoria generala a obligatiilor (1997); Adoptia 
si protectia copilului aflat in dificultate (1998). 
A fost ales membru al Academiei Romane 
inanull993. 

Filipescu, Miltiade 

(14/27.02.1901, Burdusaci, Bacau - 
10.01.1993, Bucure§ti) 

Geolog si paleontolog. A absolvit Facultatea 
de Stiinte, Sectia geologie. S-a specializat in 
paleontologie la Paris. Profesor la Politeh- 
nica din Timisoara, apoi la Universitatea 
din Bucuresti. Contributii in domeniul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 303 



& 



31.10.2011 17:23:07 



Filipescu 




micropaleontologiei, unde a descoperit 
specii noi pentru Cretacicul superior din 
Carpatii Orientali. Lucrari: Studiul petrografic 
al depozitelor oligocene din insula de la Bustenari, 
1930; Cercetare geologicd in Valea Teleajenului si 
Valea Doftanei, 1934; Problema vulcanismului 
extracarpatic, 1943; Contributii la cunoasterea 
faunei cretacice din flisul Carpatilor Orientali, 
1966. Membru al societatilor geologice din 
Cehoslovacia, Franta, Polonia. Membru 
titular al Academiei Romane (1963). 

Filipescu, Nicolae 

(5.12.1862, Bucure§ti - 30.09.1916, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit liceul la Geneva, in 
Elvetia, si Dreptul la Sorbona. Membru al 
Partidului Conservator (junimist). A repre- 
zentat in Parlament judetul Braila de la 30 de 
ani. In 1893 a devenit primar al capitalei, iar 
in timpul mandatului sau a fost realizat pla- 
nul cadastral al orasului si a inceput sa cir- 
cule primul tramvai electric. A fost amenajat 
Parcul Carol si iluminatul stradal electric. Au 
fost construite bulevardele Coltea si Regina 
Maria si pavate cu piatra cubica 74 de strazi. 
A fost terminata canalizarea orasului, iar in 
1895 s-a dat in folosinta prima baie publica. 

Filitti, loan Constantin 

(8.05.1879, Bucure§ti - 21.09.1945, Bucure§ti) 
Istoric, jurist si diplomat. A studiat Dreptul 
si Stiintele Politice la Paris. A intrat in diplo- 
matic in 1900, fiind atasat la Paris, Buda- 
pesta, Constantinopol, Roma. In 1913 a fost 
secretar al Conferintei de Pace de la Bucu- 
resti. Lucrari: Domniile romane sub Regulamen- 
tul Organic 1834-1848, 1915; Banatul Olteniei 
si Craiovestii, 1932; Proprietatea solului in tarile 
romane pana la 1864, 1935; Din arhivele Vati- 
canului. I Documente privitoare la episcopatele 
catolice din principate 1353-1699, II Documente 
politice 1526-1788, 1913-1914. Presedinte 
al Comisiei Romane de Heraldica. Ofiter 
al Legiunii de Onoare a Frantei. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1915). 

Filotti, Eugen 

(17/28.071896, Bucure§ti - 
1.06.1975, Bucure§ti) 

Diplomat si publicist. Mama sa era fiica 
doctorului Iacob Felix, iar tatal era grec la 
origine. Sotia sa a fost fiica economistului 
Gheorghe Tasca. S-a inscris la Facultatea de 
Farmacie din Bucuresti, pe care a intrerupt-o 
din cauza Primului Razboi Mondial, fiind 
farmacist pe front. A absolvit apoi Facultatea 
de Drept a Universitatii din Bucuresti. A fost 
redactor la ziarul A devarul si director al revis- 
tei Cuvantul liber, proeuropeana. S-a ocupat 
de organizarea unor ample manifestari 



culturale, precum expozitia unde au figurat 
cu lucrari M.H. Maxy, Marcel Iancu, Vic- 
tor Brauner, Constantin Brancusi, Milita 
Petrascu, Mattis Teutsch, Teresa Zarnowe- 
rowna si Mieczyslaw Szczuka din Polonia, 
Lajos Kassak din Ungaria, Marc Darimont si 
Marcel Lempereur-Haut din Belgia, Joseph 
Peeters din partea flamanda, Karel Teige din 
Cehoslovacia, Kurt Schwitters, Hans Arp, 
Arthur Segal, Ernestine Segal, Paul Klee, 
Hans Richter si Ernst Rudolph Vogenauer 
din Germania si Viking Eggeling din Suedia. 
Din 1927 a fost atasat de presa la Praga, 
iar din 1928 a lucrat la Liga Natiunilor din 
Geneva. In 1930 a devenit director al Presei 
si Informatiilor in Ministerul de Externe. 
In 1935 a fost numit ministru plenipoten- 
tiar la Ankara. Dupa demiterea lui Nicolae 
Titulescu, in 1936, a fost rechemat din post 
si numit ambasador la Atena. In 1938 a fost 
transferat la Sofia, cea mai importanta parte 
a misiunii sale fiind problema Cadrilateru- 
lui. In 1940 era ministru plenipotentiar la 
Budapesta si a avut de suportat, ca diplomat, 
efectele Diktatului (pierderea Transilvaniei 
de Nord). A fost secretar general in Ministe- 
rul Afacerilor Straine in Guvernul Sanatescu 
(1944) si a aplicat conventiile armistitiului 
de pace. Si-a dat demisia la venirea Guver- 
nului Petru Groza. A participat ca expert la 
Conferinta de Pace de la Paris (1946). S-a 
pensionat in 1947, dar n-a primit pensie 
decat in 1957. Prieten cu Petru Dumitriu, 
a fost ajutat de acesta sa obtina postul de 
director al Editurii in Limbi Straine a Comi- 
tetului de Stat pentru Relatii Culturale cu 
Strainatatea si apare ca personaj in Incognito 
de Petru Dumitriu. 

Filotti, Maria 

(9.10.1883, Batogu, Braila - 5.11.1956, Braila) 
Actrita. Familie greceasca la origini. In 1895 
a fost inscrisa ca interna la o scoala secun- 
dara de fete care purta numele intemeieto- 
rilor ei, un grec si un italian: Penetis si Zur- 
mali. Examenul de bacalaureat 1-a sustinut 
la liceul I.C. Massim, sectia clasica, incheind 
cu o lucrare de diploma cu tema „Opera 
politica si literara a lui Dumitrie Cantemir" 
(aparuse editia de Opere D. Cantemir, 8 vol., 
1872-1901, a lui Grigore Tocilescu). Prese- 
dintele comisiei de examinare era profesorul 
universitar Stefan Sihleanu, director al 
Teatrului National din Bucuresti. Dupa ter- 
minarea studiilor liceale s-a inscris la Uni- 
versitatea din Bucuresti, la Litere, Filosofie 
si Drept, dar Stefan Sihleanu a determinat-o 
sa incerce si la Conservatorul de Muzica 
si Arta Dramatica. A fost eleva maestrei 
Aristizza Romanescu. In 1905 a facut un 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 304 



^ 



31.10.2011 17:23:07 



Flamand 





Nicolae Filipescu 



Eugen Filotti 



Ion Finte§teanu 



turneu cu Petre Sturdza, jucand in piesa lui 
Giacosa, Cafrunzele - si apoi cu Petre Liciu. 
Renunta la Facultatea de Drept. In 1906 da 
examenul de absolvire a Conservatorului cu 
Fedra. In primavara aceluiasi an accepta, la 
indemnul profesoarei sale, propunerea pe 
care i-o facuse scriitorul Haralamb Lecca, 
numit director la Teatrul National din Iasi, 
si semneaza un contract pentru o stagiune, 
din 1906. Din aceasta cauza se va muta cu 
ultimul an de studii la Facultatea de Litere 
din Iasi. Pentru examenul de absolvire a 
pregatit cu maestrul Nottara piesa Fratii. In 
aprilie 1907, in cursul turneului cu Agatha 
Barsescu, a fost chemata la Bucuresti pentru 
semnarea contractului cu Teatrul National. 
A debutat pe scena Teatrului National din 
Bucuresti in 1907, la deschiderea stagiunii, 
cu rolul Vidrei din Rdzvan si Vidra de Has- 
deu. A jucat in 167 de piese, dintre care 
in 45 a detinut roluri principale. A jucat 
alaturi de mari actori, ca Nottara, Aristizza 
Romanescu, Agatha Barsescu, Petre Liciu. 
A avut parteneri pe Aristide Demetriade, 
Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Timp de 
trei decenii a fost profesoara la Conserva- 
torul de Arta Dramatica din Bucuresti. Din 
1930 a fost aleasa presedinta a Sindicatului 
Artistilor Dramatici si Lirici, a fost membra, 
ca reprezentanta a Romaniei, in Comitetul 
International al Societatii Universale de 
Teatru si societara de onoare a Teatrului 
National din Bucuresti. Roluri in teatru 
si film: Gioconda de Gabriele D'Annunzio 
(stagiunea 1904-1905); Suprema fond de 
Haralamb Lecca (1904-1905), turneu; Ca 
frunzele de Giuseppe Giacosa (1905-1906, 
turneu); Sdngele se spald de Jose Echegaray 
(1905-1906, turneu); In lumea mare de 
Alexandre Dumas fiul (1906-1907, Iasi); 
Victimele legii de Landray (1906-1907, Iasi); 
Jucdtorii de cdrti de Haralamb Lecca (1906- 
1907, Iasi); Fdntana Blanduziei de Vasile 
Alecsandri (1907-1908, Bucuresti); Rdzvan 
si Vidra de Hasdeu (1907-1 908) • Dragoste cu 
toane de J. W Goethe (1907-1908); Ovidiu de 



Alecsandri (1907-1908); O scrisoare pierdutd 
de Caragiale (1922-1923); Maria Stuart de 
Schiller (1923-1924, Compania Bulandra); 
Pescdrusul de Cehov (1923-1924); Gaitele 
de Alexandru Kiritescu (1949-1950, Tea- 
trul National); Citadela sfdrdmatd de Horia 
Lovinescu (1954—1955). Teatrul din Braila, 
a carui fondatoare a fost, ii poarta numele 
din 1969. 

Filtisch, Johann 

(1684, Bra§ov - 1743, Bra§ov) 
Istoric sas din Transilvania. Rector al gim- 
naziului din Brasov (din 1720). S-a ocupat 
de istoria politica si bisericeasca a Tarilor 
Romane. A fost primul istoric care a tradus 
in germana cronicile romanesti. A reorgani- 
zat invatamantul sasesc din Brasov. 

Finte§teanu, Ion 

(18.03.1899, Bucure§ti - 21.10.1984, Bucure§ti) 
Actor de teatru si film. A absolvit Conser- 
vatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. 
A fost apoi profesor la Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica, Facultatea de 
Teatru, Sectia actorie. I-a avut asistenti pe 
Sanda Manu si pe Dem Radulescu. Roluri 
in teatru: Tache, Ianke si Caddr r O scrisoare 
pierdutd. Roluri in film: Tigdncusa din iatac 
(1923), Nabadaile Cleopatrei (1925), Datorie 
si sacrificiu (1926), Bulevardul Fluierd Vdntu 
(1950), O scrisoare pierdutd (1953), Afacerea 
Protar (1955), Citadela sfdrdmatd (1957), 
Celebrul 702 (1961), Vacanta la mare (1962), 
Titanic vals (1964), Runda a Vl-a (1965), 
Haiducii (1965), B.D. in alertd (1971), Serata 
(1971), B.D. la munte si la mare (1971). I s-a 
decernat titlul de Artist al Poporului. 

Flamand, Dinu 

prenume la na§tere Anchidim 

(24.06.1947, com. Susenii Bargaului, 

jud. Bistrita-Nasaud) 

Poet. A absolvit Filologia la Cluj (1970). 

A facut parte din gruparea revistei Echinox. 

A fost redactor la Editura Enciclopedica 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 305 



& 



31.10.2011 17:23:07 



Flechtenmacher 




ft *\ 



kml^k 




Dinu Flamand Alexandru Flechtenmacher 



Romana din Bucuresti, apoi la diverse 
publicatii. S-a stabilit la Paris in 1989, unde 
este redactor la Radio France International. 
Poezia sa evolueaza de la influenta blagiana 
la o poezie livresca si elaborate prevestind 
postmodernismul generatiei '80 (numita 
astfel dupa anul absolvirii facultatii); Apeiron, 
1974; Poezii, 1974; Altoiuri, 1977; Stare de 
asediu, 1983; Viata deprobd, 1998. Scrie si cri- 
tica literara: Intimitatea textului, 1985; Peisaje 
verticale - Pay sages verticaux, 2003. 

Flechtenmacher, Alexandru 

(1823, la§i - 1898, la§i) 

Compozitor si pedagog. German ca etnie, 
familie originara din Brasov. A studiat muzica 
la Viena. Profesor la Conservatorul din Iasi 
si rector fondator al celui din Bucuresti, 1-a 
avut elev pe cornistul Weissner, intemeieto- 
rul fanfarei din Ploiesti, de pe langa Garda 
Civica, pomenita de I.L. Caragiale in piesele 
sale. Unionist, a compus muzica pentru 
Hora Unirii, ca si opera Baba Hdrca. 

Fleva, Nicolae 

(1840, Foc§ani - 

4.08.1920, Jideni, azi parte a Rm. Sarat) 
Avocat si om politic. A fost primar liberal al 
Bucurestiului (1884-1886), ministru liberal 
al Agriculturii si Domeniilor (1898). A fost 
disident al propriului partid, propunand 
miscari de strada antidinastice. S-a si retras 
din partid; impreuna cu Eugeniu Carada si 
George Vernescu a format gruparea Oculta, 
care va pregati ascensiunea lui Ion I.C. Bra- 
tianu. A fost avocatul lui Ion I.C. Bratianu 
si C.A. Rosetti dupa ce Carol I a demontat 
aceasta disidenta. S-a retras la mosia lui. 

Flondor, lancu Cavaler de 

(3.08.1865, Storojinet - 19.10.1924, CernautO 
Om politic. A studiat Dreptul la Viena. 
A fost unul dintre fondatorii Partidului 
Poporal National Roman sau Partidul 
National Radical, care a incercat sa preia 
conducerea Partidului National Roman 



din Bucovina. In toamna anului 1898 a fost 
ales in Dieta Bucovinei. Presedinte al Par- 
tidului Crestin Social Roman din Bucovina 
(1908). Militant pentru unirea cu Romania. 
Odata cu Primul Razboi Mondial a venit in 
Romania. Este numit in functia de ministru 
fara portofoliu insarcinat cu administratia 
Bucovinei in Guvernul Ion I.C. Bratianu 
(1918-1919). 

Flonta, Mircea 

(1932, Supur, Satu Mare) 
Filosof. In perioada 1951-1955 urmeaza 
cursurile Facultatii de Filosofie din Bucu- 
resti. Obtine doctoratul in filosofie in 1970 
cu o lucrare despre epistemologia genetica, 
iar in perioadele 1972-1973, 1985, 1991 a 
fost bursier Humboldt. Profesor la Faculta- 
tea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, 
specialist in teoria cunoasterii, epistemolo- 
gie, filo sofia limbajului. A tradus din Hume, 
Kant, Wittgenstein, Popper, von Wright, 
Einstein, Kuhn, Russell, St. Toulmin si A. 
Janik. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1992). 

Flora, loan 

(20.12.1950, Satu Nou, Novi Sad, Banatul 
Sarbesc, lugoslavia - 6.02.2005, Bucure§ti) 
Poet. A absolvit Liceul Romanesc la Varset 
si Facultatea de Filologie la Bucuresti. 
Redactor la diverse publicatii din Pancevo, 
Voivodina. Membru al Uniunii Scriitorilor 
din Serbia, din Romania si membru al 
ASPRO. Stabilit la Bucuresti dupa 1993. 
A lucrat la Muzeul Literaturii Romane, apoi 
a fost secretar general al Uniunii Scriitorilor 
din Romania. A scris o poezie fastuoasa si 
ironica, intr-un limbaj emblematic: Valsuri, 
1970, debut; Iedera, 1971; Fise poetice, 1977, 
Premiu la Festivalul de la Struga; Terapia 
muncii, 1984; O bufnita tdnard pe patul mortii, 
1988; Memoria asasind, 1989, Premiul Aso- 
ciatiei Scriitorilor din Voivodina; Cincizeci 
de romane si alte Utopii, 1996; Discurs asupra 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 306 



^ 



31.10.2011 17:23:07 



Florescu 




Boris N. Florea 



Strutocamilei, 1994; Iepurele suedez, 1997; 
Medeea si masinile ei de razboi, 2004. 

Flora, Radu 

(5.09.1922, Satu-Nou, Banatul Sarbesc - 
4.09.1989, Rovinj, Croatia) 
Scriitor. A studiat limbile romanice la Bucu- 
resti, Filologia (franceza) la Belgrad. Si-a 
luat doctoratul la Zagreb cu teza „Graiurile 
romanesti banatene din punctul de vedere al 
geografiei lingvistice" (1959). A fost profesor 
la Varset si Novi Sad, la Universitatea din 
Belgrad. A condus revista Lumina si a fost 
presedinte (1 962-1 980) fondator al Societatii 
de Limba Romana din Voivodina. A debutat 
cu versuri: Drum prin noapte si prin zi, 1 947, 
a scris deopotriva versuri: Poeme cu lumina, 
1950; Linistea zorilor, 1976; Piruete, 1981; 
Unghii de cer, 1984; Maree, 1986; La capatul 
noptii, 1988, si proza: Cdnd vine primavara, 
1970; Capcana, 1978; Vartejul, 1980; Zidul, 
1984; Copildria din amintiri, 1985. Lucrari 
de specialitate: Dictionar sdrb-romdn, 1952; 
Istoria literaturii romane, 2 vol., 1962-1963; 
Literatura romana din Voivodina, 1971; Folclor 
literar banatean, 1975; Atlasul lingvistic al gra- 
iurilor romanesti din Banatul iugoslav, 1989. 

Florea, Boris N. 

(8.12.1937, Moscova) 

Istoric. Fiu al lui Nicolae F. A absolvit Institu- 
tul de Istorie din Moscova si s-a specializat in 
balcanistica. Lucreaza la acelasi institut, cer- 
cetand relatiile dintre popoarele balcanice. 
Inspirat de lucrarile lui Dimitrie Cantemir, 
i-a continuat activitatea: K u3yneHwo pyccKo- 
ocmcihhux omHoiueHuu paKanyne u eoepemn 
CmoneHCKOu eounu, 1987; K ucmopuu pyccKO- 
ocmaHHUx omHowemiu 6 cepedune 40-x eodoe 
XVII-20 6., 1991. Membru corespondent al 
Academiei Ruse de Stiinte, Sectia istorie. 

Florea (Floria), Nicolae 

(19.10.1912, Odesa - 7.10.1941, Viazma, Rusia) 
Astronom. Rus dupa mama si roman dupa 
tata. Tata al lui Boris N. F. A fost fiu al unui 



profesor de latina si tata al academicianului 
sovietic Boris N(icolaevici) Florea, istoric. 
A inceput sa practice astronomia ca amator, 
apoi a absolvit Matematicile la Universitatea 
din Odessa. A fost cercetator stiintific la 
Observatorul Astronomic de la Taskent, 
apoi cercetator stiintific superior si secretar 
stiintific la Institutul Astronomic Sternberg 
al Universitatii Lomonosov din Moscova. 
Domeniul de interes, in afara de stelele 
variabile din constelatia Cefeus, a mai inclus 
asteroizii, repartizarea materiei in planul 
galactic, galaxia. Membru al colegiului de 
redactie si secretar al celei mai prestigioase 
reviste astronomice din URSS la acea vreme, 
Astronomiceskii Jurnal. In 1941 s-a inscris 
voluntar in Armata Rosie si a murit in lupta. 

Florei, Nicolae 

(10.11.1927, Vosievo, jud. Cara§ Severin - 
25.11.2000, Bucure§ti) 

Bas. A absolvit Conservatorul si Institutul 
de Arta din Timisoara, apoi Conservatorul 
din Bucuresti. Solist la Opera Romana din 
Bucuresti. Se impune in fata publicului si 
a criticii prin rolurile interpretate in lucrari 
celebre din repertoriul universal: Bdrbierul 
din Sevilla, Lucia di Lammermoor, Traviata, Aida, 
Faust, Carmen, Tosca, Boema, Peleas si Meli- 
sande. Un deosebit succes a repurtat cantand 
in opere de compozitori romani, cum au 
fost Ion Vodd de Gheorghe Dumitrescu, Fata 
de la Cozia de Emil Montia, Ndpasta de Sabin 
Dragoi s.a. A facut turnee in Cehoslovacia, 
URSS, Polonia, Belgia, Germania, Australia 
si Noua Zeelanda. 

Florescu, Arta 

(10.03.1921, Bucure§ti - 6.07.1998, Bucure§ti) 
Soprana. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti si a debutat in 1941 la Ateneul 
Roman. Solista la Societatea Corala Roma- 
nia din Bucuresti (1937-1942), solista 
(1942-1945) si prim-solista (1945-1968) 
la Opera Romana din Bucuresti, conferen- 
tiar (1950-1954), profesoara '(1955-1986), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RSO N A L I TAJI 



dictAK.indd 307 



& 



31.10.2011 17:23:07 



Florescu 





profesoara atestata (1965) si sefa a Catedrei 
de canto (1963-1985) la Conservatorul din 
Bucuresti, profesoara la Opera din Istanbul, 
Turcia (1976). Repertoriu: Lucia di Lammer- 
moor, Rdpirea din Serai Nunta lui Figaro, Don 
Giovanni Ifigenia in Aulida (Gluck), Wilhelm 
Tell, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Porta 
destinului, Don Carlos, Othello, Paiate, Manon, 
Louisa, Freischiitz, Faust, Lohengrin, Maestrii 
cdntdreti din Niirnberg, Boema, Madam Buterf- 
fiy, Tosca, Turandot, Mefistofel, Cavalerul rozelor 
s.a. A cantat pe scenele Teatrului Balsoi din 
Moscova, Staatsoper din Berlin, Theatre 
Royal de La Monnaie din Bruxelles, Teatrul 
Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din 
Leipzig si din Dresda, Theatre des Champs 
Elysees din Paris, Wiener Staatsoper, Teatrul 
Capitole din Toulouse, Teatrul Academic 
Kirov din Sankt-Petersburg s.a. 

Florescu, Bonifaciu 

(14.05.1848, Budapesta - 18.12.1899, Bucuresti) 
Traducator. Era flu nelegitim al lui Nicolae 
Balcescu si al Luxitei Florescu. A facut liceul 
Louis le Grand la Paris si Literele la Rennes. 
A fost profesor la Universitatea din Iasi, des- 
tituit de Titu Maiorescu si mutat la Colegiul 
Sf. Sava din Bucuresti. A scris manuale de 
franceza, a tradus autori francezi (Ronsard, 
Voltaire, Moliere, Musset, Th. de Banville 
s.a.), a alcatuit un dictionar francez-roman 
(neterminat), a publicat la Literatorul. A lasat 
si studii: Istoria in cdntecele poporane, 1873; 
Curs critic de istoria universala. Discurs de des- 
chidere, 1873. 

Florescu, Ion Emanuel 

(7.08.1819, Rm. Valcea - 10.05.1893, Paris) 
General. A studiat arta militara la Paris. 
Unionist. Sef al Marelui Stat Major (1860; 
1861-1866), a organizat armata romana 
si a modernizat-o in timpul lui Al. I. Cuza 
si Carol I. Prim-ministru in doua guverne 
provizorii (1876, 1891). 



Florescu, Mihail 

nume la na§tere Mihai lacobi 

(28.01.1912, Roman - 25.02.2000, Bucuresti) 
Inginer chimist si lider comunist. Evreu ca 
etnie. A studiat la Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Bucuresti (astazi Institutul 
de Chimie Industrial;!) intre 1930 si 1934, 
cu profesorii Gheorghe Longinescu, Stefan 
Minovici, Eugen Angelescu si N. Danaila, 
obtinand diploma de inginer chimist. A fost 
membru al PCR din ilegalitate. A facut 
parte din lotul de comunisti romani care a 
luptat in Spania in 1937 de partea trupelor 
republicane (alaturi de Petre Borila, Mihai 
Burca, Constantin Doncea, Valter Roman si 
Gheorghe Stoica). Dupa infrangerea trupe- 
lor republicane in razboiul civil din Spania, 
unii voluntari romani au fost internati in 
sudul Frantei, dintre care o parte, printre 
care si el, au evadat si au luptat in Rezistenta 
franceza pana in 1944, data dupa care au 
reusit sa se intoarca in Romania. In 1 946 a 
fost ales deputat permanent in Marea Adu- 
nare Nationala. A detinut functia de minis- 
tru adjunct la Ministerul Industriei Meta- 
lurgice si Industriei Chimice (1951-1952), 
ministru al Industriei Chimice (1952-1957) 
si apoi ministru al Industriei Petrolului si al 
Chimiei (1957-1965). A elaborat si aplicat 
metode stiintiflce care au contribuit la orga- 
nizarea si dezvoltarea industriei chimice, 
cu precadere a industriei petrochimice. 
A dezvoltat lucrarile de foraj si extractie si 
a pus bazele moderne ale noilor rafmarii si 
platforme petrochimice. Anticipand trans- 
formarile continue si constante ale proce- 
selor tehnologice din industria chimica, 
a promovat numeroase generatii de tineri 
chimisti care au contribuit la dezvoltarea 
industriei chimice din Romania. Lucrari: 
Voluntarii (2 volume: Spre Spania si Pe Ebrul 
insdngerat, 1945-1946); Momente din miscarea 
de rezistenta franceza (1946); Avantul industriei 
chimice (1956); Industria chimica si petrolierd 
in Romania (2 vol., 1970); The cole of the ana- 
lytical chemistry in the development of modern 
chemical industry. Pure and applied chemistry 
reprint (Londra, 1971); Eficienta economicd a 
cercetdrii stiintifice (1972); Chimia si valentele 
ei cu agricultura (1972); Materia sau realitatea 
obiectivd (1972); Industria chimica si petrochi- 
micd din Romania (1972); Resursele mondiale 
si limitele lor (1975); Dimensiunile cunoasterii 
(1977); Tendinte in dezvoltarea industriei chimice 
(1977); Metode stiintifice in dezvoltarea indus- 
triei chimice moderne (1979); Materie si mis care 
(1980); Economia mondiald - orizont 2000 
(1980); Ciberneticd automaticd si informaticd in 
industria chimica (1980); Strategia dezvoltdrii in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 308 



^ 



31.10.2011 17:23:0 



Foia§ 




Ion Emanuel Florescu 



Mircea Florian 



Octavian Fodor 



chimie (1981). In 1974 a fost ales membru 
corespondent al Academiei Romane. A fost 
membru al Academiei de Stiinte Politice 
si Sociale (1970), presedinte al Federatiei 
Romane de Atletism (1960) si Erou al Mun- 
cii Socialiste (1971). Membru al Academiei 
de Stiinte din New York (1995). 

Florescu, Radu 

(23.10.1925, Bucure§ti) 

Istoric. A studiat istoria la Oxford si s-a 
specializat in filosofie la Indiana University, 
SUA. Profesor emerit de istorie la Boston 
College, a continuat sa urmareasca si sa scrie 
despre problema romaneasca. A fost consul 
onorific pentru Noua Anglie al Ministerului 
Afacerilor Externe al Romaniei (2000-2004). 
Lucrari: Dr acuta, prince of many faces: his life 
and his times, 1989, in colaborare; The Struggle 
against Russia in the Romanian Principalities 
(Lupta impotriva Rusiei in Principatele Unite), 
1962; Dracula-.A Biography ofVlad the Impaler, 
1431-1476, 1973. In 1997 a primit Premiul 
Societatii Dracula din Brasov. 

Florian, Mircea 

(1.04.1888, Bucure§ti - 31.10.1960, Bucure§ti) 
Filosof. In 1914 isi sustine doctoratul in 
filosofie in Germania, cu teza „Der Begriff 
der Zeit bei Henri Bergson" (Conceptul 
de timp la Henri Bergson). A fost profesor 
la Universitatea din Bucuresti si a condus 
Sectorul de istorie a filosofiei la Institutul 
de Filosofie de pe langa Academia Romana. 
Gandirea logica a lui Titu Maiorescu, pro- 
fesorul sau, 1-a marcat pentru toata viata. 
Principalele scrieri: Indrumare in filosofie, 
1922; Stiintd si rationalism, 1926; Metafizica 
si problematica ei, 1932; Antinomiile credintei, 
1936; Cuno aster e si existent a, 1939; Reforma 
logicei, 1942; Reconstructie filosoficd, 1943; 
Metafizica si artd, 1945; Misticism si credintd, 
1946; Filosofia Renasterii, 1948; Logica lui 
Aristotel, 1957. Membru post-mortem al 
Academiei Romane (1990). 



Flueras, Ion 

(2.11.1882, Cherelu§, comitatul Arad - 
7.06.1953, Gherla, reg. Cluj) 
Politician. Rotar de meserie. Socialist mili- 
tant. Intre 1903 si 1918 membru al Partidului 
Socialist din Ungaria (sectia romana). Mem- 
bru in Consiliul Dirigent al Transilvaniei 
si Banatului (1918-1920), unde a detinut 
portofoliul Sanatatii. In 1924 a reprezentat 
PSD la Congresul Internationalei Socialiste 
de la Marsilia. In 1928, neintelegandu-se cu 
socialistii din regat, a candidat ca deputat 
pe listele Partidului National Taranesc. Pre- 
sedinte al Confederatiei Generale a Muncii 
(1926-1938, cand sindicatele au fost interzise 
in Romania). S-a opus influentei sovietice. 
Arestat in 1 948, a murit in inchisoare. 

Fodor, Octavian 

(17.10.1917, Media? - 8.06.1976, Cluj) 
Medic. A studiat Medicina la Cluj si s-a spe- 
cializat la Paris. A lucrat la clinica medicala 
din Cluj, Institutul de Medicina din Timi- 
soara, Institutul de Medicina si Farmacie 
din Cluj, al carui rector a fost. A scris peste 
500 de lucrari, mai ales in domeniul episte- 
mologiei bolilor digestive. Lucrari: Conceptii 
noi in icterul cataral, 1944; Nefrita acuta, 1946; 
Sindromul de malabsorbtie, 1967; Enterocolitele 
cronice, 1970. Membru al Academiei de Sti- 
inte Medicale din Romania, al Organizatiei 
Mondiale de Gastroenterologie, al Uniunii 
Terapeutice Internationale. Membru al Aca- 
demiei Romane (1975). 

Foia§, Ciprian Hie 

(20.07.1933, Re§ita) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica - al carei profesor a devenit - la 
Universitatea din Bucuresti. Plecat din tara 
in 1978, a fost profesor la Universitatea 
Paris Sud, iar din 1979 la Indiana Uni- 
versity, SUA. Profesor invitat la Dresda, 
Pisa, Tel Aviv. Lucrari: Spectral Theory in 
Noncommutative; Banach Algebras Based on the 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 309 



& 



31.10.2011 17:23:0 



Folescu 



bH*H 



v 




Ciprian llie Foia§ 



§tefan Fori§ 




Resolvent Concept, 1962; Analyse harmonique 
des operateurs de Vespace Hilbert, 1967; The 
Commutant Lifting Approach to Interpolation 
Problems, 1990. Membru de onoare al Aca- 
demiei Romane (1994). 

Folescu, George 

nume la na§tere Gheorghe Folea 

(1884, Calara§i - 17.11.1939, Bucure§ti) 
Bas. A absolvit Conservatorul din Bucuresti 
ca elev al lui D. G. Kiriac. Profesor la Con- 
servatorul din Bucuresti. Este unul dintre 
fondatorii Operei Romane din Bucuresti, 
deschisa cu Lohengrin de Wagner, 1924, unde 
a interpretat rolul lui Henric. Roluri in: Bdr- 
bierul din Sevilla de Rossini, Ndpasta de Sabin 
Dragoi, Fidelio de Beethoven, Cneazul Igor de 
Borodin, Lucia di Lammermoor de Donizetti, 
Faust de Gounod, Cavaleria rusticana de 
Mascagni, Flautul fermecat de Mozart, Boema 
si Tosca de Puccini, Aida, Bal mascat, Falstaff, 
Rigoletto si Trubadurul de Verdi, Olandezul 
zburdtor, Parsifal de Wagner s.a. A interpretat 
multe prelucrari ale folclorului romanesc de 
D. G. Kiriac. Scoala de Arte din Calarasi ii 
poarta numele. 

Fontanin, Gheorghe Marin 

(7.10.1825, Bra§ov - 24.04.1886, Bucure§ti) 
Profesor. Francez la origine. A studiat Stiinte 
Naturale la Pesta si Viena. Profesor de latina 
la colegiul din Craiova. Lucrari: Curs elemen- 
tar de geografie fizicd si matematicd. Membru in 
Consiliul General al Instructiunii, membru 
al Societatii Academice Romane (1870). 

Foris, §tefan 

(9.05.1892, Jarlungeni, Bra§ov - 1946, Gherla) 
Om politic. Absolvent de fizico-matematici 
la Universitatea din Budapesta, membru 
al Partidului Comunist Maghiar din 1918, 
adept al lui Bela Kun (participa la revolutia 
din 1919). Inters la Bucuresti, devine mem- 
bru al Partidului Socialist (1923) si apoi al 
Partidului Comunist Roman (1926). Instruit 
la Moscova in 1929 pentru a deveni activist 



al Kominternului. Arestat (1931-1935), 
alaturi de Gheorghiu-Dej, dupa grevele de 
la Lupeni (1929), este adus de la inchisoarea 
Vacaresti pentru a depune marturie. Arestat 
iar in 1 944 in contextul inlaturarii de catre 
Dej a formatiei care activase sub jurisdictia 
Kominternului si trimis la Gherla, se pare ca 
a fost lichidat in 1946. Sotia si mama au fost 
de asemenea ucise (1949), fiica, nascuta in 
1945, si care nu si- a cunoscut tatal, a dis- 
parut, probabil internata intr-un centru de 
plasament. Reabilitat de Nicolae Ceausescu 
in 1967. 

Fornade, Dan 

(28.08.1951, Timi§oara) 

Filolog. Absolvent al Facultatii de Engleza a 
Universitatii din Timisoara. Plecat in Canada 
in 1980. Cetatean Canadian. Cercetator 
al emigratiei romanesti, lexicograf, editor. 
Fondator al Departamentului de periodice 
al Bibliotecii Centrului Romanesc din Mon- 
treal. Director fondator al revistei Luceafdrul 
romanesc (The Romanian Morning Star) care 
apare din 1990 la Montreal. Redactor-sef 
al anuarului A.R.A. Journal (din anul 2000). 
A lucrat la Enciclopedia romdnilor din strainatate 
(7 volume): Biserici, Institutii Personalitati, Ziare 
(Encyclopedia of the Romanians Abroad: Churches, 
Institutions, Personalities, Newspapers - 7 volu- 
mes,), Romanian American and Romanian Who's 
Who (versiune engleza in 5 volume). Membru 
al Governing Board of Marymount Center, 
Adult Education Center (din 1998), mem- 
bru al Asociatiei Profesorilor din Montreal 
(MTA), membru al Consiliului Consultativ al 
site-uluiYomee.com, din Los Angeles, ca si al 
site-ului Outstanding American Personalities. 

Fotino, George 

(31.07.1896, Craiova - 28.06.1969, Bucure§ti) 
Jurist si istoric. Origine greceasca. Licentiat 
in Drept la Bucuresti, doctor in Drept la 
Paris (1926 cu teza Contribution a l'etude 
des origines de l'ancien Droit coutumier 
roumain. Un chapitre de l'histoire de la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 310 



^ 



31.10.2011 17:23:0 



Franyo 




Mi§u Fotino 



Francisc Rakoczi al ll-lea 



propriete au Moyen-Age"). A fost atras de 
cultura clasica, devenind un bun cunosca- 
tor al limbii grecesti. A tradus tragediile lui 
Sofocle: Ajax, Electra, Filoctet, Oedip la Colonos, 
Antigona. Profesor la Facultatea de Drept 
din Bucuresti, decan al ei in anii razboiului, 
initiatorul si realizatorul restaurarii palatului 
Golestilor de la Golesti si amenajarea lui ca 
muzeu (a scris Din vremea renasterii nationale a 
Tdrii Romanesti. Boierii Golesti, 4 vol.). Liberal, 
a fost organizational si directorul Fundatiei 
LLC. Bratianu. Intre 1964 si 1969 a fost 
cercetator la Institutul de Istorie N. Iorga, 
in colectivul pentru vechiul drept romanesc 
(si de acolo a fost trimis la inchisorile Jilava 
si Sighet). Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1944), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Fotino, Mi§u, prenume la na§tere Mihai 
(14.09.1930, Bucure§ti) 

Actor de teatru. Familie greceasca la origini. 
Copilaria si adolescenta le-a trait la Brasov, 
unde tatal lui era actor (la un moment dat 
director al Teatrului din Cernauti) si a jucat 
impreuna cu el inca de cand era foarte mic. 
A debutat la varsta de 7 ani in piesa de teatru 
Coloniale. Din 1952 a fost actor la Teatrul 
Dramatic din Brasov. A fost remarcat de 
marele regizor Sica Alexandrescu, care a 
decis sa-1 aduca la Bucuresti. Din 1956 joaca 
la Teatrul National I.L. Caragiale din Bucu- 
resti. Roluri in film: Directorul nostru (1955), 
Telegrame (1959), Porto-Franco (1961), Codin 
(1963), Politicd si delicatese (1963), Titanic vols 
(1964), Amprenta (1967), Balul de sambdtd 
seara (1968), Elixirul tineretii (1975), Tufa de 
Venetia (1977), Chirita lalasi (1987), Sexy 
Harem Ada-Kaleh (2001). Premiul UNITER 
pentru intreaga activitate (2006). 

Francisc Rakoczi al ll-lea 

(27.03.1676, Bor§, Transilvania - 8.04.1735, 
Rodosto, Imperiul Otoman, azi Turcia) 
Print al Transilvaniei. A condus Transilvania 
intr-o perioada de relativa independent!, cu 



Dieta proprie si a sprijinit cu arme si osteni 
pe domnii munteni in lupta antiotomana. 
A luptat pentru independents Ungariei fata 
de Habsburgi. Initiator al razboiului curuti- 
lor (kuruc inseamna in maghiara haiduc), 
1709-1711, care s-a terminat cu infrangerea 
rasculatilor si arestarea conducatorului. 
Fugit mai intai la polonezi, a emigrat apoi 
in Imperiul Otoman. Cenusa sa a fost repa- 
triate in secolul XX si se afla la catedrala 
Sf. Elisabeta din Kosice, azi Slovacia. 

Frank, Dan 

(17.02.1951, Bucure§ti) 

Eseist. Studii de arhitectura si matematica. 
Prima lucrare este Himmel und Erde des I Ging 
(Cerul si Pdmantul I Ging-ului) publicata la 
editura pe care a inflintat-o dupa plecarea in 
Germania (Dan Frank Verlag). Urmeaza apoi 
3 Krafte, 5 Wandlungen (3 forte, 5 transformdri) , 
un eseu mai amplu pe tema simbolisticii 
numerelor. Das Herzensgebet (Rugdciunea 
inimii) este un text din Filocalia, care a fost 
completat cu o introducere si un comenta- 
riu comparativ cu ortodoxia. Ultima lucrare 
este un CD multimedia despre manastirile 
din Moldova: Moldau - Kloster, Geschichte, 
Spiritualitat. Cu cartea Systematisch Backgam- 
mon (Table in mod sistematic) a inaugurat o 
serie dedicata jocului de table, Backgammon 
Collection, care, pe langa titlul numit, mai 
cuprinde reviste si editii speciale. 

Franyo Zoltan 

nume la na§tere Zoltan Wham my 

(17.08.1887, Timi§oara - 1978, Timi§oara) 
Scriitor si editor. A absolvit Scoala de 
Honvezi la Sopron (1910), apoi Academia 
Militara Ludovika la Budapesta. A avut o 
importanta activitate publicistica, afirmand 
idei umaniste si egalitariste, care 1-au dus 
catre optiunea socialists. A demisionat din 
armata. A fost unul dintre fondatorii Soci- 
etatii Literare (1908) din Banat. In timpul 
Primului Razboi Mondial i s-au conflscat 
versurile. A fost comisar al poporului in 
timpul revolutiei maghiare din 1919 si 1-a 
cunoscut pe Lukacs Gyorgy. A revenit la 
Arad in 1923, apoi s-a intors la Timisoara. 
Impreuna cu svabul Franz Liebhardt (nume 
la nastere Robert Reiter) si romanul Aurel 
Buteanu a scos revista trilingva Banatul. 
A facut parte din Comitetul Ligii contra 
Razboiului (in al Doilea Razboi Mondial). 
Arestat in 1950, ca si ceilalti, a fost autor 
interzis, desi a circulat foarte mult in 
strainatate. A tradus Faust de Goethe din 
germana in maghiara, a tradus din literatura 
romana in maghiara si a promovat integra- 
rea culturala a etniilor din Banat. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 311 



& 



31.10.2011 17:23:0 



Fratiman 




Aram Frenkian 



Valeriu Traian FrentJu 



Erwin M. Friedlander 




Fratiman, lustin §tefan 

(1.06.1870, Cuhurestii de Jos, azi Tn Republica 
Moldova - 23.09.1927, Cuhurestii de Jos) 
Istoric. A absolvit Seminarul Teologic din 
Chisinau, Academia Teologica din Kazan, 
Institutul de Arheologie (Sectia litere si 
filologie) din Sankt Petersburg. Profesor 
la Seminarul Teologic din Chisinau, apoi 
profesor de istorie si geografie la Scoala 
Normala din Soroca. Fondator al Societatii 
Istorice B.-P Hasdeu din Chisinau (1919). 
A fost preocupat de romanii din Transnistria. 
Lucrari: Romanii de peste Nistru; Administratia 
bisericeascd la romanii transnistreni dintre Bug 
si Nistru. Cercetare politico-istorico-bisericeasca 
relativ la viata romdnilor ce trdiesc in Rusia; 
Probleme privitoare la eparhiile din Basara- 
bia. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1919). 

Frenkian, Aram 

(20.03.1898, Constanta - 10.11.1964, Bucuresti) 
Filolog si filosof. Armean ca etnie. A studiat 
Filosofia la Bucuresti si Paris (Sorbona si 
Ecole des Hautes Etudes). S-a specializat 
in greaca, latina, sanscrita. Profesor de filo- 
logie clasica la Universitatea din Bucuresti. 
A comentat si tradus din Diogene Laertius, 
Empiricus, Plotin, Eschil, Sofocle, Euripide, 
Platon. Inclinatiile catre matematici sunt 
ilustrate de numeroase studii si articole: Le 
postulat chez Euclide et chez les modernes, Paris, 
1940; Studii de matematicd sumero-akkadiand, 
Bucuresti, 1953. Membru al Societatii de 
Stiinte Istorice si Filologice din Romania, 
Sectia de studii orientale, si vicepresedinte 
al Societatii de Studii Clasice. In anul 1964 
este numit seful sectorului de istorie la 
Institutul de Logica din Bucuresti. Mem- 
bru post-mortem al Academiei Romane 
(din 2006). 

Frentiu, Valeriu Traian 

(25.06.1875, Resita - 11.07.1952, Sighet) 
Protopop greco-catolic. A absolvit liceul 
la Blaj si Facultatea de Teologie Catolica 



la Budapesta. Specializare la Viena. A fost 
protopop al Orastiei si a construit acolo o 
noua biserica. A participat la Marea Adu- 
nare de la Alba Iulia. Arestat in 1948 si tri- 
mis la Sighet, unde a murit fara a fl judecat 
si condamnat. 

Friedlander, Erwin M. 

(29.05.1925, Cluj-Napoca - 
22.01.2004, California) 

Fizician american de origine romana. 
A absolvit Institutul Francez de Inalte 
Studii din Bucuresti si apoi a urmat cur- 
surile Facultatii de Fizica si Matematica a 
universitatii bucurestene, specializandu-se 
in fizica nucleara. In 1963 si-a sustinut doc- 
toratul cu teza „Asupra modelului cu doua 
centre al jeturilor cosmice", continuandu-si 
activitatea ca profesor la Universitatea din 
Bucuresti si cercetator la Institutul de Fizica 
Atomica de pe platforma Magurele. Intre 
1971 si 1991 a fost cosef de laborator la 
Lawrence Berekeley Laboratory al Univer- 
sitatii California. Activitatea sa de cercetare 
s-a concentrat indeosebi asupra radiatiei 
cosmice a particulelor accelerate la mari 
energii de masura aferente, fiind concreti- 
zata in peste 250 de studii si articole, apa- 
rute in prestigioase reviste internationale 
de specialitate. In anul 1985 a fost distins 
cu Premiul Humboldt pentru fizica. A fost 
ales membru corespondent al Academiei 
Romane in anul 1963, calitate retrasa dupa 
plecarea din tara (1971). A fost repus in 
drepturi ca membru corespondent in 1990 
si, la solicitarea proprie, trecut membru de 
onoarein 2003. 

Frimu, l(on) C(ostache) 

(4/16.10.1861, Barzesti, jud. Vaslui - 
19.02.1919, Vacaresti) 

Militant socialist. Tamplar de meserie, mem- 
bru fondator al Partidului Social-Democrat 
al Muncitorilor (1893). A miliat pentru uni- 
rea tuturor fortelor sindicale din Romania, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 312 



& 



31.10.2011 17:23:0 



Furdui 





^ 



Laurentiu Fulga 



fapt implinit in 1898 (a fost presedintele 
centralei sindicale) si disparut prin Tradarea 
Generosilor (1899). A fost lider al Partidului 
Social Democrat Roman infiintat in 1910 
si a avut legaturi cu V I. Lenin din 1911. 
La cinci zile dupa Marea Unire, muncitorii 
tipografi de la Atelierele Sfetea si Minerva 
au declarat greva. Cu ei s-au solidarizat si 
alti muncitori. Au fost atacati de fortele de 
ordine in fata Teatrului National. Arestat, 
alaturi de Cristian Rakovski, Hie Moscovici, 
Gheorghe Cristescu s.a., a fost aparat de 
avocatii Constantin Titel Petrescu, Radu 
Rosetti, Constantin Mille, N.D. Cocea. 
A murit in inchisoare. 

Frolov, Nicolae 

(1876, Cornesti, Basarabia - 1948, lasi) 
Istoric. A absolvit Seminarul Teologic la 
Chisinau si Economia la Universitatea din 
Dorpat (azi Tartu), Estonia. Specializare la 
universitatile din Sankt Petersburg, Kiev si 
Odessa. Director al Muzeului din Chisinau 
si profesor de economie agrara la Universi- 
tatea din Chisinau. Membru post-mortem al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (1970). 

Fulga, Laurentiu 

nume la na§tere Laurentiu lonescu 

(2.11.1916, Fulga, jud. Prahova - 
16.11.1984, Bucuresti) 

Scriitor. A absolvit Liceul Militar la Chi- 
sinau si Facultatea de Litere si Filosofie 
la Bucuresti. Prizonier de razboi in URSS, 
intors cu detasamentul Tudor Vladimi- 
rescu. A fost vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor (din 1968). Dupa proza de ince- 
put, de un romantism debordant, Straniul 
paradis, 1942, a evoluat spre realismul de 
larga cuprindere sociala in care apar per- 
sonaje arhetipale: Eroica, 1956; Alexandra si 
Infernul, 1966, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
dupa care s-a turnat un film; Moartea lui 
Orfeu, 1970, Premiul Academiei; Fascinatia, 
1977; Salvati sufletele noastre, 1980, Premiul 



Uniunii Scriitorilor; E noapte si efrig seniori, 
1983. A scris ocazional si teatru. Laureat al 
Premiului de Stat (1952). 

Fundoianu (Fondane), B(enjamin) 

nume la na§tere Benjamin Wexler 

(14.11.1898, la§i - 22.10.1944, Auschwitz) 
Poet si eseist. Evreu ca etnie. A inceput 
Dreptul la Iasi, dar nu 1-a terminat. A debu- 
tat cu o povestire biblica, Tdgdduinta MPetru, 
1918, a publicat Images et livres de France, 
1921. Membru al cenaclului Sburatorul. Se 
stabileste la Paris in 1 923, dar publica in tara 
volumul de versuri avangardiste Frivelisti, 
1930, si la Paris volumele Ulysse, 1933, si 
Titanic, 1937, semnate cu numele Benjamin 
Fondane. A colaborat la revista avangardista 
Integral a lui Brunea-Fox (1930) si la unu a 
lui Sasa Pana (1931). A scris eseuri de tip 
existentialist: „La conscience malheureuse" 
(„Constiinta nefericita"), 1936; „Rimbaud, 
le Voyou" (Rimbaud, vagabondul), 1933; 
„Baudelaire et l'experience du gouffre" 
(„Rimbaud si experienta abisului"), 1947, 
postum; „L'etre et la connaissance • Essai 
sur Lupasco" („Fiinta si cunoasterea • 
Eseu asupra lui Lupascu"), 1998, postum. 
A murit in lagarul nazist de la Auschwitz. 
Numele lui figureaza pe memorialul Holo- 
caustului de la Paris. 

Furdui, Teodor 

(9.05.1935, Dumitreni, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Scoala Pedagogica la Balti 
si Facultatea de Biologie si Pedologie la Uni- 
versitatea de Stat din Chisinau. Director al 
Institutului de Zoologie al Academiei de Sti- 
inte a ASM, devenit Institutul de Zoologie si 
Fiziologie, din 2001 director al Institutului 
de Fiziologie si Sanocreatologie al ASM. 
Contributii in domeniul cercetarii efecte- 
lor stresului asupra organismului animal. 
Distins cu Premiul Prezidiului ASM, titlul 
de Om Emerit in Stiinta, Ordinul Gloria 
Muncii al Moldovei. Membru al Academiei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 313 



& 



31.10.2011 17:23:0 



Furtuna 




de Stiinte Biologice din New York, membru 
de onoare al Academiei Ecologice Romane. 
Membru si prim-vicepresedinte al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. 

Furtuna, Horia 

(21.06.1888, Foc§ani - 8.03.1952, Bucure§ti) 
Poet. A facut Dreptul la Paris, a profesat avo- 
catura la baroul de Ilfov. Prizonier de razboi 
in Primul Razboi Mondial, vicepresedinte al 



Societatii Autorilor Dramatici. Scrie o lirica 
rece, contemplativa si savanta: Fat Frumos, 
1924; Balada lunii, 1967, postum. A scris si 
teatru, roman: Iubita din Paris, 1 934. 

Fusu, Dumitru 

(25.03.1938, Parcova, Basarabia) 
Actor. A absolvit Scoala de Teatru 
B. Sciukin si Institutul de Cinematografie 
(VGIK), sectia regie, la Moscova. Actor la 
Teatrul Luceafarul din Chisinau si fondator 
al Teatrului unui actor (din 1968). A inter- 
pretat si roluri in film: Omul merge dupa 
soare, 1961; Calatorie in april, 1962; Copiii 
si merele, 1964; Slagbaum, 1964; Cdnd pleacd 
cocorii, 1964; Gustul painii, 1966; Nunta 
la palat, 1969; Zece ierni pe-o vara, 1969; 
Dimitrie Cantemir, 1973; Durata zilei, 1974; 
Ce-i trebuie omului, 1975; Centaurii, Mosfilm, 
1 978; Arfi avut o altd soartd, 1 983; Luceafarul, 
1986; Vartejul, 1968; Strainul, 1988. Distins 
cu Ordinul Republicii. Membru al Uniunii 
Cineastilor din Moldova. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE$TI. P E RS N A L ITAJI 



^ 



dictAK.indd 314 



& 



31.10.2011 17:23:0 



G 



Gabrea, Radu 

(20.06.1937, Bucure§ti) 

Regizor. A absolvit Constructive la Bucu- 
resti, apoi Institutul de Arta Teatrala si 
Cinematografica din Bucuresti, Sectia regie 
de film. Presedinte al Oficiului National al 
Cinematografiei. A plecat in Germania in 
1974. Regie: Prea mic pentru un rdzboi atdt de 
mare, 1969, Premiul Festivalului Interna- 
tional al Filmului de la Locarno; Amintiri 
bucurestene, 1970; Urmdrirea, 1971; Dincolo 
de nisipuri, 1973; Fiirchte Dich Nicht, Jakob!, 
1982; Ins Blaue, 1991; The Secret Of The Ice 
Cave, 1989; Now, 2002. Premiul TIFF 2007 
pentru realizari in domeniul cinematografiei 
romanesti si europene. 

Gacovic, Slavoliub 

(1.01.1956, Halovo, plasa Zajecar, 
Tn romana Zaiecear, Banatul Sarbesc) 
Istoric si filolog. A absolvit Scoala Medie 
de Economie din Zajecar. A absolvit Isto- 
ria-Arheologia la Facultatea de Filozofie a 
Universitatii din Zadar, ex-republica iugos- 
lava Croatia. La Facultatea din Zadar a Uni- 
versitatii din Split si- a sustinut masteratul, iar 
la Universitatea din Bucuresti si-a sustinut 
doctoratul. A publicat lucrari de lingvistica, 
filologie, istorie, folclor si etnografie. Cola- 
boreaza cu proiecte proprii la programele 
Institutului Etnografie al Academiei Sarbe 
de Stiinte si Arte, precum si ale Societatii de 
Limba Romana din Voivodina - Republica 
Serbia. Lucrari: Hriscanstvo na tlu timockog 
sliva od IV do XIV veka (Crestinismul pe cursul 
rdului Timoc din secolul TVsipand in secolul XIV); 
Romanii timoceni de la romanizare la inceputurile 
turcocratiei; Neslovenske osnove u ojkoniminiji 
Vidinskog sandzaka XV-XVI veka (Elemente 
neslovene in iconografia sangiacului de Vidin in 
secolele XV-XVI, 1993); Ratni dnevnik Todora 
Srbovica (Jurnalul de rdzboi a lui Todor Srbovici), 
1995; Razgranicenje naisopoliske (niske) i akviske 
(prahovske) regije s ubikacijom gradova iz VI veka 
(Delimitarea regiunilor oraselor Naisus-Nis si 
Aquae-Prahovo incepdnd din secolul al Vl-lea), 
1997; Etimologija slovenskih osnova u ojkonimi- 
niji Vidinskog sandzaka XV-XVI veka (Etimologia 



elementelor Slovene in iconografie in sangiacul de 
Vidin in secolele XV-XVI), 1997; Putevi istine: 
Polemika o vrednosti jednog naucnog rada (Caile 
adevarului: Polemica despre valoarea unei lucrari 
stiintifice) , 1999; Petrecatura [pesma za ispracaj 
pokojnika] u Vlaha Ungurjana (Petrecatura 
[cantecul de petrecere al decedatului] la Romanii 
Ungureni), 2000; Narodne pesme o Marku 
Kraljevicu iz rukopisne zbirke Luke Bervaldija 
Lucica (Poezii populare despre Crdisorul Marco 
din colectia in manuscris a lui Luca Bervaldi 
Lutici), 2001; Od Citalista do Narodne biblioteke 
u Zajecaru 1866-1996 (De la Sala de citire la 
Biblioteca Nationala din Zaiecear 1866-1996) si 
Bajanja u kultu mrtvih hod Vlaha severnoistocne 
Srbije (Bocetul si cultul mortilor la romanii din 
Serbia de Nord-Est), 2002; Kud se dedose Rumuni 
Tihomira Djordjevica (Unde au dispdrut romanii 
lui Tihomir Georgevici), 2008; Od Rimljana i 
latinskog do Rumuna timocana i rumunskog (De 
la romani si latind la romanii timoceni si limba 
romana), 2008. Membru al Academiei de 
Stiinte si Arte a Romanilor din Serbia. 

Gafencu, Grigore 

(1892, Bucure§ti - 30.01.1957, Paris) 
Politician, diplomat si gazetar. A studiat 
Dreptul la Universitatea din Bucuresti. 
Deputat al Partidului National Taranesc 
(din 1924), ministru de Externe' (1938), 
ambasador la Moscova (1940), an in care a 
parasit Romania pentru Elvetia. In 1947 si-a 
publicat la Yale University Press conferintele 
sustinute la Universitatea din New York. 
Membru al Comitetului National Roman 
din exil (1949-1952), a militat pentru fede- 
ralizarea statelor Europei, fiind membru 
fondator al Comitetului Europei Libere. 
A publicat The Last Days of Europe (Ultimele 
zile ale Europei), 1946. 

Gafencu, Valeriu 

(24.01.1921, Sangerei, Basarabia - 
18.02.1952, Targu Ocna) 

Militant politic. Fiu al lui Vasile G. A inceput 
Facultatea de Drept la Universitatea din Iasi. 
Legionar, sef al fratiilor de Cruce din Iasi. 
Arestat in 1940, a ajuns la inchisoare. Desi 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 315 



^ 



31.10.2011 17:23:09 



Gafencu 




Slavoliub Gacovic 



Valeriu Gafencu 



Valeriu Gagiu 




316 



1-a avut aparator pe Constantin Angelescu, 
a fost intemnitat in tnai tnulte randuri, fiind 
trimis la Aiud, apoi la Targu Ocna. 

Gafencu, Vasile 

(1886-1942, Siberia) 

Om politic. Tata al lui Valeriu G. Membru 
in Sfatul Tarii, a votat unirea Basarabiei cu 
Romania in 1918. Arestat si trimis in Siberia 
in 1940, nu s-a mai intors. 

Gafita, Mihai 

(31.10.1923, Baia, Suceava - 4.03.1977, Bucure§ti) 
Poet, editor, critic si istoric literar. Liceul 
la Falticeni si Botosani, apoi Facultatea 
de Litere si Filosofie. Profesor de limba 
romana, apoi lector universitar de estetica 
si teoria literaturii. Redactor la Viata Romd- 
neasca, Gazeta literara, secretar al Uniunii 
Scriitorilor, redactor-sef la Editura de Stat 
pentru Literatura si Arta si la Editura Cartea 
Romaneasca (1970-1977). Lucrari: Cezar 
Petrescu (monografie, 1963); Scriitori romdni 
contemporani (in colaborare, 1964); Duiliu 
Zamfirescu (monografie, 1969); Fata ascunsd a 
lunii (1974); Flautul lui Marsias (1977); Studii 
de istorie literara (postum, 1979). 

Gafitanu, Mihai 

(16.09.1934, la§i) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica a 
Institutului Politehnic din Iasi. Specialized la 
Rensselaer Polytechnic Institute, Tray, SUA, 
Illinois, Institutul Bauman din Moscova, 
Bratislava, Imperial College din Londra, 
Grecia, Iugoslavia. Profesor, prorector si rec- 
tor al Politehnicii din Iasi. Profesor asociat 
la Luo Yang Institute of Technology, China, 
si la Massachussets Institute of Technology. 
Contributii in domeniul diagnosticarii 
vibroacustice a masinilor si utilajelor, tehnici 
si metode de analiza a tensiuinilor pe cale 
electroezistiva. Lucrari: Organe de masini, 
2 vol., 1981-1983; Rulmenti, 2 vol., 1985. 
Presedinte al Subcomisiei de Acustica a 
Academiei Romane, vicepresedinte al AGIR. 



Gagiu, Valeriu 

(1.05.1938, Chi§inau - 21.12.2010, Chi§inau) 
Scenarist de film. A absolvit Institutul de 
Cinematografie, Sectia scenarii, la Moscova. 
A lucrat la Moldova Film si a fost profesor la 
Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice 
din Chisinau. A facut scenariile celor mai 
multe filme artistice din productia interna: 
Omul merge dupa soare, 1961; Can d se due cocorii, 
1963; Strada ascultd, 1964; Gustul painii, 1966; 
Zeee iernipe-o vara, 1969; Expbzie cu eject intar- 
ziat, 1970; Ultimul haiduc, 1972; Undd verde, 
1973; Duratazilei r 1974; Pe urmele fiarei r 1976; 
Bdrbatul de langd tine, 1977; Unde esti, dragoste?, 
1980; Hotarul din iunie, 1982; Istoria unui 
galben, 1983; Nistrul inflacari, 1984; Detinutul 
misterios, 1986; Corbii prada n-o impart , 1988; 
Strada felinarelor stinse, 1991 -Jana, 2004. Multe 
dintre filmele mentionate au fost distinse cu 
premii pentru scenariu la Festivalurile natio- 
nale sau unionale de film. Membru al Uni- 
unii Cineastilor si al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova. Membru de onoare al Academiei 
Internationale de Film Nika din Rusia. 

Gaindric, Constantin 

(11.09.1941, Zaicani, RSSM) 
Informatician. A absolvit Institutul Pedagogic 
la Balti si Institutul Central Economico- 
Matematic al Academiei de Stiinte a URSS la 
Moscova. A lucrat la Comitetul de Stat pentru 
Planificare, la Centrul de Calcul al Institutului 
de Matematica si Informatica al ASM. A ela- 
borat si implementat multiple metode si algo- 
ritmi de modelare a functionarii diverselor 
ramuri ale economiei. In cadrul cercetarilor 
asupra sistemelor suport pentru decizii a pro- 
pus o noua structura conceptuala ce repre- 
zinta o directie importanta in managementul 
decizional. A contribuit la elaborarea strategiei 
si a planului de actiuni pentru informatizarea 
societatii in Republica Moldova. Lucrari: 
Luarea deciziilor. Metode si tehnobgii; Conside- 
rente asupra edificdrii societatii informationale in 
Moldova. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. A fost presedinte al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 316 



^ 



31.10.2011 17:23:09 



Galeriu 




Constantin Gaindric 



Gala Galaction 



Emilian Galaicu-Paun 



Constantin Galeriu 



Consiliului National pentru Acreditare si 
Atestare Universitara din Moldova. 

Galaction, Gala 

nume la na§tere Grigore Pisculescu 

(16.04.1879, Dide§ti, Teleorman - 
8.03.1961, Bucure§ti) 

Scriitor, teolog. Intre 1928 si 1934 a dat 
Bibliei o noua versiune in limba romana, 
adaptand-o la limba moderna. In perioada 
interbelica desfasoara o sustinuta activitate 
publicistica (editeaza, cu ajutorul lui Tudor 
Arghezi, Cronica si Spicul, care apar in peri- 
oada 1915-1918). Devine defensor eclesias- 
tic pentru eparhiile Ramnicului si Argesului 
(1909-1922), preot (1922) si misionar al 
Arhiepiscopiei Bucurestilor (1922-1926), 
profesor titular la Catedra de introducere si 
exegeza in Noul Testament la Facultatea de 
Teologie din Chisinau (1926-1941), decanul 
acesteia (1928-1930), profesor de exegeza 
Vechiului Testament la Facultatea de Teo- 
logie din Bucuresti (1941-1947), membru 
in Adunarea eparhiala a Arhiepiscopiei 
Bucurestilor (din 1954). Ca teolog a publicat 
studii despre Noul Testament, articole, medi- 
tatii, conferinte, predici. A publicat volume 
de nuvele, romane, note de calatorie, articole 
in principalele ziare si reviste ale timpului, 
un jurnal a fost publicat postum. Dupa 1944 
se angajeaza pe deplin in viata literara si 
politica. A scris povestiri si nuvele: Bisericuta 
din Rdzoare, 1914, Premiul Academiei; De la 
noi, la Cladova, 1 924; Nuvele si schite, 1 934, si 
romane: Papucii lui Mahmud, 1932, Premiul 
Societatii Scriitorilor Romani; Doctorul Tai- 
fun, 1933; La rdspdntie de veacuri, 2 vol., 1935. 
Si- a strans publicistica in mai multe volume, 
eel mai cunoscut fiind Oameni si ganduri din 
veacul meu, 1955. A primit Premiul Societatii 
Scriitorilor Romani (1933), Medalia Meritul 
Cultural clasa a Il-a (1934), Premiul Natio- 
nal Literar (1935), Premiul National pentru 
proza (1942), Medalia Meritul Cultural in 
grad de Comandor (1947); a fost deputat 
in MAN, a primit Ordinul Muncii clasa I 



(1954). A fost vicepresedinte al Societatii 
Scriitorilor Romani (1947), membru activ 
al Academiei Romane (1947), apoi membru 
titular onoriflc al Academiei Republicii 
Populare Romane (1955). 

Galaicu-Paun, Emilian 

(22.06.1964, Unchite§ti, Republica Moldova) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere a 
Universitatii din Chisinau. Specializare la 
Institutul de Literatura Maxim Gorki din 
Moscova. Lucrari: Lumina proprie, 1986; 
Abece-Dor, 1989; Levitatii deasupra haului, 
1991; Cel bdtut il ducepe eel nebatut, 1994; Ges- 
turi. Trilogia nimicului, 1996; Yin Time, 1999; 
Poezia de dupa poezie. Ultimul deceniu, 1999; 
Gestuar, 2002. Membru al Uniunii Scriitori- 
lor din Moldova si din Romania. Membru 
fondator al ASPRO, Bucuresti. 

Galan, V(alerian) Em(il) 

(15.02.1921, Saveni, jud. Boto§ani - 
2.01.1995, Bucure§ti) 

Prozator. A studiat la Politehnica din Iasi, 
Cernauti si Timisoara. Redactor la diverse 
publicatii. Reprezentant al realismului soci- 
alist, interesat mai ales de spatiul contem- 
poran: Zorii robilor, 1950, Premiul de Stat; 
Bdrdgan, vol. I, 1 954, Premiul de Stat; vol. II, 
1959; evolueaza spre o proza de replica la 
adresa proletcultismului in ciclul romanesc 
Contravizitele doctorului B.A., Zodia instrainarii, 
1966; Accidentul era inevitabil, 1967; A treia 
Roma, 1968 si romanele Hramul sfdntului Nu, 
1969; Sahul dublu de la Armor, 1970. 

Galeriu, Constantin 

(21.11.1918, Racatau-Raze§i, jud. Bacau - 
10.08.2003, Bucure§ti) 

Preot. A absolvit Seminarul Teologie la 
Roman si Facultatea de Teologie la Bucu- 
resti. De'tinut in 1950, 1952-1953. Preot la 
biserica Silvestru din Bucuresti si profesor 
la Institutul Teologie din Bucuresti (1977- 
1991). Dupa 1989 a fost vicar al Arhiepis- 
copiei Bucurestilor si membru in Grupul 
de reflectie care a militat deopotriva pentru 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 317 



& 



31.10.2011 17:23:09 



Gall 




318 



innoirea si stabilitatea Bisericii Ortodoxe 
Romane. Membru fondator si presedinte 
de onoare al Asociatiei Medical-Crestine 
Christiana; presedinte al Editurii Harisma, 
presedinte al Asociatiei Sf. Stelian - copiii 
strazii, al Fundatiei Elena Doamna; membru 
de onoare al Fundatiei Memoria, presedinte 
executiv al Fratiei Ortodoxe Romane. 

Gall Erno 

(4.04.1917, Oradea - 2000, Cluj) 
Filosof. Evreu maghiar ca etnie. A fost licen- 
tiat in Drept si Filosofie la Universitatea din 
Cluj, obtinand titlul de doctor abia in 1968. 
In al Doilea Razboi Mondial familia ii este 
exterminate la Auschwitz, iar el este deportat 
in lagarul de la Buchenwald. Revenit la Cluj, 
devine redactor la Igazsdg si Utunk, iar din 
1948 conferentiar si prorector la universitate. 
Autor al unor lucrari, precum: Sociologia 
burghezd din Romania (1958), Intelectualitatea 
in viata sociald (1965), Idealul prometeic (1970), 
A humanizmus viszontagsdgai (Peripetiile uma- 
nismului, 1972), Tegnapi es mai bnismeret (Auto- 
cunoastere ieri si azi, 1975), Az erkolcs dilemdi 
(Dilemele eticii, 1981), Az ezerdfordulo kihivdsa 
(Sfidarea sfdrsitului de mileniu, 1986), A naciona- 
lizmus szinevdltozdsai (Schimbarea la fata a nati- 
onalismului, 1994) s.a. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1974). 

Ganea Ion 

(22.07.1926, Soroca - 4.04.1993, Chi§inau) 
Biolog, academician. Studii secundare: 
Liceul Tehnic din Soroca; superioare: Insti- 
tutul Pedagogic din Chisinau (1951). Acti- 
vitati: profesor la institutele pedagogice din 
Balti si Tiraspol, apoi colaborator la ASM 
(din 1972 - sef de laborator, din 1976 - vice- 
director). Doctor habilitat (1971), academi- 
cian (1992). Domeniul cercetarilor: orni- 
tologie, ecologie, paleozoologie. A publicat 
circa 450 de lucrari stiintifice, numeroase 
articole de popularizare a stiintei si 35 de 
monogram. Coautor al lucrarii capitale in 6 
volume - Lumea animald a Moldovei (1981). 
A condus proiectul „Omul si Biosfera". 

Ganea, Tudor 

(1922, Bucure§ti - 1971, Seattle) 
Matematician. A plecat in SUA in 1960 (era 
logodit cu Aurora Cornu - plecata si ea in 
1965, care a fost si sotia lui Marin Preda). 
Profesor de topologie algebrica la Univer- 
sitatea din New York. Mai multe realizari ii 
poarta numele: spatiul Ganea; harta Ganea; 
fibratia Ganea; conbratia Ganea; conjectura 
Ganea (pentru spatii cu mai mult de trei 
dimensiuni). Lucrari: On the Lusternik- 
Schnirelmann category of abstract groups, 1957, 
in colaborare. Helaman Ferguson, sculptor 



si unul dintre fondatorii Institutului de Cer- 
cetari Matematice (1982), i-a fost elev. 

Gane, Nicolae 

(1.02.1838, Falticeni - 16.04.1916, la§i) 
Scriitor si om politic. Descendent al unei 
vechi familii boieresti. Se inscrie la pen- 
sionul francez al lui Louis Jordan din Iasi, 
dupa care urmeaza Stiintele Juridice la 
Paris. Dupa revenirea in tara a fost angajat 
secretar-translator al directorului general 
al inchisorilor din Moldova (1857). In ace- 
lasi an este numit judecator la tribunalul 
Suceava, de unde este destituit din cauza 
manifestarilor prounioniste. Dupa Unirea 
tarilor romane din 1859 revine in magistra- 
tura, unde indeplineste mai multe functii: 
presedinte al tribunalului Suceava, membru 
al Curtii de Intarituri Iasi (1861), prefect al 
judetului Suceava (1863) si ulterior al Doro- 
hoiului. Trece in 1864 judecator la Curtea de 
Apel din Focsani, apoi, in 1865, la Iasi. A fost 
membru al societatii Junimea, publicand 
nuvele si poezii in revista Convorbiri literare. 
In 1867 este numit presedinte de sectie la 
Curtea de Apel Focsani, dar demisioneaza si 
se stabileste la Iasi, unde incearca sa practice 
avocatura. Intra in activitatea politica, fiind 
ales in 1870 deputat din partea gruparii juni- 
miste si prefect al judetului Iasi. Este ales de 
cinci ori primar al orasului Iasi (1872-1876; 
1881; 1887-1888; 1895-1899; 1907-1911). 
In calitate de primar s-a remarcat prin urma- 
toarele realizari: aductiunea apei potabile la 
Iasi din sursa Timisesti, proiect pentru care a 
fost atacat in presa vremii, inaugurarea Tea- 
trului National. Lucrari: Domnita Ruxandra, 
Fluierul lui Stefan, Piatra lui Osman, Comoara 
de pe Rarau, Privighetoarea Socolei, Vdnatoarea, 
Aliuta, Hatmanul Baltag, Santa, Astronomul si 
doftorul, Duduca Balasa, Petru Rares, Florea Cur- 
canul, Cdnele balan, In vacante, Sfdntul Andrei, 
Stejarul din Borzesti, Ion Urdild, Petrea dascalul, 
Agatocle Leustean, Doua zile la Sldnic, Catrintas, 
Ciubucul logofatului Manole Buhus. Membru 
titular al Academiei Romane (in 1908), vice- 
presedinte al ei (1912-1913). 

Gaster, Moses 

(17.09.1856, Bucure§ti - 
5.03.1939, Abingdon, Marea Britanie) 
Filolog, istoric literar si folclorist, rabin. 
In 1876 isi incepe studiile la Seminarul 
Teologic Evreiesc de la Breslau, unde ii are 
ca profesori pe H. Graetz si Z. Frankel. In 
paralel invata si la Universitatea din Breslau, 
acordand o deosebita atentie lingvisticii, 
studiilor biblice si limbilor orientale. In 1877 
obtine diploma de doctor al Universitatii din 
Leipzig cu o teza despre fonetica istorica a 
limbii romane. Intors in Romania in 1880, se 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 318 



& 



31.10.2011 17:23:09 



Gatac 




eg l 



1,* 



Moses G aster 



Victor Gatac 



dedica studiului literaturii vechi si literaturii 
populare romane, tine prelegeri de mitologie 
comparata la Universitatea din Bucuresti si 
colaboreaza la importante publicatii cultu- 
rale ale vremii. Militeaza pentru acordarea 
drepturilor cetatenesti evreilor romani in 
spiritul Tratatului de la Berlin; totodata, ca 
militant sionist, este unul dintre fondatorii 
organizatiei locale a Chovevei Tzion. Demer- 
surile sale fac parte din miscarea larga a trezi- 
rii constiintei identitare a evreilor din Europa 
pe fondul disparitiei marilor imperii, miscare 
in urma careia Ben Gurion si Ezer Weizmann 
aveau sa intemeieze statul Israel. Prieten si 
colaborator al lui Lazar Saineanu, in 1882 
se numara printre organizatorii celei de a 
doua colonii de evrei romani in Eretz Israel, 
cea din Samaria, la Zikhron Ya'akov. Este 
expulzat din Romania, in 1885, impreuna cu 
principalii lideri de opinie ai presei evreiesti, 
ca urmare a campaniei de demascare a masu- 
rilor legislative restrictive si a abuzurilor 
administrative fata de minoritari. Se stabi- 
leste la Londra. Tine, la Oxford, un ciclu de 
conferinte despre literatura slavona. In 1887 
este numit rabin al comunitatii sefarde. Este 
director al Colegiului Montefiore de la Ram- 
sgate, pe care incearca sa-1 transforme dupa 
modelul Seminarului de la Breslau. Detine 
importante functii academice ca presedinte 
al Folklore Society, presedinte al Jewish 
Historical Society, vicepresedinte al Royal 
Asiatic Society si membru al multor societati. 
Prima versiune a Declaratiei Balfour se redac- 
teaza la resedinta sa londoneza, la 7 februarie 
1917, in prezenta lui Weizmann (viitorul 
presedinte fondator al Israelului), N. Soko- 
lov, James Rothschild, Mark Sykes si Herbert 
Samuel. Ca filolog are meritul de a fi autorul 
primei incercari de sistematizare a folclo- 
rului literar romanesc in Literatura populara 
romana, Bucuresti, 1883. Chrestomatia romana, 
Leipzig-Bucuresti, 1892, a fost considerata 
lucrare de referinta in domeniu, facand 
cunoscute in mediile de specialitate euro- 
pene limba si literatura romana prin texte 



vechi (secolele XVI-XVIII). Adept al metodei 
comparatiste in studierea folclorului, a con- 
siderat literatura populara slavo-bizantina 
puntea de legatura dintre literatura populara 
pre- si post-talmudica si folclorul european. 
Studiile sale de exegeza biblica si de literatura 
populara ebraica din Antichitatea tarzie si 
Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate 
multiplelor domenii ale stiintei iudaismului, 
al carui principal promotor a fost in Roma- 
nia, precum si studiile sale samaritene au 
fost stranse in cele trei volume de Studies 
and Texts in Folklore; Magic, Medieval Romance; 
Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology, 
Londra, 1925-1928. Ca lingvist a sustinut 
romanitatea poporului roman si latinitatea 
limbii romane: Stratificarea elementului latin 
in limba romana, Die Nichtlateinischen Elemente 
im Rumanischen. Membru de onoare al Aca- 
demiei Romane (1929). In 1936 a donat 
Academiei Romane intreaga sa colectie de 
carti vechi si manuscrise. 

Gatac, Victor 

(2.06.1933, Lipcani, Basarabia) 
Folclorist. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Universitatii de Stat din Chisinau. Specia- 
lizare la Institutul de Literatura Universale 
Maxim Gorki al Academiei de Stiinte din 
URSS. Din 1958 e cercetator stiintinc la 
Sectorul de folclor al Institutului de Limba 
si Literatura al Filialei Moldovenesti a Aca- 
demiei de Stiinte a Uniunii Sovietice (azi 
Institutul de Filologie). Cercetator stiintinc 
la Institutul Maxim Gorki, din 1968, la Sec- 
torul de studiere a creatiei poetice populare 
la acelasi institut. Profesor universitar. Con- 
tributii in domeniul eposului popular eroic, 
cantecului istoric, istoriei folcloristicii, poe- 
ticii istorice, textologiei folclorului. Autor a 
mai mult de 300 lucrari stiintiflce, inclusiv 
4 monogram. Lucrari: Trei specii si nu una: 
clasificarea epicii populare (1960), Eposul eroic 
est-romanic: studii si texte (1967), Traditia or aid 
epicd in timp: studiu istoric al poeticii (1989), 
Textologia experimental^ a folclorului (1998). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 319 



& 



31.10.2011 17:23:09 



Gavat 




320 



A fost unul dintre conducatorii si autorii 
conceptiei seriei de 62 de volume Mostenirea 
folcloricd a popoarelor din Siberia si Extremul 
Orient. Pentru primele 1 8 volume din aceasta 
serie, in 2001 a fost distins cu Premiul de 
Stat al Federatiei Ruse in domeniul stiintei si 
tehnicii. A participat la intocmirea si editarea 
corpusului de 16 volume Creatia populara 
moldoveneasca. A ingrijit volumul Eposul eroic 
(1983), este coautor al monografiei Creatia 
populara. Curs teoretic de folclor romdnesc din 
Basarabia, Transnistria si Bucovina (1991). Par- 
ticipant cu referate si comunicari la confe- 
rinte, simpozioane, congrese la Washington, 
Bucuresti, Sofia, Varsovia, Budapesta, Bei- 
jing, Tokio, Delhi. Membru corespondent 
al Academiei de Stiinte a Federatiei Ruse 
(2000), membru de onoare al Academiei de 
Stiinte din Republica Moldova (2000). 

Gavat, lulian P. 

(19.07.1900, Tamboiesti, jud. Vrancea - 
18.06.1978, Bucuresti) 

Inginer si geolog. A absolvit Mine si Geolo- 
gie la Politehnica din Bucuresti. A lucrat la 
Institutul Geologic din Bucuresti. A facut 
prospectiuni geologice in toata tara si a 
elaborat o metoda proprie de interperetare 
a rezultatelor cercetarilor. In virtutea ei a 
reusit sa introduca in circuitul economiei 
noi zacaminte de hidrocarburi. Profesor la 
Facultatea de Geologie a Universitatii din 
Bucuresti. Lucrari: Structura profunda a teri- 
toriului RPR, 1963; Praguri, horturi si cordiliere 
in structura profunda a Carpatilor dintre vdile 
Oituzului si Trotusului, 1 971 ; Interpretarea geo~ 
logica a prospectiunilor geofizice, 1973. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Gavriil Protul 

(a doua parte a secolului XV, Grecia - 
Tnceputul secolului XVI, Grecia) 
Calugar. Grec ca etnie. A fost chemat in 
Tara Romaneasca de Neagoe Basarab (un 
Craiovescu prin nastere), care i-a comandat 
o scriere despre patriarhul ecumenic al Tari- 
gradului, Nifon al II-lea, chemat de Radu 
eel Mare Basarab sa reorganizeze Biserica 
romaneasca si canonizat sfant al ei in 1517. 
Lucrarea a circulat in greaca bizantina si 
in slavona cu titlul Viata si traiul sfintiei sale 
pdrintelui nostru Nifon, patriarhul Tarigradului, 
carele au stralucit cu multe patimi si ispite si in 
Tarigrad, si in Tara Munteneasca. 

Gavril Uric calugarit cu numele Paisie 

(a trait Tn veacul al XV-lea) 

Calugar. Desi de neam boieresc, s-a calugarit 

la manastirea Neamt si a copiat numeroase 

manuscrise bisericesti. Este unul dintre 

creatorii scolii de caligrafie si miniatura de 



la Neamt: Tetraevanghelul, copiat la cererea 
doamnei Malina, sotia lui Alexandru eel 
Bun (1429), cu text paralel slavon si grecesc, 
impodobit cu miniaturi si frontispicii (azi in 
Biblioteca Bodleiana de la Oxford); alt Tetra- 
evanghel (1436), fara miniaturi, trei Mineie 
(probabil a fost seria completa); un Sbornic, 
cuprinzand 16 cuvantari ale Sf. Grigorie de 
Nazianz, si Scara Sf. loan Sinaitul (1413, azi la 
Moscova); Omiliile Sf. Grigorie de Nazianz cu 
comentariile lui Nichita al Heracleii (1424); 
alt Sbornic, cuprinzand Cuvantari ale Sf. loan 
Gura de Aur si alte texte patristice (nedatat), 
alte doua Sbornice cuprinzand vieti de sfinti 
si cuvantari (1439 si 1441); Margaritarele 
Sfantului loan Gura de Aur (1443); Cuvdntdrile 
ascetice ale Sf Vasile eel Mare (1444), Scara Sf. 
loan Sinaitul (1446). 

Gavrila, Mihai 

(10.10.1929, Cluj) 

Fizician. A absolvit Fizica la Universitatea 
din Bucuresti. Cercetator la Institutul de 
Fizica al Academiei. Contributii in domeniul 
fotoelectricitatii. A plecat in Olanda in 1974. 
Lucrari: Efectul fotoelectric relativist, 1958; 
Compton Scattering by L-Shell Electrons, 1973; 
Numerical results for Nonrelativistic Compton 
Stattering of Photons by K-Shell Electrons in 
the Dipole Approximation, 1974. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1974), 
exclus in acelasi an, dupa plecarea din tara, 
repus in drepturi in 1990. 

Gavrilov, Anatol 

(23.02.1943, Cioburciu, Transnistria) 
Critic, istoric si teoretician literar. A absolvit 
Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat 
din Chisinau (1965). Cercetator stiintific, 
apoi director adjunct al Institutului de Isto- 
rie si Teorie Literara al Academiei de Stiinte 
a Moldovei, azi sef al Sectorului de teorie 
literara la acelasi institut, numit Institutul de 
Filologie. Lucrari: Structura artistica a caracte- 
rului in roman (1 976), Reflectii asupra romanului 
(1984), Conceptul de roman la G Ibraileanu si 
structura stratiforma a operei liter are (2006), 
Criterii de stiintificitate a terminologiei literare. 
Principiul obiectivitatii (2007). 

Gavrilov, Vsevolod 

(10.11.1942, Tiraspol) 

Actor. Rus ca etnie. A absolvit Scoala de 
Muzica si Institutul de Arte, Sectia instru- 
mente de suflat (clarinet) la Chisinau. 
A lucrat la Teatrul actorului de film de pe 
langa Comitetul de Stat pentru Cinema- 
tografie al Moldovei, iar din 1981 actor la 
studioul Moldova Film, in prezent actor la 
Teatrul rus A.P. Cehov din Chisinau. Roluri 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 320 



& 



31.10.2011 17:23:09 



Gaitan 



iaii 



Anatol Gavrilov 



in film: Ofiter in rezervd, 1971; Dimitrie Cante- 
mir, 1973; Minia, 1974; Barbatii incaruntesc de 
tineri, 1974; Ce-i trebuie omului, 1975; Mark 
Twain acuza..., 1975; O intdmplare la festival, 
1976; O satrd urea la cer, Mosfilm, 1976. 
Maestru in Arta. 

Gabureanu, Mircea 

(28.08.1916, Falticeni, jud. Suceava - 
1998, Bucure§ti) 

Pilot. A absolvit Scoala de Ofiteri de Aviatie 
de la Cotroceni. A lucrat la Flotila 1 Infor- 
matii de la Iasi. Din 1939 a fost trimis la 
Centrul de Instructie Aviatie de la Pipera. 
In timpul razboiului a facut parte din Flotila 
19 Observatii. Din 1943 a fost comandantul 
Escadrilei 109 de transport planoare. Dupa 
razboi a lucrat la Scoala de Ofiteri de Aviatie 
de la Buzau, de unde a fost pensionat in 
1957, si a continuat sa lucreze la Institutul 
de Proiectari al Industriei Usoare din Bucu- 
resti. Avansat comandor in rezerva in 1990. 
A fost distins cu Ordinul Coroana Romaniei 
in grad de Cavaler, cu panglica de Virtutea 
Militara si cu Ordinul Virtutea Aeronautica, 
clasa Crucea de Aur. 

Gaina, Boris 

(17.08.1947, Chitcanii Vechi, Republica Moldova) 
Oenolog. A absolvit Institutul Politehnic din 
Chisinau. Specializare in viticultura la Insti- 
tutul Unional Magaraci din Ialta, Crimeea. 
Doctor habilitat (docent). Discipolul lui Petru 
Ungureanu. Este seful sectiei de vinificatie si 
director stiintific la Institutul National al Viei 
si Vinului, director al Centrului de Cercetari 
Viti-vinicole, seful Laboratorului de tehno- 
logia vinului. A realizat, impreuna cu echipa, 
o gama larga de vinuri de calitate superioara 
Chardonnay si Pinot noir (Pinot franc) si 
cupaje originale cu Aligote, Pinot blanc si 
Feteasca alba; Cabernet-Sauvignon, Merlot 
si Gamay freaux (vinuri rosii). La Concur- 
surile Internationale peste 17 vinuri produse 
in Moldova, pe baza soiurilor Chardonnay si 
Pinot noir, au fost distinse cu 33 medalii si 



Vsevolod Gavrilov 



diplome (Macon, 1985; Ialta, 1986; Miculov, 
1987; Bratislava, 1988; Verona, 1990; Chisi- 
nau-Vin Moldova, 1995-2006). Membru'al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. Desemnat 
in 1993 personalitatea anului in oenologia 
mondiala si medaliat cu aur. 

Gaina, Vasile 

(1869, Mazanaie§ti, jud. Suceava - 
18.08.1907, Cernauti) 

Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie la 
Cernauti si s-a specializat la Viena, Berlin, 
Bonn si Atena. A fost profesor la Facultatea 
de Teologie din Cernauti si rector al Univer- 
sitatii din Cernauti. Este considerat inteme- 
ietorul teologiei fundamentale ca disciplina 
de studiu in facultatile romanesti de teologie. 
Lucrari: Universalitatea, fiinta si originea religi- 
unii, 1898; Teoria revelatiunii, 1899; Budhismul 
si crestinismul. Studiu apologetic, 1906. 

Gaitan, Vladimir 

(2.02.1947, Suceava) 

Actor. Familie de etnie poloneza. A absolvit 
Institutul de Teatru la Bucuresti. Actor la 
Teatrul Bulandra si la Teatrul de Comedie 
si director al acestuia din urma. Roluri in 
teatru in: Mutter Courage de Bertholt Brecht, 
regia Lucian Giurchescu, 1972; Trei Surori 
de A.P. Cehov, regia Lucian Giurchescu, 
1975; 12 oameni furiosi de Reginald Rose, 
regia George Teodorescu, 1977; Cinema de 
Jean Anouilh, regia Horea Popescu, 1979; 
Don Juan de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 
1980; Turnul de fides de Viktor Rozov, regia 
Ion Cojar, 1981 ; Amphitrion de Moliere, regia 
Valeriu Moisescu, 1993; Fuga de Mihail Bul- 
gakov, regia Catalina Buzoianu, 1995; Anna 
Karenina de L.N. Tolstoi, regia Alexandru 
Vasilache, 2000; ...Escu de Tudor Musatescu, 
regia Alexandru Dabija, 2002; Poker de 
Adrian Lustig, regia Alexandru Tocilescu, 
2004. Roluri in film in: Reconstituirea (1968); 
Caldura (1969); Asteptarea (1970); Urmarirea 
(serial TV, 1971); Sageata capitanului Ion 
(1972); Intoarcerea lui Magellan (1973); Zile 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 321 



& 



31.10.2011 17:23:09 



Ganescu 




322 




Vladimir Gaitan 



i\ I L 

Nicolae Garbalau 



Vasile Garnet 



Pavel Gataiantu 



fierbinti (1975); Razboiul Independence! (serial 
TV, 1977); Ultima noapte de dragoste (1979); 
Din nou impreund (1978); Vlad Tepes (1979); 
La rdscrucea marilor furtuni (1980); Duelul 
(1981); Santaj (1981); Intdlnirea (1982); 
Wilhelm Cuceritorul (1982); Der Mann mit 
dem Ring im Ohr (1984); Secretul lui Nemesis 
(1 985); Intunecare (1 985); Noi, cei din linia intai 
(1985); Mircea (1989); Coroana de foe (1990); 
Oglinda (1993); Omul zilei (1997); Femeia 
visurilor (2005); Daria, iubirea mea, serial TV, 
2006); Profesorul Toma (2006); Inimd de tigan 
(2007); Supravietuitorul (2008). 

Ganescu, Grigorie 

(1830 sau 1833, Craiova - 
7.04.1877, Montmorency, Franta) 
Publicist. A fost unionist, dar contra politi- 
cii lui Napoleon al Ill-lea (desi acesta a avut 
un rol important in Unirea Principatelor). 
Expulzat din Franta, se stabileste la Frank- 
furt, unde scoate ziarul L'Europe cu J. Al. Flo- 
rescu. Dupa razboiul din 1870-1871 revine 
in Franta si capata cetatenia. A infiintat, la 
Tours, ziarul La Liberte. Lucrari: Diplomatie 
et nationality 1856; La Valachie depuis 1830 
jusqu'a cejour. Son avenir, 1855. 

Garbalau, Nicolae 

(4.08.1931, Basarabia - 20.02.2006, Chi§inau) 
Chimist. Specializat in chimie coordinativa. 
A creat scoala la Institutul de Chimie al 
ASM. Contributii in domeniul colorantilor. 
A avut 32 de brevete de inventie. De doua 
ori laureat al Premiului de Stat al Moldo- 
vei, laureat al Premiului Prezidiului ASM, 
laureat al Premiului Academiilor de Stiinte 
din Ucraina si Belarus. Distins cu Ordinul 
Gloria Muncii si Medalia Dimitrie Cantemir. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Gataiantu, Pavel 

(15.12.1957, Lokve-San-Mihai, Voivodina, Serbia) 
Poet, primul presedinte al Comunitatii 
Romanilor din Iugoslavia. In prezent este 
redactor la Radio Novi Sad. Membru al 



Societatii Scriitorilor din Voivodina, a fost 
tradus in cateva limbi si este detinator al mai 
multor premii literare. A publicat volume 
de versuri: Timp absent, 1976; Sarpe barbierit, 
1984; Europoeme, 1996; Antrenament pentru 
ogari: balade, ode, uverturi, imnuri si alte cantece, 
1997; Umdrul lui Sisif, poezii, 2002. A scris si 
proza: Atentat la ordinea publica, 1997. 

Garnet, Teodor 

(19.04.1911, Ro§u, Cahul, Basarabia - 
10.12.1999, Brasov) 

Inginer. A absolvit Scoala Politehnica din 
Timisoara cu specializatea motoare de avion. 
A lucrat la IAR Brasov, unde a conceput si 
coordonat fabricarea motorului IAR-7M 
destinat avionului de vanatoare. A realizat 
in premiera mondiala si a brevetat: o masina 
de rodat segmenti - GT 100 cu 3 grade de 
libertate in plan; o masina de slefu.it si polisat 
slifuri metalografice cu 7 posturi-GT 200; o 
metoda si masina semiautomata de rodat 
precis calotele sferice duble ale tachetilor 
de motor de automobil si avion; o metoda 
si masina agregat semiautomata pentru exe- 
cutare de semicuzineti fara suport de otel; o 
metoda si masina semiautomata de rodat si 
suprafinisat suprafete plane duble cu planei- 
tate de mare precizie. A fost primul profesor 
de tehnologia fabricatiei pieselor auto la 
Institutul de Mecanica din Brasov. 

Garnet, Vasile 

(1958, Hanasenii Noi, Republica Moldova) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Ziaristica 
a Universitatii de Stat din Chisinau. Redac- 
tor-sef al Editurii Hyperion din Chisinau, 
apoi director al revistei Contrafort a tinerilor 
scriitori din Republica Moldova. Lucrari: 
Martorul (roman, 1988); Peisaje bolnave (poe- 
zii, 1990); Personaj in grddina uitata (poezii, 
1992 - Premiul Uniunii Scriitorilor din 
Romania); Campia Borges (poezii, 2002 - Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor din Republica Mol- 
dova); Intelectualul ca diversiune. Fragmente tra- 
gicomice de inadecvare la realitate (publicistica, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 322 



^ 



31.10.2011 17:23:10 



Georgescu 



2005 - Premiul Uniunii Scriitorilor din 
Republica Moldova); Europa de la fereastra 
vagonului (jurnal, in colaborare cu Vitalie 
Ciobanu, Bucuresti, 2007). Membru al Uni- 
unii Scriitorilor din Republica Moldova si 
Romania si membru al PEN Clubului. 

Geamanu, Grigore 

(1903, Turcine§ti, jud. Gorj - 1985, Bucure§ti) 
Jurist si om politic. A absolvit Dreptul la 
Bucuresti si a fost profesor la ASE, ambasa- 
dor in Elvetia (1959-1962), membru al Con- 
siliului de Stat (1961-1967), ambasador in 
Turcia (1968-1971) si apoi membru al Curtii 
de Arbitraj de la Haga (1965-1971). Lucrari: 
Drept international contemporan (1966); Prin- 
ciple fundamentale ale dreptului international 
contemporan (1967); Dreptul International Penal 
si Infractiunile Internationale (1977); Dreptul 
International Public (vol. I - 1981, vol. II - 
1983). Membru fondator al Asociatiei Nico- 
lae Titulescu de pe langa Academia Romana. 

Geoana, Mircea Dan 

(14.07.1958, Bucure§ti) 

Om politic. Ruda, prin sotie, cu Vasile (Octa- 
vian) Barba. A absolvit Facultatea de Meca- 
nica a Institutului Politehnic din Bucuresti, 
apoi a inceput Facultatea de Drept a Univer- 
sitatii din Bucuresti. A intrat in diplomatic 
in 1990, pe relatia cu Franta. Specializare 
la Ecole Nationale d' Administration, Paris, 
1992. In Ministerul de Externe a fost direc- 
tor al Departamentului de Afaceri Europene 
(NATO, Comunitatea Europeana, OSCE, 
UE, Consiliul Europei). In 1994 a fost numit 
in functia de director general pentru Asia, 
America Latina, Orientul Mijlociu si Africa, 
iar in 1995 in cea de director general pentru 
Europa, America de Nord, Asia, America 
Latina, Orientul Mijlociu si Africa. Ambasa- 
dor al Romaniei in SUA (1 996-2000). Minis- 
tru de Externe (2000-2004), membru PSD 
(din 2001), presedinte al PSD (2005-2010), 
presedinte al Organizatiei pentru Securitate 
si Cooperare in Europa (2001), presedinte al 
Senatului Romaniei din 2008. 

George, Al(exandru), nume la na§tere 
George Alexandru Georgescu 

(6.04.1930, Bucure§ti) 

Prozator si istoric literar. A inceput Filologia 
la Bucuresti, dar a fost silit s-o paraseasca 
pentru „origine nesanatoasa". A fost bibli- 
otecar la Biblioteca Academiei. A debutat 
cu proza: Simple intdmpldri cu sensul la urmd, 
1970, si istorie literara: Marele Alfa, 1970, 
despre Arghezi. A scris proza de tip eseistic 
si autobiogranc si studii de istorie literara 




Mircea Geoana Tudor George (autoportret) 



prin care isi vadeste preferinta pentru 
modernism: Semne si repere, 1971, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; La sfdrsitul lecturii, 3 vol., 
1973-1980; Literaturd si senzatie, 1980, Pre- 
miul Asociatiei Scriitorilor, Bucuresti; Simple 
intdmpldri in gdnd si spatii, 1982, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Petreceri cu gdndul si 
inductii sentimentale, 1986; Dimineata devreme, 
1987; Seara tarziu, 1988; Intr-o dimineata de 
toamnd si Cinci sau chiar sase personaje injurul 
unui autor, ambele 1989; La sfdrsitul lecturii, 
1993, Premiul Uniunii Scriitorilor; Oameni 
si umbre, 1996; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003; Oameni, 
umbre, glasuri, tdceri, 2004. Se ocupa de editia 
de Opere E. Lovinescu, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, 1990. A tradus din literatura 
franceza. Dupa 1989 membru fondator al 
Societatii Academice Romane. 

George, Tudor, nume la na§tere 
Tudor George Georgescu 

(3.02.1926, Ulmeni, jud. Ilfov - 
12.01.1992, Bucure§ti) 

Poet. A absolvit Facultatea de Stiinte Juri- 
dico -Administrative la Bucuresti. A lucrat 
ca metodist la Casa Centrala a Creatiei 
Populare. A scris o poezie bazata pe virtu- 
ozitate si ingeniozitatea exprimarii: Legenda 
cerberului, 1957, debut; Balada, 1967; Sonete 
aeriene, 1972; Parfumul timpului, 1975; Cate- 
hismul iubirii, Y)ll-, Cupola Bdrdganului, 1979, 
Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti; 
Dacica, 1984; Patriarhale si exotice, 1988. 
A scris si poezie pentru copii, a tradus din 
literatura italiana. 

Georgescu, Constantin C. 

(4/17.07.1898, Ploie§ti - 14.06.1968, Bucure§ti) 
Inginer silvic, zooentomolog, fitopatolog. 
A absolvit Facultatea de Agricultural din 
Bucuresti si s-a specializat la Miinchen si 
Viena. Profesor la Institutul de Silvicultura 
din Brasov, apoi cercetator la Institutul de 
Exploatare si Industrializare a Lemnului si 
director la Institutul de Cercetari Forestiere 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 323 



^ 



31.10.2011 17:23:10 



Georgescu 




324 



din Bucuresti. Contributii la cercetarea unor 
paduri seculare din Dobrogea, valea Cernei, 
lunca Dunarii. A infiintat Parcul dendrolo- 
gic de la Snagov (1934). A descoperit Pinus 
Banatica (criptogama). Lucrari: Atlas de ento- 
mologie forestierd, 1931; Pddurile Cadrilaterului, 
1938; Monografia stejarilor din Romania, 1948; 
Bolile criptogamice din pepiniere si plantatii, 
1955. Membru al Societatii Germane si 
Societatii Cehe de Dendrologie. Membru 
corespondent (1 948) al Academiei Romane. 

Georgescu, George 

(12.09.1887, Sulina, Judetul Tulcea - 
1.09.1964, Bucure§ti) 

Dirijor. Si-a inceput cariera studiind vioara 
si violoncelul la Bucuresti, apoi s-a speci- 
alizat la Scoala Superioara de Muzica din 
Berlin, ca elev al lui Hugo Becker, eminent 
profesor de violoncel. Din 1910 face parte, 
ca violoncelist, din cvartetul de coarde 
de sub conducerea violonistului Henri 
Marteau. In 1916 sufera un accident si 
este nevoit sa abandoneze cariera de vio- 
loncelist. La sugestia cunoscutului dirijor 
Arthur Nikisch, care ii recunoaste calitatile 
muzicale neobisnuite, incepe sa studieze 
arta dirijorala si, in 1918, inregistreaza un 
succes remarcabil la pupitrul prestigioasei 
Orchestre Filarmonice din Berlin. Intors in 
tara, preia directia tinerei Orchestre Filar- 
monice din Bucuresti. In al Doilea Razboi 
Mondial este prezent si in viata muzicala 
a tarilor de sub dominatia nazista. Odata 
razboiul sfarsit, este indepartat de la con- 
ducerea Filarmonicii din Bucuresti, pana 
cand, in 1947, la interventia lui George 
Enescu, isi reia activitatea muzicala, insa 
cu Orchestra Radio difuziunii Romane. Abia 
dupa ce Constantin Silvestri - pana atunci 
director al Filarmonicii - ramane defmitiv in 
Occident, revine la conducerea orchestrei, 
calitatile sale prestigioase neputand fl igno- 
rate. Inregistreaza pentru casa de discuri 
Electrecord editia integrala a simfoniilor lui 
Ludwig van Beethoven. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1963). 

Georgescu, Jean 

(12.02.1901, Bucure§ti - 8.04.1994, Bucure§ti) 
Regizor si scenarist. Unul dintre fondato- 
rii fllmului romanesc. A realizat in 1923 
Tigancusa din iatac, Milionar pentru o zi, 
1924. In 1929 a plecat la Paris spre a castiga 
experienta in domeniul fllmului. A realizat 
doua scurtmetraje: La Miniature si Qa colle, in 
franceza, si Aventura fericita (1935) si Amicii 
din St. Hubert, 1937, in romana. Se intoarce 
la Bucuresti si realizeaza O noapte furtunoasa 




George Georgescu 



Jean Georgescu 



in 1942, iar in 1944 Visul unei nopti de iarnd 
dupa Tudor Musatescu. Din 1948 a fost 
profesor la Institutul de Arta Teatrala si 
Cinematogranca. A realizat documentare 
comandate: Petrolul, 1948; Pddurile, 1949, iar, 
in 1951, In sat la noi, pe scenariul lui Petru 
Dumitriu, Marele Premiu pentru regie la 
Festivalul de la Karlovy Vary. In 1955 a reali- 
zat Directorul nostru, prima satira a birocratiei 
comuniste. Abia in 1965 a reusit sa faca, 
dupa I. L. Caragiale, Mojiuri 1900. Ajucat si 
ca actor in fllmul lui Iulian Mihu Nufilmdm 
sa ne-amuzdm, 1975. 

Georgescu, Paul 

(7.11.1923, Jandarei, jud. lalomita - 
24.09.1989, Bucure§ti) 

Prozator si critic literar. A absolvit Literele 
si Filosofla la Bucuresti. A fost redactor si 
redactor-sef la diverse publicatii. A scris 
critica literara folosind ironia sarcastica, 
stilul intelectual si livresc: Incercdri critice, 

2 vol., 1957-1958; Pared literare, 1964, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor; Polivalenta necesard, 
1967, Premiul Uniunii Scriitorilor si Pre- 
miul Academiei; Volume, 1978, si a continuat 
cu proza livresca de sorginte caragialiana: 

3 nuvele, 1973, Premiul Asociatiei Scriitorilor 
din Bucuresti; Doctorul Poenaru, 1976, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor; Vara baroc, 1980, 
Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti; 
Solstitiu tulburat, 1982; Siesta, 1983; Mai mult 
caperfectul, 1984; Pontice, 1987; Geamlac, 1988. 

Georgescu, Pimen 

nume la na§tere Petru Georgescu 

(24.10.1853, Provita de Sus, Prahova - 
12.11.1934, Bucure§ti) 

Mitropolit. A absolvit Seminarul Central si 
Facultatea de Teologie la Bucuresti si si-a 
sustinut doctoratul la Cernauti. Profesor 
la Facultatea de Teologie din Bucuresti, 
director la Seminarul Central. Din 1909 
mitropolit al Moldovei. Lucrari: Din vremea 
marelui razboi, 1919; Amintiri din marele razboi, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 324 



& 



31.10.2011 17:23:10 



Georgescu 




Paul Georgescu 



Pimen Georgescu Nicholas Georgescu-Roegen 



Teohari Georgescu 



1923; Mdrdsti, 1924. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1918). 

Georgescu, Teohari 

(31.01.1908, Bacau - 31.12.1976, Bucure§ti) 
Tipograf si om politic. Ca ucenic tipograf la 
Cartea Romaneasca, face parte din sindica- 
tul tipografilor, Gutenberg, intra in miscarea 
comunista, facand propaganda, participand 
la sedinte clandestine, organizand greve, 
raspandind manifeste. Arestat prima oara 
in 1933 pentru imprastiere de manifeste. 
Va fi instruit la Moscova in 1 940 sub coor- 
donarea lui Ghiorghi Dimitrov, de catre 
agenti NKVD, si va poseda cifrul pentru 
corespondenta secreta cu Internationala 
comunista. Eliberat la 23 august 1944 din 
penitenciarul Caransebes, unde ispasea o 
pedeapsa de 10 ani inchisoare, alaturi de alti 
fruntasi comunisti, va fi numit - la 4 noiem- 
brie 1 944, de catre Ana Pauker - subsecretar 
de stat la Ministerul Afacerilor Interne. Va 
ajunge ministru de Interne in cabinetele 
Groza (6.03.1945-15.04.1948; 01.01.1951- 
28.05.1952). In 1952 este epurat odata cu 
Ana Pauker si Vasile Luca, este inchis la 
18 februarie 1953, anchetat, apoi eliberat 
in 1955 si trimis corector la Editura Cartea 
Romaneasca, al carei director va ajunge. 

Georgescu, Valentin Al. 

(2.07.1908, Corabia, Olt - 9.10.1995, Bucure§ti) 
Jurist, istoric al dreptului. A absolvit Lite- 
rele si Dreptul la Bucuresti. S-a specializat 
in Drept la Heidelberg, Bruxelles, Viena si 
Haga. Si-a inceput cariera la Facultatea de 
Drept din Cernauti, a continuat-o la Facul- 
tatile de Drept din Bucuresti, Lausanne, 
Iasi. A fost cercetator la Institutul de Istorie 
din Iasi, la Institutul de Istorie si Institutul 
de Studii si Cercetari Juridice din Bucu- 
resti. Din 1969 cercetator la CNRS, Paris. 
Profesor asociat la Universitatea din Nisa. 
Lucrari: Originile si evolutia generald a propri- 
etdtii in Dreptul roman, 1938; Dreptul roman 
al lui Justinian in Principatele danubiene in sec. 



XVIII, 1970; Judecata domneascd 1611-1831, 
2 vol., 1975; Institutii feudale din Tara Roma- 
neasca. Dictionar, 1988. Membru al Acade- 
miei din Atena, al Academiei de Istorie din 
Lisabona, al Institutului Max Planck din 
Frankfurt. Membru titular al Academiei 
Romane (1992). 

Georgescu, Vlad 

nume la na§tere David Funderburck 

(29.10.1937, Bucure§ti - 
13.11.1988, Nordfriedhoff) 
Istoric. Evreu ca etnie. A fost director al sec- 
tiei romane la Radio Europa Libera, a lucrat 
apoi la BBC, s-a stabilit in SUA. Lucrari: 
Politics, History and Nationalism: The Origins of 
Romania's Socialist Personality Cult in: Joseph 
Held (ed.), The Cult of Power. Capitol in The 
Twentieth Century, Boulder, East European 
Monographs, 1983; Politica si Istorie (cazul 
comunistilor romdni 1944-1977); Istoria romd- 
nilor de la origini pdnd in zilele noastre; Istoria 
gdndirii politice romdnesti; Istoria ideilor politice 
romdnesti (1369-1878), Bucuresti, 1987. 

Georgescu-Delafras, Petre 

(1885, Bucure§ti - 1963, Bucure§ti) 
Tipograf. Si-a inceput cariera ca ucenic tipo- 
graf. A infiintat editura si tipografia Cugeta- 
rea Georgescu-Delafras (1920-1947). Acolo 
s-a tiparit enciclopedia lui Lucian Predescu, 
scrisa intre 1936-1939, Enciclopedia „Cuge- 
tarea" sau Enciclopedia Romdniei - Material 
romdnesc. Oameni si infdptuiri, o sinteza unica 
a standardelor si personalitatilor tarii de 
pana la schimbarea de regim. P.P. Negulescu 
si-a publicat majoritatea lucrarilor la aceasta 
editura. A publicat traduceri din literatura 
universale, manuale scolare. A scris el insusi: 
Tari si slabi, 1937; Cum am cucerit viata, 1939; 
Omul de mdine, roman, 1942. 

Georgescu-Kiriac, Dumitru - 

V. Kiriac-G. D. 

Georgescu Paleolog, Vasile - 

V. Paleolog, G. V 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 325 



& 



31.10.2011 17:23:10 



Georgescu 




Valentin Al. Georgescu 



Vlad Georgescu 



Dimitrie Gerota 




326 



Georgescu-Roegen, Nicholas 

nume la na§tere Nicolae Georgescu 

(4.02.1906, Constanta - 
31.10.1994, Nashville, SUA) 
Economist si matematician. Si-a luat licenta 
in Matematici la Universitatea din Bucu- 
resti, s-a specializat la Institutul de Statistica 
din Paris, la Universitatea din Londra si la 
Harvard in SUA. Virgil Madgearu 1-a invitat 
sa lucreze la Institutul pentru Studiul Con- 
juncture. A colaborat la Enciclopedia Romdniei 
coordonata de Dimitrie Gusti. Emigrat in 
SUA in 1940 din cauza persecutiilor legio- 
nare. Lucrari: Elemente de statistica matematica, 
1933. Si-a donat toate cartile Bibliotecii 
Centrale Universitare din Bucuresti. Mem- 
bru al Institutului International de Statistica, 
presedinte de onoare al Societatii Europene 
de Studii Bioeconomice. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1991). 

Georgescu-Tistu, Nicolae 

(1.09.1894, Costesti, jud. Buzau - 
11.04.1972, Bucuresti) 

Bibliolog. A studiat la Ecole des Chartes din 
Paris si mai apoi la Institutul International 
de Bibliografie din Bruxelles. Pentru el s-a 
creat in 1932, la Facultatea de Litere a Uni- 
versitatii Bucuresti, Catedra de bibliologie. 
A infiintat si organizat Biblioteca Centrala 
Universitara si reteaua bibliotecilor de 
facultati. S-a ocupat de editarea de biblio- 
grafii sistematice. Lucrari: Les bibliotheques et 
la bibliographie roumaine, 1927; Publicazione 
storiche rumene dalla guerra e poi r 1930; Bibli- 
ografia literara romdna, 1932; Bibliographie 
historique de la pr esse roumaine, 1937; Orientdri 
bibliologice, 1938; Cartea si bibliotecile: Studii de 
bibliologie, 1972. 

Germani, Dionisie, pronunfat §/' Ghermani 

(17.03.1877, Galati - 1.09.1948, Bucuresti) 
Inginer hidraulician, electrotehnician. 
A absolvit Scoala Nationala de Poduri si 
Sosele din Bucuresti si s-a specializat in 
Belgia, Germania, Anglia. Si-a sustinut 



doctoratul la Scoala Superioara de Electri- 
citate din Paris. Prof es or la Scoala Natio- 
nala de Poduri si Sosele, apoi la Institutul 
Politehnic din Bucuresti. A proiectat si a 
condus lucrari de alimentare cu apa si de 
canalizare a diferite orase, ca Pitesti, Tulcea, 
Turnu-Magurele, Braila etc. A condus lucra- 
rile de captare de la Ulmi, pentru Bucuresti, 
si a executat proiectul general de canalizare 
a capitalei. Lucrari: Complemente de hidraulicd, 
2 vol., 1930; Similitude en hydrodynamique, 
1931. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1945), exclus (1948), repus in 
drepturiin 1990. 

Gerota, Dimitrie 

(17.07.1867, Craiova - 3.03.1939, Bucuresti) 
Medic. A efectuat cercetari privitoare la ana- 
tomia si fiziologia vezicii urinare si a apen- 
dicelui, a preconizat o tehnica de injectare 
a vaselor limfatice, cunoscuta in literatura 
de specialitate drept metoda Gerota. De 
numele sau se leaga si aplicarea primelor 
radiogram din Romania, fiind considerat 
eel dintai radiolog roman. Mare chirurg, a 
infiintat la Bucuresti un spital in care erau 
operati si ingrijiti numerosi bolnavi, precum 
si un muzeu de mulaje anatomico-chirur- 
gicale, lucrate in intregime de el. Membru 
corespondent al Academiei Romane. 

Geru, Ion 

(8.12.1937, Cotiujenii Mari, Basarabia) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico- 
Matematici a Univeristatii de Stat din 
Moldova. S-a specializat la Kiev in fizica 
semiconductorilor. A lucrat la filiala din 
Moldova a Institutului Unional de Cercetari 
Stiintifice a Surselor de Curent (1965-1969), 
a fost cercetator stiintinc superior la Institu- 
tul de Fizica AplicatS al ASM (1969-1977), 
profesor universitar, sef de catedra, fondator 
si sef al Laboratorului de Supraconductibili- 
tate si Magnetism (1993-2005) la Facultatea 
de Fizica a Universitatii de Stat din Moldova. 
Fondator al Laboratorului de Rezonanta 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 326 



& 



31.10.2011 17:23:10 



Gheorghiev 



Magnetica si Spectroscopic Laser. Contri- 
bute in domeniul fizicii generale, mecanicii 
teoretice, teoriei grupurilor, astronomiei, 
teoriei oscilatiilor, mecanicii cuantice, fizicii 
statistice, neliniaritatii in corpurile solide s.a. 
Distins cu Ordinul Gloria Muncii. 

Gheba, Grigore 

(15.08.1912, Dumitre§ti, jud. Vrancea - 
9.09.2004, Bucure§ti) 

Matematician. A absolvit Scoala de Ofi- 
teri de Rezerva din Bacau si Facultatea de 
Matematica din Bucuresti. Profesor de liceu. 
A scris 42 de culegeri de probleme pentru 
elevi, editate in peste 6 milioane de exem- 
plare. Lucrari: feme fundamentale in studiul 
matematicii - Clasele IV-X; Exercitii si probleme 
de matematica pentru concursurile de admitere 
in licee, 1971; Intre viata si moarte, 1993. Din 
2001 s-a initiat Concursul national bianual 
de matematica pentru elevii claselor 4-10, 
care-i poarta numele. 

Gheorghe 

(prima parte a secolului XV, Moldova - 
1.04.1508, la§i) 

Mitropolit al Moldovei (1478-1508). A sfin- 
tit cele mai multe din ctitoriile lui Stefan eel 
Mare si a asigurat, din punct de vedere spiri- 
tual, trecerea tarii de la domnia lui Stefan eel 
Mare la aceea a urmasilor lui. 

Gheorghe Movila 

V Movila, Gheorghe 

Gheorghe, Tudor 

(1.08.1945, Podari, jud. Dolj) 
Actor si cantautor. A absolvit Institutul de 
Teatru la Bucuresti. Actor la Teatrul National 
din Craiova. Roluri in: Cocosul negru de Vic- 
tor Eftimiu; Visul unei nopti de iarnd de Tudor 
Musatescu; D'ale carnavalului de I.L. Caragi- 
ale; Unchiul Vanea de Cehov; Filfizonul pedepsit 
de John Vanbrugh s.a. S-a afirmat insa mai 
ales compunand si interpretand cantecele 
proprii. Cu ele a sustinut concerte: Menestrel 
la Curtile Dorului, 1969; Anotimpurile poeziei 
romanesti, 1998; Sdptdmdna risipitorului defru- 
museti, 2006; Calvarul unei inime pribege, 2006; 
Parfumul nebunelor dorinti, 2007; La margine de 
imperii, 2007. A concertat cu succes in tara si 
in strainatate. 

Gheorghian, losif 

nume la na§tere loan Gheorghian 

(29.08.1829, Boto§ani - 24.01.1909, Bucure§ti) 
Mitropolit in doua randuri al Bisericii Orto- 
doxe Romane (1886-1893, 1896-1909). 
A studiat la scoala de la biserica Trei Ierarhi 
si la Academia Mihaileana din Iasi, iar mai 
tarziu a urmat diferite cursuri la Sorbona 




Tudor Gheorghe 



losif Gheorghian 



(Franta). A fost tuns in monahism la manas- 
tirea Mogoseni si hirotonisit ierodiacon in 
anul 1846. Slujeste ca diacon la Husi si Iasi, 
iar intre 1857 si 1858 la Capela romaneasca 
din Paris. Revenit in tara, este numit egumen 
la manastirile Todireni, Suceava (1863), si 
Popauti, Botosani (1864). La 19 iunie 1865 
este numit episcop al Husilor, unde a pas- 
torit pana la 24 martie 1879, cand a fost ales 
episcop^ al Dunarii de Jos, cu resedinta la 
Galati. In aceasta calitate reorganizeaza viata 
bisericeasca din Dobrogea, revenita atunci 
la Romania (1878). La 29 martie 1893 este 
obligat sa-si dea demisia de la Mitropolie, in 
urma refuzului de a accepta Legea clerului 
mirean si a seminariilor, propusa de Take 
Ionescu. In locul sau, Colegiul Electoral 
alege, cu ajutorul consevatorilor, la 18 mai 
1893, cu o majoritate de voturi, 168 din 220, 
pe episcopul Argesului, Ghenadie Petrescu. 
A editat literatura patristica: Vladimir 
Guettee - Expunerea doctrinei Bisericii crestine 
ortodoxe (Husi, 1875); Vladimir Guettee - 
Papalitatea schismaticd sau Roma in raporturile 
sale cu Biserica orientald (Bucuresti, 1880); 
Mitrofan din Konovet - Viata repausatilor 
nostri si viata noastrd dupd moarte (Bucuresti, 
1891); Inochentie (Borisov) - Cuvantdri spre 
folosul celor ce sepregdtesc lapenitentd si la sfdnta 
cuminecare (Bucuresti, 1897); Sfdntul Vasile, 
arhiepiscopul Chesariei Capodociei (Bucuresti, 
1898); Thomas A. Kempis - Urmarea lui 
Hristos (Bucuresti, 1901); Eusebiu de Ceza- 
reea - Istoria bisericeasca si Viata lui Constantin 
eel Mare (Bucuresti, 1896); Sozomen - Istoria 
bisericeasca (Bucuresti, 1897); Socrate Sco- 
lasticul - Istoria bisericeasca (1899); Evagrie 
si Filostorg - Istoria bisericeasca (1899) s.a. 
A fost ales membru de onoare al Academiei 
Romane in 1901. 

Gheorghiev, Gheorghe 

(27.07.1907, Bolgrad, Basarabia, azi Tn Ucraina - 
28.06.1999, la§i) 

Matematician. Bulgar ca etnie. A absolvit 
Facultatea de Stiinte a Universitatii din Iasi 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 327 



& 



31.10.2011 17:23:10 



Gheorghiu 




Gheorghe Gheorghiev 



Florin Gheorghiu 




328 



ca elev al lui Alexandria Myller. Specializare 
la Universitatea din Hamburg, in geometrie. 
A predat matematica la liceele din Aiud, 
Ismail, Chilia, Cetatea Alba si Iasi. Profesor 
si decan al Facultatii de Fizico-Matematici la 
Universitatea din Iasi. 

Gheorghiu, Angela 

nume la na§tere Angela Burlacu 

(7.09.1965, Adjud, Romania) 
Soprana. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti. A debutat la Opera de Stat din Viena 
si apoi a fost prim-solista la Metropolitan 
Opera, New York, vreme de zece ani. A can- 
tat de preferinta la Covent Garden din Lon- 
dra si Scala din Milano. A interpretat toate 
rolurile clasice de opera si are o discografie 
impresionanta: Uelisir d'amore (Donizetti), 
Decca, 1997; Mysterium - Sacred Arias, 
Decca, 2001; La Boheme (Puccini), Decca; 
La Traviata (Verdi), Decca; La Rondine (Puc- 
cini), EMI; Werther (Massenet), EMI; Manon 
(Massenet), EMI; Tosca (Puccini), EMI; II 
Trittico (Puccini), EMI; Requiem (Verdi, EMI; 
II Trovatore (Verdi), EMI; Romeo et Juliette 
(Gounod), EMI. Concertul dedicat aderarii 
Romaniei la Uniunea Europeana a fost sus- 
tinut, la Luxemburg, de ea. 

Gheorghiu, Constantin C. 

(19.03.1907, Deva - 
7.02.1991, Bucuresti) 

Inginer si pilot. A absolvit Facultatea de 
Electromecanica la Scoala Politehnica din 
Timisoara si Scoala de Pilotaj ARPA de la 
Baneasa. A lucrat ca inginer-sef la IAR Bra- 
sov Lucrari: Aurel Vlaicu, un precursor al avi- 
atiei romdnesti (1960); Zboruri celebre (1964) 
Inventii si prioritdti romdnesti in aviatie (1979) 
Zborul spre infinit (1980); Indrdgostitele aerului 
(1984); Istoria aviatiei romdne (coautor, 1984). 
Membru al Asociatiei Internationale a Isto- 
ricilor de Aviatie, al Comisiei Nationale de 
Astronautica a Academiei RSR si membru 
al Aeroclubului Frantei. 



Gheorghiu, Constantin V. 

(25.10.1894, Dolhesti, Iasi - 16.02.1956, Iasi) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Iasi si s-a specializat Sorbona. Profesor la 
Facultatea de Chimie din Iasi. Unul dintre 
primii cercetatori romani in domeniul 
chimiei organice, curs initiat la Institutul 
Petru Poni din Iasi. A condus Revista V. Ada- 
machi. Membru corespondent al Academiei 
Romane(1955). 

Gheorghiu, Constantin Virgil 

(15.09.1916, com. Razboieni, jud. Neamt - 
22.06.1992, Paris) 

Prozator. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. La inceput scrie o poezie sen- 
timentala, dar abrupt-moderna in limbaj: 
Viata de toate zilele a poetului, 1939; Caligrafie 
pe zap add, 1940, Premiul Scriitorilor Tineri 
al Fundatiilor Regale. A fost reporter de 
front: Ard malurile Nistrului, 1941; Am 
luptat in Crimeea, 1942. Primul roman, 
Ultima ora r 1943 n-a avut ecouri deose- 
bite. Inclinatii legionare. S-a expatriat in 
Germania in 1946 si a studiat teologia la 
Heidelberg. S-a stabilit in Franta in 1948 si 
a fost preot al bisericii romanesti din Paris. 
A publicat numeroase romane in franceza, 
bucurandu-se de succesul scriitorilor de 
consum: UHeure 25 (Ora 25, titlu revendi- 
cat in justitie de Alexandru Lungu, care a 
publicat in 1945 un volum cu acest titlu, 
premiat de Societatea Scriitorilor Romani), 
1950, ecranizata 1962; La seconde chance (A 
doua sansa), 1952; Les sacrifies du Danube 
(Sacrificatii Dunarii), 1957; La cravache, 1960; 
La maison de Petrodava (Casa de la Petrodava), 
1961; Les immortels dAgapia, 1964; De la 
vingt-cinquieme heure a Vheure eternelle (De la 
ora a 25 -a la ora eterna), 1965; Le Meurte de 
Kyralessa (Asasinatul de la Kyralessa), 1970, 
tradus din romana; L'Homme qui voyagea seul 
(Omul care cdldtorea singur), 1971, tradus din 
romana; UOeil americain (Ochiul american), 
1972; Christ au Liban r 1979. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 328 



^ 



31.10.2011 17:23:11 



Gheorghiu 



Gheorghiu, Florin 

(6.04.1944, Ploie§ti) 

Sahist. La 15 ani s-a calificat in finala nati- 
onala a seniorilor. A absolvit Facultatea de 
Litnbi Straine a Universitatii din Bucuresti, 
unde este cadru didactic. Prima victorie 
internationala a fost in 1959, la Universita- 
tea din Leningrad. A castigat titlul olimpic 
in 1966, la Havana, in fata lui Boby Fischer. 
Mare Maestru al Sportului. Presedinte al 
Federatiei Nationale de Sah. 

Gheorghiu, Ion Alin 

(29.09.1929, Bucure§ti - 11.12.2001, Bucure§ti) 
Pictor, sculptor, grafician. A absolvit Insti- 
tutul de Arte Plastice din Bucuresti, clasa 
Camil Ressu. A avut foarte multe expozitii, 
atat in tara, cat si in strainatate: Helsinki, 
1960; Moscova, 1962; Paris, 1963; Venetia, 
1964; Geneva, Londra, Paris, Plovdiv, 1966; 
Memphis, 1967; Praga, 1969; Alexandria, 
Diisseldorf, Haga, Moscova, Roma, Tallinn, 
Tel Aviv, Tunis, Varsovia, Leningrad, Palma 
de Mallorca etc. Lucrari: ciclul Grddinile 
suspendate (pictura), ciclul Himere (sculptura). 
Medalia de Aur conferita de Accademia 
del Lavoro, Italia. Membru titular (1999) 
al Academiei Romane. Decorat cu Steaua 
Romaniei in grad de Ofiter, 2001. 

Gheorghiu, Ion S. 

(24.08.1885, Bacau - 6.11.1968, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele la Bucuresti. S-a specializat 
la Paris si Berlin. A fost inginerul pentru 
instalatii elecrice al portului Constanta, seful 
Serviciului electrificare la Directia Generala 
a CFR. Director al Institutului de Energetica 
al Academiei Romane. S-a ocupat de masini 
electrice, electrificarea cailor ferate. Lucrari: 
Probleme de masini electrice, 3 vol., 1960-1966; 
Masini electrice, 4 vol., 1968-1972. Membru 
al Academiei Romane (1952), vicepresedinte 
al ei (1959-1963), presedinte al sectiei de 
Stiinte Tehnice (1959-1963). 

Gheorghiu, (Mihail) Miluta 

(2.10.1897, la§i - 10.12.1971, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit Conservatorul de Muzica 
si Arta Dramatica din Iasi. Actor la Teatrul 
National din Iasi. Cunoscut mai ales prin 
rolurile in travesti din comediile lui Vasile 
Alecsandri. Roluri in teatru: Chiritele lui 
Alecsandri, Harap Alb, O scrisoare pierduta 
de I.L. Caragiale, Miticd Popescu de Camil 
Petrescu, Puntila si sluga sa Matti de Brecht, 
Intrigd si iubire de Schiller. Roluri in film: 
O noaptefurtunoasd (1943). Artist al Poporului. 




Ion Alin Gheorghiu Ion S. Gheorghiu 



Gheorghiu, Mihnea 

(5.05.1919, Craiova) 

Scriitor. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. A fost redactor-sef la Scdnteia 
tineretului Secolul 20, presedinte al Consi- 
liului Cinematografiei, profesor la Institutul 
de Arta Teatrala si Cinematografica din 
Bucuresti, presedinte al Academiei de Studii 
Social-Politice Stefan Gheorghiu. A debutat 
cu versuri de avangarda: Anna Mad, 1 942 si 
a continuat cu lirica patetic revolutionara: 
Primavara in Valea Jiului • Doud poeme, 1949; 
Intdmplari din marea rdscoald, 1953. A mai 
scris proza bazata pe documente: Doud 
ambasade, 1958 (despre Dimitrie Cantemir) 
si studii despre teatru: Modalitatea confor- 
mistd a dramei. I - Orientdri in teatrul contem- 
poran, 1948; II - Dionysos, 1969 sau literatura 
straina: Orientdri in literatura strdind, 1958. 
A scris si teatru: Zodia Taurului, 1972, Pre- 
miul Academiei; Unul din doi: 1601 - Capul, 
1821 - Zodia Taurului, 197 '5, Premiul Uniu- 
nii Scriitorilor; Istorii dramatice, \971 '. A scris 
scenarii de film: La Porto Franco, 1962; Tudor, 
1963-1964; Zodia Fecioarei, 1967; Pddurea 
pierduta, 1972; Cantemir, 1974, Premiul 
Uniunii Cineastilor; Hyperion, 1975; Tdnase 
Scatiu, 1976; Burebista, 1980; Muschetarul 
lui Cantemir, 1990. A publicat si eseuri cu 
caracter general: Social and Political Sciences in 
Romania (Stiinte sociale si politice in Romania), 
1981; Una conciencia europea (O constiinta 
europeana), 1984. A tradus mult din litera- 
tura engleza, cea mai importanta realizare 
fiind integrala Shakespeare. A primit mai 
multe premii speciale la festivalurile inter- 
nationale de film, pentru scenarii. I s-a 
decernat Ordinul Literelor si Artelor de 
catre Republica Franceza, distins cu Das 
Grosse Verdienstkreuz mit Stern de catre 
R.F. Germana, este Comandor al Ordinului 
Meritului Republicii Italiene, membru al 
Academiei de Stiinte din New York, al Aca- 
demiei Mondiale de Perspective Sociale, al 
Academiei Nationale de Istorie din Caracas, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 329 



^ 



31.10.2011 17:23:11 



Gheorghiu 




330 



al Clubului de la Roma s.a. Membru titular 
al Academiei Romane (1996). Presedinte al 
UCIN (din 2008). 

Gheorghiu, §tefan 

(15.01.1879, Ploie§ti - 19.03.1914, Bucure§ti) 
Militant socialist. S-a nascut in atmos- 
fera incendiara care a urmat revolutiei si 
Republicii de la Ploiesti (1870) a lui Can- 
diano Popescu, miscare de sustinere a lui 
ALL Cuza, inlaturat de Bratieni in favoarea 
aducerii unei dinastii straine. A intrat in 
Clubul Muncitorilor din Ploiesti, iar in 1899 
in Partidul Liberal, decis sa reorganizeze 
miscarea muncitoreasca. A fost unul dintre 
promotorii Conferintei Generale a Sindica- 
telor din 1906, unde s-a semnalat iminenta 
revoltelor taranesti care au urmat in 1907. 
Fondator al Partidului Social Democrat 
in 1910. In 1914 a fost contra participarii 
Romaniei la Primul Razboi Mondial. Acade- 
mia de Studii Politice din Bucuresti, innin- 
tata in 1 946, i-a purtat numele pana in 1 990. 

Gheorghiu, Trajan 

(19.02.1887, Craiova - 3.02.1968, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
Sectia fizico-chimice, la Universitatea din 
Bucuresti. S-a specializat la Scoala Superi- 
oara de Electricitate din Paris si si- a sustinut 
doctoratul la Sorbona. Profesor la Politeh- 
nica din Bucuresti. Contributii in domeniul 
absorbtiei luminii de uleiurile minerale si 
al prepararii semiconductorilor din siliciu. 
Lucrari: Absorbtion dans Vultraviolet de quelques 
carbures aromatiques, 1933; Cercetari asupra 
bachelizarii lemnului, 1951. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane, 1948. 

Gheorghiu, Valentin 

(21.03.1928, Galati) 

Pianist si compozitor. A inceput sa cante la 
pian la varsta de 5 ani. Studiaza la Academia 
de Muzica din Bucuresti, avand profesori 
pe Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, 
contrapunct, compozitie), Constanta Erbi- 
ceanu (pian), Mihail Andricu (muzica de 
camera). George Enescu, intr-o scrisoare 
adresata Ministrului Culturii din acea 
vreme, il recomanda drept un „talent rar ce 
trebuie supravegheat indeaproape" si astfel, 
la varsta de 9 ani, primeste o bursa pentru 
a studia (1937-1939) la Conservatorul 
National Superior de Muzica din Paris, cu 
Lazare Levy (pian), Marcel Mayer (teorie si 
solfegiu), Noel Gallon (armonie). La 15 ani 
debuteaza la Ateneul Roman in compania 
Orchestrei Filarmonice din Bucuresti, sub 
bagheta lui George Georgescu, ca solist al 



^jE 



Gheorghe Gheorghiu-Dej 



Valentin Gheorghiu 



Concertului nr. 1 in Do-major pentru pian si 
orchestra de Ludwig van Beethoven si devine 
solist al Filarmonicii in 1950. In afara activi- 
tatii concertistice in tara, a intreprins turnee 
de rasunet in Anglia, Franta, Spania, Germa- 
nia, Uniunea Sovietica, Austria etc. precum 
si in SUA, Israel, Japonia. A colaborat cu 
orchestre de prestigiu: Societe des Concerts 
du Conservatoire de Paris, Gewandhaus 
(Leipzig), Staatskapelle (Dresda) etc. si a 
colaborat cu dirijori de renume mondial: 
Antal Dorati, Kurt Masur, Rafael Kubelik, 
Constantin Silvestri, Georges Pretre, George 
Georgescu. A facut inregistrari radio, de 
televiziune si discograflce (pentru casele His 
Master's Voice, Pathe Marconi, Deutsche 
Gramophone, Electrecord). A fost membru 
in juriile unor concursuri internationale de 
la Viena, Varsovia, Bruxelles, Paris, Bolzano 
etc. In 1958, la primul Festival si Concurs 
International George Enescu din Bucuresti, 
impreuna cu fratele sau, Stefan, obtine 
premiul I pentru interpretarea Sonatei pentru 
vioara si pian de George Enescu. Creatia 
sa componistica, din pacate prea putin 
executata in public, cuprinde: Sonata pen- 
tru pian (mentiunea I la Festivalul George 
Enescu, 1946), Concert pentru pian si orchestra 
(Premiul George Enescu al Academiei 
Romane), Burlesca pentru pian si vioara, Trio 
pentru pian, vioara si violoncel, Sonata pentru 
pian si violoncel, Quartet de coarde, Coral sifuga 
pentru orga si orchestra. 

Gheorghiu, Vasile 

(16/28.07.1872, Campulung Moldovenesc - 
29.11.1959, Cut, jud. Neamt) 
Preot. A absolvit Teologia la Cernauti, fiind 
apoi profesor la aceeasi facultate. Specia- 
lizare la Leipzig. A participat la mai multe 
congrese interconfesionale, sustinand ecu- 
menismul: Berna, Atena, Bucuresti. Lucrari: 
Despre Botezul „cu Spirit Sfdnt si cufoc" si dam- 
rile harismatice, 1929; Impdrdtia de „mii de ani" 
si lupta cea mai depe urma, 1938; Codex Argen- 
teus Uppsaliensis, 1939; Lectionarul evanghelic 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 330 



^ 



31.10.2011 17:23:11 



Gherman 





Leonida Gherasim 



Diomid Gherman 



Oliviu Gherman 



din Iasi, 1940; Novum Testamentum graece cum 
apparatu critico, ramas in manuscris. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1938), 
exclus (1948), repus in drepturi (1990). 

Gheorghiu-Dej, Gheorghe 

(8.11.1901, Barlad - 19.03.1965, Bucure§ti) 
Primul presedinte al Romaniei si secretarul 
general al PCR. Intra in PCR in 1930, fiind 
ales secretar al CC al PCR in martie 1932. 
1933 - condamnat la 12 ani munca silnica 
din cauza grevelor feroviarilor si petrolis- 
tilor; evadeaza din lagarul de la Targu Jiu 
in 1944; octombrie 1945 - secretar general 
al CC al PCR; februarie 1948 - secretar 
general al PMR, in urma Congresului I al 
PMR, care a hotarat unificarea PCR si PSD; 
martie 1961-martie 1965 - presedinte al 
Consiliului de Stat al Republicii Populare 
Romane. 

Gherasim, Leonida 

(9.04.1929, Teiu§i, jud. Olt) 
Medic, specialist in cardiologie. A absolvit 
Facultatea de Medicina din Bucuresti. A fost 
medic pe santierul hidrocentralei de la 
Bicaz, unde lucreaza pana in 1956. In acest 
an revine prin concurs la Bucuresti ca medic 
secundar la Clinica de Medicina Interna de 
la Spitalul Coltea, sub conducerea profeso- 
rului Bazil Theodorescu. Profesor titular de 
catedra si director al Clinicii de Medicina 
Interna cu profil de cardiologie la Spitalul 
Municipal din Bucuresti. In anii 1980 a fost 
rector al Institutului de Medicina si Farma- 
cie din Bucuresti. Membru al CC al PCR. 
Este autorul a numeroase lucrari stiintifice 
si autor de tratate in domeniul medicinei 
interne: Medicina interna, 4 vol., 1999-2002; 
Medicina interna - bolile aparatului respirator. 
Bolile reumatice, 2003; Medicina interna. Bolile 
cardiovasculare si metabolice, 2004; Actualitati 
in cardiologie, 2005. Membru de onoare al 
Academiei Romane (2001). Ordinul pentru 
Merit in grad de Comandor, 2004. 



Gherea 

V. Dobrogeanu-Gherea, Constantin 

Gherman, Diomid 

(10.04.1928, Boc§a, Basarabia) 
Medic. A absolvit Institutul de Medicina 
din Chisinau si este profesor al aceluiasi 
institut. Specialist in neurologie. Contributii 
in domeniul patologiei vasculare a maduvei 
spinarii. Lucrari: Tulburarile ischemice ale circu- 
latiei spino-medulare, 1972; Spondilopatia hor- 
monala, 1976, in colaborare; Ischemii compre- 
sive radiculo-medulare, 1981; Neuropatii de tunel, 
1989, in colaborare; Tulburarile vaso-medulare 
vertebrogene, 2006. Om Emerit (1984); Omul 
Anului 1997 (Institutul de Biografii, SUA), 
laureat al Premiului de Stat al Republicii 
Moldova (1998), distins cu Medalia pentru 
Vitejie in Munca, Meritul Civic, Dimitrie 
Cantemir, Nicolae Testemitanu, medalia 
jubiliara 60 de ani ai Academiei de Stiinte 
a Moldovei (2006), Ordinul Gloria Muncii, 
Diploma de onoare a Guvernului Republicii 
Moldova. Presedinte al Societatii Neurolo- 
gilor din Republica Moldova, membru de 
onoare al Societatii Romane de Neurologie 
(1991), membru titular al Academiei de Sti- 
inte a Moldovei (1993). 

Gherman, Oliviu 

(26.04.1930, Mihai Viteazul, jud. Cluj) 
Profesor si om politic. A absolvit Fizico-Mate- 
matici la Universitatea din Cluj. S-a specializat 
cu Serban Titeica la Bucuresti. A fost expert 
la Agentia Internationala pentru Energie 
Atomica'de la Viena (1958-1960). Profesor 
si decan al Facultatii de Fizica a Universitatii 
din Cluj. Membru fondator al Universitatii 
din Craiova si fondator al cursului de fizica 
la aceasta universitate. Profesor invitat la 
Trieste. Presedinte al Consiliului Institutului 
de Fizica Atomica din Bucuresti. Dupa 1989 
membru FSN si PDSR. Senator, presedinte al 
Senatului Romaniei (1992-1996), ambasador 
al Romaniei in Franta (1998-2001). Doctor 
Honoris Causa al Universitatii din Craiova si 
al Universitatii de Stat a Moldovei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 331 



^ 



31.10.2011 17:23:11 



Ghermani 




Menelas Ghermani 



Mihail Ghermanescu 



Dumitru Ghiata 



Gheorghe Ghibanescu 




332 



Ghermani, Menelas 

(10.05.1834, Belgrad, Serbia - 
24.12.1899, Bucure§ti) 

Economist. Aroman. A facut studii financi- 
are si comerciale la Viena, dupa care a venit 
la Bucuresti, unde a condus o banca, impre- 
una cu fratele sau. In 1870 a intrat in Parti- 
dul Conservator, factiunea junimista. A fost 
deputat si ministru de Finante (1888-1889; 
1889-1891; 1891-1895). A fost unul dintre 
fondatorii primei Societati de Asigurari din 
Romania: Dacia, 1871. Lui i se datoreaza 
introducerea in sistemul financiar romanesc 
a aurului ca singur etalon. 

Ghermanescu, Mihail 

(20.05.1899, Bucure§ti - 1962, Bucure§ti) 
Matematician. S-a inscris la Liceul Militar 
de la manastirea Dealu si a devenit pre- 
ocupat de matematica din anul al Ill-lea. 
A demisionat din armata in 1919 si s-a 
inscris la Facultatea de Stiinte, Sectia mate- 
matici. A fost profesor de matematica in 
invatamantul secundar din Bucuresti, apoi 
la Scoala de Ofiteri de Geniu din Bucuresti, 
la Politehnica din Timisoara, la Academia 
Militara si Institutul de Constructii din 
Bucuresti. Specialist in analiza matematica, 
a publicat lucrari de teoria ecuatiilor, teoria 
numerelor, geometrie, mecanica generala, 
balistica: Ecuatii functionate; Ecuatiile fizicii 
matematice; Culegere de probleme de ecuatii 
diferentiale. A fost un filatelist pasionat, s-a 
ocupat de organizarea primei Expozitii Fila- 
telice Nationale, 1909. 

Ghetie, Ion 

(21.11.1930, Simleul Silvaniei, jud. Salaj - 
11.05.2004, Bucure§ti) 

Lingvist. A absolvit Filologia la Universi- 
tatea din Cluj. Cercetator la Institutul de 
Lingvistica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul dialectologiei istorice, al filologiei 
romane si limbii romane literare. Lucrari: 
Opera lingvistica a lui Ion Budai-Deleanu, 1966; 



Inceputurile scrisului in limba romdnd. Contribu- 
tii filologice si lingvistice, 1974; Baza dialectald 
a romanei literare, 1975; Istoria limbii romane 
literare. Privire sinteticd, 1978; Introducere in 
studiul limbii romane literare, 1982; Introdu- 
cere in dialectologia istorica romdneasca, 1994; 
Graiurile dacoromdne in secolele al XHI-lea-al 
XVI-lea (pdna la 1521), 2000. 

Ghetie, Vasile 

(11.02.1903, Berinta, jud. Maramure§ - 
27.12.1990, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Bucuresti. S-a spe- 
cializat la Budapesta si Leipzig. Profesor 
la Facultatea de Medicina Veterinara din 
Bucuresti. A condus Laboratorul de Cine- 
tica si Citologie la Institutul de Biologie. 
A pus bazele unui muzeu la Facultatea de 
Medicina Veterinara din Bucuresti. Lucrari: 
Atlas de anatomie comparata, 2 vol., 1954, 
1958; Anatomia sistemului nervos central si neu- 
rovegetativ la animalele domestice, 1956; Ghid 
pentru lucrdrile practice de anatomie comparata, 
1963. Membru al Societatii Regale de Stiinte 
din Londra, al Societatii Internationale a 
Anatomistilor. Membru titular al Academiei 
Romane (1990). 

Ghiata, Dumitru 

(22.09.1888, Coliba§i, jud. Mehedinti - 
3.07.1972, Bucure§ti) 

Pictor. Pretuit de loan Cantacuzino, a fost 
ajutat de acesta sa obtina o bursa la Paris, 
unde a studiat la academiile Ranson si Dele- 
cluze. Pictura postimpresionista: lama la 
Targoviste (1931); Tdrani la targ (1934); Flori 
de munte (1956); Flori deferiga (1956); Toamna 
inpadure (1957). 

Ghibanescu, Gheorghe 

(1.10.1864, Facliu, jud. Vaslui - 6.07.1936, la§i) 
Istoric, genealog si filolog. A absolvit Lite- 
rele la Iasi, a fost profesor la Barlad si Iasi. 
A adunat o mare colectie de documente 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 332 



^ 



31.10.2011 17:23:11 



Ghica 





Nicolae Ghibu 



Onisifor Ghibu 



din orasele si satele Moldovei si a tradus 
din limba slavona acte care cuprind date in 
special despre epoca feudala din Moldova. 
A publicat aceste documente in volumele 
XVIII-XXV ale Uricariului (editat de Teodor 
Codrescu), apoi in colectia proprie Ispisoace 
si zapise (6 vol., 1906-1926). Dupa 1906 a 
publicat in cele peste 25 de volume ale pro- 
priei colectii, Surete si izvoade, documente, 
studii si genealogii referitoare la vechi familii 
boieresti cum ar fi Cuza, Catargiu, Racovita, 
Rascanu si Kogalniceanu. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1905). 

Ghibu, Nicolae 

(19.11.1936, Oziornoie, Basarabia) 
Regizor. A absolvit Institutul de Cine- 
matografie, Sectia filmografie si scenarii, 
la Moscova. A facut scenarii pentru film 
artistic si documentar la Moldova Film. 
Filmografie: Muncitorul (scenariu si regie), 
1970; Ofiter in rezervd (scenariu in colaborare 
cu Z. Cirkov), 1971; Crestdturi spre amintire 
(regie, in colaborare cu M. Israilev), 1972; 
Minia (regie, in colaborare cu L. Prosku- 
rov), 1974; Directorul, 1976; Inginerul, 1976; 
Cahulenii (scenariu, regie), 1977; Rdbnitenii 
(regie), 1978; Rdddcinile vietii, 1978; Parola: 
Tuneful de miazdzi ,19 SO; Gdseste potcoava 
fericirii (scenariu si regie in colaborare cu 
Z. Cirkov), 1983; Fratii Moscalenco (regie), 
1983; Corespondentul vostru special, 1987; Jocul 
de-a moartea, 1990; Dundrea, dragostea mea, 
coproductie moldo-ruso-ucraineana, 2002. 

Ghibu, Onisifor 

(31.05.1883, Sali§te, comitatul Sibiu - 
3.10.1972, Cluj) 

Pedagog. A facut scoala primara la Saliste. 
Liceul il incepe la Sibiu (primele 6 clase), il 
termina la Brasov (1902). Studiile univer- 
sitare le face la Universitatea din Bucuresti 
si le desavarseste la Budapesta, Strasbourg 
si Jena, in acest din urma oras luandu-si 
doctoratul in filosofie, pedagogie si istorie 
universale (1909). Este numit inspector 



scolar primar ortodox pentru scolile din 
Transilvania (1910-1914), fiind totodata si 
profesor de pedagogie la Institutul Teologic 
din Sibiu (1910-1912). Refugiat la Bucuresti 
intre 1914 si 1916, colaboreaza cu Octavian 
Goga, Vasile Lucaciu si alti refugiati ardeleni 
la elaborarea unor articole pentru intrarea 
Romaniei in razboi impotriva Austro-Unga- 
riei. In 1918 este numit secretar general al 
resortului de instructie din Consiliul Diri- 
gent, fiind ales si deputat in Marele Sfat al 
Transilvaniei. Cu acest prilej organizeaza 
Universitatea din Cluj in spirit romanesc 
(1919). A fost profesor pana in 1945. Opera 
sa numara peste 100 de lucrari, dintre care 
mentionam: Limba noudlor cdrti bisericesti 
(1905), O cdldtorie prin Alsacia siLorena, Tara 
si scolile ei (1909), Cercetdri privitoare la situatia 
invdtdmantului primar si la educatia poporala, 
Despre educatie (1911), Scoala romdneascd din 
Ungaria (1912), Din istoria liter aturii didactice 
romdnesti Universitatea din Cluj si institutele 
ei de educatie (1922), Universitatea romdneascd 
a Daciei superioare (1924), Portrete pedagogue 
(1927), Contributiuni la istoria poeziei noastre 
populare si culte (1 934^ Picu Patrut din Saliste, 
Prolegomena la o educatie romdneascd (1941) s.a. 
Membru al Academiei Romane. 

Ghica 

Dinastie (de origine albaneza) ce a domnit 
atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca. 
Primul a fost Gheorghe Ghica (Moldova, 
1658-1659; Tara Romaneasca 1659-1660). 
Lui i-au urmat Grigore Ghica (Tara Roma- 
neasca 1660-1664; 1672-1673),' Grigore al 
II-lea Ghica (Tara Romaneasca 1733-1735, 
1748-1 752; Moldova 1735-1739, 1739, 1741, 
1747-1748), Matei Ghica (Tara Romaneasca 
1752-1753), Scarlat Ghica (Tara Roma- 
neasca 1758-1761, 1765-1766), Alexandru 
Ghica (Tara Romaneasca 1766-1768), Gri- 
gore al Ill-lea Ghica (Moldova 1764-1767, 
1774-1777, Tara Romaneasca 1768-1769), 
Grigore al IV-lea Ghica (Tara Romaneasca 
1822-1828), Alexandru Ghica (Tara Roma- 
neasca 1834-1842), Grigore Alexandru Ghica 
(Moldova 1849-1853, 1854-1856). In sfarsit, 
Ion Nadejde era un Ghica dupa mama. Dora 
d'Istria era si ea Ghica. 

Ghica, Elena 

V. D'Istria, Dora 

Ghica, Grigore al Ill-lea 

(~ 1724, Constantinopol - 1.10.1777, la§i) 
Domn fanariot al Moldovei (1764-1767; 
1 774-1 777) si al Tarii Romanesti 1768-1 769) . 
Albanez ca etnie, era fiul lui Alexandru G., 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 333 



^ 



31.10.2011 17:23:11 



Ghica 




334 




Grigore al Ill-lea Ghica 



dragoman (translator) la Inalta Poarta. Era 
filorus, ca si alti domni fanarioti (ex. Cara- 
gea) r deoarece spera ca puterea crestina va 
putea salva spatiul crestin de jugul otoman. 
Domnind in ambele tari romane, a incercat o 
uniformizare legislative mai ales sub aspec- 
tul impozitelor. Toate domniile lui au stat 
sub semnul conflictelor ruso-turce, dar, mai 
ales, al razboiului incheiat prin Pacea de la 
Kuciuk Kainargi, prin care Imperiul Otoman 
cedeaza Bucovina Imperiului Austriac. Dom- 
nul a fost decapitat de turci aparand statutul 
romanesc al Bucovinei. A avut descendenti 
care au facut parte din familiile Bals, Catargi, 
Caragea, Varnav, Tzigara, Macedonski. 

Ghica, Ion 

(12.08.1816, Bucure§ti - 
22.04.1897, Ghergani, Dambovita) 
Scriitor. Din familia Ion Campineanu, 
pasoptistul, dupa mama. Tata al lui Scarlat 
Ion G. A invatat limba romana dupa lucrarile 
lui Ion Heliade-Radulescu. Dupa Colegiul 
Sf. Sava, pleaca la Paris si face inginerie 
(specialist in mine), audiind si alte cursuri la 
Conservatorul de Arte si Meserii. Pozitivist 
in materie de stiinte si nlosofle. Pasoptist, 
prieten cu Balcescu, adversar al lui Heliade 
Radulescu. I-a audiat pe Jules Michelet, 
Edgar Quinet, Adam Mickiewicz, Ch. Fou- 
rier. A fost profesor la Academia Mihaileana 
(de geometrie descriptiva, geologie, mine- 
ralogie). A elaborat un proiect de reforma a 
invatamantului incepand de la sate. A fost 
agentul Guvernului Provizoriu Revolutionar 
(la 1 848) la Constantinopol si guvernator al 
insulei Samos din arhipelagul grecesc, dupa 
aceea. Inters in tara in 1858, a fost ministru 
de Interne si prim-ministru si a participat 
la coalitia care 1-a detronat pe Al. I. Cuza. 
Membru al Societatii Academice Romane 
(1874), de mai multe ori presedinte al Aca- 
demiei (1876-1878; 1879-1882; 1884-1887; 
1890-1893; 1894-1895), ambasador la 
Londra (1881). A scris la indemnul lui Vasile 
Alecsandri si s-a remarcat in stilul epistolar. 



Lucrari: Omulfizic si intelectual, 1866; Convor- 
biri economice, 1869; Pdmdntul si omul, 1884; 
Scrisori cdtre Vasile Alecsandri, 1887; Amintiri 
dinpribegia de dupa 1848, 1889. 

Ghica, Magdalena 

V. Carneci, Magda 

Ghica, Pantazi 

(15.03.1831, Bucure§ti - 17.07.1882, Bucure§ti) 
Publicist. A audiat diverse cursuri la Paris, 
mai ales de istorie, fara a absolvi nimic. 
Secretar al Magazinului istorie pentru Dacia 
(1847). Deputat liberal. A scris recenzii lite- 
rare, piese de teatru, proza. Are gustul poan- 
tei si al finalului moralizator. Lucrari: Sterian 
Pdtitul, lades, Ca la noi la nemeni (comedii); 
Fata haiducului; Bdldioara; Cdmdtarul, 1858 
(nuvele); Un boem romdn, roman, 1860; Don 
Juanii de Bucuresti, roman, 1860-1862. 

Ghica, Scarlat Ion 

(26.03.1856, Vathy, Grecia - 
11.06.1948, Bucure§ti) 

Traducator. Fiu al lui Ion G. A studiat la Wel- 
lington College, Londra. Licentiat in Drept 
la Paris. A tradus masiv Shakespeare: Richard 
al Ill-lea, Negutatorul din Venetia, Regele loan, 
Antoniu si Cleopatra, Iulius Cezar. 

Ghidirim, Gheorghe 

(22.04.1939, Palanca, Basarabia) 
Medic. A absolvit Institutul de Medicina 
din Chisinau, unde a devenit apoi profesor. 
A fost deputat al poporului in Sovietul 
Suprem al URSS (1989-1991), ministru al 
Sanatatii din Republica Moldova (1990- 
1994). Fondator al scolii de pancreatologie 
(primul in Republica Moldova si printre 
primii in URSS, impreuna cu prof. VI. Filin, 
a introdus operatiile organomenajante in 
pancreonecroze, reducand mortalitatea de 
la 80% la 10%) si de chirurgie celioscopica 
(impreuna cu conf. A. Ghereg a efectuat in 
1992 prima colecistectomie laparoscopica 
in Republica Moldova). Profesor invitat in 
Rusia, Ucraina, Romania, Letonia, Uzbekis- 
tan, Polonia, Ungaria, Turcia, Estonia, Spa- 
nia, Italia, Austria, Belgia, Germania, SUA, 
Japonia s.a. Lucrari: Ocmpuu nauKpeamum 
u ezo ocnoMHeHUM (1982, in colaborare); 
TpaeMamunecKue nauKpeamumu (1990, in 
colaborare); Stimularea imunitatii locale in 
tratamentul procesului inflamator (2004, in 
colaborare); Curs de chirurgie (2004, in cola- 
borare); Surgical pathology (2006, in colabo- 
rare). Distins cu titlurile de Om Emerit si 
Eminent al URSS, ordinele Gloria Muncii 
si Steaua Republicii, medaliile D. Cantemir 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 334 



& 



31.10.2011 17:23:11 



Ghimpu 




Pantazi Ghica Gheorghe Ghidirim 



Alexandru Ghika Gheorghe Ghimpu 



si N. Testemitanu. Membru al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Ghika, Alexandru 

(22.06.1902, Bucure§ti - 11.04.1964, Bucure§ti) 
Matematician si pedagog. Fiu al lui Nicolae 
Ghica-Budesti, frate cu Stefan G.-B. A stu- 
diat Matematica la Sorbona si la College 
de France. Fondator al scolii romanesti de 
analiza functionala. Profesor la Facultatea 
de Matematica a Universitatii din Bucuresti. 
A introdus in invatamantul romanesc stu- 
diul analizei functionale - disciplina pana 
atunci noua pe plan mondial. A folosit, in 
aceasta specialitate, o serie de notiuni noi, 
cum ar fi puncte periferice si puncte inter- 
stitiale, preluate apoi in tratate din intreaga 
lume. A fost membru titular al Academiei 
Romane din 1963. 

Ghica-Bude§ti, Nicolae 

(22.12.1869, la§i - 16.12.1943, Bucure§ti) 
Arhitect. Tata al lui Alexandru si Stefan 
Ghika-Budesti. A absolvit Scoala de Poduri si 
Sosele din Bucuresti, apoi Scoala Nationala 
Superioara de Belle Arte din Paris, ca arhitect. 
A fost arhitectul-sef al Ministerului Instruc- 
tiunii si Educatiei Publice, sef al Comisiei 
Monumentelor Istorice, profesor la Scoala 
Superioara de Arhitectura. A fost arhitectul 
bisericii Copou din Iasi, al Muzeului Arheo- 
logic din Targoviste, al Muzeului Taranului 
Roman din Bucuresti, al bisericii Sf. Vasile 
eel Mare din strada Polona, prima biserica 
greco-catolica din vechiul regat. Promotor 
al renasterii vechii arhitecturi romanesti si al 
afirmarii specificului national, al stilului neo- 
romanesc in arhitectura. Preocuparea pentru 
vechea arhitectura romaneasca s-a concre- 
tizat si in diverse publicatii despre istoria 
arhitecturii din Muntenia si Oltenia: Evolutia 
arhitecturii religioase din Muntenia si Oltenia, 4 
vol., 1927-1935; Manastirea Probota (cu G. 
Bals), 1909; Evolutia arhitecturii in Muntenia si 
Oltenia. I. Inrauririle straine de la origine pana 
la Neagoe Basarab, 1927; Evolutia arhitecturii 



in Muntenia si Oltenia. II. Vechiul stil romanesc 
din veacul al 'xVI-lea, in BCMI, XXIII, 1930; 
Evolutia arhitecturii in Muntenia si Oltenia. III. 
Veacul al XVH-Iea, 1932; Evolutia arhitecturii in 
Muntenia si Oltenia. IV Noul stil din veacul al 
XVIII-lea, 1936. Din 1937 a fost membru de 
onoare al Academiei Romane. 

Ghika-Bude§ti, §tefan 

(26.04.1904, Predeal - 4.08.1959, Bucure§ti) 
Geolog. Fiu al lui Nicolae Ghica-Budesti si 
frate al lui Alexandru G. A absolvit Mine si 
Geologie la Politehnica din Bucuresti. A fost 
profesor la Politehnica din Timisoara si la 
Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din 
Bucuresti. S-a ocupat de structura Carpati- 
lor Meridionali, a depresiunii Tara Lovistei, 
a Muntilor Rodnei. Lucrari: Etudes geologiques 
et petrographiques dans les M. Lotrului (Carpa- 
thes Meridionales, Roumanie), 1932; Geofizica si 
geochimia in formarea scoartei, 1 944. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Ghimpu, Gheorghe 

(26.07.1937, com. Colonita, Basarabia - 
13.11.2000, Chi§inau) 

Om politic. Frate cu Mihai G. A absolvit 
Fizica si Matematica la Institutul Pedagogic 
de Stat din Tiraspol (1960). Specializare la 
Institutul de Fizica Biologica al Academiei de 
Stiinte a URSS (Moscova). A fost profesor 
la Straseni si la universitatile din Tiraspol si 
Chisinau. A participat la infiintarea Fron- 
tului National-Patriotic din Basarabia si 
nordul Bucovinei, fapt care, fiind descoperit 
de KGB, i-a adus condamnarea la 6 ani de 
inchisoare cu regim sever (1972-1978). 
Dupa ispasirea pedepsei i s-a interzis orice 
activitate pedagogica. Dupa perestroika lui 
Mihail Gorbaciov s-a incadrat activ in mis- 
carea de renastere nationala si de democrati- 
zare a societatii moldovenesti. A fost secretar 
responsabil al Sfatului Frontului Popular din 
Moldova si membru al Comitetului Execu- 
tiv al Frontului. Intre 1990 si 1994 a fost 
deputat in Parlamentul Republicii Moldova, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 335 



^ 



31.10.2011 17:23:12 



Ghimpu 




336 




Mihai Ghimpu 



Dumitru Ghitu 



autor al proiectelor de legi privind reabili- 
tarea victimelor regimului totalitar, coautor 
al proiectului de lege cu privire la cetatenie 
in Republica Moldova. Lucrari: Constiinta 
nationala a romdnilor moldoveni (1998). Distins 
cu Diploma UNESCO, Diploma Corneliu 
Coposu, Bucuresti. A fost presedinte al 
Asociatiei Victimelor Comunismului si a 
Veteranilor de Razboi ai Armatei Romane 
din Republica Moldova, organizatie care, la 
congresul al patrulea, din 11 iunie 2000, s-a 
transformat in Partidul National Roman. 

Ghimpu, Mihai 

(19.11.1951, com. Colonita, Republica Moldova) 
Om politic. Frate cu Gheorghe G. A absolvit 
Facultatea de Drept a Universitatii de Stat 
din Moldova. A fost jurist la diferite intre- 
prinderi si judecator al sectorului Rascani 
din Chisinau. Dupa debutul perestroikai lui 
Mihail Gorbaciov, a devenit militant pentru 
renasterea nationala a Moldovei. Membru 
fondator al Frontului Popular, deputat in 
Parlamentul Republicii Moldova (1990- 
1998), presedinte al Partidului Reformei, 
devenit Partidul Liberal (2005). Presedinte 
al Consiliului Municipal Chisinau (2007), 
membru al Aliantei Parlamentare pentru 
Integrare Europeana (2009), presedinte 
al Parlamentului Republicii Moldova si 
presedinte interimar al Republicii Moldova 
(2009-2010). 

Ghiocel, Dan 

(11.04.1922, Giurgiu) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Construc- 
ts la Institutul Politehnic din Bucuresti. 
Profesor la Universitatea Tehnica de Con- 
structii din Bucuresti, prorector si rector al 
ei. Profesor invitat in China. Contributii in 
domeniul sigurantei constructiilor. Lucrari: 
Wind Snow and Temperature Effects on Struc- 
tures Based on Probability, 1975. Presedinte 
al Societatii de Constructii din Romania. 
Membru fondator al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 



Ghitu, Dumitru 

(13.01.1931, Drepcauti, Basarabia - 
23.11.2008, Chi§inau) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica la 
Universitatea de Stat din Chisinau. A fost 
profesor la Universitatea din Balti, Univer- 
sitatea din Tiraspol si Universitatea de Stat 
din Chisinau. A fost fondator si sef al Labo- 
ratorului de fizica semimetalelor, director al 
Centrului-Laborator International de supra- 
conductibilitate si electronica solidului, 
director al Biroului specializat in domeniul 
electronicii corpului solid, director-fondator 
al Institutului de Inginerie Electronica si 
Tehnologii Industriale. A fost initiatorul 
organizarii Centrului criogenic, pe baza 
caruia au demarat cercetarile experimentale 
criogenice. Impreuna cu discipolii sai a des- 
coperit experimental fenomenul de cuanti- 
zare a fluxului magnetic in fire submicronice 
de bismut, compensarea defectelor proprii 
la halogenii de plumb. Director de onoare 
al Institutului de Inginerie Electronica si 
Tehnologii Industriale al ASM. Membru 
de onoare al Academiei de Cosmonautica 
K. Tiolkovski din Moscova, membru al Aca- 
demiei Internationale de Termoelectricitate. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Ghiulai, Constantin 

(1.12.1898, Ule§ti, jud. lalomita - 
23.09.1976, Bucure§ti) 

Inginer (transporturi). A inceput Institu- 
tul Electrotehnic din Bucuresti in 1918, 
dar a fost mobilizat si trimis in Basarabia. 
A devenit subofiter activ in artilerie. Trimis 
la Versailles pentru scoala de ofiteri tehnici 
in specialitatea tancuri, unde a terminat 
ca sef de promotie si a concurat pentru o 
bursa de studii la Politehnica. A absolvit 
Electromecanica la Bucuresti. A organizat, 
condus si dezvoltat Serviciul Motorizari din 
Directia Tehnica a Ministerului Inzestrarii 
Armatei (1935-1946), in conexiune cu uzine 
din Germania si Cehoslovacia. In perioada 
razboiului a fost numit responsabil-coor- 
donator al proiectarii, experimentarii, 
organizarii fabricatiei si realizarii tractorului 
rapid cu senile DT-1 pentru artilerie, in 
colaborare cu uzinele Rogifer, Resita si Ford. 
In august 1946, la cerere, i s-a aprobat trece- 
rea in rezerva cu gradul de colonel-inginer. 
A lucrat in Ministerul Metalurgiei, ca sef 
al Sectiei standardizare, control tehnic si 
documentare din Directia Siderurgiei, unde 
a participat, printre altele, la elaborarea 
primelor circa 150 de proiecte de STAS-uri 
privind fontele si otelurile. A organizat, pe 
baze moderne, serviciile de control al calitatii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 336 



^ 



31.10.2011 17:23:12 



Gioncu 




Matila C. Ghyka §tefan Gighileanu 



fabricatiei in cele circa 30 de intreprinderi 
siderurgice subordonate in acel timp Direc- 
tiei Siderurgiei. In ianuarie 1952 a fost trans- 
ferat din Ministerul Metalurgiei la Academia 
Tehnica Militara. Din 1940 a fost si profesor 
la Facultatea de Mecanica a Politehnicii 
din Bucuresti (specialitatile automobile si 
tractoare, automobile si tancuri). A avut o 
contribute importanta la realizarea primelor 
autocamioane romanesti. 

Ghyka, Matila C. nume la na§tere Costiescu 
(1881, Bucure§ti - 1965, California) 
Diplomat si matematician, estetician stabilit 
in Franta. Se considera urmasul lui (Gri- 
gore) Ghica al X-lea, dar n-a putut dovedi. 
A plecat la Paris pentru studii, apucand sa 
publice Curcubee. Popasuri ale tineretii mele, 
iar de acolo in SUA, dupa al Doilea Razboi 
Mondial. A obtinut doctoratul in Drept la 
Universitatea din Bruxelles, absolvent al 
Scolii Superioare de Electricitate de la Paris 
si al Scolii Franceze de Navigatie. Capitan 
comandor al Marinei Romane. Ministru 
plenipotentiar in tarile scandinave, ulterior 
atasat special al Legatiei Romaniei la Londra. 
In 1941 a fost ales vicepresedinte al Comi- 
tetului National al Miscarii Romane Libere. 
Profesor de estetica la University of Sou- 
thern California. Prieten cu scriitorul Paul 
Morand (ambasador al Frantei in Romania 
in perioada celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial). Mason. Cunoscut in toata lumea. Dan 
Brown, pentru Codul lui da Vinci, se reclama 
de la lucrarile lui. El a consacrat expresia 
„numarul de aur" si i-a dedicat un studiu, 
Nombre d'or, 1931, bazandu-se pe lucrarile 
lui Platon, Euclid, Pitagora. Alte lucrari: 
Esthetique des Proportions dans La Nature et dans 
Les Arts, 1927; A Documented Chronology of 
Roumanian History, Oxford (tradusa din fran- 
ceza, cuprinde evenimente de la cucerirea 
romana la Stefan eel Mare inclusiv), 1941; 
The Geometry of Art and Life, 1 946; A practical 
handbook of Geometrical Composition and Design, 
1952; The Memoirs, 1961. A corespondat cu 



Paul Valery. A colaborat la L Architecture, Paris, 
1927. Petru Dumitriu se considera discipolul 
lui in materie de esoterism. 

Gighileanu, §tefan 

(16.09.1898, Bujorul, jud. Teleorman - 
19.06.1982, Bucure§ti) 

Maistru de aviatie. S-a califlcat mecanic auto, 
apoi sofer. Dupa armata s-a angajat pentru 
balizajul de noapte pe aeroport. A invatat 
meseria de mecanic de bord si limba fran- 
ceza, fiind apreciat de Valentin Bibescu si 
Constantin Cantacuzino. A lucrat pentru Air 
France si Lufthansa, la companiile LARES si 
TARS. A contribuit la intemeiera Companiei 
Aviatiei Civile (initiata de Aristide Blank, 
consilierul economic al lui Nicolae Titu- 
lescu). Distins cu Medalia Muncii in 1949 si 
Ordinul Muncii clasa a Ill-a, 1955. 

Gigurtu, Ion 

(24.06.1886, Turnu Severin - 
Tntre 12.1958 §i 06.1959, Sighet) 
Economist si om politic. A absolvit Acade- 
mia de Mine din Freiburg si s-a specializat la 
Berlin - Charlottenburg. Director general al 
Societatii Mica de extractie a metalelor pre- 
tioase. Ministru al Industriei si Comertului 
in Guvernul Goga-Cuza. Presedinte al Con- 
siliului de Ministri in 1940. In timpul guver- 
narii sale a fost cedata Transilvania de Nord 
si semnat acordul de cedare a Cadrilaterului. 
A dat o lege care interzicea casatoriile intre 
romani si evrei. Arestat in 1950 si condam- 
nat la 15 ani detentie. Lucrari: Desvoltarea 
industriei in Romania, 1916; Posibilitdtile de 
refacere si desvoltare ale industriei in Romania, 
1919; Industria mecanica metalurgicd, f.a. 

Gioncu, Victor 

(19.08.1933, Arad) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Constructii 
la Institutul Politehnic din Timisoara. Pro- 
fesor la Facultatea de Constructii din Timi- 
soara. Contributii in domeniul stabilitatii 
placilor curbe, al comportarii structurilor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 337 



& 



31.10.2011 17:23:12 



Gionea 




338 



metalice in titnpul unor actiuni seismice. 
A publicat peste 150 de lucrari stiintifice. 
Metnbru al Academiei de Stiinte din New 
York, al Comitetului European de Con- 
structii Metalice, al Comisiei de proiectare 
antiseismica, membru al Asociatiei Interna- 
tionale pentru Structuri Spatiale, membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Gionea, Vasile 

(21.02.1914, Garbovatu de Jos, jud. Mehedinti - 
9.11.1999, Bucuresti) 

Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea 
din Bucuresti. Intre 1937 si 1953 a lucrat ca 
avocat pledant la Brasov, apoi a fost angajat 
prin concurs in postul de avocat al Bancii 
Nationale a Romaniei, filiala Brasov. A fost 
membru al Partidului National Taranesc. 
In 1949 a fost arestat. Din 1958, profesor 
universitar la Brasov. Consilier la Banca 
Nationala a Romaniei. In urma alegerilor 
parlamentare din 1990 a fost ales deputat pe 
listele Partidului National Taranesc Crestin 
si Democrat (PNTCD). A facut parte din 
Comisia juridica, de disciplina si imunitati 
a Camerei Deputatilor si din Comisia de 
validare. A detinut si functia de viceprese- 
dinte al Comisiei de redactare a noii Consti- 
tutii (1991). A demisionat din Parlamentul 
Romaniei la data de 8 iunie 1992, fiind 
numit de catre presedintele Romaniei jude- 
cator si ales primul presedinte al Curtii Con- 
stitutionale a Romaniei, pentru un mandat 
de trei ani. A fost membru in noua comitete 
ale Asociatiei Juristilor: Italia, Franta, Aus- 
tria, Olanda, Belgia, Slovacia, Cehia etc.; 
membru al Academiei Tiberiene din Italia 
si al Academiei de Stiinte din New York; 
membru emerit al Universitatii Pontz. Este 
autorul all volume din domeniul dreptului 
civil, comercial, dreptului muncii, dreptului 
constitutional si istoriei dreptului: Drept 
economic (1988); Studii de Drept constitutional 
si istoria Dreptului, 3 vol. (1993-1995); Curs 
de Drept civil: teoria obligatiilor (1 995); Curs de 
Drept constitutional (1996) - in colaborare cu 
Nicolae Pavel etc. De asemenea, este autor 
de carti de beletristica: Oameni pentru care 
mi-a bdtut inima. Portrete si amintiri (1990); 
Momente istoriografice si personalitdti de seama 
ale neamului romdnesc (1990) - in colaborare 
cu Alexandru si Victor Ioachimescu; Intdm- 
pldri din alte vremuri (1991); Femei vestite 
din Antichitate si din Evul Mediu (1999); 
Dragostea lui Tristan si a Izoldei - 1990), Pasi 
in desert (1991) si Lungul drum al Golgotei, 
5 vol. In 1993 Academia Romana 1-a ales 
membru de onoare. 



Giosan, Nicolae 

(30.12.1921, Drambar, com. Ciugud, jud. Alba - 
30.07.1990, Jilava) 

Inginer agronom si genetician. A studiat la 
Facultatea de Agronomie din Cluj (1941- 
1945), obtinand diploma de inginer agro- 
nom cu calificativul Magna Cum Laude. In 
anul 1947 a devenit membru al Partidului 
Comunist Roman. A urmat un stagiu de 
specializare si doctorat in agronomie la Aca- 
demia Agricola K. A. Timiriazev din Mos- 
cova (1949-1952), cu teza „Sporirea pro- 
ductivitatii hibrizilor de grau de primavara" 
(1952). A fost incadrat profesor universitar 
de genetica si ameliorarea plantelor la Insti- 
tutul Agronomic Dr. Petru Groza (1952) si 
la Institutul Agronomic Nicolae Balcescu 
din Bucuresti (1953-1974). In paralel, a 
fost si director al Institutului de Cercetari 
pentru Cultura Porumbului de la Fundu- 
lea si al Institutului Central de Cercetari 
Agricole (1955-1966). A fost vicepresedinte 
(1962-1965) si apoi presedinte al Consi- 
liului Superior al Agriculturii - cu rang de 
ministru (1965-1969). In 1969, odata cu 
infiintarea Academiei de Stiinte Agricole si 
Silvice, devine primul ei presedinte (1969- 
1981). A fost membru al Comitetului Politic 
Executiv al Partidului Comunist Roman. Ca 
specialist s-a ocupat in special de biologia, 
ameliorarea si producerea de samanta de 
porumb si grau. De asemenea, a efectuat 
cercetari si cu privire la rezistenta la seceta 
a trifoiului rosu de Transilvania. Unele 
dintre studiile sale au analizat relatia dintre 
rezistenta la ger si calitatea graului. Rezul- 
tate la fel de importante au fost obtinute 
in studiul influentei luminii asupra orzului 
umblator, cercetari care au scos in evidenta 
relatia dintre sensibilitatea la lungimea zilei 
si rezistenta la ger a soiurilor si, in acelasi 
context, considerable teoretice cu privire la 
mecanismul fixarii conditiilor fotoperiodice. 
Imbinand cercetarile de genetica vegetala 
cu economia agrara, a realizat lucrari care 
se refera la posibilitatile si caile de sporire 
a productiei de cereale, la conducerea si 
planificarea agriculturii etc. Lucrari: a ela- 
borat, in calitate de coordonator principal, 
lucrarea Agricultura Romaniei, 1944-1964; 
Principii de genetica (ed. 1, 1969; ed. II, 1972) - 
in colaborare cu N.A. Saulescu; Orientarea 
cercetdrilor stiintifice in domeniul ameliordrii 
plantelor agricole in perioada 1972-2000 in 
R.S. Romania in revista Probleme de genetica 
teoreticd si aplicatd (1976) - in colaborare cu 
N. Ceapoiu;Alimentatia si agricultura in urmd- 
toarele trei decenii (1979); Grdnele de perspectiva 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 338 



& 



31.10.2011 17:23:12 



Giurescu 




Nicolae Giosan Alexandru Giugaru 



George Giuglea 



si agrotehnica lor; Caracterizarea agrobiologicd a 
soiurilor degrdu si agrotehnica acestora in lumina 
noilor rezultate experimentale. A fost membru 
titular al Academiei de Stiinte Agricole 
VI. Lenin din Moscova (1972), membru 
al Academiei de Agricultural din Franta 
(1972) si laureat al Premiului de Stat (1964). 
Membru al Academiei Romane (1974). Intre 
1974 si 1989 a detinut functia de presedinte 
al Marii Adunari Nationale, parlamentul 
unicameral comunist. A murit in detentie la 
penitenciarul Jilava. 

Giugaru, Alexandru 

(23.06.1897, Hu§i - 15.03.1986, Bucure§ti) 
Actor de comedie. Actor la Teatrul National 
din Bucuresti. Roluri in film: Legenda celor 
doud cruci (1925), Ndbdddile Cleopatrei (1925), 
Cererea in cdsdtorie (1926), Sturmflut der Liebe 
(1929), O noapte furtunoasd (1943), O scrisoare 
pierdutd (1 953), Directorul nostru (1 955), Popescu 
10 in control (1955), Doud lozuri (1957), D'ale 
carnavalului (1958), Telegrame (1959), Bdietii 
nostri (1959), Bdddranii (1960), Post restant 
(1961), Tudor (1962), Mofturi 1900 (1964), 
Corigenta domnului prof es or (1966), Haiducii 
(1966), Rdpirea fecioarelor (1968). Pentru acti- 
vitatea sa, in 1964 a obtinut titlul de Actor 
Emerit, apoi a devenit Actor al Poporului si i 
s-a decernat Premiul de Stat. Astazi Casa de 
cultura din Husi ii poarta numele. 

Giuglea, George 

(29.01.1884, Satulung, Bra§ov - 
7.04.1967, Bucure§ti) 

Lingvist. Urmeaza liceul Andrei Saguna din 
Brasov, apoi Facultatea de Litere si Filosofie 
din Bucuresti (1903-1908), fiind'discipolul 
lui Ovid Densusianu. Intre 1913 si 1914 
este lector de limba romana la Sorbona. Isi 
sustine doctoratul la Universitatea din Cluj 
(1920), unde va fi profesor la Catedra de 
filologie romanica a Facultatii de Litere si 
Filosofie din 1919 pana in 1947. A urmat, 
de asemenea, specialized in lingvistica 
romanica in Italia si in Spania. Concomitent 



cu activitatea de la catedra, a facut parte, 
inca de la infiintare, din colectivul Muze- 
ului Limbii Romane din Cluj, condus de 
Sextil Puscariu. Studiile sale s-au axat 
pe domeniile lexicologiei, etimologiei si 
toponimiei, in cadrul carora este aplicata 
metoda de cercetare „cuvinte si lucruri" 
(Worter und Sachen). Lucrari: Cercetdri lexico- 
grafice. Elemente latine in limba romana , 1909; 
De la romanii din Serbia. Culegere de literaturd 
populara (in colaborare cu G. Valsan), 1913; 
Calatoriile calugarului Chiriac de la mdnastirea 
Secul, 1936; Concordances linguistiques entre le 
roumain et les parleurs de la zone pyreneenne r 
1937; Cheie pentru intelegerea continuitatii 
noastre in Dacia prin limba si toponimie, 1 944; 
Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in der 
Struktur der dakorumanischen Sprache, 1944; 
Cuvinte romanesti si romanice. Studii de istoria 
limbii etimologie, toponimie, 1983 (postum); 
Fapte de limba. Mdrturii despre trecutul romd- 
nesc. Studii de istoria limbii etimologie, toponi- 
mie, 1988 (postum). Membru corespondent 
al Academiei Romane (din 1936), exclus in 
1948, repus in drepturi in 1990. 

Giurescu, Constantin 

(10.08.1875, Chiojdu, jud. Buzau - 
15/28.10.1919, Bucure§ti) 
Istoric. Tatal lui Constantin C.G. A absolvit 
Facultatea de Litere a Universitatii din 
Bucuresti. Doctor in litere, Bucuresti, 1909. 
Director la liceul Al. Hajdeu din Buzau, 
1902-1903. A studiat la Viena istoria si a 
cercetat arhivele Ministerului de Razboi. 
La revenirea in tara a fost transferat la gim- 
naziul Cantemir Voda din Bucuresti, 1906. 
Sef al Serviciului Arhivelor din Ministerul 
de Externe, 1908. Conferentiar la Facul- 
tatea de Litere, Bucuresti, 1912. Secretar 
general al Ministerului de Instructie, 1918. 
Rector al Seminarului Normal Superior 
din Bucuresti, 1919. Director al Serviciului 
Arhivelor din Ministerul de Externe, 1919. 
Lucrari: Contributiuni la studiul cronicilor mun- 
tene (1906); Contributiuni la studiul cronicilor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 339 



^ 



31.10.2011 17:23:12 



Giurescu 




Constantin Giurescu 



Dinu Giurescu 



Dan Giusca 




340 



moldovene (1907); Documente si registre privi- 
toare la Constantin Brdncoveanu (impreuna cu 
N. Dobrescu, 1907); Capitulatiile Moldovei cu 
Poarta Otomand (1908); Oltenia sub austrieci. 
Documente (1909); O carte despre politica externa 
a lui Rares (1910); Tratatul lui Constantin 
Cantemir cu austriecii (1913); letopisetul tdrii 
Moldovei de la Istratie Dabija pdnd la domnia a 
doua a MAntioh Cantemir (1913); Izvoadele lui 
Tudosie Dubdu, Miron Logofdt si Vasile Demian 
(1914); Vechimea rumdniei in Tar a Romdneascd 
si legdtura lui Mihai Viteazul (1915); Despre 
rumdni (1916); Despre boieri (1920). Membru 
al Academiei Romane (1914). 

Giurescu, Constantin C. 

(13/26.10.1901, Chiojdu, jud. Foc§ani - 
13.11.1977, Bucure§ti) 

Istoric. Este fiul lui Constantin G. si tatal 
lui Dinu C. G. Si-a luat licenta si doctoratul 
in istorie la Bucuresti. A facut specializare 
la Paris. Asistent al Muzeului National de 
Antichitati din Bucuresti (1920-1926). 
Profesor la liceul din Focsani. Membru al 
Scoalei Romane din Franta (innintata de 
Iorga la Fontenay aux Roses, octombrie 
1923-octombrie 1925). Conferentiar supli- 
nitor in 1926. Profesor agregat la Facultatea 
de Istorie a Universitatii din Bucuresti. 
Director al Fundatiei Ion C. Bratianu, 
1927-1930. Liberal giorgist si deputat, 
1932-1933. Director al Revistei istorice 
romane, 1933. Rezident Regal al tinutului 
Dunarea de Jos, februarie 1939. Lucrari: 
Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, 
1923; Le voyage de Niccolo Borsi en Moldavie; 
Les manuscrits roumains de la Bibliotheque Nati- 
onale, 1925; Consider atii asupra istoriografiei 
romanesti in ultimii 20 ani r 1926; Contributiuni 
la studiul marilor dregdtorii in sec. XIV si XV, 
1926, manuscript miscelaneu; Uciderea vizi- 
rului Mohammed Tobani Buiuc, 1926; Nicolae 
Milescu Spdtarul, 1927; Organizarea financiard 
a Tdrii Romanesti, 1927; Une relation inedite 
sur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie, 



1927; Din istoria noud a Dobrogei, 1928; Des- 
pre Vlahia Asdnestilor, 1931; Status de ITnstitut 
balcanique de recherches historiques, 1932; Isto- 
ria Romdnilor, 2 vol.; Ureche si Simion Dascalul, 
letopisetul Tdrii Moldovei, 1934; Principatele 
romane la inceputul secolului al XlX-lea, 1957; 
Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri 
pdnd in zilele noastre, 1966; Contributii la 
studiul originilorsi dezvoltarii burgheziei romane 
pdnd la 1848, 1972. Membru al Academiei 
Romane (1974). 

Giurescu, Dinu C. 

(15.02.1927, Bucure§ti) 

Istoric. Fiu al istoricului Constantin C.G. 
Licentiat al Facultatii de Istorie de la 
Universitatea din Bucuresti, 1950. In anul 
1968 a obtinut titlul stiintiflc de doctor in 
istorie. Profesor la Universitatea de Arta, 
Sectia istoria si teoria artei-muzeografle 
(1968-1987). Presedinte al partii romane in 
Comisia romano-bulgara de istorie (1979- 
1985 si din 1991 r in continuare). Profesor 
universitar la Universitatea din Bucuresti, 
Facultatea de Istorie (1990-1997). Membru 
in Consiliul Stiintiflc al Institutului Revo- 
lutiei Romane. Lucrari: Istoria ilustrata a 
romdnilor (1981); Guvernarea Nicolae Radescu 
(1996); Imp osibila incercare. Greva regala, 1945 
(1999); Romania in al doilea razboi mondial 
(1999); Cade Cortina de Pier - Romania 1947 
(2002). A colaborat cu tatal sau la scrierea 
lucrarii Istoria romdnilor. Este membru al 
Academiei Romane din 2002. 

Giurgea, Margareta 

(19.08.1915, Bucure§ti) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
Sectia flzico-chimice la Bucuresti. Profesor 
la Facultatea de Fizica a Universitatii din 
Bucuresti si la cea de Chimie a Politehnicii 
din Bucuresti. Contributii in spectrofotome- 
tria de absorbtie, mai ales in polimerii sinte- 
tici. Membru al Academiei Romane (1992). 
A fost presedinte al Sectiei de stiinte flzice a 
Academiei Romane (1992-1995). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 340 



^ 



31.10.2011 17:23:12 



Glodeanu 



Giurgiu, Victor 

(16.05.1930, Moeciu, Bra§ov) 
Inginer silvic. A studiat Silvicultura la Brasov 
si Moscova. A lucrat la Institutul de Cer- 
cetari si Amenajari Silvice din Bucuresti, la 
ASE si la Universitatea din Suceava. A intro- 
dus in invatamantul superior romanesc bio- 
statistica forestiera (in 1954). Lucrari: Despre 
productivitatea padurilor, 1961; Algoritmi pentru 
calculele dendrometrice, 1965; Pddurea si viitorul, 
1982; Protejarea si dezvoltarea durabild a padu- 
rilor Romaniei, 1995; Biometria arborilor din 
Romania, 1997. Membru al Uniunii Interna- 
tionale Pro Silva. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1991). 

Giu§ca, Dan 

(14.07.1904, Bucure§ti - 10.08.1988, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
Sectia geologie-mineralogie, la Bucuresti. 
S-a specializat la Zurich si Berlin. A lucrat 
la Facultatea de Geologie a Universitatii din 
Bucuresti. A condus Intreprinderea de Pro- 
spectiuni Geologice, apoi Intreprinderea de 
Cercetari Ceramice din Bucuresti. Director 
la Comitetul Geologic Roman. Preocupat 
de alcatuirea si geneza formatiunilor geolo- 
gice din Romania. Lucrari: Petrologia rocilor 
endogene, 1963; Studiul zdcdmintelor de la Baia 
Sprie, 1965; Evolutia geologicd a Muntilor 
Metaliferi, 1969. Membru titular al Acade- 
miei Romane (1974). 

Givulescu, Razvan 

(15.09.1920, Viena) 

Geolog, paleobotanist. A studiat la Faculta- 
tea de Stiinte din Cluj si Bucuresti, Sectia 
stiinte naturale. S-a specializat la Berlin, 
Bonn, Budapesta, Dresda si Praga. Profesor 
la Institutul de Invatamant Superior din Baia 
Mare. A facut cercetari in bazinul neogen al 
Borodului, s-a specializat in paleonotologia 
tertiarului. A descoperit si descris nume- 
roase plante fosile. Lucrari: Geologie si pale- 
ontologie; Flora pliocend de la Cornitel, Oradea; 
Die fossile Flora von Delureni; Flora Miocenului 
superior de Chiuzbaia; Istoria padurilor fosile din 
Tertiarul Transilvaniei. Membru de onoare 
(1993) al Academiei Romane. 

Gladun, Eugen 

(27.04.1937, Nesfoaia, Bucovina de Nord, 
azi Tn Ucraina) 

Medic. A absolvit Institutul de Medicina la 
Chisinau. Profesor la Facultatea de Pediatrie 
a Institutului. Este fondatorul Institutului 
de Cercetari Stiintifice in domeniul Ocrotirii 
Sanatatii Mamei si Copilului. Ministru al 
Sanatatii (1988-2000). Lucrari: Socul hemo- 
ragic in obstetrica, Bazele terapiei hormonale in 




Razvan Givulescu 



Eugen Gladun 



ginecologie, Profilactica si terapia unor complicatii 
ale sarcinii si nasterii cu preparate adrenergetice, 
Operatia cezariana in obstetrica contemporana, 
Stimularea imunitdtii locale in tratamentul 
procesului inflamator. Distins cu titlul de Om 
Emerit in Stiinte, laureat al Premiului de 
Stat, distins cu Ordinul Republicii, Medalia 
Meritul Civic. Este membru al Academiei 
Internationale in domeniul Stiintelor Ener- 
goinformationale, membru de onoare al 
Societatii Obstetricienilor si Ginecologilor 
din Romania, membru al Societatii Euro- 
pene si Mondiale a Obstetricienilor si Gine- 
cologilor, membru al Academiei de Stiinte a 
Moldovei. 

Gligor, Virgil 

(11.04.1918, Turda§ul Roman, jud. Alba - 
28.01.1977, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Bucuresti. Director 
al Institutului de Cercetari Zootehnice si 
profesor la Facultatea de Medicina Veteri- 
nara din Bucuresti. Vicepresedinte al Con- 
siliului Superior al Agriculturii. Preocupat 
de ameliorarea unor rase porcine. Lucrari: 
Igiena animalelor domestice, 1965; Principii de 
igienain constructiile zootehnice, 1975. Membru 
al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice din 
Romania, al Societatii Regale de Medicina 
din Londra, al Societatii Internationale de 
Igiena Animala. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1963). 

Glodeanu, Liviu 

(1938, Darja, jud. Cluj - 1978, Bucure§ti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Cluj, ca elev al lui Liviu Comes si Martian 
Negrea. Dupa venirea la Bucuresti a lucrat 
cu Iancu Dumitrescu. A fost cercetator 
la Institutul de Etnografie si Folclor din 
Bucuresti. Compozitii inspirate din folclor, 
tendinte modernizatoare. Lucrari: opera 
Zamolxe, 1969; Suita pentru instrumente de 
suflat, de percusiune si cor de copii: versuri popu- 
lar e, 1964; Simfonii pentru instrumente de suflat, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 341 



& 



31.10.2011 17:23:13 



Gluck 




342 







Izrael Gochberg 



Elvira Godeanu 



Octavian Goga 



1971; Sabaracalina, pentru cor mixt, 1973; 
Epitaf pentru Miron Costin, 1976; oratoriul Un 

pdmdnt numit Romania, 1 977. 

Gluck, Alma 

nume la na§tere Reba Feinsohn 

(11.05.1884, la§i - 

27.10.1938, New Hartford, Connecticut, SUA) 
Soprana. Mama a actritei Marcia Daven- 
port. A studiat muzica la New York si, 
dupa ce a debutat la Metropolitan Opera 
cu incepere din 1910, a cantat mai ales 
muzica usoara. A fost una dintre primele 
soprane imprimate pe disc intr-un tiraj de 
peste un milion de exemplare. Fondatoare a 
Asociatiei Femeilor Americane. Discografie: 
Habanera, My Laddy, Song of the Sheperd Lehl, 
La Colombo, Song of the Chimes, Irish Love Song, 
A perfect day, Old black Joe, Listen to the Mocking 
Bird, Mother's Prayer, Hans und Liesel, Au Clair 
de la Lune; Rock of Ages. 

Gochberg, Izrael (Israel) 

(23.08.1928, Kirghizia) 

Matematician. Evreu ca etnie. A absolvit 
colegiul in orasul Frunze (fost Biskek, 
redevenit Biskek dupa 1989) si Facultatea 
de Matematica a Universitatii din Chisinau. 
Specializare la universitatile din Leningrad 
si Moscova. Elev al lui Mark Krein. A fost 
profesor la Universitatea din Balti, apoi sef al 
Catedrei de analiza matematica la Institutul 
de Matematica si Informatica al Academiei 
de Stiinte din Chisinau. Este fondatorul 
analizei matematice ca disciplina in Mol- 
dova. A emigrat in Israel in 1974 si a fost 
profesor la Universitatea din Tel Aviv, apoi 
cercetator la Institutul Weizmann din Reho- 
vot. Profesor invitat in Canada si SUA. Con- 
tribute in domeniul ecuatiilor integrale si 
teoriei operatorilor. Lucrari: Classes of Linear 
Operators, 1991; Basic Operator Theory, 2001; 
Orthogonal Systems and Convolution Operators, 
2002; Indefinite Linear Algebra and Applicati- 
ons, 2005; Interpolation, Schur Functions And 
Moment Problems, 2006; Operator Algebras, 



Operator Theory and Applications, 2008; A State 
Space Approach to Canonical Factorization With 
Applications, 2009. Laureat al Premiului 
Humbodt(1992). 

Gociu, Simion S. 

(1.09.1948, Molnita, rn. Herta, reg. Cernauti, 
Ucraina) 

Poet si publicist. A absolvit Literele la Uni- 
versitatea de Stat din Cernauti. Profesor de 
scoala medie, fondator al Gazetei de Herta 
(din 1995). Membru fondator al Societatii 
pentru Cultura Mihai Eminescu, membru 
al Uniunii Scriitorilor din Ucraina si din 
Republica Moldova. Scrie versuri solare si 
vitaliste: Sdrutul spicelor, 1984; La tdrmure de 
suflet, 1989; Oul gastronomic, 1998. 

Godeanu, Elvira 

(1904, Bucure§ti - 1991, Bucure§ti) 
Actrita de teatru si film. Familie originara 
din Gorj. Sotie a inginerului Emil Prager. 
A absolvit Conservatorul de Arta Dramatica 
din Bucuresti ca eleva a lui Constantin 
Nottara, Ion Manolescu, Lucia Sturdza 
Bulandra si Maria Filotti. Actrita a Teatrului 
National din Bucuresti. Una dintre marile 
interprete ale rolului Zoe Trahanache din 
comedia lui Ion Luca Caragiale. Pensionata 
odata cu venirea la putere a lui Nicolae 
Ceausescu, la fel ca Aura Buzescu, Ion Fin- 
testeanu, Costache Antoniu, Tanti Cocea. 
Roluri in teatru: Omul cu masca, Idolul si Ion 
Anapoda, Troilus si Cresida, Marsul nuptial, 
Apus de so are. Roluri in film: Ciuleandra, 
primul film sonor romanesc, 1930; Maiorul 
Mura (1929); O scrisoare pierdutd. Artista 
emerita. Teatrul din Targu Jiu si o fundatie 
pentru artisti ii poarta astazi numele. 

Goga, Octavian 

(1.04.1881, Ra§inari - 7.05.1938, Ciucea) 
Poet si politician. Nume aromanesc la ori- 
gini. Mason. In 1900 s-a inscris la Univer- 
sitatea din Budapesta, Facultatea de Litere 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 342 



& 



31.10.2011 17:23:13 



Goldfaden 



si Filosofie, continuandu-si apoi studiile la 
Berlin si incheindu-le in 1904. La 1 iulie 
1902 a aparut la Budapesta revista Lucea- 
farul, publicatie pentru cultura nationala si 
unitatea politica a romanilor din Transilva- 
nia, unde si-a publicat majoritatea poeziilor. 
Infiintarea revistei s-a datorat studentilor 
romani care activau la Budapesta, in cadrul 
Societatii Petru Maior. Majoritatea creatiilor 
incluse de Goga in volumul Poezii (1905), 
Premiul Nasturel Herescu al Academiei 
Romane, au aparut in Luceafdrul. In sep- 
tembrie 1906 a fost ales secretar literar al 
ASTRA, urmand ca, impreuna cu Octavian 
C. Taslauanu, sa redimensioneze activitatile 
celui mai important asezamant cultural din 
Transilvania. A adoptat o pozitie critica fata 
de exploatarea la care au fost supusi taranii 
din Romania prin articole publicate in 
revista Tara noastrd. Ca o consecinta a aces- 
tor atitudini curajoase, a stat in iarna anului 
1911 o luna la inchisoare, la Seghedin, unde 
1-a vizitat I.L. Caragiale, sosit special de la 
Berlin. Dupa izbucnirea Primului Razboi 
Mondial s-a stabilit in Romania, continu- 
and cu tenacitate lupta pentru eliberarea 
Transilvaniei si pentru desavarsirea unitatii 
de stat. Prim-ministru al Romaniei intre 
28 decembrie 1937 si 11 februarie 1938. 
Evenimentul eel mai important din viata 
sa in relatiile cu Academia a fost alegerea, 
in 1920, ca membru al acestei institutii. In 
1924 a primit eel dintai Premiu National de 
poezie. Vicepresedinte al Academiei Romane 
(1929-1932). Scrieri: Poezii, Budapesta, 
1905; ed. Bucuresti, 1907; ed. Sibiu, 1910; 
O seamd de cuvinte, Sibiu, 1908; Ne cheamd 
pdmantul, Bucuresti, 1909; Insemndrile unui 
treedtor. Crdmpeie din zbuciumdrile de la noi, 
Arad, 1911; Din umbra zidurilor, Bucuresti, 
1913; Domnul notar, Bucuresti, 1914; Strigdte 
inpustiu. Cuvinte dinArdeal intr-o tara neutrald, 
Bucuresti, 1915; Poezii alese, Bucuresti, 1915; 
Cantece fdrd tara, Bucuresti, 1916; Doud 
morminte, Bucuresti, 1916; Poezii, Bucuresti, 
1924; Mustul care fterbe, Bucuresti, 1927; 
Mesterul Manole, Bucuresti, 1928; Precursori, 
Bucuresti, 1930. 

Gogu, Constantin 

(30.05.1854, Campulung - 30.01.1897, Craiova) 
Matematician, astronom. A absolvit Mate- 
matica la Sorbona si Scoala de Astronomie 
de pe langa Observatorul din Paris. Profesor 
de geometrie la Scoala de Poduri si Sosele, 
la Scoala de Ofiteri de Artilerie si Geniu 
si la Scoala de Arhitectura din Bucuresti. 
Presedinte fondator al Societatii Romane 
de Stiinte. A fost preocupat, ca astronom, 




Constantin Gogu 



Emanuil Gojdu 



de miscarea Lunii. Lucrari: Sur une inegalite 
lunaire a longueperiode, 1885. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1889). 

Gojdu, Emanuil 

(1802, Oradea - 3.02.1870, Budapesta) 
Avocat, devenit magnat si mare om poli- 
tic. Aroman. A facut Academia de Drept 
la Oradea, Bratislava, Pesta. A publicat 
versuri in maghiara (1826), i-a cunoscut 
pe Eftimie Murgu, Damaschin Bojinca, 
Petru Maior, Constantin Lecca, Zaharia 
Carcalechi. Si-a asumat rolul de Mecena al 
tinerimii ortodoxe romane din Ungaria si 
Transilvania, finantand un numar impre- 
sionant de romani talentati, in total 1941. 
Bursele Gojdu se acordau in domeniile: 
drept (42,39%), medicina (27,30%), studii 
tehnice (18,30%), litere si filosofie (8,16%), 
comert (1,65%). Amintim, printre bursieiri, 
doar cateva nume rasunatoare: Victor Babes, 
Traian Vuia, loan Lupas si Octavian Goga. 
Dupa 1918 sediul fundatiei s-a mutat la 
Sibiu, desi bunurile ei n-au fost repatriate. 
In perioada 1871-1918, Fundatia Gojdu, cu 
sediul la Sibiu si reprezentanta la Budapesta, 
a dat peste 5 300 de burse, ceea ce inseamna 
ca majoritatea intelectualilor romani din 
fosta monarhie austro-ungara au invatat 
carte din banii Fundatiei Gojdu. In 1920 
insa, conturile au fost blocate si sechestrate 
de autoritatile maghiare. Mostenirea Fun- 
datiei Gojdu este estimata la 1,1 miliarde de 
dolari in valori financiare. Activitatea poetica 
si cea de editor intregesc personalitatea 
omului de cultura. 

Goldfaden, Abraham 

(12/24.07.1840, Starokonstantinov, Rusia - 
9.01.1908, New York) 

Dramaturg de limba idis. A facut scoala 
hasidica (religioasa). Este considerat un 
precursor al sionismului, miscare de trezire 
a identitatii de neam care avea sa duca la 
fondarea statului Israel de catre colonisti 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 343 



^ 



31.10.2011 17:23:13 



Goldi§ 




344 




Abraham Goldfaden 



Vasile Goldi§ 



veniti din Europa. A trait si a scris o vreme 
la Odessa. In 1875 a plecat la Miinchen 
pentru a studia Medicina. De acolo a plecat 
la Lvov, apoi la Cernauti, unde a editat ziarul 
de limba idis Folksblatt. In 1 876 a venit la Iasi. 
Negustorul Yitzhak Librescu 1-a sustinut 
pentru a da spectacole in gradina La Pomul 
Verde, cuprinzand cantece evreiesti, rusesti, 
poloneze si bucovinene. A intemeiat (1905) 
primul teatru de limba idis din Romania, 
la Iasi (astazi ii poarta numele). A venit la 
Bucuresti, cantor la sinagoga mare, dar 
dadea si spectacole la gradina aflata pe locul 
actualului Teatru Evreiesc de Stat. A fost 
ajutat de Ion Ghica sa-si alcatuiasca o trupa 
platita, sa mareasca repertoriul cu traduced 
din franceza in idis si sa foloseasca decoru- 
rile de la Teatrul National. A dat spectacole 
in Romania Mica nu doar la Iasi si Bucuresti, 
ci si la Botosani, Galati, Braila. Aparitia tea- 
trului a fost semnalata de Mihai Eminescu 
in Timpul. Dupa ce spectacolele au devenit 
regulate, a plecat in Rusia, la Odessa, spre a 
intemeia un teatru de limba idis. Dupa raz- 
boiul ruso-turc a facut turnee cu teatrul din 
Odessa la Harkov, Petersburg, Moscova. Tot 
el a intemeiat si compania de teatru idis din 
Varsovia (1886) si Lvov, dupa care a revenit 
la Bucuresti, apoi s-a dus, in 1896, la Paris 
si in 1 905 la New York. Musicaluri: De velt 
a ganedn (Lumea Raiului); Der Farlibter Maskil 
un der Oifgheklerter Hosid (Dialogul intre man- 
drill ftlosof si iluminatul Hasid); Der sver mitn 
eidem (Socrul si ginerele); Doctorul Almasada 
sau Evreii din Palermo; Sulamita; Bar-Kokhba. 
Piese de teatru: Die Murneh Sosfeh (Mdtusa 
Susie), 1869; Die Tzwei Sheines (Cei doi 
vecini), 1869; Anonimeh Komedyeh (Comedia 
anonimd), 1876. Traduced: Die Intrigeh oder 
Dvoisie di pliotkemahern (Intrigd si iubire); 
A Gloz Vaser (Cheia de sticla); Die Alte Moid 
(Fata bdtrdnd); Der Shpigl (Oglinda). Teatrul 
Evreiesc ii poarta astazi numele, iar la Iasi 
se organizeaza Festivalul International de 
Teatru in limba idis Goldfaden. 



Goldi§, losif 

(17.02.1836, Socodor, jud. Arad - 
23.03.1902, Arad) 

Episcop. A absolvit Institutul Teologic din 
Arad, Academia de Drept din Debretin si 
Facultatea de Filosofle din Pesta. Profesor 
la Institutul Teologic din Arad si director al 
Institutului Teologic Pedagogic din Arad. 
Episcop al Aradului (1899-1902). Lucrari: 
Schita istorica despre participarea Romdniei la rdz- 
boiul ruso-turc din anul 1877-1878, 1882-1883; 
Gramatica limbii maghiare, 1884. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1882). 

Goldi§, Vasile 

(12/24.11.1862, Mocirla, azi Vasile Goldis, 
Arad - 10.02.1934, Arad) 
Om politic. A studiat Literele si Filosofia 
la Budapesta si Viena. Profesor la Liceul 
Ortodox din Brasov Solidar cu actiunea 
memorandistilor, a avut un rol decisiv si in 
unirea Transilvaniei cu Romania in 1918. 
Director al ziarului Romanul din Arad. 
Lucrari: A nemezetisegi Kerdesrol (Despre pro- 
blema nationalitdtilor); Cdtre natiunea romdna, 
1918; Cdtre popoarele lumii, 1918. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1919). 

Goler, Mihail 

(29.02.1936, Bucuresti) 

Actor. Evreu ca etnie. A absolvit Institutul 
Pedagogic si Facultatea de Istorie si Filologie 
Rusa a Universitatii din Chisinau; Facultatea 
de Arta Dramatica, Sectia regie de televiziune, 
specializarea cinema la Institutul de Teatru, 
Muzica si Film din Leningrad. A fost regizor 
la Televiziunea din Novosibirsk si Barnaul. 
A debutat in filmul televizat ca regizor in 
1963, la Novosibirsk. Din 1978 a lucrat la 
Moldova Film ca actor si regizor (mai ales de 
documentar). Profesor la Institutul de Arte 
din Chisinau. Dupa 1988 plecat in SUA. 
Filmografie: Ziua cea mare a geologului, TV 
Novosibirsk, 1963; Sanatoriul Siberian, 1963; 
In numele lui Valerian Kuibisev, 1964; Barnaul, 
minus 36°, 1968; Un bdietandru de 14 ani 
(scenariu si regie), studioul de actualitati 
din Novosibirsk, 1965; Recenzia (scenariu si 
regie), 1976; O luptd vesnicd, Telefilm - Chi- 
sinau, 1970; Curcubeul din casd (regie), 1970; 
Cadou pentru mama, 1973; Vocea mea e pentru 
tine, 1971; Gratiesti, 1973; Brigadierul, 1972; 
O intamplare in livadd, 1974; Vioara lautarului, 
1975; Pdinea noastrd cea de toatezilele, 1976. 

Golescu, Dinicu 

nume la na§tere Constantin Radovici 

(7.02.1777, Golesti, jud. Arges - 

5.10.1830, Bucuresti) 

Carturar. Frate cu Iordache G. si tatal fratilor 

Nicolae, Alexandru, Radu si Stefan G. Mare 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 344 



& 



31.10.2011 17:23:13 



Golestan 




Dinicu Golescu 



lordache Golescu 



Nicolae C. Golescu 



§tefan Golescu 



logofat. A sustinut miscarea revolutionara 
a lui Tudor Vladimirescu (1821), dupa 
care a emigrat la Brasov si a calatorit prin 
Europa. Revenit in Tara Romaneasca, a scris 

Insemnare a cdldtoriii mele, Constantin Radovici 
din Golesti, f acuta in anul 1824, 1825, 1826, 
memorii de factum iluminista. 

Golescu, lordache 

nume la na§tere lordache Radovici 

(1776, Bucuresti - 1848, Orsova) 
Filolog. Frate cu Dinicu G. A urmat cursurile 
Academiei Grecesti din Bucuresti. Protector 
al invatamantului romanesc, il ajuta pe Ghe- 
orghe Lazar sa inceapa cursuri romanesti la 
Sf. Sava. Cele mai multe scrieri i-au ramas 
in manuscris, mai ales traducerile: UEsprit 
des Lois de Montesquieu, Paul et Virginie de 
Bernardin de Saint-Pierre, Iliada (fragment). 
Lucrari tiparite: Condica limbii romanesti, dic- 
tionar, 1832; Bdgdri de seamd asupra canoanelor 
gramaticesti, 1840. I-au ramas in manuscris: 
Starea Tarii Rumdnesti pa vremea strainilor si a 
pamdntenilor; Barbu Vdcdrescul, vdnzatorul tarii, 
teatru. 

Golescu, Nicolae Constantin 

(1810, Campulung Muscel - 
10.12.1877, Bucuresti) 

Om politic. Fiu al lui Dinicu G., prim-minis- 
tru al Romaniei in 1868. A fost educat in 
Elvetia, ca si fratii lui, Radu si Stefan. Mem- 
bru al Societatii Filarmonice (1834), mason, 
a facut parte din complotul lui Mitita Fili- 
pescu (1840), ca si Nicolae Balcescu. A facut 
parte din Consiliul Provizoriu al revolutiei 
de la 1848 in Tara Romaneasca. Dupa inter- 
ventia otomana din 25 iulie 1848 a plecat in 
exil si s-a intors, cu sprijinul lui Alexandru 
loan Cuza, in 1850, pentru a pregati Unirea 
Principatelor. A fost membru al Partidului 
Liberal al lui Ion C. Bratianu. Palatul frati- 
lor Golesti a fost locul unde a fost asediat 
Guvernul Provizoriu la 1848. El se afla pe 
locul actualului Muzeu National de Arta 
(fost Palatul Regal), care este o constructie 



in oglida a palatului Golestilor. Tot acolo a 
debarcat pentru prima oara Al. I. Cuza in 
Bucuresti ca principe al Principatelor Unite. 

Golescu, §tefan 

(1809, Campulung Muscel - 
27.08.1874, Nancy, Franta) 
Om politic. Fiu al lui Dinicu G., educat 
in Elvetia, ca si fratii lui, Radu si Nicolae. 
Membru al Societatii Filarmonice (1836), 
mason, membru al Guvernului Provizoriu la 
1848, membru al Adunarii Elective din Tara 
Romaneasca la 1859, care a votat alegerea lui 
Alexandru loan Cuza. Membru al Partidului 
National Liberal al lui Ion Bratianu si prim- 
ministru din partea acestui partid (1867- 
1868). Palatul Golestilor din Bucuresti a 
servit ca loc de intalnire a Guvernului Provi- 
zoriu in timpul revolutiei de la 1 848 si acolo 
a venit pentru prima oara Cuza ca principe al 
Principatelor Unite (1859). Se afla in dreptul 
aripii stangi a Palatului Regal, devenit azi 
Muzeul National de Arta. Dupa modelul lui 
arhitectonic s-a edificat aripa dreapta, iar in 
centru, intre cele doua laturi, balconul unde 
iesea regele in ocazii deosebite. Acesta a fost 
modelul sediului Partidului Comunist creat 
dupa al Doilea Razboi Mondial vizavi de 
palat si replica balconului regal, adica bal- 
conul din care a incercat sa tina un discurs 
Nicolae Ceausescu in decembrie 1989. 

Golestan, Stan 

(26.05.1875, Vaslui - 21.04.1956, Paris) 
Compozitor. A studiat la Schola Cantorum 
din Paris cu Vincent d'Indy, Albert Roussel 
si Paul Dukas. A fost profesor de compozitie 
la Scoala Normala de Muzica din Paris si 
critic muzical la ziarul Le Figaro. A fost secre- 
tar general al Confederatiei Internationale a 
Criticii Dramatice si Muzicale din Paris si, de 
asemenea, in 1 905 a infiintat revista U Album 
musical din Paris, la conducerea careia s-a 
aflat din acel moment. A prelucrat folclor 
romanesc. Lucrari: La Dembovitza (1902), 
rapsodie pe motive populare romanesti; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 345 



& 



31.10.2011 17:23:13 



Golopentia 




346 



Ldutarul si cobzarul (1902), dansuri roma- 
nesti pentru orchestra; Simfonia in sol minor 
(1910), in stil romanesc; Premiere Rapsodie 
roumaine pour orchestre (1912), lucrare 
distinsa cu premiul I la Festivalul George 
Enescu, 1915; Rapsodie concertantd pentru 
vioard si orchestra (1920); Concerto roumain 
(1933), pentru vioara si orchestra; Concerto 
moldave (1936), pentru violoncel si orches- 
tra; Concertul carpatic pentru pian si orchestra 
(1940), lieduri pe versuri de M. Eminescu, 
in traducerea in limba franceza a compo- 
zitorului, Dix chansons populaires roumaines 
(1908), Hora (1921) si culegerea Domes et 
Chansons (1922), pe versuri populare din 
colectia G. Dem. Teodorescu, in prefata 
careia si-a expus principalele idei. 

Golopentia, Anton 

(1909, Prigor, jud. Cara§ Severin - 
26.05.1951, Vacare§ti) 

Sociolog. A absolvit Dreptul si Filosofia la 
Universitatea din Bucuresti si s-a specializat 
in Germania. Este fondatorul geopoliticii 
in Romania. Sociolog, colaborator al lui 
Dimitrie Gusti si H.H. Stahl. Corneliu 
Manescu si Gheorghe Mihoc au fost adeptii 
sai. Fondator al revistei Geopolitica, director 
general al Institutului Central de Statistica 
(1947-1948), comunist ca optiune politica, 
a fost arestat in 1950 in dosarul Lucre- 
tiu Patrascanu si a murit sub ancheta, la 
penitenciarul Vacaresti. Fiica sa, Sanda 
G.-Eretescu, filolog, fugita in SUA in 1980, 
a reusit, cu ajutorul profesorului Mihai Pop, 
sa scoata din tara parti din lucrarile tatalui 
sau. Dupa 1990 a scos din arhivele fostei 
Securitati lucrarile nepublicate, ca si cores- 
pondents tatalui sau, inclusiv din perioada 
cand a fost arestat. Lucrari: anchete socio- 
logice - 60 de sate romdnesti cercetate de echipele 
studentesti, 1 941 ; Identificarea romanilor de la est 
de Bug (o echipa de 20 de specialist romani 
au cercetat regiunile Harkov, Donetk, toata 
zona dintre Bug si Nistru), 2006; Aspecte ale 
desfasurarii procesului de orasenizare a satului 
Cornova, 1932; Ddmbovnicul: o plasd din sudul 
judetului Arges: cateva rezultate ale unei cercetdri 
monografice intreprinse in 1939, 1942; Geo- 
politica, 1939; Populatia teritoriilor romdnesti 
desprinse in 1940: a fost Transilvania in veacul al 
XVIII-lea tintd sau punct de plecare a migratiunii 
romdnesti?, 1941; Populatia Republicii Populare 
Romdne la 25 ianuarie 1948: rezultatele provi- 
zorii ale recensamantului, in colaborare, 1948; 
Recensamdntul agricol din Republica Populara 
Romand: 25 ianuarie 1948, 1948; Romdnii din 
Timoc: culegere de izvoare, in colaborare, 1943; 
Starea culturald si economicd a populatiei rurale 
din Romania, 1940; Statistica stiutorilor de carte 




Anton Golopentia 



din Romania intocmita pe baza rezultatelor defi- 
nitive ale recensamdntului general al populatiunii 
din 19 decembrie 1912 deLeonida Colescu, editie 
ingrijita, 1947; Ceasul misiunilor reale: scrisori 
catre Petru Comarnescu, Stefania Cristescu- 
Golopentia, Dimitrie Gusti Sabin Manuila, 
Iacob Mihdild, H.H. Stahl, Tudor Vianu, 1999; 
Anton Golopentia: ultima carte, 2001; Rapsodia 
epistolard: scrisori primite si trimise de Anton 
Golopentia (1923-1950), 2004. 

Goma, Paul 

(2.10.1935, Mana, com. Vatici, jud. Orhei, 
Basarabia) 

Prozator. Exmatriculat din liceul Gh. Lazar 
din Sibiu pentru motive politice. A fost 
arestat la Scoala de Literatura din Bucuresti 
(1956) pentru atitudinea legata de eveni- 
mentele din Ungaria. Inchisoare si domiciliu 
fortat pana in 1963. Incepe Filologia la 
Bucuresti si, urmarit pentru citirea unor 
carti interzise, se muta la fara frecventa. 
A fost sustinut la debut de George Ivascu, 
care 1-a angajat redactor la Romania liter ar a 
si 1-a recomandat pentru a deveni membru 
PCR. Respins de cenzura, romanul Ostinato 
a fost trimis clandestin si publicat in Germa- 
nia, 1971, si Franta, 1971, cu titlul La cellule 
des liberales (Celula liberalilor) . A publicat 
romane: Die Tiir (Usa), 1971 in Germania 
si in Franta; Piles etaient quatre... (Pie erau 
patru...), 1974; Gherla, 1976; Dans le cercle (In 
cere), 1977; Garde inverse (Garda inversa), 1979 
(la Bucuresti 1997). A parasit tara in 1977, 
impreuna cu sotia (fiica ilegalistului comu- 
nist Constantin Navodaru) si copilul si s-a 
stabilit in Franta. A fost sustinut de postul de 
radio Europa Libera ca refugiat politic si este 
pensionar al statului francez. Continua sa 
publice carti in care-si povesteste experienta: 
Le tremblement des hommes (Cutremurul oameni- 
lor) r 1979; Les chiens de la mort ou la Passion 
selon Pitesti (Cdinii mortii sau Pasiunea dupa 
Pitesti); 1981; Chasse-croise (Vdnat si de unii si de 
altii), 1983; Bonifacia, 1986; Le Calidor, 1987; 
Culorile curcubeului, 1990; L'art de la fugue, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 346 



^ 



31.10.2011 17:23:13 



Gore 




Marian Traian Gomoiu 



§tefan Gonata 



1990; Astra, 1992. A publicat la Bucuresti 
Jurnal apocrif 3 vol., 1997. 

Gomoiu, Marian Traian 

(15.08.1936, Bazargic, Bulgaria) 
Biolog si oceanolog. A absolvit Facultatea 
de Stiinte Naturale, Sectia geografie, la 
Cluj. Specializare in Danemarca si SUA. 
Cercetator la Laboratorul de Oceanologie 
din Constanta al Centrului de Cercetari 
Biologice al Academiei Romane. Profesor la 
Universitatea din Constanta, guvernator al 
Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Lucrari: 
On the Effects of Water Motion on Marine Orga- 
nisms in the Mesolittoral and Infralittoral Zones 
of the Romanian Shore of the Black Sea, 1968; 
Cercetari de ecologie bentald in Marea Neagrd, 
1971; Danube Delta Natural Riches, Former 
Projects Threats, Safeguarding, Action Plan, 
1992. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1993). 

Gonata, §tefan 

(1.02.1838, Trifane§ti, jud. Baltf, Basarabia - 
18.09.1896, Chi§inau) 

Agronom, om politic, membru fondator 
al Academiei Romane (1867). In 1856 ter- 
mina liceul regional din Chisinau si pleaca 
la Odessa, la colegiul Richelieu, pe care-1 
paraseste in anul III. Isi continua studiile la 
Paris, unde urmeaza Filosofia si Viticultura. 
Revenit in tara, a fost ales deputat pentru 
distribuirea sarcinilor rurale (1863-1865), 
apoi deputat al nobilimii pe diferite judete. 
A amenajat pe mosia sa de la Zberoaia un 
sector agricol experimental si a inceput 
desfasurarea de experimente stiintifice, 
mai ales in domeniul viticulturii. A fost 
unul dintre acei care a adus si aclimatizat 
in Basarabia vita-de-vie franceza, a incercat 
sa transplanteze vita-de-vie americana si a 
facut cercetari pentru combaterea filoxerei. 
A colaborat la mai multe publicatii agricole 
din Rusia, mai ales la revista Departamen- 
tului de Agricultura de la Sankt Petersburg, 
iar observatiile sale stiintifice le impartasea 



cu savanti din Romania si din alte tari 
europene. Era prieten cu Mihail Kogalni- 
ceanu, care avea mosii in Basarabia. In 1867 
participa la fondarea Societatii Academice 
Romane si din 1870 este ales membru de 
onoare al Academiei Romane. 

Gore, Paul prenume la na§tere Pavel 
(27.07.1875, Chi§inau - 8.12.1927, Chi§inau) 
Istoric. A absolvit liceul la Nikolaev, apoi 
Facultatea de Drept din Petersburg. In 1 905 
ajunge judecator de pace in tinutul Orhei si 
in acelasi an devine presedinte al Comite- 
tului de redactie al Societatii Moldovenesti. 
In 1909 devine director sanitar si director 
al Muzeului National din Chisinau, unde 
a activat pana in 1918. In 1910 este ales 
deputat al nobilimii si vicepresedinte al 
zemstvei. In aceasta calitate va cere in 1912 
introducerea limbii romane in scoli. In tim- 
pul Primului Razboi Mondial a fost director 
al Crucii Rosii. In 1917 devine presedinte 
al comisiei scolare moldovenesti, nou-cre- 
ata, pe 20 martie - presedinte al Partidului 
National Moldovenesc, iar pe 16 mai - al 
Societatii Culturale Moldovenesti. In toata 
aceasta perioada a indeplinit functia de loc- 
tiitor al comisarului Basarabiei, C.A. Mimi. 
A fost eel dintai locuitor din Chisinau care 
a arborat drapelul Romaniei la resedinta sa, 
odata cu revenirea provinciei la Romania. 
In cadrul Romaniei Mari desfasoara o vasta 
activitate, devenind presedinte al Comisiei 
Monumentelor Istorice Basarabene (1919), 
al Ligii Culturale, sectia Chisinau (1920), 
membru al comitetului de conducere al 
Societatii Romane de Numismatica (1921), 
al comitetului Societatii Regale Romane 
de Geografie (1921), membru de onoare al 
Societatii Istorico-Arheologice Bisericesti 
din Chisinau (1921), membru al Ateneului 
Roman (1923), al Societatii Renasterea 
Romana, al Fundatiei Principele Carol I 
s.a.m.d. A lasat studii amanuntite asupra 
stiintei si artei blazonului. In conditiile 
infiintarii Partidului National Moldovenesc 
la Chisinau, pe 3 aprilie 1917, redacteaza (in 
calitate de presedinte) un studiu in limba 
rusa intitulat Culorile nationale ale romdnilor 
din Basarabia (ramas in manuscris). Acesta 
isi propune sa demonstreze ca basarabenii 
trebuie sa utilizeze in mod firesc tricolorul 
romanesc. In 1922 este constituita Comisia 
Consultative Heraldica, sub presedintia lui 
Dimitrie Onciul, Gore aflandu-se printre 
primii membri ai acesteia, in care calitate 
sugereaza mai multe modele pentru sterna 
Romaniei Mari. In 1922 este numit pre- 
sedinte al Comisiei Arhivelor Statului din 
Chisinau. Lucrari: Insemnare despre cei de una 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 347 



& 



31.10.2011 17:23:13 



Go rove i 




348 




credintd din Basarabia (1908); Drepturile mazi- 
lilor (1911); Albumul de ornamente de covoare 
moldovenesti (1912); Plebiscitul din Basarabia 
(1919); Autoadministrarea si Zemstvoul (1920). 
Membru al Consiliului Heraldic al Frantei, al 
Conventiei Internationale de Heraldica din 
Londra, al Societatii Elvetiene de Heraldica, 
al asociatiilor Adler din Viena, Herald din 
Berlin, Sankt Michel din Bamberg, membru 
corespondent al Academiei Heraldice din 
Madrid etc. In 1919 este ales membru de 
onoare al Academiei Romane. 

Gorovei, Artur 

(19.02.1864, Falticeni - 19.03.1951, Bucure§ti) 
Folclorist. Ardelean in linie materna. A stu- 
diat Dreptul la Bucuresti si Iasi. A editat 
Revista populara (1884), cu aparitie la Falticeni 
si Paris, si a colaborat la numeroase publica- 
tii: Convorbiri literate, Anuarul Arhivei de Folclor, 
Revista Fundatiilor Regale, Viata romdneascd s.a. 
Lucrari: Cimiliturile romanilor ; culegere, 1898; 
Datinile noastre la nastere, 1908; Zane si zmei, 
1909; Datinile noastre la nunta, 1910; Botanica 
poporului romdn, 1915; Credinti si superstitii ale 
poporului romdn, 1915; Oudle de Pasti, Premiul 
Academiei Romane, 1937. A scris si proza, 
mai ales autobiografica: Dupa dragoste, 1901; 
Cruzimi, 1920; Zbuciumul unui suflet nou. Jur- 
nalul uneifemei, 1938. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1940). 

Gorovei, §tefan 

(28.07.1948, Falticeni) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Iasi. Profesor al aceleiasi 
facultati. Contributii in domeniul medievis- 
ticii romanesti (heraldica, istoria oraselor, 
istorie ecleziastica). Lucrari: Dragos si Bogdan, 
intemeietorii Moldovei, Bucuresti, 1973; Musa- 
tinii; Petru Pares, 1982; Intemeierea Moldovei. 
Probleme controversate, 1997; Princeps omni 
laude maior. O istorie a lui Stefan eel Mare, 2005 
(in colaborare); Maria Asanina Paleologhina. 
Oprintesa bizantinape tronul Moldovei, 2006 (in 
colaborare). Membru fondator al Academiei 
Internationale de Genealogie, 1998; membru 



al Societatii Majestas pentru promovarea 
studiului suveranitatii, 1985; membru al 
Asociatiei Istoricilor Europeni, 1985; mem- 
bru fondator al Comisiei Nationale de Heral- 
dica, Genealogie si Sigilografie a Academiei 
Romane, 1971. Distins cu Ordinul Meritul 
Cultural in grad de Ofiter, 2004. 

Grandea, Grigore Haralamb 

(26.10.1843, Jandarei, lalomita - 
8.11.1897, Bacau) 

Scriitor. Aroman la origini. A facut Literele si 
Filosofia la Liege, Belgia (fara licenta). Ainfi- 
intat Societatea Orientul. A fost profesor 
la Scoala Macedo-Romana din Bucuresti, 
apoi profesor la Bacau. Discipol al lui Dim. 
Bolintineanu. A scris versuri romantice, 
pasoptiste: Preludele, 1862; Miosotis, 1865; 
Poezii noue, 1873; Nostalgia, 1885. A tradus 
din Anacreon, Horatiu, Ovidiu, Dante, 
Hafiz, Shakespeare, Klopstock, Schiller, 
Goethe, Byron, Lamartine, Puskin, Uhland, 
Mickiewicz s.a. 

Grapini, Enea 

(16.09.1893, Sant, jud. Bistrita Nasaud - 
1.03.1980, Bucure§ti) 

Inginer de cai ferate. Greco-catolic. A absol- 
vit Politehnica la Cluj, fiind bursier al fon- 
durilor graniceresti. A realizat calea ferata 
Vatra Dornei-Ilva Mica. Social-democrat 
ca optiune politica, membru al Consiliului 
National Roman condus de Iuliu Maniu, dar 
format din mai multe formatiuni politice, 
care a sprijinit Marea Unire. Presedinte al 
Camerei de Munca din Bistrita, refugiat la 
Bucuresti dupa Diktat. Presedinte al AGIR. 

Graur, Alexandru 

nume la na§tere Alter Grauer 

(9.07.1900, Boto§ani - 9.07.1988, Bucure§ti) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Litere si 
Filosofie din Bucuresti, licentiat in filolo- 
gie clasica si limba romana. Specializare 
la Ecole Pratique des Hautes Etudes si 
doctorat la Sorbona. Revenit la Bucuresti, 
imbratiseaza activitatea didactica si, paralel, 
publica studii in diverse periodice. Infiin- 
teaza si conduce (1941-1944) liceul particu- 
lar evreiesc (in perioada cand evreilor le era 
interzis accesul la scoli din cauza legislatiei 
bazate pe numerus clausus data de Spiru 
Haret). In 1946 este incadrat in invataman- 
tul superior; intre 1954 si 1956 - decan al 
Facultatii de Filologie; 1955-1974 - director 
al Editurii Academiei; 1958-1988 - prese- 
dinte al Societatii de Studii Clasice etc. In 
Revista Cultului Mozaic a detinut o rubrica 
pe teme lingvistice, semnaland apropieri 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 348 



^ 



31.10.2011 17:23:14 



GreceanTi 



intre cuvinte din diferite limbi. Lucrari: 
Note etimologice, Etimologii romdnesti, Evolutia 
limbii romane, Studii de lingvisticd generala, 
Capcanele limbii romane etc. Are contribute 
in domeniile lingvisticii generale, foneticii, 
gramaticii si lexicologiei limbilor latina si 
romana {Tendintele actuate ale limbii romane), 
onomasticii (Nume de persoane) si a realizat 
lucrari de cultivare a limbii (Mic tratat de 
ortografie). Nom d' 'agent et adjectif en roumain, 
La romanite du roumain, The Romance Charac- 
ter of Romanian, Nume de persoane, Tendintele 
actuale ale limbii romane, Scrieri de ieri si de azi, 
Putina... aritmeticd, Nume de locuri, Gramatica 
azi, Putina gramatica, 2 vol., Dictionar al gre- 
selilor de limbd, 1982. Membru al Societatii 
de Lingvistica din Paris. In 1955 este numit 
membru titular al Academiei Romane. 

Gradi§teanu, Grigore 

(14.09.1816, Bucuresti - 28.02.1892, Bucuresti) 
Om politic. A absolvit Colegiul Sf. Sava 
din Bucuresti. Topograf la cancelaria dom- 
neasca. Membru in Guvernul Provizoriu la 
1848. Emigrat la Paris (pana in 1858), par- 
ticipant la Unirea Principatelor. Membru al 
Societatii Filarmonice. Casa lui de pe Calea 
Victoriei este monument de arhitectura 
romaneasca. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1879). 

Gradi§teanu, Petru 

(24.02.1839, Bucuresti - 28.09.1921, Bucuresti) 
Om politic si publicist. A absolvit Dreptul 
la Paris. Decan al Corpului Avocatilor din 
Bucuresti. Deputat si senator, s-a ocupat 
de organizarea si administrarea teatrelor. 
Presedinte al Ligii pentru Unitatea Culturala 
a Tuturor Romanilor. In 1 874 a scos revista 
Cer cuvdntul. Antijunimist. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1883). 

Grebencea, Mihail 

(1897, Malaiesti, Basarabia - 
21.06.1958, Moscova) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica la Universitatea din Moscova. 
A fost profesor la Institutul Pedagogic Ora- 
senesc din Moscova si la Universitatea din 
Moscova. Lucrari: Aritmetica, 1947; Teoria 
numerelor, 1949; Despre reprezentarea unuipoli- 
nom ca o sumd depolinoame liniare independente, 
1951; Curs de analiza matematica, 2 vol. in 
colaborare, postum, 1960-1961. 

Grebenicov (Grebennikov), 
Eugeniu (Evghenii) 

(20.01.1932, Slobozia Mare, Basarabia) 
Matematician. Grebennik inseamna in rusa 
„pieptanar"; poate fi un Pieptanaru. Se 



-^ ^ 



V 




Alexandru Graur 



Eugen Grebenicov 



considera roman, este casatorit cu o 
romanca din Galati. S-a inscris la Facultatea 
de Matematica a Universitatii din Chisinau 
si juriul, uimit de rezolvari, 1-a recomandat 
Universitatii Lomonosov din Moscova. 
Specializat in mecanica cereasca. Profesor la 
Facultatea de Matematica a universitatilor 
din Moscova (directorul Departamentu- 
lui de Matematica al Centrului Federal 
Rus - Fizica teoretica si experimentala si 
seful Catedrei de cibernetica a Universi- 
tatii de Constructii Electronice, director 
al Centrului de calcul al Universitatii 
Lomonosov si seful Catedrei de algebra si 
analiza a Universitatii de Aviatie, director 
stiintific al Universitatii de Supercalcula- 
toare al Academiei Ruse) si din Varsovia. 
Lucrari: New Qualitative Methods of Celestial 
Mechanics, 1971, in colaborare; Handbook of 
Celestial Mechanics and Astrodynamics, 1971, 
in colaborare; Resonances and Small Divisors 
in Celestial Mechanics, 1979, in colaborare; 
Constructive Methods of Nonlinear Analysis, 
1983, in colaborare; Introduction to Resonant 
Analytic Dynamics, 1999, in colaborare. Doc- 
tor Honoris Causa al Universitatii din Cluj. 
Laureat al Premiului de Stat al URSS. Lau- 
reat al Premiului de Stat al Consiliului de 
Ministri in domeniul Stiintei al Moldovei. 
Asteroidul 4268 poarta numele lui. Mem- 
bru plenipotentiar al Uniunii Internationale 
de Astronomie (1968). Membru al Societatii 
de Matematica din Moscova. Membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

GreceanTi, Zinaida 

(7.02.1956, Tomsk, Rusia) 
Economist, om politic. A absolvit Colegiul 
Financiar-Economic din Chisinau si Facul- 
tatea de Economie la Universitatea de Stat a 
Moldovei. Sef-adjunct al Directiei Generale 
de Elaborare si Analiza a Bugetului, sef al 
sectiei bugetelor locale a Departamentului 
bugetului din Ministerul Finantelor (1994- 
1996). Ministru adjunct la Finante (2000- 
2002). Ministru al Finantelor (2002-2005). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 349 



^ 



31.10.2011 17:23:14 



Greceanu 




350 



Prim-viceprim-ministru (2005-2008). Prim- 
ministru al Republicii Moldova (2008-2009) 
din partea Partidului Comunistilor. 

Greceanu, Radu 

(1650, probabil satul Greci, Dambovita - 
1725, Constantinopol) 

Cronicar. Logofat al cancelariei domnesti 
a Tarii Romanesti. Ruda cu Constantin 
Brancoveanu, al carui nume, la nastere, 
era Constantin Greceanu. A contribuit, ca 
si fratele sau, Serban, la traducerea Bibliei 
(zisa a lui Serban Cantacuzino). A scris 
Incepdtura istoriii vietii luminatului si preacres- 
tinului domnului Tarii Romanesti lo Constantin 
Brancoveanu Basarab voievod, da cdnd Dumnezeu 
cu domnia l-au incoronat pentru vremile si intdm- 
plarile ce inpdmdntul acesta, in zileleMdriei Sale 
s-au intamplat, 1693-1714, unde personajul 
eel mai ponegrit este Dimitrie Cantemir 
(casatorit cu fiica stolnicului Constantin 
Cantacuzino si care voia tronul Tarii Roma- 
nesti pentru fratele lui, Antioh, spre a faptui 
Unirea Principatelor). A tradus din greceste 
Poveste dejale si pre scurt asupra nedreptei morti 
a preacinstitului Constantin Cantacuzino, marelui 
postelnic al Tarii Rumanesti, 1664. A murit in 
surghiun in Imperiul Otoman. 

Grecescu, Dimitrie 

(15.06.1841, Cerneti, Mehedinti - 
2.10.1910, Bucure§ti) 

Botanist, medic. A absolvit Scoala Nationala 
de Medicina si Farmacie din Bucuresti. Pro- 
fesor la Facultatea de Medicina si director al 
gradinii botanice din Bucuresti. Intemeietor 
al botanicii medicale din Romania. Lucrari: 
Conspectul florei Romdniei, 1898. Membru 
fondator al Societatii Stiintelor Medicale 
din Bucuresti, de asemenea, membru al 
Societatii Naturalistilor din Moscova si al 
Societatii de Botanica din Franta. A pus 
bazele colectiei Ierbarul european. Lucrari: 
Supliment la Conspectul florei Romdniei, 1909; 
Indice de seminte si alte lucrari horticole, 1871; 
Flora medicaid a Romdniei, 1902. Membru 
titular al Academiei Romane (1907). 

Grecianu, Nicodim 

prenume la nastere Nicolae 
(1762, Bucure§ti - 11.07.1817, Cernica) 
Arhimandrit. A fost tuns in calugarie si 
hirotonisit la manastirea Cernica. Dupa ce a 
trecut pe la manastirile Snagov si Tismana, 
a fost iconom la Mitropolie. Arhimandrit 
din 1801. A ctitorit o biserica din lemn 
la Ghermanesti-Ilfov si a refacut biserica 
manastirii Babele-Vlasca. A tradus din gre- 
ceste: Theotocarion adecd canoane de rugaciune 



cdtre Preasfdnta Ndscdtoare de Dumnezeu, 1 795; 
Neon ecloghion, adecd carte noud cu alegeri de 
vieti vrednice de cuvdntat ale unor sfinti... a lui 
Nicodim Aghioritu, 1807; Ecloghion, adicd adu- 
narea de vreo cateva istorii si vieti ale Sfintilor 
Parinti unele prescrise si mai indreptate, 1808; 
Adunare de invatdturi ale multor filosofi si das- 
cdli... din care unele s-au tdlmacit dupa grecie 
si s-au mai addugat, 1813, toate ramase in 
manuscris. 

Grecianu, §tefan Dimitrie 

(19.09.1825, Bucure§ti - 1.08.1908, Bucure§ti) 
Istoric, heraldist. Dupa ce a facut primii ani 
de scoala acasa, a urmat cursurile de drept la 
Paris. Revine in tara in 1 848 si profeseaza ca 
procuror si judecator la tribunalul Ilfov pana 
in 1859. In aceeasi perioada a indeplinit si 
functia de prefect al judetului Prahova. Din 
1859 este ales deputat si senator din partea 
Partidului Conservator in fiecare legislature. 
Din 1 902 a fost presedinte al Societatii Agr are 
a marilor proprietari. In 1867 propune mai 
multe proiecte pentru sterna Romaniei, din- 
tre care ultimul va fl adoptat abia in 1872. 
La 10 si 16 februarie 1890 interpeleaza in 
Senat cu privire la utilizarea gresita a stemei 
tarii si la necesitatea studierii si fixarii prin 
lege a stemelor districtuale. Drept urmare, 
la 13 aprilie 1890, prim-ministrul Gheorghe 
Manu desemneaza o comisie in acest sens, 
numindu-1 presedinte, compusa din VA. 
Urechia si Grigore Tocilescu (secretar). 
Lucrari: Eraldica romana (1900); Cateva docu- 
mente (1902); Discurs (1902); Dela Bucuresti 
la Sarmisegetuza (1903); Scrierile lui Radu 
Logofatul Cronicarul (1904); Familia Lamotescu 
(1906); Sirul Voievozilor (1907); Istoricul mosiii 
Grecii (1910); Genealogii documentate alefamili- 
ilor boieresti, 2 vol. (1913-1916). A mai scris 
doua studii cu privire la cronicari, publicate 
in Revista Romana si Romdnul. Membru de 
onoare al Academiei Romane, (1905). 

Grecu, Dan 

(26.09.1950, Bucure§ti) 

Gimnast. Si-a petrecut copilaria in mai 
multe orase. A inceput gimnastica la Iasi, 
antrenat de Octavian Ungureanu, si a con- 
tinuat la Bucuresti cu Mircea Badulescu. 
A facut parte din Clubul Sportiv Dinamo. 
Antrenor coordonator al lotului olimpic 
masculin de gimnastica, vicepresedinte al 
Federatiei Romane de Gimnastica, arbitru 
international de gimnastica. Performante la 
inele: medalie de aur, Campionat Mondial, 
Varna, 1974; medalie de bronz, Campionat 
European, Berna, 1975; medalie de bronz, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 350 



& 



31.10.2011 17:23:14 



Grigore 




Radu Greceanu 



Dan Grigore 



Jocurile Olimpice, Montreal, 1976; medalie 
de bronz, Campionat Mondial, Strasbourg, 
1978; medalie de argint, Campionat Mon- 
dial, Fort Worth, 1979. 

Grecu, Esfira 

(25.10.1919, Chi§inau - 21.07.1992, Chi§inau) 
Ceramista. A absolvit Liceul Francez din 
Chisinau si Academia de Belle Arte, Sectia 
sculptura, la Bucuresti. A lucrat ceramica 
neagra si obiecte de olarit in mai multe 
tabere de creatie din Moldova, a participat 
la reuniuni de profil in Letonia si Estonia. 
A facut costumele pentru piesele lui Vasile 
Alecsandri jucate la Teatrul Luceafarul din 
Chisinau. Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Moldova. 

Grecu, Mihail 

(22.11.1916, Faraonovca, Cetatea Alba 
(azi Tn Ucraina) - 1998, Chi§inau) 
Artist plastic. A absolvit Academia de Belle 
Arte la Bucuresti. Inovator din punct de 
vedere tehnologic (colaj, coloranti fluores- 
centi, efecte metalice). A expus in Republica 
Moldova, Azerbaidjan, Estonia, Romania, 
Rusia, Lituania. Lucrari: Istoria unei vieti, 
triptic, 1972, Medalia de aur a EREN a 
URSS; Omagiu strdmosilor, 1992, Marele Pre- 
miu al Ministerului Culturii din Romania 
s.a. Om Emerit in Arte, Artist al Poporului. 
Distins cu Ordinul Republicii. Membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Grecu, Vasile 

(31.07.1885, Mitocu Dragomirnei, jud. Suceava - 
2705.1972, Bucure§ti) 

Filolog si bizantinolog. A urmat studiile 
secundare la Suceava, iar cele superioare, de 
filologie clasica, la Viena (1905-1907). Si-a 
luat doctoratul in 1 91 9 cu teza „Fauna si flora 
in sistemul filosofic al lui Platon". Devine 
profesor la Catedra de studii sud-est euro- 
pene a Universitatii din Cernauti. In 1938 
este chemat la Universitatea din Bucuresti, 



ca succesor al lui Demostene Russo la Cate- 
dra de bizantinologie. A scris studii privitoare 
la istoria si literatura Bizantului, la influenta 
exercitata de cultura bizantina asupra celei 
romane. A editat Carpi de picturd bisericeascd 
bizantina (1936). Aintocmit editiile critice ale 
operelor unor cronicari bizantini (Doukas, 
Critobal din Imbros, Georgios Sphrantez, 
Constantin Porfirogenetul). A publicat o 
editie a versiunii grecesti a Invdtdturilor lui 
Neagoe, domnul Tdrii Romanesti, insotita de o 
traducere in limba romana (1942). A realizat 
editii critice ale vechilor legiuiri romanesti: 
Legiuirea Caragea, 1818 (1956); Pravilniceasca 
condicd, 1780 (1957); Codul Calimachi, 1817 
(1958). Membru corespondent al Academiei 
Romane (din 1936). Presedinte al Societatii 
de Studii Bizantine (din 1963). Viceprese- 
dinte de onoare al Asociatiei Internationale 
de Studii Bizantine (din 1971). 

Grigore, Dan 

(8.06.1943, Bucure§ti) 

Pianist. A absolvit Conservatorul din Bucu- 
resti ca elev al lui Mihail Jora si al Floricai 
Musicescu. Perfectionare la St. Petersburg 
si Viena. Profesor de pian la Conservatorul 
din Bucuresti. Solist al Filarmonicii din 
Bucuresti (1979-2001). Laureat la Festivalul 
George Enescu in 1961 si 1967. Membru 
in juriul concursurilor Ceaikovski, Maria 
Callas, George Enescu. A concertat in 
numeroase tari: sala Tonhalle - Zurich, sala 
Conservatorului Ceaikovski, sala Ceaikovski 
a Filarmonicii din Moscova, Rudolphinum 
Palace din Praga, sala Regina Elisabeta din 
Anvers, Palatul UNESCO - Paris, CBSO - 
Birmingham, Musical Auditorium din 
Madrid, Gran Palau de Musica din Bar- 
celona, Schauspielhaus din Berlin, Bunka 
Haikan si sala Pablo din Tokyo, sala Chopin 
din Ierusalim s.a. Cavaler al Ordinului Lite- 
relor si Artelor al guvernului francez, 1999; 
Ordinul Serviciu Credincios in grad de Mare 
Cruce, Romania, 2000. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 351 



& 



31.10.2011 17:23:14 



Grigorescu 




352 



Grigorescu, Dan 

(13.05.1931, Bucure§ti - 15.04.2008, Bucure§ti) 
Anglist si critic de arta. A urmat Colegiul 
Sf. Sava din Bucuresti (1942-1950), apoi 
filologia germanica a Facultatii de Filologie 
din cadrul Universitatii din Bucuresti, obti- 
nand diploma de licenta in limba si litera- 
tura engleza in 1954. Lucreaza ca redactor 
la Editura de Stat pentru Literatura si Arta 
(1954-1958), este muzeograf la Muzeul de 
Arta al R. S. Romania (1960-1963) si redac- 
tor-sef la Editura Meridiane (1963-1968). In 
1968 este numit director al Directiei Artelor 
in Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta. 
Din 1961 preda la Catedra de literatura uni- 
versale si comparata a Facultatii de Filologie 
din Bucuresti, unde va fi titularizat profesor 
in 1990. A fost seful Catedrei de literatura 
comparata la Facultatea de Litere din Bucu- 
resti intre 1980 si 1984 si dupa 1990. Unul 
dintre discipolii academicianului Tudor 
Vianu. In 1969 isi sustine doctoratul cu teza 
„Shakespeare in cultura romana moderna". 
In perioada 1970-1971 este detasat lector 
in SUA, unde a tinut cursuri de istoria si 
cultura Romaniei si de literatura comparata 
la universitatile din Seattle, Portland si Los 
Angeles, iar intre 1971 si 1974 a fost direc- 
tor al Bibliotecii Romane din New York. 
Insemnarile din acesti ani vor fi reunite in 
volumul Marile canioane (1979). A prezentat 
sute de vernisaje ale unor artisti plastici 
contemporani din Romania si a semnat 
mai multe monografii despre ei. A devenit 
redactor-sef la revista Arta in 1987. A fost 
si director al Institutului de Istorie si Teorie 
Literara George Calinescu al Academiei 
Romane. Coordonator al unui Dictionar al 
avangardelor (2003). A scris numeroase studii 
de specialitate despre cei mai important! 
pictori romani contemporani. Este autorul 
unor lucrari despre expresionism si pop-art, 
al unei introduceri in literatura comparata 
si al unor dictionare de arta plastica si de 
literatura americana. A coordonat prima 
editie critica a operei lui Shakespeare din 
Romania, a scris numeroase studii de isto- 
ria artei, literatura comparata etc. A ingrijit 
editii de restituire a operelor lui Dragos 
Protopopescu, primul nostru anglist de 
reputatie europeana, si Petru Comarnescu, 
primul nostru americanist si, respectiv, Alice 
Voinescu, esteticiana a teatrului universal si 
distinsa profesoara de estetica la Institutul 
de Arta Dramatica in perioada dintre raz- 
boaie. Lucrari: Shelley (1962); Trei pictori de la 
1848 (1966); Expresionismul (1968); 13 scrii- 
tori americani (1968); Romanul realist in secolul 



al XlX-lea (1 970); Shakespeare si cultura romana 
moderna (1971); Cubismul (1972); Pop-Art 
(1974); Ion Pacea (1975); Arta americana 
(1975); Directii in poezia secolului XX (1976); 
Ion Gheorghiu (1976); Vasile Celmare (1977); 
Ion Sdlisteanu (1978); Istoria unei generatii 
pierdute - Expresionistii (1978); Micaela Eleu- 
theriade (1979); Dictionar cronologic al literaturii 
americane (1979); Constelatia gemenilor (1980); 
Brdncusi: rdddcinile operei (1980); Aventura 
imaginii (1982); Gh. Sam (1982); Brddut Cova- 
liu (1984); Realitate, wit, simbol: un portret al 
lui James Joyce (1984); Inainte si dupa Columb 
(1985); Eugen Popa(1985); La nord de Rio 
Grande (1986); Arta engleza (1989); A History 
of Romanian Art 1992; Introducer e in literatura 
comparata (1992); Intre cultura si coca-cola 
(1993); Cdldtoriile domnului Rubens (1994); 
Columb si insulele zburdtoare (1994); Necu- 
noscutul de la Ambasada Frantei. Un episod al 
biografiei lui Giordano Bruno (1995); Dictionar 
alfabetic al literaturii americane, editia a doua 
(1996); Pietrele de la Stonehenge tac (1997); 
Brdncusi si arta secolului XX (1998); Romanul 
american al secolului XX (1999); Jocul cu oglinzile 
(2000); Civilizatii enigmatice din nordul Americii 
(2001); Povestea artelor surori. Introducere in 
ekphrasticd (2001); Brdncusi si arta moderna 
(2001); Istoria literaturii americane in date 
(2002); George Bernard Shaw, Teatru (1956); 
William Shakespeare - Zadarnicele chinuri ale 
dragostei (1956); Poveste de iarnd (1990); Poeme 
(1975); Visul unei nopti de vara (1964); Cdnte- 
cul bizonului. Din literatura pieilor rosii (1978); 
Casa cu multe ferestre. Cinci marxisti americani 
(1981); Puiul de ren. Basme eschimose (1996); 
Alice Voinescu, Intdlniri cu eroi din literatura 
si teatru (1983); Petru Comarnescu, Kalolaga- 
thon (1985); lord Byron, Opere, I-IV (1985); 
Dragos Protopopescu, Fenomenul englez, 3 
vol., Premiul pentru critica al Uniunii Artis- 
tilor Plastici din Romania (1969). Premiul 
Emerson, acordat de Asociatia Americana 
de Istoria Culturii (1973), Premiul B.-P. Has- 
deu al Academiei Romane (1980), Ordinul 
National Pentru Merit in grad de Cavaler 
(2002), Medalia de aur a Asociatiei Criticilor 
Americani pentru Dictionar cronologic. Litera- 
tura americana (1977). Membru al Academiei 
Romane din 2004. 

Grigorescu, Eremia 

(28.11.1863, Gola§ei, jud. Gorj - 

21.07.1919, Bucure§ti) 

General. A inceput Facultatea de Stiinte din 

Iasi, a facut studii militare la Bucuresti si s-a 

specializat la Sorbona si la Scoala Speciala de 

Administratie pentru artilerie a Minister ului 

de Razboi al Frantei. General de artilerie in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 352 



^ 



31.10.2011 17:23:14 



Grigorescu 




Dan Grigorescu 



Eremia Grigorescu 



loan Grigorescu 



Lucian Grigorescu 



timpul Primului Razboi Mondial, a condus, 
sub deviza „Pe aid nu se trece!", batalia de la 
Marasesti (1917) contra fortelor generalului 
August von Mackensen. Imparatul Yoshi- 
hito al Japoniei i-a trimis o sabie in semn de 
recunoastere a meritelor cu inscriptia „Voi 
sunteti aceia care scrieti istoria tarii". Deco- 
rat cu Ordinul Mihai Viteazul. Dupa Pacea 
de la Buftea (1917) a fost ministru de Razboi 
in Guvernul Coanda. Scoala de Aplicatie 
pentru Unitati de Sprijin de Lupta din Sibiu 
ii poarta numele. Inhumat in Mausoleul de 
la Marasesti. 

Grigorescu, loan 

(20.10.1930, Ploie§ti - 26.03.2011) 
Gazetar si cineast. A absolvit Institutul 
de Literatura Maxim Gorki din Moscova. 
Corespondent de presa in Polonia, bursier 
UNESCO la Institutul de Jurnalistica din 
Strasbourg. Lucrari: carti - Zig zag pe mapa- 
mond (1964); Obsesia (1965); Lupta cu somnul 
(1968); Fenix inflamabil (1970); Spectacolul 
lumii (vol. I, 1973); Afirm! (1974); Paradisul 
murdar (1974); Dilema americand - spectacolul 
lumii (Vol. II, 1981); Al cincilea punct cardinal - 
spectacolul lumii (Vol. Ill, 1983); Bine ati venit 
in infernl... (1994); scenarii de film - Felix si 
Otilia (1972); Spiritul neinfrangerii (1977) - 
film documentar; Iarba verde de acasd (1978); 
Un echipaj pentru Singapore (1981); Frenul de 
aur (1987); Oglinda (1993); Spectacolul lumii 
(400 de episoade, despre 50 de tari ale lumii, 
serial TV, 1994). Premiul special si Trofeul 
Breslei acordat de Uniunea Cineastilor. 

Grigorescu, Lucian 

(1.02.1894, Medgidia - 28.10.1965, Bucure§ti) 
Pictor postimpresionist. Studiaza pictura cu 
G.D. Mirea si Gabriel Popescu intre 1912 si 
1915 la Academia de Belle Arte din Bucu- 
resti. Dupa intreruperea cauzata de razboi, 
reia studiile in anii 1918-1920. Isi continua 
formatia artistica la Roma (1921-1923) si 
Paris (1924), unde frecventeaza atelierele de 
la Grande Chaumiere si Academie Ranson, 



in atelierul lui Roger Bissiere. Pe un drum 
urmat adesea de artisti, incepand cu repe- 
zentantii impresionismului, calatoreste spre 
sudul Frantei, lucrand, intre 1927 si 1939, 
la Cassis, fascinat de lumina intensa, de 
culorile proaspete ale regiunii. Participa la 
saloanele oficiale din Romania, la expozitii 
organizate de Tinerimea Artistica, Grupul 
nostru, Arta etc. A fost inainte de toate un 
pictor al naturii, dar aici trebuie adaugata si 
natura umana. Cele mai multe portrete apar- 
tin perioadei tarzii a artistului. Printre acestea 
este de mentionat Arlechinul, aflat in Muzeul 
Zambaccian. In 1948 a fost ales membru 
corespondent al Academiei Romane. 

Grigorescu, Mircea 

(26.11.1908, Ramnicu Sarat - 1976, Bucure§ti) 
Publicist. A absolvit Facultatea de Drept la 
Bucuresti. A fost redactor si secretar general 
de redactie la publicatiile Adevdrul, Dimineata, 
Stdnga, Cuvdntul Liber, Jurnalul de Dimineata. 
A fondat in 1943 publicatia Ecoul. Prieten 
cu George Macovescu. A fost redactor-sef 
la Fimpul (1939-1944), director fiind Gri- 
gore Gafencu. Dupa 1945 a fost redactor si 
secretar de redactie la Contemporanul, Flacara, 
Romania Literara. 

Grigorescu, Nicolae 

(15.05.1838, Pitaru, judetul Dambovita - 
21.07.1907, Campina) 

Fondator al picturii romane moderne, urmat 
de Ion Andreescu si Stefan Luchian. In 
tinerete a pictat biserici (ex. 1861, biserica 
manastirii Agapia). La interventia lui Mihail 
Kogalniceanu primeste o bursa pentru a 
studia la Paris, unde pleaca in 1861 si intra la 
Scoala de Belle-Arte, frecventand atelierul lui 
Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir. 
Constient de propriile-i lacune in formatia 
artistica, va studia in primul rand desenul 
si compozitia. Paraseste insa curand acest 
atelier si, atras de conceptiile artistice ale 
Scolii de la Barbizon, se stabileste in aceasta 
localitate, desavarsindu-si educatia de pictor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 353 



^ 



31.10.2011 17:23:14 



Grigorie al ll-lea 




354 







Nicolae Grigorescu 



George Grigoriu 



prin asimilarea experientei unor artisti ca 
Millet, Corot, Gustave Courbet si Theodore 
Rousseau. Influentat de acest mediu artistic, 
este preocupat de insusirea unor modalitati 
artistice inovatoare in atmosfera cultului 
pentru pictura plein-air, ce pregateste apro- 
piata afirmare a impresionistilor. Intre 1873 
si 1874 face calatorii de studii in Italia (Roma, 
Napoli, Pompeii), Grecia si la Viena. In 1877 
este convocat sa insoteasca armata romana 
in calitate de pictor de front, realizand desene 
si schite la fata locului, in luptele de la Grivita 
si Rahova. Din 1879 pana in 1890 lucreaza 
indeosebi in Franta (Bretagne), la Vitre, fie 
in atelierul sau din Paris. Revenit in tara, 
deschide mai multe expozitii personale la 
Ateneul Roman intre 1891 si 1904. Din 1890 
se stabileste la Campina si se dedica prepon- 
derent subiectelor rustice; intr-o nesfarsita 
variatie a motivului, picteaza potrete de 
taranci, care cu boi pe drumuri prafuite de 
tara si numeroase peisaje cu specific roma- 
nesc. In 1899 este numit membru de onoare 
al Academiei Romane. 

Grigorie al ll-lea 

(~ 1710 - 18.09.1878, Bucure§ti) 
Mitropolit al Ungrovlahiei. A absolvit Aca- 
demia de la Sf. Sava din Bucuresti. A fost 
egumen la manastirea Coltea, eclesiarh 
la Catedrala Mitropolitana, mitropolit de 
Mira Lichiei (1748-1760), apoi mitropolit 
al Ungrovlahiei din 1760. A avut grija de 
extinderea invatamantului in limba romana 
la scolile bisericesti, a construit in Bucu- 
resti bisericile Oborul Vechi si Sf. Nicolae 
Vladica, a tiparit pe cheltuiala sa 40 de carti 
de cult, in limba romana si greaca. A fost la 
tarina Ecaterina a Il-a a Rusiei cu misiunea 
diplomatic;! de a apropia cele doua ortodoxii 
rasaritene. Generalul rus Piotr Saltikov i-a 
daruit moastele Sf. Dimitrie Basarabov, azi 
patronul Bucurestiului, pe care le-a asezat in 
Catedrala Mitropolitana; in 1776 patriarhul 
ecumenic Sofronie i-a acordat titlul onori- 
fic de „loctiitor al Scaunului din Cezareea 



Cappadociei". A fost unul dintre fondatorii 
conceptiei ortodoxe rasaritene conform 
careia, spre deosebire de crestinismul apu- 
sean, catolic, unit prin recunoasterea papei, 
fiecare entitate nationala trebuia sa aiba 
propria ei Biserica, iar unitatea Rasaritului 
ortodox avea sa se faca prin circulatia valori- 
lor bazate pe un invatamant unitar, asa cum 
promovasera si Kiril Lukaris si Petru Movila. 
Lucrari: Evanghelia (1760, 1775); Antologhio- 
nul (1762, 1766, 1777, 1786); Ceaslovul (1767 
si alte 5 editii); Molitvelnicul (1764); Penticos- 
tarul (1768,' 1782); Triodul (1768), Octoihul 
(1774); Apostolul (1774, 1794); Psaltirea 
(1775, 1780); Slujba Cuviosului Dimitrie de la 
Basarabov (1779); Liturghierul (1790); Catava- 
sierul (1781); Voroava de intrebdri si raspunsuri 
a Sf. Simion al Tesalonicului (1765); Omiliile 
Sf. Macarie Egipteanul (1775); Cazania (dupa 
a lui Varlaam al Moldovei, 1768); Invatatura 
bisericeascd (1774) si Capete de poruncd (1775), 
ambele dupa Antim Ivireanul; Marturisirea 
ortodoxa^ a lui Petru Movila (in greceste, 
1767); Invatatura crestineasca a credintei noastre 
ortodoxe (1768, text grecesc si turcesc) s.a. 

Grigorie din Mahaci 

(-1735, Mahaci, azi Mahaceni, jud. Alba - 
1.06.1795, Sidis) 

Ieromonah, gravor si tipograf. A studiat la 
Academia Greceasca din Bucuresti, a inviat 
la Mitropolia din Bucuresti arta miniaturii 
si gravurii, care venea, in Tara Romaneasca, 
inca de la georgianul Antim Ivireanul. 
Ucenic al mitropolitului Grigorie al ll-lea al 
Ungrovlahiei. El insusi mitropolit de Sidis 
(in sud-vestul Asiei Mici). Lucrari: Inva- 
tatura bisericeascd (1774); Slujba Sf. Dimitrie 
Basarabov (1779); Pravilioara de taina ispove- 
daniei (1774 si 1781). A copiat Didahiile lui 
Antim Ivireanul. 

Grigoriu, George 

(1927, Braila - 1999, Bucure§ti) 
Compozitor de muzica usoara si cantaret. 
A studiat canto clasic la Conservatorul din 
Bucuresti. Impreuna cu fratii sai, Cezar si 
Angel, a alcatuit formatia Trio Grigoriu. 
A lansat pe cantaretii Margareta Paslaru, 
Angela Similea, Stela Enache, Mihaela 
Mihai si Cornel Fugaru. A compus muzica 
pentru film. Lucrari: compozitii originale - 
„Broscuta indragostita", „Broscuta Oac", 
„Ce frumoasa e tara mea", „Cine stie unde-i 
centru-n Bucuresti?", „Cantecul satelitului", 
„Din maine sa facem azi", „Dragoste", „La 
cabana „Trei brazi»", „Macarale", „Mari- 
nari", „Ochii negri", „Pescarul amator", 
„Podul Grant" (cu Gica Petrescu), „Povestea 
unui copilas", „Primul meu secret" (cu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 354 



& 



31.10.2011 17:23:14 



Grigorovici 




Theodor Grigoriu Gheorghe Grigorovici 



Radu Grigorovici Tatiana Grigorovici 



Gigi Marga), „Sa fim veseli", „ Serpentine"; 
muzica de film: Dragoste la zero grade, Actorul 
si salbaticii. 

Grigoriu, Theodor 

(1926, Galati) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti, ca elev al lui Mihail Jora. In paralel 
a urmat cursurile Facultatii de Arhitectura 
din Bucuresti. Specializare la Conservatorul 
din Moscova ca elev al lui Aram Haciaturian. 
Profesor la Conservatorul din Bucuresti. 
Lucrari: Simfonia cantabile, cvartetele de 
coarde PeArges in sus si In cdutarea ecoului, pie- 
sele orchestrale Vis cosmic, Omagiu lui Enescu, 
oratoriul Canti per Europa, concertele pentru 
vioara si orchestra Anotimpurile si Bizant dupa 
Bizant. A compus muzica de film, pentru 
Ciulinii Bdrdganului si filme regizate de Liviu 
Ciulei. A primit Marele Premiu al Uniunii 
Compozitorilor din Romania (1998). 

Grigorovici, Gheorghe 

(4/17.05.1871, Storojinet, Bucovina - 
18.07.1950, Vacare§ti) 

Om politic. Sot al Tatianei G., frate cu Ema- 
noil G. (care a semnat, ca scriitor, Emanuel 
Grigorovitza) si tata al lui Radu G. A studiat 
Medicina la Viena si a devenit membru al 
Partidului Social Democrat din Imperiul 
Austro-Ungar. In 1 905 a fost ales secretar al 
Partidului Social Democrat Roman si al Uni- 
unii Generale a Sindicatelor din Bucovina. 
A fondat in 1906 la Cernauti ziarul Lupta. 
A fost primul deputat roman social-demo- 
crat in Parlamentul de la Viena (1 907, reales 
191 1). A participat la Congresul de la Basel al 
Internationalei a Il-a Socialiste (1912). Dupa 
Marea Unire a refuzat uniflcarea partidelor 
social democrate din provinciile romanesti 
sub sigla Internationalei a Ill-a comuniste. 
A reusit formarea unei federatii a partidelor 
socialiste din Romania (FPSR), unificate in 
Partidul Social Democrat Roman, al carui 
prim presedinte a fost (1927, reales 1936). 
L-a afiliat la Internationala a Il-a Socialists 



de la Viena. Alaturi de Flueras, Jumanca si 
Gherman, a optat pentru colaborarea cu 
dictatura carlista (1938-1940) spre a inla- 
tura pericolul legionar. Toti au fost exclusi 
din PSDR. Reintegrat in 1944 si arestat in 
1949, dupa uniflcarea PSDR cu PCR (1948). 
Detinut fara proces, a murit in inchisoare. 

Grigorovici, Radu 

(20.11.1911, Cernauti - 2.08.2008, Bucure§ti) 
Fizician. Fiu al lui Gheorghe si al Tatianei G. 
A absolvit Facultatea de Stiinte din Cernauti, 
Sectia fizico-chimice. Profesor la Facultatea 
de Chimie a Universitatii din Bucuresti. Ingi- 
ner consultant la fabricile de becuri Lumen 
si Electrofar. Profesor invitat la Trieste, Paris 
si Aberdeen, in Scotia. Contributii in dome- 
niul descarcarilor electrice in gaze. Lucrari: 
Gazul electronic , 1942; Thermoelectric Power in 
Amorphous Silicon, 1967; Properties of Amor- 
phous Carbon Films, 1972. A scris si lucrari 
de istorie: Politica austriacd fata de Bucovina, 
Onciul si determinismul istorie. Membru al 
Academiei Romane (1990) si vicepresedinte 
al ei (1990-1994). A fost ales si membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Grigorovici, Tatiana 

nume la na§tere Tatiana Pisterman 

(31.03./13.04.1877, Ucraina - 
25.09.1952, Bucure§ti) 

Militanta social democrata. Sotie a lui Ghe- 
orghe G., dezmostenita de parinti (evrei) din 
cauza casatoriei cu un crestin, si mama a lui 
Radu G. A absolvit Filosofia la Viena si si-a 
luat doctoratul in economie politica la Berna 
cu o teza despre Marx si Lasalle. A sustinut 
ideile sotului ei. La arestarea acestuia i-a 
scris lui Lothar Radaceanu, fost discipol al 
sotului ei si devenit secretar al PMR, doua 
scrisori, prima predata de acesta Securitatii, 
a doua care justiflca gestul ei final: Asa a 
murit sotul meu in varstd de 79 de ani, in epoca 
dictaturii proletariatului, pentru care el a muncit 
(aceasta o stii D-ta tot atat de bine ca si mine) o 
viata intreaga si sub un guvern al carui membru 
esti D-ta. S-a sinucis. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 355 



& 



31.10.2011 17:23:15 



Grintescu 




Stanislav Groppa 



Sergiu Gross u 




356 



Grintescu, Ion 

(1874, Bro§teni, jud. Neamt - 1963, Bucure§ti) 
Farmacist si botanist. A absolvit Stiinte 
Naturale la Universitatea din Bucuresti. 
A fost profesor de botanica si cercetator la 
Bucuresti, Cluj, din nou Bucuresti, in insti- 
tute de profil. Contributii privind anatomia 
si fiziologia plantelor. Lucrari: Curs de bota- 
nica gener aid, 1934; Conspectul florei Romdniei; 
Flora RPR. A elaborat o metoda noua de 
crestere a algelor verzi la scara industriala. 

Groppa, Stanislav 

(15.05.1956, Verejeni, Republica Moldova) 
Medic. A absolvit Institutul de Stat de Medi- 
cina din Chisinau. Specializare la Catedra de 
neurologie a Institutului de Medicina nr. 2 
din Moscova. Fondator al Catedrei neurolo- 
gie la Facultatea de Perfectionare a Medicilor 
din Chisinau. Presedinte al Ligii de Com- 
batere a Epilepsiei, presedinte al Comisiei 
Republicane de Atestare a Neurologilor, 
Neurochirurgilor si Neuropediatrilor. Dis- 
tins cu Medalia Nicolae Testemitanu. 

Gross, Peter 

(1949, Timi§oara) 

Jurnalist. A emigrat in SUA copil, cu familia. 
A absolvit Jurnalismul la California State 
University si, dupa ce a fost free lancer si 
colaborator al unor publicatii din SUA si 
Europa, s-a specializat in comunicare inter- 
national;! A calatorit in Europa (Occiden- 
tals, Centrala si de Est, in tarile balcanice), 
URSS, India, Taiwan, Cuba. A sustinut 
cursuri de jurnalism la universitatile din 
Tirana, Cracovia, Bucuresti, Timisoara, 
Constanta, Budapesta, Minsk, Tbilisi, 
Moscova. A tinut conferinte in Bulgaria, 
Slovenia, Cehia, Ungaria, Spania, Brazilia, 
Canada. A predat la Departamentul de Stat 
al SUA, la Foreign Office Institute, Agentia 
de Informatii a SUA, Vocea Americii. Profe- 
sor de comunicare in masa la Universitatea 
din Oklahoma (infiintata in 1980 si ai carei 
absolventi sunt angajati la Associated Press, 



The Wall Steet Journal, Casa Alba). Consul- 
tant mass media pentru Europa Libera. 
Doctor Honoris Causa al Universitatii din 
Bucuresti, care a stabilit programe comune 
cu Universitatea din Oklahoma, la propu- 
nerea Facultatii de Jurnalism, in ce priveste 
invatamantul de excelenta. Lucrari: Mass 
Media in Revolution and National Development: 
The Romanian Laboratory, 1996, Eastern Euro- 
pean Journalism. Before, During and After Com- 
munism (impreuna cu Jerome Aumente, Ray 
Hiebert, Dean Mills), 1999; Entangled Evo- 
lutions. Media and Democratization in Eastern 
Europe, 2002 (tradusa cu titlul Mass media si 
democratia in Europa de Est, 2004). Vicepre- 
sedinte al Academiei Romano-Americane 
(ARA). 

Grossu, Semion 

(18.03.1934, Satul Nou, Basarabia, 
azi Tn Ucraina) 

Om politic. A absolvit Institutul Agronomic 
la Chisinau si a lucrat ca agronom si sef de 
colhoz in diverse localitati din Moldova. 
A intrat in 1967 in munca de partid, iar 
in 1976 a devenit membru al CC al PCM, 
fiind si deputat al poporului in Sovietul 
Suprem al Moldovei. Presedinte al Sovietu- 
lui de Ministri din Moldova (urmat de Ion 
Ustian) si simultan ministru al Afacerilor 
Externe. In 1980 a fost ales prim-secretar al 
PCM (urmat de Petru Lucinschi). Din 1991 
patron al firmei moldo-ruse Product Impex 
de comercializare a vinurilor. 

Grossu, Sergiu 

(14.11.1920, Cubolta, jud. Balti) 
Scriitor. Coleg de liceu la Balti cu Eugen 
Coseriu. A absolvit Filosofia la Universita- 
tea din Cernauti. A venit la Bucuresti si s-a 
casatorit cu nepoata lui Iuliu Maniu. Ati- 
tudine anticomunista. A stat la inchisoare 
12 ani (din 1959). A plecat din tara in Franta 
in 1971. A editat ziarul Catacombes. A scris 
versuri si proza mistica si religioasa: Pietre 
de aducere aminte; Inscriptii pe un vas de lut; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 356 



& 



31.10.2011 17:23:15 



Groza 



Apocalipsul; Copii in Gulag; Calvarul Romdniei 
crestine; Vania Moiseev; Biserica in catacombele 
zilelor noastre; Tovarasa profesoard; Dumnezeu 
existd; Lagdrele de muncd din URSS; La fundul 
abisului. 

Grossu Viziru, Mircea 

(7.05.1903, com. Viziru, jud. Braila - 
15.11.1980, Long Beach, California) 
Inginer de aviatie. A absolvit liceul Louis 
le Grand la Paris si Ecole Technique 
d'Aeronautique et Construction Automo- 
biles, tot la Paris. A lucrat la IAR Brasov in 
cadrul Biroului de Studii Secret, apoi ca sef 
al sectiei prototipuri, director al fabricii de 
celule (1935-1940) si director general al IAR 
(1 940-1 944) . A brevetat 1 inventii in Roma- 
nia, 4 in Franta si 5 in SUA. El este autorul 
proiectelor IAR '37, 38, 39 si 80 (pentru 
acesta decorat cu Medalia Aeronautica clasa 
a III- a). Pe 21 august 1944 ministrul Aerului 
si Marinei 1-a sfatuit sa piece din tara. A pie- 
cat cu familia in SUA. A fost inginer la firma 
Martin-Marretta Aluminium. 

Grosu, Gurie, prenume la na§tere Gheorghe 
(1.01.1877, Nimoreni, Lapusna - 
14.11.1943, Bucuresti) 

Mitropolit. A fost primul titular al Mitropo- 
liei Basarabiei dupa o suta de ani de ocupatie 
rusa. A absolvit Seminarul Teologic la Chisi- 
nau si Academia Duhovniceasca (inflintata 
de Petru Movila) din Kiev. S-a calugarit la 
manastirea Noul Neamt. A obtinut infi- 
intarea unei tipografii eparhiale (1896) si 
a ctitorit revista Lumindtorul din Chisinau 
(1908). Ministru adjunct al Justitiei in 
Guvernul Provizoriu de la Chisinau (1918). 
Arhiepiscop al Chisinaului si Hotinului (din 
1921), mitropolit al Basarabiei (1928-1936). 
Lucrari: Abecedar moldovenesc, 1917, in cola- 
borare (ed. a Il-a si a Ill-a, cu litere latine, in 
1918); Rugdciune si lamurirea lor; Despre omul 
„trupesc", „sufletesc" si „duhovnicesc", 1924; 
Istoria sfdntd a Vechiului si Noului Testament, 
1924; Slujirea lui Dumnezeu a unui preot bun, 
dupa Parintele loan de Cronstadt, 1925. 

Grosu, Ion 

(20.10.1901, Vanju Mare) 
Inginer de aviatie. A absolvit Facultatea 
de Matematici si Scoala Politehnica din 
Bucuresti. Director general la IAR (1946- 
1950), inginer sef in Centrala Metalurgiei 
Prelucratoare (1950-1954). A imbunatatit 
avionul IAR 80 (al lui Grossu Viziru) si a 
creat IAR 81 echipat cu motor IAR 1000 A. 
Profesor la Facultatea de Mecanica a Poli- 
tehnicii din Bucuresti. 




lachim S. Grosul 



Grosul, lachim S. 

(21.09.1912, Caragas, Transnistria - 
28.09.1976, Chi§inau) 

Istoric. A absolvit Institutul Pedagogic din 
Tiraspol (1933-1937). A fost sef de catedra si 
decan la institutele pedagogice din Tiraspol, 
Buguruslan, Chisinau, apoi la Universitatea 
de Stat din Chisinau. Director adjunct 
(1949-1954), apoi presedinte la filiala mol- 
doveneasca a Academiei URSS. Presedinte 
fondator al Academiei Republicii Moldova 
(1961-1974). Doctor habilitat in istorie 
(1955), a studiat procesele agrare din Basara- 
bia in secolul al XlX-lea (circa 280 articole, 
manuale, monografli). A fost redactor-sef 
al Enciclopediei Sovietice Moldovenesti. 
Deputatin parlamentele RSSM (1951-1965) 
si URSS (1970-1976). Intre 1959 si 1960 a 
militat pentru predarea in limba romana 
la Universitatea de Stat. A sustinut accesul 
tineretului Moldovei in institutiile de inva- 
tamant superior si academic. 

Groza, Mihail 

(1943, Transnistria, Republica Moldova - 
16.08.2007, Talgar, reg. Alma-Ata, Kazahstan) 
Lider al comunitatii romanesti din Kazahstan. 
Plecat din Moldova sovietica la 17 ani pentru 
a desteleni noi pamanturi. In cei aproape 50 
de ani cat a trait in Kazahstan, s-a dedicat 
artei: fotografie, pictura, dansuri populare. 
A purtat tot timpul in suflet dorul de plaiurile 
natale, de datinile si traditiile romanesti. A fost 
unul din membrii fondatori ai Asociatiei 
Romano-Moldovenilor din Kazahstan (2003), 
devenind director executiv al acesteia. In pre- 
miera pentru regiunea Asiei Centrale, in 2002 
a inflintat un ansamblu de dansuri roma- 
nesti, Romanasul, la o scoala generala din 
regiunea Alma-Ata, fiind coregraf. In 2004 a 
afiliat Asociatia Romanilor din Kazahstan la 
Organizatia Romanilor de Pretutindeni din 
Romania. In 2006 a reprezentat comunitatea 
etnicilor romani din Kazahstan la prima reu- 
niune a Asociatiilor Culturale Romanesti din 
Europa, organizata la Bucuresti. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 357 



^ 



31.10.2011 17:23:15 



Groza 




Traian Grozavescu 



Constantin Gruescu 



Ernie Grunfeld 




358 



Groza, Petru 

(7.12.1884, Bacia, jud. Hunedoara - 
7.01.1958, Bucuresti) 

Om politic. Fiu de preot. A facut Colegiul 
Maghiar Reformat de la Orastie si Dreptul 
si Stiintele Economice la Budapesta. A prac- 
ticat avocatura la Lugoj si Deva. Din 1911 
pana la moarte a fost niembru al Sinodului 
Mitropoliei Sibiului. In 1920 s-a inscris in 
partidul lui Averescu, fiind ministru pentru 
Nationalitati Conlocuitoare, apoi al Lucrari- 
lor Publice. In 1926 a plecat din nou la Deva, 
unde a infiintat in 1931 Frontul Plugarilor, 
de inspiratie comunista. In 1 944 a fost adus 
la Bucuresti pentru a inlocui Guvernul 
Radescu. A condus primul guvern comunist 
al Romaniei, dominat de Frontul National 
Democratic (din 6 martie 1945). A condus 
si un al doilea guvern (1946-1947) si a fost 
presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nati- 
onale (Parlamentul comunist), 1952-1958. 
Orasul Stei, jud. Bihor, i-a purtat numele in 
perioada 1958-1990. 

Grozavescu, Traian 

(21.11.1895, Lugoj - 15.02.1927, Viena) 
Tenor. A absolvit Facultatea de Drept si 
Conservatorul de Muzica la Budapesta. 
A debutat la Opera din Cluj in 1919, can- 
tand alaturi de Dimitrie Popovici Bayreuth. 
A fost solist al operelor din Viena, Budapesta 
si Berlin. Au avut cuvinte elogioase despre 
el Richard Strauss, Arturo Toscanini, Pietro 
Mascagni, Franz Schalk. A fost ucis de sotia 
sa din gelozie. O strada din Timisoara si un 
concurs de canto ii poarta numele. 

Gruescu, Constantin 

(12.04.1924, com. Dognecea, jud. Caras Severin) 
Mineralog. Urmas al unor generatii de 
mineri. Tehnician minier in Banatul montan. 
Pasiunea pentru minerale il cuprinde inca 
de tanar, incepand cercetarea sistematica a 
cristalelor si mineralelor din 1945, reusind 
ca timp de peste 50 de ani sa constituie o 
impresionanta colectie, de cateva mii de 



esantioane, expuse in casa sa de la Baia de 
Fier. Aceste piese sunt reprezentative pentru 
toate zonele metalogenetice ale Romaniei. 
A reusit sa aduca, prin schimb sau achizitii, 
numeroase esantioane de zacaminte din 
Europa, Asia, Africa si Americi. Aceasta 
colectie cuprinde numeroase mostre de 
granati (andradit, melanit, grossular), galenit, 
pirit, calcopirit, sfalerit, antimonit, hematit, 
oligist, magnetit, limonit, diverse specii de 
silicati, sulfati, carbonati, precum si o serie 
de varietati de cuart, calcedonie si opal. Pasi- 
unea sa de colectionar si activitatea stiintinca 
deosebita (studii si referate despre mineralele 
Banatului, in special asupra maclelor cuar- 
tului si formelor cristalografice ale magneti- 
tului, precum si participare la diverse simpo- 
zioane si sesiuni de comunicari stiintifice in 
tara si strainatate) au condus la primirea sa 
ca membru al Societatii de Stiinte Geografice 
din Romania si al Asociatiei Internationale a 
Mineralogilor de la Basel (Elvetia). 

Grunfeld, Ernie, prenume la na§tere Ernest 
(24.04.1955, Satu Mare) 

Sportiv. A plecat copil in SUA, cu familia. 
A studiat la Universitatea din Tennessee, 
jucand baschet in echipa universitatii; a 
facut pereche cu Bernard King, devenind 
celebri prin faptul ca acumulau intotdeauna 
peste 40 de puncte pe meci. A jucat apoi 
pentru Milwaukee Bucks si Kansas City 
Kings. Manager general la New York Knicks 
(1989-1999), Milwaukee Bucks (1999-2003) 
si Washington Wizards. Membru al Asocia- 
tiei Nationale de Baschet a Americii (NBA). 

Guboglu, Mihail 

(august 1911, Ceadar Lunga, Comrat, Basarabia - 
2007, Bucuresti) 

Orientalist. Gagauz ca etnie. A studiat 
Filologia si Istoria la Chisinau. Cercetator 
la Institutul de Istorie al Academiei din 
Bucuresti, profesor la Facultatea de Limbi 
Orientale a Universitatii din Bucuresti. 
Contributii la studierea perioadei otomane. 
Lucrari: Paleografia si diplomatia turco-osmand, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 358 



& 



31.10.2011 17:23:15 



Gulea 



studiu si album, 1958; Cronici turcesti privind 
tdrile romdne, 2 vol., 1960-1961; Catalo- 
gul documentelor turcesti , 2 vol., 1965; Vlad 
Tepes si Mehmed al II-lea in lumina cronicilor 
turco-bizantine, 1976. Membru de onoare al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (1938). 

Gudumac, Eva V. 

(6.05.1941, Tatarauca Veche, Republica Moldova) 
Medic. A absolvit Scoala de Medicina din 
Soroca si Facultatea de Pediatrie a Insti- 
tutului de Medicina din Chisinau. Eleva a 
profesoarei Natalia Gheorghiu. Specializare 
in chirurgie pediatrica la Moscova si Sankt 
Petersburg. Profesor la Facultatea de Pedia- 
trie a Universitatii de Medicina si Farmacie 
din Chisinau. A elaborat principii si tehnici 
chirurgicale folosite in tratarea bolilor 
parazitare, hemoragiilor digestive, osteomi- 
elitelor hematogene, peritonitelor. Lucrari: 
Afectiunile bronho-pulmonare cronice nespecifice 
la copil (1999); Pneumoniile bacteriene distructive 
acute la copii (2001). Este director coordona- 
tor al Centrului National stiintifico-practic 
de Chirurgie Pediatrica Natalia Gheorghiu, 
presedinte al Asociatiei Chirurgilor Pediatri 
din Moldova, membru al Asociatiei Chi- 
rurgilor Pediatri din Romania, membru al 
Uniunii Europene a Asociatiilor Chirurgilor 
Pediatri (EUPSA). Distinsa cu titlul Om 
Emerit si Ordinul Republicii. 

Guguianu, Marcel 

(28.06.1922, Barlad) 

Sculptor. A absolvit Scoala de Belle Arte 
din Bucuresti ca elev al lui Cornel Medrea. 
A restaurat monumente la Iasi si la Barlad. 
A avut expozitii in orasele romanesti, dar si 
la Budapesta, Odensee, Roma, San Marino, 
Napoli, Aradjelovac, Belgrad, Montpellier, 
Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, 
Washington, Sevilla, Miami, unde au 
ramas expuse lucrari ale sale de sculptura 
monumentala. Profesor invitat la San 
Marino. Lucrari: Aurora si amurg - figuri in 
marmura, Teatrul National din Bucuresti; 
Timpul si clio - marmura monumentala, 
Iugoslavia; Neutralitate - statuie in marmura, 
San Marino; Selene - marmura, colectie 
de stat, Romania; Antineea - marmura 
monumentala, colectie particular;!, Canada; 
Meditatie - marmura, colectie de stat, 
Romania; Salomea - figura monumentala in 
marmura, Belgrad, Iugoslavia; Dalila - figura 
monumentala in marmura, Paris, Franta; 
Pieta - figura monumentala in marmura, 
Romania; Victorie - figura monumentala in 
bronz, Iasi; In memorarum - marmura monu- 
mentala, colectie de stat, Romania; Mater- 
nitate - marmura monumentala, colectie de 
stat, Romania; Armonie - marmura, colectie 




Aurelian Gulea 



particular;!, Viena, Austria; Extaz - marmura 
monumentala, colectie particular;!, Bucu- 
resti; Eminescu - bust, bronz monumental, 
Focsani; Nostalgie - bronz, colectie parti- 
cular;!, Romania; Ciocdrlia - bronz, colectie 
particular;!, New York, SUA; Clio - marmura 
monumentala, Copenhaga, Danemarca; 
Ciocdrlia - bronz, Fundatia John F. Kennedy, 
Washington, SUA; Luchian - piatra monu- 
mentala, Botosani; Eminescu - bust monu- 
mental, Cernauti; Aurora - Nud monumen- 
tal, marmura, New York, SUA; Tors - bronz 
monumental, Presedentia Republicii 
Ungaria; Concordie - marmura, Miami, SUA; 
Luchian - statuie bronz, Muzeul din Craiova; 
Clio - marmura monumentala, colectie par- 
ticulara, New York, SUA. A fost distins cu 
Diploma Bene Merenti (1975), Palme d'Or 
(1975), Medalia de Aur si placheta de onoare 
a Republicii San Marino (1981), premiul I 
la concursul Nissida d'Oro (1983), Steaua 
Romaniei in grad de Cavaler, 2002. 

Gulea, Aurelian 

(28.05.1946, Baraboi, Republica Moldova) 
Chimist. Aroman la origine. A absolvit Facul- 
tatea de Chimie la Universitatea de Stat din 
Chisinau. Specializare in rezonanta magnetica 
nucleara si spectroscopic la Institutul Radiu- 
mului al Comitetului de Stat al Energiei Ato- 
mice a URSS din Leningrad, la Institutul de 
Chimie Generala si Anorganica al Academiei 
de Stiinte a URSS din Moscova, la Universi- 
tatea din Lille si Paris Sud, Franta, Freiburg, 
Germania, si Universitatea Laval, Quebec, 
Canada. Profesor la Facultatea de Chimie a 
Universitatii de Stat din Moldova. Conduce 
Grupul Rezonanta Magnetica Nucleara de pe 
langa Institutul de Chimie al ASM. Membru 
al juriului International EUREKA (Bruxelles 
si Geneva). Profesor invitat la universitatile 
din Iasi, Cluj, Alger, Lausanne, Seul, Mos- 
cova, Casablanca, Manila, Budapesta, Sofia, 
Bucuresti s.a. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 359 



& 



31.10.2011 17:23:15 



Gulian 




360 



Gulian, Constantin I. 

nume la na§tere Constantin Henri lonescu 

(22.04.1914, Bucure§ti - 21.08.2011, Bucure§ti) 
Filosof. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. Director al Institutului de Filoso- 
fie, profesor la Facultatea de Filosofie. Profe- 
sor invitat la universitatile din Paris, Bruxelles, 
Heidelberg, Moscova, St. Petersburg, Varso- 
via. Lucrari: Introducere in sociologies culturii, 
1947; Goethe si problemelefilosofiei, 1957;Metodd 
si sistem la Hegel, 1957; Omul infolcbrul african, 
1967; Antropobgie filosoficd, 1972; Structura si 
sensul culturii, 1980; Axiologie si istorie, 1991; 
Nietzsche (vol. 1, 1994). Membru titular al 
Academiei Romane (1955) si presedinte al 
Sectiei de stiinte filosonce, psihologice si 
juridice (1966-1992). 

Guran, Marius 

(7.11.1936, Barca, jud. Dolj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electronica 
si Telecomunicatii la Politehnica din Bucu- 
resti. Specializare la Centrul de Calcul al 
Academiei URSS si Facultatea de Automa- 
tica si Calculatoare din Leningrad. Bursier 
Fulbright la University of California, Berke- 
ley Massachusetts Institute of Technology, 
Cambridge, Franta (INRIA), City University 
London, Cranneld Institute of Technology, 
UMIST, UWIST Lausanne, Elvetia. Cerceta- 
tor la Institutul de Informatica, apoi profesor 
la Automatica si la Facultatea de Ingineria 
si Managementul Sistemelor Tehnologice. 
Director general al Centrului de cercetare 
si consultant;! pentru pregatirea privind 
managementul si ingineria intreprinderilor 
industriale virtuale. A inceput in 1971 pri- 
mele studii privind retelele de calculatoare. 
A demarat introducerea transmisiilor de date 
si a Internetului. In 1975 au fost fabricate 
primele modemuri romanesti (IPA) si s-a 
facut testarea liniilor de telecomunicatii din 
Romania pentru transmisia de date (ICI si 
MTTC), iar in 1 979, la ICI, s-a realizat o retea 
locala (LAN) pentru interconectarea calcula- 
toarelor in retele pe zone restranse, actiune 
finalizata prin proiectul CAMELEON, in 
cadrul caruia au fost realizate componentele 
hardware si software necesare interconectarii 
locale a micro si minicalculatoarelor, reteaua 
fiind omologata cu succes. In 1984, ICI (in 
colaborare cu MTTC) constituie reteaua 
RENAD-RENOC cu 3 noduri, retea care 
va cuprinde in 1989 un numar de 18 noduri 
operationale. Realizarea primei retele natio- 
nale de calculatoare electronice, prin proiec- 
tul RENAC/RENOD, denumit UNIREA in 
etapa finala, a fost un succes pentru care i 
s-a acordat Premiul Traian Vuia al Academiei 
Romane in 1985. A fost un proiect urias, care 
a reusit sa interconecteze trei noduri, folosind 



comutatia de pachete de date, la calculatoare 
medii-mari (main-frame), microcalculatoare 
si minicalculatoare. Experimentul UNIREA 
a reusit sa interconecteze prin transmisii de 
date, prin comutatie de pachete, principalele 
provincii istorice ale Romaniei, tara noastra 
fiind prima dintre fostele tari CAER care a 
reusit un asemenea proiect. A contribuit la 
formarea a zeci de specialisti care, ulterior, 
au avut un rol deosebit in constituirea noi- 
lor retele de calculatoare RNC, RoEduNet, 
LogicNet s.a. din tara noastra. Dupa 1989 a 
obtinut domeniul internet.ro pentru Roma- 
nia. Lucrari: Sisteme time- sharing, curs, 1969; 
Asupra unei solutii privind realizarea unei retele 
de calculatoare la nivel national, 1975; Aspecte 
ale realizarii unei retele nationale de calcula- 
toare ca suport tehnic pentru sistemul informatic 
national. Studii si cercetdri de calcul economic si 
ciberneticd economicd, 1982; Strategia nationald 
pentru trecerea la noua economie si implementarea 
societdtii informationale, 2001; Transmisia de 
date, teleprelucrarea si retelele de calculatoare in 
Romania. Comunicare la Simpozionul cu acelasi 
nume, publicatd in volumul rr Telecomunicatiile 
in Romania" 2003. Consilier al presedintelui 
Romaniei (2000-2004). Membru si vicepre- 
sedinte al Asociatiei Romane pentru Indus- 
tria Electronica si Software, Senior Member 
IEEE, membru al Asociatiei Romane de 
mecatronica, al Academiei Oamenilor de Sti- 
inta. Distins cu Ordinul Serviciu Credincios 
in grad de Cavaler. 

Gusti, Dimitrie 

(13.02.1880, la§i - 30.10.1955, Bucure§ti) 
Filosof, sociolog si estetician. Ministru al 
Invatamantului intre 1932 si 1933, profesor 
la universitatile din Iasi si Bucuresti. Este 
fondatorul scolii sociologice (monografice) 
de la Bucuresti. A initiat si indrumat acti- 
unea de cercetare monografica a satelor 
din Romania (1925-1948). A obtinut legi- 
ferarea serviciului social (1939), prin care 
se institutionaliza, pentru prima oara in 
lume, cercetarea sociologies, imbinata cu 
actiunea sociala practica si cu pedagogia 
sociala. A fondat si condus Asociatia pentru 
Stiinta si Reforma Sociala (1919-1921), 
Institutul Social Roman (1921-1939, 
1944-1948), Institutul de Stiinte Sociale al 
Romaniei (1939-1944), Consiliul National 
de Cercetari Stiintince (1947-1948). A creat, 
impreuna cu Victor Ion Popa, H.H. Stahl si 
G. Focsa, Muzeul Satului (1936), al XV-lea 
din lume. In domeniul literar-stiintific a 
innintat si a condus revistele Arhiva pen- 
tru stiinta si reforma sociala (1919-1943) si 
Sociologie romdneascd (1936-1944). Lucrari: 
Egoismus und Altruismus, 1904; Die soziolo- 
gischen Betrehungen in der neuen Ethik, 1908; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 360 



& 



31.10.2011 17:23:15 



Gyula 




§tefan Gu§a 



Radu Gyr 



Cosmologia elend, 1929; Sociologia militans 
(volumul I, 1935; volumele I si II, 1946); 
Cuno aster e si actiune in serviciul natiunii (2 vol.), 
1939; Problema sociologiei, 1940; La science de 
la realite sociale, 1941; Enciclopedia Romdniei. 
Vol. I-V r 1938-1943. Dupa 1945 n-a mai 
lucrat, majoritatea membrilor echipei de 
lucru a Enciclopediei fiind arestati. Membru al 
Academiei Romane din 1919, presedinte al 
Academiei Romane (1944-1946). 

Gusa, §tefan 

(17.04.1940, Coste§ti, jud. Buzau - 
1994, Bucure§ti) 

General-maior. A absolvit Scoala Militara de 
Ofiteri de Tancuri si Auto si Facultatea Mili- 
tara Tehnica la Academia Militara. In 1986 
a fost promovat in functia de prim-adjunct 
al ministrului Apararii Nationale si sef al 
Marelui Stat Major, perioada in care au fost 
elaborate noi regulamente privind desfasu- 
rarea actiunilor de lupta la diferite esaloane, 
instructiuni si dispozitii specifice epocii si 
situatiei geopolitice a Romaniei. Dupa 1989 
comandant al Armatei II. 

Gusuleac, Mihail 

(12.10.1887, Lucovita, azi Tn Ucraina - 
11.09.1960, Bucure§ti) 

Botanist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Cernauti si s-a specializat in biologie marina 
la Trieste, Viena, Praga si Halle. Profesor la 
Praga, Suceava si Cernauti. Din 1939 profe- 
sor la Universitatea din Bucuresti. Contributii 
in domeniul clasificarii plantelor si al fitoge- 
niei. Lucrari: Consideratiuni geobotanice asupra 
pinului silvestru din Bucovina, 1934; Familia 
Boraginaceae, 1934; Floare sifruct, o comparatie a 
metodelor de cercetare morfologica, 1 939. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1937), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Gutu-Romalo, Valeria 

(25.10.1928, Chi§inau) 

Lingvista. Autoare a unor studii importante 
de lingvistica. Eleva a lui Iorgu Iordan. 
Cercetator la Institutul de Lingvistica al 



Academiei si profesor la Facultatea de Litere 
a Universitatii din Bucuresti. Lucrari: Un 

procedeu distributional de delimitare a paradigme- 
lor, 1 964; Morfologie structural a limbii romane, 
1968; Corectitudine si greseald in limba romdnd 
de azi, 1972; Sintaxa limbii romane. Probleme 
si interpretdri, 1973. Membru de onoare al 
Academiei Romane (2006). 

Gyr, Radu, nume la na§tere 
Radu-Coco Demetrescu 

(2.03.1905, Campulung - 29.04.1975, Bucure§ti) 
Poet. A absolvit Literele si Filosofia la Bucu- 
resti. Conferentiar la Institutul de Literatura. 
Participant la miscarea legionara, a facut 
inchisoare (1944-1963). Poezia sa evolueaza 
de la postsimbolism la un lirism debordant, 
cu multe conventii folclorice: Linisti de schi- 
turi, 1924, debut; Cdciulitd rosie, 1926, Pre- 
miul Societatii Scriitorilor Romani; Flange 
Strdmbd Lemne, 1927; Cerbul de lumind, 1928, 
Premiul Academiei; Stele pentru leagdn, 1936; 
Corabia cu tufdnici, 1939, Premiul Societatii 
Scriitorilor Romani; Poeme de rdzboi, 1943; 
Balade, 1 944. Un volum selectiv, Poezii, vol. I, 
a aparutin 1992. 

Gyula Halasz Brassai 

nume la na§tere Gyula Halasz 

(18.09.1899, Bra§ov - 8.07.1984, Nisa) 
Fotograf. Maghiar ca etnie. Brassai inseamna 
Brasoveanul in maghiara. A studiat Belle Arte 
la Budapesta. S-a specializat in Germania si 
la Paris, unde a ramas. A avut o mare expo- 
zitie de fotografie, 1930-1937 (arta fotogra- 
fierii era inca la inceputuri), la Muzeul de 
Arta Moderna din Paris. A fotografiat foarte 
mult si in Spania, in timpul razboiului civil. 
O colectie din fotografiile sale, cu titlul Paris 
de Nuit, a aparut in 1933, alta, Cu aparatul 
prin Paris, a fost publicata in 1950. Prieten 
cu Pablo Picasso, comunist, a scris Convorbiri 
cu Picasso, 1 954. Prieten cu fotograful francez 
Eli Lothar, fiu natural al lui Tudor Arghezi. El 
este fotograful dupa imaginile caruia s-a for- 
mat parerea lumii veacului XX despre Paris. 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 361 



^ 



31.10.2011 17:23:15 



H 




Haas, Conrad 

(1509, Dornbach, Austria - 1576, Sibiu) 
Inventator. A functionat ca pirotehnician si 
guard de artilerie la garnizoana din Sibiu. 
Manuscrisul sau, datat 1529-1555, infati- 
seaza schitele unei nave cosmice dotata cu 
17 rachete, avand trei trepte de aprindere. 
Folosea combustibili solizi (pulberi) si 
lichizi (alcool). Combustibilii lichizi i-au 
fost sugerati de cercetarile lui loan Roma- 
nul, pirotehnician, contemporan cu el, din 
Alba Iulia. 

Hadarca, Ion 

(17.08.1949, Sangereii Vechi, 
Republica Moldova) 

Scriitor, om politic. A absolvit Institutul 
Pedagogic de Stat Ion Creanga (azi Univer- 
sitatea Pedagogica de Stat). A fost redactor, 
apoi sef de redactie la Editura Literatura 
Artistica. In 1982-1985 a condus cenaclul 
literar Luceafarul de pe langa ziarul Tineri- 
mea Moldovei. A fost secretar al comitetului 
de conducere al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova. Presedinte fondator al Frontului 
Popular din Moldova. A condus prima 
Mare Adunare Nationala la Chisinau, 
27 august 1989. Deputat in Congresul 
Deputatilor din URSS (1989-1991), depu- 
tat (1990-1998) in Parlamentul Republicii 
Moldova, din 1990 pana in 1993 detinand 
functia de prim-vicepresedinte al forului 
legislativ. Lucrari: Zilele (1977), Lut ars 
(1984), Darul vorbirii (1985), Ambasadorul 
Atlantidei (Iasi, 1996), Doud imperii (1998), 
A ft in timp (Timisoara, 1999), Dezinfectia de 
frontierd (Iasi, 2001), Gheara de fum (2007), 
Pianul din abator (2008) s.a. A tradus din 
Puskin, Lermontov, Federico Mayor, Ivan 
Draci s.a. Distins cu Premiul Boris Gla- 
van al tineretului din Republica Moldova 
(1979), premiul revistei Flacdra (Bucuresti, 
1992), Premiul Mihai Eminescu al Consi- 
liului Judetean Suceava (1998), premii ale 
Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998, 
2002, 2007), Premiul Academiei Romane 



(2009). Are si carti pentru copii, incununate 
cu Premiul H.Ch. Andersen (2009). 

Hagi, Gheorghe 

(5.02.1965, Sacele, Constanta) 
Fotbalist. Si-a inceput cariera la Farul Con- 
stanta (1978-1983), apoi a jucat la Sportul 
Studentesc in Bucuresti (1983-1986). A fost 
transferat la Steaua (1987-1990). Cariera 
internationala: Real Madrid (1990-1992), 
Brescia (1992-1994), FC. Barcelona (1994- 
1996), Galatasaray (1996-2001). Din 2001 
a devenit antrenor al Nationalei Romaniei, 
apoi al Galatasaray, Turcia. Realizari ca 
jucator: la Steaua - Supercupa Europei, 
1987 (1-0 cu Dinamo Kiev, gol inscris de 
Hagi): 3 titluri de campion: 1987, 1988, 
1989; Cupa Romaniei, 1987, 1988, 1989; la 
Real Madrid - Supercupa Spaniei, 1990; la 
FC Barcelona - Supercupa Spaniei, 1994; la 
Galatasaray - Cupa UEFA, 2000; Supercupa 
Europei, 2000; campionatul Turciei, 1997, 

1998, 1999, 2000; doua cupe ale Turciei: 

1999, 2000; ca antrenor la Galatasaray - 
Cupa Turciei, 2005. 

Haidarli, Ion 

(3.05.1937, Rosita, Basarabia) 
Medic. Turc ca etnie. A absolvit Universita- 
tea de Stat de Medicina din Chisinau. A fost 
patomorfolog la Institutul de Tuberculoza 
din Chisinau, sef adjunct al Clinicii de 
Ftiziologie si Pneumologie a Institutului de 
Cercetari in Medicina Preventiva, secretar 
stiintific la Institutul de Ftiziopneumologie 
Chiril Draganiuc. Contributii la evaluarea 
reactiilor tisulare si remodelarilor interstitiu- 
lui pulmonar in diferite faze ale inflamatiei 
tuberculoase, la caracteristicile morfologice 
ale procesului de resorbtie si cicatrizare a 
leziunilor tuberculoase, depistarea si identi- 
ficarea fibrozelor in tuberculoza pulmonara 
prin metode morfohistochimice (metodo- 
logie implementata in Rusia si alte tari din 
spatiul exsovietic). Distins cu insigna Emi- 
nent al Ocrotirii Sanatatii, Ordinul Gloria 
Muncii si Ordinul Drapelul Rosu de Munca. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 362 



^ 



31.10.2011 17:23:16 



Halanay 




Gheorghe Hagi 



Mendel Haimovici 



Haiduc, lonel 

(9.05.1937, Cluj) 

Chitnist. A absolvit Facultatea de Chimie 
a Universitatii din Cluj in 1959. In 1964 a 
obtinut titlul de doctor in chimie la Institutul 
M.V Lomonosov din Moscova sub con- 
ducerea academicianului K.A. Andrianov. 
Profesor la Universitatea Babes-Bolyai din 
Cluj-Napoca. Isi completeaza formarea ca 
cercetator in SUA intre 1966 si 1972, pe 
durata a 3 stagii postdoctorale,jcu profesorii 
Henry Gilman si Bruce King. Intre 1990 si 
1993 a fost rector al Universitatii Babes- 
Bolyai din Cluj-Napoca si vicepresedinte al 
Consiliului National al Rectorilor. Contri- 
butii la diverse capitole ale chimiei anorga- 
nice, coordinative si organometalice. Este 
membru in comitetul stiintinc a 9 reviste din 
tara si strainatate, membru IUPAC, membru 
al International Council of Main Group 
Chemists si Alliance of the Universities for 
Democracy, a fost invitat ca visiting professor 
in SUA, Brazilia, Spania, Germania, Mexic 
si Singapore. Lucrari: Introducere in chimia 
cicluribr anorganice 1960; Chimia compusilor 
metalorganici 1974; Organometallics in Cancer 
Chemotherapy, Florida, 1990, cu Cristian 
Silvestru; Supramolecular Organometallic Che- 
mistry Wiley-VCH, New York, 1999, cu Frank 
T. Edelmann. Premii: Humboldt Forschung- 
saufenthalt (1997), Gauss Professorship, 
Gottingen Academy (1998-1999), Premiul 
Pro Collaboratione, Hungarian Academy of 
Sciences, Filiala Debrecen (1999), Diploma 
de Onoare, Prezidiul Academiei de Stiinte 
a Moldovei (1999), Membru de onoare al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (2002), 
membru al Academia Europaea (London, 
2002), Doctor Honoris Causa la Universi- 
tatea Tehnica Gheorghe Asachi, Iasi (2002) 
si Universitatea Politehnica din Timisoara 
(2004), Premiul Societatii Romane de Chimie 
(2004), Premiul Nenitescu-Criegee acordat 
de Societatea Germana de Chimie si Aca- 
demia Romana (2005), membru de onoare 
al Academiei de Stiinte din Ungaria (2007). 



A fost de asemenea distins de presedintele 
Romaniei cu Ordinul Steaua Romaniei in 
grad de Mare Ofiter (2000) si in grad de 
Mare Cruce (2006) si cu Ordinul de Onoare 
oferit de presedintele Republicii Moldova 
(2006). Academician, din 2006 presedinte al 
Academiei Romane. 

Haimovici, Mendel 

(30.11.1906, la§i - 30.03.1973, la§i) 
Matematician si mecanician. A absolvit 
Facultatea de Stiinte, Sectia matematica, la 
Universitatea din Iasi. S-a specializat in Italia 
cu T. Levi-Civita. Profesor de mecanica la 
Universitatea din Iasi. A organizat Institutul 
de Matematica al Academiei din Iasi, al carui 
prim director al fost (1950-1973). Contri- 
bute in domeniul geometriei, al ecuatiilor 
diferentiale cu derivate partiale si al teoriei 
integrarii sistemelor Pfaff. Membru titular al 
Academiei Romane (1963). 

Halanay, Aristide 

(7.06.1924, Ramnicu Sarat - 
6.12.1997, Bucure§ti) 

Matematician. A studiat matematica la 
Universitatea din Bucuresti si s-a spe- 
cializat la Universitatea din Moscova cu 
profesorul W Nemitki. Membru in echipa 
de conducere a Journal of Differential Equa- 
tions fondat de J. P. La Salle. Contributii la 
teoria stabilitatii, a sistemelor (stabilitate, 
control, stochastice, perturbatii), a modelat 
diverse tipuri de procese fizice (mecanica 
cereasca, economia matematica, biostiinte). 
A sustinut saptamanal, la Universitatea 
din Bucuresti, seminarul stiintinc de teoria 
ecuatiilor diferentiale care functioneaza fara 
intrerupere din 1953, iar astazi ii poarta 
numele. Cea mai importanta lucrare a sa 
este Differential Equations Stability Osscilations. 
Time Lays, publicata in romaneste in 1963, 
aparuta in engleza in Marea Britanie in 1966 
si in japoneza in 1969. Profesor Emerit 
al Universitatii din Bucuresti. Membru al 
Societatii Romane de Matematica. Distins 
cu Steaua Republicii Populare Romane. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 363 



& 



31.10.2011 17:23:16 



Halici 




364 



Halici, Mihail 

(19.10.1643, Caransebe? - 1712, ?) 
Carturar. Halici al fost un cnezat medieval 
pe teritoriul Ucrainei, care a dat mai tarziu 
numele Galitiei (origine celtica: triburi 
galice). A absolvit Colegiul Reformat, ince- 
put la Sibiu si terminat la Aiud. A fost rector 
la Colegiul Reformat din Orastie, a calatorit 
prin Europa, nu se stie exact in ce tara a 
murit. I se atribuie Dictionarium valchico-lati- 
num (Dictionarul valaho-latin) , cunoscut si ca 
Anonymus Caransebiensis (dateaza de dinainte 
de 1700). I-a dedicat o oda in romaneste 
prietenului sau Francisc Papai, publicata de 
Moses Gaster in Chrestomatie romana, 1891. 

Halippa, Pan(telimon) 

(1.08.1883, Cubolta, Basarabia - 
30.04.1979, Bucure§ti) 

Publicist si om politic. A fost unul dintre cei 
mai important! militant! pentru afirmarea 
spiritului romanesc in Basarabia si pentru 
unirea acestei provincii cu Romania. A fost 
presedintele Sfatului Tarii care a votat Uni- 
rea la 1918. A urmat cursurile Scolii Spiri- 
tuale din Edinet si ale Seminarului Teologic 
din Chisinau. Dupa ce a absolvit seminarul 
in 1904, s-a inscris la Facultatea de Fizica si 
Matematica a Universitatii din Dorpat (azi 
Tartu, Estonia). Un an mai tarziu a izbucnit 
revolutia si s-a vazut nevoit sa abandoneze 
studiile. Revenit la Chisinau, s-a apropiat 
de tinerii intelectuali romani, colaborand la 
revista Basarabia, prima publicatie romana a 
epocii, in paginile careia a tiparit imnul revo- 
lutionar „Desteapta-te, romane", fapt pentru 
care a fost urmarit de autoritatile tariste. S-a 
refugiat la Iasi si s-a inscris la Facultatea 
de Litere si Filosofie, ale carei cursuri le-a 
urmat intre 1908 si 1912. In aceasta peri- 
oada a colaborat la revista Viata romaneasca, 
unde a publicat Scrisorile din Basarabia. In 
1908 a tiparit la Chisinau, cu caractere 
chirilice, Pilde si novele, prima carte literara 
din Basarabia, iar in 1912 lucrarea Basarabia, 
schita geograficd. Revenit la Chisinau in 1913, 
publica, impreuna cu Nicolae Alexandri si 
cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul Cuvant 
moldovenesc, al carui director a fost. In 1917 
a inflintat Partidul National Moldovenesc. 
A luat parte la adunarile de la Cernauti si 
de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea 
Bucovinei si, respectiv, a Transilvaniei cu 
Romania. Dupa 1918 a detinut mai multe 
functii: ministru, secretar de stat pentru 
Basarabia (1919-1920), ministru al Lucra- 
rilor Publice (1927), ministru al Lucrarilor 
Publice si Comunicatiilor (1930), ministru 
ad-interim la Ministerul Muncii, Sanatatii 



si Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar 
de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), sena- 
tor si deputat in Parlament (1918-1934), 
urmarind neincetat propasirea culturala a 
Basarabiei. Este intemeietorul Universitatii 
Populare din Chisinau (1917), al Conserva- 
torului Moldovenesc, Societatii Scriitorilor 
si Publicistilor Basarabeni, Societatii de 
Editura si Librarie Luceafarul din Chisinau 
(1940). In 1932 a editat si a condus revista 
Viata Basarabiei si ziarul cotidian omonim. In 
1950 a fost arestat si inchis, fara a fl judecat, 
la Sighetul Marmatiei, dupa doi ani fiind 
predat NKVD-ului, dus la Chisinau, judecat 
si condamnat la 25 de ani de munca silnica 
in Siberia. A fost mutat apoi la inchisoarea 
de la Aiud. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1918). Exclus in 1948, este 
repus in drepturi inl990. 

Hamangiu, Constantin 

(31.12.1869, Barlad - 8.01.1932, Bucure§ti) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Bucuresti si a 
fost judecator si procuror in diverse orase 
ale tarii. Ulterior consilier la Inalta Curte de 
Casatie. Ministru al Justitiei (1931-1932). 
A editat Codul general al Romdniei, 30 vol., 
cuprinzand legislatia romaneasca a secolului 
al XlX-lea si primele decenii din secolul XX. 
Lucrari: Codul civil romdn conform textului 
oftcial, 1897; Codul de procedura civild conform 
textului oficial r 1898; Arta si literatura din punct 
de vedere juridic. Teoria proprietatii intelectuale, 
1906. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1930). 

Handra-Luca, Viorel 

(11.09.1940, Ciuleni, jud. Cluj - 2000, Cluj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Meca- 
nica la Institutul Politehnic din Cluj. S-a 
specializat la Aachen, Padova, Miinchen, 
Londra, Zaragoza. Profesor la Universitatea 
Tehnica din Cluj. Contributii in domeniul 
analizei si sintezei mecanismelor articulate 
si avand culisare reglabila, al analizei geo- 
metrico-cinematice a robotilor industriali. 
Lucrari: Organe de masini si mecanisme, 1975; 
Introducere in teoria mecanismelor, 2 vol., in 
colaborare, 1982-1983; Functiile de transmi- 
tere in studiul mecanismelor, 1983; Cercetdri pri- 
vind sistemele mecatronice cu aplicatii in robotica 
medicaid si industrial, 1996. 

Hane§, Petre V. 

(5.11.1879, Calara§i - 17.04.1966, Bucure§ti) 
Istoric literar. A absolvit Literele la Bucu- 
resti. A fost profesor la liceele Matei Basarab 
si Mihai Viteazul din Bucuresti. A intemeiat 
societatea Prietenii istoriei literare (1926). 
A scris studii de literatura romana cu o 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 364 



& 



31.10.2011 17:23:16 



Ha ret 



informatie foarte exacta: Dezvoltarea limbii 
romane in prima jumdtate a sec. alXIX-lea, 1 904; 
Studii de literatura romdnd, 1910; Studii si cer- 
cetdri, 1927; Scriitori basarabeni (1850-1940), 
1942. A scris Istoria literaturii romanesti, 1924, 
cu o editie in franceza, 1 934. 

Hanganu, Dan S. 

(27.01.1939, la§i) 

Arhitect. A absolvit Institutul de Arhitectura 
din Bucuresti (1961). In 1970 a emigrat in 
Canada, la Montreal. Profesor la Universi- 
tatea McGill (din 1976) si la Universite de 
Montreal, Scoala de Arhitectura (din 1992). 
A fost invitat sa conferentieze la numeroase 
universitati din Canada (Toronto, Carleton 
University din Ottawa, Universite Laval 
din Quebec) si din Statele Unite (Harvard 
University, Scoala de Arhitectura Pratt, 
Columbia University din New York), la Paris, 
Buenos Aires, Lima, Ciudad de Mexico, Bei- 
jing. Are propria firma de arhitectura Dan S. 
Hanganu Architects, la Montreal. A realizat 
proiecte de arhitectura pentru ansambluri 
de locuinte de anvergura, complexuri 
comerciale si hoteliere, biserici, muzee, 
statiuni turistice: Muzeul Pointe-a-Calliere, 
complexul Chaussegros-de-Lery, St-Benoit 
Abbey, Facultatea de Design UQAM din 
Montreal, Theatre du Nouveau Monde, 
Ecole des Hautes Etudes Commerciales, 
Cirque du Soleil, Biblioteca Facultatii de 
Drept, McGill University, Arhivele Natio- 
nale din Montreal. A facut parte din juriile 
unor concursuri de arhitectura din Canada, 
SUA, Romania, America de Sud. Membru al 
Ordinului Arhitectilor din Quebec si al Aso- 
ciatiei Arhitectilor din Ontario; membru al 
Academiei de Arte a Canadei. A primit peste 
40 de premii pentru proiecte si lucrari de 
arhitectura: Distinctie de excelenta (1981); 
premiul I acordat de Ecole des Hautes 
Etudes Commerciales si Premiul pentru 
design arhitectural al provinciei Quebec 
(1986); premiul Domus acordat de APCHQ 
(1989); Mentiune de excelenta (1984, 1987, 
1995); Premiul de excelenta (1991), Premiul 
Quebecului (1992); Marele Premiu de 
excelenta in arhitectura (1993); Medalia de 
excelenta acordata de guvernatorul general 
al Canadei (1994). Doctor Honoris Causa al 
Universitatii de Arhitectura din Bucuresti. 

Han, Oscar 

(1891, Bucure§ti - 1976, Bucure§ti) 
Sculptor. A absolvit Academia de Belle Arte 
din Bucuresti si a lucrat apoi in atelierul lui 
Dimitrie Paciurea. A fost membru al Grupu- 
lui celor Patru, alaturi de N. Tonitza, Stefan 
Dimitrescu, Francisc Sirato. A participat la 




Pan Halippa 



Dan S. Hanganu 



saloanele oficiale din Bucuresti, Venetia, 
Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona. 
Lucrari: Dante, lorga, Pdrvan, Eschil, Sofocle, 
Eminescu, Tonitza, Anghel Saligny, Mircea 
eel Batrdn, Mihail Kogdlniceanu, Constantin 
Brdncoveanu, presarate in toata tara. Maestru 
E merit al Artei. 

Haret, Spiru 

(15.02.1851, la§i - 17.12.1912, Bucure§ti) 
Matematician, pedagog, reformator al inva- 
tamantului romanesc. In septembrie 1862 a 
intrat la liceul Sf. Sava din Bucuresti, unde a 
petrecut cinci ani din sapte ca intern. A pre- 
dat la Universitatea din Bucuresti, la Facul- 
tatea de Stiinte, Sectia flzico-matematici, 
mecanica rationala, din 1878 pana in 1910. 
Specializare la Paris in fizica si matematica. 
La Scoala de Poduri si Sosele a fost numit 
profesor de trigonometrie, geometrie anali- 
tica, geometrie elementara plana si in spatiu 
si geometrie descriptiva, pana in 1885. 
A predat, de asemenea, mecanica rationala 
la Scoala de Ofiteri de Artilerie si Geniu, 
din 1881 (data infiintarii sectiei de artilerie 
si geniu) pana in 1890. Profeseaza pana in 
1910, cand se pensioneaza, ba chiar si dupa 
aceea, pana la moarte, tinand prelegeri de 
popularizare la Universitatea Populara. 
A fost primul director al revistei Albina, cu 
profil enciclopedic ilustrat, revista de popu- 
larizare a culturii si a stiintei. Au colaborat: 
Gh. Titeica, Victor Babes, A.D. Xenopol, 
Nicolae lorga, G. Dem. Teodorescu, Petre 
Dulfu, Sofia Nadejde, M. Sadoveanu, Cezar 
Petrescu, Ion Agarbiceanu s.a. Ca ministru 
al Invatamantului (1897-1899; 1901-1904; 
1907-1910) in guvernul lui D. A. Sturdza 
a reorganizat scolile normale, a introdus 
in cadrul lor lucrarile practice, agricole, a 
lansat un program pe baza caruia au aparut 
diferite alte publicatii, dintre care mentio- 
nam Sdmandtorul, Convorbiri didaetice, Noua 
revista pedagogica. A creat scoli de adulti (in 
1906) raspandite pe tot cuprinsul tarii, a 
creat cantinele scolare pentru copiii lipsiti 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 365 



& 



31.10.2011 17:23:16 



Harin 




366 



3 



Lt*J 




Spiru Haret 



de mijloace. A introdus „numerus clausus" 
pentru minoritatile etnice si pentru femei, 
adica inter dictia de a accede la invataman- 
tul superior altfel decat proportional cu 
numarul total al membrilor etniei, iar in 
cazul femeilor, interzicerea unor meserii. 
Lucrari: Raport asupra stdrii scolilor, 1885; 
in 1910 publica Mecanica sociala, la Paris si 
Bucuresti, utilizand pentru prima oara mate- 
matica (statistica) in explicarea si intelegerea 
fenomenelor sociale. Membru al Academiei 
Romane (1892) si vicepresedinte al ei (1904- 
1907). Un crater al Lunii poarta numele sau. 

Harin, Nicolae 

(26.03.1931, Dimitrov, reg. Donetk, Rusia - 
18.04.2002, Chi§inau) 

Regizor de film. Rus ca etnie. A absolvit 
Institutul de Cinematografie, sectiile econo- 
mie si operatori imagine la Moscova. A fost 
administratorul Studioului A. Dovjenko din 
Kiev, apoi economist si operator de imagine 
la Moldova Film. A facut regie de film docu- 
mentar: Am ajuns cu bine 1964; Celor vii din 
parted mortilor (imagine), 1965; Vino sambatd, 
1965; Meridianele verii, 1966; Atentie, copiil, 
1968; Noi barbatii, 1969; Terra incognita, 
1970; Chisinau, 1971; Alcoolul - dusmanul 
creierului, 1971; Duetul (regie, imagine) 
1972; Mascarada s-a terminat, 1972; Cdntecul 
prieteniei, 1972; Floricica, 1973; O zi in satul 
Ternovka (regie), 1975; Umbre din trecut (regie, 
imagine), 1976; In vino Veritas, 1979; Rugina 
sufletului, 1981; Scar a far a balustradd, 1982; 
Bunicute, bunicute, 1986; Misteriosii apostoli ai 
credintei (regie), 1986; Cei pe care-i iubim sunt 
vii (regie, imagine), 1987; Nepasatorii, 1987; 
Stapdni si slugi, 1988; Auzi-mi glasul, 1989; 
Doamne, iata-ma! (scenariu, regie), 1990. 

Hasdeu (Hajdu), Alexandru 

(30.11.1811, Miciurinet, azi Tn Ucraina - 
9.11.1872, Cristine§ti, Hotin, azi Tn Ucraina) 
Scriitor. Tata al lui B.-R H. A studiat la 
Seminarul Teologic din Chisinau, apoi 
la Facultatea de Drept a Universitatii din 



Harkov. In 1830 sunt publicate primele 
sale scrieri filosofice - Despre calitatea Poe- 
ziei Divine si Despre scopul filosofiei in revista 
moscovita Vestnik Evropi. In 1840 rosteste un 
renumit discurs in fata absolventilor si per- 
sonalului pedagogic de la scoala judeteana 
din Hotin - Suvenire de cele trecute, idee de cele 
de fata si ardtare de cele viitoare ale Moldaviei, 
tradus imediat in romana de Constantin 
Stamati. In 1860, in Foita de istorie si litera- 
tura, apare lucrarea sa Notita asupra operei lui 
Cantemir Voievod. In 1866 este ales membru 
fondator al Societatii Filologice Romane. 
A adus o contributie importanta la unifi- 
carea principatelor romane, in special prin 
discursurile din 1837 si 1840. Discursul din 
1837, publicat in 18381a Brasov si in 1839 la 
Bucuresti, a fost piatra de temelie a unificarii 
principatelor la 24 ianuarie 1859. Prin scri- 
soarea „Epistola catre romani" (publicata la 
2 ianuarie 1859) defineste elementul-cheie 
al „mesianismului romanesc", denumit si 
„scoala basarabeana", prin care dovedeste 
participarea inteligenta (si de multe ori hota- 
ratoare, ca in 1918) a basarabenilor la actul 
de intregire a neamului romanesc. Membru 
fondator al Academiei Romane (1866) si 
membru de onoare (1870). 

Hasdeu, B(ogdan)-P(etriceicu) 

(26.02.1838, Cristine§tii Hotinului, 
azi Tn Ucraina - 25.08.1907, Campina) 
Scriitor, lingvist, folclorist, istorie. Fiu al lui 
Alexandru H. si tata al Iuliei H. Mama lui 
era poloneza dupa tata. A urmat Facultatea 
de Drept (fara diploma) la Harkov. Discipol 
al lui Giambattista Vico si Mihail Kogalni- 
ceanu. Adversar al lui Titu Maiorescu. Dupa 
o perioada ieseana, se muta la Bucuresti ca 
profesor la universitate. Unionist, antidinas- 
tic. A fondat si condus publicatii satirice: 
Aghiuta, Satyrul; istorice: Columna lui Traian, 
Arhiva istorica a Romdniei; literar-culturale: 
Revista noua. A scris versuri romantice de 
inspiratie sociala si fantastica: Poezie, 1873; 
Sarcasm si ideal, 1897; proza de notatie rea- 
lista: Duduca Mamuca, 1863; sau de evocare a 
trecutului: Ursita, 1876; drama: Razvan Vodd, 
1867 si comedie. Ca lingvist este considerat 
unul dintre primele spirite stiintifice care a 
folosit metoda comparativ-istorica: Principie 
de filologia comparativa ario-europeand, 1875, 
si a formulat argumentat teoria circula- 
tiei cuvintelor: Cuvente den batrani, 3 vol., 
1877-1881, Premiul Academiei. A proiectat 
un vast dictionar al literaturii romane, din 
care au aparut doar primele doua fascicule: 
Etymologicum Magnum Romaniae, 1886-1898, 
si a realizat prima ancheta dialectala (prin 
corespondenta) din Romania. A fost unul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 366 



^ 



31.10.2011 17:23:16 



Hategan 




Alexandru Hajdeu 



dintre fondatorii folcloristicii comparate la 
noi, studiind geneza tnotivelor. A publicat 
documente slavone, rusesti, sarbesti si 
polone privind istoria Tarilor Romane. Ca 
istoric a fost influentat de A. Comte, H. 
Buckle, Ch. Darwin, H. Spencer, A.R. Wal- 
lace. A calatorit in cautare de documente 
istorice in Serbia, Ungaria, Transilvania, 
Polonia, Anglia, Franta, Elvetia, Austria, Ger- 
mania s.a. Admirator al lui Nicolae Balcescu, 
a scris dupa modelul acestuia monografia 
loan Vodd eel Cumplit, 1865, si Istoria criticd 
a romdnilor, numai primele doua volume, 
1873, conceputa ca un raspuns la teoriile 
lui Rossler. Membru al Societatii Academice 
(1867), apoi vicepresedinte al Academiei in 
mai multe randuri. 

Hasdeu, lulia 

(2.11.1869, Bucure§ti - 29.09.1888, Bucure§ti) 
Poeta. Fiica a lui B.P. H. A absolvit la unspre- 
zece ani liceul Sf. Sava si a obtinut bacalau- 
reatul in Litere la Sorbona, inscriindu-se la 
Limbi Clasice la aceeasi universitate. A scris 
satire, meditatii, comedii si drame pline 
de sensibilitate, publicate postum: Opere 
postume, 3 vol., 1889-1890. Astazi exista o 
fundatie culturala care-i poarta numele. 

Haskil, Clara 

(7.01.1895, Bucure§ti - 7.12.1960, Bruxelles) 
Pianista. Evreica dupa etnie. Primele notiuni 
de pian le primeste de la mama ei. La varsta 
de 5 ani canta in fata reginei Elisabeta. La 
7 ani pleaca la Viena, unde ia lectii de pian 
cu Richard Robert. Face progrese rapide si 
in 1905 - in varsta de 10 ani - da primul 
ei recital public cu lucrari diferite din cre- 
atia marilor compozitori, pe care le executa 
fara partitura. In acelasi an se inscrie la 
Conservatorul din Paris, unde devine eleva 
renumitului pianist Alfred Cortot. Castiga 
mai multe concursuri de interpretare, dar, 
din nefericire, este silita sa-si intrerupa 
activitatea pentru mai multi ani, fiind imobi- 
lizata in ghips din cauza unei boli a coloanei 



vertebrale. Abia in 1921 este in masura sa 
reapara in public ca solista in recitaluri de 
pian sau concerte orchestrale, ori insotind 
muzicieni prestigiosi ca George Enescu, 
Pablo Casals, Eugene Ysaye, Dinu Lipatti. 
Reuseste in 1 942 sa se stabileasca in Elvetia. 
Este legata de Dinu Lipatti printr-o mare 
prietenie. Adevarata consacrare o cunoaste 
dupa al Doilea Razboi Mondial, cand con- 
certeaza sub bagheta unor dirijori vestiti, ca 
Leopold Stokowski sau Thomas Beecham. 

Hategan, Cornel 

(17.08.1940, Ohaba-Matnic, Cara§-Severin) 
Fizician. A absolvit Fizica (specialitatea 
nucleara) la Universitatea din Bucuresti. 
Cercetator la Institutul de Fizica Nucleara 
din Bucuresti. Contributii in domeniul cioc- 
nirilor atomice, spectroscopiei nucleare, al 
fenomenelor de polarizare in reactii nucle- 
are. Lucrari: Resolution of a System of Coupled 
Schroedinger Equations, 1969; Threshold of 
neutron Analogue Channel, 1975; Approach to 
Quasiresonant Processes, 1991. Membru cores- 
pondent (1992) al Academiei Romane. 

Hategan, Vasile 

(15.11.1915, Youngstown, Ohio, SUA - 
25.04.2003, Sakwood, SUA) 
Teolog. Familie originara din Alba lulia. 
A absolvit Academia Teologica Andreiana 
din Sibiu, Facultatea de Teologie si cea de 
Litere si Filosofie din Bucuresti. Specializare 
la Universitatile Southwest Exeter si Cam- 
bridge in Anglia (1939), apoi la Universita- 
tea din Youngstown - Ohio (1939-1940), 
dupa care a obtinut o diploma de master la 
Seminarul Union Theological din New York 
(1946-1948) si o diploma de master in arte 
la Universitatea Columbia din New York 
(1952-1955). Hirotonisit preot in 1941 la 
New York de catre arhiepiscopul Athenago- 
ras, viitorul patriarh ecumenic, pentru paro- 
hia ortodoxa romana Sf. Dumitru din New 
York (1941-1955); transferat apoi la parohia 
Sf. Maria din Cleveland (1955-1982), de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 367 



^ 



31.10.2011 17:23:16 



Hatieganu 




Vasile Hategan 



Emil Hatieganu 



luliu Hatieganu 



Arnold Hauser 




368 



unde s-a pensionat. Preot suplinitor in 
Canton - Ohio (1983-1984) si Westlake - 
Ohio (1985-1986). A fost membru in 
Consiliul eparhial al Episcopiei romanesti 
din America, director pentru problemele ei 
externe, coordonator al cursurilor de vara de 
la „Vatra Romaneasca", membru in diferite 
comisii ale Consiliului Ecumenic al Biserici- 
lor (1948-1974) si reprezentant al Episcopiei 
Romane din America la Adunarile Generale 
ale Consiliului Ecumenic din Amsterdam 
(1948), Evanston (1954) si Uppsala (1968), 
presedinte al Asociatiei Clerului Ortodox 
din Cleveland. Este autorul unei Istorii a 
romdnilor din America. 

Hatieganu, Emil 

(9.12.1878, Tritenii de Jos, Cluj - 13.05.1959) 
Jurist si om politic. Greco-catolic. Frate cu 
luliu H. A absolvit Dreptul la Facultatea din 
Cluj, unde a devenit profesor. Membru al 
Partidului National Roman, lider al unirii 
Transilvaniei cu Romania. Ministru al Mun- 
cii si Ocrotirilor Sociale in Cabinetul luliu 
Maniu, ministru de stat pentru Transilvania, 
a protestat la pierderea Ardealului de Nord 
(1940). Arestat in „afacerea Tamadau", 
1947, a facut inchisoare la Sighet pana in 
1955. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1945), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Hatieganu, luliu 

(14.04.1885, Darja, Cluj - 4.09.1959, Cluj) 
Medic internist. Frate cu Emil H. A absolvit 
gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, 
unde a fost coleg de clasa cu viitorul cardinal 
luliu Hossu. A urmat Facultatea de Medicina 
a Universitatii din Cluj. In 1910 isi incheie 
studiile cu un stralucit doctorat. Cercetari in 
domeniul tuberculozei. A format la Cluj o 
valoroasa scoala de medicina interna. Astazi 
Universitatea de Medicina si Farmacie din 
Cluj ii poarta numele. S-a facut cunoscut 
inca din 1914 in literatura de specialitate 
printr-un studiu asupra galactozuriei 



alimentare, publicat in Jurnalul Medical din 
Budapesta. A fost unul din delegatii tinere- 
tului universitar la Adunarea Nationala de 
la Alba Iulia si a sustinut in fata Consiliului 
Dirigent al Transilvaniei infiintarea Univer- 
sitatii din Cluj. Ulterior va prezida si primul 
Congres al Medicilor, unde prietenul sau, 
medicul militar luliu Moldovan, numit de 
consiliul dirigent in functia de secretar cu 
problemele sanatatii publice, va prezenta un 
raport asupra starii sanatatii populatiei din 
Transilvania, subliniind necesitatea reluarii 
activitatii la Facultatea de Medicina din 
Cluj. Alaturi de loan Goia a adus specialisti 
exceptionali, ca Victor Papilian, Titu Vasiliu, 
Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Victor 
Babes, Constantin Levaditi sau Emil Raco- 
vita. Din fonduri proprii, colecta publica si 
bani de la ASTRA, a infiintat intre 1930 si 
1932 la Cluj-Napoca un pare destinat mis- 
carii sportive a tinerilor. Parcul Sportiv luliu 
Hatieganu, aflat pe malul Somesului, are o 
suprafata de 25 ha. In perioada 1940-1945 
s-a implicat de multe ori in salvarea vietii 
unor evrei sau romani, alaturi de Raul Sor- 
ban si Theodor Criveanu. Lucrari: Despre 
encefalita epidemica, 1920; Infectia tuberculoasd 
si profilaxia ei sociala, 1926; Tratat elementar 
de semiologie si patologie, 3 vol., 1934-1939; 
Clinica si patologie medicaid, 2 vol., 1955, 1958. 
Membru al Societatii Medicale a Spitalelor 
din Paris. A fost membru al Academiei 
Romane (1955). 

Hauser, Arnold 

(31.03.1929, Brasov - 1988, Bucuresti) 
Prozator. Prizonier de razboi in URSS (ca 
etnic german din Romania). Autodidact. 
Redactor-sef la Neue Literatur. Scrie proza 
axata pe problemele generatiei postbelice, ale 
tranzitiei de la mentalitatea interbelica la cea 
socialista: Kerben (Crestaturi) , 1962; Leute die 
ich kannte (Lumea pe care am cunoscut-o), 
1965; Der fragiviirdige Bericht Jakob Biihlmann 
(Indoielnicul raport al lui Jakob Biihlmann), 
1967. S-a facut cunoscut in lume prin studii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 368 



& 



31.10.2011 17:23:16 



Haulica 




Ion Haba§escu 



Pompei Hara§teanu 



loan D. Haulica 



de istoria si filosofia artei: The Social History 
of Art (Istoria so data a artei), 1953; Philosophie 
der Kunstgeschichte (Filosofia istoriei artei), 1958, 
Miinchen. 

Haba§escu, Ion 

(1.06.1938, Sofia, Basarabia) 
Inginer mecanic. A absolvit Facultatea de 
Mecanizare a Agriculturii la Institutul Agri- 
col din Chisinau si s-a specializat la Institu- 
tul de Cercetari in Pomicultura, Viticultura 
si Vinificatie. A lucrat la Statiunea pentru 
Incercarea Masinilor din Moldova, la Insti- 
tutul de Cercetari in Pomicultura, Viticul- 
tura si Vinificatie, a fost director al Institu- 
tului de Cercetari in domeniul Mecanizarii 
si Electrificarii Agriculturii (1987-2005) si 
director al Institutului de Tehnica Agricola 
Mecagro (din 2006). Profesor la Universita- 
tea Tehnica (Politehnica) din Chisinau. Con- 
tributii la inventarea unor masini (detine 36 
de brevete de inventie) care sa protejeze 
mai bine plantele, a unui complex de utilaje 
pentru sectorul zootehnic, complexe de 
masini si utilaje pentru cultivarea, recoltarea 
si prelucrarea productiei agricole, mai ales 
a vitei-de-vie. Lucrari: Mexanu3cmux pa6om 
6 euHozpadapcm&e 6 xo3nucmeax MonbaecKou 
CCP (CocmoHHue u nepcneKtnueu MexaHU3au,uu 
euHoepadapcmea 6 Mondaeuu); MexaHU3au,UH 
603denu6aHUM eunoepada. Membru al Consi- 
liului Tehnico-Stiintific al Ministerului Agri- 
culturii si Industriei Alimentare al Republicii 
Moldova. Distins cu titlul de Om Emerit 
al Moldovei, cu Medalia Meritul Civic, cu 
Premiul de Stat. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Hara§teanu, Pompei 

(14.09.1935, Gheorghieni) 
Bas. A copilarit la Ludus. A absolvit Conser- 
vatory la Bucuresti. Locul II la concursul 
de canto, Budapesta, 1960. Solist la Opera 
Nationala din Bucuresti. Profesor la IATC, 
Conservatorul din Bucuresti si Universitatea 
din Constanta. Invitat la Opera din Bonn, 



unde a cantat 4 ani sub bagheta lui Herbert 
von Karajan. A sustinut peste 8 000 de 
spectacole, in tara si in strainatate (turnee in 
Austria, Belgia, China, Franta, Cehoslovacia, 
R.F. Germania, R.D. Germana, Olanda, 
Italia, Singapore, URSS, Anglia, Elvetia, 
Australia s.a.). Roluri in: Dragoste si jertfd 
de C. Trailescu, Oedip de G. Enescu, Rapirea 
din Serai si Flautul fermecat de W. A. Mozart, 
Fidelio de L. van Beethoven, Cneazul Igor de 
A.P. Borodin, Lakme de L. Delibes, Lucia 
di Lammermoor de G. Donizetti, Povestirile 
lui Hoffmann de J. Offenbach, Barbierul din 
Sevilla de G. Rossini, Turandot de G. Puccini, 
Evgheni Oneghin de P.I. Ceaikovski, Aida, Don 
Carlos, Ernani, Trubadurul, Rigoletto, Bal mascat 
de G. Verdi, Olandezul zburator, Lohengrin, 
Tannhauser, Aurul Rinului, Walkyria, Siegfried, 
Amurgul zeilor de R. Wagner s.a. Teatrul din 
Ludus ii poarta numele. 

Haulica, Dan 

(7.02.1932, la§i) 

Critic de arta si eseist. A absolvit Literele la 
Iasi si Istoria Artei la Bucuresti. A fost redac- 
tor-sef pentru o lunga perioada de timp al 
prestigioasei reviste de literatura universale 
Secolul 20. In 1990 a fost numit ambasador, 
delegat permanent al Romaniei pe langa 
UNESCO. Lucrari: Peintres roumains, 2 vol., 
1963, 1965; Geografii spirituale, 1973; Dimen- 
siuni ale artei moderne, 1992. Membru cores- 
pondent (din 1993) al Academiei Romane. 

Haulica, loan D. 

(29.10.1924, Ipatele, la§i - 13.05.2010) 
Medic. A absolvit Medicina la Iasi. Speci- 
alizare in Austria, Polonia, SUA. Profesor 
la Institutul de Medicina si Farmacie din 
Iasi. Contributii in domeniul fiziologiei si 
farmacologiei sistemului nervos vegetativ. 
Lucrari: Medicatia neurovegetativa, 1959; Pro- 
duse farmaceutice romdnesti cu actiune vegetativa, 
1964; Sistemul nervos vegetativ, 1975; Hormoni 
locali, 1983. Membru titular (1994) al Aca- 
demiei Romane. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 369 



^ 



31.10.2011 17:23:17 



Hajdu 




Constantin N. Harjeu Ion Heliade-Radulescu 



Sava Hentia 



§tefan Hepites 




370 



Hajdu, Alexandru 

V. Hasdeu, Alexandru 

Harjeu, Constantin N. 

(10.12.1856, Bucure§ti - 24.05.1928, Bucure§ti) 
Inginer si general. A absolvit Scoala de 
Ofiteri din Bucuresti, Scoala Politehnica 
din Paris si Scoala de Artilerie si Geniu de la 
Fontainebleau. Profesor la Scoala Superioara 
de Razboi si la Scoala de Artilerie si Geniu 
din Bucuresti. Lucrari: Curs de topografie, 
1886; Curs de telegrafie militard, 1890; L'Armee 
Roumaine en 1900, 1900. Ministru de Razboi 
de doua ori: 1 912-1 914, 1918. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1909). 

Heliade-Radulescu, Ion 

(6.01.1803, Targovi§te - 27.04.1872, Bucure§ti) 
Scriitor si filosof. A absolvit Academia 
Domneasca de la Sf. Sava, unde a fost apoi 
profesor. A fost unul dintre initiatorii Socie- 
tatii Literare (1827). A editat Curierul romdnesc 
si a pus bazele unui asezamant tipografic si 
editorial (1830). A fost membru fondator al 
Societatii Filarmonice (1833) si membru al 
Guvernului Provizoriu la 1848, fiind mode- 
rat ca optiune. A scris poezie lirica: meditatie 
preromantica: „0 noapte pe ruinurile Targo- 
vistei"; elegie: „Dragele mele umbre"; poem 
autobiografic: „Serafimul si heruvimul"; a 
cantat marele spectacol cosmic: „Anatolida 
sau Omul si fortele", 1840. A scris de ase- 
menea satire si fabule politice: „Mustele si 
albinele"; o epopee: Mihaiada (despre Mihai 
Viteazul) si capodopera sa poetica, mitul fol- 
cloric Sburdtorul, 1843, care, mai tarziu, va da 
titlul revistei si cenaclului lui E. Lovinescu. 
A teoretizat pe marginea poeziei: Curs intreg 
de poezie generald, 4 vol., 1868-1880, afirmand 
principii neoclasice. Ca prozator a lasat scri- 
eri satirice in maniera fiziologiilor: Domnul 
Sarsaild autoriul. A fost preocupat de lingvis- 
tica, domeniu in care a evoluat de la fonetism 
la italienism: Paralelism intre dialectele romdn si 
italian, 1869. A lasat un tratat de filosofie: 
Equilibru intre Anthitesi sau Spiritul si Materia, 



1859-1869. Prin ansamblul activitatii sale se 
poate spune ca a sesizat necesitatea a ceea 
ce Eminescu a infaptuit: orientarea culturii 
romane dinspre Orient spre Occident. In 
acest sens contributia sa cea mai importanta 
este proiectul Bibliotecii Universale (1846), 
avand ca model „Le Pantheon litteraire" al 
lui Louis Aime Martin, proiect ce-si propu- 
nea 230 de traduceri in romana, in zece ani, 
ale capodoperelor culturii universale. Mem- 
bru fondator al Societatii Academice (1867), 
presedinte al Academiei (1867-1870). 

Hentia, Sava 

(1848, Sebe§el, jud. Alba - 1904, Bucure§ti) 
Pictor. A absolvit Scoala de Belle Arte la 
Bucuresti. Specializare la Roma si Paris. Pro- 
fesor de desen la azilul Elena Doamna. Pic- 
tor pe frontul Razboiului de Independenta. 
Lucrari: Psyche parasitade Amor, 1873; Aurora, 
1874; Aprovizionarea dorobantilor romdni in 
Bulgaria, 1877; Lagarul, 1877; Neagoe Basarab; 
Doamna Despina; Tudor Vladimirescu; Intrarea 
triumfala a lui Traian in Sarmizegetusa. Premiul 
Bene Merenti clasa a Il-a. 

Hepites, Constantin C. 

(1802, Braila - 1890, Braila) 
Farmacist. Origine greceasca. Tata al lui 
Stefan H. A absolvit Universitatea din Viena 
in 1856, specialitatea Medicina. A intemeiat 
o farmacie si a alcatuit Farmacopeea romana, 
1859, prima lucrare de acest gen la noi 
si printre primele din Europa. El indica 
plantele de leac, ce anume vindeca si cum 
se prepara retetele. Lucrarea a fost citata de 
numerosi farmacisti europeni si a constituit 
baza de lucru pentru primele medicamente 
produse chimic la sfarsitul veacului al 
XlX-lea. A fost, alaturi de fiul sau s.a., fon- 
dator al Muzeului si Bibliotecii Municipale a 
Brailei, ambele 1880. 

Hepites, §tefan 

(5/17.02.1851, Braila - 15.09.1922, Braila) 
Fizician si meteorolog. Fiu al lui Constan- 
tin H. Profesor de matematica la gimnaziul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 370 



^ 



31.10.2011 17:23:17 



Herschkowitz 



din Braila, apoi fondator al primei statii de 
meteorologie din Romania, la Braila, 1878. 
Urmeaza scoala primara in orasul natal si 
la Ploiesti, apoi colegiul Matei Basarab din 
Bucuresti (1861-1865). A absolvit Scoala 
Superioara de Artilerie si Geniu si Faculta- 
tea de Stiinte din Bruxelles, apoi Politehnica 
din Bruxelles, specialitatea constructii. 
A participat la Razboiul de Independents. 
A inflintat, in 1878, prima statie meteo- 
rologica romaneasca, iar in 1884 a creat 
prima statiune meteorologica la Bucuresti, 
la Scoala de Agricultura de la Herastrau, 
mutata in 1888 la Filaret. A organizat 
primele observatii stiintiflce referitoare la 
cutremure, creand Serviciul Macroseismic. 
De asemenea, a avut un rol important in 
promovarea sistemului metric, determinarii 
astronomice si difuzarii orei exacte, determi- 
narii magnetismului terestru in Romania - 
fiind si autorul celor dintai scrieri de istorie 
a meteorologiei si astronomiei romanesti. 
A realizat, impreuna cu I.St. Mutar, prima 
harta magnetica a Romaniei, de numele 
lui legandu-se si inflintarea primelor stati- 
uni seismologice din tara, unde a inceput 
observatiile sistematice in 1892. Pentru 
observatorii voluntari ai cutremurelor a ela- 
borat o serie de Instructiuni specifice. In 1893 
a elaborat si un catalog al cutremurelor din 
1838-1892, publicat in limbile romana si 
franceza. Lucrari: Chartele synoptice pentru 
prevederea timpului, 1884; Lapluie en Rouma- 
nie, 1893; Studii de meteorologie agricola, 1900. 
Alaturi de tatal sau, Constantin H., a fost 
fondator al Muzeului si Bibliotecii Muni- 
cipale din Braila (1880). Membru (1902) si 
vicepresedinte (1910-1913; 1919-1921) al 
Academiei Romane. 

Hera, Cristian loan D. 

(18.12.1933, Ploie§ti) 

Inginer agronom. A absolvit Facultatea de 
Agricultura la Bucuresti si Facultatea de 
Agrochimie si Pedologie la Moscova. Direc- 
tor al Institutului de Cercetari pentru Cereale 
si Plante Tehnice Fundulea. Profesor la Uni- 
versitatea Agricola din Bucuresti. Cercetari 
in domeniul utilizarii tehnicilor nucleare in 
fertilizarea solului. Lucrari: Fosforul in agricul- 
tura, 1 974; Ghid pentru alcdtuirea planurilor de 
fertilizare, 1980; Tehnici nucleare in agricultura, 
1984; Mica enciclopedie agricola, 1988; Agrochi- 
mie, 1990. Membru al Academiei de Stiinte 
Agricole si Silvice, al Societatii Europene 
pentru Tehnici Nucleare in Agricultura, 
presedinte al Centrului Stiintiflc Internatio- 
nal pentru Ingrasaminte. Membru titular al 
Academiei Romane (2004). 




Cristian loan D. Hera 



Nicolae Herlea 



Herlea, Nicolae, nume la na§tere Herle 
(28.08.1927, Bucure§ti) 

Bariton. A absolvit Conservatorul din Bucu- 
resti si s-a specializat la Roma, la Accademia 
di Santa Cecilia. A debutat in 1951 la Opera 
Nationala din Bucuresti. Au fost roluri, in 
cariera sa, pe care le-a interpretat de peste 
500 de ori. Cele mai cunoscute in: Bdrbierul 
din Sevilla de Rossini, Lucia di Lammermoor de 
Donizetti, Rigoletto de Verdi, Carmen de Bizet, 
Evghenii Oneghin de Ceaikovski, Cneazul 
Igor de Borodin, Tosca de Puccini. A cantat 
pe marile scene ale lumii alaturi de Mont- 
serrat Caballe, Mario Del Monaco, Franco 
Corelli, Placido Domingo, Joan Sutherland, 
Giuseppe Di Stefano, Nicolai Ghiaurov, 
Nicolai Ghiuselev, Giulietta Simionatto, 
James McCracken, Carlo Bergonzi, Fio- 
renza Cosotto, Nicolai Gedda, Luigi Alva, 
Ivan Petrov. Distinctii: Medalia de Aur si 
Marele Premiu la Festivalul Primaverii de 
la Praga in 1954; Laureat al Concursului 
International de Canto de la Geneva in 
1955; Medalia de Aur si Marele Premiu 
la Concursul de Canto de la Verviers in 
1957; Titlul de Artist al Poporului, in 1962. 
Medalia de Aur Giuseppe Verdi in 1963 la 
Milano. Cheia orasului Detroit. Premiul 
de stat in 1964. Ordinul Cultural de Merit 
in 1968. Ordinul Muncii in 1974. Ordinul 
Tudor Vladimirescu in 1981. Ordinul 
Steaua Romaniei in 2000. 

Herschkowitz, Philipp F. 

nume la na§tere Filip Herscovici 

(7.09.1906, la§i - 5.01.1989, Viena) 
Muzician. Evreu ca etnie. A absolvit Con- 
servatorul la Iasi. S-a specializat la Academia 
de Muzica din Viena. A fost elevul lui Alban 
Berg si Anton Webern. A ajuns la Cernauti 
in 1940 si a fost evacuat la Taskent (Uzbe- 
kistan) in perioada razboiului. S-a dus la 
Moscova in 1946 si a predat lectii particulare 
de muzica. A creat Divizia de Underground, 
a cluburilor de noapte pentru tineri. A facut 
muzica dodecafonica. La invitatia lui Berg 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 371 



& 



31.10.2011 17:23:17 



Herseni 




372 



s-a dus la Viena in 1988. Lucrari: Waltz for 
piano, 1 929; Fuga pentru 14 instrumente solo, 
1930; Wie des Mondes Abbild zittert pe versuri 
de Heinrich Heine, 1932; Becennue u,6emu, 
1947; Drei Klavierstiicke, 1960; Brandmal, pe 
versuri de Paul Celan, 1960; Espenbaum, pe 
versuri de Paul Celan r 1 970; Manax KamepHax 
cwuma, 1 970; Madrigaly pe versuri de Rainer 
Maria Rilke, Federico Garcia Lorca si Guil- 
laume Apollinaire, 1983; Drei Gesdnge mit 
Begleitung eines Kammer ensembles, 1987-1988. 

Herseni, Traian 

(1907, la§i, jud. Fagara§, azi jud. Bra§ov - 
17.07.1980, Oradea) 

Sociolog. A avut legaturi cu cercurile legio- 
nare si a publicat in revistele lor. A absolvit 
Litere si Filosofie la Bucuresti, s-a specializat 
la Berlin. Discipol al directiei sociologice 
a lui Dimitrie Gusti. Secretar de stat la 
Ministerul Educatiei, Cultelor si Culturii in 
perioada legionara. Profesor la Facultatea 
de Litere din Bucuresti si Cluj. Arestat in 
1952 si trimis la Aiud pana in 1956. Dupa 
eliberare a locuit la Oradea si a colaborat la 
revista Familia. Lucrari: Individ si societate in 
satul Fundul Moldovei, 1932; Categoriile sociale 
cornovene, 1932; Teoria monografiei sociologice, 
1934; Realitatea sociala, 1935; Miscarea Legi- 
onara si tdrdnimea, 1937; Miscarea Legionara 
si muncitorimea, 1937; Thomas Hobbes, 1937; 
Sociologia romdneasca, 1940; Probleme de socio- 
logie pastorald, 1941; Drdgus - un sat din Tara 
Oltului (Fdgdras), 1 944; Sociologie si eticd, 1 968; 
Psihologia organizdrii intreprinderilor industriale, 
1969; Prolegomene la teoria sociologicd, 1969; 
Industrializare si urbanizare, 1970; Sociologia 
literaturii, 1973; Sociologie industriala, 1974; 
Sociologia limbii, 1975; Literatura si civilizatie: 
incercare de antropologie literara, 1976; Forme 
stravechi de cultura poporana romdneasca, 1 977; 
Cultura psihologica romdneasca, 1980. 

Hitchins, Keith 

(2.04.1931, Schenectady, New York) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie la 
Universitatea Harvard. Specializare la Sor- 
bona (1957-1958), Bucuresti (1960-1961), 
Cluj (1961-1962), precum si la arhivele din 
Viena, Budapesta, Bucuresti, Cluj si Sibiu. 
A citit in romana pe G. Calinescu, Z. Ornea, 
Pavel Dan, Lucian Blaga, Mircea Eliade. S-a 
imprietenit cu Virgil Nemoianu si Sorin 
Alexandrescu. Specializat in istoria Roma- 
niei si a kurzilor. Fondator al rcvistci Jornal of 
Kurdish Studies. Profesor la Universitatea din 
Illinois. Lucrari: The Rumanian National Mou- 
vement in Transilvania 1780-1849, 1969; The 
Idea of Nation: The Romanians of Transylvania 
1691-1849, 1988; Rumania, 1866-1947, 



1994; The Romanians, 1774-1866; 1996; 
A Nation Discovered: Romanian Intellectu- 
als in Transylvania and the Idea of Nation, 
1700-1848, 1999; and A Nation Affirmed: The 
Romanian National Movement in Transylvania, 
1860-1914, 1999; Doctor Honoris Causa 
al universitatilor din Bucuresti, Cluj, Sibiu, 
Iasi, Alba Iulia, Targu Mures. Membru al 
Asociatiei Istoricilor Americani, al Acade- 
miei Romano-Americane (ARA). Membru 
de onoare al Academiei Romane (1991). 

Hobana, Ion 

nume la na§tere Ion Mantaro§ie 

(25.01.1931, Sannicolau Mare - 
22.02.2011, Bucure§ti) 

Prozator si eseist. A absolvit Filologia la 
Bucuresti. A lucrat la Editura Tineretului, 
a fost secretar al Uniunii Scriitorilor. Scrie 
literatura stiintifico-fantastica: Oameni si 
stele, 1958; Un fel de spatiu, 1988; Calatorie 
intrerupta, 1989. A scris eseuri despre SF: 
20 000 de pagini in cautarea lui Jules Verne, 
1979, Premiul Uniunii Scriitorilor; Literatura 
de anticipate, 1986; Calatorie intrerupta, 1989. 
A publicat impreuna cu Julien Weverbergh 
OZN - o sfidare pentru ratiunea umand si 
UFO's in Oost en West (eseu in engleza, neer- 
landeza, franceza si spaniola). Este presedin- 
tele sectiei romane a World SF, membru al 
H.G. Wells Society si al Associazione Inter- 
nazionale per gli Studi sulle Utopie. Pentru 
intreaga sa activitate, a primit Marele Premiu 
al Ministerului Culturii si Artei din Polonia, 
Premiul special Aripile Fanteziei, Premiul 
international la primul Congres European 
de Science Fiction (1972), Premiul Special 
la EUROCON V (Stresa, Italia) si Premiul 
World SF (1984, Brighton, Marea Britanie). 

Hodorogea, Andrei 

(1878, Slobozia Hodorogea, Basarabia - 
20.08.1917, Chi§inau) 

Inginer hotarnic. A absolvit Scoala de Agri- 
cultura de la Cucuruzeni si s-a specializat 
in Rusia. Prieten cu Simion Murafa. S-a 
ocupat de delimitarea proprietatilor - mai 
ales ale razesilor - din Moldova. A incercat 
sa apere proprietatea si a intrat in conflict 
cu fortele revolutionare, fiind ucis. Statuia sa 
din Parcul Catedralei de la Chisinau a fost 
daramata in 1940. O strada din Chisinau ii 
poarta astazi numele. 

Hodo§, Enea 

(31.12.1858, Ro§ia Montana - 25.07.1945, Sibiu) 
Folclorist si scriitor. Frate cu Nerva si nu 
al lui Iosif H. A urmat Medicina, Filosofia 
si Literele la Viena si Budapesta si a fost 
membru al Societatii Romania Juna din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 372 



^ 



31.10.2011 17:23:17 



Hohenzollern 




Keith Hitchins 



Calistrat Hoga§ Carol I de Hohenzollern 



Viena. A lucrat ca profesor si redactor la 
Sibiu, Caransebes, Sighet. A cules folclor: 
Poezii poporale din Banat, 2 vol., 1892, 1906; 
Frunzulite din razboi, 1918; Frumoasa din Nor 
si alte povesti, 1927, si a alcatuit manuale 
scolare. A scris nuvele si schite. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1904). 

Hodo§ (Hodo§iu), losif 

(20.10.1829, Bandu de Campie, jud. Mure§ - 
28.11/9.12.1880, Sibiu) 

Istoric si om politic, avocat, publicist. Tata 
al lui Enea si Nerva H. A fost unul dintre 
fruntasii miscarii nationale a romanilor 
transilvaneni. Lucrari: Romdnii si constitutiu- 
nile Transilvaniei, 1871. Membru fondator al 
Academiei Romane (1866). 

Hodo§, Nerva 

(20.11.1869, Baia de Cri§, jud. Hunedoara - 
1.11.1913, Sibiu) 

Istoric si bibliograf. Fiu al lui losif si frate 
cu Enea H. A organizat dupa principii 
moderne Biblioteca Academiei. A scos 
Revista bibliograficd. A editat, impreuna cu 
Ion Bianu, Bibliografia romdneascd veche, 4 vol. 
(1898-1903), si cu Al. Sadi-Ionescu, Publi- 
catiunile periodice romanesti, 1913. A contribuit 
la alcatuirea colectiei Documentele Hurmuzaki. 

Hoga§, Calistrat 

(19.04.1848, Tecuci - 28.08.1917, Roman) 
Prozator. Profesor de liceu. Colaborator al 
Vietii romanesti. S-a remarcat indeosebi prin 
memoriile de calatorie ce descriu muntii 
intr-un stil plin de umor, pe alocuri clasi- 
cizant: Pe drumuri de munte, 1914; Amintiri 
dintr-o calatorie, 1921, postum; In muntii 
Neamtului, 1921, postum. Premiul Societatii 
Scriitorilor Romani (1922, postum). 

Hohenzollern-Sigmaringen 

Dinastie germana cu originea in veacul al 
Xl-lea (Burchard I de Zollern din Suabia, 
zona Padurea Neagra, de unde izvoraste 
Dunarea, demnitar la curtea imparatului 



Frederic I de Hohenstaufen Barbarossa 
si participant la a Ill-a Cruciada). Numele 
Hohenzollern desemna Zollernul de Sus 
(Hohen), zona Baden Wurtenburg, unde se 
afla castelul. In veacul al XVI-lea dinastia 
s-a impartit in trei ramuri: Hohenzollern- 
Hechingen, Hohenzollern-Sigmaringen 
si Hohenzollern-Haigerloch. Din ramura 
Hohenzollern Sigmaringen (catolica) au fost, 
cu incepere din veacul al XV-lea, conducatori 
ai Brandemburgului, Prusiei, Germaniei, iar 
din 1866 ai Romaniei (trecuti la ortodoxie). 
Increngaturile multiseculare ale familiei au 
produs, in timp, conexiuni cu alte mari dinas- 
tii europene (Spania, Franta, Marea Britanie). 

Hohenzollern, Carol I de, nume la na§tere 
Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig 
von Hohenzollern-Sigmaringen 

(10.04.1839, Sigmaringen - 
27.09/10.10.1914, Sinaia) 
Domnitor, apoi rege al Romaniei, care 
a condus Romania dupa abdicarea lui 
Alexandru loan Cuza. A fost casatorit cu 
Elisabeta de Wied (Carmen Sylva), au avut o 
fetita care a murit de mica, iar continuitatea 
la tron a fost asigurata de Ferdinand, nepo- 
tul lui Carol I. Dupa fmalizarea studiilor 
elementare s-a inscris la scoala de cadeti 
din Miinster. In 1857 termina cursurile 
Scolii de Artilerie din Berlin. Familia sa, 
dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, era 
inrudita cu familia lui Napoleon al Ill-lea 
si avea relatii excelente cu acesta. Romania 
era in acea perioada sub influenta puternica 
a culturii franceze, iar recomandarea de 
catre Napoleon a printului Carol a valorat 
mult in ochii politicienilor romani, la fel 
ca si rudenia de sange cu familia prusaca 
domnitoare. Ion Bratianu a fost politicianul 
roman trimis sa negocieze cu Carol si fami- 
lia acestuia posibilitatea ca printul Carol 
sa vina pe tronul Romaniei. Pana in 1866 
(cand a acceptat coroana Romaniei, deoa- 
rece Unirea Principatelor sub Cuza fusese 
conditionata de otomani si acceptata de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 373 



& 



31.10.2011 17:23:17 



Hohenzollern 




374 



Puterile garante doar pentru perioada vietii 
acestuia) a fost ofiter german. A participat 
la al doilea razboi din Schleswig, mai ales 
la asaltul citadelelor Fredericia si Dybbol, 
experienta care ii va fi de folos mai tarziu in 
razboiul ruso-turc. In cei 48 de ani ai dom- 
niei sale, Carol I a obtinut independenta 
tarii, careia i-a si crescut imens prestigiul, 
a redresat economia si a pus bazele unei 
dinastii. Dupa razboiul ruso-turc, Romania 
a castigat Dobrogea, iar regele a ordonat 
ridicarea primului pod peste Dunare, intre 
Fetesti si Cernavoda, care sa lege noua 
provincie de restul tarii. Proclamat domni- 
tor al Principatelor Romane in ziua de 10 
mai 1866, ramane cu acest titlu pana dupa 
Razboiul de Independenta, in 26 martie 
1881, cand este proclamat rege. Imediat 
dupa sosirea in tara, Parlamentul Romaniei 
a adoptat la 29 iunie 1866 prima constitute 
a tarii. Ideea de baza a tuturor constitutiilor 
regale din Romania era aceea ca regele con- 
duce fara a guverna. In timpul domniei sale 
tara a obtinut independenta deplina fata de 
Imperiul Otoman, dupa un razboi efectiv, 
intens, modern si foarte eficace (cunoscut 
in istorie ca Razboiul de Independenta, dar 
si ca razboiul ruso-turc, 1877-1878), unde 
contributia Romaniei a fost decisiva. Tot in 
timpul domniei lui Carol I, in 1913, in urma 
celui de-al doilea razboi balcanic, terminat 
prin Tratatul de la Bucuresti, din 1913, 
Romania obtine partea de sud a Dobrogei, 
Cadrilaterul, de la Bulgaria. Viata politica 
interna, inca dominata de familiile de mari 
proprietari de pamant, organizata in jurul 
partidelor rivale, Liberal si Conservator, a 
fost lovita de doua rascoale ale taranilor, in 
sudul Tarii Romanesti, in aprilie 1888, si 
in partea nordica a Moldovei, in februarie 
1 907, care a cuprins repede si sudul, pana in 
martie. Rascoalele au fost reprimate sange- 
ros. La inceputul Primului Razboi Mondial 
regele dorea sa intre in razboi de partea 
puterilor centrale, in timp ce opinia publica 
era de partea Antantei. Din 1867 a fost 
membru de onoare al Academiei Romane, 
iar intre 1879 si 1914 a fost protector si 
presedinte de onoare al aceleiasi institutii. 

Hohenzollern, Carol al ll-lea de 

(15.10.1893, Sinaia - 
4.04.1953, Estoril, Portugalia) 
Rege al Romaniei (8 iunie 1930-6 septem- 
brie 1940). Cunoscut si sub numele de 
Carol Caraiman, nume ales de tatal sau, 
Ferdinand, si folosit de Carol dupa ce a 
fost dezmostenit si radiat din casa regala de 
Hohenzollern-Sigmaringen (intre 1925 si 



1930). Este fiul eel mare al regelui Ferdinand 
al Romaniei si al sotiei sale, regina Maria. 
S-a casatorit pentru prima oara, la Odessa, 
Ucraina, pe 31 august 1918, in contradictie 
cu statutul casei regale (care cerea numai 
casatoria intre case regale), cu Ioana Maria 
Valentina Lambrino (Zizi Lambrino, 1898- 
1953), fiica unui general roman (prin Con- 
stitute membrii casei regale nu se puteau 
casatori cu romani). Ulterior s-a casatorit 
(10 martie 1921) cu printesa Elena a Greciei 
si Danemarcei. In cadrul acestei casatorii s-a 
nascut, pe 25 octombrie 1921, viitorul rege 
Mihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurt 
timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu 
(cunoscuta ca Magda Lupescu, 1895-1977), 
fiica a lui Nicolas Griinberg, farmacist. Ca 
rezultat al scandalului, Carol a renuntat la 
tron in decembrie 1925 in favoarea fiului 
sau minor Mihai, care a devenit rege in 
iulie 1927. Carol si regina-mama Elena au 
divortat in 1928. Martorii oculari afirma 
chiar ca ar fi avut o aventura si cu o faimoasa 
prostituata, Foamea Neagra, din cartierul 
Crucea de Piatra, din Bucuresti. Episodul 
este preluat de Petru Dumitriu in romanul 
Cronicd de familie. Intorcandu-se in tara la 
6 iunie 1930 in urma negocierilor cu Iuliu 
Maniu, Carol a fost proclamat rege dupa 
doua zile. In urmatorul deceniu a incercat sa 
influenteze cursul vietii politice romanesti, 
in primul rand prin manipularea partidelor 
National Liberal si National Taranesc si a 
unor grupari antisemite. La 10 februarie 
1938 a desfiintat partidele politice, ceea ce 
asigura coroanei puterea suprema. Tot in 
1938 a initiat o reforma administrativa de 
inspiratie fascista, prin care a impartit teri- 
toriul Romaniei in zece tinuturi. Doi ani mai 
tarziu, in 1940, fortat de presiunea sovieti- 
cilor, Germaniei, Bulgariei si a Ungariei sa 
cedeze parti din teritoriul Romaniei, a fost 
obligat sa abdice in favoarea administratiei 
progermane a generalului Ion Antonescu, 
in favoarea fiului sau Mihai, stabilindu-se in 
final in Portugalia. Carol si Elena Lupescu 
s-au casatorit la Rio de Janeiro, Brazilia, la 
3 iunie 1 947, transformand-o pe aceasta in 
Printesa Elena de Hohenzollern. A plecat 
din tara cu un tren incarcat cu obiecte din 
patrimoniul Coroanei, tablouri de mari 
maestri, ca Tizian, Rubens si Rembrandt, 
sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce deco- 
rau peretii palatelor regale de la Pelisor si 
Peles. Un grup de legionari au tras focuri de 
arma asupra trenului regal, dar nu au reusit 
sa-1 opreasca. In Portugalia a valorificat toate 
aceste obiecte de arta devenind proprietarul 
unei averi fabuloase, pe care a cheltuit-o 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 374 



& 



31.10.2011 17:23:17 



Hohenzollern 




Carol II de Hohenzollern 



Elisabeta Hohenzollern Ferdinand I de Hohenzollern 



in intregime, ducand o viata de lux. Regele 
Carol a ramas in exil tot restul vietii sale. 
In 2003 ramasitele sale au fost aduse in 
Romania, fiind reinhumat la manastirea 
Curtea de Arges, in afara bisericii in care se 
odihnesc regii Romaniei. Regele Mihai nu a 
participat la ceremonie. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1921), presedinte de 
onoare si protector al Academiei Romane 
(1930-1940). 

Hohenzollern, Elisabeta de Wied, nume 
la na§tere Elisabeth Pauline Ottilie Luise 
zu Wied, pseudonim literar Carmen Sylva 

(29.12.1843, Neuwied, Germania - 
18.02.1916, Curtea de Arge§) 
Numele sub care a mai fost cunoscuta 
regina Elisabeta a Romaniei, intaia regina 
a Romaniei, sotia lui Karl de Hohenzol- 
lern-Sigmaringen, primul rege roman al 
dinastei Hohenzollern, care si-a luat numele 
de Carol I (dupa Razboiul de Independent;! 
din 1877 si Tratatul de la Berlin (1878), 
Romania fiind recunoscuta ca regat in 1881. 
In timpul Razboiului de Independents a infi- 
intat spitale, servicii de ambulanta si ingrijire 
si a procurat medicamente pentru raniti. 
S-a implicat energic in sprijinirea artelor 
si a societatii filantropice, prin intermediul 
carora a incurajat doamnele din inalta soci- 
etate sa aiba un rol activ in strangerea de 
fonduri si in gestionarea actelor caritabile. In 
absenta unui sistem de caritate, Societatea 
Regina Elisabeta, fondata in 1893, a tratat 
gratuit circa 17 000 de pacienti pe an, a dis- 
tribuit medicamente si a monitorizat starea 
familiilor nevoiase. Si-a facut un anturaj de 
artisti in devenire cum ar fi George Enescu 
sau Elena Vacarescu si i-a sprijinit financiar 
pe Nicolae Grigorescu si pe poetul Vasile 
Alecsandri. Romania a participat la Expo- 
zitia Universale de la Paris in 1867, 1889 si 
1900 cu multe articole lucrate traditional de 
femei, cum ar fi broderii si tapiserii, iar in 
1912 regina a organizat la Berlin expozitia 
„Die Frau im Kunst und Beruf" („Femeia in 



arta si mestesuguri"). Admiratoare sincera 
a lui Mihai Eminescu, 1-a recompensat cu 
Ordinul Bene Merenti, insotit de o impor- 
tanta suma de bani (premiul a fost refuzat). 
A inceput sa scrie la sugestia lui Vasile Alec- 
sandri. Lucrari: Poezii romdnesti; Pelerinajul 
Dundrii (1882); Cugetdrile unei regine (1882); 
O rugdciune (1883); Din doud lumi (1884); 
Schite (1882); Printre veacuri (1885), dedicat 
lui Vasile Alecsandri; Astra (1882), roman 
scris in colaborare cu Mite Kremnitz; Bate 
la usd (1887); Posta militard (1887), in cola- 
borare cu Mite Kremnitz, Bonn, 1887; La 
voia intdmpldrii (1888), in colaborare cu Mite 
Kremnitz; Povestile Pelesului (1 882); Robia Pele- 
sului (1888); Rdzbunarea si alte novele (1888); 
Deficit (1890); Rinul meu (1894). A tradus in 
limba germana multe din operele lui Vasile 
Alecsandri, de care era legata printr-o puter- 
nica prietenie literara. Membra de onoare a 
Academiei Romane (1881). 

Hohenzollern, Ferdinand I de, nume la 
na§tere Ferdinand Viktor Albert Meinrad 
von Hohenzollern-Sigmaringen 

(24.08.1865, Sigmaringen - 20.07.1927, Sinaia) 
Rege al Romaniei (din 1914 pana la moartea 
sa). A devenit mostenitor al tronului dupa 
unchiul sau fara copii, regele Carol I, in 
noiembrie 1888, dupa renuntarea tatalui 
si fratelui sau mai mare (primul nascut). 
Dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, 
domnisoara de onoare a reginei Elisabeta, 
relatie intrerupta la interventia Consiliului 
de Coroana, care a reamintit principelui 
ca nici un membru al familiei regale nu se 
poate casatori decat cu principese de origine 
straina, Ferdinand s-a insurat, la 10 ianua- 
rie 1893, cu Maria de Edinburgh, care era 
nepoata reginei Victoria a Marii Britanii si a 
tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Impre- 
una au avut 6 copii, eel mai mare, botezat 
Carol, urmand sa devina regele Carol al II-lea 
al Romaniei. Ferdinand a hotarat, impreuna 
cu Consiliul de Coroana din 14/27 august 
1916, intrarea Romaniei in Primul Razboi 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 375 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Hohenzollern 




376 



Mondial de partea Antantei, impotriva Ger- 
maniei si Austro-Ungariei, realizand astfel 
pasul eel mai important pentru realizarea 
idealului Romaniei Mari. In cursul anului 
1918, anul de nastere al Romaniei Mari, 
Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, 
in fruntea armatei sale eroice, trecand 
pe sub Arcul de Triumf, intampinat fiind 
de populatia entuziasta. Ferdinand a fost 
incoronat rege printr-o ceremonie specta- 
culoasa, in ziua de 15 octombrie 1922, la 
Alba Iulia. Viata politica interna in timpul 
domniei sale a fost dominata de Partidul 
National Liberal condus de fratii Ion si 
Vintila Bratianu. Din 1890 a fost membru 
de onoare al Academiei Romane, iar intre 
1914 si 1927 a fost protector si presedinte 
de onoare al aceleiasi institutii. 

Hohenzollern, Maria de 

nume la na§tere Marie Alexandra Victoria 

de Saxa-Coburg si Gotha 

(29.10.1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - 
18.07.1938, Sinaia, Romania) 
Printesa a Marii Britanii si Irlandei, con- 
soarta a regelui Ferdinand I si regina a 
Romaniei. A fost nepoata reginei Victoria a 
Marii Britanii. Mama sa a fost ducesa Maria 
Alexandrovna, unica fiica a tarului Ale- 
xandria II al Rusiei. A fost supranumita de 
popor Mama ranitilor, Regina-soldat, pentru 
atitudinea ei de bravura din timpul Primului 
Razboi Mondial, cand, alaturi de doamnele 
de la curte, a lucrat direct pe front in spitale 
de campanie sau a coordonat activitatea 
unei fundatii de caritate. Regina Maria a 
calatorit la Paris in timpul Conferintei de 
Pace. A construit palatul de la Balcic, intr-un 
peisaj superb, pe o stanca ce iese direct din 
mare, si a facut din acesta un loc de intalnire 
pentru artistii epocii. Palatul a fost cedat 
Bulgariei odata cu Cadrilaterul si se gaseste 
acum pe teritoriul tarii vecine. Regina Maria 
a Romaniei Mari a avut o ultima dorinta, 
trupul sa-i fie inmormantat la manastirea 
Curtea de Arges, iar inima la resedinta de 
la Balcic. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1915). 

Hohenzollern, Mihai I de 

(25.10.1921, Sinaia) 

Rege al Romaniei. Fiu al lui Carol al II-lea. 
A primit educatie de la cei mai buni pro- 
fesori: Nicolae Iorga, Simion Mehedinti, 
intr-o clasa special organizata pentru el, cu 
elevi foarte buni. A fost rege dupa moartea 
lui Ferdinand I (1927-1930), apoi a fost rege 
tatal sau, Carol al II-lea, pana in 1940, cand 
a cedat puterea lui Ion Antonescu, pentru 
scurta vreme. A doua oara a domnit in 




Mihai I de Hohenzollern Nicolae de Hohenzollern 



intervalul 1940-1947, apoi a plecat in exil, 
iar Romania a devenit republica. A plecat 
mai intai in Marea Britanie (era stra-strane- 
potul reginei Victoria si var de-al treilea al 
reginei Elisabeta), apoi in Elvetia, la Versoix, 
de unde a urmarit guvernul roman in exil al 
lui Radescu, apoi al lui Visoianu si a trans- 
mis in fiecare an mesaje catre tara. A incercat 
sa revina in Romania in 1992, dar a fost 
acceptat in conditiile pe care le-a pus, de 
retrocedare a bunurilor, in 1997. Membru 
de onoare al Academiei Romane (2008). 

Hohenzollern, Nicolae de 

(15.08.1903, Sinaia - 9.06.1978, Lausanne) 
Print. Fiu al regelui Ferdinand I si al regi- 
nei Maria, a fost fratele mai mic al regelui 
Carol al II-lea si unchi, dupa tata, al regelui 
Mihai I. A fost botezat de tarul Nicolae al 
II-lea al Rusiei. Si-a petrecut intreaga exis- 
tenta in umbra coroanei regale a Romaniei, 
jucand un rol mai activ doar intre 1927 si 
1930, cand a facut parte din Consiliul de 
Regenta ce conducea tara in locul regelui 
minor Mihai I. A murit la varsta de 75 de ani, 
dupa patru decenii de exil fortat. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1929), exclus 
in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Holban, Anton 

(10.02.1902, Husi - 15.01.1937, Bucuresti) 
Prozator. Nepot al lui E. Lovinescu si var 
cu Horia Lovinescu. A fost un fin analist, 
in linie proustiana: Romanul lui Mirel, 1929; 
Parada dascalilor, 1932; loana, 1932, Premiul 
Societatii Scriitorilor Romani. A mai scris si 
piese de teatru, comentarii critice. 

Holban, Maria 

(30.05.1901, Bucuresti - 18.03.1991, Bucuresti) 
Istoric. A absolvit Litere si Drept la Bucu- 
resti. S-a specializat in paleografie latina 
la Ecole des Chartes din Paris. Profesor la 
Scoala Superioara de Arhivistica din Bucu- 
resti si cercetator la Institutul de istorie 
Nicolae Iorga. A realizat colectia Documente 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 376 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Horia 




Anton Holban Johann Martin Honigberger Johannes Honterus 



privind istoria Romdniei. C. Transilvania (docu- 
mente in limba latina). S-a ocupat si de 
relatiile romano-ungare: Din cronica relatiilor 
romdno-ungare in sec. XIII-XTV, 1981. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1990). 

Honigberger, Johann Martin 

(10.03.1795, Bra§ov - 1869, Bra§ov) 
Explorator si farmacist. German ca etnie. 
A absolvit gimnaziul la Brasov si a deschis o 
farmacie la Brasov, apoi la Bistrita. Ca auto- 
didact, a fost interesat de botanica, geogra- 
fie, chimie, medicina, istorie, orientalistica. 
A invatat 12 limbi straine si a introdus in 
tara metoda vindecarii prin homeopatie. 
A calatorit in Egipt, Turcia, Siria, Afgha- 
nistan, India si a strans bogate colectii de 
minerale, piese arheologice, plante rare, pe 
care le-a vandut unor mari muzee euro- 
pene. In India a combatut o mare epidemie 
de holera. A fabricat explozivi folositi de 
armata indiana in lupta contra englezilor. 
A fost ales membru al Societatii de Medici si 
Naturalisti din Iasi si al Societatii de Studii 
Asiatice din Paris. 

Honterus, Johannes, nume la na§tere 
Johann Honter, latinizat Honterus 
(1498, Bra§ov - 23.01.1549, Bra§ov) 
Umanist. Pastor al Bisericii Negre din 
Brasov. A primit titlul de magister la Uni- 
versitatea din Viena si s-a specializat la 
Basel, Elvetia, unde a si publicat in 1532 
prima harta pe care a facut-o Transivaniei: 
Chosmographia Transylvaniae. Reprezentant al 
Contrareformei. A intemeiat liceul (azi evan- 
ghelic) din Brasov (1533), pe care 1-a dotat 
cu o biblioteca (1547) si a initiat o tipografie 
(Brasov, 1535), unde 1-a adus pe Coresi de 
la Targoviste, spre a tipari si carti romanesti. 
Din 1544 a predicat la catedrala evanghelica 
numita Biserica Neagra din Brasov. A publi- 
cat in latina un extras din Sentintele dreptului 
civil (Paridectele lui Justinian, 1539) si s-a 
ocupat de gramatica latina: De grammatica, 
1530, si greaca: Synopsis grammatichis, 1539, 



de geografie, cartografiind Transilvania 
(harta tiparita in atlasul lui Ortelius ca parte 
a Europei, cu stemele tinuturilor: Rudimenta 
Cosmo graphiae, Cracovia, 1542); a lasat ver- 
suri si cantece. Figura complexa, de umanist, 
a reformat Biserica din Brasov si din Tara 
Barsei. Lucrari tiparite de el: Compendii gram- 
matices, 1539; Rudimenta praeceptorum dialecti- 
ces ex Aristotele et aliis collecta, 1539; Erasmus 
Desiderius, 1541. O statuie a sa se afla in fata 
Bisericii Negre din Brasov, ca si un muzeu 
cu lucrarile sale in interior. 

Horea, nume la na§tere Nicola Ursu 
(1731, com. Arada, azi Horea - 1785, Alba lulia) 
Conducator al taranilor rasculati la 1784 
(rascoala lui Horea, Closca si Crisan). A facut 
armata in Austria si stia germana. Revolta 
pentru recunoasterea drepturilor cetatenesti 
ale romanilor din Transilvania a inceput in 
satele Curechiu si Mestecanis, extinzandu-se 
apoi in partile de vest ale Ardealului. Prins si 
dus la Alba lulia, a fost tras pe roata. 

Horea, loan 

(10.05.1929, Petea de Campie, jud. Mure§) 
Poet. A inceput Institutul de Arte din 
Bucuresti, intrerupt din cauza „originii 
nesanatoase". A facut Scoala de Literatura. 
Redactor la Viata romaneasca, redactor-sef 
adjunct la Gazeta liter ard si Romania Liter ar a. 
Scrie lirica bucolica si sociala: Poezii r 1956, 
debut; Flori de papadie, 1962, Premiul Uni- 
unii Scriitorilor; Umbra plopilor, 1965; Incd 
nu, 1972, Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti; Maslinul lui Platon, 1976, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Podul de vama, 1986; 
Dealuri de lut, 1990; Cumpene, 1991; Caderea 
pe ganduri, 1996. 

Horia, Vintila 

nume la na§tere Vintila Caftancioglu 

(18.12.1915, Segarcea, azi Tn Ucraina - 
4.04.1992, Madrid, Spania) 
Eseist si prozator. A absolvit Literele si Filo- 
sofia, ca si Dreptul, la Bucuresti. Atasat de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 377 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Hortolomei 




378 




Nicolae Hortolomei 



presa la Roma si Viena, unde a fost si benefi- 
ciarul unei burse Humboldt. A fost deportat 
de germani in Silezia. Eliberat de englezi, 
s-a stabilit in Italia (1945), apoi in Argentina 
(1 948) si in Spania (1 953). A fost profesor de 
Litere si Filosofie la Buenos Aires, de jurna- 
lism la Madrid. A scris in romana, franceza, 
italiana si spaniola. A debutat cu poezie: Pro- 
cesiuni, 1936; Cetatea cu duhuri, 1939; Cartea 
omului singur, 1 941 , a continuat cu romane: 
Acolo si stelele ard, 1942, si a scris romaneste 
si dupa plecare - versuri: A murit un sfdnt, 
1952; Viitor petrecut, 1976; nuvele fantas- 
tice: Ucigasul Teofil, f.a.; eseuri: Eseuri despre 
interpretarea ciclicd a istoriei, 1953; Biografia 
culturii romane, f.a.. S-a remarcat mai ales ca 
romancier: Dieu est ne en exit • Journal d'Ovide 
a Tomis (Dumnezeu s-a nascut in exit. Jurnalul 
lui Ovidiu la Tomis, I960, Premiul Goncourt, 
pe care 1-a refuzat in urma acuzatiei venite 
din partea Romaniei ca a fost legionar); Les 
impossibles (Imposibilii, 1962), El hombre de las 
nieblas (Omul ceturilor), 1970; Un sepulcro en el 
cielo {Un mormdnt in Cer, 1982); a las at un jur- 
nal: he Journal d'un paysan du Danube (Jurnalul 
unui tar an de la Dunare), 1966, si numeroase 
eseuri: Presensia del mito (Prezenta mitului), 
1956; Giovanni Papini, 1963; Espana y otros 
mundos (Spania si alte lumi), 1970; Literatura 
y disidencia: de Mayakowski a Soljenitsin (Lite- 
ratura si disidentd: de la Maiakovsi la Soljenitin), 
1980; Les clefs du crepuscule (Cheile crepusculu- 
lui), 1990, Mai bine mort decdt comunist, 1990; 
Cavalerul resemnarii, 1991. 

Hortolomei, Nicolae 

(27.11.1885, Hu§i - 3.01.1961, Bucure§ti) 
Medic chirurg. Urmeaza liceul si Facultatea 
de Medicina la Iasi, fiind extern, intern si 
preparator la Institutul de anatomie. In 1909 
obtine doctoratul in medicina si chirurgie 
cu teza „Absenta congenitala a tibiei", sub 
indrumarea profesorului Ernest Juvara. 
Urmeaza o specializare in urologie la Paris 
in serviciul profesorului Leguen, participa la 
Primul Razboi Mondial, organizand spitalele 



de campanie din Moldova, impreuna cu 
Iacob Iacobovici. Dupa unirea Basarabiei 
cu Romania este numit sef al sectiei de 
chirurgie in spitalul din Chisinau. In 1920 
devine profesor de chirurgie la Facultatea de 
Medicina din Iasi, in locul lui Amza Jianu, 
transferat la Bucuresti. Abordeaza o chirur- 
gie larga: abdominala, urologica, genitala si 
oncologica, bazata pe principii fiziologice, 
fiind considerat intemeietorul chirurgiei fizi- 
ologice in Romania. Impreuna cu Vladimir 
Bureanu, elaboreaza monografia Chirurgie 
de V ulcere gastrique et duodenal, pc care - in 
1931 - o publica la Paris. In 1930 este 
transferat la Bucuresti ca medic primar, sef 
al serviciului de urologie din spitalul Colen- 
tina, iar in 1933 preia conducerea Clinicii de 
chirurgie si urologie de la spitalul Coltea si 
functia de profesor la Facultatea de Medi- 
cina, unde desfasoara o activitate complexa, 
dezvoltand o scoala la care s-au format sapte 
profesori universitari, printre care Theodor 
Burghele, Gheorghe Olanescu, loan Juvara, 
Dan Setlacek. Membru titular (1948) al 
Academiei Romane. A fost membru al Aca- 
demiei Franceze de Chirurgie si al multor 
societati stiintifice internationale. 

Hortopan, Nicolae Alexandru 

V. Bidian, Augustin Alexandru 

Hossu, luliu 

(30.01.1885, Mila§, comitatul Bistrita-Nasaud - 
28.05.1970, Caldaru§ani) 
Cardinal greco-catolic. In 1 904 si-a inceput 
studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De 
Propaganda Fide din Roma. In 1906 devine 
doctor in filosofie, iar in 1910 doctor in 
teologie. In ultimul an de studii, 1910, este 
hirotonisit preot. Intors in tara, a activat 
la Lugoj pe rand ca protocolist, arhivar, 
bibliotecar, apoi vicar si secretar episcopal. 
In 1914 il aflam pe front, in calitate de 
preot militar, unde alina suferintele celor 
raniti aflati in spitale si savarseste slujbe 
la inmormantarea mortilor. In 1917 a fost 
numit episcop in scaunul Episcopiei Gherla. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 378 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Hriscev 



La 1 Decembrie 1918 a fost eel care, din 
insarcinarea Marelui Sfat National Roman, 
a dat citire „Declaratiei de la Alba Iulia", in 
fata celor 100 000 de participant! Alaturi 
de alti trei fruntasi ardeleni (episcopul 
ortodox Miron Cristea - viitor patriarh 
al Bisericii Ortodoxe Romane, Alexandru 
Vaida-Voevod si Vasile Goldis) a adus la 
Bucuresti declaratia de Unire, in Parlamen- 
tul Romaniei. In vechiul sediu episcopal din 
Gherla (actualmente muzeu municipal), 
episcopul a asezat scoala greco-catolica de 
institutori (invatatori), desfiintata ulterior de 
autoritatile comuniste. Patriarhul Iustinian 
Marina i-a propus scaunul de mitropolit al 
Moldovei in schimbul renuntarii la credinta 
catolica. Refuzand trecerea la ortodoxie, 
a fost transferat mai intai la manastirea 
Caldarusani, iar in 1950, la penitenciarul 
din Sighet. In 1955 a fost dus la Curtea de 
Arges, iar in 1956 la manastirea Ciorogarla, 
apoi din nou la Caldarusani, unde a stat cu 
domiciliu obligatoriu pana la sfarsitul vietii. 
La 28 aprilie 1969 a fost numit cardinal in 
pectore de catre papa Paul al Vl-lea pentru 
ca, datorita regimului din acea vreme, o astfel 
de titulatura, facuta publica, i-ar fi facut rau. 
Papa a dezvaluit acest lucru la scurt timp 
dupa decesul cardinalului, in 1973. Este 
autorul unor tulburatoare Memorii. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1945), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Hostiuc, §tefan 

(28.11.1951, Mahala, reg. Cernauti, azi Tn Ucraina) 
Poet si istoric literar. A absolvit Universitatea 
de Stat din Cernauti (1976). Specializare la 
Universitatea din Bucuresti (1995-1996). 
Crainic pentru emisiuni in limba romana la 
Radio difuziunea Ucraineana (1975-1985), 
lector de limba romana la Catedra de filolo- 
gie romana si clasica a Facultatii de Filologie 
a Universitatii cernautene (1985-1990), 
redactor la revista Glasul Bucovinei (Bucu- 
resti-Cernauti, 1994-1999), redactor-sef 
adjunct la revista Septentrion literar (din 
1999). Membru al Uniunii Scriitorilor din 
Republica Moldova (1995) si din Romania 
(1998), membru fondator, secretar general 
(1989) si vicepresedinte (1990) al Societatii 
pentru Cultura Romaneasca Mihai Emi- 
nescu din Cernauti, membru al Societatii 
pentru Cultura si Literatura Romana in 
Bucovina, redactor-sef al revistei Mesager 
bucovinean (din 2003). Lucrari: Clepsidra 
reveriei (1996, Premiul pentru poezie al Fun- 
datiei Culturale a Bucovinei), Scriitori romdni 
din nordul Bucovinei, vol. I (2005, premiul 
Ethos romanesc al Salonului International 
de Carte de la Iasi, 2006). 




John Houseman 



Eugeniu Hriscev 



Houseman, John 

nume la na§tere Jacques Hausemann 

(22.09.1902, Bucure§ti - 
31.10.1988, Malibu, California) 
Producator de film. Tata evreu, mama engle- 
zoaica. A absolvit Cliffton College la Londra 
si a emigrat in SUA, unde si-a luat numele 
de scena. Impreuna cu Orson Welles a 
fondat Mercury Theatre la New York, unde 
au fost adaptate pentru teatru romanele lui 
H.G. Wells, mai ales The War of the Worlds. 
S-a lansat ca producator de filme de serie 
neagra si ca actor. A fost producator executiv 
al CBC pentru Seven Lively Arts. Ajucat rolul 
bunicului in Silver Spoons, 1980. A primit 
Globul de Aur si Premiul Academiei Ame- 
ricane de Film pentru The Blue Dahlia (Dalia 
albastra), 1946. 

Hriscev, Eugeniu 

(6.02.1942, Pelinei, Republica Moldova) 
Economist. Bulgar ca etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Economie a Institutului Politehnic 
din Chisinau. Specializare la Universitatea 
de Stat din Leningrad. Profesor de economia 
muncii la Institutul Politehnic din Chisinau, 
apoi la Facultatea de Economie a Universita- 
tii de Stat din Chisinau. Contributii in dome- 
niul dirijarii dezvoltarii eficiente a diverselor 
forme de organizare a muncii si productiei, 
al economiei, organizarii, normarii si sti- 
mularii muncii in firma, rolul si problemele 
managementului inovational, rolul stiintei 
in dezvoltarea businessului mic si mijlo- 
ciu. Lucrari: Pe3epeu 6puzabnozo nodpnda 
(1983); KpamKuu 3K0H0MunecKuu cnpaeonnuK 
6puzadupa npoMuiuneuHozo npednpunmun 
(1986, in colaborare); npomeodcmeeHHue 
6pmadu u ycKopenue UHtneHcucfiuKaiiuu 
napobnozo xo3Mucmea (1988); Managementul 
firmei (1998); Managementul inovational (2001); 
3K0H0MunecKax empamezux manux empan 6 
ycnoeuKX zno6anu3au t uu (2002); Opzanu3au i us{ 
u HopMupoeaHue mpyda Ha coepemeHHoii cfiupMe 
(2003). Distins cu Ordinul Gloria Muncii si 
Ordinul Republicii. Doctor Honoris Causa 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 379 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Hristov 




380 



al Universitatii Nebraska din Omaha, SUA. 
Membru corespondent al Academiei de Sti- 
inte a Moldovei. 

Hristov, Victor 

(25.03.1946, Cimi§lia, Republica Moldova) 
Pictor. A absolvit Scoala de Arte Plastice si 
Facultatea de Pictura si Grafica a Universita- 
tii Pedagogice de Stat din Chisinau. Tine de 
miscarea plastica numita Grupul celor Zece. 
A expus in Moldova, Romania, Germania, 
Elvetia, Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Cehia, 
Georgia. Lucrari: Dealul Marzoalei; Amurg. 
Membru al Uniunii Artistilor Plastici din 
Moldova. 

Huber-Panu, loan 

(15.02.1904, Bucure§ti - 28.10.1974, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Scoala Politehnica din 
Bucuresti, Sectia mine, si s-a specializat 
la Academia de Mine din Freiburg. A fost 
profesor la Institutul Politehnic, apoi la 
Institutul de Mine si la Institutul de Petrol, 
Gaze si Geologie din Bucuresti. A fost si 
inspector general tehnic la Directia Generala 
a Minelor. A contribuit la punerea in valoare 
a noi zacaminte si la proiectarea de uzine de 
preparare. A fost primul care a studiat influ- 
enta temperaturii asupra flotatiei. Lucrari: 
Prepararea substantelor miner ale utile, 1956; Un 
model matematic al procesului flotatiei in masini 
multicelulare r 1968. Membru corespondent al 
Academiei Romane, (1955). 

Hudita, loan 

(1.08.1896, Bogdane§ti, fostul judet Baia - 
21.03.1982, Bucure§ti) 

Om politic si istoric. A absolvit Litere (Sectia 
istorie), Drept si Stiinte (Sectia geografie) la 
Universitatea din Iasi. Specializare la Sor- 
bona. A fost profesor de istorie la liceul B.-P. 
Hasdeu din Chisinau, apoi la Liceul Militar 
din Iasi si la Facultatea de Litere din Iasi. 
Membru al Partidului Taranesc Democrat 
al lui Nicolae Lupu (1931), fuzionat cu Par- 
tidul National-Taranesc al lui Iuliu Maniu. 
A fost membru, in 1944, al Comitetului de 
actiune pentru rasturnarea regimului Anto- 
nescu. Ministru al Agriculturii si Dome- 
niilor in al doilea Guvern Sanatescu si in 
Guvernul Radescu, pana la 6 martie 1946. 
Lucrari: Repertoire des Documents concernant 
les Negotiations Diplomatiques entre la France et 
la Transylvanie au XVII- 6 siecle (1636-1683), 
1926; Recueil de Documents concernant VHistoire 
des Pays Roumains, tires des Archives de Prance, 
XVI- e et XVII- e siecles, 1929; Contributiuni la 
istoria lui Cuza-Vodd, 1931; Raport al Comisiu- 
nii parlamentare de anchetd privitor la incheierea 
contractului de armament cu Fabrica Skoda, 1934; 



Curs de Istoria Diplomaticd, 1937; Proiect de lege 
pentru expropriere si improprietdrire, 1 1 februarie 
1945. Exclus din invatamant in 1947, a fost 
trimis la inchisoare si tinut fara proces pana 
in 1955. Arestat din nou in 1961 si eliberat in 
1962. N-a avut pensie. 

Hulubei, Horia 

(15.11.1896, la§i - 22.11.1972, Bucure§ti) 
Fizician. In 1916 s-a inscris la Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Iasi, Sectia fizica si 
chimie, dar a fost mobilizat si trimis pe front. 
Participa, cu grad de sublocotenent, la marea 
batalie de la Marasesti (vara anului 1917). In 
acelasi an face parte din lotul de tineri care, 
la initiativa sefului misiunii militare franceze, 
generalul Berthelot, sunt trimisi in Franta 
pentru a deveni piloti ai aviatiei militare. 
Participa, in calitate de pilot, pe un avion 
de vinatoare, la operatiunile de pe frontul 
de vest, unde este ranit. A fost decorat cu 
Legiunea de Onoare. In 1922 se intoarce in 
tara, unde - in calitate de sef al unui Birou 
de Navigatie Aeriana - deschide prima linie 
aeriana romaneasca (Constantinopol-Bucu- 
resti-Budapesta). Se reinscrie la Facultatea 
de Stiinte din Iasi, Sectia fizica si chimie, 
de unde, in 1926, obtine licenta si o bursa 
de stat. Pleaca la Paris pentru specializare. 
Acolo are ocazia sa lucreze in laboratoarele 
prof. Jean Perrin la Sorbona. In 1933 isi ia 
doctoratul in fizica experimentala, cu o 
dizertatie asupra efectului Compton mul- 
tiplu. Din 1938 functioneaza ca profesor la 
Catedra de structura materiei a Facultatii de 
Stiinte de la Universitatea din Iasi (in timp ce 
este si director de cercetari la CNRS, Paris). 
In vara anului 1939 se intoarce definitiv in 
tara. In 1940 se transfera la Bucuresti, la 
Catedra de structura materiei, unde functi- 
oneaza ca profesor. In perioada 1941-1944 
indeplineste functia de rector al Universitatii 
din Bucuresti. In 1949 intemeiaza filiala din 
Cluj a Institutului de Fizica al Academiei. In 
acelasi an devine director al IFA (Institutul 
de Fizica al Academiei, Bucuresti - primul 
institut de fizica din tara). Lucrari: Curs de 
chimie fizica (1940); Spectroscopia X (1948); 
Structura materiei (1950). A fost presedintele 
Consiliului National IUPAP; reprezentantul 
Romaniei la AIEA (Viena) si vicepresedinte 
al Consiliului Guvernatorilor AIEA, membru 
in Consiliul Mondial al Pacii. A fost, in mai 
multe legislaturi, deputat al MAN, iar dupa 
1968 - consilier al presedintelui republicii 
pentru probleme stiintifice. A fost distins cu 
cele mai inalte onoruri ale republicii: Om 
de Stiinta Emerit; Ordinul Meritul Stiintific 
clasa I; laureat al Premiului de Stat. Membru 
titular al Academiei Romane (1946). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 380 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Huniade 




loan Hudita 



Horia Hulubei lancu de Hunedoara Ladislau Huniade 



Huniade 

Dinastie romano-maghiara din Transilva- 
nia, care a condus destinele acelui spatiu 
geo- strategic de la sfarsitul veacului al 
XlV-lea pana la sfarsitul veacului al XV-lea. 
Primul a fost loan Huniade (sau lancu de 
Hunedoara, 1387-1456), numit ban in 
cronicile maghiare si care si-a pus pe sterna 
corbul, insemn latin, preluat de la dinastiile 
bizantine (si Cantacuzinii 1-au avut), dar 
si semn ca apartinea dinastiei voievodului 
Negru (Neagoe, adica Basarabii proveniti 
din Craiovestii din Tara Romaneasca). Era 
al doilea fiu al lui Voicu (sotia lui a fost 
maghiara, Erzsebet Morzsinai) si nepotul lui 
Serb. A fost innobilat de imparatul maghiar 
Sigismund de Luxemburg (dinastie fran- 
ceza). A aparat cursul Dunarii de otomani, 
a facut din Timisoara sediul sau; a murit 
de ciuma la Zemun. Fiul sau mai mare, 
Ladislau Huniade (1433-1457), a participat 
la bataliile tatalui sau si a fost lasat o vreme 
zalog, dupa batalia de la Kosovo, al despo- 
tului sarb Gheorghe Brancovici. In final a 
fost decapitat de regele Ladislau al V-lea al 
Ungariei, care nu dorea accesul la putere al 
Huniazilor. Totusi, al doilea fiu al lui lancu 
de Hunedoara, Matei Corvin (1443-1490), a 
ajuns regele Ungariei. El a incercat sa tina 
in echilibru intregul spatiu al fostei Dacii 
si al Pannoniei. A corespondat cu Stefan 
eel Mare in legatura cu sprijinirea acelor 
domni ai Tarii Romanesti capabili sa tina 
piept otomanilor (in principal Vlad Tepes). 
Nicolaus Olahus era un Huniade dupa tata 
si un Basarab dupa mama. 

Huniade, lancu de Hunedoara, in latina 
loannes Corvin us, in maghiara Hunyadi 
Janos, in germana Johann Hunyadi 

(-1387, Cluj - 1456, Zemun) 
Comandant militar. Era roman dupa tata, 
din stirpea lui Serb (bunic), era al doilea fiu 
al lui Voicu, iar mama era maghiara, Erzsebet 
Morzsinai. Tatal sau fusese innobilat de 
regele Ungariei Sigismund de Luxemburg 



(dinastie franceza) pentru merite ostasesti 
si a primit domeniul Hunedoarei. Si-a pus 
pe sterna corbul, insemn latin (a fost si al 
comandantilor infranti de daci la Adam- 
clisi), preluat de dinastiile bizantine (si 
Cantacuzinii 1-au avut), dar si semn ca era 
valah si venea din tara voievodului Negru 
de dincolo de munti (corvinus=corb) . Si-a 
dedicat viata luptei antiotomane. Si-a facut 
sediul la Timisoara si s-a concentrat asupra 
apararii Dunarii. De altfel, a murit de ciuma 
la Zemun, dupa batalia Belgradului. A fost 
si ban al Severinului, iar teritoriul pe care 
1-a controlat era, in chip ideal, ca aspiratie, 
o „Ungrovlahie", un spatiu crestin. De altfel, 
fiul sau, Ladislau, a fost zalog la Gheorghe 
Brancovici o vreme, apoi a fost ucis de impa- 
ratul Ladislau al V-lea al Ungariei spre a nu 
accede la tronul lui. Totusi, al doilea fiu al 
marelui conducator de osti, Matei Corvin, a 
devenit rege al Ungariei si a purtat corespon- 
dents cu Stefan eel Mare al Moldovei (scri- 
soare expusa in Muzeul de Istorie din Alba 
Iulia) spre a aseza in Tara Romaneasca pe 
Vlad Tepes, un domn prielnic marilor batalii 
contra otomanilor. O Dacie virtuala au avut 
in vedere, deopotriva, Huniazii, Basarabii si 
Musatinii. Palatul sau din Timisoara e astazi 
sediu al Muzeului de Istorie. 

Huniade, Ladislau 

in maghiara Laszlo Hunyadi 

(1433 - 16.03.1457, Buda) 
Conducator de osti. Fiu al lui lancu de H. si 
frate cu Matei Corvin. A participat la batalia 
de la Kosovo (Campia Mierlei), 1448, si a 
fost lasat zalog de tatal sau lui Gheorghe 
Brancovici, regele Serbiei. In 1453 era deja 
ban al Croatiei si Dalmatiei. La Dieta de la 
Buda din 1455 a renuntat la toate titlurile 
si functiile sale, datorita unor acuzatii din 
partea lui Ulrich Celje (Cillei). In final a fost 
ucis din ordinul regelui Ungariei din cauza 
intrigilor aceluiasi Cillei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 381 



& 



31.10.2011 17:23:18 



Huniade 




Matei Corvin Huniade 



Alexandru Hurmuzaki Constantin Hurmuzaki 



Eudoxiu Hurmuzaki 




382 



Huniade, Matei Corvin, prenume la na§tere 
Matthias, porecla Corvinus, in latina; 
Hunyadi Matyas, in maghiara 

(23.02.1443, Cluj - 6.04.1490, Viena) 
Rege maghiar. Al doilea fiu al lui Iancu de 
Hunedoara (in maghiara Hunyadi Janos) si 
al Elisabetei Morysinai, primul fiind ucis de 
oligarhia maghiara (rege Ladislau Postumul) 
spre a nu accede la putere, al doilea, copil, 
aruncat in inchisoare. Mama sa a strans 
ostile lui Iancu de Hunedoara si 1-a infrant, 
pe Dunare, pe Ladislau Postumul, si- a ras- 
cumparat fiul (de la Praga) si 1-a impus rege. 
Avea 18 ani si a domnit 32 de ani, nind otra- 
vit de medicul personal. A fost instruit in ita- 
liana, in spiritul Renasterii. Avea o biblioteca 
de 5 000 de incunabule (Bibliotheca Corvi- 
niana). Vorbea maghiara, romana, italiana, 
croata, latina si mai tarziu germana, ceha, 
slovaca, precum si alte limbi slave. A ordo- 
nat intemnitarea domnului Munteniei Vlad 
al Ill-lea (Tepes), cand acesta, urmarit de 
armata otomana, i-a cerut ajutorul. Dar tot 
el 1-a ajutat pe Vlad sa recucereasca tronul 
Valahiei de la Laiota Basarab. Ulterior, dupa 
ce Stefan eel Mare, domn al Moldovei, a 
incheiat pacea cu regele Cazimir al Poloniei, 
Matei 1-a atacat pe Stefan, dar a fost infrant 
in lupta de la Baia. A domnit asupra Mora- 
viei, Sileziei, Luzatiei (Lausitz) (toate trei 
1468/1469/1479-1490) si Austriei Inferioare 
(1477/1485-1491). A sperat sa controleze 
voevodatele romanesti si sa reunesca, sub 
sceptrul sau, intregul spatiu al fostei Dacii. 
Pe sterna sa, ca si a tatalui sau, in pozitie cen- 
trala, se afla corbul, simbol latin, o recunoas- 
tere a originilor sale romanesti. De altfel, 
singurele danii pe care Constantin Bran- 
coveanu le-a facut doua veacuri mai tarziu 
in Transilvania au fost pentru Hunedoara. 

Hurmuzaki (Hurmuzachi), Alecu 

(16.08.1823, Cernauca, Cernauti - 
20.03.1871, Neapole, Italia) 
Publicist. Frate cu Gheorghe (1817-1882), 
Eudoxiu (1812-1878), Nicolae (1826-1909) 



si Constantin (1811-1869) H. A avut si 
o sora, mama poetului Dimitie Petrino. 
A absolvit Dreptul la Viena. S-a dedicat 
cauzei romanilor din Bucovina. Pentru 
aceasta a facut inchisoare. A condus Reu- 
niunea Romana de Leptura din Cernauti 
de la infiintare (1862) si a transformat-o 
in Societatea pentru Cultura si Literatura 
Romana din Bucovina. Deputat in Camera 
de la Viena. A contribuit la intemeierea 
Teatrului National in limba romana la Cer- 
nauti (1865). A dezvoltat relatii culturale cu 
romanii din celelalte provincii romanesti. 
A intemeiat si condus, impreuna cu fratele 
sau Gheorghe, ziarul Bucovina (1848-1850), 
unde a publicat culegerea lui Vasile Alecsan- 
dri de balade populare romanesti. Fratii H. 
au publicat 30 de volume de documente ale 
istoriei romanesti, cunoscute sub numele 
de Colectia Hurmuzaki, care au constituit 
punctul de inceput al cercetarii pentru multi 
istoriei, dar si o sursa inepuizabila de inspi- 
ratie pentru scriitori, inclusiv Eminescu. 
Membru fondator al Societatii Academice 
Romane(1867). 

Hurmuzaki (Hurmuzachi), Constantin N. 

(3.10.1863, Cernauti - 23.02.1937, Cernauti) 
Entomolog. Fiu al lui Nicolae H. A absolvit 
Facultatea de Stiinte si Dreptul la Cernauti 
si Viena. A fost profesor de entomologie si 
biogeografie la Universitatea din Cernauti. 
A facut cercetari cu privire la lepidoptere si 
coleoptere. Lucrari: Catalogue des Lepidopteres 
recoltes en Roumanie pendant Vannee 1901 par 
les membres de la Societe des Naturalistes de Rou- 
manie, 1912; Opiniuni mai noud despre evolutia 
geograficd a faunei si florei europene aplicate la 
fauna lepidopterelor, 1936. Membru de onoare 
al Academiei Romane din 1919. 

Hurmuzaki (Hurmuzachi), Eudoxiu 

(29.09.1812, Cernauca, Cernauti - 
29.01/10.02.1874, Cernauti) 
Istoric si politician. S-a nascut intr-o veche 
familie aristocrata, ca al doilea fiu al lui 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 382 



^ 



31.10.2011 17:23:18 



Huss 



Docsachi H., pe domeniul familiei din 
Cernauca, Imperiul Austriei (actualmente in 
Ucraina), in regiunea istorica a Bucovinei. 
Tatal sau era cunoscut pentru faptul ca ofe- 
rea refugiu liderilor politici romani transil- 
vaneni persecutati, intrand in datorii pentru 
a-i putea ajuta in continuare. Frate cu Ale- 
xandra, Gheorghe si Nicolae H. A absolvit 
Dreptul la Viena. A participat acolo la revo- 
lutia de la 1848. A facut parte din comisia 
insarcinata cu revizuirea si completarea 
manualelor in limba romana pentru Buco- 
vina. A luptat pentru drepturile romanilor 
din Imperiul Habsburgic si a fost presedinte 
al Camerei Legislative a Bucovinei, drept 
pentru care imparatul i-a acordat titlul de 
baron. A publicat documente referitoare la 
romani extrase din arhivele din Viena, Pesta, 
Lemberg, dar si din arhive romanesti. Cele 
6 000 de documente au fost predate Acade- 
miei Romane, care le-a publicat in Colectia 
Hurmuzaki: Fragmente zur geschichte der 
Rumdnien, 5 vol., 1878-1886). Impreuna cu 
fratii sai, Eudoxiu avea sa devina una dintre 
figurile importante ale renasterii nationale 
romanesti din Bucovina de Nord. Membru 
al Societatii Academice Romane, (1872). 

Hurmuzaki (Hurmuzachi), Nicolae 

(19.03.1826, Cernauca, Cernauti - 
19.09.1909, Cernauca) 

Om politic. Frate cu Alexandru, Gheorghe 
si Eudoxiu H. A facut calatorii de studii la 
Paris si Berlin, fara a absolvi nimic. Membru 
al Societatii pentru Cultura si Literatura 
Poporului Roman din Bucovina, a primit 
titlul de baron in 1881. A strans, ca si fratii 
sai, documente referitoare la romanii din 
Bucovina. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1883). 

Hurmuzescu, Dragomir M. 

(13.03.1865, Bucuresti - 31.05.1954, Bucuresti) 
Fizician si inventator. A absolvit Fizica la 
Sorbona ca elev al sotilor Frederic Joliot si 
Irene Curie. Profesor la Universitatea din 
Iasi. Este fondatorul invatamantului elec- 
trotehnic din Romania. A avut contributii 
in domeniile electricitatii si fizicii razelor 
X. Lucrari: Cdldurd si electricitate, Electricitate 
generald si aplicatd, Radio activitatea apelor 
minerale din Romania. A inventat dielectrina 
si a construit electroscopul care-i poarta 
numele (1894). A pus bazele primului labo- 
rator de electricitate din tara, transformat 
apoi in Scoala de Electricitate de pe langa 
Universitatea din Iasi, prima scoala de fizica 
experimental;!. A fost ctitor al radiofoniei 
romanesti. In 1922, sub conducerea sa, a 




r\ 




Dragomir M. Hurmuzescu 



inceput sa functioneze Societatea Romana 
de Radio difuziune (Societatea de Difuzi- 
une Radiotelefonica din Romania), care 
la 1 noiembrie 1928 difuza in eter prima 
emisiune cu anuntul: „Alo, alo, aici Radio 
Bucuresti", urmat de discursul presedin- 
telui Societatii, Dragomir Hurmuzescu. 
Este momentul ce inaugura, practic, postul 
national de radio din Romania. Membru 
corespondent (1916) al Academiei Romane, 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Husar, Al(exandru) 

(26.04.1920, llva Mare, Nasaud - 
17.05.2009, la§i) 

Istoric literar. A absolvit Filosofia si Istoria la 
Cluj, a fost profesor la Universitatea din Iasi. 
A colaborat la reviste de specialitate: Limba 
si literatura romana, Revista defilozofie, Revista 
de istorie si teorie literard si la reviste literare: 
Convorbiri literare, Iasul literar, Secolul XX, 
Cronica, Luceafarul, Ateneu, Dacia literard, 
Revista romana, Steaua, Viata romdneascd. 
Lucrari: Dincolo de mine. Cetdti medievale, 
1959; Intoarcerea la literatura, 1978; Metapo- 
etica. Prolegomene, 1983, Premiul Academiei 
Romane; Ideea europeand, 1993; Lectiile istoriei, 
1995, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul 
Salonului de Carte, Chisinau; Traditii natio- 
nale in estetica si filosofia artei, 2001. Distins 
cu Ordinul National Serviciu Credincios in 
grad de Ofiter, 2002. 

Huss, Hugo Jan 

nume la na§tere Husz Hugo Jan 

(26.01.1934, Timi§oara - 
2.02.2006, La Crosse, Wisconsin, SUA) 
Dirijor. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti ca elev al lui Constantin Silvestri. A fost 
dirijorul Orchestrei Simfonice din Arad, apoi 
din Targu Mures. A ramas in Franta in 1968 
cu prilejul unui turneu. De acolo a plecat 
la Miinchen si a dirijat Giinthe Simphonic 
Orchestra. A ajuns la Chicago si a absol- 
vit Business Administration la Roosevelt 
University. A fost vreme de doisprezece ani 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 383 



& 



31.10.2011 17:23:19 



Hutan 




Hugo Jan Huss Stela Hutan Pa lade Viorica Elena Hutan 




384 



dirijorul orchestrei simfonice din La Crosse, 
lucrand, in acelasi timp, ca manager pentru 
procesarea datelor la Mathy Construction 
Co in Onalaska, Wisconsin. 

Hutan Palade, Stela 

nume la na§tere Stela Hutan 
(14/27.05.1921, Gura Humorului, Suceava) 
Aviatoare. Sora cu Viorica Elena H. 
A absolvit liceul la Cernauti si s-a inscris 
la universitate in acelasi oras, dar a trebuit 
s-o paraseasca spre a-si intretine familia. In 
1941 a audiat la Politehnica din Bucuresti 
cursurile pentru aviatia cu motor. In 1942 
a luat lectii de zbor la Rosiorii de Vede si a 
obtinut brevetul de pilot. A facut parte din 
Escadrila Alba, cu avioane pilotate exclusiv 
de femei, care transportau ranitii de pe front 
(Crimeea). Dupa razboi a fost functionara la 
Societatea de Telefonie din Bucuresti. 

Hutan, Viorica Elena 

(26.08.1923, Gura Humorului, jud. Suceava) 
Stewardesa. Sora cu Stela H P. A fost prima 
femeie din Romania cu aceasta meserie, 
diploma fiind obtinuta la Bruxelles. A absol- 
vit liceul la Cernauti si s-a refugiat cu familia 
la Bucuresti in 1940. A lucrat ca functionara 
la Directia Generala a Aviatiei Civile pana 
in 1955, apoi a fost insotitoare de bord la 
TAROM. A parcurs 8 602 000 km prin curse 



regulate in intreaga Europa, prin curse spe- 
ciale guvernamentale (charter), prin curse in 
Asia, China, Vietnam, Pakistan, India (New 
Dehli), Siria, Liban, Israel, Arabia Saudita, 
Katar, Japonia (Tokyo), Hong Kong, Myan- 
mar, Irkutsk-Siberia, Thailanda. In Africa: 
Bengazi, Tripoli, Cairo, Las Palmas, Rabat. 
In America: Los Angeles, Hawaii-Honolulu, 
New York, Ciudad de Mexico, Acapulco. 
Evenimente: la 24 februarie 1962, zborul 
214 aterizeaza fortat in Cipru, pe burta, 
cu un IL-18 (la 8 000 de metri deasupra 
Mediteranei, motoarele s-au oprit pe rand). 
Avionul era pilotat tot de o femeie, Elena 
Senchea Popescu. A primit Diploma de 
Merit pentru aviatia de transport dupa 
cursa numita Marele Raid, din 1969-1970, 
care a insemnat 51 857 km in 76,25 ore. 
S-au traversat atunci trei oceane (Indian, 
Pacific, Atlantic), patru continente (Europa, 
Asia, America, Africa), 27 de tari si 5 mari. 
Ruta: Bucuresti, Istanbul, Karachi, New 
Dehli, Agra-Taj Mahal, Thailanda (Ban- 
gkok), Myanmar (Rangoon), Hong Kong, 
Malaysia, Japonia (Tokyo - Nagoya), insu- 
lele Wake, USA - Hawaii (Honolulu): Los 
Angeles, Ciudad de Mexico, Acapulco, New 
York (anul nou 1970 aici 1-au petrecut). Au 
urmat insulele Canare (Las Palmas), Roma, 
Istanbul, Bucuresti. 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITAJII R0MANE§TI. PERSONA 



dictAK.indd 384 



& 



31.10.2011 17:23:19 



I 



lachint 

(~ 1300 - 1372, Curtea de Arges) 
Primul mitropolit al Tarii Romanesti. Initial 
mitropolit de Vicina, cetate in Scythia Minor 
(Dobrogea), pe locul cetatii celtice Noviodu- 
num (azi Isaccea) dotata cu o eparhie supusa 
scaunului de la Durostorum (azi Silistra, in 
Bulgaria). Civilizatia locului era atestata din 
Paleoliticul mediu, ramasese o zona strate- 
gica (varsarea Dunarii in mare si tarmul Pon- 
tului Euxin unde se aflau coloniile grecesti 
ale Miletului) si era supranumita „Bizantul 
provincial", deoarece tindea sa devina un loc 
de rezistenta spirituala in fata navalirilor de 
care era amenintat marele Bizant, in prin- 
cipal cele otomane. Tot parcursul fluviului, 
pana la Portile de Fier, fusese fortificat de 
bizantini si Tara Romaneasca devenea „noul 
Bizant". Nicolae Alexandru Basarab 1-a 
mutat (inainte de 1359) de la Vicina la Curtea 
de Arges si i-a dat in grija construirea bise- 
ricii, numindu-1 mitropolit al Ungrovlahiei 
(de altfel, pana astazi mitropolitii romani din 
Muntenia sunt „ai Ungrovlahiei", teritoriu 
azi doar spiritual, care cuprinde ortodoxia 
romaneasca din lungul fluviului, de pe 
ambele lui maluri). El a facut si mitropolia 
Severinului, unde se afla (exista inca rui- 
nele), pe Insula Banului, pe Dunare, o cetate 
bizantina, avanpost occidental al imperiului. 
In plus, a fortificat unitatea crestina de pe 
ambele maluri ale Dunarii, aducand pe 
tipograful sarb Macarie sa tipareasca la 
Curtea de Arges si Targoviste carti de cult 
in limba slavona. Domnul insusi, Neagoe 
Basarab, a incercat sa acopere laic unitatea 
spirituala a acestui spatiu, lasand Invdtdturile 
lui Neagoe cdtre fiul sdu Teodosie. Putem deci 
afirma ca, prin aceasta conlucrare dintre 
puterea religioasa si cea laica (o mostenire 
a traco-dacilor), se forja insasi identitatea 
spirituala a romanilor ca neam. 

lacob, Caius 

(29.03.1912, Arad - 6.02.1992, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte, Sectia matematici, la Bucuresti, si s-a 



specializat la Paris in mecanica fluidelor. 
A fost profesor la Facultatea de Matema- 
tica a Universitatii din Bucuresti. A adus 
contributii in domeniile mecanicii fluide- 
lor, analizei matematice si s-a preocupat 
in special de miscarile plane ale fluidelor 
incompresibile, de miscarile la mari viteze 
subsonice si supersonice, de solutiile apro- 
ximative in dinamica gazelor, precum si de 
problema de limita din teoria potentialului. 
A fost ales in 1990 senator PNTCD, fiind 
unic reprezentant al acestui partid in primul 
parlament liber. Lucrari: Introducere mate- 
maticd in mecanica fluidelor (1952); Mecanica 
teoreticd, 1971; Matematici clasice si moderne, 
3 vol., 1978-1979. Membru al Academiei 
de Stiinte din Paris, al Societatii Franceze de 
Matematica, membru al Academiei Romane 
(1963) si presedinte al sectiei sale de stiinte 
matematice (1979-1992). 

lacob, Mihai 

(11.05.1933, Ora§tie - 5.07.2009, Los Angeles) 
Regizor si scenarist. A absolvit LATC la 
Bucuresti. Profesor de regie la LATC. Filmo- 
grafie: Aurel Vlaicu - Povestire cinematograficd, 
1954 (scenariu Eugenia Busuioceanu); 
Blanca, 1955 (in colaborare); Dincolo de brazi, 
1957 (in colaborare); Setea, 1960; Darclee, 
1960; Celebrul 702, 1961 (in colaborare); 
Strdinul, 1963; Pe drumurile Thaliei, 1964; 
Politete, 1966; Aventurile lui Tom Sawyer, 1968 
(in colaborare); Moartea lui Joe Indianul, 
1968 (in colaborare); Castelul condamnatilor, 
1970 (in colaborare); Pentru case iubesc, 1971 
(in colaborare). A plecat in SUA in 1971, 
unde a fost, pe rand, muncitor intr-o fabrica 
de impletituri, distribuitor de pizza, vanzator 
intr-un magazin alimentar, chelner, agent 
de tranzactii imobiliare, tipograf, scenarist 
si producator asociat de film la Paramount. 

lacobovici, lacob 

(18.09.1879, Nicseni, langa Botosani - 
29.10.1959, Cluj) 

Medic chirurg. Armean dupa etnie. A absol- 
vit Medicina la Bucuresti. A fost profesor la 
Facultatea de Medicina din Bucuresti si a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 385 



& 



31.10.2011 17:23:19 



lacov 





r~> 




% 




r'"* 




J****! 


3% l ^^B 






^ 




r >^ 


vj ^^Mk 


Caius lacob 


Mihai lacob 




Idel lanchelevic 




condus Spitalul de Copii (din 1894) si Cli- 
nica de Chirurgie Infantila si Ortopedie afi- 
liata spitalului Brancovenesc (1938-1942). 
Rector al Medicinei din Cluj (1922-1923). 
Senator liberal. Imediat dupa Marea Unire 
un grup insemnat de mari medici romani, 
din care a facut parte, in frunte cu Victor 
Babes, s-au deplasat de la Bucuresti la Cluj 
si au fondat Medicina clujeana. Considerat 
fondator al chirurgiei moderne la Cluj. Cli- 
nica de Chirurgie ii poarta numele. Membru 
corespondent (1931), apoi membru asociat 
(1935) si presedinte al Societatii Romane de 
Chirurgie (1936-1937; 1947-1948). 

lacov Putneanul 

(20.01.1710, Radauti - 15.05.1778, Putna) 
Carturar. Mitropolit al Moldovei (1750- 
1760). A militat pentru invatamantul roma- 
nesc si pentru reducerea impozitelor luate 
taranilor. Nereusind, a renuntat la functia de 
mitropolit. A tiparit numeroase lucrari religi- 
oase, dar si un Bucvar, 1755, reeditat cu unele 
completari, Viena, 1771. A alcatuit: Alfavita 
sufleteascd spre folosul de obste, 1756; Sinopsis, 
adica Adunare de multe invataturi, 1757. 

lagnov, Simion 

(11.04.1892, Bucure§ti - 2.01.1958, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la Viena, Paris si Bruxelles. 
Medic la spitalele Eforiei, Colentina si Cari- 
tas. Profesor la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti. Contributii in domeniul patolo- 
giei sangelui, bolilor ulceroase, bolilor fica- 
tului. Lucrari: Tratamentul proceselor ulceroase, 
1927; Serviciul consultatiunilor de medicina 
interna, 1939; Contributii la studiul anemiilor 
toxice nefrogene, 1950; Cirozele hepatice, 1955; 
Gastritele, 1958. Membru corespondent al 
Academiei Romane, (1948). 

lamandi, Constantin 

(26.04.1928, Odobe§ti, jud. Vrancea - 

8.01.2005) 

Inginer. A absolvit Institutul de Constructii 

din Bucuresti, specialitatea hidrotehnica. 



Specializare la Universitatea Humboldt, 
Germania si Universitatea Iowa City, SUA. 
Profesor si rector la Institutul de Constructii 
din Bucuresti. Contributii in domeniul 
modelarii hidraulice, difuziei-dispersiei, al 
hidraulicii instalatiilor. Autor a 8 inventii si 
3 inovatii, peste 80 de studii de specialitate. 
Membru al Asociatiei Internationale de 
Cercetari Hidraulice, membru al Academiei 
de Stiinte din New York, presedinte al 
Asociatiei Hidrotehnicienilor din Romania. 
Membru al Academiei de Stiinte Tehnice din 
Romania. 

lanchelevici, Idel 

(5.05.1909, Leova, Basarabia - 
26.06.1994, Maisons-Laffitte, Franta) 
Sculptor. Evreu ca etnie. A absolvit Acade- 
mia de Arte din Liege, Belgia, unde a ramas. 
A realizat basoreliefurile pentru Pavilionul 
Romaniei de la Expozitia Internationala de 
la Bruxelles. Din 1950 s-a stabilit in Franta. 
In 1976 a facut o expozitie la Teatrul Nati- 
onal din Bucuresti. Este autorul lucrarilor 
Monumentul national al prizonierului politic, 
1954, Breendonck; Maternitate, 1952, Haifa; 
Copilul, Bruxelles, 1971. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1992). 

lancu, Aurel Gh. 

(17.12.1928, Racoasa, Vrancea) 
Economist. A absolvit Facultatea de Econo- 
mie Generala la Bucuresti. S-a specializat la 
Massachusetts, Institute of Technology. Cer- 
cetator la Institutul de Cercetari Economice 
din Bucuresti, director adjunct la Institutul 
de Economie Industriala, consultant stiintific 
ONU pentru probleme de mecanism econo- 
mic si repartitie a veniturilor. Contributii in 
domeniul modelarii economico-matematice, 
al echilibrului economic. Lucrari: Metode de 
modelare, 1 972; Modele de crestere economicd si de 
optimizare a corelatiei dintre acumulare si consum, 
1 974; Cresterea economicd si mediul inconjurdtor, 
1979; Relatiile economice internationale, 1988; 
Plata, concurentd r monopol, 1992; Convergenta 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 386 



& 



31.10.2011 17:23:19 



lancu 



economica (vol. 1, 2008; vol. 2, 2009). Membru 
titular (din 2001) al Academiei Romane. 

lancu, Avram 

(1824, Vidra de Sus, azi Avram lancu, jud. Alba - 
9.09.1872, Baia de Cri§) 

Jurist si erou militar. A absolvit Liceul 
Piarist la Cluj si Literele, apoi Dreptul la 
Universitatea din Cluj (invatamant in limba 
maghiara). A lucrat la Inalta Curte de Justitie 
a Transilvaniei, cu sediul la Targu Mures, 
care avea 30 de romani si 170 de maghiari. 
Cu prilejul revolutiei de la 1848 s-a remar- 
cat luptand pentru drepturile cetatenesti 
ale romanilor din Transilvania. A condus 
delegatia romanilor din Muntii Apuseni la 
citirea proclamatiei de pe Campia Libertatii 
de la Blaj, alaturi de Papiu Ilarian. S-a pus in 
fruntea unei armate de stransura (6 000 de 
oameni) si, aliat cu austriecii, a reusit elibe- 
rarea partii de nord-vest a Transilvaniei de 
sub stapanirea coroanei maghiare, fapt care 
a durat din iunie pana in octombrie 1848, 
cand generalul Iosif Bern a restabilit ordinea 
anterioara. A fost sprijinit programatic de 
Nicolae Balcescu din Tara Romaneasca. 
Dupa infrangerea revolutiei, in 1850 si 1851 
s-a dus in audienta la imparatul Franz Joseph, 
la Viena, cerand autonomia romanilor din 
Transilvania. A fost supranumit „regele 
muntilor" si i s-au facut funeralii nationale. 

lancu de Hunedoara 

V. Huniade, lancu de Hunedoara 

lancu, Gheorghe 

(1946, Bucure§ti) 

Balerin si coregraf. A absolvit Scoala de Balet 
a Operei, fiind elevul lui Gabriel Popescu si 
al lui Miriam Raducanu. S-a specializat la 
Bolsoi Teatr din Moscova cu Semionov si 
la Baletul Kirov (azi Teatrul Mariinskii) din 
Leningrad cu Omrihin. A dansat la La Scala 
din Milano (partenerul Carlei Fracci), 
Arenele de la Verona, la San Carlo, Opera 
Gamier din Paris, la Tokyo, Roma, Bolsoi 
Teatr din Moscova, la Covent Garden, la 
Royal Theatre, Teatro Real din Madrid s.a. 
Vreme de 30 de ani a lucrat la Compania 
lui Marinel Stefanescu in Italia. Si- a fondat 
propria sa companie, Tabula Saltica, 1990, 
unde a produs spectacole pentru care a 
facut coregrafia. S-a intors in tara, ca direc- 
tor al Baletului Operei Romane, in 2008. 
Premiul Danza&Danza pentru eel mai bun 
spectacol de opera din Italia, 1995 {Richard 
al Ill-led). Distins cu Ordinul Steaua Roma- 
niei in grad de Cavaler, 2002. 

lancu Jianu 

V. Jianu, lancu 




lancu (Janco), Marcel 

(24.05.1895, Bucure§ti - 
21.04.1984, Ein Hod, Israel) 
Pictor. Inca din anii liceului scoate, impre- 
una cu Tristan Tzara si Ion Vinea, revista 
Simbol (1912). In tinerete a desenat costume 
pentru baletele Floriei Capsali. Sosit la 
Zurich in 1915, pentru a studia arhitectura 
la Institutul Politehnic, frecventeaza reuniu- 
nile artistice de la Cabaretul Voltaire, unde 
il cunoaste pe Hans Arp si se reintalneste cu 
Tristan Tzara, participand la initierea mis- 
carii dadaiste. In aceasta perioada prezinta 
afise, masti, ilustratii, realizeaza scenarii si 
tine conferinte pe temele avangardei artis- 
tice. Celebre sunt afisul conceput pentru 
prima expozitie DADA in galeria lui Han 
Corray din Zurich si eel care anunta expo- 
zitia dedicata cubismului si artei negre. In 
1919, la Basel, infiinteaza impreuna cu 
Hans Arp si Alberto Giacometti, grupul 
Artistii Radicali. Dupa ce trece prin Paris 
(1921), se desparte de miscarea dadaista si 
de tendintele suprarealiste. In 1922 revine 
in Romania, devenind unul dintre pro- 
motorii artei de avangarda. Face parte din 
cercul condus de poetul Ion Vinea, care 
edita revista Contimporanul (1924-1936), si 
participa cu tablouri la expozitii organizate 
impreuna cu sculptorita Milita Petrascu 
si pictorita Margareta Sterian. In spiritul 
efervescent al vremii, se afiliaza unor grupari 
avangardiste cu o componenta eterogena, ca 
Arta Noua (1929-1932), Grupul de Arta si 
Criterion (1933-1937), in care ii regasim pe 
M.H. Maxy, Victor Brauner, Mattis Teusch, 
Corneliu Michailescu. In 1941 se stabileste 
in Palestina. Dupa infiintarea statului Israel 
se afirma ca profesor si animator al vietii cul- 
turale. Organizeaza grupul Orizonturi Noi si 
o societate de creatie artistica la Ein Hod, in 
1953, acolo unde se afla si casa lui memori- 
als. Participa in 1952 la Bienala din Venetia. 
Premiul Dizengoff al orasului Tel Aviv (1 95 1) 
si Premiul National Israel (1967). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 387 



& 



31.10.2011 17:23:19 



lanculescu 




Dinu lanculescu 



Magda lanculescu 



Ion lanosi 




lanculescu, Dinu 

(24.03.1925, Bra§ov) 

Actor si poet. In perioada 1940-1944 face 
parte din gruparea ziarului Ardealul, scriind 
impotriva Diktatului de la Viena si decla- 
mandu-si propriile poezii in marile localitati 
ale tarii. Publica de asemenea in Universul 
literar, Revista Fundatiilor Regale, Fapta, Tribuna 
din Brasov, precum si in alte reviste si ziare 
ale timpului. In 1956 este cadru didactic in 
Bucuresti. Dupa o pauza de 20 ani publica 
in Luceafdrul, Romania literara, Contemporanul, 
Viata Romdneasca si altele. Actor la Teatrul 
National, Nottara, Teatrul Tineretului, Tea- 
trul Mic. Joaca pe scena si in film timp de 40 
de ani. Colaboreaza cu Televiziunea Romana 
la emisiunea „Teleenciclopedia", fiind per- 
sonificat ca „vocea de sambata seara". In 
1985 se stabileste in Germania, continuand 
sa joace pe scena teatrelor din Darmstadt 
si Mannheim. Autor de versuri, a publicat 
volume precum Un gdnd, un chip stiut, un vis, 
un timp, 2002, care sunt influentate de ima- 
gistica actorului. In Germania colaboreaza de 
asemenea la emisiunile culturale si artistice 
ale posturilor de radio HR din Frankfurt si 
SWF din Baden-Baden. Membru de onoare 
al cenaclului Apozitia din Miinchen, membru 
al cenaclurilor romanesti din Aachen si Koln. 

lanculescu, Magda 

(30.03.1929, la§i - 14.03.1995, Bucure§ti) 
Soprana de coloratura. A absolvit Conser- 
vatory de Arta Dramatica din Bucuresti 
si a fost angajata a Operei Romane inca de 
studenta, devenind apoi solista. Profesoara 
de canto la Conservatorul din Bucuresti. 
Laureata a concursurilor internationale de 
la Bucuresti, Praga si Varsovia. A cantat cu 
orchestre renumite in Belgia r Italia, Rusia, 
Franta, Cehoslovacia, Iugoslavia etc. r avand 
un repertoriu divers - peste 35 de roluri 
principale -, de la opereta vieneza la opera 
contemporana romaneasca. Mentionam: 
Iaroslava din Cneazul Igor de A. P. Borodin, 
Norina din Don Pasquale de Gaetano Doni- 
zetti, Donna Elvira din Don Giovanni, Blonda 



din Rdpirea din Serai, Suzana din Nunta 
lui Figaro de W.A. Mozart. Artista emerita 
(1962). Astazi Concursul International de 
canto de la Bucuresti ii poarta numele. 

lanosi, Ion 

nume la na§tere Janos Stein berger 

(1.05.1928, Bra§ov) 

Estetician. A studiat estetica la Bucuresti 
si Leningrad. Profesor de filosofie la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Lucrari: Romanul 
monumental si secolul XX, 1963; Thomas 
Mann, 1965; Dostoievski - tragedia subteranei, 
1968; Diabetica si estetica, 1971; Romanul 
unui oras. Petersburg - Petrograd - Leningrad, 
1972; Alegerea lui Iona, 1974; Schitd pentru o 
estetica posibild, 1975; Poveste cu doi necunoscuti: 
Dostoievski si Tolstoi, 1978; Umanism: viziune 
si intruchipare, 1978; Secolul nostru eel de toate 
zilele, 1980; Sublimul in estetica, 1983; Sublimul 
in arta, 1984; Sublimul in spiritualitatea roma- 
neasca, 1 987; Literaturd si filosofie. Interactiuni in 
cultura romana, 1986; Optiuni, 1989; Romanul 
unei drame, 1991; Izvoare biblice. Alegerea lui 
Iona, BPT r 1994; Idei importune, 1995; O istorie 
a filosofiei romanesti in relatia ei cu literatura, 
1996; Constantin Noica - Jntre constructie si 
expresie, 1998; Eu si el. Insemnari subiective 
despre Ceausescu, 2003; Sankt Petersburg - 
Romanul si romanele unui oras, 2004; Eu si el. 
Insemnari subiective despre Ceausescu, 2006; 
Autori si opere. Cultura rusd, 2009. Premii: 
1963 - Premiul Uniunii Scriitorilor de critica 
si istorie literara; Premiul Simion Barnutiu al 
Academiei Romane (1978); Premiul pentru 
eseu r publicistica si reportaj al Uniunii Scrii- 
torilor (1980); Premiul de critica, eseu, istorie 
literara al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti 
(1981). Din 2001 este membru de onoare al 
Academiei Romane. Revista Contemporanul. 
Ideea europeana i-a dedicat un numar jubiliar 
la implinirea a 80 de ani. 

lanovici, Virgil 

(13/26.10.1900, Roman - 3.11.1990, Bucure§ti) 
Geolog si mineralog. A absolvit Facultatea de 
Stiinte la Iasi. S-a specializat in cristalografie 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 388 



& 



31.10.2011 17:23:19 



lerunca 




rQ© 



mt 




Mihail laro§enco 



si tnineralogie la Viena. Afost profesor la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Autor a numeroase 
lucrari privind studiul mineralogic, petro- 
grafic, chimic si geochimic al rocilor alcaline 
din masivul de la Ditrau, al zacamintelor de 
minereuri de mangan, al rocilor carbonatate 
din Romania, al unor rod efuzive din Carpatii 
Orientali si din Muntii Apuseni, al unor zaca- 
minte de minereuri si minerale utile. Lucrari: 
Geobgia elementebr radioactive, 1957; Stadiul 
proceselor de formare plastica a sisturibr verzi din 
Dobrogea centrala, 1967; Minerabgie, 2 vol., 
1979, 1983. A condus lucrarile de elaborare 
a Monografiei geografice a Romdniei. Membru al 
Academiei Romane (1990). 

larcu, Dimitrie 

(1817, Slatina - 13.01.1879, Bucuresti) 
Bibliograf. A facut liceul Sf. Sava din Bucu- 
resti. Pasoptist. Casier al Societatii Acade- 
mice Romane. Profesor. A editat manuale 
scolare, dar a ramas important pentru 
publicarea primei bibliografii generale a 
culturii romane, cuprinzand aparitiile din 
perioada 1550-1865: Catalog general de cartile 
romane , 1865. 

laro§enco, Mihail 

(1900, Ucraina - 1985, Chisinau) 
Biolog. Ucrainean ca etnie. Specializat in 
ihtiologie si hidrobiologie. Fondator (1961, 
alaturi de Ion Toderas) si director al Insti- 
tutului de Biologie al Academiei de Stiinte a 
Moldovei. Membru al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. Departamentul de ihtiologie al 
Institutului de Zoologie poarta numele sau. 

laru, Florin nume la na§tere Florin RTpa 
(24.05.1954, Bucuresti) 

Poet. A absolvit Facultatea de Limba si Lite- 
ratura Romana la Bucuresti si a fost membru 
al Cenaclului de Luni condus de Nicolae 
Manolescu. A publicat in volumul colectiv 
Aer cu diamante, 1982, impreuna cu Mircea 
Cartarescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, 
colegi ai generatiei r 80. Debutase in 1981 



cu un volum remarcat prin caracterul ludic: 
Cdntece de trecut strada, 1981, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, si a evoluat spre o poezie pro- 
fund melancolica: La cea mai inalta fictiune, 
1984; Innebunesc si-mi pare rdu, 1990; Poeme 
alese, 2002. 

Ibraileanu, G(arabet) 

(23.05.1871, Targu Frumos - 11.03.1936, la§i) 
Critic literar. A absolvit Literele la Iasi. 
Secretar de redactie la Viata Romaneasca 
(1906-1933). S-a ' format sub influenta 
criticii sociologice franceze si a lui C-tin 
Dobrogeanu-Gherea. Sustinator al popo- 
ranismului literar. A definit conceptul de 
specific national si legea selectiei valorice in 
cultura. S-a ocupat de literatura romana si 
teoria literara: Spiritul critic in cultura roma- 
neasca, 1909; Scriitori si curente, 1909; Note si 
impresii, 1920; Scriitori romdni si strdini, 1926. 
A mai scris proza de analiza: romanul Adela, 
1933, Premiul National. Membru de onoare 
post-mortem al Academiei (1948). 

leremia Movila 

V. Movila, leremia 

lerunca, Virgil 

nume la na§tere Virgil Untaru 

(16.08.1920, Lade§ti, jud. Valcea - 
28.09.2006, Paris) 

S editor. Sot al Monicai Lovinescu. Obtine 
licenta in Litere si Filosofie la Universitatea 
din Bucuresti (1943). A debutat mjurnalul 
literar cu articolul „ Tolstoi critic de arta" 
(1939). In perioada studiilor universitare 
este redactor la ziarele Timpul si Ecoul, si 
unul din intemeietorii revistei „Albatros" 
(1942). In 1947, impreuna cu Ion Caraion, 
a editat in mai multe limbi revista Agora, 
suprimata in acelasi an. A colaborat la 
principalele publicatii ale timpului: Revista 
Fundatiilor Regale, Vremea, Fapta, Viata 
Romaneasca, Universul literar etc. In 1946 
paraseste tara, primind o bursa de la guver- 
nul francez, si se stabileste la Paris. Intre 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 389 



& 



31.10.2011 17:23:20 



lgiro§anu 




1952 si 1975 a fost redactor al emisiunilor 
pentru strainatate ale radioteleviziunii 
franceze, cercetator la Centre National de 
la Recherche Scientifique, sectia de filosofie 
(din 1975). Colaborator la Radio Europa 
Libera (din 1975); redactor la unele reviste 
literare romanesti din strainatate: Luceafarul 
(1948-1949), ce aparea sub egida lui Mircea 
Eliade, Caiete de dor (1951-1957), Romania 
muncitoare si Limite (1969-1986), Ethos 
(1973-1986), Fiinta romdneasca (1963-1968) 
si, impreuna cu Emil Turdeanu, la Revista 
Fundatiei Regale Universitare Carol I din Paris. 
Impreuna cu Mircea Popescu editeaza la 
Roma Revista scriitorilor romdni. Elaboreaza 
articole despre cultura romana, publicate in 
diferite dictionare si enciclopedii din Franta 
si Germania (Encyclopedie de la Pleiade, 1957; 
Histoire generale des litter atures, 1968; Lexikon 
der Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, 1961; 
Dictionnaire du surrealisme et de ses environs, 
1982). In limba romana a editat volumele de 
critica literara, proza sau poezie: Lot, terreur 
et resistence en Roumanie (Lege, teroare si rezis- 
tentd in Romania), 1961; Litter ature roumaine 
(1961); Romdneste (1964, reeditat in 1991), 
Pitesti (Madrid, 1981, reeditat cu titlul Feno- 
menul Pitesti la Bucuresti in 1990), Subiect si 
predicat (Bucuresti, 1993), Dimpotrivd: Pole- 
mici (Bucuresti, 1994), Semnul mirarii (1995), 
Trecut-au anii... (Bucuresti, 2000) si Poeme din 
exil (2001). 

lgiro§anu, Horia 

(4.08.1896, Azuga - 10.06.1960, Bucure§ti) 
Regizor si scenarist. A absolvit Scoala de 
Belle Arte la Bucuresti si, ca adept al expre- 
sionismului, a plecat la specializare la Paris; 
a fost tentat de inceputurile cinematografiei. 
A fondat Academia Libera de Pictura de 
la Bucuresti, unde a fost student si Victor 
Brauner. Filmografie: lades (1927); Nea Ghita 
Cocolos la Mosi (1927), Iancu Jianu (1928); 
Haiducii (1929); Ciocoii/Cantecul strainului 
(1931); Insula Serpilor (1933). 

Ignatovici, lustin 

(-1845 - 1918, Curchi, Basarabia) 
Preot tipograf. A absolvit Seminarul Teologic 
la Chisinau (1867) si a fost preot la Napa- 
deni, langa Cornova. Actiunea lui de pas- 
trare a identitatii romanesti a fost constanta, 
exprimata nu doar prin predici, ci si prin 
tiparituri romanesti, folosite de moldoveni 
de-a lungul unei perioade complicate a isto- 
riei. Lucrari tiparite: Psaltirea, Ceaslovul, Carte 
de rugdciune (1909), Acatistul Acoperamantul 
Maicii Domnului (1909), Evanghelia (1912), 
Voroave (1907, 1914), Cuvdnt bun poslusnicului 
incepator (1913), Vietile sfintilor (1914-1918), 




1£2M 




Hie lla§cu 



Sorin llfoveanu 



Acatistul Sfintei Treimi (1915). S-a retras la 
manastirea Curchi. 

Ila§cu, Hie 

(30.06.1952, Taxobeni, Republica Moldova) 
Militant politic. A absolvit studiile militare 
in URSS, la Baku (Azerbaidjan). Ofiter in 
URSS si Republica Moldova. Comandant al 
unei unitati militare speciale a Ministerului 
Securitatii Nationale din Moldova in timpul 
conflictului de pe Nistru. Economist-sef la 
Institutul de Cercetari Dnestr din Tiraspol. 
Presedinte al filialei Tiraspol a Frontului 
Popular din Moldova, 1990-1992 (cand a 
fost si deputat in Parlamentul Moldovei). 
Detinut politic al regimului separatist de la 
Tiraspol, condamnat la moarte. In urma pre- 
siunilor politice transferat la Chisinau, apoi - 
primind cetatenia romana - devenit membru 
al Parlamentului Romaniei din partea PRM. 
Distins cu Ordinul Steaua Romaniei, 2001. 

llfoveanu, Sorin 

(23.05.1946, Campulung Muscel) 
Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
din Bucuresti ca elev al lui Corneliu Baba. 
Profesor si decan la Facultatea de Arta 
Plastica a Institutului de Arta Plastica din 
Bucuresti. Din 1985 lucreaza la resedinta 
sa de vara din satul Radesti. Expozitii per- 
sonale: Galeria Galateea, Bucuresti 1970; 
Galeria Apollo, Bucuresti 1972; Galeria de 
Arta, Cluj-Napoca 1975; Galeria de Arta 
a Municipiului Bucuresti, 1977; Galeria 
Simeza, Bucuresti, 1982; Muzeul National 
de Arta, Bucuresti, 1985; Galeria de Arta 
Sky- Art-Show, Norvegia, 1989; Institutul 
Francez (desene la Panait Istrati), Bucuresti, 
1992, 1998; Galeria Artexpo, Bucuresti, 
1993; Muzeul National de Arta, 2000; 
Galeria Arcade 24, 2010, Sala Dalles, 2011. 
A participat la expozitii de grup la Venetia, 
Sofia, Valparaiso, Paris, Goteborg s.a. Premiul 
Caravaggio, Italia, 1981; Premiul UAP, 1982 
si 2001 pentru intreaga activitate. Ordinul 
Serviciu Credincios in grad de Cavaler, 2000. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITATI 



dictAK.indd 390 



& 



31.10.2011 17:23:20 



Iliescu 




Constantin C. Iliescu 



llias, Nicolae 

(30.08.1935, Ohaba, jud. Timi§) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Mine din 
Petrosani. Specializare la Facultatea de Elec- 
tromecanica si Institutul de Mine din Sankt 
Petersburg, Scoala Superioara de Mine din 
Ottawa, Academia de Mine din Freiburg. 
Profesor la Universitatea din Petrosani. 
Lucrari: Mecanizarea in exploatdrile miniere 
la zi, 1978; Masini miniere. Exemple de calcul, 
1992; Utilajul si tehnologia exploatdrilor miniere, 
1995. Vicepresedinte al Comitetului Natio- 
nal Minier, membru fondator al Asociatiei 
Nationale a Managerilor si Evaluatorilor 
de Mediu, membru al Academiei de Stiinte 
a Federatiei Ruse, membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Iliescu, Constantin C. 

(15.09.1892, Roman, Neamt - 
30.10.1978, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la University College Hospi- 
tal din Londra. A intreprins cercetari mate- 
rializate printr-o serie de lucrari publicate in 
revista Heart cu privire la fibrilatie. Intors in 
tara, a lucrat la spitalul Filantropia, apoi a 
devenit profesor la Institutul Medico-Far- 
maceutic din Bucuresti. Decan al Facultatii 
de Medicina Generala, director al spitalu- 
lui Brancovenesc. Lucrari: Aspectul clinic, 
mecanismul si tratamentul fibrilatiei auriculare, 
1941; Infarctul mio cardie, 1953; Hipertensiune 
arteriald, 1966. Membru al Colegiului Ame- 
rican de Cardiologie, al Societatilor de Car- 
diologie din Cehia, Franta, Italia, Polonia. 
Membru al Academiei de Stiinte Medicale 
din Romania. Membru titular (1965) al 
Academiei Romane. 

Iliescu, lleana 

(1937, Sighi§oara) 

Balerina. Si-a facut studiile la Bucuresti 
cu Anton Romanovski si Oleg Danovski. 
A fost prim-balerina la Opera Nationala 
din Bucuresti (debut 1954). Dupa' 1989 



director al Operei Romane. A predat cursuri 
de dans clasic la Scoala de dans (CLAK) din 
Torino, unde a fost director artistic (1981), 
formand balerini de succes (ex. Massimo 
Leanti, Silvana Ranaudo, Federica Paganini). 
Numai in Lacul lebedelor de Ceaikovski a sus- 
tinut peste 400 de spectacole, dansand cu 
mari companii, precum Bolsoi Teatr, Opera 
din Praga s.a., alaturi de Gabriel Popescu. 
A facut coregrafie si regie artistica la Giselle 
si Cele patru anotimpuri dupa Vivaldi pentru 
Francesco Prola, ca si la bijuterii muzicale 
dupa Rossini, Ceaikovski, Grieg, Delibes, 
Saint-Saens, Gounod, Borodin, Chopin, 
Ponchielli, Strauss si Valsul in Viena lui Stra- 
uss pentru Opera din Cluj. Face parte din 
„tripleta de aur" a baletului clasic romanesc 
alaturi de Magdalena Popa si Leni Dacian. 
Maestru E merit al Artei. Meritul Cultural 
in grad de Cavaler. Diploma de excelenta a 
Primariei Capitalei, 2008. 

Iliescu, Ion 

prenume la na§tere Ion Alexandru 

(3.03.1930, Oltenita) 

Inginer si om politic. A absolvit Facultatea 
de Electrotehnica la Institutul Politehnic 
Bucuresti si Institutul Energetic din Mos- 
cova. Specializat in hidroenergie si gospoda- 
rirea apelor. A condus Consiliul National al 
Apelor, unde a initiat si finalizat proiectele: 
Programul National de utilizare a resurselor 
de apa si Schemele de amenajare a bazinelor 
hidrografice. Demis in 1984. Director al 
Editurii Tehnice din Bucuresti (1984-1989), 
cand a scris studii de specialitate. A debutat 
in activitatea politica din liceu, fiind unul 
dintre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevi- 
lor din Romania (1948), iar in 1956 - prese- 
dinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor din 
Romania. Ministru pentru problemele tine- 
retului (1967-1971). Secretar al CC al PCR 
(1971), exclus pentru ca s-a exprimat contra 
cultului personalitatii lui Ceausescu. Trimis 
la Timisoara ca vicepresedinte al Consiliu- 
lui Judetean, apoi presedinte al Consiliului 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 391 



& 



31.10.2011 17:23:20 



Iliescu 




Judetean Iasi (1974-1979). Exclus din viata 
politica pentru deviere intelectualista. In 
decembrie 1989 s-a aflat in fruntea celor 
care au dedans at miscarea pentru schim- 
barea regimului. Presedinte al Romaniei 
(1990-1992; 1992-1996; 2000-2004). Fon- 
dator al noului Partid Social Democrat. Sub 
presedintia sa Romania a parcurs perioada 
de tranzitie de la socialism la capitalism, spre 
integrarea in Uniunea Europeana si NATO. 
Lucrari: Probleme globale. Creativitate, 1992; 
Revolutie si reformd, 1 993; Romania in Europa si 
in lume r 1994; Revolutia trditd, 1995; Momente 
de istorie, 3 vol., 1995-1996; Toamna diploma- 
tied, 1995; Fragmente de viata si de istorie trditd, 
2011. Membru de Onoare al Academiei 
Tehnice din Romania. 

Iliescu, Nicolae 

(7.12.1937, Horezu, jud. Valcea) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Transpor- 
turi la Institutul Politehnic din Bucuresti. 
Profesor la Facultatea de Transporturi, spe- 
cialitatea rezistenta materialelor. Contributii 
in domeniul analizei structurale cu tehnici 
experimentale de investigare (foto-elastici- 
tate, lacuri casante). Lucrari: Analiza expe- 
rimental a tensiunilor, Y)lb-Y)ll. Secretar 
stiintific al Asociatiei Romane de Tensome- 
tric, reprezentantul Romaniei in European 
Committee for Experimental Mechanics. 
Membru al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. 

Iliu, Victor 

(24.11.1912, Sibiu - 4.09.1968, Bucure§ti) 
Regizor de film. A absolvit Institutul Unio- 
nal de Arta Cinematografica din Moscova 
ca elev al lui Eisenstein. Membru PCR din 
ilegalitate. A dat noua directie a cinemato- 
grafiei romanesti de dupa al Doilea Razboi 
Mondial, fiind o voce noua alaturi de Jean 
Georgescu, regizor care si-a continuat 
activitatea inceputa in perioada interbelica. 
A modernizat raporturile dintre personaje, 
rolul peisajului si tematica, astfel meat, 
practic, toti regizorii perioadei socialiste se 
raporteaza la stilistica lui. A inceput ca asis- 
tent de regie inca din perioada razboiului: 
Sub semnul bunului samaritean, 1942; Romania 
agricold, 1942; Crucea Rosie Romdnd, 1943; 
Scoala de dans Liciu, 1943; Lucrari Agricole, 
1944; Sanatoriul Moroeni, 1945; Filme: Proce- 
sul criminalilor de razboi dinfostul GuvernAnto- 
nescu si executia lor, 1946; Vizita maresalulm 
Iosip Broz Tito in Romania, documentar, 1 948 
Anul 1848 dupa stampele vremii, documentar, 
1948; In sat la noi, 1951; Mitrea Cocor, 1952 
O scrisoare pierdutd, 1953; Bdlcescu, 1953 
Moara cu noroc, 1957; Comoara din vadul vechi, 




Ion Constantin Inculet 



1964. N-a mai lucrat in perioada Ceausescu. 
Laureat al Premiului de Stat. 

Inculet, 'on Constantin 

(5.04.1884, Rezeni, jud. Lapu§na, Basarabia - 
18.11.1940, Bucure§ti) 

Om politic. Tata al lui Ion I. I. A absolvit 
Seminarul Teologic din Chisinau, apoi 
a inceput Facultatea de Matematica din 
Dorpat, Estonia, s-a transferat la cea de 
Fizica si Matematica a Universitatii din St. 
Petersburg, pe care a absolvit-o. Profesor 
de matematica in St. Petersburg. A luptat 
pentru unirea Basarabiei cu Romania ca 
presedinte al Sfatului Tarii (Parlamentul). 
Liberal ca optiune politica. Dupa Marea 
Unire a fost ministru secretar de stat pen- 
tru Basarabia, cu intreruperi pana in 1940, 
ministru al Sanatatii si Ocrotirilor Sociale 
(1927-1928), ministru de Interne (1933- 
1936), vicepresedinte al Consiliului de 
Ministri (1936-1937). Presedinte al Sfatului 
Tarii al Republicii Democratice Moldove- 
nesti, ministru. Lucrari: Spatiul si timpul in 
noua lumind stiintificd (Bucuresti, 1920); Ma 
premiere rencontre avec Saint Aulaire (1930); 
URSS (Bucuresti, 1932). Membru titular al 
Academiei Romane (1918). 

Inculet, 'on I. 

(11.02.1921, la§i) 

Inginer. Fiu al lui Ion C. I. A absolvit Insti- 
tutul Politehnic din Bucuresti si a plecat la 
specializare in Canada, unde a ramas ca pro- 
fesor al universitatii din Ontario, specialita- 
tea ingineria mediului. Director al Institutu- 
lui de Cercetari Electrostatice Aplicative din 
Ontario. A descoperit „reactia constanta" 
care permite determinarea apartiei ozonului 
intr-un proces. Lucrari: Static Electrification 
of Dielectrics and Materials Interfaces; Industrial 
Applications of Static Electricity; Applied Elec- 
trostatics in Modern Industry. Este autor sau 
coautor a 18 inovatii, cea mai importanta 
fiind separatorul electrostatic alternativ pen- 
tru particule, patentat in Australia, Belgia, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 392 



& 



31.10.2011 17:23:20 



loan 



Canada, Franta, Germania, Japonia, Olanda, 
Spania, SUA. Membru al Asociatiei Ingine- 
rilor Profesionisti din Ontario, al Societatii 
Americane de Electro statica, membru de 
onoare al Academiei Romane (1992). 

Inochentie 

(a ll-a jumatate a sec. al XVII-lea - 
1.02.1735, Ramnicu Valcea) 
Episcop. S-a calugarit la manastirea Tis- 
mana si a fost egumen la manastirile Motru 
si Brancoveni. A fost ales episcop de Ramnic 
in 1727 si hirotonisit la Belgrad in 1728. 
A pastorit pe vremea ocupatiei austriece a 
Olteniei si a fost aparatorul religiei orto- 
doxe, al identitatii romanesti. A tiparit in 
romaneste: Molituelnicul (1730), Ceaslovul 
(1731), 'Triodul (1731), Liturghierul (1733), 
Catavasierul (1734). 

Inochentie Levizor 

V. Levizor, Inochentie 

loachim, Grigore L. 

(14.12.1906, Borca, Neamt - 
5.10.1976, Bucuresti) 

Inginer. A absolvit Scoala Politehnica din 
Bucuresti, Sectia mine. Director la schela 
Moreni, director al Centralei Petrolului, 
profesor la Institutul de Petrol si Gaze din 
Bucuresti, membru in Colegiul Ministerului 
Minelor, Petrolului si Geologiei. A introdus 
in extractia mondiala de petrol procedeul 
pompajului combinat cu eruptia artificiala. 
Lucrari: Exploatarea zdcamintelor de titei, 1955; 
Extractia titeiului si gazelor, 1961; Sinteza 
asupra optimizdrii functionarii pompelor sub- 
mersibile, 1969; Dezlocuirea titeiului din medii 
permeabile de cdtre apa tratatd cupolimeri, 1974. 
Membru al Societatii Inginerilor Petrolisti 
din Franta, membru corespondent al Acade- 
miei Romane, (1963). 

loan 

(sec. al V-lea d.H.) 

Episcop de To mis. Nascut in Scythia Minor 
(Dobrogea de azi), a fost unul dintre primii 
episcopi (446-449) ai Tomisului (colonie a 
Miletului la Pontul Euxin, numele grec pen- 
tru Marea Meagra, edificata in sec. VT i.H. 
pentru a fortifica pozitiile grecilor in con- 
fruntare cu persii. Regele persan Darius al 
II-lea, de altfel, a ajuns si el pana la Dunare). 
Arhiepiscopul sau era Flavian al Constanti- 
nopolului, iar imparatul Bizantului era The- 
odosius al II-lea. Pe fondul acestor ample 
conflicte zonale, incepe sa se contureze 
identitatea Scythiei Minor, aflata in fluxul 
intereselor grecilor, romanilor, bizantinilor. 



Un om al locului ca acest episcop si predece- 
sorul sau Teotim definesc pozitia religioasa a 
ortodoxiei Tomisului fata de nestorianism 
si monofizismul eutichian. Cunoscator de 
greaca si latina, dar considerandu-se mai 
apropiat prin fibra sa de latinitate decat de 
greci, a tradus din greaca in latina autori 
crestini precum Teodor Mopsuestenul, Teo- 
doret de Cyr (392-458). 

loan Casian, Sf. 

V Casian, loan 

loanid, George 

(1800, probabil Bucuresti - 
27.11.1888, Bucuresti) 

Editor, librar, profesor. Grec ca etnie. A fost 
profesor de greaca la Academia Greceasca 
din Bucuresti si, odata cu trecerea la inva- 
tamantul in limba romana, a trecut profesor 
la Colegiul Sf. Sava. Spirit efervescent, a fost 
unul dintre primii editori de colectii literare 
(traduced sistematice si populare din lite- 
raturile europene in Biblioteca letteraria) la 
editura numita chiar George loanid. A avut 
si librarie proprie, constituind astfel mode- 
lul pentru o serie de editori cunoscuti de 
mai tarziu, ca loan V Socec, Miiller, Alcalay 
s.a. A invitat pictori cunoscuti si gravori 
din strainatate spre a-si ilustra cartile, for- 
mand astfel un stil al bibliofiliei romanesti. 
A ramas celebra pana astazi lucrarea apa- 
ruta odata cu Unirea Principatelor, vol. I, 
1858 - Istoria Moldo -Romanilor (de la Facerea 
Lumii la 1595, cu litografiile lui A. Bieltz: 
Traian, Decebal, Dragos Voda, Stefan eel 
Mare, Bogdan Voda) si vol. II, 1859 - Istoria 
Moldo-Romanilor (de la 1595 la 1728) cu 
litografiile aceluiasi: Radu Negru Basarab, 
Mircea eel Batran, Vlad Tepes, Neagoe 
Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Serban, 
Matei Basarab, Vasile Lupu si Constantin 
Brancoveanu). Prieten cu pictorul Gh. Tat- 
tarescu, au refacut impreuna (1840-1841) 
fresca bisericii Sf. Hie, ctitorie din 1720, 
din Craiova. A scris el insusi o Gramatica in 
limba elineascd, 1843, Dictionar romdno-elinesc, 
2 vol., Vocabular de vorbe elinesti naturalizate in 
limba romdneasca, 1864; Dizertatii asupra ade~ 
vdratei origini a limbii daco-romdne in strdnsd 
afinitate cu limba pelasgo-elenika si asupra 
alfabetului fonetic in locul celui radical, 1882. 
Membru de onoare al Societatii Academie 
Romane (1871). 

loan Lemeni 

V. Lemeni, loan 

loan Metianu 

V. Metianu, loan 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 393 



^ 



31.10.2011 17:23:20 



loan 




loan Romanul 

(sec. al XVII-lea, Sanpetru, Transilvania) 
Preot si copist. De la el se pastreaza singurul 
exemplar copiat numit Codex Neagoensis, 
care cuprinde cele mai vechi texte in limba 
romana: cartile populare Alexandria, Albinusa 
sau Floarea darurilor, Rojdanicul si textele 
bisericesti Pravila Sfintilor Parinti. Numele 
a fost folosit de-a lungul timpului de mai 
multi apartenenti la romanitate, din diverse 
provincii romanesti si cu diverse profesii. In 
acelasi veac al XVII-lea si tot in Transilvania, 
dar la Alba Iulia, un omonim al calugaru- 
lui facea experimente de pirotehnie. Este 
mentionat de Conrad Haas ca sursa pentru 
lucrarile sale despre rachete. 

loan Vlahul (Romanul) 

(sec. al XVII-lea, Jara Romaneasca) 
Martir crestin. A fost luat in robie de turci 
in 1662 si dus la Constantinopol. Refuzand 
sa treaca la islam, a fost spanzurat in 1695, 
iar trupul i-a fost aruncat in Bosfor. A fost 
declarat sfant al Bisericii Ortodoxe Romane. 

lonascu, Traian 

(17.04.1897, lasi - 19.11.1981, Bucuresti) 
Jurist. Profesor de drept civil la Universita- 
tea din Bucuresti, vicepresedinte al Facul- 
tatii Internationale de Drept Comparat din 
Strasbourg. S-a preocupat de unele domenii 
fundamentale ale dreptului civil. Lucrari: 
Modificarile aduse Codului civil de principiul 
constitutional al egalitatii sexelor, 1950; Unele 
aspecte juridice ale relatiilor comerciale intre tdri 
cu structura social-economicd diferitd, 1961; 
Teoria si practica litigiilor precontractuale, 
1962, in colaborare; Teoria generala a con- 
tractelor economice, 2 volume, 1963, 1965, in 
colaborare; Constantele Dreptului - Drept si 
Logica, 1964. Membru titular al Academiei 
Romane (din 1974). 

Ion Caloian 

V. Ionita eel Frumos 

lonescu Bizet, 'on 

(22.11/4.12.1870, Creata-Lesile, llfov - 
17.09.1946, Bucuresti) 

Inginer si matematician. A fost profesor la 
Scoala Politehnica din Bucuresti. A con- 
dus lucrarile de constructie a numeroase 
poduri, printre care podul peste Borcea 
(prima portiune a podului peste Dunare), 
podul de la Bobolia pe valea Prahovei, podul 
metalic curb de cale ferata si sosea peste 
bazinul Dunarii de la Giurgiu (1905-1906), 
a elaborat proiectul pentru Santierul Naval 
Portile de Fier de la Turnu-Severin etc. Este 
autorul unui studiu de deviere spre Prut 



a apelor Siretului in vederea constructiei 
unei centrale hidroelectrice si a transfor- 
marii Prutului intr-un canal navigabil intre 
Galati si lasi. A executat harta hidrografica 
a bazinului Dunarii. A fost unul dintre inte- 
meietorii revistei Gazeta matematica. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1919). 

lonescu, Constantin N. 

(21.06.1905, Bucuresti - 6.10.1956, Bucuresti) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
Sectia fizico-cimice, la Universitatea din 
Bucuresti. Profesor la Facultatea de Farma- 
cie a Institutului Medico -Farmaceutic din 
Bucuresti. Director al Institutului de Cerce- 
tari Farmaceutice. Contributii in domeniul 
chimiei enzimelor, al chimiei organice si 
farmaceutice. Este considerat unul dintre 
organizatorii industriei farmaceutice din 
Romania. Lucrari: Sur la Synthese biochimique 
des §-cyclopentyl-glucosides r 1935; Contributiuni 
la cunoasterea proprietdtilor prepardrii si conser- 
vdrii apelor cianhidrice, 1941; Sinteza totald a 
acidului pantotenic, 1950. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1948). 

lonescu de la Brad, Ion 

nume la na§tere Ion Isacescu 

(24.06.1818, Roman, jud. Neamt - 
17/31.12.1891, Brad, Filipeni, jud. Bacau) 
Economist, agronom, savant si scriitor. 
A studiat la Academia Mihaileana din lasi si 
a continuat la Paris, unde a studiat botanica, 
chimia si economia politica. S-a specializat 
la Nancy. Intors la lasi in 1841, s-a angajat 
in lupta care a dus la revolutia din 1848 si 
la unirea din 1859. A publicat la Propdsirea - 
Imbunatdtiri in agricultura noastra, 1 844; Ferma 
model, 1 846. A luptat pentru improprietarirea 
clacasilor. A trait in exil (1848-1856), fiind 
director al Scolii Imperiale de Agricultura si 
administrator al mosiilor lui Resid Pasa din 
Thessalia. Dupa Mica Unire a fost consilier 
al lui Al. I. Cuza si inspector general al agri- 
culturii. In ultima parte a vietii a infiintat la 
Brad o ferma model. Lucrari: Despre Thessalia 
agricola, 1851; Excursion agricole dans VAsie 
Mineure, 1855; Agricultura jud. Dorohoi, 1866; 
Agricultura jud. Mehedinti, 1868; Agricultura 
romana de la Brad, 1886. Membru al Societatii 
de Medici si Naturalisti din lasi, al Acade- 
miei Franceze de Agricultura. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1884). 

lonescu-Dolj, loan 

(14.09.1875, Boureni, Dolj - 4.06.1947, Bucuresti) 
Jurist. A absolvit liceul Carol I din Craiova 
(1894). A obtinut licenta in Drept la Bucu- 
resti in 1898, ca sef de promotie. Chiar in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 394 



^ 



31.10.2011 17:23:20 



lonescu 




Constantin N. lonescu 



Dumitru lonescu 



Emanoil lonescu 



Eugen lonescu 



acelasi an, intr-un titnp in care ministrul 
Justitiei, G. Palade (tatal fizicianului George 
Emil P.), era preocupat sa reinnoiasca 
magistratura, este numit ajutor de jude- 
cator la judecatoria Pogoanele, jud. Buzau. 
Inainteaza repede pe scara ierarhica si, dupa 
sederi scurte la tribunalele Falciu, Tecuci si 
Tutova, este numit judecator de instructie 
(1906), apoi presedinte al Sectiei de notariat 
(1910) la tribunalul Ilfov. In 1914 este ina- 
intat consilier la Curtea de Apel, in timpul 
razboiului este mobilizat pe loc la Bucuresti, 
iar in 1921 devine consilier la Inalta Curte 
de Casatie si Justitie. Dupa formarea Roma- 
niei Mari, care reunea regiuni cu mosteniri 
juridice diferite, a aparut problema crearii 
unei legislatii unificate si in acelasi timp 
modernizate. O comisie cu aceasta sarcina 
a fost infiintata in 1920, condusa de Mano- 
lescu Ramniceanu, presedintele de onoare al 
Curtii de Casatie. In cadrul ei a fost formata 
o subcomisie pentru unificarea dreptului 
penal si de procedura penala, din care a 
facut parte Ionescu-Dolj, intre timp secretar 
general al Ministerului de Justitie, alaturi de 
profesorii W Pella, O. Teodoreanu, G. Vra- 
biescu si I. Radulescu. In noua Constitute 
din 1 923 se prevedea infiintarea Consiliului 
Legislativ, care avea menirea de a colabora 
cu guvernul si parlamentul la elaborarea 
legilor. Este numit in 1925 presedinte al 
Sectiei de drept public a Consiliului. A fost, 
incepand din 1906, profesor la Scoala Supe- 
rioara de Stiinte de Stat, al carei director a 
devenit in 1937. Este autorul unui Curs de 
Procedura Penald, reputat pentru claritatea 
sa. Impreuna cu V.V. Pella, a fost redactorul 
Revistei de Drept Penal si Stiintd Penitenciard. 
In 1928 este ales membru corespondent 
al Academiei Romane la sectia istorica (nu 
exista o sectie juridica). 

lonescu, Dumitru 

(14/27.05.1901, Bucure§ti - 20.01.1985, Cluj) 
Matematician. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte, Sectia matematici, la Universitatea din 



Bucuresti, ca elev al lui Titeica, A. Davido- 
glu, D. Emmanuel, N. Coculescu, T. Lalescu. 
Specializare la Paris. A fost profesor la Uni- 
versitatea din Cluj, apoi la Politehnica din 
Cluj. Contributii in domeniul analizei mate- 
matice: ecuatii diferentiale liniare, ecuatii cu 
derivate partiale de ordin superior, ecuatii 
inegale, calcul functional, analiza numerica, 
aplicatii diverse ale analizei matematice. 
Lucrari: Cuadraturi numerice, 1957; Diferente 
divizate, 1978. Membru al Societatii Romane 
de Matematica. 

lonescu, Emanoil 

(1893, Bucure§ti - 1949, Bucure§ti) 
General de aviatie. A absolvit Scoala de 
Aviatie si Academia Militara la Bucuresti. 
A comandat Scoala Militara de Aviatie 
(1938-1939) de la Bucuresti, Corpul Aerian 
Roman in perioada celui de-al Doilea 
Razboi Mondial (1944-1945), desfasurand 
ofensiva pe frontul de vest. In Guvernul 
Sanatescu a fost subsecretar de stat in 
Ministerul Aerului. 

lonescu, Eugen (Eugene lonesco) 

(26.11.1912, Slatina - 28.03.1994, Paris) 
Dramaturg. Mama frantuzoaica. A absolvit 
Literele si Filosofia la Bucuresti, fiiind 
studentul lui Nae lonescu. Se considera 
discipolul lui I.L. Caragiale si al lui Urmuz. 
Stabilit in Franta in 1939. A debutat ca poet: 
Elegii pentru fiinte mici, 1931, si a colaborat 
la numeroase publicatii. A scris volumul 
de eseuri Nu, 1934, Premiul Editurii Fun- 
datiilor, care afirma principiile literare ale 
autorului, prin negarea trecutului. Con- 
siderat in Franta unul dintre promotorii 
literaturii absurdului prin dramaturgia sa: 
La cantatrice chauve, anti-piece suivie d'une scene 
inedite (Cantdreata cheala, antipiesd urmatd de o 
scend inedita), 1964; Les Chaises, farce tragique 
(Scaunele, farsa tragica) r 1973; Antidotes, 1977; 
Chaque matin (In fiecare dimineata), 1988. 
Membru al Academiei Franceze (1970). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 395 



^ 



31.10.2011 17:23:20 



lonescu 




lonescu, Gellu 

prenume la na§tere Gheorghe 
(8.06.1937, Galati) 

Teoretician literar. Studii de inginerie mini- 
era neterminate, Filologia la Universitatea 
din Bucuresti, cadru didactic al universitatii. 
A tinut la Steaua cronica traducerilor. Plecat 
din tara in 1982 (Franta), apoi Germania 
(1983). A lucrat la postul de radio Europa 
Libera. Presedinte al Societatii culturale 
romano-germane Apozitia din Miinchen. 
Lucrari: Romanul lecturii, 1976, debut; Ori- 
zontul traducerii, 1981; Anatomia unei negatii, 
1991; Copacul din campie, 2003, Marele Pre- 
miu ASPRO. A scos, impreuna cu George 
Gana, editia Tudor Vianu - Opere, 1 1 volume. 

lonescu-Gion, George I. 

nume la na§tere Gheorghe lonnescu 

(14.10.1857, Pite§ti - 29.06.1904, Bucure§ti) 
Publicist, istoric. A studiat la Colegiul 
I.C. Bratianu din Pitesti si la Sf. Sava din 
Bucuresti, a facut Literele si Filosofia in 
Franta si Belgia. Adept al directiei enciclo- 
pediste a lui B.-P. Hasdeu, n-a fost in relatii 
bune cu Junimea. A tinut conferinte de 
popularizare a culturii la Ateneul Roman. 
Aflat in bune relatii cu arhitectul Ion Mincu, 
acesta i-a construit casa din Bucuresti. 
Lucrari: Ludovic XIV si Constantin Brdnco- 
veanu, 1884; Manual de poeticd romand, 1888; 
Din istoria fanariotilor, 1891; Incercare asupra 
istoriei stiintelor in trecutul tdrilor romane, 1894; 
Istoria Bucurescilor, 1899, document de refe- 
rinta pana astazi; Din istoria Basarabilor, 1903. 
A scris despre viata si opera Dorei d'Istria in 
Romania. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1989). 

lonescu, Grigore 

(11.01.1904, Flore§ti, Prahova - 
26.06.1992, Bucure§ti) 

Arhitect. A fost profesor la Institutul de 
Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti. Printre 
lucrarile sale se numara spitalul Emilia Irza 
din Bucuresti, cladirea Facultatii de Drumuri 
si Poduri a Institutului de Constructii din 
Bucuresti, sanatoriul TBC Barnova, Iasi etc. 
Activitatea sa majora s-a desfasurat in jurul 
istoriei arhitecturii si a patrimoniului nati- 
onal romanesc. Este autorul unei istorii a 
arhitecturii romanesti, prima lucrare de acest 
gen aparuta in literatura romana de specia- 
litate. Lucrari: Istoria arhitecturii romanesti, 
1937; Bucuresti. Ghid istoric si artistic, 1938; 
Curtea de Arges, istoria orasului prin minunile 
lui, 1939; Byzance et V architecture religeuse en 
Roumanie, 1 944; Bucarest, la ville et ses monu- 
ments, 1956; Arhitectura popular a romdneasca, 



1957; Arhitectura in Valahia, Moldova si Tran- 
silvania in veacurile XII-XIX, 1966; Arhitectura 
in Romania, perioada anilor 1944-1969, 1969; 
Les rapports de V architecture roumaine medievale 
avec Vart des pays balkaniques et du Proche- Ori- 
ent, 1 970; Les fortifications antiques et medievales 
sur le territoire de la Roumanie et leur rapports 
aves le monde mediterraneen, 1970; Historie de 
V architecture en Roumanie, de la prehistoric a nos 
jours, 1972. Membru titular al Academiei 
Romane (1992). 

lonescu, Luigi 

(3.04.1927, Pance§ti, jud. Bacau - 
1989, Bucure§ti) 

Interpret de muzica usoara. A inceput sa 
cante de pe bancile liceului (Bacau). A parti- 
cipat la santierele tineretului de reconstructie 
postbelica a tarii (irigatiile de pe Prut, Salva 
Viseu). A fost actor si interpret la Teatrul de 
Revista din Bucuresti (1951-1987). Slagare: 
„Lalele, lalele"; „Te-astept in fiecare seara"; 
„Zorile". 

lonescu, Mihai Andrei 

(1.11.1900, Bucure§ti - 5.02.1988, Bucure§ti) 
Entomolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Bucuresti si s-a specializat la Muzeul de 
Istorie Naturala din Viena si la Institutul de 
Biooceanografie din Split. Profesor la Facul- 
tatea de Biologie a Universitatii din Bucu- 
resti. Contributii in domeniul sistematicii, 
ecologiei si zoogeografiei insectelor. Lucrari: 
Contributiuni la studiul frunzarului (paturd de 
frunze moarte) defag. Cercetari statistice, ecologice 
si sistematice in padurile de fag de la Sinaia si 
depe Valea Prahovei, 1932; Diplura, Collemboia, 
Cynopidae, Protura si Izoptera, 1951; Specii noi 
de Cynopidae in fauna RPR, 1965; Biologia gale- 
lor, 1973. Membru al Societatii de Zoologie 
din Franta, al Societatii de Entomologie din 
Copenhaga. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1955). 

lonescu-Mihaesti, Constantin 

(12.09.1883, Bucure§ti - 14.04.1962, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Profesor la Facultatea de Medicina din Iasi 
si din Bucuresti. S-a specializat la Baltimore, 
Boston, New York si Paris. In perioada raz- 
boaielor balcanice a facut parte din Comisia 
pentru Combaterea Holerei. A organizat 
Laboratorul Central din Iasi si din Harkov, 
Ucraina, pentru prepararea serurilor si vacci- 
nurilor. Director la Institutul Dr. I. Cantacu- 
zino din Bucuresti (1924-1952, 1955-1962). 
Contributii la studierea virusului poliomie- 
litic si promotorul introducerii vaccinului 
BCG in profilaxia tuberculozei. Lucrari: 
Notiuni de epidemiologic si servovaccinatiuni, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 396 



^ 



31.10.2011 17:23:21 



lonescu 




Luigi lonescu 



Petrica lonescu 



1914; Sur un microbe capsule trouve chez lepou et 
Vhomme atteint de typhus exanthematique, 1919; 
Sur le virus poliomyelitique de Roumanie, 1929; 
Vaccinatiunea antituberculoasd BCG in Romania, 
1939. Membru al Academiei de Medicina 
din Bucuresti. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1948). 

lonescu, Mircea 

(28.04.1896, Bucure§ti - 18.11.1980, Bucure§ti) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte 
din Bucuresti, specialitatea chimie organica. 
A fost profesor la institutele de invatamant 
superior de profil din Cluj, Timisoara 
si Bucuresti. Director al Statiunii Chi- 
mico-agronomice din Cluj. Contributii 
in domeniul componentelor nutritive ale 
graului si porumbului. Lucrari: Contributi- 
uni la studiul porumburilor romdnesti (recoltele 
1936-1937); Variabilitatea chimicd a plantelor 
agricole. Noi contributiuni, 1938; Pesticidele si 
aspectele folosirii lor, 1 970; Bazele viitoare ale 
alimentatiei omenirii. Surse noi deproteine, 1 973; 
Materia organica a solului, 1977. Membru al 
Academiei de Stiinte Agricole din Roma- 
nia, membru corespondent al Academiei 
Romane (1963). 

lonescu, Nae 

nume la na§tere lonescu C. Nicolae 

a semnat §/' cu pseudonimul Calicles 
(4/16.06.1890, Braila - 15.03.1940, Bucure§ti) 
Profesor, filosof. A absolvit Filosofia la 
Bucuresti, s-a specializat in Germania, la 
Miinchen, unde si- a luat doctoratul. A lucrat 
la catedra profesorului Constantin Radu- 
lescu-Motru, la Universitatea din Bucuresti, 
in specialitatea logica. I-a avut studenti pe 
Eugen lonescu, Mircea Eliade, Emil Cio- 
ran, Mircea Vulcanescu, Petru Dumitriu. 
A condus ziarul Cuvdntul si a fost principalul 
ideolog legionar din Romania. N-a lasat carti 
scrise, mai mult articole, dar prelegerile sale 
universitare, stranse de studenti in volum, 
sub titlul Filosofia religiei, sintetizeaza buna 



parte din ideile sale. Apare ca personaj in 

Cronicd de familie si Biografii, autobiografii si 
portrete contemporane de Petru Dumitriu. 

lonescu, Nicolae 

(1820, Bradu, jud. Neamt - 24.01.1905, Bradu) 
Publicist si om politic. A studiat la Acade- 
mia Mihaileana din Iasi, dupa care a urmat 
Facultatea de Drept la Paris, unde s-a alatu- 
rat Societatii Studentilor Romani din capi- 
tala Frantei si a luat parte la diferite actiuni 
de sustinere a culturii romane, printre altele 
fiind redactor la revista Etoile du Danube, 
care aparea la Bruxelles. In februarie 1848 
a luat parte la revolutie, la Paris. Dupa ce 
s-a intors in tara, a inceput o intensa acti- 
vitate didactica si publicistica. Timp de 7 ani 
(1860-1867) a fost redactor la revista Tribuna 
Romdniei. A participat la activitatea Comite- 
tului revolutionar de la Cernauti. A fost 
senator, deputat si ministru de Externe. S-a 
remarcat ca un orator deosebit. Membru 
fondator al Societatii Academice Romane 
(devenita Academia Romana) si viceprese- 
dintealei (1889-1892). 

lonescu, Petrica (lonesco, Petrika) 

(13.10.1946, Bucure§ti) 

Scenograf si regizor. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematografica la Bucu- 
resti. A plecat din tara la 24 de ani, dupa ce 
regizase, ca student, peste 10 spectacole, in 
stil modern. A primit cetatenie franceza in 
1976. S-a specializat in spectacole de opera 
(La Chatelet, Nanterre, Opera din Paris, in 
Marea Britanie, Irlanda, Germania, Italia, 
Elvetia, Spania, SUA, Japonia, Chile s.a.). 
Pentru inaugurarea noii cladiri a Operei din 
Paris a montat Othello de Verdi. A lucrat cu 
Nureiev, Carolyne Carlson s.a. Sprijina Bise- 
rica Ortodoxa Romana din Paris. Dupa 1989 
a revenit in Romania si a montat spectacole 
la Opera Romana, ca si la Teatrul National 
din Bucuresti. Distins cu Meritul Cultural de 
catre presedintia Romaniei in 2003. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 397 



^ 



31.10.2011 17:23:21 



lonescu 





Raicu lonescu Rion Gheorghe lonescu-§isesti Nicolae lonescu-§isesti 



lonescu, Radu 

nume la na§tere Raducanu Ivancescu 

(1834, Bucure§ti - 24.12.1872, Bucure§ti) 
Critic literar. A studiat Literele si Filosofia 
la Paris, fara a termina. A fost redactor la 
Romdnul lui C.A. Rosetti si a condus Consti- 
inta nationald. A fost director in Ministerul 
Cultelor, atasat al tarii la Belgrad. A fost un 
hegelian care a teoretizat pe marginea cri- 
ticii literare: Principiile literate, 1861. A scris 
de asemenea versuri: Cdnturi intime, 1854; 
Odd la Romania, 1859, eseuri: Domnitorul 
Alexandru loan Cuza si unirea completd a Prin- 
cipatelor, 1861. 

lonescu Rion, Raicu 

nume la na§tere Raicu lonescu 

(24.08.1872, Bala§e§ti, Galati - 
19.04.1895, Targovi§te) 

Critic literar. Socialist. Apropiat de G. Ibra- 
ileanu. A absolvit Literele si Filosofia la 
Iasi. A fost profesor la Targoviste. Adept al 
pozitivismului, darwinismului, marxismului. 
A lasat Scrieri literare, 1895, publicate postum 
de G. Ibraileanu si Sofia Nadejde. 

lonescu, Romulus Florin 

(8.02.1912, Bucure§ti - 1987, Bucure§ti) 
Jurist. A absolvit Facultatea de Drept la Uni- 
versitatea din Bucuresti. A lucrat la baroul 
Ilfov, apoi la Consiliul Superior Legislativ, 
unde s-a ocupat de organizarea Contenci- 
osului Administrativ; profesor si decan la 
Facultatea de Drept. Lucrari: Actiunea din 
oficiu a administratis, Principii de organizare 
in administratia locald, Reorganizarea contenci- 
osului administrativ romdn, Actiunea in daune 
contra statului si Decretul-lege din 14 septembrie 
1938, Competenta de contencios administrativ a 
Consiliului Superior Juridic. Distins cu Steaua 
Romaniei in grad de Cavaler (1947). 

lonescu-§isesti, Gheorghe 

(16.10.1885, Si§e§ti, jud. Mehedinti - 
4.06.1967, Otopeni) 

Agronom. Frate cu Nicolae I.-S. A absolvit 
Inalta Scoala de Agricultura la Stuttgart. 



Doctor in stiinte agricole al Universitatii din 
Jena. A fost administrator al fermei Scolii 
Superioare de Agricultura de la Herastrau, 
profesor la Scoala de Medicina Veterinara 
din Bucuresti, director fondator al Institutu- 
lui de Cercetari Agronomice din Bucuresti, 
ministru al Agriculturii, Domeniilor si 
Cooperatiei (1938-1939). A initiat si condus 
cercetarile pentru dezvoltarea agrotehnicii la 
principalele plante de cultura, s-a preocupat 
de ameliorarea solurilor erodate. Lucrari: 
Contributiuni la studiul graului romanesc din 
puna de vedere fitotehnic, 1916; Rapita, 1934; 
Cultura porumbului, 1936; Principalele tipuri de 
sol din Romania, 1939; Agrotehnica, 1947. Pre- 
sedinte al Societatii Romane de Agricultura, 
membru al Academiei de Agricultura din 
Romania, al Academiei de Stiinte Agricole de 
la Moscova. Membru al Academiei Romane 
(1955) si vicepresedinte al ei, presedinte al 
sectiei sale de biologie si stiinte agricole. 

lonescu-§isesti, Nicolae 

(11.02.1888, Si§e§ti, jud. Mehedinti - 
17.08.1954, Bucure§ti) 

Medic neurolog. Frate cu Gheorghe I.-S. 
Dupa ce audiaza doua semestre la Leipzig 
prelegerile de psihologie experimentala ale 
lui Wilhelm Wundt, se hotaraste pentru stu- 
diul Medicinei. A absolvit Medicina la Paris. 
Se orienteaza de la inceput catre neurologie 
si va fi extern, intern, apoi „chef de clinique" 
(prima treapta in ierarhia medicilor de spi- 
tal in Franta), sub conducerea lui Georges 
Guillain, in renumita clinica de neurologie 
a spitalului Salpetriere din Paris. In 1932 
vine la Bucuresti, devenind unul din cola- 
boratorii cei mai apropiati ai lui Gheorghe 
Marinescu. La moartea acestuia, in 1938, 
devine urmasul sau ca profesor titular de 
neurologie la Facultatea de Medicina si 
director al vlinicii de neurologie de la spitalul 
Colentina din Bucuresti. A adus contributii 
valoroase in domeniul patologiei tumorale a 
maduvei spinarii, siringomieliei si siringo- 
bulbiei, reflexelor psiho-galvanice, in studiul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 398 



& 



31.10.2011 17:23:21 



lonescu 



tonusului muschilor striati, asupra rolului 
spatiului perivascular in migrarea antigeni- 
lor in creier, in domeniul neuroinfectiilor. 
Lucrari: Tumeurs medullaires associees a un 
processus syringomyelitique (Tumori medulare 
asociate cu un proces siringomielitic, 1929), La 
Syringobulbie - contribution a la physiopatholo- 
gie du tronc cerebral (Siringobulbia - contribute 
la fiziopatologia trunchiului cerebral, 1932); 
Sur les rayons mitogenetiques, 1935; Le profil 
mental des parkinsoniens, 2 vol. 1939-1940; 
UElectro-encefalogramme pendant le coma et 
apres la mort r 1940; Epilepsia de origine pleu- 
rald, 1950. Aceasta ultima monografie a fost 
reeditata in 1986 in limba engleza la sugestia 
renumitului neuropatolog J. Godwin Gre- 
enfield de la National Hospital for Nervous 
Diseases din Londra, fiind considerata o 
lucrare clasica privind fiziologia si patologia 
bulbului rahidian. Impreuna cu Gheorghe 
Marinescu, Oskar Sager si Arthur Krein- 
dler a fost coautorul monografiei Le Tonus 
des muscles stries (Tonusul muschilor striati, 
1937), prefatata de neurofiziologul englez 
Sir Charles Sherrington. A fost preocupat 
in mod deosebit de electroencefalograma 
facuta in timpul comei si dupa moarte, de 
reflexul psihogalvanic si aplicatiile sale in 
neurologie si endocrinologie (procesul de 
resuscitare a pacientului). Vicepresedinte 
al Societatii Romane de Biologie, membru 
corespondent al Academiei Americane 
de Neurologie. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1939), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

lonescu, Take (Tache) 

nume la na§tere Dumitru G(hit)a loan 

in perioada §colara Demetriu G. lonnescu 

(13.10.1858, Ploie§ti - 2.06.1922, Roma) 
Om politic. Aroman dupa mama. Frate cu 
Thoma I. A absolvit Dreptul la Paris. Si- a 
inceput cariera in aripa radicala a Partidului 
Liberal, iar toata conduita sa 1-a desemnat ca 
pe un politician de centru. A fost ales prima 
oara in Parlament in 1883 ca membru al 
Partidului Conservator (aripa takista, deose- 
bita de cea maioresciana), unde plecase fiind 
contra directiei lui Ion Bratianu. A sustinut 
crearea unui sistem de aliante balcanice 
care sa permita deschiderea spatiilor roma- 
nesti din Imperiul Austro-Ungar catre 
viata Romaniei (era prieten cu Elephterios 
Venizelos si Thomas Masaryk). A infiintat 
revista de limba franceza La Roumanie, 1898, 
pentru a-si promova ideile. A fost minis- 
tru al Educatiei si Cultelor (1891-1895, 
1899-1900), ministru al Finantelor (1900, 
1904-1907). Din 1908, dupa revoltele tara- 
nesti, a infiintat Partidul Liberal-Democrat, 




Take lonescu C. lonescu-Targoviste 



sustinut de I.L. Caragiale, si el ploiestean, cu 
care era prieten. A fost contra expulzarii lui 
Cristian Racovski (cercul Romania Munci- 
toare, lider social-democrat). Ministru de 
Interne (1912-1914). A fost pentru anexarea 
Cadrilaterului in urma razboaielor balcanice, 
spatiu locuit de multi aromani. A organizat 
Comitetul National Roman pentru Roma- 
nia Mare. Vicepresedinte al Consiliului de 
Ministri (1917-1918), ministru de Externe 
(1921-1922), prim-ministru (1921-1922). 
L-a promovat pe Nicolae Titulescu in 
prim-planul scenei politice romanesti. La 
inceputul carierei a scris literatura SF - Spi- 
ritele anului 3000, 1875. 

lonescu-Targoviste, Constantin 

(11.11.1937, Targovi§te) 

Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Profesor de diabetologie la Medicina si 
director al Institutului de Diabet, Nutritie 
si Boli Metabolice A inventat doua produse 
farmaceutice: fitodiab si fitolin pentru 
ameliorarea diabetului. Lucrari: Echilibrul 
acidobazic, 1979; Necesitate si abuz in alimen- 
tatie, 1981; Bazele biochimice ale nutritiei, 1985; 
Hipoglicemiile, 1990; Teoria sipractica acupunc- 
turii moderne, 1992; Insulina, descoperirea medi- 
caid a secolului apartine romdnului N. C. Paulescu, 
1996; Re-Discovery of insulin, 1996; Diabetolo- 
gia modernd, 1996. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale, 1993. Membru de Onoare 
al Societatii Italiene de Acupunctura, 1976. 
Membru al Federatiei Internationale de 
Diabet IDF, 1982. Membru corespondent 
(2003) al Academiei Romane si membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

lonescu, Theodor D. 

(16.05.1898, Corabia, jud. Olt - 
11.02.1990, Bucure§ti) 

Inginer chimist. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte a Universitatii din Bucuresti. Profesor 
la Facultatea de Chimie a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti. Director al Institutului 
de Cercetari Alimentare. Contributii privind 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 399 



& 



31.10.2011 17:23:21 



lonescu 





Theodor V. lonescu 



Thoma lonescu 



apele reziduale, cele naturale, cele industri- 
ale, ca si asupra valorificarii minereurilor: 
carbune, titei. Lucrari: Contributii la clorura 
propanului, 1942; Procese catalitice industriale, 
1954; Schimbdtori de ioni si schimbdtori de 
electroni, 1955; Obtinerea magneziului din apa 
de mare, 1962; Schimbul ionic in chimia si teh- 
nologia alimentard, 1966. Membru de onoare 
al Societatii Internationale de Chimie Indus- 
trials din Paris. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1963). 

lonescu, Theodor V. 

(8.02.1899, Dorohoi, jud. Boto§ani - 
6.11.1988, Bucure§ti) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Iasi, Sectia fizico-chimice. 
S-a specializat la Nancy, Franta. Profesor 
de fizica experimentala la Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Iasi. Contributii 
in domeniul studiului vitezei sunetului in 
lichide, a curentilor termoionici in aer, al 
propagarii undelor electrice in gaze ionizate. 
A facut descoperiri remarcabile in fizica 
plasmei, fizica ionosferei, efectul Zeean. 
In 1925 a inventat un microfon bazat pe 
curentii termoionici (curenti emisi de cor- 
purile incalzite) si un modulator de lumina 
folosind fenomenul de interferenta. In 
1936 obtine un brevet de inventie pentru 
imagini in relief 3D pentru cinematografie si 
televiziune. In 1946, impreuna cu fizicianul 
V Mihu, a inventat si construit o instalatie 
cu care s-a obtinut prima „emisiune sti- 
mulata tip MASER" (amplificator cuantic 
de microunde), fiind astfel un precursor al 
MASER-ului inventat in 1954. Lucrari: Effet 
Joule et theorie de Bohr, 1924; Gas ionises, 1931; 
Ondes electriques dans le champ magnetique ter- 
restre, 1935; Electricitatea, 1962. Membru al 
Academiei Romane (1963). 

lonescu, Thoma 

(13.09.1860, Ploie§ti - 28.03.1926, Bucure§ti) 
Medic chirurg si anatomist. Frate cu Take 
I. Dupa absolvirea liceului Sf. Sava din 



Bucuresti, studiaza Medicina la Paris (1878- 
1885) si in paralel Dreptul. Intre 1882-1885 
lucreaza ca extern, apoi intre 1885-1890 ca 
intern al spitalelor din Paris. In 1890 devine 
doctor in medicina si chirurgie cu teza „Le 
colon pelvien pendant la vie intrauterine" 
(„Colonul pelvian in timpul vietii intrau- 
terine"), lucrare premiata de Academia de 
Medicina din Paris. In acelasi an primeste 
Medalia de Argint pentru chirurgie ca 
laureat al spitalelor din Paris. In perioada 
1892-1895 lucreaza ca profesor agregat 
de anatomie la Facultatea de Medicina din 
Paris. In 1925 este numit profesor de anato- 
mie topografica si de clinica chirurgicala la 
Facultatea de Medicina din Bucuresti, post 
in care va ramane toata viata. Intre 1912 si 
1915 este rector al Universitatii din Bucu- 
resti. Este intemeietorul scolii romanesti 
de anatomie si de chirurgie. A colaborat la 
redactarea marelui tratat de anatomie sub 
redactia lui P.J. Poirier, aducand contribu- 
tii la topografia etajului abdominal prin 
descrierea unor structuri anatomice care-i 
poarta numele. A dezvoltat si pus la punct 
numeroase tehnici si instrumente chirurgi- 
cale. Lucrari: Le traitement chirurgical du cancer 
uterin (Tratamentul chirurgical al cancerului 
uterin, 1902); La rachianesthesie generale (Rahi- 
anestezia generald, 1919). A fondat periodicele 
Archives des Sciences Medicales (1896), Revista 
de Chirurgie (1897) si Societatea Romana 
de Chirurgie (1897). Alte contributii: acul 
lonescu: ac pentru sutura totala cu fir de 
metal; cura lonescu: procedeu de cura chi- 
rurgicala a anginei pectorale prin rezectia 
totala a simpaticului cervical; departatorul 
lonescu: departator autostatic abdominal 
de care se pot fixa valve de diferite marimi; 
operatia lonescu: histerectomie totala lar- 
gita cu extirparea grupurilor ganglionare 
limfatice, practicata pentru cura chirurgicala 
a cancerului de col uterin; rahianestezia 
inalta Thoma lonescu: rahianestezie in 
care substanta anestezica este introdusa 
intrarahidian in regiunea cervicala inalta sau 
suboccipit. Membru al Academiei Romane 
de Medicina. A fost membru al Academiei 
de Medicina din Paris, al Societatii Interna- 
tionale de Chirurgie si membru de onoare 
(1925) al Academiei Romane. 

lonescu-Tulcea, Cassius 

(1923, Bucure§ti) 

Matematician. A absolvit Matematica la 
Bucuresti ca elev al lui Octav Onicescu 
si Gh. Mihoc si a ramas cadru didactic al 
facultatii. Casatorit cu Alexandra Bagdasar, 
matematiciana, au plecat la Yale University 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 400 



& 



31.10.2011 17:23:21 



lonesi 



pentru specializare (1959). In prezent profe- 
sor la University of Pennsylvania. A format 
o scoala de teoria probabilitatilor in topolo- 
gie atat in SUA, cat si in Canada. Lucrari: 
Mesures dans les espaces produits, 1959; Theorie 
ergodique pour des classes d 'operations non 
completement continues, coautor, 1950; Calcu- 
lul probabilitatilor si aplicatii, coautor, 1956; 
Spectral representation on semigroups of normal 
operators, 1958; Spectral operators on locally 
convex spaces, 1961; Topology, coautor, 1971. 

lonescu, Vasile (Lulu) I. 

(1898, Buzau - 1978, Bucure§ti) 
Jurist. Mai intai ofiter de jandarmi la Buzau, 
a absolvit Dreptul la Bucuresti. A facut 
parte din contenciosul Radio difuziunii 
Romane, a fost director al ei (1935-1945), a 
participat la uciderea asasinilor lui Armand 
Calinescu (in sediul Radio difuziunii), a 
participat la asaltul pentru recucerirea 
Radio difuziunii dupa ce fusese preluata 
de legionari. A transmis la 23 august 1941 
mesajul regelui dintr-o cazemata improvi- 
zata (sediul fiind bombardat), a continuat 
sa transmita insotind trupele pana la Bod 
(Brasov). In timpul campaniei electorale, a 
refuzat sa cedeze microfonul Anei Pauker, 
lui Gheorghiu-Dej si Iosif Chisinevschi, care 
intrasera in studio, cerand avizul Comisiei 
Aliate de Control, punand apoi muzica pe 
post in timpul transmiterii mesajului Anei 
Pauker. A facut inchisoare in intervalele 
1948-1954,1957-1964. 

lonescu, Vlad 

(22.04.1938, Bucure§ti - 1.05.2000, Bucure§ti) 
Inginer. Absolvent al Facultatii de Electro- 
tehnica-Energetica la Institutul Politehnic 
din Bucuresti. Profesor la Facultatea de 
Automatica a Politehnicii. A tinut prelegeri 
la universitati din Groningen, Delft, Cam- 
bridge, Roma, Torino. Profesor invitat la 
Grenoble. Contributii la teoria sistemelor 
cu reglare automata, optimizarea automata 
a sistemelor energetice, rezultate aplicate la 
hidrocentralele de la Dobresti-Moreni, la 
Bicaz, pe Olt. Lucrari: Programarea matematicd 
cu aplicatii in energeticd, 1967; Procese optimale, 
1970; Conducerea strucutrald a sistemelor, 1986; 
Teoria sistemelor, 1995. A coordonat volumul 
Automatica de la A la Z, 1988. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1996). 

lonesi, Liviu 

(27.01.1925, Fratautii Vechi, Suceava - 
2006, la§i) 

Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte din 
Iasi, Sectia geologie. Profesor de geologie la 
Universitatea din Iasi. A efectuat cercetari 




Cassius lonescu-Tulcea 



asupra flisului extern (panzele de Audia, 
Tarcau si Vrancea) din Carpatii Orientali si 
a Sarmatianului, abordand probleme funda- 
mentale de geologie economica. Asupra fli- 
sului a adus contributii paleontologice, lito- 
si biostratigrafice, sedimentologice, tectonice 
si geochimice, care au contribuit la mai buna 
cunoastere a acestor formatiuni. Se remarca 
prin contributiile biostratigrafice asupra 
depozitelor paleogene si miocene inferioare 
(macroforaminifere, bivalve, gasteropode, 
nanoplancton calcaros) cu ajutorul carora a 
stabilit limita dintre Cretacic si Paleogen si 
dintre Paleogen si Miocen si atestarea etaje- 
lor Ypresian, Lutetian, Priabonian, Acvita- 
nian si Burdigalian. De asemenea, s-a ocupat 
si de istoria stiintelor geologice din Romania. 
A initiat la Iasi studiul bitumolitelor oligo- 
cene (roci generatoare de hidrocarburi), al 
foraminiferelor mari si al nanoplanctonu- 
lui calcaros. Activitatea de cercetare este 
finalizata in 180 de lucrari publicate, 30 de 
rapoarte geologice, 2 granturi, la care se 
adauga volumele: Flisul Paleogen din bazinul 
vdii Moldovei (1971), Geologia Romdniei (1974), 
Obcinele Bucovinei (1978), Geologia Unitatilor de 
platforma si a Orogenului nord-dobrogean (1 994) 
s.a. Premii: al Universitatii din Iasi (1959), al 
Ministerului Invatamantului (1962) si Aca- 
demiei Romaniei (1971). Distinctii: Profesor 
Emerit (1997), Doctor Honoris Causa al 
Universitatii din Suceava. Pentru activitatea 
desfasurata a fost ales membru al Academiei 
Romane, al Grupului de studii geologice 
din cadrul filialei Iasi a Academiei Romane 
(presedinte), al Societatii Geologice a Roma- 
niei, filiala Iasi (presedinte si presedinte de 
onoare), membru al Consiliului National al 
Geologilor din Romania (vicepresedinte), 
al Societatii Paleontologilor din Romania 
(membru), al Societatii Geologice din Repu- 
blica Moldova, al Comisiei pentru Ocrotirea 
Naturii a Academiei Romane (2003), al Soci- 
etatii pentru Cultura si Literatura Romana 
in Bucovina etc. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 401 



& 



31.10.2011 17:23:21 



lonete 




lonete, Constantin 

(24.03.1922, Maldare§ti, jud. Valcea - 
8.08.2011) 

Economist. A absolvit cursurile Facultatii 
de Filosofie din Bucuresti. Specializare in 
economie in SUA, Italia si Irlanda. Profesor 
la ASE, Bucuresti. Membru al consiliului de 
administrate al Bancii Nationale a Romaniei 
(1998-2004). Lucrari: Comportamentul proce- 
sului de formare a preturilor (1972); Preturi si 
tarife (1983); Preturile si echilibrul dinamic al 
economiei (1983); Criza de sistem a economiei de 
comandd si etapa sa explozivd (1993). Membru 
de onoare al Academiei Romane (1993). 

lonita eel Frumos, supranumit Caloian 
(~ 1014 - 1207, Tarnovo) 
Rege al vlaho-bulgarilor (1197-1207). Aro- 
man. Fratele mai mic al lui Petru si Asan, 
predecesorii sai la domnie, ambii ucisi din 
ordinul imparatului Alexios al Ill-lea Anghe- 
los al Bizantului, deoarece, in urma victori- 
ilor obtinute asupra bizantinilor (Anghelos 
al II-lea, Anghelos al Ill-lea ajutat de Bela 
al Ungariei, loan Cantacuzino si generalii 
Alexios Gidos si Vasile Vatatzes), au pretins, 
la tratativele de pace, sa li se recunoasca 
titlul de imparati. A obtinut recunoasterea 
titlului de rege de la papa, promitand trece- 
rea la catolicism. Dupa ce a obtinut titlul (in 
1204), in virtutea originii latine comune a 
celor doua popoare, 1-a pretins si Imperiului 
Roman de Rasarit, adica Bizantului, care il 
refuza. In urma bataliei cu Alexios al Ill-lea 
si Balduin de Flandra (a IV- a cruciada), 
acesta din urma e adus la Tarnovo si ucis. 
A pus primat al Bisericii de ortodoxul Vasile, 
seful Bisericii romano-bulgare. A fost ucis 
de un cuman aliat cu Balduin de Flandra. 
Lui i-a urmat Borila (nepot, probabil din 
stirpea acestuia se trage Dosoftei, mitropo- 
litul Moldovei), care a restabilit ortodoxia in 
zona, iar acestuia Asan al II-lea, care a extins 
granitele regatului. Contextul la care trimit 
toate conflictele perioadei indica o constiinta 
a apartenentei Asanestilor la vechea lume a 
Peninsulei Balcanice, confruntata cu aceea 
mai noua, a migratiilor, dar si cu decaderea 
Imperiului Roman. 

lordache, §tefan 

(3.02.1941, Calafat - 14.09.2008, Viena) 
Actor. A absolvit Institutul de Teatru la 
Bucuresti. Actor la Teatrul Mic. Roluri in 
film: Strdinul (1964), Gaudeamus igitur (1965), 
Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Un 
film cu o fata fermeedto are (1966), Adio, draga 
Nela! (1972), Proprietarii (1973), Editie speci- 
ald (1978, Premiul ACIN), Doctoral Poenaru 
(1978), Avaria (1978), Bietul Ioanide (1979), 
Buna sear a, Irina (1980), Pruncul, petrolul si 



ardelenii (1981), Intoarce-te si mai priveste o 
data (1981), Inghititorul de sdbii (1981), De ce 
trag clopotele, Miticd? (1981), Concurs (1982), 
Glissando (1985, Premiul ACIN), Ciuleandra 
(1985), O clipd de rdgaz (1986), Printul negru 
(1988, film TV), Noiembrie, ultimul bal (1989, 
Premiul ACIN), Cei care pldtesc cu viata 
(1991), Hotel de lux (1992), Cel mai iubit dintre 
pdmdnteni (1993), Eu sunt Adam (1996), Omul 
zilei (1997), Faraonul (2004), Ticdlosii (2007). 
Premiul UNITER pentru eel mai bun actor, 
in anul 2001, pentru rolul titular din Barry- 
more, in regia lui Gelu Colceag. Cetatean de 
onoare al orasului Bucuresti. 

lordan, lorgu 

(29.09/11.10.1888, Tecuci - 
20.09.1986, Bucure§ti) 

Lingvist si filolog. A absolvit Facultatea de 
Litere si Filosofie si Dreptul la Iasi. A fost elev 
al lui Alexandru Philippide. S-a specializat la 
Bonn, Berlin si Paris. Profesor la universita- 
tile din Iasi si Bucuresti (unde a fost si rec- 
tor), director al Teatrului National din Iasi, 
director al Institutului de Filologie din Iasi 
si de Lingvistica din Bucuresti, presedinte 
al Comisiei Nationale UNESCO, membru 
fondator si presedinte al Societatii romane 
de Lingvistica Romanica. A scris peste 500 
de lucrari de specialitate, cele mai cunoscute 
fiind: Gramatica limbii romane, 1937; Rumanis- 
che Toponimistik (Toponimia romdneascd), 1924, 
in romaneste 1963; Stilistica limbii romane, 
1944; Limba romdna contemporana, 1954, 
Premiul de Stat; Lingvistica romanica • Evolutie 
• Curente • Metode, 1962. A intemeiat si a 
editat Buletinul Institutului de Filologie Romdna 
Alexandru Philippide. Membru al Academiei 
(1946) si presedinte al ei (1957-1966), mem- 
bru al Academiei Saxone de Stiinte (Leipzig, 
1958), al Academiei Germane de Stiinte 
(Berlin, 1964), al Academiei Austriece de 
Stiinte (1966, Viena), al Academiei Bavareze 
de Stiinte (1968, Munchen), al Institutului 
Mexican de Cultura (1969), al Institutului de 
Studii Catalane (1975, Barcelona), Doctor 
Honoris Causa al mai multor universitati. 
Om de Stiinta Emerit (1962). 

lordachescu, Dan 

(2.06.1930, Vanju Mare) 

Bariton. Descendenta moldoveneasca. A 
absolvit Facultatea de Teatru la Iasi si Con- 
servatorul la Bucuresti ca elev al lui Petre Ste- 
fanescu Goanga si Jean Bobescu. Prim-solist 
al Teatrului de Opera si Balet din Bucuresti. 
A intreprins peste 260 de turnee in peste 60 
de tari ale lumii si i-a avut parteneri pe Mario 
del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, 
Renata Scotto, Virginia Zeani, Monserrat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 402 



^ 



31.10.2011 17:23:21 



lorga 




§tefan lordache 



Dan lordachescu 



Anghel lordanescu 



Caballe, Luciano Pavarotti, J. MacCracken, 
Franci Corelli, N. Rossi-Lemeni, G. DiSte- 
fano si altii sub bagheta lui Riccardo Muti, 
Lorin Mazel, Georges Pretre, Zubin Mehta, 
M. Ro strop ovitch, Tullio Serafin, Sir Colin 
Davis etc. A condus clase de canto in SUA, 
Marea Britanie, Franta, Filipine, Grecia, 
Turcia. Roluri in mai mult de 1 080 specta- 
cole de opera de la preclasici (Monteverdi) 
pana la contemporani (Vitto Frazzi, Nino 
Rota) si peste 1 500 de lieduri interpretate 
in aproape 1 600 de concerte A participat 
la peste 30 de festivaluri internationale si a 
luat 10 mari premii la concursuri internati- 
onale: Varsovia (1955); Berlin (Schumann, 
1956); Salzburg (Mozart, 1956); Geneva 
(1956); Toulouse (1958); Viena (1959) 
Bucuresti (Premiul George Enescu, 1961) 
Olanda, (s'Hertogenbosch, 4 premii, 1963) 
Bruxelles (Queen Elizabeth, 1966); Hanovra 
(Cordonul de Maestru al Liedului, 1968). 
A primit distinctii si decoratii: Artist Eme- 
rit al Romaniei (1963), Meritul Cultural 
clasa a Il-a (1964), Meritul Cultural clasa I 
(1968), Ordinul Steaua Romaniei in rang de 
Comandor (2000), Ordinul Muncii, Medalia 
de Aur In Memoriam George Enescu (2005). 

lordanescu, Anghel 

(4.05.1950, la§i) 

Jucator si antrenor de fotbal. General al 
Armatei Romane. A jucat toata viata pen- 
tru Steaua Bucuresti (1968-1982) cu care 
a castigat doua campionate (1976, 1978), 
4 Cupe ale Romaniei (1970, 1974, 1976, 
1979) si Cupa Campionilor Europeni (1986, 
ca jucator- antrenor). 64 de selectii in echipa 
nationala (26 de goluri). Antrenor la Steaua, 
OFI Creta, Anorthosis Famagusta, Al-Hilal 
din Arabia S audita, Al-Ain din Emiratele 
Arabe Unite. Intre septembrie 1993 si 
august 1998 a antrenat echipa nationala 
(doua turnee finale ale CM., 1994 si 1998, 
si unul al Campionatului European, 1996). 
Distins cu Meritul Sportiv clasa a Il-a, 2008, 
cu prilejul retragerii din fotbal. 



lorest, romanizare a grecescului Oreste 
in Transilvania, dupa cum Udriste este 
in Jara Romaneasca; prenume la nastere Hie 
(1600, Maramure§ sau Moldova — 1650, Putna) 
Mitropolit al Ardealului. S-a calugarit la 
Putna. A fost hirotonisit arhiereu la Targo- 
viste. Mitropolit al provinciei, instalat de prin- 
cipele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I, pe 
vremea cand ortodoxia nu era recunoscuta ca 
religie in Transilvania, si- a avut sediul la Alba 
Iulia, in catedrala ctitorita de Mihai Viteazul. 
A tiparit la Iasi, 1642 r Evanghelia cu invatatura, 
raliindu-se astfel recunoasterii Marturisirii 
ortodoxe a lui Petru Movila. A fost inlaturat din 
scaun in 1 643 si aruncat in inchisoare pentru 
ca s-a impotrivit tiparirii Catehismului calvinesc 
(contra caruia va fi si mitropolitul Varlaam 
al Moldovei). In 1645 a plecat in Rusia, cu 
o recomandare de la Vasile Lupu catre tarul 
Mihail Feodorovici Romanov, care 1-a primit, 
spre a strange astfel ajutoare banesti. Voia sa 
elibereze din inchisori preotii ortodocsi care 
fusesera de partea lui. Dupa 1645 s-a retras 
la Putna. Aceasta tentativa timpurie, dar 
concertata in cele doua provincii romanesti, 
de evidentiere a identitatii prin apartenenta la 
ortodoxie, ne permite sa vedem cum puterea 
laica (miscarea unificatoare a lui Mihai Vitea- 
zul) si cea religioasa continuau sa lucreze 
si perpetuau in spiritualitatea romaneasca 
modelul Daciei si imaginea unitatii acelui 
spatiu. De asemenea, ideea unei „ortodoxii 
fara granite" a fost tentativa medievala de 
pastrare a credintei fostului Bizant in spatiul 
Mediteranei si Europei de Est si Sud-Est. 
Fapt care a avut urmari vizibile pana astazi, 
in lumea Europei Unite. Declarat sfant al 
Bisericii Ortodoxe Romane in 1950. 

lorga, Nicolae 

(17.01.1871, Boto§ani - 

27.11.1940, Strejnic, jud. Prahova) 

Istoric si om politic. A absolvit Facultatea 

de Istorie din Iasi intr-un singur an cu 

diploma Magna Cum Laude. Continua stu- 

diile universitare la Paris, Berlin si Leipzig, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 403 



& 



31.10.2011 17:23:21 



lorgovan 




obtinand doctoratul (1893) la numai 23 de 
ani. In 1894, la 24 de ani, obtine prin con- 
curs Catedra de istorie la Universitatea din 
Bucuresti. Incepand din 1922 tine cursuri de 
vara la Valenii de Munte, judetul Prahova. 
Dotat cu o memorie extraordinara, cunostea 
istoria universale si in special pe cea romana 
in cele mai mici detalii. Nu este cu putinta 
sa-ti alegi un domeniu din istoria romanilor 
fara sa constat! ca a trecut deja pe acolo si a 
tratat tenia in mod fundamental. A publicat 
circa 1 250 de volume si 25 000 de articole. 
Opera sa istorica cuprinde diverse domenii: 
monografii de orase, de domnii, de familii, 
istoria bisericii, a armatei, comertului, 
literaturii, tipariturilor, a calatorilor in 
strainatate etc. Cateva din publicatiile mai 
importante: Studii si documente cu privire la 
istoria romanilor, in 25 volume (1901-1913), 
Istoria imperiului otoman in 5 volume (aparuta 
in limba germana: Geschichte des osmanischen 
Retches, 1908-1913), Istoria romanilor in 10 
volume (1936-1939). Ca literat a scris poe- 
zii, drame istorice (Invierea lui Stefan eel Mare, 
Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfdntul 
Francisc din Assisi si altele), volume memo- 
rialistice (Oameni cari au fost, O viatd de om, 
asa cum a fost). In 1903 a preluat conducerea 
revistei Sdmdndtorul. Ca om politic a fost 
cofondator al Partidului National Democrat 
(1931-1932); prim-ministru si ministru 
al Educatiei Nationale; membru al Parla- 
mentului in mai multe legislaturi. A fost 
fondator (1920) si director al Scolii Romane 
din Paris (Fontenay-aux-Roses). A editat si 
condus numeroase ziare si reviste (Neamul 
romdnesc, Revista istorica, Revue Historique du 
Sud-Est-Europeen r Flo area darurilor etc.). Dupa 
aflarea vestii despre asasinarea sa de catre 
legionari, 47 de universitati si academii din 
intreaga lume au arborat drapelul in berna. 
La numai 23 de ani, membru corespondent 
al Academiei Romane, membru plin in 1 91 1 , 
presedinte al Sectiei de istorie (1924-1927). 

lorgovan, Anton ie 

(9.08.1949, Gornita, com. Sichevita, jud. Caras 
Severin - 4.10.2007, Viena) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea 
din Bucuresti. Specializare in Austria. Profe- 
sor la Facultatea de Drept a Universitatii din 
Bucuresti. Profesor invitat la Sorbona. Rec- 
tor al Universitatii Romano-Germane din 
Sibiu. Membru al Comisiei Juridice a CPUN 
(1990), unul dintre edificatorii Constitutiei 
postdecembriste a Romaniei. Senator inde- 
pendent de Caras Severin (1990) si senator 
PSD (2000-2004) r judecator la Curtea 
Constitutionala a Romaniei (1992-1996). 




I 

Antonie lorgovan Mircea lorgulescu 



Lucrari: Tratat de Drept administrate, 2 vol., 
2000; Revizuirea Constitutiei Romaniei - Expli- 
cate si comentarii, 2003; Constitutia Romaniei 
revizuita, comentarii si explicatii, 2004, in 
colaborare; Nona lege a contenciosului adminis- 
trate - geneza si explicatii, 2004. 

lorgovici, Paul 

(28.04.1764, Varadia, Cara§ Severin - 
21.03.1808, Var§et) 

Filolog. A studiat la Varset si Seghedin, 
apoi la Bratislava, Pesta, Viena, Roma, Paris, 
Londra. Pretutindeni a cules date referi- 
toare la istoria romanilor. Vorbea romana, 
latina, sarba, maghiara, italiana, franceza, 
engleza, germana. Adept al Scolii Ardelene. 
La Varset a fost arestat si i s-au distrus ope- 
rele. Lucrari: Observatii de limba rumdneascd, 
1799; Dictionar romdno-germano-francezo-latin, 
ramas in manuscris, dar folosit de editorii 
Lexiconului de la Buda, 1825. 

lorgulescu, Mircea 

(23.08.1943, Valea Calugareasca - 
7.07.2011, Paris) 

Critic si istorie literar. Absolvent al Facul- 
tatii de Limba si Literatura Romana la 
Bucuresti, redactor la Romania literard. Sta- 
bilit in Franta in 1989, este colaborator la 
Radio France International si Radio Europa 
Libera. Dupa 1989 colaboreaza permanent 
la revista Dilema (veche), Bucuresti. Adept 
al exprimarii polemice, a debutat cu Rondul 
de noapte, 1973; Al doilea rond, 1976; Scriitori 
tineri contemporani, 1978, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Firescul ca exceptie, 1979; Criticd 
si angajare, 1981; Ceara si Sigiliul, 1982, 
Premiul Academiei Romane; Prezent, 1985; 
Spre alt Istrati, 1986; Marea Trdncdneald. 
Eseu despre lumea lui Caragiale, 1988; Celdlalt 
Istrati, 2004. A compus si ingrijit volumul de 
corespondenta Florin Mugur - Scrisori de la 
capdtul zilelor, 2001 . 



losif Gheorghian 

V. Gheorghian, losif 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 404 



& 



31.10.2011 17:23:22 



Ipsilanti 




Marius losifescu 



Vlad lovita 



losif Naniescu 

V. Naniescu, losif 

losifescu, Marius 

(12.08.1936, Pite§ti) 

Matetnatician. A absolvit Matetnatica la 
Bucuresti. Director al Centrului de Statistica 
Matematica al Academiei Romane. Contri- 
bute in domeniul teoriei probabilitatilor. 
Lucrari: Teoria jocurilor , 1965; Teoria probabi- 
litatilor si statistica matematica, 1966; Random 
Processes and Learning, 1969; Elemente de 
modelare stochasticd, 1984; Mica enciclopedie de 
statistica, 1985. Membru in conducerea Insti- 
tutului International de Statistica. Membru 
titular al Academiei Romane (2000). 

losif Goldis 

V. Goldis, losif 

lovita, Vlad 

(25.12.1935, Cocieri, Transnistria - 
24.06.1983, Chi§inau) 

Regizor si scriitor. A absolvit Scoala de 
Coregrafie A. Vaganova din Leningrad si 
Institutul de Cinematografie, Sectia scenarii, 
la Moscova. A lucrat ca regizor si scenarist 
la Moldova Film. Filmografie: Se cautd un 
paznic (scenariu), 1967; Nuntd lapalat (regie), 
1969; Vica, eu si foiletonul (scenariu), 1972; 
Dimitrie Cantemir, 1973; Durata zilei (scena- 
riu in colaborare cu V Gagiu), 1974, Calul, 
pusca si nevasta, 1975; Laportile Satanei, 1980; 
Dansul toamnelor noastre, 1983. A fost premiat 
la festivaluri unionale si republicane de film. 
In literatura a debutat cu cartea de nuvele 
Rasul si pldnsul vinului (1965). Alte volume 
de proza: Dincolo de ploaie (1970), Un hectar 
de umbra pentru Sahara (1984), Friguri (1985). 

lovu, Maria 

(23.09.1946, Condrate§ti, Republica Moldova) 
Fizician. Sotie a lui Mihail I. A absolvit Facul- 
tatea de Electrofizica, specialitatea aparate cu 
semiconductori, a Institutului Politehnic din 
Chisinau. Cercetator la Institutul de Fizica 
Aplicata al ASM. Din 1992 se ocupa de 
relatiile de cooperare internationala ale ASM. 



lovu, Mihail 

(20.09.1946, Bardar, Republica Moldova) 
Fizician. Sot al Mariei I. A absolvit Facultatea 
de Fizico-Matematici a Universitatii de Stat 
din Chisinau. Specializat in fizica solidelor. 
Cercetator la Institutul de Fizica Aplicata 
al ASM. Contributii in domeniul semicon- 
ductorilor si dielectricilor. A fost distins 
cu 4 medalii de aur si argint la expozitiile 
internationale de inventica de la Bruxelles 
si Geneva, cu Marele Premiu al Expozitiei 
Mondiale Specializate INFOINVENT-2002, 
Chisinau. Laureat al Premiului de Stat in 
domeniul stiintei, tehnicii si productiei 
(2001), membru al Academiei de Stiinte din 
New York, expert INTAS. 

Ipatescu, Ana 

(1805, Bucure§ti - 1855, Bucure§ti) 
Eroina la 1848. Fiica a unui mic negustor, 
nu se stie despre ea aproape nimic, in afara 
de gestul de a se fi pus in fruntea unei mul- 
timi care, la 1848, a eliberat Guvernul revo- 
lutionar Provizoriu (Balcescu, Golestii etc.), 
incercuit de armata in palatul Golestilor, pe 
locul de azi al Muzeului National de Arta, 
care, de altfel, a fost construit de Carol ca o 
replica in oglinda a casei Golestilor. A facut 
acest lucru in conditiile in care, in Princi- 
pate, femeile nu aveau drepturi cetatenesti, 
iar cazurile in care studiau erau rare. 

Ipsilanti, Alexandru 

(1792, probabil Constantinopol - 1828, Viena) 
Conducator al Eteriei. Nepot al domnului 
fanariot Alexandru loan Ipsilanti (1774— 
1782 - Tara Romaneasca, 1786-1788 - 
Moldova, m. 1807) si fiu al domnului 
fanariot Constantin Ipsilanti (1801-1802 - 
Moldova, 1806, 1807-1812 - Tara Roma- 
neasca, refugiat in Rusia, m. 1816). A intrat 
in armata rusa si si-a pierdut o mana in 
batalia de la Dresda. A intemeiat Eteria in 
1820, la Odessa, ca miscare de rezistenta ce 
lupta pentru independent Greciei, dar si, in 
subtext, pentru pastrarea zonei de influenta 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 405 



& 



31.10.2011 17:23:22 



Irimescu 





Alexandru Ipsilanti 



grecesti in zona Marii Megre si a Dunarii, 
care data inca de la infiintarea coloniilor 
Miletului (sec. VI i.H.) si fusese confirmata 
prin instaurarea domnilor fanarioti in tarile 
romane (greci din Fanar, cartier in Constan- 
tinopol) de catre otomani. De altfel, ince- 
pand cu domnul Caragea, care si-a trimis 
o parte din avere la Moscova, lupta pentru 
independenta a grecilor - si a ortodoxiei 
grecesti - fata de otomani a luat o turnura 
prorusa, fenomen continuat si de Dimitrie 
Cantemir, dar si de Eteria. La intersectia 
celor doua fronturi r inaintarea europeana a 
Imperiului Rus si cea a Imperiului Otoman, 
destinul fanariotilor a sfarsit, practic, pe de o 
parte prin constientizarea necesitatii unifica- 
rii ortodoxiilor rasaritene in fata pericolului 
islamic, iar, pe de alta, prin constientizarea 
identitatilor nationale ale intregii zone 
sud-est europene. Eteria a exprimat ambele 
deziderate. Cu oaste de stransura, mizand 
chiar pe optiunea pentru independenta a 
tuturor participantilor, indiferent de neam 
(erau greci, bulgari, sarbi, albanezi), Eteria 
trece de Iasi si se indreapta spre Tara Roma- 
neasca, unde intra in conflict cu Tudor Vla- 
dimirescu, expresie a constiintei identitare 
romanesti, ucis langa Targoviste. Rusia dez- 
aproba acest gest, iar otomanii biruie Eteria 
langa Dragasani. Conducatorul ei trece in 
Transilvania si fuge la Viena. 

Irimescu, Ion 

(27.02.1903, Falticeni - 28.10.2005, Opri§eni) 
Sculptor si pedagog. Intre 1924 si 1928 este 
student al Scolii Nationale de Belle Arte din 
Bucuresti, unde i-a avut profesori de sculp- 
tura pe Dimitrie Paciurea si Oscar Han. In 
1928, la absolvire, are loc debutul sau la 
Expozitia de Pictura si Sculptura din Bucu- 
resti. In 1930, obtinand o bursa de studii a 
Scolii Romane de la Fontenay-aux-Roses, 
pleaca la Paris si se inscrie la Academie de 
la Grande Chaumiere, unde lucreaza sub 
indrumarea profesorului Joseph Bernard. 
In 1932 i se acorda Mentiunea de onoare a 



Societatii Artistilor Francezi, pentru lucrarea 
Autoportret, expusa la Salonul de primavara 
de la Paris. Din 1933, anul intoarcerii in 
Romania, participa la toate expozitiile 
organizate, atat in tara cat si in strainatate. 
In 1940 este numit profesor la Academia 
de Belle Arte din Iasi, mai tarziu (1950) la 
Cluj, iar din 1966 functioneaza ca profesor 
de sculptura la Institutul de Arte Plastice 
Nicolae Grigorescu din Bucuresti. In 1956 
participa la Bienala din Venetia, expunand 
la pavilionul romanesc 15 lucrari, iar in 
1961 expune la Expozitia de sculptura 
contemporana, organizata pe langa Muzeul 
Rodin din Paris. In 1975 doneaza muze- 
ului orasului Falticeni un mare numar de 
sculpturi si desene, cu care se infiinteaza 
Colectia Ion Irimescu. Este ales in 1978 
presedinte al Uniunii Artistilor Plastici din 
Romania, unde activeaza pana in 1989. In 
2001 primeste Premiul pentru Excelenta in 
cultura romana. Este membru de onoare al 
Academiei Romane. La 27 februarie 2003, 
Academia Romana il sarbatoreste cu prilejul 
implinirii varstei de 100 de ani. Este al doilea 
artist roman aflat in viata la sarbatorirea 
centenarului sau, dupa Cella Delavrancea. 

Isac, Emil 

(27.05.1886, Cluj-Napoca - 
25.03.1954, Cluj-Napoca) 
Poet. A debutat in 1902 in revista Familia, 
apoi a colaborat la Viata noua, Noua revista 
romana, Romania muncitoare, Cuvdntul liber, 
Viata romaneascd etc. Printre poeziile sale cele 
mai cunoscute se numara „Mama r Ochii tai 
albastri" si „Pe langa apa care trece". Dupa 
moartea sa a fost construit un muzeu in casa 
lui, format din trei mari camere, dedicate 
vietii poetului, tatalui sau si lucrarilor sale. 
Volume: Poezii, impresii si suveniruri moderne, 
1908; Ardealule, Ardealule bdtran, 1916; Poeme 
in prozd, 1923; Cartea unui om r 1925; Poeme, 
1936; Opere, 1946; Poezii alese, 1955. 

Isanos, Magda 

(17.04.1916, la§i - 17.11.1944, Bucure§ti) 
Poeta. Bunicul dinspre mama era grec. 
Nepoata a Elenei Alistar. Sotie a lui Eusebiu 
Camilar. A absolvit Scoala Eparhiala de fete 
din Chisinau, iar Universitatea la Iasi: Drep- 
tul si Filosofia. A practicat avocatura. Antum 
a publicat doar un volum: Poezii, 1943. 

Isarescu, Constantin Mugur(el) 

(1.08.1949, Draga§ani, jud. Valcea) 
Economist, guvernator al Bancii Nati- 
onale a Romaniei. A fost prim-ministru 
al Romaniei in perioada 22 decembrie 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 406 



^ 



31.10.2011 17:23:22 



Ischimji 




Emil Isac 



Magda Isanos Constantin Mugur Isarescu 



Nicolae Ischimji 



1999 - 28 noiembrie 2000. A absolvit in 
anul 1971 cursurile Facultatii de Comert 
Exterior din cadrul Academiei de Studii 
Economice din Bucuresti. A fost cercetator 
stiintific la Institutul de Economie Mon- 
diala din Bucuresti pentru urmatorii 19 
ani. A luat contact cu tarile cu economie 
de piata, participand la cursuri in Statele 
Unite. In 1989 a obtinut titlul de doctor 
in economie cu teza „Politici ale ratelor de 
schimb". Dupa 1989 a lucrat la Ministerul 
Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant 
comercial la Ambasada Romaniei din Sta- 
tele Unite ale Americii, iar din septembrie 
1990 a fost Guvernatorul Bancii Nationale 
a Romaniei. Intre 1990 si 1991 a condus 
Comisia guvernamentala pentru identifica- 
rea si recuperarea fondurilor deturnate din 
patrimoniul statului de catre N. Ceausescu 
si colaboratorii sai. In 1993 devine mem- 
bru al Clubului de la Roma, presedinte al 
Asociatiei Romane a Clubului de la Roma, 
reales in aceasta functie in 1999. In 1998 
este ales vicepresedinte al Clubului Guver- 
natorilor Bancilor Centrale din Balcani, 
Marea Neagra si Asia Centrala, iar in 2002 
presedinte al acestui club. Pe 16 decembrie 
1999 a devenit prim-ministru al Romaniei, 
dar dupa numai un an coalitia aflata atunci 
la putere a pierdut alegerile (in noiembrie 
2000). Guvernul condus de el a elaborat 
strategia economica de aderare la Uniu- 
nea Europeana. Dupa 2000 s-a intors la 
Banca Nationala a Romaniei pentru inca 
un mandat de guvernator. Pe 1 iulie 2005 
a introdus leul nou, dupa liberalizarea 
contului de capital. A dus o politica activa 
in privinta dobanzilor acordate la credite, a 
sigurantei bancilor. Lucrari: Datoria externa 
(1977); Afaceri si cdderi financiare in lumea 
capitalului (1979) - in colaborare cu Nico- 
lae Murgu si Paul Stefanescu; Metodologia 
prognozdrii cursurilor de schimb (1980); Politici 
si determinante ale cursului de schimb (1981); 
Aurul, mit si realitate (1981) - in colaborare 
cu Nicolae Murgu; Problema inflatiei in 



Romania interbelicd (1981); Managementul 
in comertul international (1982); In zgomotul 
bursei (1982) - in colaborare cu Nicolae 
Murgu si Constantin Lazar; Bursele de mar- 
furi si bursa de valori (1982); Contul curent si 
balanta depldti externe (1985); Balanta deplati 
si indicatorii macroeconomici (1986); Raport 
privind regimul valutar din Romania si mdsu- 
rile necesare pentru stabilizarea cursului leului 
(1992); Politica monetard, stabilitatea macroeco- 
nomica si reforma bancard in Romania (1995); 
Reforma sistemului financiar in Romania si inte- 
grarea europeana (1996); Inflatia si echilibrele 
fundamentale ale economiei romanesti (1996); 
Romania: o previziune pe termen lung; Relan- 
sarea cresterii economice a Romaniei. Seminarul 
Clubului de la Roma (1999). A primit titlul de 
Doctor Honoris Causa al Universitatii din 
Craiova (2003), al Universitatii din Pitesti 
(2006) si al Universitatii George Bacovia din 
Bacau (2007). Din iunie 2007 este cetatean 
de onoare al municipiului Sibiu. In 2007 i 
s-a conferit Ordinul Meritul Industrial si 
Comercial in grad de Mare Ofiter. Distins 
cu Legiunea de Onoare a Frantei in grad 
de Ofiter, 2011. Din 2006 mem'bru titular 
al Academiei Romane. In prezent este si 
presedintele Sectiei de economie, sociologie 
si stiinte juridice a Academiei Romane. 

Ischimji, Nicolae 

(1944, Chi§inau) 

Designer. A absolvit Facultatea de Arhi- 
tectura la Universitatea Tehnica a Moldo- 
vei. Specializare la Institutul de Ingineri 
Constructori din Leningrad. Profesor la 
Facultatea de Arhitectura din Chisinau. 
A avut expozitii in Moldova, Franta, Olanda 
si Rusia. Lucrari: Aparatul Birocratiei, metal 
ruginit, 1985; Ispita revolutiei, metal ruginit, 
1986; Centralism democratic, metal ruginit, 
1986; Parcul pionerilor, metal ruginit, 1987; 
Conducator, metal, piatra, 1997; Dansul, metal, 
piatra, 1998; Calatorie in sine, metal, 1998; 
Purgatoriu, metal, perie, 1998; Timpul de a 
adunapietrele, metal, piatra, 2001-2002. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 407 



^ 



31.10.2011 17:23:22 



Iscovescu 




Petre Ispirescu 




Iscovescu, Barbu 

nume la na§tere Iscovici 
(1816, Bucuresti - 24.10.1854, Istanbul) 
Pictor. Evreu ca etnie. A absolvit liceul 
Sf. Sava ca elev al lui Scarlat Wallenstein, iar 
Mihai Ghica, ministrul Trebilor Dinlauntru, 
i-a obtinut o bursa la Viena, unde a stat peste 
sapte ani, fiind membru al Societatii Stu- 
dentilor Romani (1845). Prieten cu Negulici 
si Rosenthal. A conceput drapelul revolutiei 
de la 1848. Dupa infrangerea revolutiei in 
Tara Romaneasca, la care participase, fuge 
la Brasov impreuna cu George Magheru si 
de acolo in Tara Motilor, unde ia legatura 
cu Avram Iancu. Lucrari: Ioane Butteanu din 
Funtana Cornului, un duce al romanilor, 1848; 
Simeon Balintu, preot de la Rosia Abrudului; 
Petre Dobra, prefectul de Zlatna; Adam Balint, 
Aide de lArmee si Perceptor imperator de Hateg; 
Aparatorii nationalitatii romdne din Transil- 
vania, 1848-1849, litografie; Avram Iancu 
1849, dela Vidra, Prefect Aurar, general); Vasile 
Lupu; Mihnea eel Rau; Brancoveanu; Grigore 
Ghica al Moldovei. In 1852 a plecat la Paris 
si de acolo, prin Atena si Chios, la Istanbul. 
A donat toate lucrarile Muzeului Orasului 
Bucuresti, creat de Walenstein, iar cartile, 
liceului Sf. Sava. 

Iser, losif 

(21.05.1881, Bucuresti - 25.04.1958, Bucuresti) 
Pictor si grafician. Evreu. Socialist. A stu- 
diat la Miinchen si la Paris. Initial a fost 
inspirat de curentul expresionist. A lucrat 
pentru presa socialists, la Facia si Adevdrul, 
unde a publicat un numar mare de carica- 
turi. In perioada de maturitate pictura sa 
cuprinde scene de viata pe teme dobrogene, 
cu portrete de localnici tatari. In urma unor 
calatorii in Spania si in Orient, adopta o 
coloristica mai luminoasa, cu tenta exotica: 
Tdtdroaicd in albastru sau Familie de tatari. 
Dupa al Doilea Razboi Mondial, a pictat 
in special portrete de muncitori. Sunt 
cunoscute desenele satirice antidinastice: 



Aplicarea constitutiei, 1911; 10 mai, purpura 
si sange, 1912; Holer a, 1912; Greva, 1912; 
Carol I - 1907, 1913, iar din perioada de 
maturitate artistica: Tdtdroaicd din Medgidia, 
1913; Peisaj dobrogean, 1918; Familie de tatari, 
1 936; Tdtdroaicd, 1 936; Odalisca mare in gri si 
bleu, 1945; Arlechin si dansatoare; Nud; Toledo; 
Autoportret; Portretul muncitorului Lazarescu; 
Maica Bucurea toarce; Taranci torcand. Mem- 
bru al Academiei Romane (1955). 

Isou, Isidore 

nume la na§tere loan Isidor Goldstein 

(1925, Botosani - 28.06.2007, Paris) 
Poet si regizor de film. A publicat in perioada 
celui de-al Doilea Razboi Mondial in revis- 
tele de avangarda de la Bucuresti. A plecat 
la Paris in 1 942 si a initiat lettrismul, curent 
artistic avangardist, unul din curentele 
generatoare ale Bauhausului, existentia- 
lismului francez si stilului baricadelor din 
Paris cu prilejul miscarii studentesti din 
1968. A facut film experimental: Traite de 
Bave et d'Fternite (Venom and Eternity) (1951), 
si a scris despre lettrism: Introduction a une 
nouvelle poesie et a une nouvelle musique, 1947; 
Fondements pour la transformation integrale 
du theatre, 1952; Esthetique du cinema, 1952; 
Introduction a une esthetique imaginaire, 1956; 
Manifeste pour une nouvelle psychokladologie et 
une nouvelle psychotherapie, 1971; La Creatique 
ou la Novatique (1941-1976); Fondements pour 
une nouvelle physique, suivis de Fondements pour 
une nouvelle chimie, 1987. S-a sinucis. 

Ispirescu, Petre 

(7.01.1830, Bucuresti - 21.11.1887, Bucuresti) 
Folclorist. Autodidact. Tipograf la tipogra- 
fia lui Zaharia Carcalechi, apoi la aceea a 
Academiei. Culegator de povesti si basme 
populare: Legendele si basmele romanilor; Ghi- 
citori si proverburi, 2 vol., 1872-1876; Snoave 
si povesti populare, 2 vol., 1873-1874; Povestile 
unchiasului sfatos, 1879; Pilde si ghicitori, 1880; 
Jocuri sijucarii de copii, 1885. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 408 



& 



31.10.2011 17:23:22 



lures 




Constantin I. Istrati 



Bogdan Istru 



Marcel lure§ 



Istrati, Constantin I. 

(5.09.1850, Roman - 17.01.1918, Paris) 
Chimist si medic militar. A absolvit Scoala 
Nationala de Medicina si Fartnacie din 
Bucuresti. In paralel a urmat si chimia. 
Membru fondator al Societatii Studentilor 
in Medicina (1875), prima asociatie studen- 
teasca din Romania. A luat parte la Razboiul 
de Independents ca medic de regiment. 
Profesor la Medicina si la Facultatea de 
Chimie a Universitatii din Bucuresti, unde 
a intemeiat scoala de chimie organica din 
Romania. A facut cercetari asupra bogatiilor 
naturale ale tarii (sare, petrol, chihlimbar, 
ozocherita etc.). Studiind derivatii halo- 
genati ai benzenului, a descoperit o noua 
clasa de coloranti, pe care i-a numit fran- 
ceine. A izolat din pluta o substanta noua, 
friedelina. Este autorul unui Curs elementar 
de chimie, pentru elevii de liceu si candidatii 
la bacalaureat, aparut in 1891 si tradus in 
limbile franceza si spaniola. Prin lucrarea 
Studiul relativ la o nomenclaturd generald in 
chimia organica (1913) a adus contribute 
valoroase la fixarea nomenclaturii stiintifice. 
Ca reprezentant al materialismului stiinti- 
fic-naturalist, a evidentiat unitatea materiei, 
a combatut energetismul si, in genere, ide- 
alismul fizic si agnosticismul, generate de 
criza din fizica. A desfasurat o intensa activi- 
tate sociala in domeniul medical, cultural si 
stiintific. A intemeiat Societatea Romana de 
Stiinte (1890) si Asociatia Romana pentru 
Inaintarea si Raspandirea Stiintelor (1902). 
A fost membru de onoare al mai multor 
societati stiintifice straine. Membru titular 
(1899),'vicepresedinte (1907-1910), prese- 
dinte al Academiei Romane (1913-1916) si 
sef al Sectiei stiintifice (1916-1918). 

Istrati, Panait 

(10.08.1884, Baldovinesti, jud. Braila - 
16.04.1935, Bucuresti) 

Scriitor. Autodidact. A debutat in publicis- 
tica sub auspiciile miscarii socialiste. Aince- 
put sa scrie literatura in Franta, la indemnul 



lui Romain Rolland, care i-a prefatat prima 
lucrare: Chira Chiralina, 1925. A mai scris, 
in stil exotic, Prezentarea haiducilor, 1924; 
Codine, 1925, dupa care s-a turnat in 1963 
filmul romano-francez Codin, in regia lui 
Henri Colpi, premiat pentru scenariu la 
Festivalul de la Cannes; Ciulinii Baraganului, 
1928 s.a. A scris despre calatoria in URSS 
si grevele de la Lupeni: Vers V autre flamme 
(Spre cealaltd fiacara), 1929. O strada din 
Marsilia ii poarta numele. 

Istru, Bogdan, nume la na§tere 
Ion Badarau, in rusa Ivan Bodarev 

(13.05.1914, Pistruieni, Basarabia - 
15.03.1993, Chisinau) 

Poet. Istru este numele antic, grecesc, al 
Dunarii. A absolvit Scoala Normala la 
Iasi si a fost invatator. A publicat versuri 
influentate de Ion Barbu si mentionate de 
G. Calinescu in Istoria literaturii romane si a 
continuat sa publice si dupa ce Moldova a 
intrat in componenta URSS, acum cultivand 
o poezie in spirit comunist: Glasul Patriei 
(1946), Drumuri spre lumina (1947), Pohoar- 
nele (1947), In avangarda (1951), Primavara 
in Carpati (1955), Din mai in mai (1958), 
Tatar-Bunar (1974), Popasuri (1989), Pasarea 
albastra (1992). Distins cu Premiul de Stat al 
Republicii Moldova (1976). Membru cores- 
pondent al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

lures, Marcel 

(2.08.1951, Bailesti) 

Actor. A absolvit Institutul de Teatru la 
Bucuresti. Joaca pe scena Teatrului Bulan- 
dra si la Teatrul Act (al carui fondator este). 
Roluri: in perioada 1978-1981 joaca la 
Cluj-Napoca - Beckman in piesa Afara in 
fata usii de Wolfgang Borchert, regia Mihai 
Maniutiu; Corifeul in Persii de Eschil, regia 
Mihai Maniutiu. Din 1981 joaca la Teatrul 
Bulandra in Poezia muzicii tinere, spectacol 
realizat de Florian Pittis (1981); Cabala Bigo- 
tilor de Mihail Bulgakov, regia Alexandru 
Tocilescu; Cu usile inchise de Jean-Paul Sar- 
tre, regia Mihai Maniutiu (1982); Menajeria 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 409 



^ 



31.10.2011 17:23:23 



luriev 




de sticld de Tennessee Williams, regia loan 
Taub (1982); Hamlet de William Shakes- 
peare, regia Alexandria Tocilescu (1985); 
Uriasii Muntilor de Luigi Pirandello, regia 
Catalina Buzoianu (1986); A treia teapa de 
Marin Sorescu, regia Ion Caramitru (1987); 
Cdinele gradinarului de Lope de Vega, regia 
Florian Pittis (1988); Visul unei nopti de vara 
de W Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1991); 
Trei surori de A. P. Cehov, regia Alexandria 
Darie (1995); Caligula de Albert Camus, regia 
Mihai Manutiu (1996); Henric IV de Luigi 
Pirandello, regia Liviu Ciulei (2005); Goal! 
Goal! (2005); Isolation (2005). A mai detinut 
roluri la Teatrul Odeon, Teatrul National din 
Bucuresti si Teatrul Act. Roluri in film: Aurel 
Vlaicu (1977); Artista, dolariisi ardelenii (1979); 
Castle in the Carpathians (1981); Sd mori rdnit 
din dragoste de viata (1983); Domnisoara Aurica 
(1985); Vacanta cea mare (1988); Cei carepldtesc 
cu viata (1991); Interviu cu un vampir. Cronicile 
vampirului (Interview with the Vampire. Chro- 
nicles ; 1994); Misiune imposibila (1996); Fii cu 
ochii pe fericire (1999); Razboiul lui Hart (2002); 
Cambridge Spies (2003); Aventurile unei zile 
(2004); logodnicii din America (2007); Youth 
Without Youth (2007); Pirates of the Caribbean. At 
world's end (2007); Cdldtoria lui Gruber (2008); 
Goal! Goal! Goal! (2009); Foyle's Wa (serial TV 
2010). Premiul UNITER pentru eel mai bun 
actor (stagiunea 1997-1998), pentru rolul 
titular din spectacolul Richard al IV-lea de W 
Shakespeare; Premiul UNITER pentru eel 
mai bun actor (stagiunea 2000-2001), pentru 
rolul Bruscon din spectacolul Creatorul de tea- 
tru de Thomas Bernhard; Premiul UNITER 
de excelenta (stagiunea 2002-2003). Din 
2004 este presedintele Festivalului Internati- 
onal de Film Independent Anonimul. 

luriev, Ana, nume la na§tere Onila Ana 
(9.02.1944, Bravicea, RSSM) 
Regizor de film. A absolvit Institutul de Cine- 
matografie la Moscova. Regizor la Moldova 
Film, a lucrat documentare: Ruta de onoare, 
1974; Toate incep din copilarie, 1975; Elena 
Strujuc, 1978; Maria sa r Femeia!, 1982; Asculta 
chemarea viitorului, 1984; Vatrd fdrd leagan r 
1987; Fluierul lui Dumitrita, 1989. Premiul 
pentru eel mai bun film al anului, Chisinau, 
1980. In prezent locuieste la Moscova. 

lustin Moisescu 

V. Moisescu, lustin 

Ivacicovici, Sofronie 

(6.03.1793, Deliblata, Banatul Sarbesc - 

21.12.1861, Biserica Alba, Banatul Sarbesc, 

Voivodina) 

Teolog. Frate cu Procopie Ivascovici. Familie 

romaneasca (Ivascu) originara din Goruia, 



jud. Caras Severin, colonizata in timpul 
stapanirii austro-ungare in sudul Dunarii 
pentru a desteleni noi pamanturi, care apoi 
au fost cumparate de proprietari maghiari. 
A absolvit Teologia la Sremski Karlovci. 
Profesor la Teologie, a predat latina, romana, 
sarba, maghiara si germana. Din 1822 pro- 
fesor la Institutul Clerical Sarbo-Roman 
din Varset, unde a predat teologia naturala, 
pastorala, dogmatica, catihetica, pedagogia 
si interpretarea Evangheliei. A fost si tradu- 
cator pentru limba romana la Consistoriul 
eparhial din Varset. A fost si protopresbiter al 
Varadiei cu sediul la Sremski Karlovci, apoi la 
Palanca, sediul la Biserica Alba, unde a reusit 
sa tina slujbe in limba romana o data la trei 
saptamani. Lucrari: Oda episcopului Maxim 
Manuilovici, 1830; Cdldtoria lui Anaccharsis 
(traducere), 7 vol., 1851. A lasat in manuscris 
traduced din Seneca si scrieri originale. 

Ivan, Nicolae 

(17.05.1855, Aciliu, jud. Sibiu - 3.02.1936, Cluj) 
Episcop ortodox. A absolvit Seminarul 
Teologie la Sibiu. Preot la Aiud si fondatorul 
primei reviste din Orastie: Revista Orastiei. 
Membru in Congresul National Bisericesc 
al Mitropoliei Ardealului. A pus bazele 
Academiei Teologice din Cluj (1924). Vice- 
presedinte al Partidului National Roman 
(1906-1908), a militat pentru unirea cu 
Romania. A infiintat bancile Iulia din Alba 
Iulia, Vatra din Cluj si Lumina din Sibiu si a 
fost presedintele lor. Senator de Sibiu-Saliste 
dupa Marea Unire. 

Ivantoc, Andrei 

(9.03.1961, Opaci, Republica Moldova) 
Militant politic. Sofer de meserie. A facut 
parte din rezistenta romaneasca de la Tiras- 
pol, organizata de filiala Frontului Popular 
din Moldova, condusa de Hie Ilascu. Arestat 
si detinut la Tiraspol (1992-2007). Deve- 
nit cetatean roman in 2001, fund inca la 
inchisoare. Expulzat in Romania. Distins cu 
Ordinul National Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler (2007). 

Ivasiuc, Alexandru 

(12.06.1933, Sighetul Marmatiei - 
4.03.1977, Bucure§ti) 

Prozator. Incepe Filosofia si Medicina la 
Bucuresti, e arestat in 1956 si condamnat 
pentru agitatie publica in legatura cu eveni- 
mentele din Ungaria, plus doi ani domiciliu 
fortat. A lucrat ca muncitor, translator la 
Ambasada SUA, redactor- sef la Editura 
Cartea Romaneasca, director al Casei de 
Filme nr. 1. Scrie o proza intelectuala, in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 410 



& 



31.10.2011 17:23:23 



Ivanescu 




Andrei Ivantoc 



Alexandru Ivasiuc 



Cezar Ivanescu 



Gheorghe Ivanescu 



care personajele incearca sa inteleaga meca- 
nismul social: Vestibul, 1967, debut, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Interval, 1968; Cunoas- 
tere de noapte, 1969; Pdsdrile, 1970, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei, 
Premiul Consiliului Culturii si Educatiei 
Socialiste; Apa, 1973; Ilumindri, 1975; Racul, 
1976, primul roman romanesc despre o 
dictatura de tip latino-american. 

Ivascovici, Procopie 

(8.08.1808, Deliblata, jud. Torontal, 
Banatul Sarbesc - 11.05.1889, Biserica Alba, 
Banatul Sarbesc, Voivodina) 
Mitropolit si patriarh. Frate cu Sofronie 
Ivacicovici. A studiat la gimnaziul din Ora- 
dea si Novi Sad, apoi a absolvit Filosofia 
la Kesmark, Teologia la Varset, Dreptul la 
Sarospatak. A lucrat la Episcopia Sarba 
din Carlovat, s-a calugarit la manastirea 
Gergeteg, a fost staret la manastirea sarba 
Crusedol, episcop al Aradului, mitropolit 
al Transilvaniei (1873-1874) dupa Andrei 
Saguna, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe 
cu sediul la Carlovat (1874-1880). Actiunea 
sa principals in Transilvnia a fost indreptata 
in directia fortificarii ortodoxiei (si prin 
aceasta a identitatii romanesti) dupa ideea 
ca ortodoxia rasariteana trebuie sa ramana 
unita in fata altor religii (era perioada cand 
apareau greco-catolicii, o religie existenta in 
lume doar in Transilvania si Ucraina). A fost 
primul presedinte al Asociatiei Nationale 
Aradene pentru Cultura Poporului Roman 
(1863), iar mai tarziu presedinte de onoare. 

Ivanescu, Cezar 

(6.08.1941, Barlad - 24.04.2008, Bucuresti) 
Poet. Nepot al lui Gheorghe I. A absolvit 
Filologia la Iasi si a fost redactor la diverse 
publicatii, mai multa vreme la Luceafdrul. 
Director fondator al Editurii Junimea din 
Iasi dupa 1989. Lucrari: Rod, 1968; Rod III, 
1975; Rod TV, 1977; La Baad; 1979; Muzeon, 
1979; Fragmente din Muzeon, 1982, Doina, 
1983, 1986; Rod, 1985; Timpul asasinilor 



(impreuna cu Stela Covaci), 1997; Poeme, 
1999; Opera poetica, 2 vol., 2000 (Editura 
Cartier, Chisinau). 

Ivanescu, Gheorghe 

(20.10/2.11.1912, Vutcani, jud. Falciu, 
jud. Vaslui - 3.06.1987, Iasi) 
Lingvist si filolog. Unchi al lui Cezar I. Este 
licentiat in filologie moderna la Facultatea 
de Litere si Filosofie din Iasi (1933). Studii 
postuniversitare la Ecole Pratique des Hau- 
tes Etudes din Paris (1934-1935) si la Scoala 
Romana din Roma (1935-1937). A fost pro- 
fesor la Universitatea din Iasi (1945-1952), 
cercetator stiintific, profesor de lingvistica 
romanica si generala la Universitatea din 
Timisoara (1962-1969), profesor de ling- 
vistica romaneasca si indo-europeana la 
Universitatea din Craiova (1969-1971), 
dupa care revine la Universitatea din Iasi. 
Lucrari: Problemele capitate ale vechii romdne 
literare, 1947; Originea romdnilor (curs lito- 
grafiat), 1947; Curs de sintaxa limbii romdne 
moderne, 1948, reeditat in 2004; Istoria limbii 
romdne, 1980, reeditata in 2000; Lingvistica 
generala si romaneasca, 1983. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1965). 

Ivanescu, Mircea 

(26.03.1931, Bucuresti - 21.07.2011, Sibiu) 
Poet si traducator. A absolvit Filologia 
(engleza-germana) la Bucuresti. A lucrat ca 
redactor la Bucuresti (AGERPRES, Lumea) si 
Sibiu (Transilvania). Format la scoala litera- 
turii engleze si americane, din care a tradus 
masiv, scrie o poezie discursiva, problemati- 
zanta: Versuri, 1968, debut; Poesii, 1971; Alte 
poesii, 1976; Versuri vechi, noud, 1988; Poeme 
vechi, noud, 1989. A primit Premiul Uniunii 
Scriitorilor pentru traducerea lui Leonard 
Bernstein - Cum sa intelegem muzica • Concerte 
pentru tineret, 1982. A tradus J. Joyce, F Kafka, 
W Faulkner, S. Fitzgerald, T. Capote, P. Bea- 
gle, Robert Musil - Omul fdrd insusiri, 1995, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. Premiul Opera 
Omnia al Uniunii Scriitorilor, 1993. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 411 



^ 



31.10.2011 17:23:23 



Ivanescu 




Mircea Ivanescu (poet) Mircea Ivanescu (inginer) 



Ivanescu, Mircea 

(3.05.1943, Larga, RSSM) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electroteh- 
nica a Institutului Politehnic din Bucuresti. 
Profesor si rector (1990-2004) al Universita- 
tii din Craiova. Profesor invitat la mai multe 
universitati din Europa si SUA. Contributii 
in domeniile sisteme cu parametri distribu- 
iti, sisteme discrete, sisteme fuzzy, sisteme 
neliniare, robotica. Lucrari: Electro-Rheolo- 
gical Fluid Controllers, 1998; Dynamic control 
for a tentacle manipulator with SA/LA actuators, 
2003, in colaborare; Distributed Control for a 



Grasping Function, 2007, in colaborare. Pre- 
sedinte al Societatii Romane de Robotica. 
Membru al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. 

Ivanus, Hie 

(1913, Micherechi, Ungaria - 1999, Gyula) 
Scriitor. Colaborator la Gazeta romana (care 
apare din 1956, Gyula, Ungaria). Este auto- 
rul volumului de poezii Vioara cu cinci strune; 
autor prolific de povestiri, nuvele. A publicat 
singurul roman din literatura romana din 
Ungaria: Elindultam szep Erdelyibal (Am pie- 
cat din frumosul Ardeal) , dar si Lumea viselor, 
nuvele originale si traduceri; A magyarors- 
zdgi romdnok neprajza (Din traditiile populare 
ale romdnilor din Ungaria), 1993. Universul 
copilariei michirechene este surprins in 
versuri bine ritmate si rimate: „Floricuta din 
Micherechi", „Mireasa de trei ani", „ Anita la 
gradinita". Proza si poezia sa se studiaza in 
clasa a XH-a a liceului in limba romana din 
Gyula, Ungaria, centru spiritual al comuni- 
tatii romanesti. 

Ivireanul, Antim 

V. Antim Ivireanul 



® 



ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE§TI. P E R S N A LI TAJ I 



dictAK.indd 412 



& 



31.10.2011 17:23:23 



J 



Jacota, Anatol 

(21.06.1941, Badragii Noi, Basarabia - 
11.01.2010, Chi§inau) 

Biolog. A absolvit Facultatea de Agrono- 
mie a Institutului Agricol din Chisinau. 
Doctor habilitat (docent), specializat in 
genetica vegetala. Fondator si director al 
Institutului de Genetica al ASM, al bazei 
sale experimentale, inclusiv al unei sectii de 
brevetare. Contributii in domeniul reactiilor 
de adaptare ale plantelor la stress, identifi- 
carea genomului responsabil pentru aceasta, 
cultivarea genotipurilor rezistente si crearea 
biotehnologiilor de selectie a lor. Au fost 
create 40 de soiuri noi de plante, 25 sunt 
omologate, 15 sunt in productie. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Jako Pal Zsigmond (Sigismund) 

(2.09.1916, Ro§iori, Bihor - 
26.10.2008, Kolozsvar) 

Istoric de etnie maghiara. A absolvit Facul- 
tatea de Litere si Filosofie la Budapesta. 
Director al Arhivelor Muzeului Ardelean 
din Cluj. Contributii la istoria medievala 
a Transilvaniei. Lucrari: Istoricul manufac- 
turilor de potasd din valea Ungurului si Calin, 
1953; Tipografia de la Sibiu si locul ei in istoria 
tiparului romanesc din sec. XVI, 1964; Timotei 
Cipariu si posibilitatile bibliofiliei romdnesti din 
Transilvania inainte de 1848, 1968; Inceputurile 
fabricarii hdrtiei in tara noastrd. Morile de hdrtie 
din Brasov si Cluj in sec. XVI, 1970. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1996). 

Jalea, Ion 

(19.05.1887, Casimcea, jud. Tulcea - 
711.1983, Bucure§ti) 

Sculptor. Dupa Scoala de Arte si Meserii 
(absolvita in 1908) urmeaza studiile Acade- 
miei de Belle Arte din Bucuresti, avandu-i 
profesori pe sculptorii Frederik Storck si 
Dimitrie Paciurea. Isi desavarseste formatia 
artistica la Paris, la Academia Julian, in 
atelierul lui Antoine Bourdelle. Din 1956 
a functionat ca presedinte activ al Uniunii 
Artistilor Plastici din Romania. Este autor 
a numeroase monumente, statui, busturi, 



reliefuri, compozitii alegorice. O sinteza a 
inzestrarii sale, a perfectei imbinari intre 
nivelul realist si eel alegoric, a stiintei armo- 
nizarii tensiunilor dinamice si statice ne 
ofera compozitia Areas odihnindu-se, lucrarea 
sa cea mai reprezentativa. Un mare numar 
din sculpturile lui se gaseste la Muzeul 
Memorial din Constanta. Lucrari: busturile 
Spiru Haret si George Enescu din Bucuresti; 
statuile Decebal din Deva, Mir cea eel Batrdn 
din Tulcea, Monumentul eroilor ceferisti, realizat 
impreuna cu Cornel Medrea la Bucuresti, 
basoreliefurile Imparat si Proletar si cele de 
pe Obeliscul Unirii din Focsani; compoziti- 
ile alegorice Lupta lui Hercule cu Centaurul, 
Caderea ingerilor, Lucifer (Parcul Herastrau, 
Bucuresti). Obtine Marele Premiu al expo- 
zitiilor internationale de la Paris si de la Bar- 
celona, Premiul National pentru sculptura 
(1941), Premiul de Stat (1957) si - in acelasi 
an - titlul de Artist al Poporului. Membru al 
Academiei Romane (1963). 

Jar, Alexandru 

nume la na§tere Alexandru Avram 

(21.09.1911, la§i - 10.11.1988, Bucure§ti) 
Scriitor si om politic. Evreu ca etnie. Sot al 
Olgai Bancic. Membru al PCR din ilegalitate, 
ca urmare a ascensiunii lui Hitler la putere 
in Germania. Voluntar pe frontul razboiului 
civil din Spania, a actionat, ca si sotia sa, 
in rezistenta franceza. Dupa decapitarea ei 
de catre Gestapo a revenit in Romania, dar 
a devenit oponent al lui Gheorghe Ghe- 
orghiu-Dej inca din anii 1950 si oponent 
al liniei staliniste a PCR. Exclus din partid 
in 1956 (acuzat de Miron Constantinescu 
pentru „deviere intelectualista"). Lucrari: 
Sdnge si vis (1946); Poemul marii desteptari 
(1946); Fragment de veac (1946); Moartea lui 
Iosif Clisci (1948); Evadare (1949); Sfarsitul 
jalbelor (1950); Marea pregatire (1952); Undeva 
pe Dundre (1952); Cucuietul (1954); O poveste 
simpld (1955); Lagard eel insemnat (1966); 
Trddarea lunii (1968); Eu, Consuela (1971); 
Nasul sifericirea lumii (1976). Laureat al Pre- 
miului de Stat (1950). Episoade ale acestor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 413 



^ 



31.10.2011 17:23:23 



Jarda 




414 



,^s, £W* 




*. ^— 



)C 




Jako Pal Zsigmond 



intamplari sunt narate in romanul Colectia de 
biografii, autobiografii si memorii contemporane 
de Petru Dumitriu. 

Jarda, Tudor 

(11.02.1922, Cluj - 14.08.2007, Bucure§ti) 
Compozitor. A absovit Conservatorul la Cluj 
(mutat la Timisoara dupa Diktat). Profesor si 
rector al Conservatorului din Cluj, director 
al Operei Romane din Cluj. A scris muzica 
de opera: Neamul Soimdrestilor (1956); Padu- 
rea vulturilor (1960); alegoria lirica Dreptul la 
viata (1965); tabloul coral-coregrafic Cu turca 
(1969); opera in patru acte Inger si demon 
(1985), lucrari simfonice: Simfonia I in la 
minor (1951); Concertul pentru flaut si orchestra 
(1952), si vocal-simfonice inspirate din fol- 
clor: Hai la joe (1954); Ma dusei in tdrg la moti 
(1955); Colo-n sus pe munte verde (1956); trei 
suite bihorene pentru cor mixt (1957-1958); 
Trei cdntece de pe Mures (1958); Coruri pe 
versuri populare (1964); tripticul pentru cor 
de femei Dorul (1965); Ma luai luai (1965); 
colindul La poartd la Tdligrad (1965); Zece 
coruri de pe Somes (1969). A fost membru de 
onoare al Operei Nationale din Cluj, ceta- 
tean de onoare al orasului Cluj, distins cu 
Ordinul National pentru Merit in grad de 
Cavaler, 2002. 

Jarnik, Jan Urban 

(25.05.1848, Potstyn, Cehia - 12.01.1923, Praga) 
Romanist ceh, specialist in limba romana. 
Profesor la Universitatea Carolina Ceha 
(membru fondator) din Praga. Institutul de 
Lingvistica din Slovacia ii poarta numele. 
Prieten cu Masaryk, primul presedinte al 
Cehoslovaciei ca stat independent; prieten 
cu Nicolae Iorga; pretuit in mod deosebit 
de Carol al II-lea pentru cercetarile sale de 
limba romana si pentru culegerea folclorului 
romanesc, mai ales din Transilvania, cu aju- 
torul studentilor de la Blaj. A corespondat cu 
Timotei Cipariu. In timpul Primului Razboi 
Mondial a infiintat la Praga o scoala de limba 
romana pentru prizonierii romani nestiutori 



de carte. Prieten cu abatele Zavoral, si el 
dedicat cauzei Romaniei ca parte a statelor 
nationale mici din centrul si sud-estul Euro- 
pei. S-a ocupat, de asemenea, si de limba si 
cultura albanezilor. Lucrari: Doine si stigaturi 
din Ar deal, 2 vol., 1885. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1919). 

Jean Yonnel 

V. Yonnel, Jean 

Jebeleanu, Eugen 

(24.04.1911, Campina - 21.08.1991, Bucure§ti) 
Poet. Cumnat cu Virgil Teodorescu. A absol- 
vit Dreptul la Bucuresti. A colaborat, in 
perioada interbelica, la presa de stanga: Azi, 
Reporter, Dimineata. A fost redactor la diverse 
publicatii. A debutat cu poezie ermetizanta, 
aflata sub influenta lui Ion Barbu: Schituri 
cu soare, 1929; Inimi sub sabii, 1934, Premiul 
Fundatiilor Regale, si a continuat cu o larga 
deschidere spre social a registrului liric: 
Ceea ce nu se uita, 1945; Scutul pdeii, 1949; 
Cdntecele pddurii tinere, 1953; Surdsul Hirosi- 
mei, 1958; Cdntdm patria, 1959; Elegie pentru 
floarea seceratd, 1967; Hanibal, 1972. Volumul 
de insemnari Deasupra zilei, 1981, contine 
marturii scriitoricesti despre viata literara. 
Laureat al Premiului Etna Taormina (1970) 
si al Premiului Herder (1972). Membru al 
Academiei Romane (1974). 

Jecza, Peter 

(16.10.1939, Sf. Gheorghe, jud. Covasna - 
24.03.2009, Timi§oara) 

Sculptor. Familie romaneasca (Ieta) origi- 
nara din Lugoj (cu numele maghiarizat) 
dupa tata si secuiasca dupa mama. A absol- 
vit Institutul de Arte Plastice la Cluj. Elev 
al lui Romul Ladea. Profesor de sculptura 
la Facultatea de Arte a Universitatii de Vest 
din Timisoara, apoi la Institutul Politehnic, 
unde preda arhitectura si creator al Funda- 
tiei Interart Triade, care cuprinde o galerie 
pentru expozitii si mai multe programe de 
formare si educare artistica a publicului 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 414 



^ 



31.10.2011 17:23:23 



Jianu 




Jan Urban Jarnik 



Eugen Jebeleanu 



Emerich Jenei 



si amatorilor de creatie. A sculptat peste 
700 de lucrari, majoritatea din bronz. Peste 
40 de expozitii personale, in tara si in strai- 
natate. A construit doua biserici, la Orsova 
si la Sf. Gheorghe. Membru al Academiei de 
Arte din Romania si al Academiei de Arte 
Frumoase din Budapesta. Medalia de aur a 
presedintelui Republicii Italia la Bienala de 
sculptura pe o tema dantesca, Ravenna/Ita- 
lia, 1978; Medalia Meritul Cultural clasa I, 
1980; Ordinul National pentru Merit in 
grad de Ofiter, 2000. 

Jenei, Emerich 

(22.03.1937, Agri§u Mic, jud. Arad) 
Jucator si antrenor de fotbal. Si- a inceput 
cariera la Steaua Rosie, Arad (1955), si a evo- 
luat in principal la Steaua, Bucuresti (1957- 
1969), fiind apoi antrenor la aceeasi echipa, 
dar si in Ungaria si la Universitatea Craiova. 
Devine faimos in 1986 cand, ca antrenor la 
Steaua, castiga Cupa Campionilor Europeni 
(contra FC Barcelona). S-a retras in 2000. 

Jerea, Hilda 

(1916, la§i - 1980, Bucure§ti) 
Pianista si compozitoare. A inceput Conser- 
vatorul la Iasi, dar 1-a absolvit la Bucuresti, ca 
eleva a lui Mihail Jora, Florica Musicescu si 
Dimitrie Cuclin. Specializare la Paris si Buda- 
pesta. A concertat ca solista ori in ansambluri 
camerale cu incepere din 1936. Fondatoare 
si conducatoare a formatiei camerale Musica 
Nova. Lucrari componistice: oratoriul Sub 
soarele desteptdrii, 1951. Distinsa cu Premiul 
de Stat si Ordinul Muncii. 

Jereghi, Valeriu 

(19.10.1948, Stra§eni, Republica Moldova) 
Regizor de film. A absolvit Institutul de Arte 
la Chisinau si Institutul de Cinematografie 
la Moscova, Sectia regie de film. A regizat la 
Teatrul Mihai Eminescu din Chisinau (spec- 
tacole T. Williams) si la studioul Moldova 
Film atat film artistic, cat si documentare. In 
perioada 1990-2006 a lucrat la Moscova si 



a facut regie in Romania, Iugoslavia, Rusia. 
Filmografie: Zahdrul moldovenesc, 1972; Cocos- 
tarcul, 1978; Vreau sd cant, 1980; Gleb, 1982; 
Arfi avut o altd soartd, 1983; Vdnt sdlbatic (in 
colaborare cu V Petrovici), 1985; Nicolai 
Sulac (scenariu), 1986; Iona, 1987, premiul II 
la Festivalul unional de Film de la Tbilisi; 
Arrivederci, proiect international, Compania 
de film Prim Plan Studio, 2008. 

Jianu, lancu 

(1787, Romanati - 14.12.1842, Bucure§ti) 
Haiduc. Desi se tragea dintr-o familie destul 
de instarita, a fost un revoltat contra nedrep- 
tatilor sociale si nationale. A organizat o mica 
armata (2 000-3 000 de oameni), sprijinita si 
de 3 tunuri si tinea la respect pasalele de la 
Vidin care atacau Craiova, dar si pe boierii 
care nedreptateau familiile oamenilor lui. 
A fost prins si condamnat la moarte, dar a 
scapat, conform legii, pentru ca o fata 1-a 
ales de sot. A devenit mic boier si, la 1812, 
a reusit din nou sa-si stranga oamenii si sa-1 
sprijine pe Tudor Vladimirescu. Drapelul 
oastei lui Tudor a fost comandat de el lui 
Costache Poenaru. 

Jianu, loan 

(1880, Pite§ti - 1972, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti, ca 
discipol al lui Gheorghe Marinescu. Profe- 
sor la Facultatea de Medicina din Bucuresti. 
A infiintat la spitalul Colentina Laboratorul 
de Chirurgie si Institutul Clinic- Chirurgical 
din Bucuresti, unde a fost apoi director 
(1928-1948). In 1926 a infiintat Ateneul 
pentru Propaganda Sanitara, care a devenit 
in 1 934 sediul organizatiei pe care a initiat-o 
pentru colaborarea intre tarile balcanice: 
Federatia de Chirurgie a Micii Intelegeri 
a Tarilor Limitrofe. In acelasi an a reluat 
colaborarea intre medicii romani si cei din 
Uniunea Sovietica. In 1929 a fost membru 
fondator al Societatii Internationale de 
Chirurgie Ortopedica si Traumatologie, ca 
si initiator al Asociatiei Medicale Balcanice. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 415 



& 



31.10.2011 17:23:24 



Jienescu 




Valeriu Jereghi 



Gheorghe I. Jienescu 



Victor Jinga 



Aurel Jiquidi 




416 



A organizat specialized pentru studentii 
medicinisti in Polonia, Cehia, Germania. 
In 1949 a infiintat clinica de chirurgie a 
spitalului Colentina. Contributii in chi- 
rurgia vasculara, autoplastic, heterogrefe. 
Este considerat un precursor al chirurgiei 
plastice romanesti: rinoplastie, palatoplas- 
ties uretroplastie, esofagoplastie cu lambon 
cutanat. Spitalul de Urgenta din Pitesti ii 
poarta numele. 

Jienescu, Gheorghe I. 

(16.09.1894, Rast, jud. Dolj - 
3.04.1971, Bucure§ti) 

Aviator, general de escadra. In 1917 a fost 
selectionat si trimis in Anglia, la Oxford, 
pentru instructie si specializare la Scoala 
Tehnica si de Zbor, apoi in Franta, la Mira- 
mas si Pau, pentru specializare ca pilot de 
vanatoare. Director al Scolii de Pilotaj de 
la Tecuci (1923-1926), 'a absolvit in 1928 
Scoala Superioara de Razboi. In 1934 a fost 
numit comandant al Flotilei de lupta de 
aviatie de vanatoare si bombardament de 
la Pipera. In 1935 a condus raidul aviatie 
Bucuresti-Capetown (Africa de Sud), cu trei 
avioane Icar Universal, eveniment conside- 
rat eel mai important raid al aviatiei militare 
romane. In 1940 a fost numit sef al Statului 
Major al Comandamentului Fortelor Aeriene 
Romane (primul sau sef). Ministru secretar 
de stat al Subsecretariatului de Stat al Aeru- 
lui, creat in 1940. In 1941 a fost decorat cu 
Ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a. A fost 
destituit in 1 944 si arestat la domiciliu pana 
in 1946, cand a fost arestat si judecat in lotul 
celor 1 8 demnitari din Guvernul Antonescu. 
Condamnat la 20 de ani inchisoare cu 
degradare civica si confiscarea averii. Gratiat 
in 1964. Nu a avut dreptul la pensie. 

Jinga, Victor 

(17.02/2.03.1901, Satulung, com. Sacele, 
jud. Bra§ov - 1.06.1990, Bucure§ti) 
Economist. A absolvit Scoala Comerciala 
Superioara din Brasov si Institutul Superior 



de Stiinte Economice din Venetia. Speci- 
alizari in Franta, Austria, Elvetia. Profesor 
la Academia de Inalte Studii Comerciale si 
Industriale din Cluj, mai apoi din Brasov, 
unde Academia se refugiaza dupa Diktatul 
de la Viena. A fost, in spiritul stangii Parti- 
dului National Roman, din care facea parte 
(aripa Ion Mihalache), un militant al dezvol- 
tarii cooperatiei pe care o considera o potri- 
vita formula de organizare economica a tarii, 
superioara modelului capitalist clasic sau 
socialismului. A fost membru in guvernele 
Miron Cristea, Armand Calinescu, George 
Argeseanu si Constantin Argetoianu (1939). 
A facut inchisoare (1949-1954; 1959-1963). 
Lucrari: Probleme fundamentale ale Transil- 
vaniei, 1945, Premiul Academiei. In 2004 
a fost omagiat in Parlamentul Romaniei, 
iar cu incepere din 1992 se organizeaza la 
Universitatea din Oradea, din doi in doi ani, 
simpozionul „Viata si activitatea profesoru- 
lui Victor Jinga". 

Jiquidi, Aurel 

(25.10.1896, Bucure§ti - 4.02.1962, Bucure§ti) 
Pictor. Fiu al lui Constantin J. Grafician, 
a realizat mai ales portrete de oameni 
simpli. Lucrari: Portretul Catiei, Fetita, Doi 
Evrei, Muzicanti, Petitionarul, Femeie cu copil, 
Cuplu, Doud personaje, Lache pribeagul, Plagi- 
atorul. A fost scenograf si a facut costume 
(ex. pentru O noapte furtunoasa, regia Jean 
Georgescu, primul film din Romania dupa 
aceasta piesa, 1943). 

Jiquidi, Constantin 

(1865, la§i - 15.12.1899, Bucure§ti) 
Pictor. Tata al lui Aurel J. Desi n-a trait mult, 
s-a remarcat prin faptul ca a fost graficianul 
Moftului romdn al lui I. L. Caragiale inca de 
la intemeiere. Toata grafica lui se raporteaza 
la Caragiale si la universul creatiei lui. Ca 
pictor a fost influentat de pitorescul oriental 
al Bucurestiului si al Dobrogei. Lucrari: Bra- 
gagiu, 1893, ulei; Un politician, 1896, grafica; 
Promenada la marginea pddurii, 1896, grafica; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 416 



^ 



31.10.2011 17:23:24 



Jucenco 



Unde-i criza? 1897, grafica; Idealul unui jur- 
nalist francez, 1895, grafica; Uite Pasa, 1890; 
Bdtrdn cupipd, 1896. 

Jitariu, Petre Vasile 

(11.05.1905, Giule§ti, jud. Neamt - 
30.06.1989, la§i) 

Biolog. A absolvit Facultatea de Stiinte, Sectia 
stiinte naturale a Universitatii din Iasi. Pro- 
fesor la Facultatea de Biologie a Universitatii 
din Iasi si director al Centrului de Cercetari 
Biologice din Iasi. Contributii in domeniul 
fiziologiei comparate (rolul ficatului, al 
campului bioelectric), al diverselor aspecte 
ale metabolismului animal. Rezultatele cer- 
cetarilor sale, in domeniul fiziologiei umane 
sau animale, sunt adunate in peste 120 de 
lucrari si studii. Lucrari: Contributii la studiul 
fiziologiei lichidului cefalo-rahidian uman, 1951; 
Fiziologia animald si a animalelor, 1970; Actiu- 
nea campului magnetic si electromagnetic asupra 
organismelor animale, 1987. De numele sau se 
leaga introducerea in biologie a conceptului 
de „biocuanta". Membru al Societatii de 
Patologie Comparata din Paris, al Asociatiei 
Oamenilor de Stiinta din SUA si membru 
titular al Academiei Romane (1974). 

Jivanovici, Sinesie 

(1711, Santandrei, langa Buda, Ungaria - 
14.03.1768, Arad) 

Episcop. Sarb ca etnie. A fost vicar al patri- 
arhului sarb Arsenic IV Ioanovici Sacabent, 
staret al manastirii Fruscagora, arhimandrit 
al manastirii Racovat. In 1751 a fost ales 
episcop al eparhiei romanesti a Aradului, 
cu jurisdictie si peste Bihor si Halmagiu. 
A into emit statistica din regiune a clerului 
ortodox si a deschis la Arad cursuri pentru 
preotii ortodocsi. 

Joja, Athanase 

(3.06.1904, Bucure§ti - 8.11.1972, Bucure§ti) 
Filosof si logician. A absolvit Filologia 
(limbi clasice) si Dreptul la Universitatea 
din Bucuresti. In 1935 a devenit membru 
al Partidului Comunist din Romania. A fost 
profesor de logica la Universitatea din Bucu- 
resti, indeplinind o serie de functii pe linie 
de stat si de partid: in 1947 a fost secretarul 
general al Comisiei Romane de legatura cu 
Comisia Aliata de Control, secretar general 
si apoi director in Ministerul Afacerilor 
Externe (1948-1955), reprezentant per- 
manent la ONU (1955-1957), ministru al 
Invatamantului si Culturii (1957-1960), iar 
din 25 ianuarie 1958 si vicepresedinte al 
Consiliului de Ministri. Membru fondator 
al Asociatiei Romania si vicepresedinte al 
Comitetului Executiv al UNESCO. Intre 




Petre Vasile Jitariu 



1955 si 1969 a fost membru al CC al PCR, 
iar din 1961 membru al Consiliului de Stat 
(pana in 1 972). Ca logician a fost interesat de 
ganditorii contemporani: Husserl, Heideg- 
ger, Wittgenstein, Carnap. Lucrari: Studii de 
logica, 4 vol., 1960-1967; Logos si Ethos, 1967; 
Recherches logiques, 2 vol., 1971, 1977; Filosofie 
si culturd, 1 977. A fondat revistele Noesis, Acta 
logica, Probleme de logica. Presedinte al Comi- 
tetului Roman pentru Istoria si Filosofia 
Stiintei, al Asociatiei Oamenilor de Stiinta 
din Romania, membru al Academiei de Sti- 
inte Morale si Politice din Franta. Membru 
titular al Academiei Romane (1955), apoi 
presedinte (1959-1963) si vicepresedinte al 
acesteia (1966-1972). 

Jora, Mihail 

(2.08.1891, Roman - 10.05.1971, Bucure§ti) 
Compozitor si dirijor. A fost printre primii 
compozitori care au intrezarit virtutile artis- 
tice ale baletului. Si-a facut studiile la Leip- 
zig si la Paris. A fost profesor de compozitie 
la Conservatorul de Muzica Ciprian Porum- 
bescu din Bucuresti. Creatia sa cuprinde 
balete (printre care Curtea Veche, La piata, 
Cdnd strugurii se coc si Intoarcerea din adancuri), 
suita simfonica Privelisti moldovenesti, poemul 
simfonic Poveste indica, Burlesc pentru orchestra, 
Simfonia in do, Balada pentru bariton si orchestra, 
piesa Marire tie, patria mea, lucrari de muzica 
de camera (printre care Cvartetul pentru 
coarde) s.a. A scris, pe versuri ale marilor 
poeti romani, numeroase lieduri. Membru 
titular al Academiei Romane (1955). Uniu- 
nea Nationala a Criticilor de Muzica organi- 
zeaza anual la Bucuresti Concursul National 
de Interpretare Muzicala Mihail Jora. 

Jucenco, Alexandru 

nume la na§tere Alexandr Jucenko 

(25.09.1935, Ucraina) 

Genetician. Ucrainean ca etnie. Fondator al 
Institutului de Genetica Ecologica (1985) 
al Republicii Moldova si autor al unei 
directii originale de cercetare la Institutul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 417 



& 



31.10.2011 17:23:24 



Jumanca 




418 




Alexandru Jucenco 



Stiintifico-Practic de Biotehnologii in Zoo- 
tehnie: a formulat si argumentat conceptiile 
de baza ale geneticii ecologice, care prezinta 
o baza teoretica vasta de dirijare a reactiilor 
adaptive ale plantelor in ontogeneza si filo- 
geneza. Presedinte fondator al Consiliului 
Republican de Coordonare a problemelor 
Stiintifico-Tehnice. Membru si prese- 
dinte al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1977-1989). 

Jumanca, losif 

(24.12.1893, Folea, com. Voiteg, jud. Timi§ - 
1949, Gherla) 

Om politic. A avut in familie un primar 
taranist si alti gospodari banateni. Social 
democrat ca optiune politica. A fost membru 
al Consiliului National Roman din Transil- 
vania condus de Iuliu Maniu (ca membru al 
Comitetului Central al Partidului Socialist 
Roman) cu sediul la Arad pana la Marea 
Unire. Deoarece s-a opus aderarii PSDR la 
Internationala Comunista, ca si Ion Flueras 
si Grigorovitza (Grigorovici, bucovinean), in 
1922, la Moscova, s-a hotarat excluderea lor 
din partid. In 1944 a facut parte din Blocul 
National Democrat alaturi de Gheorghe 
Gheorghiu-Dej si s-a ocupat de organizarea 
miscarii sindicale. A fost arestat in 1 948 pen- 
tru ca s-a opus unirii PSD cu PCR. A murit 
la inchisoare sub tortura. Sotia lui, Maria, 
a avut domiciliu fortat in Baragan pana in 
1951. 

Juran, J(oseph) M(oses) 

(24.12.1904, Braila - 
28.02.2008, Southbury, Connecticut, SUA) 
Expert in managementul calitatii recunos- 
cut pe plan international. Evreu ca etnie. 
A absolvit ingineria la Universitatea din 
Minnesota. Profesor la Universitatea din 
New York. Institutul american care-i poarta 
numele are clienti in lumea afacerilor de 
pe toate continentele. Invitat in Japonia sa 
conferentieze despre statistica proceselor 
economice, a oferit solutii de management 



folosite si in prezent. A primit peste 40 de 
medalii si titluri onorifice. In 1999 s-a infi- 
intat Fundatia Premiul Roman pentru Cali- 
tate - J.M. Juran, care cuprinde ca membri: 
AGER - Asociatia Generala a Economistilor 
din Romania; AGIR - Asociatia Generala a 
Inginerilor din Romania; ALA - Asociatia 
Laboratoarelor Acreditate; ARC - Asociatia 
Romana pentru Calitate; CCIRB - Camera 
de Comert si Industrie a Romaniei si a 
Municipiului Bucuresti; FRPC - Funda- 
tia Romana pentru Promovarea Calitatii; 
RENA - Registrul National al Auditului; 
RENAR - Reteaua Nationala de Acreditare 
din Romania; SOREC - Societatea Romana 
de Economie; SRAC - Societatea Romana 
pentru Asigurarea Calitatii; UGIR-1903 - 
Uniunea Generala a Industriasilor din 
Romania - 1903. Ea acorda premii anuale de 
profil unor institutii si firme romanesti. Din 
1999 este membru de onoare al Academiei 
Romane. 

Jurj, Zavi§a sarbizat Zavisa Jurj 
(7.01.1976, Metovnita, plasa Bor, Valea Timocului) 
Inginer. A absolvit liceul si Facultatea de 
Metalurgie la Bor. Este vicepresedinte al 
Consiliului National al Minoritatii Natio- 
nale Rumane, cu sediul in Bor. Este prese- 
dintele Asociatiei romanesti Ariadnae Fillum 
din Bor r unul dintre fondatorii Federatiei 
Rumanilor din Serbia si membru al comite- 
tului de conducere al Federatiei Romanilor 
din Serbia. Este coordonator pentru proiec- 
tul Limba Romanilor din Serbia de Rasarit 
(Valea Timocului). Membru al Comitetului 
de Administratie al Centrului pentru Cul- 
tura din Bor. 

Justinian Marina 

V. Marina, Justinian 

Juvara, Ernest 

(5.05.1870, Barlad - 5.05.1933, Bucure§ti) 
Medic chirurg. Familie de origine mace- 
doneana venita in tarile romane in veacul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 418 



& 



31.10.2011 17:23:24 



J u vara 





al XVIII-lea. Cei din Tara Romaneasca au 
semnat Djuvara, iar cei din Moldova Juvara. 
A studiat Medicina la Paris, fiind in acelasi 
timp si seful Laboratorului de Anatomie 
pentru disectii si executarea planselor. Intors 
in tara (1895), a lucrat la Institutul de Anato- 
mie Topografica si Chirurgie Experimentala 
din Bucuresti, apoi la eel din Iasi. Profesor la 
clinica a Ill-a chirurgicala a spitalului Filan- 
tropia si subdirector al Institutului de Anato- 
mie Topografica. Inovator in tehnica chirur- 
gicala si instrumental;! In timpul campaniei 
din 1913 a organizat lazarete pentru holerici, 
iar in Primul Razboi Mondial a organizat si 
activat la Spitalul IV de evacuare, in diferite 
localitati ale Moldovei: numai intre noiem- 
brie 1916 si mai 1917 a operat peste o mie de 



raniti. A organizat o clinica model la Spitalul 
Brancovenesc (1923). Presedinte al Soci- 
etatii Romane de Chirurgie (1929-1930). 
A fost distins cu Steaua Romaniei in grad de 
Cavaler. In 1970 UNESCO a sarbatorit un 
secol de la nasterea sa. 

Juvara, Ion (Jak Rene) 

(2.01.1913, Bucure§ti - 18.02.1996, Bucure§ti) 
Medic chirurg. Origine aromana. O ramura 
a familiei stabilita in Moldova se iscalea 
Juvara, alta din Muntenia se iscalea Djuvara. 
A absolvit Medicina la Bucuresti, fiind coleg 
si prieten cu George Emil Palade. Profesor 
universitar la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti. Ajunge in 1969 profesor uni- 
versitar, dupa ce in 1964 primise titlul de 
doctor docent. Membru titular al Societatii 
Europene de Chirurgie Cardiovasculara. 
A scris aproximativ 250 de lucrari comu- 
nicate si publicate, atat in tara cat si peste 
hotare. Pe langa cele trei certificate de 
inovator, lucrarile sale cele mai originale 
sunt: Tratamentul chirurgical al hipertireozelor, 
Chirurgia pancreasului, Chistul hidatic pulmonar, 
Boala Hepato-biliard postoperatorie. Prese- 
dinte al Societatii Romane de Chirurgie 
(1981-1987). Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1992). Clinica de chirurgie a 
spitalului Ion Cantacuzino ii poarta numele. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. P E RS N A L ITAJ I 



dictAK.indd 419 



& 



31.10.2011 17:23:24 



K 




Kalinderu, lo(a)n 

(28.12.1840, Bucure§ti - 11.12.1913, Bucure§ti) 
Jurist, publicist. Origine aromana. Frate 
cu Nicolae K. A absolvit Dreptul la Paris. 
Consilier la Curtea de Casatie. Membru al 
Curtii de Arbitraj de la Haga. Administra- 
tor al domeniilor coroanei Carol I. A lasat 
lucrari privitoare la dreptul roman: Essai 
sur les sources du droit romain, 1864; Viata 
municipald la Pompei, 1890; Romdnii calatori, 
1895. A fost membru si presedinte al Comi- 
siunii Monumentelor Istorice si al Societatii 
Regale de Geografie. Membru fondator al 
Societatii Progresul Silvic (1896). Membru 
al Academiei Romane (1893), presedinte al 
ei (1904-1907), vicepresedinte (1895-1898; 
1901-1904) si presedinte al Sectiunii istorice 
(1895-1898;1907-1910). 

Kalinderu, Nicolae 

(6.12.1835, Bucure§ti - 
16.04.1902, Ciulnita, Arge§) 
Medic. Origine aromana. Frate cu loan K. 
Si-a facut studiile in Franta si a lucrat ca 
intern si extern in spitalele din Paris. A fost 
unul dintre fondatorii orientarii anatomo- 
clinice si fiziopatologice in medicina roma- 
neasca interna. Impreuna cu Victor Babes 
a initiat studii de mare rasunet privind 
histologia, microbiologia, diagnosticul si 
epidemiologia leprei. A studiat meningita 
tuberculoasa la adulti, miopatiile si ane- 
vrismul sifilitic al aortei. A initiat o serie de 
masuri practice in vederea combaterii leprei 
si a infiintat izolatorul de la Rachitoasa. 
A functionat cativa ani la spitalul Colentina. 
In timpul Razboiului de Independent! a 
condus ambulantele de la Turnu Magurele, 
fiind numit in 1878 sef al Diviziei I medi- 
cale de la spitalul Brancovenesc. Lucrari: 
Memoriu asupra leprei in Romania, 1889; Lepra 
anestezica, 1898; Lepra in Romania, 1897. 
Membru al Societatii de Dermatologie din 
Paris, membru corespondent al Academiei 
de Medicina din Paris, al Academiei de 
Medicina din Bucuresti, membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1890). 



Kanitz, August 

nume la na§tere Agoston Kanitz 

(7.08.1843, Lugoj - 30.06/12.07.1896, Cluj) 
Botanist. Evreu ca etnie. A absolvit Faculta- 
tea de Stiinte la Universitatea din Budapesta. 
Profesor de botanica la Universitatea din 
Cluj si director al gradinii botanice din Cluj. 
A sintetizat rezultatele expeditiei contelui 
Bela Szecheny in Asia Centrala. Lucrari: 
Geschichte der Botanik in Ungarn (1863); Plan- 
tae Romaniae hucusque cognitas (1879-1881), 
Catalogus Cormophitorum et Anthrophitorum 
Serbiae, Bosniae, Hercegovinae, Montenegro, 
Albaniae (1877), in colaborare; Uebersicht 
der pflanzengeografischen Verhdltnisse Ungarns, 
Siebenbiirgens, Dalmatiens, Kroatiens und 
Slawoniens (1878). Membru corespondent al 
Academiei Romane (1882). 

Kapita, Piotr Leonidovici 

(9.06.1894, Kronstadt - 8.04.1984, Moscova) 
Fizician. Parintii erau originari din Basa- 
rabia. Rus ca etnie. El si apoi fiii sai au 
fost vorbitori de limba romana. A absolvit 
Facultatea de Electromecanica a Institutului 
Politehnic din Petrograd. Elev al lui A.E. 
Ioffe. In 1914 a plecat in Scotia sa invete 
engleza. In 1915 a plecat voluntar pe frontul 
rus. La infiintarea in 1918 a Institutului 
de Fizica din Petrograd de catre Ioffe a 
fost printre primii colaboratori. Din 1921 
a lucrat la Cavendish sub conducerea lui 
Ernest Rutherford. Si-a luat doctoratul la 
Cambridge. Membru al Trinity College si 
adjunct al lui Rutherford. A revenit in URSS 
in 1934. Si-a format echipa cu specialisti 
scosi adesea din inchisori si a creat cea mai 
puternica instalatie cu turbina din lume, 
folosita pentru obtinerea in cantitati mari 
a oxigenului lichid necesar in industrie. 
In al Doilea Razboi Mondial, Institutul de 
Fizica din Moscova a fost evacuat la Kazan. 
A refuzat sa lucreze la bomba atomica si a 
fost destituit. Revenit la Institutin 1955, s-a 
ocupat de electronica de mare putere, baza 
viitoarei energii termonucleare. In 1978 a 
primit Premiul Nobel pentru fizica. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 420 



^ 



31.10.2011 17:23:25 



Karmitz 




Piotr Kapita 



Constantin Karadja 



Marin Karmitz 



Karadja, Constantin 

(24.11.1889, Haga - 28.12.1950, Bucure§ti) 
Print, diplomat, jurist, istoric, bibliograf 
si bibliofil. Din familia Caragea, la origini 
greceasca din Fanar, care a dat si un domn 
fanariot. Studii la Cambridge, avocat in 
baroul englez, vorbea engleza, franceza, 
germana, suedeza, daneza si norvegiana si 
cunostea limbile latina si greaca. Stabilit in 
Romania prin casatorie (1916), a devenit 
cetatean roman, fiind, prin educatie, un 
european. Intrat in diplomatic in 1920, a 
servit Romania in misiuni diplomatice in 
calitate de consul la Budapesta (1921-1922), 
consul general la Stockholm (1928-1930) 
si Berlin (1931-1941). Dispunand si de o 
solida pregatire in domeniul economiei, 
a lucrat in calitate de consilier tehnic la 
Ministerul de Finante, participand in mai 
1927 la Conferinta Economica Internatio- 
nal;! de la Geneva ca sef si expert al delega- 
tiei romane. A redactat un Manual diplomatic 
si consular. Pasionat bibliofil, colectionar de 
carti vechi si rare, a intemeiat una din cele 
mai importante colectii de carte veche si 
rara din tara, aflata astazi in cea mai mare 
parte in Fondul Bibliotecii Nationale (inclu- 
siv 34 de incunabule), precum si la Biblio- 
teca Academiei Romane, careia i-a daruit eel 
mai complet exemplar al Lucrului Apostolicesc 
tiparit de diaconul Coresi la Brasov in 1563, 
insotit de o ampla descriere stiintifica pro- 
prie. Acreditat la Berlin, si-a urmat in paralel 
cu activitatea in diplomatic si cercetarile in 
domeniul incunabulelor, fiind singurul 
roman care a lucrat la GW (Kommission 
fur den Gesamtkatalog der Wiegendriicke - 
Comisia pentru Catalogul general al 
Incunabulelor) sub indrumarea lui Konrad 
Haebler (1857-1946). In aceasta perioada 
a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul 
Romaniei completata, dupa intoarcerea in 
tara, alcatuind Inventarul incunabulelor pas- 
trate in Romania (343 de pagini). A publicat 
lucrari privind istoria veche a Romaniei, 
utilizand in parte izvoare inedite, rezultate 



ale cercetarilor sale: Cele mai vechi izvoare 
tiparite ale Istoriei Romdnilor, lucrare in limb a 
germana relatand intre altele despre luptele 
lui Stefan eel Mare, sau o mica lucrare geo- 
grafica editata de Georg Stuchs la Niirnberg 
in 1490, din care existau doar doua exem- 
plare cunoscute si care descrie cu exactitate 
granitele tarii intitulate Dacia/Walachey, 
numind si cetatea Chilia la gurile Dunarii. 
Vechea arta tipografica romana face obiectul 
unei alte publicatii, incepand cu Octoihul lui 
Macarie din 1493-1494. De mentionat este 
lucrarea Despre editiile din 1488 ale Cronicei 
lui Johannes de Turocz publicata la Academia 
Romana, de asemenea scrierile papei Pius 
al II-lea (Eneas Sylvius Piccolomini) al carui 
Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum 
este, dupa opinia sa, una din primele tipa- 
rituri care ii mentioneaza pe romani (Koln, 
Arnoldus Therhoernen, 1472). In 2005, 
in cadrul unei ceremonii care a avut loc la 
ambasada israeliana din Berlin in prezenta 
ambasadorului Romaniei, i s-a conferit 
postum titlul de Drept intre Popoare de 
catre Institutul Memorial al Holocaustului 
Yad Vashem din Ierusalim. S-au prezentat 
in detaliu eforturile sale diplomatice (in 
temeiul documentelor existente la Ministe- 
rul de Externe Roman precum si la Arhiva 
Holocaustului de la Washington - scrisori, 
memorii, referate s.a., adresate superiorilor 
sai, inclusiv ministrului de Externe Mihai 
Antonescu) si care au dus la salvarea de 
deportare si exterminare a peste 51 000 de 
evrei (barbati, femei, copii) din Europa sta- 
panita de nazisti, in special din Germania, 
Franta si Ungaria, dar si din Grecia si Italia 
(noiembrie 1943-iulie 1944). Membru al 
Academiei Romane (1946), exclus inl948 si 
repus in drepturi in 1990. 

Karmitz, Marin 

(7.10.1938, Bucure§ti) 

Cineast. Evreu ca etnie. A absolvit Scoala 
de Film IDHEC (Institutul de Inalte Stu- 
dii Cinematografice) la Paris si a lucrat ca 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 421 



& 



31.10.2011 17:23:25 



Kehiaian 




422 



fotograf profesionist. A fondat compania 
de productie MK2, pe care a extins-o cu 
un lant de sali de cinema MK2. Este unul 
dintre oponentii actiunii de colorare a pro- 
ductiilor de film de arhiva alb-negru. Si-a 
inceput cariera cinematografica cu Jean Luc 
Godard si a continuat ca producator, sce- 
narist si regizor. Productii (cele mai multe 
cu Claude Chabrol): The Wall, 1983; No 
Man's Land, 1985; Masques, 1987; Madame 
B ovary, 1991; An Unforgettable Summer (dupa 
Bijuterii de familie de Petru Dumitriu, regie 
Lucian Pintilie), 1994; Rien ne va plus, 1997; 
Les Petits Freres, 1999; La Fleur du Mai, 2002; 
Paranoid Park, 2007. Scenarii: Camarades, 
1971. Regie: Camarades, 1971; Coup pour 
Coup, 1974. A sustinut financiar campaniile 
electorale ale lui Lionel Jospin si Nicolas 
Sarkozy, fiind numit de acesta dupa alegerea 
ca presedinte al Frantei presedinte al Cine- 
matografiei franceze, iar de MK2 se ocupa 
fiul sau. Premiul Criticii de Film pentru eel 
mai bun film strain, New York, 1989 (filmul 
The Story of Women). 

Kehiaian, Henry V. 

(12.08.1929, Bucuresti) 

Chimist. Armean ca etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Chimie la Bucuresti. Cercetator la 
Centrul de Cercetari Chimice al Academiei 
Romane. A plecat din tara in 1960. A fost 
cercetator la Institutul de Chimie Fizica din 
Varsovia al Academiei Poloneze de Stiinte. 
Din 1970 cercetator la CNRS, Franta. Pro- 
fesor la Institutul de Topologie si Dinamica 
Sistemelor de la Sorbona. Director stiintific 
la CNRS, Paris din 1984. Este initiatorul 
unui sistem computerizat de stocare si rega- 
sire a datelor termodinamice ale amestecuri- 
lor organice. A publicat peste 150 de lucrari 
stiintifice. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1993). 

Kersnowska, Eufrosinia A. 

(6.01.1908, Odessa - 18.03.1994, Esentuki) 
Militant social. Stramosi - un conte polonez, 
o baroneasa austriaca, un conducator al 
comunitatii grecesti din Constantinopol, o 
principesa gruzina. S-a atasat de Basarabia 
si de locuitorii ei. Dupa revolutie, familia se 
stabileste pe o mica mosie de langa Soroca. 
A facut studii acasa. Vorbea noua limbi, 
cunostea literatura si istoria universale, 
urmarea evenimentele politice si curentele 
filosofice din Europa. In acelasi timp a 
aplicat pe mosie cele mai performante teh- 
nologii agricole ale epocii. A urmat cursuri 
de zootehnie. In iulie 1940, regimul sovietic 
a dezmostenit-o si, pentru sfidarea noilor 
autoritati, a fost deportata in Siberia (in 



1941). A evadat in taiga, dar a fost arestata 
si judecata de doua ori. Dupa 19 ani petre- 
cuti in Siberia (inclusiv 9 ani in mina) s-a 
stabilit la Esentuki. La rugamintea mamei 
si-a scris amintirile: Valoarea unei vieti de om 
(6 volume) si a pictat un album, Inscrip- 
tii rupestre (700 desene). Opera sa a fost 
declarata monument al culturii europene 
(Frankfurt, 2006). Albumul si memoriile au 
fost editate in limbile rusa, germana, engleza 
(1991), franceza (Editura Plon, 1994), itali- 
ana (2009). In 2006 a aparut opera integrala 
(text si desene) ne varietur. Exista un pro- 
iect de editare a acestei lucrari in 25 limbi 
europene. Primul capitol se numeste Invazia 
in Basarabia (versiunea franceza) si este un 
portret superb al orasului Soroca si al vietii 
de pana la razboi. 

Kiazim, Grigore 

(1913, Macin, jud. Tulcea - 1989, Bucuresti) 
Interpret la cobza. Turc ca etnie. A cules, 
prelucrat si interpretat folclor din Dobrogea. 
A fost solist al Orchestrei Populare Radio 
din Bucuresti. A avut numerosi elevi, inclu- 
siv veniti din Turcia si Azerbaidjan. Guzla, 
instrument traditional turcesc (otoman), 
semana cu instrumentul popular al lipove- 
nilor din Dobrogea, cobza, si cu mandolina, 
instrument cult. Lucrari: „Hora lui Dinicu", 
„Sarba indracita", „Sarba de la Macin", 
„Hora si sarba dobrogeana", „Anicuta nei- 
chii draga", „Sapte vai si-o vale-adanca", 
„Balada", „Dinspre ziua", „Sarba de con- 
cert", „Hora lui Marin", „Sarba ca la nunta". 
Casa de cultura din Macin ii poarta numele 
si tot acolo se organizeaza anual un festival 
international pentru acest instrument, care 
de asemenea ii poarta numele. 

King, Charles 

(1967, Orzak Plateau, SUA) 
Istoric. Casatorit dupa ritul gregorian cu 
Lori Khatchadourian, armeanca, fosta sa 
studenta, specializata in istoria sarbilor. 
A absolvit Istoria si Politologia la Arkansas 
University, SUA. A fost profesor la School of 
Foreign Service, a Departamentului de Stat 
(Ministerul de Externe) american, pe teme 
care privesc politicile in Balcani, Europa de 
Sud-Est si zona Caucazului, apoi profesor la 
Georgetown University (din 1996), Catedra 
de romanistica Ion Ratiu. Lucrari: Ending 
Civil Wars, 1997; Nations Abroad: Diaspora 
Politics and International Relations in the Former 
Soviet Union, 1998; The Moldovans: Romania, 
Russia, and the Politics of Culture, 2000; The 
Black Sea: A History, 2004; The Ghost of Free- 
dom: A History of the Caucasus, 2008. Invitat de 
onoare la Bucuresti al Asociatiei Civic Media 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 422 



^ 



31.10.2011 17:23:25 



Kiritescu 




Eufrosinia A. Kersnowska 



Nicolae Kirculescu 



si ziarului Ziua cu prilejul lansarii volutnului 

AXA - Noua Romdnie la Marea Neagrd, 2005. 

Kirculescu, Nicolae 

(28.12.1903, Bucure§ti - 31.12.1985, Bucure§ti) 
Compozitor. A studiat Dreptul la Paris. 
A compus indeosebi muzica usoara, dar si 
operete si piese simfonice. Lucrari: muzica 
usoara - „Licuricii", „ Marea", „Nu stiu 
dac-am iubit", „Oameni veseli", „Roma~ 
nita", „Sare si piper", „Spune-i" (premiu la 
Festivalul de Muzica Usoara de la Mamaia), 
„Violete pentru fete"; operete - Plutasul de 
pe Bistrita, N-afost nuntd mai frumoasd, Intdl- 
nire cu dragostea; comedii muzicale - Un bdiat 
iubea o fata, Sfinxul din Hollywood) muzica 
instrumental;! - Patru studii de concert pentru 
plan si orchestra, Moment muzical, tema muzi- 
cala a emisiunii Teleenciclopedia; muzica 
pentru film - Visul unei nopti de iarnd, 1946; 
Si Ilie face sport, 1955; Fetita mincinoasa, 1956. 

Kiriac, G. D., nume la na§tere 
Dumitru Kiriac Georgescu 

(6.03.1866, Bucure§ti - 8.01.1928, Viena) 
Compozitor si folclorist. A absolvit Dreptul 
la Bucuresti. A studiat la Conservatorul din 
Bucuresti, la eel din Paris si la Schola Canto- 
rum din Paris cu Vincent d'Indy. Si-a ince- 
put activitatea ca dirijor la Capela Romana 
din Paris. Intors in tara, a pus bazele Soci- 
etatii Corale Carmen (1901-1928), al carei 
dirijor a fost. Membru fondator al Uniunii 
Compozitorilor Romani, in cadrul careia a 
pledat pentru constituirea Arhivei de Folclor 
Muzical. Lucrari: Am umblat pddurile; Codrule, 
codrutule; Morarul; Hai, hai murgule, hai; 
Cdntdrile Liturghiei pentru copii si popor, 1926; 
Liturghia^psaltica, 1902; Ingerul a strigat, 1902; 
Axionul Invierii, 1902. 

Kirileanu, G.(heorghe) T.(eodorescu) 

(13.03.1872, Holda, jud. Suceava - 
13.11.1960, Piatra Neamt) 
Folclorist. A absolvit Scoala Normala si 
Facultatea de Drept la Iasi. A fost custode al 



Bibliotecii Universitare din Iasi. Secretar al 
Fundatiei Ferdinand din Iasi (care va intra 
in componenta Fundatiilor Regale). A facut 
numeroase cercetari etno-geografice sub 
conducerea lui A. D. Xenopol. Lucrari: Cre- 
dinte populare in cdrti bisericesti; Leacuri si des- 
cantece addugate pe un calendar vechi; Oratii de 
nuntd din Valea Bistritei Moldovenesti; Credinti 
si datini din nordul Transilvaniei. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1948). 

Kirilov, Elpidifor 

V. Chirilov, Elpidifor 

Kiritescu, Alexandru 

(28.03.1888, Pite§ti - 9.04.1961, Bucure§ti) 
Dramaturg. A absolvit Dreptul la Bucuresti 
si a debutat cu piesa Invinsii, jucata in 1914. 
A devenit cunoscut cu „trilogia burgheza": 
Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita, 1929; 
Gaitele sau Cuibul cu viespi, 1929-1930; 
Florentina, 1931. A mai lasat o „trilogie a 
Renasterii": Borgia, 1936; Nunta din Perugia, 
1 947; Michelangelo, 1 948 si comedii: Lacustele, 
1943; Dictatorul, 1945. Piesele au fost stranse 
in volum sub titlul Teatru, 1956 r Premiul 
Academiei Romane. 

Kiritescu, Constantin 

(1876, Bucure§ti - 1965, Bucure§ti) 
Biolog. Tata al lui Costin C. K. A absolvit 
Facultatea de Stiinte la Universitatea din 
Bucuresti. Profesor de stiinte naturale la 
liceul Sf. Sava. Spirit enciclopedic, a publicat 
lucrari care acopera mai multe domenii: 
Istoria rdzboiului pentru intregirea Romdniei - 
1916-1919; Palestrica; Zoologia; Botanica; 
Mama, casnicd, educatie de pension, cdnta lapian. 

Kiritescu, Costin C. 

(25.05.1908, Bucure§ti - 13.12.2002, Bucure§ti) 
Economist. Fiu al lui Constantin K. 
A absolvit Dreptul si Academia de Inalte 
Studii Comerciale si Industriale la Bucu- 
resti. Specializare la Berlin. Profesor la 
Facultatea de Drept din Bucuresti, apoi 
la ASE. Profesor invitat la Institutul FMI r 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 423 



® 



31.10.2011 17:23:25 



Kisch 




424 



1981. Lucrari: Inflatia si combaterea ei, 1943; 
Geneza monedei, 1945; Aspecte ale problemelor 
monetare contemporane, 1946; Sistemul bdnesc 
al leului si precursorii lui, 3 vol., 1964-1970; 
Relatiile valutar-financiare internationale, 1978; 
Moneda - mica enciclopedie, 1980; Un secol de 
framdntari monetare, 1996; Idei contemporane 
in actiune, 1996. Membru titular al Acade- 
miei Romane (1992). Membru al Asociatiei 
Romane pentru Clubul de la Roma. 

Kisch, Gustav-Oswald 

(26.03.1889, Bistrita - 1.06.1938, Cluj-Napoca) 
Pastor si filolog. Etnie germana. A absolvit 
Literele si Filosofia la Cluj. S-a specializat la 
Tubingen. Profesor de germana la Univer- 
sitatea din Cluj. S-a ocupatin mod deosebit 
de toponimie, ca si de influentele fonetice 
ale limbii romane asupra germanei vorbite 
de sasii din Transilvania. Lucrari: Nordsie- 
benbiirgisches Namensbuch, 1907; Siebenbiirgen 
im Lichte der Sprache. Ein beitrag zur Kultur- 
geschichte der Karpathenlander, 2 vol., 1929, 
1934. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1933). 

Klarsfeld, Serge 

(17.09.1935, Bucure§ti) 

Militant antinazist. Evreu ca etnie. A fugit 
cu toata familia in Franta din cauza cres- 
terii impactului legionarilor in registrul 
guvernarii romanesti. In 1943 fratele sau 
a fost ridicat de nazisti la Nisa si trimis la 
Auschwitz, unde a fost gazat. S-a casatorit 
la Paris cu o nativa germana, Beate Kiinzel 
(1963). In 1970 sotia sa a fost arestata ca 
spion german la Varsovia deoarece a protes- 
tat contra antisemitismului polonez. Casa 
familiei din Paris a fost atacata cu o bomba 
in 1979 de catre o presupusa organizatie 
nationalista clandestine a unor rusi origi- 
nari din Odessa. Cei doi au devenit militanti 
activi, au protestat contra alegerii lui Kurt 
Waldheim ca presedinte al Austriei in 1986, 
deoarece fusese ofiter al Wehrmachtului. 
In 1996 i-au acuzat pe Radovan Karadjic 
si Radko Mladic pentru genocid. Fundatia 
Serge et Beate Klarsfeld este astazi cunos- 
cuta in lumea intreaga prin actiunile de 
sprijinire a Institutului Simon Wiesenthal 
de pedepsire a fostilor nazisti. 

Klimenko, Vassili 

(4.04.1906, Golubovka, reg. Harkov, Ucraina - 
23.03.1978, Chi§inau) 

Chimist. Ucrainean ca etnie. A absolvit 
Institutul de Medicina din Dnepropetrovsk 
(1931). A fost sef de catedra la Institutul 
de Farmacologie din Dnepropetrovsk, sef 



de catedra la Institutul de Farmacologie 
din Taskent (1937-1942), sef al Catedrei 
de biochimie a Universitatii din Cernauti 
(1944-1950), sef al Catedrei de biochimie a 
plantelor (1950-1978). Decan al Facultatii 
de Biologie si Pedologie (1950-1957) si sef 
al Laboratorului de chimie a proteinelor 
(1956-1978) la Universitatea de Stat din 
Moldova, prorector pentru stiinta la USM 
(1957-1963). Contributii la cercetarea pro- 
teinelor de rezerva la seminte. Lucrari: Ee/iKu 
co3pe6arow,ux ceMHH 6o6oeux pacmenuu, 
1975; EenKU ceMMH 6o6oeux pacmenuu, 1978. 
Distins cu Ordinele Revolutia din Octom- 
brie si Insigna de Onoare. Titlul de Om 
Emerit in Stiinta al Moldovei. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Knechtel, Wilhelm Karl W. 

(28.09/10.10.1884, Bucure§ti - 
8.03.1967, Bucure§ti) 

Entomolog. German ca etnie. A absolvit 
Scoala Superioara de Agricultura de la 
Herastrau si cea din Stuttgart-Hohenheim. 
S-a specializat la Napoli si Berlin. A lucrat 
la Statiunea pentru Cultura Tutunului, 
Sectia fitopatologie. Profesor la Scoala de 
Viticultura si sef al Statiunii de Bioentomo- 
logie din Chisinau (1918-1920). Din 1921 
a fost entomolog la Ministerul Agriculturii 
din Bucuresti. Profesor la Facultatea de 
Agronomie din Bucuresti. Fondator al scolii 
romanesti de entomologie agricola. Lucrari: 
Epidemiile insectelor, 1894; Insectele vatamatoare 
din Romania si mijloacele de combatere a lor, 
1909, in colaborare; Phlyctaenoles Strictalis. 
Un vdtdmator al tutunului, 1915; Rolul statiuni- 
lor entomologice, 1928. Membru al Academiei 
Romane (1955). 

Kneisel, Franz 

(26.01.1865, Bucure§ti - 26.03.1926, New York) 
Violonist. German ca etnie. A absolvit 
Conservatorul la Bucuresti si s-a specializat 
la Viena cu Jakob Griin, devenind concert- 
maistru la Hoftheater. Dupa concertul dat 
la Chicago in 1893, cu prilejul Expozitiei 
Columbiene, a fost angajat la Orchestra din 
Boston. Si-a intemeiat cvartetul care i-a pur- 
tat numele. A fost multi ani concertmaistru 
(1885-1896) si dirijor (1897-1909) la Wor- 
cester Festival in Massachussets. Din 1905 
s-a mutat la New Yok ca profesor la Institute 
of Musical Art, azi Juilliard School of Music. 
A fost profesorul violonistilor Joseph si 
Lilian Fuchs. 

Kobileanski, Igor 

Vezi Cobileanschi, Igor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 424 



^ 



31.10.2011 17:23:25 



Koslinski 




Serge Klarsfeld 



Wilhelm Karl W. Knechtel 



Mihail Kogalniceanu 



Kogalniceanu, Mihail 

(6.09.1817, la§i - 20.06.1891, Paris) 
Istoric, scriitor, ziarist, om politic, 
prim-ministru si, mai tarziu, ministru de 
Externe. A jucat un rol important in Revo- 
lutia de la 1848 si in lupta pentru Unirea 
Principatelor. A facut studii stralucite in 
Franta si Germania. In 1839 redacteaza 
Foaea sdteascd a printipatului Moldovei, iar 
in 1840 a anuntat aparitia a 6 tomuri din 
Letopisetele Valahiei si Moldaviei si, in acelasi 
an, a pregatit aparitia unei publicatii de 
documente intitulata Arhiva romdneascd. 
Publicatia a aparut in 1841. La noua ani 
de la revolutia de la 1848 participa ca 
deputat de Dorohoi la Adunarea ad-hoc 
de la Iasi, unde este chemat sa se pronunte 
in privinta Unirii. Sfetnic al domnitorului 
ALL Cuza, ministru, apoi prim-ministru al 
Romaniei in perioada 1863-1865, a avut 
un rol hotarator in adoptarea unor reforme 
cruciale. Ca ministru de Externe in 1867 si 
in perioada 1877-1878, si-a legat numele 
de actul proclamarii independentei de stat 
a Romaniei. Fondator al publicatiilor Dacia 
literard (1840), Propdsirea. Foae stiintificd si 
literard (1 849 si Steaua Dundrii (1 855-1860) . 
Ca scriitor a publicat proza autobiografica, 
istorica si satirica: Iluzii pierdute, Trei zile 
din istoria Moldovei, Fiziologia provintialului 
la Iasi, Tainele inimei (neterminat). Membru 
al Societatii Academice Romane (1868), 
vicepresedinte (1886-1887) si presedinte 
al Academiei Romane (1887-1890), prese- 
dinte al Sectiunii istorice (1891). 

Kondurari, Vladimir 

V. Condurari, Vladimir 

Konstantinov, Ivan 

V. Constantinov, Ion 

Konstantinov, Tatiana 

V. Constantinov, Tatiana 



Konunov, Boris 

V. Conunov, Boris 

Korne, Radu 

(23.12.1895, Bucuresti - 
18.04.1949, penitenciarul Jilava) 
General de brigada. Facea parte din familia 
boiereasca numita Cornea, dar isi scria 
numele precum in vechile cronici. Cavale- 
rist. A comandat Regimentul 6 Rosiori Purtat 
(tancuri sustinute de cavalerie) din Brigada 
5 Cavalerie. A luptat in nordul Moldovei 
inca din prima zi de razboi, a trecut Nistrul, 
Bugul si Niprul si a participat la batalia 
de la Marea Azov. A primit Ordinul Mihai 
Viteazul clasa a Il-a. A luptat la Sevastopol 
si Feodosia si a intarit capul de pod din 
peninsula Kerci, ceea ce a asigurat retragerea 
pe mare a militarilor romani incercuiti. Pe 
frontul de la Stalingrad a condus Divizia 8 
Cavalerie subordonata Armatei IV A primit 
Crucea de Fier in grad de Cavaler. Din 1 944 
a condus Divizia 1 Blindate Romania Mare, 
care a luptat in Moldova si Transilvania. In 
1944 a fost demobilizat si a capatat domi- 
ciliu fortat pana in 1945. Arestat in 1948, a 
murit la inchisoare. 

Koslinski, Alexandru I. 

(?, Rusia - 1910, Bucuresti) 
Amiral. Rus ca etnie. Tata al lui Emanoil A.K. 
A ramas in Muntenia la cererea domnului 
Barbu Stirbey spre a ajutat la organizarea 
artileriei calarete. Luptase in 1 849 contra lui 
Kossuth, ca locotenent. S-a casatorit cu fiica 
ministrului Justitiei (Dreptatii), Emanoil 
Arghiropol, si a obtinut cetatenie romana 
in 1852. Ascensiunea sa a inceput dupa 
Mica Unire, in timpul lui Cuza. A luat parte 
la Razboiul de Independents ca director al 
Arsenalului Constructii al Armatei, apoi 
guvernator al cetatii Nicopole. A format 
Regimentul 5 de Artilerie Dobrogea si a 
ajuns comandant de artilerie al Corpului I 
Armata(1885). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 425 



& 



31.10.2011 17:23:25 



Koslinski 




426 



Koslinski, Alexandru Em. 

(1893, Bucure§ti - 1976, Bucure§ti) 
Amiral. Fiu al lui Emanoil A.K. si frate cu 
Emanoil Em. K. Sublocotenent de artilerie 
(1912), este repartizat la Regimentul 15 
Artilerie din Giurgiu, apoi comandant de 
sectie in Regimentul 2 Artilerie de camp, 
cu care face campania din 1913. Specialist 
in armament si munitii, prezideaza, dupa 
razboi, diverse comisii de receptii si control 
in Cehoslovacia si Belgia. Intre 1940 si 1944 
este director al fabricatiei munitiilor din 
Ministerul Inzestrarii Armatei. Trecut in 
Corpul Tehnic Militar - si inaintat la gradul 
de general (1943) - este disponibilizat in 
august 1 947, in urma epurarilor. 

Koslinski, Emanoil A. 

(1853, Bucure§ti - 27.03.1909, Bucure§ti) 
Amiral. A absolvit Scoala Navala Franceza 
din Brest. S-a specializat in Franta, la Scoala 
de Aplicatie, pe fregata La Renommee si, in 
1875, la Scoala Speciala de Torpilori (mini- 
eri) a Marinei Ruse de la Kronstadt (Golful 
Finic). Casatorit cu fiica lui Gheorghe Laho- 
vary (presedinte al Curtii de Conturi, director 
al Postelor). Face toata campania Razboiului 
de Independent!, remarcandu-se, in octom- 
brie 1877, prin executarea celui dintai baraj 
romanesc de mine pe Dunare, cu material 
rusesc, in ostrovul Nedeia (km 703). A orga- 
nizat prima scoala de torpile si a infiintat 
Corpul Aparatorilor sub Apa (1881); a adus, 
din Anglia, crucisatorul Elisabeta (1888). In 
calitate de director al Marinei in Ministerul 
Apararii, a participat la intocmirea noilor 
legi de organizare a Marinei, precum si la 
dotarea acesteia cu toate regulamentele, 
instructiunile si manualele speciale a caror 
lipsa era acut simtita. Numit comandantul 
Marinei Militare in 1901 (succedand amira- 
lului Murgescu), a executat mai multe cala- 
torii si misiuni navale in strainatate (Franta, 
Suedia, Rusia). A contribuit la infiintarea 
Diviziei de Dunare, avand in dotare patru 
monitoare cuirasate si opt vedete fluviale. 

Koslinski, Emanoil Em. 

(1891, Bucure§ti - 1972, Bucure§ti) 
Colonel. Fiu al lui Emanoil A.K. si frate cu 
Alexandru Em. K. A participat la Primul 
Razboi Mondial, fiind ranit la Magura 
Voinii si luat prizonier. Este repatriat din 
lagarele germane in 1918. A luptat con- 
tra lui Bela Kuhn in 1919 (revolutia din 
Ungaria). A condus Cercul de recrutare din 
Bucuresti, arma Vanatori de Munte. Trecut 
in rezerva in 1943. 



Koslinski, Gheorghe Em. 

(1889, Galati - 30.04.1950, Aiud) 
Contraamiral. Fiu al lui Emanoil A.K. si 
frate cu Emanoil Em. K. A absolvit Scoala 
Fiilor de Militari din Iasi, pentru ca in 1906 
sa fie trimis la Scoala Navala Franceza din 
Brest. A participat la razboiul pentru intre - 
girea neamului - in calitate de comandant 
al portului Cernavoda, apoi in fruntea unui 
detasament de infanterie marina cu care 
actiona in zona Dunarii - intre Petrosani si 
Giurgiu. Dupa razboi a fost in Franta (1920), 
unde s-a specializat in arma submarina, al 
carei promotor a devenit in marina romana. 
Intors in tara, a fost adjutant al regelui Fer- 
dinand (1922-1926) si presedinte al Comi- 
siei de supraveghere a constructiei primului 
submarin romanesc, Delfinul, si a navei sale 
de baza, la santierele din Fiume (pe atunci 
port italian, astazi portul croat Rjeka). Avan- 
sat la gradul de comandor (1929), a coman- 
dat escadrila de distrugatoare (1933-1935), 
cea mai importanta a Marinei Militare, in 
care avea sa introduca manevra tactica pe 
baza cinematica. Contraamiral din 1938, a 
comandat Divizia de Dunare. Demisionat 
din armata in ianuarie 1941. Reincadrat 
comisar al guvernului pe langa santierele 
navale de la Galati (1943-1945). Arestat in 
1948 ca membru al guvenului antonescian, 
a murit la inchisoare. 

Koslinski, Niculae Gh. 

(1921, Bucure§ti) 

Inginer geodez. Fiu al lui Gheorghe Em. 
K. Absolvent al Facultatii de Istorie de la 
Bucuresti si al Scolii Navale din Constanta, 
sectia punte, aspirantul de marina (sublo- 
cotenent), participa la luptele navale din 
Marea Neagra (1941-1944) pe vedetele 
torpiloare si alte nave, pe Dunare (1945), in 
flotila de dragaj fluvial. In 1947, proaspatul 
capitan face serviciul pe nave, in artileria de 
coasta si la comandamentul apararii lito- 
ralului, pentru ca, in 1951, sa fie scos din 
cadrele active. La varsta de doar 30 de ani, 
trebuia sa-si gaseasca un rost pentru a-si 
putea intretine familia. Lucreaza ca inginer 
topograf si geodez. Lucrari: Rdzboaie navale 
in veacul alXVI-lea. Prevezo si Lepanto (1991); 
Razboiul naval de-a lungul veacurilor (1994, in 
colaborare), Marina romana in al Doilea Raz- 
boi Mondial (2 vol., in colaborare). Membru 
al Comisiei de Heraldica, Genealogie si 
Sigilografie din Bucuresti si responsabil al 
Sectiei de istorie a Ligii Navale Romane. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 426 



& 



31.10.2011 17:23:25 



Kreindler 








Radu Korne Emanoil A. Koslinski 



Lidia Kotzebue 



Kot, MihailV. 

(1914, Moscova - 1967, Chi§inau) 
Fizician. Rus ca etnie. A absolvit Univer- 
sitatea Lomonosov din Moscova. A pus 
bazele fizicii experimentale a semiconduc- 
torilor la Facultatea de Fizica a Universitatii 
de Stat din Moldova. Fondator al Catedrei 
de electrofizica, devenita Catedra de fizica 
semiconductorilor. A contribuit la extin- 
derea relatiilor de colaborare cu specialism 
de la Moscova si Leningrad (cu J.I. Alferov, 
laureat al Premiului Nobel; D.N. Nasledov, 
laureat al Premiului de Stat al URSS). 
Multi dintre discipolii sai (Simaskevici, 
Panasiuk) au fost laureati ai Premiului de 
Stat al Moldovei. Membru al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Kotzebue, Lidia 

nume la na§tere Lidia Suhanova 

(9.12.1885, Saratov, Rusia - 
13.06.1944, Bucure§ti) 

Artist plastic. A absolvit Academia de Belle 
Arte la Moscova in 1914. In 1918 a ajuns 
in Basarabia, unde sotul ei era comandantul 
Armatei VI Ruse pe frontul Namoloasa- 
Galati. S-a stabilit dupa razboi la Bucuresti 
si a participat cu lucrari de sculptura la 
saloanele oficiale ale Ministerului Artelor. 
Lucrari: Doi orfani; Copil basarabean refugiat; 
M-lle Maria Ghica; Rugdciune; Pietd; Copil 
adormit; Cioban; Doind; Copild cu gdste; Pierrot; 
Petite; Muncd. Cea mai importanta lucrare 
este Monumentul Eroilor Aerului, proiect cas- 
tigat prin concurs si unde modelul fusese 
un boxer de culoare. 

Kovarski, Anatoli(e) 

(24.01.1904, Cernigov, Ucraina - 1974, Chi§inau) 
Biolog. Evreu ca etnie. A absolvit Uni- 
versitatea Agrara de Stat la Chisinau si a 
fost profesor al ei. Specializat in selectia 
plantelor si genetica. Om Emerit in Stiinta 
si Tehnologie al Moldovei. Membru de 
onoare al ASM. 



Krausz, Peter 

(19.08.1946, Bra§ov) 

Pictor. Evreu ca etnie. A absolvit Institutul 
de Arte Plastice la Bucuresti. A plecat la 
Montreal, Canada, in 1970. A fost director 
al Centrului de expozitii Saidye Bronfman 
(1980-1991); a predat cursuri de pictura, 
desen si tehnica murala la colegiul Dawson, 
este profesor de istoria artei la Universitatea 
din Montreal (din 1991). Director al unei 
galerii de arta la Montreal. A avut nume- 
roase expozitii in toata Canada, iar lucrarile 
sale se aflain marile muzee ale tarii. Lucrari: 
seria No Man's Land (Para nimdnui), seria 
Vesper ales. Premiul I Haddasah, Israel, 1976. 

Kreindler, Arthur 

(15.05.1900, Bucure§ti - 28.05.1988, Bucure§ti) 
Medic neurolog. Dupa absolvirea Facul- 
tatii de Medicina din Bucuresti a lucrat la 
clinica de neurologie a spitalului Colentina, 
sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. 
Impreuna cu acesta, publica in 1935 
monografia Reflexele conditionate si este 
coautor al cartii Le Ponus des muscles stries, 
1937 (impreuna cu Gheorghe Marinescu, 
Nicolae Ionescu-Sisesti si Oskar Sager), 
lucrare prefatata de renumitul neurofiziolog 
englez Sir Charles Sherrington. In 1948 este 
numit profesor de Neurologie la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti. In cadrul acestei 
Academii devine director al Institutului de 
neurologie. Un accent deosebit a fost pus pe 
studiul excitabilitatii sistemului nervos cen- 
tral, activitatii electrice a creierului, cerce- 
tarii dinamicei corticale in diferite afectiuni 
neurologice, studiului clinic si experimental 
al epilepsiei, fiziologiei si fiziopatologiei 
cerebelului, afaziei. Pentru rezultatele cerce- 
tarilor asupra epilepsiei, efectuate impreuna 
cu echipa sa, aparute in monografia Epilepsia 
(1955), primeste in 1957 Premiul de Stat. 
Lucrari: Anatomo-fiziologia clinica a Sistemu- 
lui nervos central, 1957 (impreuna cu Vlad 
Voiculescu); Physiologie et Pathophysiologic du 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 427 



& 



31.10.2011 17:23:25 



Kremnitz 




428 




Arthur Kreindler Constantin A. Kretzulescu Nicolae Kretzulescu 



Cervelet, 1958 (impreuna cu Mircea Steri- 
ade); Infarctul cerebral si Hemoragia cerebrala, 
1972; Afazia 1973 (impreuna cu Alexandru 
Fradis); Neurologie clinica, 1976 (impreuna 
cu Vlad Voiculescu). In ultimii ani ai vietii 
a tradus in limba romana, fara a publica, o 
parte din tragediile lui Shakespeare. Mem- 
bru al Academiei Romane (1948). 

Kremnitz, Mite, nume la na§tere 

Marie von Bardeleben; pseudonime literare 

George Allan, Ditto und Idem 

(4.01.1852, Greifswald - 18.07.1916, Berlin) 
Traducatoare. A venit la Iasi impreuna 
cu sotul ei, medic, fiind cumnata lui Titu 
Maiorescu. A avut un episod de iubire cu 
Mihai Eminescu, descris de E. Lovinescu 
in romanul Mite. A fost doamna de com- 
panie a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) si 
au semnat in duo (Ditto und Idem) piese 
de teatru si romane: Astra, roman epistolar, 
1886; Feldpost (Posta militara), roman epis- 
tolar, 1886; In der Irre (La voia intdmplarii) , 
povestiri, 1887. A tradus foarte mult din 
literatura romana in germana: Rumanische 
Mdrchen (Basme romdnesti, 1882); Rumanische 
Dichtungen (V Alecsandri, Mihai Eminescu, 
Iacob Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Th. 
Serbanescu), 1881; Neue rumanische Skizzen 
(Noi schite romdnesti, 1881); Rumdniens Anteil 
am Kriege 1877-78 (Participarea Romdniei la 
razboiuldin 1877-1878, 1887). 

Kretzulescu, Constantin A. 

(22.05.1809, Bucure§ti - 21.03.1884, Bucure§ti) 
Om politic. Frate cu Nicolae K. A absolvit 
Scoala Greceasca din Bucuresti, apoi Drep- 
tul la Paris. A fost prefect de Braila, aga (seful 
politiei) la Bucuresti. A participat la revolutia 
din 1848 in Tara Romaneasca. Deputat 
si secretar al Divanului ad-hoc (1857), 
ministru al Cultelor (1859), al Justitiei 
(1867), presedinte al Consiliului de Ministri 
al Romaniei (1867). Membru de onoare al 
Societatii Academice Romane (1871). 



Kretzulescu, Nicolae 

(1.03.1812, Bucure§ti - 
26.06.1900, Leordeni, jud. Arge§) 
Medic si om politic. Frate cu Constantin 
A.K. A fost prim-ministru al Romaniei, in 
trei mandate: 1862-1863, 1865-1866 si 
1867. A studiat Medicina la Paris intre 1834 
si 1839. Despre calatoria la Paris si anii de 
viata studenteasca va scrie mai tarziu o carte, 
marturie importanta despre situatia primilor 
studenti romani din Paris. La revolutia de la 
1 848 a fost - impreuna cu fratii sai mai mari, 
Constantin si Scarlat - un sustinator mode- 
rat al ideilor noi ale guvernului revolutionar, 
din care nu a facut parte. In iunie 1862 a 
devenit presedinte al Consiliului de Ministri 
si ministru de Interne in guvernul format 
dupa asasinarea lui Barbu Catargiu. Din 
aceasta pozitie a evitat discutarea problemei 
agrare, ocupandu-se de alte probleme, prin- 
tre care unificarea sistemului sanitar, crearea 
Directiei Generale a Arhivelor Publice si cre- 
area unui Consiliu al Instructiunii Publice. 
Sustine demersurile pentru nationalizarea 
manastirilor inchinate Muntelui Athos si 
incepe pregatirile pentru adoptarea Legii 
secularizarii averilor manastiresti. Dupa 
remanierea din octombrie 1863 este minis- 
tru al Instructiei Publice in noul guvern. 
Lucrari: Questions sur diverses branches des 
sciences medicales, 1839 - este lucrarea sa de 
doctor in medicina la Paris; Manual de ana- 
tomie descriptivd (1843); Calatoria mea la Paris. 
Membru fondator al Societatii Academice 
Romane (1871), presedinte al Societatii Aca- 
demice Romane (1872-1873), presedinte 
al Academiei Romane (1895-1898), pre- 
sedinte al Sectiunii stiintifice (1874-1879, 
1879-1882,1889-1893). ' 

Krilovici, Marina 

(19.06.1941, Bucure§ti) 

Soprana. Grecoaica dupa mama, sarboaica 
dupa tata. A absolvit Colegiul Sf. Sava 
si Conservatorul la Bucuresti. Solista a 
Operei Romane, in prezent profesoara 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 428 



^ 



31.10.2011 17:23:26 



Krupenski 




Marina Krilovici 



Igor Krupenikov 



la Conservatorul din Atena. A plecat din 
Romania in Germania in 1971 si a cantat 
sub bagheta lui Lorin Mazel, Nelo Santi si 
i-a avut ca parteneri pe Placido Domingo, 
Jose Careras, David Ohanesian. A locuit la 
Paris, Londra, Viena si s-a stabilit cu sotul 
ei, baritonul Kostas Paskalis, la Atena. Solista 
a Operei din Atena si profesoara la Conser- 
vatorul Maria Callas din Atena. A revenit de 
nenumarate ori in Romania spre a sustine 
recitaluri. A interpretat din toti marii com- 
pozitori: Scarlatti, Monteverdi, Giordani, 
Faure, Cilea, Gounod, Donizetti, Giordano 
etc. Premiul I la Festivalul George Enescu, 
1964. Premiul Apollo pentru intreaga activi- 
tate artistica, Atena, 2008. 

Krupenikov, Igor 

(10.04.1912, Sankt Petersburg, Rusia) 
Pedolog. Rus ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Geografie si Geologie a Universitatii de 
Stat M. V Lomonosov din Moscova. Este 
unul dintre fondatorii pedologiei ca disci- 
pline in Republica Moldova. A fost seful 
Catedrei si Laboratorului de pedologie la 
Universitatea de Stat din Chisinau, cerceta- 
tor la Institutul de Pedologie si Agrochimie 
N. Dimo. Contributii in domeniul genezei, 
geografiei, cartografiei, protectiei antiero- 
ziune a solurilor, in special a cernoziomu- 
lui. Lucrari: HepH03emu Mondaeuu (1967); 



McmopuM noueoeedemix. Om epemeuu ezo 
3apowdeHUM do namux bneu (1981); Yloneu 
Mondaeuu (in colaborare, vol. 1, 1984, vol. 2, 
1985; vol. 3, 1986); UoHeennuu noKpoe 
Monboeu. Upouinoe, Hacmoxw,ee, ynpaenenue, 
npo2H03 (1992); History of Soil Science. From 
its inception to the Present (1992); Eroziunea 
solului (2004); MepH03eMU u dKonozunecKoe 
3eM/iedenue (2004, in colaborare); manualele 
Teozpa<f)UK MondaecKou CCP (pentru clasa a 
Vlll-a) (18 editii, 1969-1986, in colaborare). 
Laureat al Premiului de Stat, distins cu titlul 
de Om Emerit, detine premiile W Doku- 
ceaev si V Williams. Este decorat cu Insigna 
de Onoare, ordinele Drapelul Rosu de 
Munca, Gloria Muncii. Membru al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. 

Krupenski, Matei E. 

(11.01.1775, Podoleni, Basarabia - 
24.09.1848, Chisinau) 

Consilier de stat. Rus, familie naturalizata 
in Basarabia din veacul al XVII-lea. Frate cu 
Teodor K. A fost consilier la curtea tarului, 
la Sankt Petersburg, unde s-a casatorit cu 
o Comnena. A fost numit viceguvernator 
al Basarabiei (1816-1823), perioada cand a 
avut domiciliu fortat la Chisinau ofiterul si 
poetul A.S. Puskin, cu care s-a imprietenit. 

Krupenski, Tudor (Teodor, Todirascu) 

(19.06.1787, Chisinau - 1843, Chisinau) 
Animator cultural. Rus, familie naturalizata 
in Basarabia din veacul al XVTI-lea. Frate 
cu Matei K., casatorit cu Smaranda Marza. 
Dupa razboiul ruso-turc obtine (1812) func- 
tia de serdar (comandant al trupelor de cava- 
lerie) al zonelor Orhei si Chisinau. Filantrop 
cultural, a sprijinit cu deosebire dezvoltarea 
teatrului, invitand trupe nemtesti si gazdu- 
indu-le chiar in casa lui, pentru ca, dupa 
razboi, vremurile erau tulburi. Puskin, aflat 
acolo cu domiciliu fortat, i-a sugerat chema- 
rea trupelor si a asistat la spectacole. A avut 
conflicte generate de gelozie din cauza sotiei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. PERSONA 



dictAK.indd 429 



& 



31.10.2011 17:23:26 



L 




Labi§, Nicolae 

(2.12.1935, com. Malini, jud. Suceava - 
22.12.1956, Bucure§ti) 

Poet. Fiu de invatatori. Dupa mama, descen- 
ders din Ion Creanga. A absolvit Scoala de 
Literatura Mihai Eminescu din Bucuresti 
si a fost redactor la diverse publicatii de 
cultura. Membru al Uniunii Scriitorilor. 
Destin meteoric, poezie plina de prospetime 
si dramatism: Primele iubiri, 1 956, debut; Puiul 
de cerb, 1956; Lupta cu inertia, 1958, postum. 
Desi are o opera redusa ca dimensiuni, a 
influentat substantial poezia romaneasca 
din a doua jumatate a secolului XX (N. Sta- 
nescu, A. Paunescu s.a.). 

Lacea, Constantin 

(1.06.1875, Bra§ov - 28.01.1950, Bra§ov) 
Lingvist si filolog. A fost profesor la Acade- 
mia de Inalte Studii Comerciale si Industriale 
din Cluj si unul dintre principalii colabora- 
tori ai Dictionarului limbii romdne (Dictionarul 
Academiei); Din graiul romdnilor din Scheii 
Brasovului; Contributii la cunoasterea trecutului 
si educatiei vechilor negustori si meseriasi braso- 
veni. A publicat studii de lingvistica, de isto- 
rie a literaturii romane vechi si etimologii, 
cele mai multe in Dacoromania. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1939), exclus 
in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Ladea, Romul(us) 

(1901, Jitin, jud. Cara§ Severin - 
27.08.1970, Arcuda, jud. Ilfov) 
Sculptor. A studiat sculptura la Bucuresti 
cu Dimitrie Paciurea si la Paris, la Academia 
Julian, ca elev al lui Rodin, Brancusi, Aristide 
Maillol si Bourdelle. Profesor la Academia 
de Arte Frumoase din Cluj. Este considerat 
fondatorul scolii moderne de sculptura din 
Romania. In perioada interbelica a sculptat 
marile figuri ale istorieiTransilvaniei. A sculp- 
tat si figuri de oameni simpli, care exprima 
profunzimea unor sentimente. Lucrari: 
Mihai Eminescu, Ion Creanga, Lucian Blaga, 
Liviu Rebreanu, Ion Agdrbiceanu, A.D. Xenopol, 
Avram lancu, Simion Barnutiu, Tdran din satul 
meu, Cap de copil, Bdtrand, Total meu, mama 
mea r Maternitate, Nuduri. Artist Emerit, 



Maestru Emerit al Artei. Liceul de Arte Plas- 
tice si o strada din Cluj ii poarta numele. 

Lahovary, Gheorghe I. 

(1.06.1838, Ramnicu Valcea - 
13.06.1909, Bucure§ti) 

Inginer si scriitor. Familie la origini gre- 
ceasca. A fost trimis la Bucuresti sa invete 
la pensionul Schewitz, apoi a plecat in 
Germania (1855) si a studiat la Heidelberg 
si la Scoala Politehnica din Karlsruhe, unde 
a obtinut diploma de inginer. Dupa ce s-a 
intors in tara, in 1 862, a fost numit inginer la 
Ministerul Lucrarilor Publice si apoi la Posta 
si Telegraf, unde a devenit director general in 
1873, post pe care 1-a detinut pana in 1876. 
A incheiat o serie de conventii postale cu 
mai multe state din Europa. El a introdus 
pentru prima data in Romania mandatul 
postal si cartea postala. Tot el a organizat 
distribuirea corespondentei de la emitent 
la destinatar in timp foarte scurt. Serviciile 
postale pe Dunare se faceau de o societate 
franceza care avea sedii la Galati si Braila, 
utilizand pentru transport vapoare austriece. 
Sub indrumarea lui s-a intocmit si publicat 
prima statistica a Postei Romane. A initiat 
impreuna cu Al. Cantacuzino infiintarea 
Societatii Geografice Romane, fiind susti- 
nut si incurajat de Carol I (1875). Secretar 
general al societatii la infiintare, a avut o 
serie de initiative si realizari importante. 
Sub ingrijirea lui s-a publicat Buletinul Soci- 
etatii Geografice Romdne. In acest buletin s-au 
publicat numeroase studii, articole, memorii 
si comunicari de specialitate care au fost 
folosite ulterior la alcatuirea unor dictio- 
nare geografice pentru diverse regiuni ale 
Romaniei. In 1888, sub conducerea lui s-a 
publicat Dictionarul geografic aljudetuluiArges. 
In 1893 a fost numit presedinte la Inalta 
Curte de Conturi; a contribuit la elabora- 
rea legilor, dintre care cea mai importanta 
a fost Legea contabilitatii statului. Pentru 
raspandirea culturii in randurile populatiei 
a infiintat Societatea pentru Invatatura 
Poporului Roman, al carei presedinte a fost. 
A publicat Dictionarul geografic al Basarabiei. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 430 



& 



31.10.2011 17:28:42 



Lapadat 




Nicolae Labi§ 



Gheorghe I. Lahovary 



Traian Lalescu 



Scarlat Lambrino 



In introducerea la acesta anunta intentia de 
a intocmi si publica dictionare pentru pro- 
vinciile romanesti (locuite de romani) din 
tarile invecinate: Bulgaria, Serbia, Macedo- 
nia, Transilvania, Bucovina. In colaborare cu 
generalul C. Bratianu si Grigore Tocilescu a 
elaborat si publicat Marele Dictionar Geografic 
al Romdniei, in cinci volume, 1989-1902. In 
1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimul 
Gill in Convorbiri literare, la inceput cu tradu- 
ced si apoi cu prezentarea unor fapte istorice 
sub titluri ca: Harti vechi, Geneza ostirii romdne 
(1830, 1893), si cu o serie de povestiri ca Mos 
Kivu, Sdptdmana patimilor (1894), Capitanul 
Radu Negru, Hedwige s.a. In 1901 a fost ales 
membru de onoare al Academiei Romane. 

Lalescu, Traian 

(12.07/24.07.1882, Bucure§ti - 
15.06.1929, Bucure§ti) 

Matematician. A studiat Matematicile la Iasi 
si la Bucuresti, unde i-a avut profesori pe 
Gheorghe Titeica, Spiru Haret, Ermil Pan- 
gratti, Anton Davidoglu si Nicolae Cocu- 
lescu. Cu o bursa modesta a studiat la Paris 
unde, in 1908, si- a sustinut teza de doctorat 
cu titlul „Sur Tequation de Volterra". Aceasta 
lucrare va fi considerata prima contribute 
de seama in domeniul ecuatiilor integrale si 
ii va aduce stima marelui matematician Vito 
Volterra. Tot la Paris a obtinut si diploma 
de inginer la Scoala Superioara de Elec- 
tricitate. A militat pentru infiintarea Scolii 
Politehnice din Timisoara, al carei prim 
rector a fost in 1920. Profesor universitar 
la Bucuresti si la Timisoara. Are contributii 
in multiple domenii ale matematicii pure si 
aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecu- 
atiilor integrale. A las at numeroase studii in 
domeniile ecuatiilor functionale, seriilor tri- 
gonometrice, fizicii matematice, geometriei, 
algebrei, istoriei matematicii. A publicat in 
1911 eel dintai tratat din lume asupra ecu- 
atiilor integrale, intitulat Introducere la teoria 
ecuatiunilor integrale. Lucrari: Le probleme eth- 
nographique du Banat (1919); Calculul algebric 



(1924); Polinoame. Fractiuni rationale. Tratat de 
geometrie analitica (1925). Membru post-mor- 
tem al Academiei Romane (1991). 

Lambrino, Scarlat 

(16.08.1891, Bucure§ti - 30.08.1964, Lisabona) 
Istoric. A inceput Literele si Filosofia la 
Bucuresti si le-a terminat la Sorbona. Spe- 
cializare in arheologie si epigrafie greaca si 
latina la College de France si Ecole Pratique 
des Hautes Etudes. A lucrat la Muzeul 
National de Antichitati si a fost profesor 
de epigrafie la Universitatea din Bucuresti. 
A condus scoala de la Fontenay-aux-Roses 
(1941-1947), dupa care s-a stabilit la Lisa- 
bona, unde a fost profesor la Facultatea de 
Litere a universitatii. Lucrari: Contributii 
epigrafice privitoare la Asia Mica, 1928; Cetatea 
Histria. Notita istoricd si descriptiva, 1930; Aria 
greaca si romand in Romania, 1938. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1934), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Lambrior, Alexandru 

(12.01.1845, Falticeni, jud. Suceava - 
20.09.1883, la§i) 

Filolog si folclorist. Absolvent al Facultatii 
de Litere a Universitatii din Iasi. Profesor 
de liceu. Junimist. Studii de romanistica la 
Paris, unde i-a audiat pe Marcel Breal, Gas- 
ton Paris, Antoine Darmsteter. S-a remarcat 
ca lingvist prin publicarea studiului Limba 
romand veche si noua (talmacirea romaneasca 
a scrierilor lui Oxenstierna), 1873, scris in 
lumina pozitivismului neogramatic. A fost 
primul folclorist roman care s-a ocupat de 
jocurile de copii. A publicat Carte de citire 
(Bucati scrise in deosebite veacuri) • Cu o intro- 
ducere asupra limbei romanesti, 1882. Membru 
corespondent al Academiei (1882). 

Lapadat, Livius 

(1934, Sarcia, Banatul Sarbesc) 
Avocat. A absolvit Liceul Roman la Varset 
si Facultatea de Drept a Universitatii din 
Belgrad. A lucrat la Administratia plasei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 431 



& 



31.10.2011 17:28:43 



Lapedatu 




Zrenianin, fiind exclus pentru atitudine pro- 
romaneasca in 1962. A practicat avocatura. 
Participa activ la manifestable culturale si 
la cele politice ale romanilor din Voivodina. 
A fost membru fondator si ani in sir pre- 
sedinte al filialei din Zrenianin a Societatii 
de Limba Romana din Voivodina, precum 
si membru fondator al asociatiei culturale 
Comunitatea Romanilor din Iugoslavia, al 
carui vicepresedinte a devenit. Fondator 
al Uniunii Democratice a Romanilor din 
Iugoslavia (2000) si membru fondator al 
partidului roman Alianta Romanilor din 
Voivodina (2002) unde, de asemenea, o 
perioada de timp r a indeplinit functia de 
vicepresedinte. Lucrari: Resemndri tomnatice, 
versuri, 2001; comedii - Cdsdtorie intarziatd, 
1994; Sansd pentru angajare, 1995; Planuri 
optimiste, 1996; Cine se cearta si iubeste, 
Cameleonul, 1997; Dragoste si crima, dragoste 
si intrigd, 1998; Socoteli fdrd cdrciumar, 1998; 
schite umoristice - Pdcate si pdcdtosi mdrunti. 
Povestiri dinjudecdtorie, 2008. 

Lapedatu, Alexandru I. Al. 

(14.09.1876, Cernatul Sacelelor, jud. Bra§ov - 
30.08.1950, Sighet) 

Istoric si om politic. Fiu al lui loan Ale- 
xandru L. si frate geaman cu Ion I. Al. L. 
A absolvit Facultatea de Stiinte, Sectia 
istorie, la Universitatea din Bucuresti. A fost 
secretar al Comisiei Monumentelor Istorice 
(1904-1919) si al Comisiei Istorice a Roma- 
niei (1911-1919), expert al Romaniei la 
Conferinta de pace de la Paris (1918-1920). 
Profesor la Universitatea din Cluj, fondator 
si codirector al Institutului de Istorie Nati- 
onals din Cluj (1919-1938). Senator liberal, 
ministru si presedinte al Senatului Romaniei. 
Lucrari: Vlad-Vodd Cdlugdrul, 1482-1496, 
monografie istorica (1 903); Monumentele noas- 
tre istorice si lecturi ilustrate (1 914); Un mdnunchi 
de cercetdri istorice (1914); Miscellaneae (1926); 
Scrieri alese. Articole, cuvdntdri, amintiri (1985); 
Amintiri (postum, 1998). Membru al Acade- 
miei Romane (1918), presedinte (1935-1937) 
si secretar general al ei (1937-1948). A murit 
in inchisoare. 

Lapedatu, loan Alexandru 

(6.07.1844, Colun, jud. Bra§ov - 
6.04.1878, Bra§ov) 

Scriitor. Tata al lui Alexandru I. Al. L. si Ion 
Al. I.L. A absolvit liceul la Sibiu, Literele 
si Filosofia la Paris, cu o bursa a Societatii 
Transilvania. Specializare la Bruxelles. Pro- 
fesor de limbi clasice la liceul ortodox din 
Brasov si director al revistei Albina Carpatilor. 
Lucrari: Incercdri in liter aturd, 1874; Nuvele 
istorice, 2 vol., 1905-1906, postum. Melanges 
d'Histoire Generale, 1927. 




Lapedatu, Ion I. Al. 

(14.09.1876, Cernatul Sacelelor, jud. Bra§ov - 
1951, Sighet) 

Economist si om politic. Fiu al lui loan 
Alexandru L. si frate geaman cu Alexan- 
dru Al. I. L. A absolvit Scoala Comerciala 
Superioara la Brasov, apoi Facultatea de 
Economie la Universitatea din Budapesta, 
fiind, ca student, membru si presedinte al 
Societatii Studentilor Romani Petru Maior. 
Secretar al ASTRA, secretar si director al 
Bancii Ardeleana din Orastie si unul dintre 
creatorii Fundatiunii Solidaritatea a bancilor 
romanesti din Transilvania, care a sprijinit 
Fundatiunea pentru Ajutorarea Ziaristilor 
Romani din Ungaria. Fondator al revistei 
Luceafdrul. A participat la Marea Adunare 
Nationala de la Alba Iulia la 1 Decembrie 
1918. Profesor la Academia de Inaltre Studii 
Comerciale din Cluj. Ministru liberal de 
Finante (1926-1927). Lucrari: Teoria mate- 
maticd a asigurdrilor vietii, 1902; Adam Smith. 
Sistemul sdu de economie politicd, 1903; Politica 
de descont, 1905; Problema datoriei publice si 
reforma monetard, 1924; Banca Nationala a 
Romaniei. Reforma din 1925, 1925. Membru 
de onoare al Academiei Romane si prese- 
dinte al ei. A murit in inchisoare. 

Lari, Leonida 

(26.10.1949, Bursuceni, Republica Moldova) 
Poeta. A absolvit Filologia la Universitatea de 
Stat a Moldovei, a fost redactor de editura si 
apoi la revista Literatura si arta. Fondatoare a 
primului saptamanal cu alfabet latin, tiparit 
si adus in Republica Moldova in mod clan- 
destin, Glasul natiunii. Deputat al poporului 
(1989), mutata in Romania (1992), deputat 
PRM in Parlamentul Romaniei (din 1992). 
Poezie mesianica si patetica: Piata Diolei, 
1974; Marele Vdnt, 1980; Mitul trandafirului, 
1985; Scoica solard, 1987; Dulcele foe, 1991, 
Premiul Academiei Romane; Anul 1989, 
1990; Lira si pdianjen, 1992; Al noudlea val, 
1993; Epifanii, 1994; Scrisori de pe strada 
Maica Domnului, 1995; Aldebaran, 1996 s.a. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 432 



^ 



31.10.2011 17:28:44 



Laurian 



Lascar, Mi hail 

(8.11.1889, Targu Jiu - 24.06.1959, Bucuresti) 
General de brigada. A absolvit Scoala de 
Infanterie la Bucuresti si a luptat in al 
Doilea Razboi Balcanic ca locotenent. In 
1941 a condus Brigada Vanatori de munte, 
cu care a operat in nordul Bucovinei, a tre- 
cut Bugul si a ajuns la Nipru. A participat 
la batalia de la Marea Azov si a pierdut in 
istmul Salkovo 2 500 de oameni, dar gene- 
ralul a primit Ordinul Mihai Viteazul clasa 
a Ill-a si Crucea de Fier in grad de Cavaler. 
Ulterior a comandat diviziile de infanterie 
in batalia de la Stalingrad. Luat prizonier 
de rusi, a trecut prin diverse lagare si s-a 
intors in tara cu Divizia Horea, Closca si 
Crisan, iar in 1946 a preluat conducerea 
Armatei IV A fost ministru al Apararii 
(1946-1950). Investigat pentru crime de 
razboi, a fost gasit nevinovat. 

Lascar, Vasile 

(3.11.1853, Somanesti, jud. Gorj, langa Targu Jiu - 
23.03.1907, Bucuresti) 

Politician. A absolvit Dreptul la Sorbona si 
a lucrat mai intai la baroul din Targu Jiu. 
Primar al orasului. Deputat sau senator in 
aproape toate legislature liberale. Minis- 
tru de Interne (1896-1897, 1902-1904), 
a obtinut promovarea Legii organice de 
organizare a politiei romane (1903), folosind 
ca model legislatia din Franta, Belgia, Austria 
si Germania. Scoala de Agenti de Politie din 
Campina, judetul Prahova, poarta in prezent 
numele lui, ca si o strada din Bucuresti. 

Latcu, Vladislav in polona 
Ladislau in maghiara 
(Tnceputul sec. al XlV-lea, Maramures - 
ultimul sfert al sec. al XlV-lea, Moldova) 
Voievod al Moldovei (1365-1374). Tatal sau, 
Bogdan I, venit de la Cuhea, din Maramures, 
a castigat prin lupta tronul Moldovei, stabi- 
lind la Siret capitala voievodatului (a doua 
dupa Baia), in conditiile in care Sas (fiul lui 
Dragos de la Bedeu, Maramures, descale- 
catorul), impus de regatul maghiar, murise. 
In contextul bataliei dintre ortodoxia rusa 
si catolicism (maghiar pe de o parte, polon 
pe de alta) pentru controlul Moldovei, a 
optat pentru catolicismul polon. In 1370 a 
trecut (el, dar nu si doamna sa) la catolicism 
si a fost adus de la Cracovia arhiepiscopul 
Andrei. Papa era Grigore al Xl-lea. A edificat 
la Siret o catedrala catolica. Inlaturarea pen- 
tru erezie de catre Petru I Musat n-a impie- 
dicat ingroparea lui in biserica domneasca 
ortodoxa de la Radauti, alaturi de Bogdan 
I. Pretul optiunii sale religioase a fost poli- 
tic: dupa el a venit dinastia pamanteana a 










August T. Laurian 



Musatinilor (dupa numele doamnei Musata, 
nascuta Basarab), cea mai importanta din 
istoria medievala a Moldovei, care a reusit 
sa fortifice si sa pastreze identitatea roma- 
neasca a zonei. 

Laurentiu, Dan 

nume la na§tere Laurentiu Ciobanu 

(10.08.1937, com. Podu lloaiei, jud. lasi - 
7.12.1998, Bucuresti) 

Poet. A absolvit Filosofia la lasi. A fost profe- 
sor la Scoala Profesionala din lasi, redactor 
la diverse publicatii literare din lasi si Bucu- 
resti, apoi la Editura Cartea Romaneasca 
a Uniunii Scriitorilor. A debutat cu Poezia 
astrilor, 1967 si scrie o lirica metafizica, incar- 
cata de sentimentul ca menirea omului este 
atingerea starii de gratie: Imnuri catre amurg, 
1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia leului, 
1978, Premiul Uniunii Scriitorilor; Privirea 
lui Orfeu, 1984, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Psyche, 1989, Premiul Academiei; 101 poezii, 
1993; Mountolive, 1994, Premiul Uniunii 
Scriitorilor si Premiul Nichita Stanescu. 
A scris si eseuri: Eseuri asupra starii de gratie, 
1976, Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti; Privirea lui Orfeu • Jurnal metafizic, 
1995, Premiul Uniunii Scriitorilor. 

Laurian, August Treboniu 

nume la na§tere Augustin Trifan 

(17.06.1810, Fofeldea, com. Nocrich, jud. Sibiu - 
25.02.1881, Bucuresti) 

Filolog, istoric, publicist si om politic. Tata 
al lui Dimitrie August L. Si-a facut studiile 
secundare la Sibiu, Filosofia la Cluj, dupa 
care a studiat stiintele fizice, matematica 
si astronomia la Universitatea si Institutul 
Politehnic din Viena si apoi la Gottingen. 
S-a ocupat si de studii filologice, fiind 
profesor (1842-1848) la Sf. Sava, apoi la 
Universitatea din Bucuresti. Tot aici il 
intalneste pe Nicolae Balcescu, impreuna cu 
care scoate in 1845 prima revista de istorie 
romaneasca, numita Magazin istoric pentru 
Dacia, care se adresa romanilor din toate cele 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 433 



^ 



31.10.2011 17:28:44 



Laurian 




trei principate. In 1843 se inscrie in Fratia. 
Unul dintre conducatorii revolutiei de la 
1848 din Transilvania. Intre 1871 si 1876, 
in colaborare cu loan C. Massim, profesor la 
Sf. Sava, a publicat Dictionarul limbii romane, 
2 vol., 1871-1875, in care, incercand sa 
purifice limba de elementele nelatine, a 
facut ca aceasta sa semene doar vag cu limba 
romana autentica. Ortografia este etimolo- 
gica. A fost unul dintre membrii fondatori ai 
Academiei Romane (2 iunie 1867), secretar 
general si presedinte al Societatii Academice 
Romane si presedinte al Sectiunii literare 
(1867-1876). 

Laurian, Dimitrie August 

(1846, Bucuresti - 25.10.1906, Bucuresti) 
Publicist. Fiu al lui August Treboniu L. 
A studiat Literele si Filosofia la Bucuresti si 
Paris. S-a specializat la Bruxelles. A fost pro- 
fesor la colegiile Sf. Sava si Matei Basarab. 
Fondator al ziarului Romania libera (1877). 
Presedinte al Societatii Presei. A tradus din 
Cicero. Membru corespondent al Societatii 
Academice Romane (1877). 

Lavrentie Tipograful 

(sec. XVI, Jara Romaneasca) 
Calugar tipograf. In 1573 a infiintat tiparnita 
manastirii Plumbuita din Colentina, Bucu- 
resti. A tiparit doua editii ale Tetraevangheli- 
arului (1582) si o Psaltire in slavona, care s-a 
difuzat in toata aria ortodoxiei. 

Layton, Irving 

nume la na§tere Israel Pincu Lazarovici 

(12.03.1912, Targu Neamt - 
4.01.2006, Montreal) 

Poet. A emigrat cu familia in Canada, la 
Montreal, in 1913. A absolvit MacDonald 
College cu specializarea agricultural A fost 
profesor de engleza, istorie si stiinte politice 
la scoala parohiala evreiasca din Mon- 
treal. Socialist ca optiune politica. A facut 
parte din Liga Tinerilor Socialisti si din 
Federatia Comunitatilor Cooperatiste (the 
Cooperative Commonwealth Federation, 
fondata ca partid in 1932 la Calgary). Desi 
s-a considerat marxist, a devenit anticomu- 
nist in perioada celui de-al Doilea Razboi 
Mondial, deoarece considera ca partidele 
comuniste n-au dat o replica pe masura 
nazismului. A fost nominalizat de trei ori la 
Premiul Nobel pentru literatura, o data in 
acelasi an (1982) cu Gabriel Garcia Marquez 
(comunist, care 1-a si obtinut). Lucrari: 
Now Is The Place, 1948; The Black Huntsmen: 
Poems, 1951; Love the Conqueror Worm, 1953; 
The Long Pea-Shooter, 1954; In the Midst of 
My Fever, 1954; The Blue Propeller, 1955; The 




Irving Layton 



Anatol Lazarev 



Cold Green Element, 1955; The Bull Calf and 
Other Poems, 1956; The Improved Binoculars: 
Selected Poems, 1956; Music on a Kazoo, 1956; 
A Laughter in the Mind, 1959; A Red Carpet for 
the Sun, 1960; The Swinging Flesh, 1961; Balls 
for a One- Armed Juggler, 1963; The Laughing 
Rooster, 1964; Collected Poems, 1965; Periods of 
the Moon: Poems, 1967; The Shattered Plinths, 
1968; Selected Poems, 1969; The Whole Bloody 
Bird, 1969; Poems to Color, 1970; Nailpolish, 
1971; Lovers and Lesser Men, 1972; The 
Pole-Vaulter, 1974; Seventy-five Greek Poems, 
1951-1974, 1974; The Darkening Fire: Selected 
Poems, 1945-1968, 197 '5; The Unwavering 
Eye: Selected Poems, 1969-1975, 1975; The 
Uncollected Poems of Irving Layton: 1936-59, 
1976; For my Brother Jesus, 1976; The Selected 
Poems of Irving Layton, 1977; The Covenant, 
1977; The Tightrope Dancer, 1979; Droppings 
from Heaven, 1979; The Tamed Puma, 1979; 
For My Neighbours in Hell, 1980, Europe And 
Other Bad News, 1981; A Wild Peculiar Joy: 
Selected Poems, 1945-82, 1982; Shadows on the 
Ground: A Portfolio, 1982; The Gucci Bag, 1983; 
The Love Poems of Irving Layton: With Reverence 
& Delight, 1984; Fortunate Exile, 1987; Final 
Reckoning: Poems, 1982-1986, 1987. Distins 
cu Ordinul Canadei, 2001. 

Lazarenko, Boris R. 

(1910, Ucraina - 1979, Chisinau) 
Inginer. Ucrainean ca etnie. A absolvit studi- 
ile tehnice la Moscova in domeniul electric 
si a lucrat acolo pana in 1960, cand a venit 
la Chisinau. Este unul dintre fondatorii 
relatiilor de colaborare intre China si URSS 
in domeniul ingineriei electrice. La Chisinau 
este fondator (1961) si primul presedinte al 
Institutului de Energetica si Automatica si al 
Institutului de Fizica Aplicata (pe baza uzinei 
experimentale a Institutului de Probleme 
Electrofizice si a Institutului de Fizica Mate- 
matica). Ambele institute au lucrat dupa 
proiecte integrate cu restul retelei de specia- 
litate din URSS, dar contributia specifica s-a 
referit la prelucrarea pieselor mecanice prin 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 434 



® 



31.10.2011 17:28:44 



Lazariuc 








HBP^Nv 


1 


% 


♦ 




., 



Artiom Lazarev 



Eduard Lazarev 



Anastasia Lazariuc 



dirijarea spre suprafata de prelucrat a unor 
particule avand o viteza suficient de mare 
pentru ca, datorita in esenta energiei lor 
cinetice mari, sa genereze o serie de modifi- 
cari la nivelul stratului supus actiunii parti- 
culelor accelerate, pe baza unui brevet pro- 
priu, datand din 1941, realizat impreuna cu 
sotia sa, Natalia Ioasafovna (Ioasaf, tatal, era 
roman, probabil bucovinean), a unui echi- 
pament de prelucrare prin electropresiune a 
suprafetelor metalice. Laureat al Premiului 
de Stat al URSS. Membru si vicepresedinte 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Lazarev, Anatol 

(25.12.1953, Cioburciu, Republica Moldova) 
Pictor. Rus ca etnie. Fiu al lui Eduard L. 
A absolvit Scoala de Arte Plastice la Chi- 
sinau si Academia de Arte la Kiev. Liber- 
profesionist. A avut expozitii in Moldova, 
Ucraina, Rusia, Romania, Germania, Italia, 
Spania. Foloseste materiale inedite pentru 
alcatuirea imaginilor. Lucrari: Prohod, 2000; 
Criptogramd, 2001; Doisprezece (pai, carton, 
panza), 2002. 

Lazarev, Artiom M. 

(30.10.1914, Camenca, Transnistria - 
14.04.1999, Chi§inau) 

Istoric. A absolvit Institutul Pedagogic din 
Tiraspol (1933-1938). A participat la al Doi- 
lea Razboi Mondial (luptele de la Stalingrad), 
a fost membru al Comisiei Aliate de Control 
pentru Romania. A fost ministru al Invata- 
mantului din RSSM (1946-1951), secretar 
cu ideologia al CC al PCM (1951-1953), 
ministru al Culturii (1953-1963). Intre 
1968 si 1974 a fost rector la Universitatea 
de Stat din Chisinau, apoi vicepresedinte 
al Academiei de Stiinte (1974-1977). 
A fost deputat (1971-1979; 1994-1998), 
presedinte al Sovietului Suprem al RSSM 
(1971-1975). A stimulat predarea in limba 
nationala in invatamantul superior din Mol- 
dova, pronuntandu-se impotriva denumirii 
de romana a limbii oficiale din Republica 



Moldova. A deplans dezmembrarea Princi- 
patului Moldovei din 1812, dar simultan a 
considerat-o ca pe o eliberare de sub jugul 
otoman. 

Lazarev, Eduard 

(19.12.1935, Sverdlovsk, Rusia) 
Compozitor. Rus ca etnie. Tata al lui Anatol 
L. A absolvit Conservatorul P.I. Ceaikovski 
din Moscova. A venit la Chisinau dupa 
1960 si a lucrat la Ministerul Culturii si 
la Comitetul de Stat pentru Cinematogra- 
fie. A devenit liber-profesionist in 1980. 
A compus muzica pentru filmele studioului 
Moldova Film. Filmografie: Insula vulturilor, 
1961; Cdldtorie in april, 1961; Ultima lund de 
toamnd, 1965; Vacantd la Odessa, 1966 (stu- 
dioul din Odessa); Cavalerul viselor, 1968; 
Acuzati de omor, 1 969; Ofiter de rezervd, 1 971 ; 
Ultimul haiduc, 1972; Melodia, 1973; Dimitrie 
Cantemir, 1973; Scar a, 1974; Nimeni in locul 
tdu, 1976; Pe urmele fiarei, 1976; Cdnd ai 
aldturi un barbat, 1977; Istoria unui galban, 
1983; Luna lui Caus, 1984. Distins cu Pre- 
miul National al Republicii Moldova. Artist 
al Poporului din Moldova. 

Lazariuc, Anastasia 

(6.06.1953, Bacioi, Republica Moldova) 
Interprets de muzica usoara. A absolvit 
Scoala Muzicala Profesionala din Chisinau, 
sectia dirijat-coral. Solista a formatiei Sonor, 
face turnee in Moldova si Rusia. Solista a 
Filarmonicii din Cernauti (1975-1977). Din 
1977 solista a Televiziunii Moldovei. Eugen 
Doga compune melodii pentru ea. Sustine 
turnee in Statele Unite, India, Cambodgia, 
Belgia, Germania s.a. Artista Emerita a 
Republicii Moldova (1982). Stabilita in 
Romania in 1992, continua sa dea concerte. 
Repertoriu: „Seara albastra", „Bucurati-va", 
„Pana la lacrimi mi-e draga viata", „Destin", 
„Urare", „Mama", „A trecut un an", „Spe- 
ranta lumii", „Orice femeie e frumoasa". 
A lansat peste 10 albume in Romania. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 435 



^ 



31.10.2011 17:28:44 



Lazarov 




Valeriu Lazarov 



Gheorghe Lazar 




Lazarov, Valeriu, nume la na§tere Lessner 
(20.12.1935, Barlad - 10.08.2009, Madrid) 
Producator de televiziune. A absolvit 
Institutul de Teatru si Cinematografie la 
Bucuresti. Este, alaturi de Titus Munteanu, 
unul dintre producatorii fondatori ai Televi- 
ziunii Romane si s-a ocupat in mod special 
de formatele de divertisment. A lansat pe 
Coca Andronescu, Trio Grigoriu, Mircea 
Albulescu, Margareta Paslaru (cu aceasta 
a produs emisiuni premiate la Montreux 
si Monaco in 1960). A ramas in Spania in 
1970 si a lucrat la televiziunea spaniola 
de stat zece ani. Consilier de productie la 
televiziunea italiana Canal Cinque si prieten 
cu Berlusconi, a lansat mari formate de 
divertisment. A revenit in Romania in 1999 
si a preluat formatele italienesti: Surprize, 
surprize; Iartd-md; Din dragoste. Filme: Suma- 
rissimo, 197 '8; „Cuentame" Yesterday, 2006. 

Lazar, Dorina 

(7.11.1940, Hunedoara) 

Actrita de teatru si film. A absolvit Institutul 
de Arta Teatrala si Cinematografica, Faculta- 
tea de Teatru, Sectia actorie la clasa profeso- 
rului Ion Fintesteanu, avand ca asistenti pe 
Sanda Manu si Dem Radulescu. A debutat 
in 1961 laTeatrul Regional Bucuresti, iar din 
1969 este actrita laTeatrul Odeon. Din 2003 
este director al Teatrului Odeon. A fondat 
Compania Artistica Bucuresti. Pe marele 
ecran a debutat in 1973, in filmul Pdcald, 
al regizorului Geo Saizescu. Roluri in film: 
Liceenii (1986); Momentul adevdrului, regia 
Andrei Blaier (1989); Balanta (1991); Crucea 
de piatrd, regia Andrei Blaier (1993); O vara 
de neuitat, regia Lucian Pintilie (1993); Divort 
din dragoste, regia Andrei Blaier (1991); Amen , 
regia Costa Gavras (2001); Zbor deasupra 
unui cuib de cuci, regia Ovidiu Georgescu 
(2003); Modigliani, regia Mick Davis (2003); 
Saint- Ange, regia Pascal Laugier (2003). 
Roluri in teatru: Camera de hotel - trilogie 
de Barry Gifford, regia Alexandru Dabija; 
Aventurile lui Habarnam, dupa Nikolai Nosov, 



regia Alexandru Dabija; Conu' Leonida fata 
cu reactiunea de I.L.Caragiale, regia Mihai 
Maniutiu; Gaitele de Al. Kiritescu, regia 
Alexandru Dabija; O noapte furtunoasd de I.L. 
Caragiale, regia Mihai Maniutiu; Pescdrusul de 
A.P. Cehov, regia Gelu Colceag; Zamolxe de 
Lucian Blaga, regia Dinu Cernescu. Premiul 
UNITER pentru intreaga activitate ca actrita 
(2008); Premiul pentru cea mai buna actrita, 
acordat de Ministerul Culturii si Cultelor 
pentru rolul din Sefele de W. Schwab, 2003; 
Ordinul National Serviciu Credincios in 
grad de Cavaler (2000); cea mai buna actrita 
de film la Festivalul de Film Henri Langlois 
de la Tours (Franta) pentru rolul din Frumos 
e in septembrie la Venetia (1986); cea mai buna 
actrita, titlu acordat de Asociatia Oamenilor 
de Teatru si Muzicienilor din Romania, 
pentru rolul din Nu ne nastem toti la aceeasi 
varsta (1984); cea mai buna actrita de film, 
titlu acordat de Asociatia Cineastilor din 
Romania pentru rolul din Angela merge mai 
departe (1982); Leul de Bronz la Festivalul 
International de Teatru de la Arezzo pentru 
spectacolul Ndpasta (1979). 

Lazar, Gheorghe 

(5.01.1782, Avrig, jud. Sibiu - 17.09.1823, Avrig) 
Pedagog iluminist. Dupa liceul piarist din 
Cluj, a facut - ca bursier - studii de teologie, 
filosofie, drept, pedagogie, literatura, mate- 
matica, inginerie, stiinte militare, medicina 
la Viena. Din 1816 a venit la Bucuresti si 
a intemeiat Colegiul Sf. Sava (1818), cu 
patru trepte de studiu, cea superioara inclu- 
zand dreptul si filosofia. A predat el insusi 
matematica si filosofia (era un kantian), 
a scris manuale, a trimis bursieri la Pisa si 
Paris, prelungind astfel traditiile Academiei 
grecesti, dar punand, in acelasi timp, bazele 
invatamantului in limba romana, orientat 
spre Europa. Biblioteca sa, donata scolii, a 
constituit, prin colectiile ei, fundamentul 
viitoarei Biblioteci Nationale a Romaniei. 
A participat la miscarea lui Tudor Vladi- 
mirescu, 1821. Principala sa opera este 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 436 



& 



31.10.2011 17:28:45 



Lacatu§u 



activitatea pedagogica. Totusi, a lasat discur- 
suri in care-si expune principiile: „Cuvant la 
inscaunarea mitropoilitului Dionisie", 1819; 
„Apel de subscriere pentru publicarea unui 
curs de matematica", 1822. 

Lazar, Hie 

(1895, Giule§ti, comitatul Maramure§ - 
6.11.1976, Cluj) 

Jurist si politician. Inrolat in armata aus- 
tro-ungara in Primul Razboi Mondial, a 
dezertat la romani impreuna cu ostasii din 
subordine si a contribuit la eliberarea satului 
natal, ca si a orasului Cernauti, unde a ridicat 
drapelul romanesc pe cladirea primariei. In 
1923 s-a stabilit la Bucuresrti si a activat in 
cadrul Partidului National Roman, ulterior 
Partidul National Taranesc. A fost deputat 
de Maramures al acestui partid in mai multe 
legislature In cadrul partidului s-a ocupat 
de organizatiile muncitoresti. Detinut la 
Targu Jiu in timpul regimului antonescian 
pentru faptul de a-i fi aparat in Parlament pe 
evreii din Maramures (comunitati taranesti). 
Arestat a doua oara si judecat alaturi de Iuliu 
Maniu in procesul grupului de la Tamadau, 
a facut inchisoare la Sighet si Ramnicu Sarat. 
Eliberat in 1 964 fara drept de pensie. Comu- 
nitatea Evreiasca din Romania i-a acordat o 
pensie la propunerea compozitorului Harry 
Maiorovici, originar din Maramures. 

Lazu, Grigore N. 

(1845, Cernauti - 19.04.1898, Piatra Neamt) 
Poet si traducator. A invatat la Cernauti 
si Botosani, a activat la Societatea pentru 
Cultura si Literatura Romana in Bucovina 
din Cernauti, a trecut pe la Junimea din 
Iasi, s-a stabilit la Piatra Neamt, unde a fost 
seful Politiei. L-a acuzat pe George Cosbuc 
ca l-a plagiat in Balade si idile. Activitatea 
sa de traducator este coplesitoare. In 451 
traduceri libere si imitatiuni de poezii antice si 
moderne din Orient si Occident, a tradus, folo- 
sind de obicei o versiune germana, din lirica 
indiana, persana, chineza, greaca, latina, din 
Petrarca, Tasso, Ossian, Shakespeare, Byron, 
Leopardi, Lamartine, Hugo, Musset, Shelley, 
Novalis, Goethe, Schiller, Heine, Lenau, 
Uhland, Mickiewicz, Puskin, Longfelow, Jan 
Neruda, Vdrosmarty Mihaly s.a., realizand 
ceea ce Heliade Radulescu doar si-a propus 
prin proiectul Biblioteca Universala. 

Lacatu§u, Constantin 

(21.02.1961, Piatra Neamt) 
Alpinist. A absolvit Facultatea de Geologie 
a Universitatii din Bucuresti. A escaladat 
Himalaya cu Peak Europa (6403 m), varf 
virgin din masivul Tsartse-Mukut Himal, 




llie Lazar Constantin Lacatusu 



regiunea Dhaulagiri, Nepal - varf botezat 
de el si cucerit in premiera mondiala ala- 
turi de germanii Goetz Wiegand si Frank 
Muetzner (2006). Alpinistii au mai urcat alti 
doi „sase-miari": Thapa Peak (6 038 m) si 
Tashi Kang (6 386 m); Expeditia Janak Peak 
(7 090 m), varf virgin din Janak Himal, regi- 
unea Kangchenjunga, Nepal, impreuna cu 
Viorel Amzaroiu (alias Mardare) si IoanTorok 
(alias Joe Indianul). A participat la mai multe 
expeditii internationale reprezentand Roma- 
nia, alaturi de alpinisti din Slovenia, Croatia, 
Rusia, Brazilia, Nepal, cu ocazia Jubileului de 
Aur al Everestului (Everest Golden Jubilee, 
mai 2003); Romania, SUA, Austria, Australia, 
Marea Britanie, 2003; a atins varful premer- 
gator Cho-Oyu (8 201 m) - ascensiune soli- 
tara in Himalaya - prima expeditie integral 
romaneasca invingatoare pe un varf de peste 
8 000 m, fara sprijinul serpasilor nepalezi 
si fara oxigen (1998); Romania, Noua 
Zeelanda, Franta, Canada, Finlanda, Nepal 
condusa de Russell Brice (NZ), doar L. a 
atins varful (in 1995). In Alpi a atins cele mai 
inalte varfuri din Franta/Italia (Mont Blanc - 
4 807 m), Austria (Grossglockner - 3 798 m) 
si Germania (Zugspitze-2 962 m), impreuna 
cu Simion Poiana (alias Skil), toate urcate 
pe vreme neprielnica (ceata si ninsoare). In 
Antarctica: Mount Vinson (4 897 m), 15 zile 
pe Continentul Alb, impreuna cu Michael 
Hodges (SUA). Noua Guinee/Indonezia: 
Carstensz Pyramid (4 884 m) sau Acoperisul 
zonei Australia-Oceania, prima ascensiune 
romaneasca, pe o ruta dificila - East Ridge/ 
linia Messner, probabil prima repetare 
(impreuna cu Joby Ogwyn, SUA). Alaska 
(SUA): cu McKinley zis si Denali (6 194 m) 
sau Acoperisul Americii de Nord, prima 
ascensiune a unei echipe romanesti (impre- 
una cu Galescu Coco). A escaladat muntele 
Kenya/Batian (5 199 m) - al doilea munte din 
Africa - premiera romaneasca, Point Lenana 
(4 985 m), Kilimanjaro (5 895 m) sau Acope- 
risul Africii - a Il-a ascensiune romaneasca. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 437 



^ 



31.10.2011 17:28:45 



Lacusta 




Victor Lacusta 



Maria Lataretw 




Lacusta, Victor 

(5.06.1951, Balti, Republica Moldova) 
Medic. A absolvit Institutul de Medicina la 
Chisinau si s-a specializat la Institutul de 
Zoologie si Fiziologie al ASM. Profesor la 
Universitatea de Stat de Medicina si Far- 
macie Nicolae Testemitanu din Chisinau. 
Contributii la descoperirea mecanismelor 
de functionare ale acupuncturii, a elaborat 
conceptul de sistem somato-visceral regla- 
tor- energetic, a elaborat si implementat 
metode noi de electro- si termo diagnostic, 
profilaxie si tratament al afectiunilor siste- 
mului nervos, organelor interne si aparatu- 
lui locomotor. A creat serviciul republican 
de medicina traditionala, este fondatorul 
si conducatorul Catedrei de medicina 
traditionala, kinetoterapie si fizioterapie 
a USMF. Lucrari: Tpabui^uoHHue ochobu 
aKynyuKmypu; Tpabut^uoHHan KnuHunecKan 
aKynyHKtnypa; AnamoMO-^muonozuHecKue u 
6uo3HepzemunecKue ochobu ccmoKpeamonozu- 
necKou aKynyuKmypu; Tratat de acupunctura 
clinicd. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. 

Lataretu, Maria 

nume la na§tere Maria Borcan 

(7.11.1911, Balce§ti, Gorj - 23.09.1972, Boto§ani) 
Cantareata de muzica populara. S-a angajat 
la 12 ani in taraful lui Ionica Galea din 
Novaci. In 1937 Constantin Brailoiu o 
aduce la Bucuresti, pentru inregistrarile 
Arhivei de folclor a Societatii Compozito- 
rilor Romani. In 1 949 devine solista primei 
noastre orchestre de muzica populara de 
stat, intemeiata pe langa Institutul de Fol- 
clor, care avea sa devina mai apoi orchestra 
Barbu Lautarul. A dat concerte in Rusia, 
Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Iugosla- 
via, Bulgaria, Egipt si Siria. Au ramas cele- 
bre: „Au pornit olteni la coasa", „Ciresule, 
frunza rara" r „Curge Gilortul la vale", Jos 
in vale la izvoare" r „Va las cantecele mele". 



Lazareanu, Barbu 

(5.10.1881, Boto§ani - 19.01.1957, Bucure§ti) 
Istoric literar, publicist. Exmatriculat din 
liceu pentru activitate de stanga. Autodidact. 
A fost salvat in timpul deportarii evreilor de 
regina-mama. A colaborat la principalele 
periodice ale miscarii muncitoresti (Romania 
muncitoare, Socialismul) , iar apoi la presa ile- 
gala a PCR. Impreuna cu I.C. Frimu a pus 
bazele unei universitati muncitoresti. A scris 
versuri si numeroase articole si studii despre 
literatura romana clasica si despre folclor. 
Dintre acestea, cele mai importante au fost 
adunate in volumul Glose si comentarii de 
istoriografie literard (1958). Membru titular al 
Academiei Romane (1948). 

Lealikov, luri S. 

(2.04.1909, Ekaterinoslav, Ucraina - 
12.10.1976, Chi§inau) 

Chimist. A absolvit Universitatea din Dne- 
propetrovsk (1 932) si s-a specializat in chimie 
analitica (doctor habilitatin chimie din 1953). 
Intre 1952 si 1957 a fost sef de catedra, decan, 
profesor la Universitatea din Chisinau. La 
fondarea Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1961) a fost ales membru corespondent si 
secretar stiintific general al ei, membru titular 
din 1965. Este fondatorul scolii stiintifice de 
metode electrochimice de analiza. 

Lebow, Fred, nume la na§tere Fi§l Leibovici 

(3.06.1932, Arad - 9.10.1994, New York) 
Sportiv. Evreu ca etnie. A emigrat in Ceho- 
slovacia, Olanda, Irlanda odata cu Diktatul 
si de acolo in SUA, in 1960. Este fondatorul 
maratonului orasului New York (1970), care 
a reunit 2 000 de participanti. Cursa are loc 
si astazi, iar autorul ei a fost inclus in Hall of 
fame din St. Louis si are o statuie in Hyde 
Park din New York. 

Leca, Aureliu 

(25.06.1940, Ploie§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Energe- 

tica a Institutului Politehnic din Bucuresti. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 438 



& 



31.10.2011 17:28:45 



Leon 




_j 



Constantin Lecca §lomo Leibovici-Lais 




Nicolae Leonard 



Profesor la Facultatea de Energetica. Prese- 
dinte, director general al Regiei Autonome de 
Electricitate RENEL (1991-1993). Presedinte 
al Comitetului Roman pentru Consiliul Mon- 
dial al Energiei (1990-1993), presedinte al 
Confederatiei Patronatului Roman. Membru 
al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Lecca, Constantin 

(4.08.1807, Bra§ov - 14.10.1887, Bucure§ti) 
Traducator. Apartine unei familii de greci 
bogati din Scheii Brasovului. A studiat arta 
plasica la Buda si a cunoscut mediile roma- 
nesti din Ungaria. A fost profesor de desen la 
Craiova si a facut parte din anturajul lui loan 
Maiorescu. A infiintat prima tipografie din 
oras. Pasoptist. A pictat numeroase biserici 
si subiecte istorice. A tradus foarte mult 
din poetii germani minori si romantici, dar 
numai in reviste, cu deosebire in Mozaicul 
din Craiova, care era a lui. 

Leibovici-Lais, §lomo 

(1927, Boto§ani) 

Istoric si publicist. A absolvit Institutul 
Pedagogic Idis la Bucuresti si facultatile de 
Istorie, Sociologie si Antropologie la Uni- 
versitatea Bar-Illan din Israel (unde a plecat 
in 1950). A fost coordonator in Ministerul 
de Externe al Israelului pentru problemele 
evreilor din tarile unde nu existau relatii 
diplomace cu Israelul. Este presedinte 
fondator al Comitetului pentru Activitate 
Iudaica al Evreilor Originari din Romania si 
fondator al ACMEOR (Asociatia Culturala 
Mondiala a Evreilor Originari din Romania), 
1980. A tradus din romana, ivrit si idis. 
Lucrari: Lexicon. Notiuni, obiceiuri si sdrbdtori 
evreiesti; Sabat, cununa creatiei; Reflectii despre 
Judaism; Intre legendd si realitate (lumea hasi- 
dicd); Comitetul Democratic Evreiesc; Evreimea 
botosdneand, minimonografie. 

Lemeni, George 

(1813, la§i - 1849, la§i) 

Pictor. A absolvit Academia Mihaileana la 

Iasi si a fost trimis cu bursa la Munchen spre 



a studia litografia cu Piloty. A lasat portrete: 

Dimitrie Cantemir, Veniamin Costache, Mihai 
Sturdza. A murit de holera. 

Lemeni, loan 

(22.04.1780, Dezmir, jud. Cluj - 
29.03.1861, Viena) 

Episcop greco-catolic. A absolvit Filosofia si 
Dreptul la Cluj, Teologia la Blaj si Oradea. 
Profesor de filosofie si istorie bisericeasca 
la Seminarul din Blaj. Episcop de Blaj 
(1832-1833), a refacut catedrala. Impreuna 
cu episcopul de Sibiu, Vasile Moga, a trimis 
memorii la curtea de la Viena pentru ca 
romanii sa fie recunoscuti, in Transilvania, ca 
a patra natiune. La 1848 a prezidat, impreuna 
cu Andrei Saguna, Adunarea de pe Campia 
Libertatii. In 1850 s-a retras la Viena. 

Leonard, Nicolae (Nae), 
nume la na§tere Leonard Naia 

(13.12.1886, Badalani, jud. Galafl - 
24.12.1928, Campulung) 
Tenor. German dupa mama. A studiat 
la Institutul Nona Ottescu in Bucuresti. 
Impreuna cu prietenul sau, Maximilian, a 
facut trupa de opereta Teatrul Liric, dispa- 
ruta imediat dupa Marea Unire. A cantat 
in Franta, la Lyon, Marsilia si Paris. Intors 
la Bucuresti in 1928, a jucat la Alhambra 
peste 50 de spectacole de opereta cu Fritz, 
Baiadera, Contesa Maritza. A murit tanar, de 
tuberculoza. 

Leon, Gheorghe N. 

(29.04.1888, la§i - 1949, Sighet) 
Economist. Licentiat in Drept la Universita- 
tea din Iasi. Membru al Partidului National 
Liberal. Doctor in stiinte economice, poli- 
tica si stiinte financiare la Universitatea din 
Jena - Germania, 1914. Profesor la Faculta- 
tea de Drept, Catedra de finante si statistica 
a Universitatii din Cluj, transferata la ASCI 
(viitorul ASE) in 1935. A fost ministru al 
Economiei Nationale (1940) si al Comer- 
tului Exterior (1940). A fost fondatorul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 439 



^ 



31.10.2011 17:28:45 



Leon 




Dimitrie Leonida 



Elisa Leonida Zamfirescu 



Alexandru Le§co 



loan Alfred LetJa 




revistei Anale statistice si economice (1926). 
Epurat din invatamant in 1946, arestat si 
decedat in inchisoare. A scris Elemente de sti- 
intd financiara, 1925, primul tratat romanesc 
in domeniu. 

Leon, Nicolae 

(1862, Boto§ani - 1931, la§i) 
Naturalist. Frate mai mare al lui Grigore 
Antipa. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Iasi, unde a devenit apoi profesor. Este fon- 
datorul scolii de parazitologie din Romania. 
A fost si entomolog, preocupat de bolile 
pe care insectele le pot transmite omului. 
S-a preocupat de cunoasterea Culicidelor, 
Anophelidelor, Simulidelor si Hemipterelor 
si in general de cunoasterea insectelor dau- 
natoare omului direct sau indirect. O strada 
din Botosani ii poarta numele. 

Leonida, Dimitrie 

(23.05.1883, Falticeni - 14.03.1965, Bucure§ti) 
Specialist in electroenergetica. Frate al Elisei 
L. Z. A absolvit Politehnica de la Berlin - 
Charlottenburg. Inca din facultate concepe 
proiectele Metropolitanul Bucuresti si Com- 
plexul hidroenergetic al Bistritei de langa 
Bicaz, proiecte profetice, ambele realizate 
mai tarziu. In tara se angajeaza la primaria 
capitalei si pune bazele iluminatului stradal. 
Fondator al Scolii de Mecanici si Electrici- 
eni din Bucuresti. Profesor la Politehnica 
din Timisoara, apoi la cea din Bucuresti. la 
parte la planul de electrificare a Romaniei. 
A intemeiat in 1908, pe baza propriilor sale 
colectii, Muzeul Tehnic din Bucuresti, care-i 
poarta astazi numele. In 1917 a realizat una 
dintre primele statii radiotelegrafice din 
Romania. A participat la elaborarea unor legi 
importante, cum ar fi Legea energiei si Legea 
apelor(1924). 

Leonida Zamfirescu, Elisa 

(1887, Falticeni - 25.11.1973, Bucure§ti) 
Inginer, specialitatea metalurgie-chimie. 
Sora a lui Dimitrie L. A absolvit Politehnica 



de la Berlin - Charlottenburg, deoarece 
Politehnica din Bucuresti, datorita legislatiei 
impuse de Spiru Haret, nu primea fete. 
A fost cercetatoare la Institutul Geologic al 
Romaniei, unde a condus 12 laboratoare si 
a analizat noi resurse de carbune, de sisturi 
bituminoase, de gaze naturale, crom, bau- 
xita, cupru. A preconizat fabricarea in tara 
a sulfatului de cupru (utilizat pentru distru- 
gerea unor ciuperci daunatoare plantelor de 
cultura) si a elaborat un procedeu eficient de 
fabricare a acestei substante, pornindu-se de 
la minereuri din tara. A studiat de asemenea 
apele minerale din Romania, precum si 
compozitia unor ape destinate consumului 
industrial. Lucrari: Contributiuni la studiul 
bauxitelor din Romania (1931) si Studiul chimic 
al cromitelor din Muntii Orsovei (1939). A fost 
distinsa cu Ordinul Muncii. 

Lesnea, George 

(24.03.1902, la§i - 6.06.1979, la§i) 
Poet. De meserie tipograf. A fost sprijinit 
ca poet de Ionel Teodoreanu. Era un liric 
sentimental: Cantec deplin, 1933, Premiul 
Academiei; Ceaslov, 1940, Premiul Societatii 
Scriitorilor Romani; Versuri, 1964. A tradus 
remarcabil din Esenin, Lermontov, Puskin. 
A primit Premiul de Stat, 1954. 

Lesco, Alexandru 

(21.02.1955, Co§ernita, Republica Moldova) 
Militant politic. Ucrainean ca origine. 
A luptat pentru integritatea teritoriala a 
Moldovei in conflictul transnistrean. Arestat 
la Tiraspol in Grupul Ilascu, a facut 12 ani 
de inchisoare. A primit cetatenia romana 
in timpul detentiei si a venit in Romania in 
2004. Distins cu Ordinul National Steaua 
Romaniei in grad de Cavaler (2007). 

Letia, loan Alfred 

(13.05.1944, Aiud) 

Inginer. A absolvit Electrotehnica la Uni- 
versitatea Tehnica din Cluj. S-a specializat 
la Londra, Maryland, Baltimore. Profesor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 440 



^ 



31.10.2011 17:28:45 



Levitchi 




Traian Leucutia 



Constantin Levaditi 



Vasile Levitchi 



la Politehnica (azi Universitatea Tehnica) 
din Cluj. A publicat 7 manuale universitare 
si studii referitoare la sistemlele inteligente, 
limbaje formale si translatoare, analiza si 
sinteza dispozitivelor nutnerice. Metnbru al 
Gesellschaft fur Informatik. Artificial Intel- 
ligence, Germania; Association for Compu- 
ting Machinery, IEEE, Computer Society. 

Leucutia, Traian 

(1892, Calacea, Transilvania - 
12.09.1977, Bucure§ti) 

Medic radiolog. A absolvit Medicina la Cluj 
si s-a specializat la Berna, Lausanne, Buda- 
pesta, Viena, Paris, Cambridge, Detroit - 
ultimele doua universitati 1-au specializat 
in radiologie. A fost profesor la Medicina 
din Detroit. A fost membru in conducerea 
Societatii Americane de Radiologie (1934), 
membru de onoare al Facultatii de Radio- 
logie din Londra. Membru in numeroase 
societati, din Panama pana in Italia. In 1961 
a devenit presedinte al Societatii Americane 
Roentgen. 

Levaditi, Constantin 

(19.06.1874, Galati - 5.09.1953, Bucure§ti) 
Inframicrobiolog. Familie greceasca. Natu- 
ralizat in Franta (din 1916). Colaborator 
stiintific la Institutul Pasteur din Paris. Este 
unul dintre fondatorii inframicrobiologiei 
moderne, iar cercetarile sale cuprind intreg 
domeniul inframicrobiologiei. O deosebita 
valoare au studiile asupra eritemelor poli- 
morfe, ectodermozelor neurotrope, sifili- 
sului, poliomielitei, encefalitei, vaccino- si 
chimioterapiei. El a introdus bismutul in 
terapeutica sifilisului. Tot el a perfectionat 
metoda de impregnare cu argint a spiroche- 
tilor in sectiuni. Lucrari: Syphilis congenitale 
et Spirochaete Pallida Schaudinn, 1905; Ecto- 
dermoses neurotropes. Poliomy elite, encephalyte, 
herpes, 1922; La Peniciline et ses applications 
therapeutiques, 1945. Membru de onoare al 
Academiei Romane (din 1926). Membru al 
Academiei Franceze de Medicina. 



Levenson, Boris 

(1884, Basarabia - 1947, New York) 
Compozitor. A studiat muzica in Rusia, ca 
elev al lui Nikolai Rimski-Korsakov. A predat 
la Conservatorul din Strasbourg. A plecat in 
SUA in 1920. A compus muzica in stil tradi- 
tional evreiesc (klezmer) si prelucrand motive 
folclorice evreiesti din zona Basarabiei si 
Rusiei. Lucrari: Jewish Folk Songs (2) for clarinet 
quintet; Hebrew Dance, for saxophone & piano. 

Levi, Yoel 

(16.08.1950, Satmar) 

Muzician. A absolvit Academia de Muzica 
la Tel Aviv si s-a specializat la Academia 
de Muzica din Ierusalim cu Mendi Rodan. 
Specializare la Siena si Roma, Italia, in 
Olanda (cu Kiril Kondrasin) si in Marea 
Britanie. Dirijor al unor orchestre celebre: 
Atlanta Simphony Orchestra, Flemish Radio 
Orchestra, Israel Philharmonic Orchestra, 
Chicago Orchestra, Cleveland Orchestra, 
London Philharmonic Orchestra, Boston 
Simphony Orchestra, Montreal Philharmo- 
nic Orchestra s.a. A deschis concertul cu care 
au inceput Jocurile Olimpice de la Atlanta 
(1996). Are numeroase concerte imprimate 
pe disc. Distins cu Ordinul de Cavaler al 
Artelor si Literelor de guvernul francez. 

Levitki, Leon 

(27.08.1918, com. Edine§ti, Basarabia - 
7.10.1991, Bucuresti) 

Eseist si traducator. A absolvit Literele 
(engleza) la Bucuresti si a fost profesor la 
Universitatea din Bucuresti. A scris grama- 
tici, dictionare si manuale de limba engleza: 
Studii shakespeariene, 1976, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; O istorie a liter aturii engleze si 
americane, 1985. A tradus din Shakespeare, 
Marlowe, Emerson, Swift, Dreiser s.a. 

Levitchi, Vasile 

(15.11.1921, Carapciu, jud. Storojinet, Bucovina 
de Nord, azi Ucraina - 20.10.1997, Chi§inau) 
Poet, publicist, traducator. A absolvit Scoala 
Pedagogica din Cernauti si Facultatea de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 441 



^ 



31.10.2011 17:28:45 



Levizor 




Inochentie Levizor 



Alexandra Liana 



Liviu Librescu 




Litere a Universitatii de Stat Alecu Russo 
din Balti. A fost profesor de limba si litera- 
tura romana si director de scoala in satele 
din nordul Bucovinei, apoi conferentiar 
la Catedra de filologie romana si clasica a 
Universitatii de Stat din Cernauti si redac- 
tor-sef al ziarului regional Zorile Bucovinei. 
Presedinte fondator al Societatii de Cultura 
Romaneasca Mihai Eminescu din Cernauti 
(1 989) . Stabilit la Chisinau din 1991. Lucrari: 
versuri - Grdu si cdntec (1962), Poezii (1963), 
La izvoarele Siretului (1966), Marturisiri in 
drum (1966), Inima iardsi... (1972), Intdrziere 
de-o viata (1982), Se destrdma o noapte alba 
(1985), Adaos la cartea de vise (1989), Cerul 
incd nesfardmat (Iasi, 1996), Punte spre un mal 
inexistent (1997); proza - O, sfdnta naivitate! 
(1973), Centrul covrigului (1992). A tradus 
din Lev Tolstoi, Leonid Leonov, Andrei Pla- 
tonov, Lesea Ucrainka, Marko Ceremsina. 
Distins cu titlul de Maestru Emerit in Arte, 
Ordinul Gloria Muncii, premii ale Uniunii 
Scriitorilor din Moldova, ale Societatii Lite- 
rare Iancu Flondor (Radauti) s.a. 

Levizor, Inochentie 

prenume la na§tere loan 
(24.02.1875, Co§auti, Basarabia - 
7.12.1917, Solovetk, Rusia) 
Calugar. Prima manastire unde a slujit a 
fost Dobrusa, tinutul Orhei, apoi Sf. Lavra 
Pociaev, gubernia Volini, Ucraina. S-a calu- 
garit la manastirea Balta din Podolia (1908). 
Din pricina succeselor predicilor sale, in 
care sustinea folosirea limbii romane in 
biserica romana, arhiepiscopul il muta la 
manastirea Kamenet-Podolsk. Apoi este 
exilat la manastirea Murom, tinutul Olo- 
netk de la Marea Alba, de unde, in 1913, 
a evadat, mergand 11 zile pana la calea 
ferata. Ajunge la Peceni, unde e arestat. Este 
deportat la Solovetk, la 600 km distanta de 
Arhanghelsk, unde a locuit intr-o pestera. 
Exilul a incetat gratie revolutiei din 1917, 
dar a fost si anul cand s-a stins. 



Liana, Alexandra 

nume la na§tere Liana §aptefrati 

(27.05.1947, Bucure§ti - 10.01.2011, Bucure§ti) 
Compozitoare. Sotie a compozitorului 
Serban Nichifor. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti ca eleva a lui Tudor Ciortea 
si Tiberiu Olah. Specializare la Weimar si 
Darmstadt. Profesoara la Conservatorul 
(azi Universitatea de Muzica) din Bucuresti. 
Lucrari: Simfonia I (1971); Cantata pentru 
cor feminin si orchestra (pe versuri de Lucian 
Blaga), 1971; Concert pentru clarinet si orches- 
tra, 1 974; Cantata pentru soprand, bariton, cor 
mixtsi orchestra (pe versuri de Lucian Blaga), 
1 977; cantata a Ill-a Pdmdntul tdrii, pdmdntul 
gandurilor pentru cor feminin si orchestra 
(pe versuri de Nichita Stanescu), 1977; sim- 
fonia a Il-a Imnuri, 1978; opera pentru copii 
Regina Zdpezii (dupa Hans Ch. Andersen), 
1978; Concertul pentru flaut, viola si orchestra 
de camera, 1980; Simfonia a V-a (1985-1986); 
Simfonia a Vl-a (1988-1989); poemul simfo- 
nic lerusalim (1990); Concertul pentru orchestra 
de coarde (1991); Concert pentru pian la patru 
maini si orchestra (1993); opera de camera 
Cdntec de dragoste al Doamnei cu licorna (pe ver- 
suri de Etienne de Sadeleer), 1995; Simfonia 
a VIII- a (1995-1996); Concertul pentru saxofon 
si orchestra (1997); Pastorala pentru orchestra de 
suflatori (1999). Membru al societatii Frau 
und Musik, Germania, vicepresedinta a 
Asociatiei Culturale Romania-Israel, mem- 
bru al Living Music Foundation Inc., SUA. 
A primit de mai multe ori Premiul Uniunii 
Compozitorilor din Romania, Premiul Carl 
Maria von Weber, Dresda, 1979; Premiul 
Gaudeamus, Magadino, Elvetia; Premiul 
ACMEOR, Tel Aviv, 1997. 

Librescu, Liviu 

(18.08.1930, Ploie§ti - 

16.04.2007, Blacksburg, Virginia, SUA) 

Inginer. Evreu ca etnie. A fost deportat 

impreuna cu tatal sau in lagarele naziste 

din Transnistria. Sotia era tot supravietu- 

itoare a lagarului. A absolvit Facultatea de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 442 



^ 



31.10.2011 17:28:45 



Liiceanu 




Ligeti Gyorgy 



Gabriel Liiceanu 



Aerospatiale la Institutul Politehnic din 
Bucuresti. A fost cercetator la Institutul de 
Mecanica Aplicata din Bucuresti si la Insti- 
tutul de Constructs Aerospatiale al Acade- 
miei Romane. A plecat in Israel in 1975 si 
a fost profesor la Universitatea din Tel Aviv, 
apoi la Technion, in Haifa. A plecat in SUA 
in 1979. A fost profesor de aeronautica si 
inginerie mecanica la Virginia Tech. Con- 
tributii in domeniul aeroelasticitatii, struc- 
turilor supersonice si hipersonice. A murit 
aparandu-si studentii de un atac armat in 
campusul universitar. Membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. I s-a ridicat 
un bust in campusul Universitatii Virginia. 

Liciu, Irinel 

nume dupa sot Lia Silvia Popa 

(22.02.1928, Cluj - 25.05.2002, Bucure§ti) 
Balerina. Sotie a lui St. Augustin Doinas 
(pseudonimul lui Stefan Popa). A studiat 
baletul cu Elena Penescu Liciu, care-i era 
matusa si al carei nume 1-a luat pentru scena. 
Prim-balerina a Operei Romane din Bucu- 
resti, 1-a avut partener pe Gabriel Popescu 
si scenografia apartinea lui Oleg Danovski. 
A interpretat aproape toate rolurile clasice 
cunoscute. A parasit scena Operei in 1959, 
cand sotul sau, detinut politic (1957-1958), 
a fost reabilitat. S-a sinucis in ziua cand a 
murit sotul ei. Laureata a Premiului de Stat 
si a Ordinului Meritul Cultural in grad de 
Comandor. 

Liciu, Petre 

(1871, Foc§ani - 1912, Bucure§ti) 
Actor. Tata al balerinei Elena Penescu Liciu. 
A studiat actoria la Bucuresti ca elev al lui 
Stefan Vellescu, apoi la Paris. A fost actor al 
Teatrului National din Bucuresti alaturi de 
Aristizza Romanescu. Roluri in: Negutdtorul 
din Venetia de W. Shakespeare, Ruy Bias de 
V Hugo, trilogia lui B. St. Delavrancea. 
A jucat si roluri de comedie. Are un bust in 
orasul Focsani ridicat in 1913 si o strada din 
Bucuresti ii poarta numele. 



Ligeti Gyorgy Sandor 

(28.05.1923, Diciosanmartin, azi Tarnaveni - 
12.06.2006, Viena) 

Compozitor. Evreu ca etnie. A inceput 
Conservatorul la Cluj si a fost nevoit sa-1 
intrerupa in 1943 din cauza legislatiei dis- 
criminatorii contra evreilor. Familia sa a fost 
deportata la Auschwitz si n-a supravietuit 
decat mama. A absolvit Conservatorul la 
Budapesta. A fost preocupat de folclorul 
muzical romanesc si maghiar. Profesor la 
Conservatorul din Budapesta pana la con- 
trarevolutia din 1956, cand a plecat la Viena. 
A predat armonia la Darmstadt, Hamburg, 
Stockholm. Este considerat, alaturi de 
Karlheinz Stockhausen, unul dintre fonda- 
torii muzicii noi. Lucrari: Concert romanesc 
pentru orchestra (1951); Six Bagatelles, 
I-ul Quatuor pentru coarde, Metamorphoses 
nocturnes (1951-1954); Volumina pentru 
orga (1962); Aventures et Nouvelles Aventures 
(1966); Requiem (1963-1965); Lux aeterna 
(1966); Lontano, pentru orchestra (1967); 
Continuum pentru clavecin (1968); Al II-lea 
Quatuor (1968); Ramifications, Studiul nr. 2 
Coulee pentru orga (1969), Concerto de camera 
(1969) Melodien pentru orchestra de camera 
(1971); Clocks and Clouds, pentru 12 cantarete 
si orchestra (1972); Le Grand Macabre, opera 
(1974-1977); Trio pentru vioard, cor si pian 
(1982); Trois Fantaisies pour cceur a capella dupa 
Holderlin (1983); Concert pentru pian (1985- 
1988). A compus coloana sonora pentru mai 
multe filme de Stanley Kubrik, intre altele 
pentru 2001 Odiseea spatiala. A fost distins 
cu Premiul Grawemeyer pentru compozitie 
muzicala (Etudes pour piano), 1986; Premiul 
Schock pentru arta muzicala, 1995; Premiul 
Wolf pentru muzica, 1995, 1996; Premiul 
Kyoto, 2001; Premiul Polar Music, 2004. 

Liiceanu, Gabriel 

(23.05.1942, Ramnicu Valcea) 
Eseist. A absolvit Filosofia si Facultatea de 
Limbi Clasice la Universitatea din Bucu- 
resti. Cercetator la diverse institute ale 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 443 



& 



31.10.2011 17:28:46 



Linca 





Nicolae Linca 



Elisabeta Lipa 



Academiei. A facut parte din cercul care 1-a 
avut drept mentor pe Constantin Noica, 
alaturi de Andrei Plesu, Petru Cretia, Sorin 
Vieru, Thomas Kleininger s.a. Bursa Hum- 
boldt in Germania. Dupa 1989 director 
al Editurii Humanitas, consilier al prese- 
dintelui Traian Basescu (2008). Membru 
fondator al Societatii Academice Romane. 
A scris lucrari in care ideologia, filosofia in 
sens nietzscheian si cultura sunt vazute in 
interactiune: O fenomenologie a limitei si depd- 
sirii, 1975; Incercare in politropia omului si a 
culturii, 1981; Jurnalul de la Pdltinis • Un model 
paidetic in cultura umanistd, 1983; Apel cdtre 
lichele, 1992; Cearta cufilozofia, 1992; Despre 
limita, 1994; Declaratie de iubire, 2001; Despre 
minciuna r 2006; Despre urd r Despre seductie, 
2007; Scris ori cdtre fiul meu r 2008. 

Linca, Nicolae 

(1.01.1929, Cergaul Mare, jud. Alba) 
Boxer. A lucrat la Uzinele Malaxa din Bucu- 
resti ca ucenic. S-a antrenat la Clubul Sportiv 
Dinamo ca elev al lui Ion Popa. Campion 
olimpic la Melbourne, 1956, la categoria 
semimijlocie. Maestru Emerit al sportului. 

Lipa, Elisabeta 

(26.10.1964, Siret, jud. Suceava) 
Canotoare. A absolvit Facultatea de Educatie 
Fizica la Universitatea Ecologica. Profesoara 
de sport, ofiter MI. Legitimate la Cluburile 
Olimpia, apoi Dinamo, in specialitatea 
canotaj. A fost de peste 25 de ori campioana 
nationala la schif simplu, detine 1 9 medalii 
olimpice (aur in 1984, Los Angeles, dublu 
vasle; 1992, Barcelona, simplu vasle; 1996, 
Atlanta, 2000 Sidney, 2004, Atena, 8+1 
vasle). Maestru al sportului in 1982 si Maes- 
tru Emerit al sportului in 1995. In anul 2000 
a fost declarata cea mai buna canotoare a 
secolului XX de catre Federatia Internatio- 
nal;! de Canotaj. Tot in 2000 i s-a conferit 
Ordinul National Serviciu Credincios in 
grad de Comandor. 



Lipatti, Dinu 

(19.03.1917, Bucure§ti - 2.12.1950, Geneva) 
Pianist, compozitor si pedagog. Frate cu 
Valentin L. Crescut intr-o familie cu traditie 
muzicala - tatal sau era un talentat violonist 
amator care studiase cu Pablo Sarasate, 
mama - o excelenta pianista, iar nas de botez 
i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut 
si cultivat din frageda copilarie inclinatiile 
muzicale. A fost acceptat ca elev de exigenta 
profesoara de pian Florica Musicescu, care 
i-a dat o educatie artistica serioasa, care 
sa-i permita dezvoltarea talentului nativ. 
Intre timp este admis la Conservatorul din 
Bucuresti, pentru ca in 1934 sa participe la 
concursul international de pian din Viena. 
Faptul ca i s-a decernat doar al doilea premiu 
1-a determinat pe faimosul pianist francez 
Alfred Cortot sa paraseasca juriul in semn 
de protest. Cortot 1-a invitat la Paris sa-si 
continue^ sub conducerea sa studiile de 
pian la Ecole Nationale de Musique. Aid 
ia si lectii de compozitie cu Paul Dukas si 
Nadia Boulanger si de arta dirijorala cu 
Charles Munch. In 1936 isi incepe cariera de 
pianist concertist in diverse orase europene, 
reputatia sa continuand sa creasca la fiecare 
aparitie in public. La inceputul celui de al 
Doilea Razboi Mondial revine la Bucuresti, 
unde da recitaluri de pian ca sqlist sau acom- 
paniindu-1 pe George Enescu. In 1943 pleaca 
in Elvetia, unde devine profesor de pian la 
Conservatorul din Geneva. Prieten cu Clara 
Haskil. Isi continua cariera concertistica in 
recitaluri de pian sau ca solist impreuna cu 
orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau 
Alceo Galliera, realizeaza in studio imprimari 
pe discuri. In timp ce se pregatea pentru un 
turneu de concerte in America, se descopera 
ca sufera de leucemie. In repertoriul sau pre- 
valau operele unor compozitori ca Johann 
Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, 
Frederic Chopin, Bela Bartok, dar si Robert 
Schumann, Edward Grieg, Maurice Ravel, 
Domenico Scarlatti. Era foarte exigent cu 
sine insusi si de o profunda modestie. Com- 
pozitiile sale, printre care Fantezie pentru pian, 
vioard si violoncel opus 1 (1933), Sdtrarii, suitd 
pentru orchestra opus 2 (1934), Concertino in stil 
clasic pentru pian si orchestra de camera opus 3 
(1936), Simfonie concertantd pentru doud piane 
si orchestra de coarde opus 5 (1938), Sonatina 
pentru mdna stdngd (1941) au ramas in cea mai 
mare parte inedite. Casa memoriala Dinu 
Lipatti se afla in satul Ciolcesti din comuna 
Leordeni, judetul Arges. Membru post-mor- 
tem al Academiei Romane (1997). 

Lipatti, Valentin Ion Dorin 

(26.03.1923, Bucure§ti - 25.03.1999, Bucure§ti) 
Diplomat, economist. Frate cu Dinu L. 
A absolvit Literele si Filosofia la Bucuresti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 444 



& 



31.10.2011 17:28:46 



Livovschi 




Lidia Lipkovskaia 



Eugen Livovschi 



ca elev al lui Bazil Munteanu si Tudor Vianu. 
Profesor la Universitatea din Bucuresti, 
director al secretariatului tehnic al Comi- 
siei Romaniei la UNESCO, ambasador la 
UNESCO, director al Departamentului 
Cultura si apoi al relatiilor cu Europa la 
Ministerul Afacerilor Externe, seful delega- 
tiei romane la Conferinta pentru Securitate si 
Cooperare in Europa la Helsinki si Geneva. 
Foarte bun negociator. Lucrari: Montesquieu, 
gdnditor iluminist, 1955; Conferinta pentru Secu- 
ritate si Cooperare in Europa, 1975, in colabo- 
rare; Modigliani, 1 984; Balcanii ieri si azi, 1 988. 
A tradus din literatura franceza. In prezent 
exista o Fundatie Dinu si Valentin Lipatti. 

Lipkovskaia, Lidia 

(28.04.1884, Hotin - 23.03.1958, Beirut) 
Soprana. A absolvit Conservatorul din 
Petersburg (1903-1906), specializare la 
Milano (La Scala, 1906-1907). Intre 1906- 
1915 a fost solista la Teatrul Mariinskii din 
St. Petersburg. A fost cunoscuta in toata 
lumea, a evoluat pe scenele teatrelor din 
Paris, Viena, Londra, Varsovia, Stockholm, 
Tokyo, Montreal, New York, Singapore, 
Melbourne precum si la Bucuresti, Iasi, 
Sinaia, Cernauti, Galati etc. In ajunul razbo- 
iului a fost profesoara de canto la Conser- 
vatorul din Chisinau, in timpul razboiului - 
profesoara la acela din Odessa si apoi din 
Bucuresti, dupa razboi - la Paris si in Liban. 

Livescu, Jean 

(3.06.1906, Burdujeni, Suceava - 
2.09.1996, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere 
si Filosofie a Universitatii din Iasi. Speciali- 
zare in limba germana la Strasbourg. Profesor 
de limba si literatura germana la Universita- 
tea din Iasi, apoi la cea din Bucuresti. Rector 
al celor doua universitati. Ministru adjunct 
al Educatiei, presedinte al Comisiei romane 
pentru UNESCO. Director al Bibliotecii 
Academiei Romane. Lucrari: Textsammlung 
zur deutschen Sprach-und Liter aturgeschichte, 



4 vol., in colaborare, 1962; Anthologie der 
bsterreichischen Literatur, 2 vol., in colaborare, 
1972; Dictionar german-romdn, in colaborare, 
1979; The literary and the cultural field gene- 
rally speaking, the development of the Romanian 
universities and other national and international 
cultural institutions; German-Romanian relati- 
onship. Membru corespondent al Academiei 
Romane (din 1965). 

Livio, Mario 

(1945, Bucure§ti) 

Astrofizician. Evreu ca etnie. A plecat in 
Israel in 1950. A luptat pe front in Razboiul 
de Sase Zile (1967), razboiul de Yom Kippur 
(1973) si razboiul din Liban (1982). A absol- 
vit Fizico-Matematici la Universitatea 
Ebraica din Ierusalim, a sustinut doctoratul 
la Institutul Weizmann si a fost profesor la 
Institutul de Tehnologie Tehnion din Haifa 
pana in 1991. Preocupat de astrofizica, s-a 
angajat la Telescopul Hubble, in SUA, unde 
a devenit sef de departament. Are contributii 
la teoria expansiunii universului, a gauri- 
lor negre si formarii sistemelor planetare. 
A stabilit relatii intre functii ale numerelor 
si istoria civilizatiilor omenesti. Lucrari: 
The accelerating universe: infinite expansion, 
the cosmological constant, and the beauty of the 
cosmos, 2000; The golden ratio: the story of phi, 
the world's most astonishing number, 2003 (Pre- 
miul International Pithagora pentru cea mai 
populara carte de stiinta); The Equation That 
Couldn't Be Solved: How Mathematical Genius 
Discovered the Language of Symmetry, 2005; Is 
God a Mathematician?, 2009. 

Livovschi, Eugen (Evgheni) 

(15.02.1933, Balti, Basarabia) 
Constructor. In 1941 familia a fost deportata 
in Siberia. A absolvit Institutul de Constructii 
din Tomsk, Siberia, si s-a specializat la Insti- 
tutul de Constructii din Leningrad. Profesor 
la Facultatea de Constructii a Institutului 
Politehnic din Chisinau. Director adjunct 
al Institutului de Cercetari si Proiectare 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 445 



& 



31.10.2011 17:28:46 



Locusteanu 




Alexandru Locusteanu 



Valeriu Loghinov 




in Constructii din Surgut (Iacutia), Rusia 
(1987-1990). A elaborat metode matema- 
tico-statistice pentru cercetarea proprietati- 
lor betonului, preponderent fluenta betonu- 
lui, cercetarea proprietatilor fizico-mecanice 
ale betoanelor speciale pentru carcasa cor- 
pului solid al reactoarelor atomice. Lucrari: 
YlaccueHuu u aKmu6Huu dKcnepuMenm npu 
uccnedoeaHuu MexanunecKux xapaKtnepucmuK 
6emona (1970); manualul CmamucmunecKue 
Memodu nocmpoenuH amnupimecKux (fiopmyn 
(Moscova, 1988); manualul Constructii de 
beton armat (2001, in colaborare) si normati- 
vul Calculul, proiectarea si alcdtuirea elementelor 
de constructii din beton armat si precomprimat 
(NCM F.02.02-2006). Distins cu Medalia 
Meritul Civic, cu Diploma de Onoare si 
Medalia Dimitrie Cantemir ale ASM. Mem- 
bru corespondent al Academiei de Stiinte a 
Moldovei. 

Locusteanu, Alexandru 

(1848, jud. Dolj - 1922, Bucuresti) 
Medic veterinar. A studiat Medicina Veteri- 
nara la Paris. Organizator al Scoalei de Arta 
Veterinara infiintata de Al. I. Cuza pentru a 
sprijini zootehnia. A fost fondator si prese- 
dinte al Societatii de Medicina Veterinara si 
al Asociatiei Generale a Medicilor Veterinari, 
membru corespondent al Societatii Centrale 
de Medicina Veterinara din Paris si membru 
onorific al Colegiului Veterinar din Londra. 

Locusteanu, Nicolae B, 

nume la na§tere Nicolae Rusu Locusteanu 

(24.03.1821, Leu de Sus, Dolj - 1901, Bucuresti) 
Publicist. Fiu al prefectului de Romanati, 
Barbu L. A fost elevul lui Aaron Florian la 
Craiova. Dupa esecul revolutiei de la 1848 a 
fost exilat la Brusa, unde a practicat ingineria. 
L-a cunoscut pe Heliade-Radulescu in 1853, 
la Constantinopol. S-a intors in tara prin 
1890. A lasat amintiri interesante din pricina 
perioadei agitate a istoriei pe care a trait-o: 
Amintiri din trecut, 1896; Dupd exit, 1898. 



Loghin, Irina 

(19.02.1939, Gura Vitioarei, jud. Prahova) 
Cantareata de muzica populara. Tata basa- 
rabean, mama prahoveanca. A absolvit 
Scoala Populara de Arta la Ploiesti. Solista 
a ansamblurilor Ciocarlia, Barbu Lautaru', 
Ciprian Porumbescu. Dupa 1989, deputat 
PRM in Parlamentul Romaniei. Are la activ 
un numar impresionant de turnee, albume 
si spectacole. O caseta imprimata in opt sute 
de mii de exemplare s-a epuizat in doua zile. 
A interpretat: „De la mine la Ploiesti"; „De-ai 
sti, mama, traiul meu"; „De-as fi iara de 30 
de ani"; „De-as putea maine sa mor"; „Des- 
chide, gropare, mormantul"; „Din bucata 
mea de paine"; „Doamne, la dusmanii mei"; 
„Doamne, cand ai facut lumea"; „Doamne, 
pe roman ajuta-1"; „Dorul de parinti"; 
„Dorule, mai dor"; „Draga mama, draga 
tata"; „Dragi parinti"; „Dragostea cea mare"; 
„Du-ma-n tara doinelor"; „Dusmane, n-ai 
avea parte"; „Fa nevasta, fa muiere"; „Fetelor, 
ma ascultati"; „Fetita mamii, fetita"; „Fir-ar 
sa fie"; „Fir-ar sa fii, mai Gheorghita" s.a. 

Loghinov, Valeriu (Valerii) 

(27.10.1942, STr Novorosiisk, Ta§kent, Uzbekistan - 
29.02.1989, Chisinau) 

Compozitor. Rus ca etnie. Parintii, probabil 
deportati in Uzbekistan, au venit in Mol- 
dova in 1944. A absolvit Scoala de Muzica 
E. Coca si Institutul de Arte Gavriil Musi- 
cescu din Chisinau. A lucrat la Studioul 
Moldova Film. A scris muzica pentru filme 
artistice si filme de animatie: Copilul care a 
jignit soarele, 1977; Catelusul zburdtor, Y)ll; 
O teava se plimba prin oras, 1978; Emisarul 
serviciului secret, 1979; Pe cuvdntul meu de cal, 
1980; Batranul si copacul, 1982; Doua izvoare, 
1983. In zorii revolutiei, 1984; De intoarcere 
uitati, 1985; Actiune civild, 1988. 

Lombard, Alf 

(8.07.1902, Paris - 1.03.1996, Helsinki) 
Lingvist suedez specialist in romanisti- 
ca. A absolvit Universitatea din Uppsala, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 446 



^ 



31.10.2011 17:28:46 



Loteanu 



specialitatea limbi romanice. A fost profesor 
la Universitatea din Lund, unde a introdus - 
pentru prima oara in Suedia - studiul limbii 
romane. A conferentiat despre limba romana 
la Copenhaga, Helsinki, Paris, Aachen, Iasi, 
Cluj, Bucuresti. Lucrari: La prononciation 
du roumain (1935); Le verbe roumain, 2 vol. 
(1955); Rum'dnsk Grammatik (1981). Membru 
al Academiilor din Danemarca, Italia, Sue- 
dia, Romania. 

Longhin, Scarlat 

(12.08.1899, Doftana, Bacau - 
13.03.1979, Bucure§ti) 

General si medic dermato-venerolog. 
A absolvit Facultatea de Medicina din Iasi si 
Institutul Medico -Militar din Bucuresti. S-a 
specializat la Paris si Alger. A fost profesor la 
Universitatea din Bucuresti. Cercetarile sale 
cuprind diferite domenii ale dermato-vene- 
rologiei, in care a adus contributii impor- 
tante, de exemplu tratamentul biologic al 
dermato-micozelor. Lucrari: Dermatologie si 
venerologie, 1958; Dermatozele copilului, 1960; 
Dermatologie, 1971; Dermatologie infantila, 
1979, toate in colaborare. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane, 1963. 

Longinescu, Gheorghe Gh. 

(12.09.1869, Foc§ani - 7.03.1939, Bucure§ti) 
Chimist. Frate cu Stefan Gh. L. A absolvit 
Facultatea de Stiinte la Bucuresti. Speciali- 
zare la Berlin. Profesor de chimie anorganica 
la Universitatea din Bucuresti. A stabilit, pe 
baza unor cercetari teoretice asupra asoci- 
atiei moleculare in stare lichida si solida, o 
formula care permite calcularea gradului de 
asociere cu ajutorul temperaturilor de fier- 
bere. In domeniul chimiei analitice a cercetat 
separarea metalelor din grupele a Il-a si a 
Ill-a analitica si metodele cantitative pentru 
separarea halogenurilor intre ele. A gasit 
reactii de recunoastere pentru sodiu, pota- 
siu, acid azotic etc. Este autor a numeroase 
cursuri si manuale de lucrari practice; impre- 
una cu C.I. Istrati a publicat manualul Curs 
metodic de chimie si mineralogie, 1908. A dat o 
noua formulare legii lui Avogadro. Membru 
de onoare al Academiei Romane (din 1936). 

Longinescu, §tefan Gh. 

(5/12.10.1865, Foc§ani - 2.08.1931, Bucure§ti) 
Jurist. Frate cu Gheorghe Gh. L. A absolvit 
Dreptul la Iasi. Specializare la Berlin. A fost 
profesor de drept roman la universitatile 
din Iasi si Bucuresti. A scris si lucrari de 
istoria dreptului: Gaius - der Rechtsgelehrte 
(Gaius - erudit al dreptului, 1896); Istoria drep- 
tului romdnesc (1908); Elemente de Drept roman 
(9 vol., 1921-1929). Membru corespondent 
al Academiei Romane (din 1910). 




Gheorghe Gh. Longinescu 



Loteanu, Emil 

(6.11.1936, Clocu§na, jud. Ocnita, Basarabia - 
18.04.2003, Moscova) 

Regizor de film, scriitor. Si- a inceput studiile 
la liceul Sf. Sava din Bucuresti. A absolvit 
Institutul de Cinematografie de la Moscova, 
Sectia regie. A lucrat la Teatrul Dramatic din 
Chisinau, apoi la studioul Moldova Film. 
Profesor la Institutul de Arte din Chisinau, 
Sectia regie. Fondator al Asociatiei expe- 
rimentale de creatie Phoenix-M. A regizat 
filme artistice si documentare. Filmografie: 
Hora mare, 1959; A fost odatd un bdiat (scena- 
riu si regie), 1960; Frescd in alb, 1967; Aceasta 
clipd, 1968, Marele Premiu la Festivalul 
Regional de Film de la Minsk; Academicianul 
Tarasevici, 1970; Ldutarii, 1971, premiul al 
II-lea, Scoica de Argint, la Festivalul Inter- 
national de Film de la San Sebastian; O satra 
urea la cer (scenariu si regie; in Romania cu 
titlul Satra), dupa M. Gorki - Batrdna Izer- 
ghil), Mosfilm, 1976, Marele Premiu Scoica 
de Aur la Festivalul International de Film de 
la San Sebastian; Gingasa si tandra mea fiara 
(scenariu si regie) dupa A.P. Cehov; O drama 
la vdnatoare, Mosfilm, 1978; Ana Pavlova 
(scenariu si regie), 2 serii, Mosfilm, 1983, 
Diploma pentru merite deosebite in dezvol- 
tarea artei cinematografice si premiul pentru 
eel mai bun film strain la Festivalul Interna- 
tional de filme, Oxford; Eugen Doga, 1983; 
Svetlana Toma, 1984; Grigore Grigoriu, 1985; 
Luceafarul, 1986, Premiul National; Miorita 
(scenariu), Telefilm - Chisinau, 1987; Durere 
(scenariu), Moldova Film, 1989; Pitigoiul in 
picaj (scenariu), Telefilm - Chisinau, 1989; 
Gaoacea, 2 serii, 1993. In literatura a debutat 
cu placheta de versuri Zbucium (1956). Alte 
carti de versuri: Chemarea stelelor (1962), 
Ritmuri (1965), Sufletul ciocdrliilor (1974) s.a. 
Presedinte al Uniunii Cineastilor din Mol- 
dova (1987-1992). Artist alpoporului din 
Federatia Rusa (1980), Maestru Emerit in 
Arta din RSSM (1969), laureat al Premiului 
de Stat al URSS (1988), distins cu Ordinul 
Republicii (2000). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 447 



& 



31.10.2011 17:28:46 



Lovinescu 




E. Lovinescu 



Horia Lovinescu 



Monica Lovinescu 




Lovinescu, E(ugen) 

(31.10.1881, Falticeni - 16.06.1943, Bucuresti) 
Critic si istoric literar. Horia Lovinescu si 
Anton Holban au fost nepotii lui. A absolvit 
Filologia clasica la Universitatea din Bucu- 
resti si si- a luat doctoratul la Paris cu Emile 
Faguet si elenistul Gustave Fougeres. A fost 
profesor de latina la liceul Gheorghe Lazar 
din Bucuresti. A fondat revista si cenaclul 
Sburdtorul (1919), unde s-au afirmat Camil 
Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, 
Anton Holban (nepotul sau), Vladimir 
Streinu, Ion Barbu, Tudor Vianu, Serban 
Cioculescu s.a. Maiorescian. Lucrari: Istoria 
civilizatiei romane moderne, 3 vol., 1924-1925, 
unde a pus accent pe autonomia esteticului 
si mutatia valorilor in functie de loc si timp; 
Critice, 10 vol., 1909-1929; Istoria liter aturii 
romane contemporane, vol. I-IV, VI, 1926-1929. 
A mai scris monografii si romane, a tradus 
din latina si greaca, a alcatuit manuale sco- 
lare. Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1991). 

Lovinescu, Horia 

(28.08.1917, Falticeni - 17.09.1983, Bucuresti) 
Dramaturg. Nepot al lui E(ugen) L. si var cu 
Anton Holban. A absolvit Literele si Filoso- 
fia la Bucuresti. A fost director al Teatrului 
Nottara. A scris piese axate pe conflicte soci- 
ale si psihologice: Lumina de la Ulmi, 1953, 
debut, Premiul de Stat; Citadela sfdrdmatd, 
1954, Premiul de Stat; Surorile Boga, 1958; 
Moartea unui artist, 1 964; Si eu am fost in Arca- 
dia, 1971, Premiul Academiei, Premiul Uni- 
unii Scriitorilor; Ultima cursa, 1976; Noaptea 
umbrelor, Orasul viitorului, Karamazovii, 1983. 

Lovinescu, Monica 

(19.11.1923, Bucuresti - 20.04.2008, Paris) 
Eseista. Sotie a lui Virgil Ierunca si fiica 
din prima casatorie a sotiei lui E(ugen) L. 
A absolvit Literele la Bucuresti. A plecat 
la Paris in 1947 cu o bursa a guvernului 
francez. A lucrat la Radiodifuziunea fran- 
ceza si a colaborat la Radio Europa Libera. 



O parte din aceste colaborari au fost stranse 
in volumul Unde scurte. Jurnal indirect, 1978. 
Lucrari: In contratimp, 1945; capitolul des- 
pre teatrul romanesc in Histoire du spectacle 
{Encyclopedic de la Pleiade), 1965; La apa Vavi- 
lonului, amintiri, 1999. A obtinut Premiul 
Academiei Romano-Americane pentru Arte 
si Stiinte (ARA) in 1987. Dupa 1989 a vizitat 
Romania in mai multe randuri, sustinand 
fenomenul literar, mai ales aparitiile editurii 
Humanitas. 

Lozanu, Mina 

(4.09.1929, Hristici, jud. Soroca, Basarabia) 
Zoolog. A absolvit Facultatea de Biologie si 
Chimie a Institutului Pedagogic din Chisi- 
nau si s-a specializat la Institutul de Biologie 
al ASM. Elevul lui Mihail Iarosenco. A facut 
cercetari pe teren spre a evidentia ratiunea 
la mamifere si pasari, descoperind ca ele 
poseda o serie de capacitati considerate pana 
nu de mult strict umane. Lucrari: Fauna de 
vdnatoare din Moldova, 1968, in colaborare; 
Rozdtoarele Moldovei, 2 vol., 1970; Istoria pro- 
venirii micromammaliilor in Moldova si ecologia 
speciilor recente, 1972; Comportamentul mamife- 
relor in mediul ambiant, 2000 (in colaborare). 
Membru al Consiliului Central Teriologic al 
Academiei de Stiinte a URSS. 

Lozovan, Eugen 

(2.05.1929, Bucuresti - 3.12.1995, Copenhaga) 
Filolog, istoric, istoric literar. A absolvit 
Filologia la Bucuresti, a studiat filologia 
romanica la Paris si Strasbourg. A fost 
profesor universitar la Copenhaga si la 
Institutul de Bizantinologie de la Oxford, a 
conferentiat la Heidelberg, Harvard, Londra 
s.a. A lasat studii asupra lui Dimitrie Cante- 
mir in Rusia, asupra lui B.-P. Hasdeu, Mihai 
Eminescu, Ovidiu. S-a ocupat de relatiile 
culturale romano-scandinave: Les relations 
culturelles roumaino-scandinaves au XIX- e siecle 
(Relatiile culturale romano-scandinave in secolul 
al XlX-lea), 1965; Voyageurs nordiques dans 
les pays roumains (Cdldtorii nordici in Tdrile 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 448 



& 



31.10.2011 17:28:47 



Lucaci 




Eugen Lozovan 



Gherasim Luca 



Constantin Lucaci 



Romane), 1969 s.a. La Copenhaga exista o 
fundatie care-i poarta numele si care acorda 
burse pentru studentii romani care se speci- 
alizeaza in greaca si latina. 

Luca 

(~ 1550, Cipru - 1629, Targovi§te) 
Mitropolit. Ortodoxia rasariteana, mosteni- 
toare a Bizantului, nu cunostea granite sta- 
tale ori etnice. Prin urmare, a ajuns episcop 
de Buzau (pe la 1595) si mitropolit al Tarii 
Romanesti (in 1602). L-a sprijinit pe Mihai 
Viteazul, care l-a trimis in misiuni diplo- 
matice la Alba Iulia si Moscova. A copiat 
manuscrise grecesti: Evanghelie (1588, azi la 
Athos), Evanghelie (1594, azi la lerusalim), 
Evanghelie (1624, azi la Athos). 

Luca, Gherasim 

(23.06.1913, Bucure§ti - 9.02.1994, Paris) 
Poet. Evreu ca etnie. A fost poet de avan- 
darda, in acelasi grup cu Gellu Naum si 
Cicerone Theodorescu. A plecat in Franta 
in 1938 din cauza ascensiunii fascismului. 
A intrat in cercurile de avangarda alaturi de 
Jean Arp, Paul Celan, Max Ernst, Gilles Dele- 
uze se considera elevul lui. A conferentiat 
pe tema artei colajului la Stockholm, Oslo, 
Geneva, New York si San Francisco. Lucrari: 
Un lup in fata lupilor, 1942; Dialectique de la 
dialectique, 1945; Secretul golului si plinului, 
1947; Heros-Limite, 1953, coperta de Victor 
Brauner; L'Extreme-Occidentale, 1961; Sept 
slogans ontophoniques, 1963; Paralipomenes, 
1976; Satyr es et Satrape, 1987. Dat afar a din 
apartament pentru ca nu avea acte legale 
pentru a locui in Franta, desi se ana acolo de 
zeci de ani, s-a sinucis. 

Luca, Vasile nume la na§tere Luka Laszlo 
(8.06.1898, Szentkatolna sau Sancatolna, 
azi Catalina, Transilvania - 23.06.1963, Aiud) 
Om politic. Secui dupa etnie. Implicat de 
tanar in activitatea revolutionara, a detinut 
functii importante in Partidul Comunist din 
Romania, arestat de mai multe ori (1924, 



1934, 1938) si eliberat gratie Ajutorului 
Rosu. S-a aflat in 1919 in Ungaria (revolutia 
maghiara), in 1929 a contribuit la organiza- 
rea grevelor de la Lupeni, in 1933 s-a aflat in 
centrul grevelor de la Grivita, a participat la 
razboiul civil din Spania. Dupa 1940, odata 
cu ocuparea Basarabiei si Bucovinei de 
Nord, a primit cetatenie sovietica, devenind 
deputat in Sovietul Suprem al Ucrainei. In 
timpul regimului antonescian a initiat for- 
marea unui post de radio in limba romana 
la Moscova. A fost instruit la Academia 
Militara din Moscova, unde a cunoscut-o pe 
Ana Pauker, alaturi de care a lucrat, ulterior, 
la un institut ce se ocupa de problemele 
reeducarii prizonierilor. Pentru merite in 
constituirea diviziilor Tudor Vladimirescu 
si Horia, Closca si Crisan, a fost avansat 
general de brigada in armata romana. Revine 
in Romania cu Armata Rosie, fiind presedin- 
tele Frontului National Democrat. In 1947 
ajunge ministru de Finante in Guvernul 
Petru Groza. A fost unul dintre promotorii 
colectivizarii agriculturii. A fost inlaturat in 
1952, cand Gheorghiu-Dej a epurat gru- 
parea moscovita din PMR. In 1954 a fost 
acuzat de sabotaj economic si condamnat la 
munca silnica pe viata. 

Lucaci, Constantin 

(7.06.1923, Bocsa, Banat) 
Sculptor. A studiat la Academia Libera de 
Arte Guguianu din Bucuresti, unde i-a avut 
profesori pe Camil Ressu, Al. Ciucurencu, 
C. Medrea. A absolvit Institutul de Belle 
Arte din Bucuresti. Specializari la Perug- 
gia si Paris. Profesor la Academia de Arte 
Frumoase din Cluj. Sculptura in metal. 
A participat la expozitii internationale de 
grup si a avut numeroase expozitii personale 
la Helsinki, Venetia, Moscova, Stockholm, 
Paris. Are lucrari in muzeele din Anvers, 
Copenhaga, Venetia, Roma, Milano, Fer- 
rara. A fost unul dintre principalii autori de 
fantani cinetice, proiect unitar din perioada 
socialista al oraselor romanesti, mai ales din 




449 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 449 



& 



31.10.2011 17:28:47 



Lucaciu 




Vasile Lucaciu 



Mircea Lucescu 



§tefan Luchian 




lungul cursului Dunarii. Cele mai cunoscute 
lucrari fac parte din ciclul Spatiu si Lumind. 
A primit Ordinul Meritul Cultural, 1968; 
Ordinul Cavaler al Republicii Italiene; Pre- 
miul Herder pentru intreaga opera (1984); 
Medalia de Aur a Bienalei Internationale 
de Arta dedicata lui Dante, Ravenna, 1999; 
Premiul Fundatiei Culturale Romane, 2001. 

Lucaciu, Vasile 

(21.01.1852, Apa, Comitatul Satmar - 
29.11.1922, Satu Mare) 

Preot greco-catolic, politician. A absolvit 
Seminarul Teologic din Gherla si Institutul 
Sf. Atanasie, Sectia filosofie, la Roma. Pro- 
fesor de limba romana la liceul din Satu 
Mare. In 1890 redacteaza impreuna cu Iuliu 
Coroianu textul Memorandumului ce va fi 
trimis imparatului, cerand drepturi egale, 
ca natiune, pentru romanii din Transilvania. 
Ales secretar general al Partidului National 
Roman (1892, loan Ratiu presedinte). Trimis 
la inchisoare din ordinul imparatului, este 
eliberat gratie interventiei lui Carol I. In 
1907 este deputat de Beius in Parlamentul 
de la Budapesta. Trece in Romania, ca si 
Goga, in preajma pregatirii Marii Uniri. 
In 1919 a devenit deputat in Parlamentul 
Romaniei din partea PNT. A editat Revista 
catolicd, primul periodic de limba romana din 
Baia Mare. Azi Colegiul National din Baia 
Mare ii poarta numele. 

Lucescu, Mircea 

(29.07.1945, Bucure§ti) 

Jucator si antrenor de fotbal. Si-a inceput 
cariera la Dinamo, unde a jucat, cu scurte 
intreruperi, intre 1963-1977. In 1981 a deve- 
nit selectionerul echipei nationale a Roma- 
niei. A antrenat numeroase echipe de divizia 
A, in Romania si in strainatate: Dinamo 
Bucuresti (1985-1990), Pisa (1990-1991), 
Brescia (1991-1 996), Reggiana (1996-1997), 
Rapid (1997-2000), Internationale Milano 
(1998-1999), Galatasaray ' (2000-2002, 
Supercupa Europei), Besiktas (2002-2003). 



Din 2003 antreneaza echipa ucraineana 
Sahtior Donetk (Cupa UEFA, 2009). 

Luchian, §tefan 

(1.02.1868, Stefane§ti, Boto§ani - 
28.06.1916, Bucure§ti) 

Pictor. Se inscrie in 1885 la clasa de pictura 
a Scolii Nationale de Arte Frumoase, pe 
care o absolva in 1889, obtinand medalia de 
bronz pentru un Cap de expresie si un Studiu 
dupd naturd. Maestru nedisputat i-a fost, in 
aceasta perioada de formare, Nicolae Gri- 
gorescu, la care Luchian a gasit incurajare, 
fara sa i se impiedice libera dezvoltare a 
personalitatii. In toamna anului 1889 pleaca 
la Miinchen, unde studiaza doua semestre la 
Academia de Belle Arte si executa copii dupa 
operele lui Correggio si Rembrandt, aflate 
la Muzeul de Arta. Revine in tara in 1890 
si participa la prima expozitie a societatii de 
arta Cercul Artistic. Pleaca in anul urmator 
la Paris, unde studiaza la Academia Julian si 
cunoaste, in muzee si expozitii, viata artistica 
pariziana, aflata in acea perioada in plina 
efervescenta impresionista. Tabloul Ultima 
cursd de toamna arata influenta evidenta a lui 
Manet si Degas. Revenit la Bucuresti, va fi in 
1896 principalul initiator al Expozitiei Artis- 
tilor Independenti, care se va deschide chiar 
in fata Salonului Oficial. In 1900 participa 
cu doua pasteluri la Expozitia Universale de 
la Paris. Lucrari: Ultima cursd de toamna , 1892; 
Albdstrele, Safta flordreasa, 1901; Margine de 
crdng, 1903; Birt fara musterii, 1903; Marea 
Neagrd la Tuzla, 1904; Iarna, Dumitrita, 1904; 
Fata cu basma infloratd, Dupd muncd, spre casd, 
1905; La impdrtitul porumbului, 1905; Mos 
Nicolae Cobzarul, 1906; Sdlciile de la Chiajna, 
1906; Pdrdlute, 1907; Garoafe, 1907; Un 
zugrav - autoportret, 1907; Flori de tufdnicd, 
1908; Fantdna de la Brebu, 1908; Dupd ploaie, 
1909; Moara de la poduri, 1909; Pe dealul 
Hinganilor, 1909; Anemone, 1910; Trandafiri, 
1910; Maci y 1910; 1907 - Epilogul rdscoaki, 
Ldutul, 1911 - 1912; Vara, 1912. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1948). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 450 



^ 



31.10.2011 17:28:47 



Lunchevici 



Lucian, Ion 

(22.04.1924, Bucuresti) 

Actor de teatru si film. A absolvit Academia 
Regala de Arta Dramatica din Bucuresti. 
Actor al Teatrului National din Bucuresti. 
Director al Teatrului Ion Creanga, a infiintat 
dupa 1989 teatrul pentru copii Excelsior, 
al carui director este. Societar de Onoare 
al Teatrului National I.L. Caragiale din 
Bucuresti si, din 1973, membru al Uniunii 
Scriitorilor din Franta. Dintre realizarile 
de succes pot fi amintite piese de Eugen 
Ionescu montate la teatre din Paris, Caen, 
Rennes (Franta), Montreal (Canada), Bru- 
xelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, 
Eugene Labiche, Georges Feydeau. La 
Festivalul Comediei Romanesti, editia 2007, 
i-a fost acordat Premiul de Excelenta. Film: 
Doud lumi si o dragoste (1947); Viata invinge 
(1951); Gelozia, bat-o vina (1954); Alarmd in 
munti (1 955); Afacerea Protar (1 956); Doi vecini 
(1958); Alo? Ati gresit numdrul (1958); D'ale 
carnavalului (1958);' Mofturi 1900 (1964); 
Titanic vals (1964); Doctor fdrd voie (1976) - 
film TV; Rosia de un kilogram (1979) - film 
TV; Rdmdsagul (1984). In 2004 a primit, in 
Franta, titlul de Ofiter al Ordinului National 
al Legiunii de Onoare, ca o incununare a 
activitatii sale remarcabile desfasurata in 
spatiul francofon. 

Lucinschi, Petru 

(27.01.1940, Radulenii Vechi, Basarabia) 
Istoric. Si-a facut studiile la Universitatea 
de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o in 
1962, doctor in filosofie (1977). Intre 1960 
si 1971 a detinut functiile de instructor, sef 
de sectie, secretar, prim-secretar al CC al 
ULCTdin Moldova, ulterior (1971-1976) 
secretar al CC al PCM. Intre 1976 si 1978 
detine functia de prim-secretar al Comi- 
tetului Orasenesc Chisinau al PCM. In 
perioada 1978-1986 lucreaza in calitate de 
sef adjunct de sectie la CC al PCUS. Din 
1986 pana in 1989 este al doilea secretar 
al CC al PC al Tadjikistanului. In 1989 este 
ales prim-secretar al CC al PCM, calitate in 
care a activat pana in 1990. Intre 1990 si 
1991 lucreaza in calitate de secretar al CC, 
membru al Biroului Politic al CC al PCUS. 
Intre 1992 si 1993 - ambasador extraordi- 
nar si plenipotentiar al Republicii Moldova 
in Federatia Rusa. La 4 februarie 1993 este 
ales presedinte al Parlamentului Republicii 
Moldova de legislatura a XH-a, apoi prese- 
dinte al Parlamentului Republicii Moldova 
in legislatura a XHI-a, cand a incercat sa 
introduca in Constitutia Moldovei, pe langa 
denumirea „limba moldoveneasca", intre 
paranteze si limba romana, ca limba oficiala 







Petru Lucinschi 



Serghei Lunchevici 



a tarii, fapt neacceptat de Parlament. De la 1 
decembrie 1996 pana la 4 aprilie 2001 detine 
functia de presedinte al Republicii Moldova. 
In prezent este presedinte al Fundatiei de 
Studii Strategice si Dezvoltare a Relatiilor 
Internationale Lucinschi. Este Cavaler al 
unor distinctii de prestigiu: Marea Cruce a 
Legiunii de Onoare (Franta, 1998), Ordinul 
Mantuitorului (Republica Elena, 1999), 
Marele Ordin al Cavalerilor Sfantului Mor- 
mant (Patriarhia Greaca Ortodoxa, Ierusa- 
lim, 2000); Ordinul Steaua Romaniei in grad 
de Colan (2000). Este membru al Academiei 
de Stiinte Sociale din Federatia Rusa. 

Ludescu, Stoica 

(prima parte a sec. al XVII-lea, Ludesti, 
langa Targoviste - a doua parte a sec. al XVII-lea, 
Calimani, Moldova) 

Cronicar. Ispravnic de Targoviste, apoi logo- 
fat domnesc si om de casa al postelnicului 
Constantin Cantacuzino (tatal stolnicului). 
In intervalul 1682-1684 a fostinchis la ocna. 
A scris Letopisetul cantacuzinesc, o compilatie 
despre istoria Tarii Romanesti de la incepu- 
turipanain 1688. 

Ludwig, Eugen 

(1866, Transilvania - 1927, Chisinau) 
Chimist. Doctorat in fizica si chimie la 
Viena. Profesor si rector la ASE Bucuresti 
(1917-1918; Fizico-Chimice), apoi la Uni- 
versitatea din Chisinau, Departamentul 
chimie aplicata. Lucrari: Un aparat simplu 
pentru identificarea gazelor folosite in testele cali- 
tative pentru acizi, 1920; Elements of analytical 
chemistry for laboratory practice, 1926. 

Lunchevici, Serghei 

(29.04.1934, Chisinau - 15.08.1995, Chisinau) 
Violonist si dirijor. A absolvit Conservatorul 
Gavriil Musicescu din Chisinau (vioara 
si dirijorat). Violonist si prim-violonist 
in Orchestra Simfonica a Filarmonicii de 
Stat din Moldova (1955-1958), dirijor si 
conducator artistic al orchestrei de muzica 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 451 



^ 



31.10.2011 17:28:47 



Lungu 





Alexandru Lungu 



Eugen Lungu 



populara Fluieras, in componenta careia a 
sustinut concerte in republicile din URSS, 
precum si in Canada, Cehoslovacia, Fin- 
landa, Franta, India, Iugoslavia, Mongolia 
s.a. A participat la turnee cu ansamblul 
de dansuri populare Joe in URSS, Chile, 
Columbia, Ecuador, Peru, Uruguay, Vene- 
zuela. A prelucrat melodii populare, a 
compus muzica pentru filmul Poienele rosii al 
lui Emil Loteanu. A jucat rolul principal in 
filmul Ldutarii. 

Lungu, Alexandru 

(13.04.1924, Cetatea Alba, Basarabia - 
24.06.2008, Bonn, Germania) 
Medic si scriitor. A absolvit Facultatea de 
Medicina la Bucuresti si s-a specializat in 
endocrinologie. Profesor la Medicina din 
Bucuresti, a avut contributii in domeniul 
cercetarii biometeorologiei. Stabilit in Ger- 
mania din 1971, unde lucreaza la o clinica 
de boli interne. Lucrari: Hormonii si viata 
(1965, impreuna cu Stefan Milcu); Sdndtatea 
si evenimentele atmosferice (1966); Orologiile bio- 
logice (1968). Ca scriitor a fost prieten cu Ion 
Caraion, publicand versuri si proza. Lucrari 
literare: Ora 25, 1945 (titlu preluat de Virgil 
Gheorghiu mai tarziu, motiv de proces); 
Timpul oglinzilor (1968); Altceva decdt umbra 
(1969); Ninsoarea neagrd (1970); Armura de 
aer (1973); Zaristea din timp (1997); Roua din 
apocalips (1998); Ochiul din lacrimd (1998). 
A cochetat si cu pictura. 

Lungu, Eugen 

(1.10.1949, Hasnasenii Mari, Republica Moldova) 
Critic literar, editor. A absolvit Literele la 
Universitatea de Stat din Chisinau si a fost 
profesor la Universitatea Pedagogica de Stat 
Alecu Russo din Balti (1976-1978). Redac- 
tor, apoi redactor-sef adjunct la Editura 
Literatura Artistica (1978-1987). Redac- 
tor-sef la Editura Enciclopedica Gheorghe 
Asachi, redactor-sef al Editurii Arc (din 
1995). Lucrari: Raftul cu himere (2004, pre- 
miul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor 



din Moldova); editii - Poeti de pe vremea lui 
Eminescu (1990), Portret de grup (antologie a 
poeziei noi din Basarabia, 1995), Literatura 
din Basarabia in sec. XX. Eseuri, criticd literard 
(2004) s.a. Distins cu Premiul Titu Maio- 
rescu al Academiei Romane (2006). 

Lupan, Andrei 

(12.02.1912, Mihuleni, jud. Orhei, Basarabia - 
27.08.1992, Chisinau) 

Scriitor. A absolvit Scoala Agricola la 
Cucuruzeni, apoi Scoala de Viticultura la 
Chisinau, unde era director fiul lui Con- 
stantin Stere, Roman Stere, prieten cu G. 
Toparceanu. A debutat cu versuri in Adeva- 
rul literar si artistic, 1932. A semnat cu pseu- 
donime: Ciolpan, Cudrea, Largu, A.C., D.R. 
etc. Membru al PCR din 1933, secretar al 
Comitetului pentru Basarabia si presedinte 
al Frontului Studentesc Democrat. In 1940 
a absolvit Facultatea de Agronomie a filialei 
Chisinau a Universitatii din Iasi. A luptat in 
Armata Rosie a URSS in Donbas, la Stalin- 
grad, Penza. Prezentator la Radio Moscova, 
sectia romana (1943-1944). De mai multe 
ori deputat in Sovietul Suprem (Parlamen- 
tul socialist) al Moldovei, presedinte al 
Sovietului Suprem. Presedinte al Uniunii 
Scriitorilor din Republica Moldova (1946- 
1955, 1958-1961). Membru al Comitetului 
pentru Premiul Lenin si Premiul de Stat al 
URSS. In 1989 a rostit in Sovietul Suprem 
al Moldovei discursul pentru trecerea la 
alfabetul latin. Lucrari: Poezii, 1 947; Lumina, 
teatru, 1948; Intrare in baladd, versuri, 1954; 
Haz si necaz, 1957; Prate al pdmdntului, 1959; 
Legea gazduirii, 1966, Premiul de Stat al 
RSSM; Scrieri, 3 vol., 1973. Distins cu titlu- 
rile Erou al Muncii Socialiste si Scriitor al 
Poporului. Membru al Academiei de Stiinte 
a Moldovei (1961). 

Lupan, Nicolae 

(16.03.1921, Cepeleuti, jud. Hotin, Basarabia) 
Scriitor, militant cultural si politic. A absolvit 
Scoala Agricola din Grinauti (jud. Orhei), 
Scoala de Viticultura din Chisinau si 
Facultatea de Jurnalism la Universitatea din 
Cernauti. Specializare la Universitatea din 
Bruxelles (1978). A fondat primul post de 
radio in limba romana din Bucovina, Radio 
Cernauti (1958-1961). A inaugurat postul 
de radio pentru tineret Luceafarul la Chi- 
sinau (1964-1970). A fost director al Filar- 
monicii de Stat din Chisinau (1961-1964). 
In 1974 a fost expulzat din RSSM (impreuna 
cu familia). Stabilit la Miinchen, apoi la 
Paris, continua sa pledeze cauza nationala a 
Basarabiei la postul de radio Europa Libera. 
In 1975 infiinteaza Asociatia Mondiala Pro 
Basarabia si Bucovina, cu filiala in Romania 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 452 



& 



31.10.2011 17:28:47 



Lupa§cu 



»Ww* 




Andrei Lupan 



loan Lupa§ 



(1990) si in alte tari, organizeaza manifestari 
legate de problema unirii Basarabiei cu 
Romania. Lucrari: Basarabia. Colonizdri si 
asimildri (Madrid, 1979), Bessarabie - Terre 
Roumaine (Bruxelles, 1982), Scrisoare fratelui 
meu (Bruxelles, 1984), Imagini nistrene, vol. I 
(Bruxelles, 1986), La Roumanie - victime de 
Vexpansionisme russe (Bruxelles, 1988), Lucea- 
fdrul Romdnismului (Bucuresti, 1989), Imagini 
nistrene, vol. II (Bruxelles, 1990), Instantanee 
fdrd retus (Bucuresti, 1995), Strain la mine 
acasd (Bruxelles, 1996), Cdntarea Basarabiei 
(Bucuresti, 1998; editia a Il-a, Paris, 2000), 
Romdnismul Bucovinei. Considerente. Atestdri. 
Profiluri (Bucuresti, 2000), Insemndri de destd- 
rat (Bruxelles, 2001). 

Lupa§, loan 

(9.08.1880, Saliste, jud. Sibiu - 
3.06.1967, Bucuresti) 

Istoric si om politic. Urmeaza studiile 
secundare la Sibiu si Brasov, iar cele uni- 
versitare la Budapesta (1900-1904) si Berlin 
(1904-1905). Doctor in filosofie ' (1905). 
Profesor de istorie bisericeasca la Institutul 
Teologic-Pedagogic Andreian din Sibiu 
(1905-1909). A fost protopop la Saliste 
(1909-1919). Participa la Marea Adunare 
Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 
1918, fiind membru in Marele Sfat, iar 
apoi secretar general al Resortului Culte si 
Instructiune Publica din Consiliul Dirigent 
(1918-1920). Devine profesor de istoria 
moderna a romanilor si de istoria Transilva- 
niei la Universitatea din Cluj (1919-1944). 
Fondator si codirector, alaturi de Alexandru 
Lapedatu, al Institutului de Istorie Natio- 
nala din Cluj (1920-1945). S-a remarcat ca 
om politic, deputat in mai multe legislaturi 
si ministru in perioada interbelica. A fost 
inchis la Sighet. Lucrari: Cdteva pagini din 
trecutul comunei Saliste, schita istorica, Sibiu, 
1903; Sovinismul confesional in istoriografia 
romaneascd ardeleand, studiu critic, Sibiu, 
1903; Biserica ortodoxd din Transilvania si 
unirea religioasd din veacul al XVIII-lea, 1 904; 



Contributii la istoria culturald si politicd a epocii 
lui Saguna, Sibiu, 1907; Mitropolitul Andrei 
Saguna. Scriere comemorativd la serbarea cen- 
tenard a nasterii lui, Sibiu, 1909; Viata unei 
mame credincioase: Anastasia Saguna, Sibiu, 
1912; Misiunea episcopilor Gherasim Adamovici 
si loan Bob la Curtea din Viena in anul 1792, 
Sibiu, 1912; Viata sifaptele lui Andrei Saguna, 
mitropolitul Transilvaniei, Bucuresti, 1913; 
Principele ardelean Acatiu Barciai si mitropolitul 
Sava Brancovici. 1658-1661, Bucuresti, 1913; 
Contributiuni la istoria romanilor ardeleni. 
1780-1792, Bucuresti, 1915; Episcopul Vasile 
Moga si profesorul Gheorghe Lazdr, Bucuresti, 
1915; Din istoricul ziaristicii romdnesti, Arad, 
1916; Luptdtori pentru lumind, Arad, 1916; 
12 petitori ai episcopiei transilvane vacante de la 
1796 1a 1810, Bucuresti, 1916; Istoria biseri- 
ceasca a romanilor ardeleni, Sibiu, 1918 (ree- 
ditare in 1995); Andrei Saguna si conducdtorii 
Asociatiei transilvane (1861-1922), Bucuresti, 
1923; Avram Iancu (1924); Din activitatea 
ziaristicd a lui Andrei Muresanu, Bucuresti, 
1925; Contributii la istoria ziaristicii romdnesti 
ardelene, Sibiu, 1926; Istoria unirii romanilor, 
Bucuresti, 1937; Paralelism istoric, Bucuresti, 
1937; Manual de istorie a romanilor pentru 
clasa a Vlll-a secundard, Sibiu, 1 944; Manual 
de istoria Bisericii Romdne pentru clasa a IV-a de 
liceu, Craiova, 1944. Membru corespondent 
(1914) si titular al Academiei Romane (din 
1916); presedinte al sectiei sale de istorie 
(1932-1935), exclus in 1948, repus in drep- 
turiinl990. 

Lupa§cu, Gheorghe 0. 

(22.03.1908, Boto§ani - 19.11.1979, Bucure§ti) 
Parazitolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Bucuresti, Sectia stiinte naturale. Speciali- 
zare la Istituto Superiore di Sanita din Roma. 
Profesor si rector la Institutul de Medicina 
din Timisoara, profesor la Facultatea de 
Medicina din Bucuresti, director stiintific 
la Institutul Cantacuzino din Bucuresti. 
Contributii in domeniul parazitologiei si 
epidemiologiei malariei, imunitatii in bolile 
parazitare. Lucrari; Malaria, 1943; Hidatidoza, 
1968; Trichomoza urogenitald, 1971; Parazitii 
cu patogenitate conditionatd, 1972. Membru al 
Societatii de Parazitologie Exotica din Paris, 
al Societatii Regale de Medicina si Igiena din 
Londra. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (din 1948). 

Lupa§cu, Mihail 

(27.08.1928, Cuizauca, Basarabia) 
Agronom. A absolvit Institutul Agricol la 
Chisinau si s-a specializat la gradina bota- 
nica a ASM. Profesor la Institutul Agricol 
din Chisinau, apoi director la Institutul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 453 



^ 



31.10.2011 17:28:47 



Lupa§cu 




Mihail Lupa§cu 



§tefan Lupa§cu 



Elena Lupescu 




Moldovenesc de Cercetari Stiintifice in 
domeniul Culturilor de Camp din Balti si 
director general al ASM. A fost ministru al 
Agriculturii din Moldova, deputat al Sovi- 
etului Suprem al Moldovei, presedinte al 
Sovietului Suprem al Moldovei. Deputat in 
Parlament din partea Partidului Democrat 
Agrar al Moldovei. Din 2004 este cercetator 
stiintific principal la Institutul de Micro- 
biologic si Biotehnologie al ASM Lucrari: 
CueiuaHHue noceeu Kopmoeux Ky/ibtnyp 
Ha cunoc (1965); OdnonemHue KopMoeue 
Kynbtnypu (1972); TexnunecKue u KopMoeue 
Kymmypu (1976); Jlwi^epna (1988); Agricul- 
tura Moldovei si ameliorarea ei ecologicd (1996); 
Agricultura ecologicd si producerea furajelor in 
Republica Moldova (1998); Lucerna: importanta 
ecologicd si furajerd (2004). A fost distins cu 
titlurile de Om Emerit, laureat al Premiului 
de Stat al Republicii Moldova si al Premiului 
Gheorghe Ionescu-Sisesti (Romania). Este 
decorat cu doua Ordine Insigna de Onoare, 
cu Ordinul Drapelul Rosu de Munca, Ordi- 
nul Lenin, Ordinul Republicii. Membru si 
vicepresedinte al ASM. Membru al Acade- 
miei Agricole a Federatiei Ruse. Membru de 
onoare al Academiei Agricole si Silvice din 
Romania si al Academiei Central-Europene 
pentru Stiinte si Arte. 

Lupa§cu (Lupasco), §tefan (Stephane) 

(11.08.1900, Bucuresti - 7.10.1988, Paris) 
Filosof francez de origine romana. A absolvit 
Filosofia la Sorbona. A fost cercetator la 
CNRS. A creat un sistem filosofic original, 
care incearca raspunsuri proprii in planul 
epistemologiei, logicii, ontologiei. Lucrari: 
Logique et contradiction, 1947; L 'experience 
microphysique et la pensee humaine. De la 
necessite et des maihematiques qu'elle commande. 
Esquisse d'un nouveau discours de la methode, 
1948; Les trois matieres. Essai, 1960; Science et 
art abstraite, 1963; Logica dinamicd a contradic- 
toriului, 1982. Membru al Societatii Franceze 
de Estetica, al Societatii de Filosofie din 



Paris. Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1991). 

Lupescu (Lupeasca), Elena 
nume la na§tere Magda G run berg 
maritata mai intai Magda Tampeanu 

(1896, lasi - 30.06.1977, Estoril, Portugalia) 
Amanta si apoi sotie a regelui Carol al II-lea. 
Evreica dupa tata, austriaca dupa mama 
(dansatoarea Elisa Falk). A fost (din 1922) 
amanta printului Carol de Hohenzollern, 
casatorit cu printesa Elena a Greciei si 
Danemarcei (1921-1928), devenit regele 
Carol al II-lea (1930-1940), dar renuntand 
la tron si la sotie, au plecat impreuna in exil 
si s-au casatorit in 1 947, ea devenind Elena 
de Hohenzollern. Au locuit la Estoril, Por- 
tugalia. 

Lupu, Dionisie 

(25.02.1769, Blajeni, jud. Buzau - 
7.02.1831, Bucuresti) 

Mitropolit. S-a calugarit la Bucuresti. 
A fost egumen la manastirea Dealu, pe 
care o reface, apoi la Tismana. Mitropolit al 
Ungrovlahiei din 1819 pana la revolutia lui 
Tudor Vladimirescu. S-a ingrijit de ridicarea 
nivelului scolaritatii creand scoli eparhiale 
si a trimis tineri la studii la Pisa. A tiparit: 
Apostolul (1820), Penticostarul (1820), Psaltirea 
(1820), Cuvinte scoase pentru preotie de Sf. loan 
Gura de Aur (1820), Cuvdnt pentru preotie al 
Sf. Grigorie de Nazianz (1821). 

Lupu, Nicolae Gh. 

(24.02.1884, Arsura, Vaslui - 
30.04.1966, Bucuresti) 

Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la Berlin, Berna, Paris. A fost 
profesor si rector la Facultatea de Medicina 
din Bucuresti. Fondator si director al Insti- 
tutului de Terapeutica. Este unul dintre cei 
mai importanti reprezentanti ai medicinei 
interne din Romania. A publicat numeroase 
lucrari de anatomie patologica si de hema- 
tologic. Sfera preocuparilor sale stiintifice 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 454 



& 



31.10.2011 17:28:48 



Luttwak 




Radu Lupu 



Vasile Lupu 



cuprinde tnai multe domenii ale medicinei 
interne, unde a adus contributii personale, in 
special in domeniul fiziopatologiei sclerozei 
pulmonare, al icterelor, al bolilor de sange. 
A imprimat in medicina interna romana o 
orientare noua. S-a ocupat de problemele 
invatamantului medical si ale organizarii 
muncii stiintifice. Lucrari: Tratamentul litiazei 
biliare, 1 925; Hematologic clinicd, 1 947; Sclerozele 
pulmonare (1958); Pneumomicozele neprofesionale, 
1955; Diagnosticul si tratamentul limfoadenopati- 
ilor, 1958; Boala reumatismald, 1963. Membru 
titular al Academiei Romane (din 1948). 

Lupu, Radu 

(30.11.1945, Galati) 

Pianist. Evreu ca etnie. A inceput studiul 
pianului cu Lia Busuioceanu, Florica Musi- 
cescu si Cella Delavrancea. A absolvit Con- 
servatorul de Stat din Moscova, ca elev al lui 
Heinrich Neuhaus, Sviatoslav Richter, Emil 
Gilels. A obtinut premiul I la concursul Van 
Cliburn, Texas, 1 966, si a debutat la Carnegie 
Hall, New York, in anul urmator. Premiul I la 
Festivalul Enescu (1969). Interpereteaza mai 
ales piese din repertoriul german si austriac; 
Schubert, Schumann, Mozart, Beethoven, 
Schonberg. A cantat cu mari orchestre 
(Cleveland, Chicago, San Francisco), con- 
duse de mari dirijori (Carlo Maria Giulini, 
Seiji Ozawa). Premiul Grammy in 1995. 
Premiul Michelangeli, 2006. 

Lupu, Vasile, nume la na§tere Lupu Coci 
(1577, Poroi§te, Bulgaria - 1661, Constantinopol) 
Domn al Moldovei. Aroman ca etnie, familie 
originara din Epir. Si-a luat numele de la 
Vasile I Macedoneanul. Inrudit prin casatorie 
cu Constantin Cantacuzino postelnicul din 
Tara Romaneasca. A venit pe tron in urma 
unei rascoale a grecilor din Moldova, pla- 
tindu-si domnia la Inalta Poarta, dar si cu aju- 
torul lui Matei Basarab al Tarii Romanesti si 
Gheorghe Rakoczi I al Transilvaniei. A incer- 
cat sa-1 impuna domn in Tara Romaneasca 
pe fiul sau loan (1639), ceea ce n-a reusit, dar 



a avut o sterna unica pentru ambele provin- 
cii romanesti, care va fi folosita de Al. loan 
Cuza in 1859, la Unirea Principatelor. Nunta 
dintre printul moldovean si domnita valaha 
este figurata pe fresca Bisericii Domnesti 
de la Targoviste (oras unde si Vasile Lupu a 
edificat o biserica) precum o nunta secreta, 
bizantina, a celor ce pastrau spiritul Bizantu- 
lui in spatiul romanesc, si nu pe al ortodoxiei 
slave ori al crestinismului catolic. A fost 
alungat de pe tron de Gheorghe Rakoczi al 
II-lea si Matei Basarab, a fugit peste Nistru la 
Camenita, apoi la cazaci (fiica sa era casato- 
rita cu Bogdan Hmelnitki), la tatari si in final 
la Constantinopol. 

Lutic, Mircea 

(29.05.1939, com. lordane§ti, jud. Storojinet, 
Bucovina de Nord, azi Tn Ucraina) 
Poet si traducator. A absolvit Facultatea de 
Istorie si Filologie a Universitatii din Chi- 
sinau. Profesor in Basarabia, apoi gazetar 
la Glasul Bucovinei, Cernauti. Presedinte 
al Societatii pentru Cultura Romaneasca 
Mihai Eminescu din Cernauti (fondata 
1989). A scris versuri despre soarta roma- 
nilor bucovineni: Bastina luminii, 1973; 
Fereastra de veghe, 1978, si a tradus masiv mai 
ales din literatura rusa: A. Puskin, M. Ler- 
montov, N. Tihonov, M. Solohov, L. Tolstoi, 
I. Turgheniev, A. Cehov s.a. Pentru Fratii 
Karamazov de Dostoievski a primit Premiul 
Literar international Ivan Franko, 1995. 

Luttwak, Edward Nicolae 

(1942, Arad) 

Economist. Evreu ca etnie. A copilarit in 
Italia, la Palermo, ca refugiat impreuna cu 
parintii. A absolvit scoala de Stiinte Econo- 
mice si Hopkins University la Londra. A fost 
consilier al Oficiului Secretariatului pentru 
Aparare al SUA, al Consiliului National pen- 
tru Securitate al SUA si al Departamentului 
de Stat si Departamentului Apararii al SUA. 
Este membru al Center for Strategic and 
International Studies, New York. Lucrari: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 455 



^ 



31.10.2011 17:28:48 



Luxemburg 




Edward N. Luttwak Arkady Luxemburg 



A Dictionary of Modern War, 1971; The Stra- 
tegic Balance, 1972; The Political Uses of Sea 
Power, 1974; The US - USSR Nuclear Weapons 
Balance, 1974; The Grand Strategy of the Roman 
Empire from the First Century AD to the Third, 
1976; Coup d'etat: A Practical Handbook, 1979; 
The Israeli Army, 1983; The Grand Strategy of 
the Soviet Union, 1983; The Pentagon and the 
Art of War, 1 984; Strategy: The Logic of War and 
Peace, 1987; The Endangered American Dream: 
How to Stop the United States From Being a 
Third World Country and How to Win the 
Geo- Economic Struggle for Industrial Supremacy, 
1993; Turbo-Capitalism: winners and losers in 



the global economy, 1999; The Grand Strategy of 
the Byzantine Empire, 2009. Membru in con- 
siliul editorial al revistei Geopolitique, Franta, 
si Washington Quartely. 

Luxemburg, Arkady 

(1939, Chi§inau) 

Muzicolog. Evreu ca etnie. A absolvit Con- 
servatorul de Stat de la Chisinau si a fost 
profesor de armonie si solfegiu al conserva- 
torului; Sofia Rotaru a fost eleva sa. A scris 
manuale de solfegiu si teoria muzicii. In 1990 
a plecat in Israel, iar in 1995 la San Diego 
in SUA, unde este profesor la conservator 
si are propriul sau studio de inregistrari. 
Lucrari: Simfonieta (1970); Balada (text 
A. Codru,1975); Preludiu (1967); Patru melodii 
moldovenesti (1971); Concert (1965), Concert 
tineresc (1975); Suita (1967), 12preludii (1971); 
Piesd (1975); Dansul moldovenesc (1960); Doud 
piese (1976); Vocal (1960), Balada (1976; 
Scherzo (1972), Humoresca (1976); Romante, 
texte de Robert Burns si poeti moldoveni; In 
Memory of Shostakovich; In Memory of Gershwin. 
A compus si muzica pentru film. Membru 
al Uniunii Compozitorilor din fosta URSS, 
Republica Moldova, Israel si ASCP din SUA. 



% 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJ I 



dictLZ.indd 456 



^ 



31.10.2011 17:28:48 



M 



Macari, Lucia 

(10.12.1974, Chisinau) 

Artist plastic. A absolvit Liceul de Arte 
Plastice si Universitatea de Stat a Artelor la 
Chisinau. Specializare la Academia Jan van 
Eyck, Maastricht, Olanda. Neosuprarea- 
lista ca stil, a expus in Moldova, Romania, 
Ucraina, Voivodina, Ungaria, Rusia, Slo- 
venia, Croatia, Olanda, Grecia, Bulgaria, 
Kazahstan. Lucrari: Alegorie, instalatie, 1996; 
Aphros, actiune, 1996; Transformarea sunetului 
in imagine si a imaginii in sunet, instalatie 
video, 1997. Premiul I la Salonul Tinerilor 
Artisti, Zagreb, Croatia, 1998. 

Macarie 

(sfarsitul sec. XV, Serbia - 
Tnceputul sec. XVI, Targoviste) 
Primul tipograf atestat pe teritoriul tarii 
noastre. Calugar sarb, a invatat mestesugul 
la Venetia. Profesor al lui Coresi. A fugit 
in Muntenia de teama turcilor. A tiparit la 
manastirea Dealu (unde exista inca tipogra- 
fia sa) carti de cult in slavona si medio-bul- 
gara: Liturghier, 1508; Octoih, 1510; Tetrae- 
vangheliar, 1512. 

Macarie leromonahul 

(1730, probabil Transilvania - 
1810, probabil Cernica sau Bucuresti) 
Calugar, carturar. A studiat la Scoala Dom- 
neasca din Bucuresti, a fost la Muntele 
Athos. A tradus din slavona si greaca. Au 
ramas in manuscris Vietile Sfintilor dupd 
Dimitrie al Rostovului, 1775-1780, la Bibli- 
oteca Academiei; Scara Sfantului loan Scd- 
rarul.... tdlmdcitd din elinie, 1782; Manual de 
picturd bizantind al lui Dionisie de Furna, 1805. 
Are si lucrari originale: Gramatica romaneascd, 
scrisa in 1772 la schitul Sihla; Lecsicon adecd 
Cuvantelnicul sau Visteriia limbii slavonesti si a 
cei rumdnesti dintru feliuri de catre vechi si noad 
fiind adunatd si dupre alfavita cea sloveneascd 
alcdtuitd si tipdritd acum pentru intdia oara...., 
1778, circa 20 000 de cuvinte; Bucoavnd sau 
Buchernitd, adecd cdrtulie ce priveste nu numai 
spre invdtarea copiilor, ci si a celor mari, acum 
scoasd spre slovenie. . . , 1779. 



Macarie leromonahul 

(? - 1.01.1558) 

Cronicar. Egumen la manastirea Neamt, 
episcop al Romanului. Cronicar oficial al 
lui Petru Rares, scrie in slavona cronica 
evenimentelor dintre 1504 si 1551, venind 
in prelungirea letopisetului scris la curtea lui 
Stefan eel Mare. Originalul Letopisetului de 
la Putna se ana la Biblioteca Saltikov-Scedrin 
din Petersburg. A fost editat de Ion Bogdan 
cu titlul Cronica lui Macarie. Modelul sau a 
fost Istoria sinopticd a lui Constantin Manasses. 

Macarovici, Constantin 

(22.02.1902, Negresti, Vaslui - 
7.02.1984, Cluj-Napoca) 

Chimist. Var cu Neculai M. A absolvit Facul- 
tatea de Stiinte la Iasi. Profesor la Facultatea 
de Chimie din Cluj, vicerector al Institutului 
de Chimie al Academiei Romane. A stabilit 
noi metode de dozare a zincului, cobaltului, 
sodiului, a facut cercetari in domeniul sono- 
chimiei, a elaborat noi metode pentru con- 
trolul medicamentelor. A fost preocupat de 
valorificarea resureslor naturale din Roma- 
nia: dolomite, depozite titanomagnetice, 
cenusi piritoase s.a. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 

Macarovici, Neculai 

(12.04.1902, Negresti, Vaslui - 26.06.1979, Iasi) 
Geolog si paleontolog. Var cu Constantin 
M. A absolvit Facultatea de Stiinte la Iasi. 
Profesor la Facultatea de Geologie din Iasi 
si director al Muzeului National de Istorie 
Naturala din Iasi. A facut cercetari geolo- 
gice in Dobrogea, sudul Basarabiei, sudul 
Ucrainei, platforma moldoveneasca. A adus 
contributii in domeniul stratigrafiei (Sar- 
matian, Pleistocen, Cuaternar). A studiat 
biosfera de la foraminifere pana la aparitia 
mamiferelor. Lucrari: primul curs romanesc 
de Geologia Cuaternarului, 1968; Asupra unor 
mamifere fosile din sarmatianul Podisului Mol- 
dovei, 1968; Paleontologia stratigraficd a Roma- 
niei, 1972. Membru al Societatii Romane de 
Geologie. Membru corespondent (1974) al 
Academiei Romane. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 457 



& 



31.10.2011 17:28:48 



Macedonski 




458 




Lucia Macari Alexandru Macedonski 



Macedonski 

Familie de origine macedoneana (aro- 
mana), dupa cum arata si numele. Primul 
cunoscut a fost un Ditnitrie M., care s-a 
nascut intr-una din localitatile sudice ale 
Bulgariei (Sliven, Karnabat, Iambol), plaiul 
Ceatal Tepe/Ceatal Balcan prin 1780-1782. 
In documentele epocii figureaza alaturi 
de fratele sau Pavel (probabil gemeni), iar 
parintele lor, viteazul Stefan Mincio Voie- 
vod, cunoscut in toata Bulgaria, descindea 
din neamul capitaniilor sarbesti ramase 
in Macedonia. La declansarea razboiului 
ruso-austriaco-turc (1787), o mare parte 
a populatiei ortodoxe din Balcani s-a 
refugiat in nordul Dunarii, in Valahia si 
Moldova (alte bejenii au avut loc in timpul 
celorlalte razboaie imperiale, dintre 1806 
si 1812, 1828-1829, 1853-1856). Astfel, 
Stefan Mincio M., impreuna cu fiul sau, 
Stoian, s-au incadrat ca volintiri in corpul 
asa-zisilor cazaci valahi ai armatei ruse de 
sub conducerea contelui A. P. Rumiantev. 
In 1806 Dimitrie M. si fratele sau Pavel, 
care participasera, mai inainte, la rascoala 
antiotomana a sarbului Karagheorghevic, 
se incadreaza in regimentul de cazaci valahi 
reinfiintat la cererea rusilor de catre Con- 
stantin Ipsilanti, domnul fanariot al Tarii 
Romanesti (1806-1807). Dimitrie si Pavel 
M. participa la miscarea lui Tudor Vladi- 
mirescu, de care erau apropiati prin vechi 
afaceri si camaraderie militara din razboiul 
de la 1806-1812, dar si cu Iordache Olim- 
piotul, seful Eteriei. Fratii M. ajung cu 
pasaport fals la Hotin, in Basarabia (1821), 
unde rusii, considerandu-i periculosi, i-au 
arestat (1822-1823). Mai tarziu, serdarul 
Dimitrie M. (a avut un fiu, tot Dimitrie, 
ministru al lui ALL Cuza), alaturi de 
Nicolae Balcescu, Eftimie Murgu, Marin 
Serghiescu, C. Telegescu, Jean A. Vaillant 
s.a., participa la constituirea Societatii 
Secrete Fratia, condusa de Dimitrie/Mitita 
Filipescu. 



Macedonski, Alexandru 

(14.03.1854, Bucure§ti - 24.11.1920, Bucure§ti) 
Scriitor. Sef de cenaclu literar. Nepot al lui 
Dimitrie M. serdarul si fiul eel mare al lui 
Dimitrie M., ministru de Razboi al lui Cuza. 
La 16 ani colinda singur Austria, Italia, 
Elvetia, in 1872 debuteaza cu volumul Prima 
verba. Complexul sau genialoid il duce catre 
un spirit de opozitie: antidinastic, antijuni- 
mist, antieminescian. A fost o vreme liberal, 
in 1880 a scos Literatorul, revista literara 
care a format in jurul ei cenaclul cu acelasi 
nume. Aid a fost promovata poezia simbo- 
lista si au publicat Tudor Arghezi, Stefan 
Petica, Ion Pillat, George Bacovia, Adrian 
Maniu, Tudor Vianu s.a. Desi aparuta cu 
intreruperi, revista a fost expresia unui 
curent literar innoitor. Macedonski a incer- 
cat sa se impuna si in literatura franceza: 
Bronzes, 1897; Le Calvaire du feu (Calvarul 
focului), 190G;LeFou? (Nebun?), teatru, 1913. 
A continuat sa publice versuri la Bucuresti: 
ciclul Noptilor si al Rondelurilor. A scris proza: 
Thalassa; articole teoretice despre poezie si 
numeroase pamflete. Desi n-a fost recunos- 
cut de contemporani din cauza caracterului 
sau dificil, a ramas pentru posteritate drept 
unul dintre poetii modernizatori, aflat la 
confluenta romantismului, parnasianismu- 
lui si simbolismului. 

Macellariu, Horia 

(28.04.1894, Craiova - 11.06.1989, Bucure§ti) 
Contraamiral. A absolvit Scoala de Artilerie, 
Geniu si Marina din Bucuresti. A participat 
ca sublocotenent la Primul Razboi Mondial, 
fiind decorat cu Ordinul Coroana Romaniei. 
A absolvit Scoala de Aplicatii si Scoala de 
Informatii pentru Ofiteri Superiori din 
Bucuresti. S-a specializat la Scoala de Razboi 
Naval din Paris si a obtinut brevetul de ofiter 
de stat major, primind Ordinul Legiunea de 
Onoare a Frantei. A comandat mai multe 
nave de lupta: torpilorul Vartejul, cuirasatele 
fluviale Lascar Catargiu si Mihail Kogalniceanu, 
distrugatorul Regina Maria. A lucrat in 
Ministerul de Razboi, Inspectoratul General 
al Marinei, Divizia de Mare, ca sef de stat 
major. A fost si profesor, sef al Sectiei marina 
la Scoala de Razboi (actuala Universitate 
Nationala de Aparare Carol I), comandant al 
acestei prestigioase institutii de invatamant 
militar fiind in acel moment generalul Ion 
Antonescu. La intrarea Romaniei in al Doi- 
lea Razboi Mondial a fost numit sef de stat 
major al Marinei la Marele Cartier General 
si comandant al Escadrilei de distrugatoare 
compusa din patru nave puternice, calitate 
in care era comandant operativ al fortelor 
navale romane si germane din Marea Neagra. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 458 



& 



31.10.2011 17:28:48 



Macovei 




Horia Macellariu 



Gheorghe Macovei 



Ligia Macovei 



A coordonat, in perioada 12 aprilie-14 tnai 
1944, una dintre cele mai mari operatiuni de 
retragere a unor armate pe calea marii, din 
cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial. 
Fortele navale maritime au participat la 
operatiunea de evacuare navala al30000de 
militari romani si germani din zona Odessa 
si Sevastopol (cunoscuta sub denumirea de 
Operatia 60 000) , in cursul unei puternice 
ofensive a armatei sovietice. Pentru aceasta 
activitate, a fost decorat cu Marea Cruce a 
Ordinului Steaua Romaniei si cu ordinul 
militar german Crucea de Cavaler a Crucii 
de Fier (21 mai 1944). Pentru ca nu a atacat 
flota germana si a salvat orasul Constanta de 
la distrugere, amiralul roman a fost anchetat 
de conducerea Marinei Romane la indicati- 
ile aliatilor sovietici si trimis in fata Tribu- 
nalului Poporului. Trecut in rezerva in 1945. 
A fost considerat conducatorul fortelor de 
rezistenta din zona Bucurestiului, grupate 
intr-o organizatie de lupta antibolsevica si 
progermana, numita Valurile Dunarii. Ares- 
tat in 1 948 si condamnat la munca silnica pe 
viata (Jilava, Aiud, Ramnicu Sarat, Gherla). 
Eliberat in 1964 si reabilitat. In prezent o 
corveta a Marinei Militare Romane poarta 
numele sau. 

Macici, Nicolae 

(7.11.1886, Craiova - 15.06.1950, Aiud) 
General de corp de armata. A absolvit Scoala 
Superioara de Razboi (infanterie). A luptat in 
1916 in Pasul Merisor si la Vulcan. In 1941 
comanda Corpul 2 de Armata. A aparat de 
sovietici delta Dunarii si i-a impins catre 
Nistru. A executat ordinul lui Ion Anto- 
nescu de exterminare a evreilor si comu- 
nistilor, peste 13 000 de oameni. A luptat 
si in partea a doua a razboiului, la Beius, 
Salonta, Oradea, a fortat Tisa r a luptat la 
Mindszent, Csongrad si Szolnok in Ungaria. 
A fost demis si arestat in timpul ofensivei 
din Slovacia, judecat pentru crime de razboi 
si condamnat la moarte. Pedeapsa a fost 
comutata in inchisoare pe viata. 



Maciu, Vasile 

(30.12.1904, Caracal, jud. Olt - 
14.02.1981, Bucure§ti) 

Istoric. A absolvit Istoria la Universitatea 
din Bucuresti. A fost seful Sectiei de istorie 
moderna a Romaniei la Institutul de Istorie 
din Bucuresti, director general al Arhivelor 
Statului si profesor la Facultatea de Istorie 
a Universitatii din Bucuresti. Redactor-sef al 
Revistei de istorie. Lucrari: Romania si redeschi- 
derea chestiunii orientale in iulie 1875, iulie 1876 
in Moldova si Tara Romdneasca, 1959; Crearea 
Romaniei moderne. Infdptuirea statului national 
independent, 1968; Caracterul miscdrii lui Tudor 
Vladimirescu, 1971; Romania si politica marilor 
puteri fata de Serbia, octombrie 1812 - august 
1914, 1974. Secretar al Comitetului National 
al istoricilor din Romania. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1963). 

Macovei, Gheorghe 

(25.09.1880, Tansa, jud. Ia§i - 
31.05.1969, Bucure§ti) 

Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Iasi. S-a specializat la Viena, Paris, Grenoble, 
Lausanne. Profesor de geologie si paleonto- 
logie la Facultatea de Mine si Metalurgie a 
Politehnicii din Bucuresti. A facut cercetari 
in Dobrogea, pe valea Bistritei, in Muntii 
Urali si la Marea Caspica. A efectuat studii 
asupra formatiilor cretacice, zacamintelor de 
petrol din Romania, geologiei Dobrogei de 
sud si a Carpatilor Orientali. A efectuat stu- 
dii pentru proiectarea barajului de la Bicaz. 
Lucrari: Cdteva observatiuni asupra hidrologiei 
subterane a Dobrogei de Sud, 1911; Pozitia stra- 
tigraficd si tectonica a masivilor de sare din Roma- 
nia, 1917; Din problemele actuale ale geologiei 
Romaniei, 1947. Membru al Academiei din 
Cordoba. Om de Stiinta Emerit. Membru 
titular al Academiei Romane (1948). 

Macovei, Ligia, prenume la na§tere Lucia 
(18.06.1916, Bucure§ti - 1998, Bucure§ti) 
Pictorita. Sotie a lui Pompiliu M. A absolvit 
Institutul de Arte Plastice ca eleva a Ceciliei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 459 



& 



31.10.2011 17:28:49 



Macovei 




460 



Cutescu Storck, indemnata spre aceasta 
cariera de viitorul sot, atunci student la 
Arhitectura. Liber-profesionista. A avut 
contracte in Jugoslavia si China. S-a speci- 
alizat in grafica de carte, ilustrand, cu mare 
sensibilitate, poeme de Eminescu, Arghezi, 
Quasimodo. A facut si ilustratia indraz- 
neata pentru Geo Bogza, Jurnal de sex, 1935, 
carte interzisa de cenzura. In pictura a avut 
accente satirice. Artista emerita. 

Macovei, Pompiliu 

(1911, Bucure§ti - 2.05.2008, Bucure§ti) 
Arhitect. Familie originara de la Intorsura 
Buzaului. Sot al Ligiei M. A absolvit Arhi- 
tectura la Bucuresti. Membru al PCR din 
ilegalitate. Arhitect-sef al capitalei, a proiec- 
tat stadioanele si constructive dedicate Fes- 
tivalului International al Tineretului (1953). 
Contracte de arhitectura in Iugoslavia si 
China. Presedinte al Uniunii Arhitectilor 
Romani, presedinte al Comitetului de Stat 
pentru Cultura, in care calitate a incheiat 
acorduri culturale intre Romania si tarile 
socialiste si a pastrat legaturile traditionale 
cu marile culturi occidentale, ca si cu alte 
culturi din Orientul Apropiat si Indepar- 
tat, mai ales din perspectiva ideologiei de 
stanga (exclus din functie dupa Plenara CC 
al PCR din 1971). A traversat perioada Ghe- 
orghiu-Dej si perioada Ceausescu, a reusit 
sa vada perspectiva unei Romanii de dupa 
1989, unde cultura se poate exprima liber. 
Ambasador al Romaniei la UNESCO vreme 
de 20 de ani. Dupa 1989 a initiat formarea 
Comitetului ICOMOS pentru Romania, 
ca parte a Conventiei UNESCO pentru 
Patrimoniul Mondial. In 1992, impreuna cu 
sotia sa, au initiat Fundatia Ligia si Pompi- 
liu Macovei, donand Muzeului National de 
Arta operele din patrimoniul universal pe 
care le detineau, Muzeului Satului colectia 
de obiecte taranesti, iar operele de arta 
romanesti, piesele rare de mobilier, obiec- 
tele exotice din diverse perioade istorice, 
ca si biblioteca se pastreaza in Casa Ligia si 
Pompiliu Macovei, parte a Muzeului Ora- 
sului Bucuresti. 

Macovescu, George 

(28.05.1913, Berca, com. Joseni, jud. Buzau - 
7.03.2002, Bucure§ti) 

Diplomat. A absolvit liceul Sf. Sava si 
Facultatea de Drept a Universitatii din 
Bucuresti. A lucrat ca ziarist la publicatiile 
social-democrate Adevdrul si Dimineata (din 
1935) si a fost membru al PCR din ilegalitate. 
A fost primul ambasador al Romaniei soci- 
aliste in Marea Britanie (1947-1949) si SUA 




Pompiliu Macovei 



Eugen Macovschi 



dupa al Doilea Razboi Mondial (din 1959). 
Profesor la Facultatea de Filologie a Uni- 
versitatii din Bucuresti. A scris un Manual 
de literatura romdna pentru clasa a X-a, 1957, 
interzis deoarece prezenta in capitole aparte 
contributia minoritatilor etnice la ansamblul 
culturii nationale. A fost director al Directiei 
Cultura din MAE, secretar general al Minis- 
terului Propagandei (1949), secretar general 
la Ministerul Informatiilor si ministru al 
Afacerilor Externe (1972-1978) dupa Cor- 
neliu Manescu si urmat de Stefan Andrei, 
membru al Marii Adunari Nationale si al 
CC al PCR. Inlaturat de Ceausescu din toate 
functiile si trimis presedinte interimar la 
Uniunea Scriitorilor (1977-1981). Lucrari: 
Vdrstele timpului, 1971, reportaje; Catargele 
inalte, 1972, eseu; Farmecul pamdntului, 1977, 
memorialistica; Introducere in stiinta literatu- 
rii, curs; scenariul filmului Lumina palidd a 
durerii, regia Kalian Mihu, 1998; Jurnal 1952- 
1982, vol. 1, 2006, postum; Anthologie de la 
poesie roumaine, bilingv, Paris, 2009, postum. 

Macovschi, Eugen 

(4.02.1906, Chi§inau - 3.04.1985, Bucure§ti) 
Biochimist si biolog. A absolvit, la Cluj, Chi- 
mia, Stiintele Naturale si Conservatorul. S-a 
specializat in chimie la Paris. A fost profesor 
de chimie biologica la Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Bucuresti. Director al Insti- 
tutului de Biochimie al Academiei Romane. 
Contributii in domeniul permeabilitatii 
membranelor vii si a celor artificiale, cance- 
rogeneza, farmacologie. Lucrari: Biostructura, 
1969; Natura si structura materiei vii, 1 972; The 
Biostructured Water, 1980. Membru al Acade- 
miei de Stiinte din Romania, al Academiei 
de Medicina din Romania, al societatilor de 
chimie din Paris, Praga, Luxemburg, Mary- 
land. Distins cu Premiul si Medalia Claude 
Bernard (Franta). Membru titular (1948) al 
Academiei Romane, presedinte al Sectiei de 
stiinte geologice, geografice si biologice a 
Academiei Romane. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 460 



^ 



31.10.2011 17:28:49 



Madgearu 



Macrea, Dimitrie 

(21.06.1907, Fantana, jud. Bra§ov - 
5.11.1988, Bucure§ti) 

Lingvist. A absolvit Facultatea de Litere 
din Cluj. Profesor la universitatile din Cluj 
si Bucuresti. A coordonat lucrarile de ela- 
borare a Dictionarului limbii romdne literate 
contemporane (1955-1957) si a Dictionarului 
limbii romdne moderne (1958), precum si 
lucrarile de definitivare a Gramaticii limbii 
romdne, 2 vol. (1954). De asemenea, a fost 
coordonator principal al Dictionarului Enciclo- 
pedic Roman, 4 vol. (1962-1966). A mai publi- 
cat studii de fonetica, geografie lingvistica, 
statistica lingvistica, de istorie a limbii si a 
lingvisticii. Lucrari: Lingvisti sifilologi romdni, 
1959; Probleme de lingvistica romdna, 1961 
Dictionar Enciclopedic Roman, 1962-1966; 
Studii de istorie a limbii si a lingvisticii romdne, 
1965. Membru corespondent al Academiei 
Romane (din 1965). 

Macri, Agepsina 

(1885, Pite§ti - 1961, Bucure§ti) 
Actrita. Origine greceasca. Sotie a scriitoru- 
lui Victor Eftimiu. Actrita la Teatrul Natio- 
nal din Bucuresti. Roluri: in teatru - piesele 
lui Victor Eftimiu, Al. Davila, O'Neill, Ibsen, 
Shakespeare; in film - Independent Romdniei, 
1912; Maiorul Mura. Milita Patrascu i-a facut 
o statuie din marmura in rolul Antigonei 
(1930) si un bust in 1934. Artista Emerita. 

Madan, Gheorghe V. 

(5.10.1872, Tru§eni, jud. Lapu§na, Basarabia - 
7.11.1944, Pite§ti) 

Scriitor dialectal, actor. Adept al lui 
B.-P. Hasdeu, a trecut Prutul si a fost director 
al restaurantului lui C. Dobrogeanu-Gherea 
din Ploiesti. A publicat in BPT volumul de 
versuri Suspine, 1897, cuprinzand folclor 
din Basarabia, si a scris nuvele poporaniste: 
Rasunete din Basarabia, 1935; De la noi din 
Basarabia, 1938. A tradus din M. Lermontov, 
N. Nekrasov si alti scriitori rusi. A fost actor 
la Teatrul National din Bucuresti. 

Madan, Ion 

(31.05.1935, Tru§eni, jud. Lapu§na, Basarabia - 
4.02.2008, Chisinau) 

Bibliograf. Nepot al lui Gheorghe V M. 
A absolvit Facultatea de Istorie si Filologie, 
Sectia limba si literatura romana a Univer- 
sitatii de Stat din Chisinau. Sef de sectie 
si director adjunct la Biblioteca de Stat a 
Moldovei, director al Bibliotecii Stiintifice a 
USM. Profesor la Facultatea de Biblioteco- 
nomie si Bibliografie si Facultatea de Jurna- 
lism si Comunicare a USM. Lucrari: Dimitrie 
Cantemir (1973); Cartea Moldovei Sovietice 




Agepsina Macri 



(1975); Contributii bibliografice (1996); Biblio- 
grafia literara a Moldovei in preajma mileniului 
trei (1999); Bibliografia istoriei (2001); Biblio- 
grafia artei (2005); Bibliologia basarabeana din 
ultimii 10-15 ani (2006). 

Madgearu, Virgil Traian N. 

(14.12.1887, Galati - 
27.11.1940, padurea Snagov) 
Economist, sociolog si politician de stanga. 
Aroman la origini. Doctor in stiinte econo- 
mice si finante la Leipzig. A emis o teorie 
economica in legatura cu dezvoltarea tipica 
a tarilor agrare precum Romania. A scris 
multe lucrari bazate pe propriile sale cer- 
cetari si statistici in legatura cu structura 
si perspectivele economiei romanesti. 
Membru proeminent si principal teoretician 
al Partidului Taranesc si al succesorului 
sau, Partidul National Taranesc (PNT). 
A avut o importanta activitate ca eseist si 
jurnalist si s-a aflat pentru o lunga perioada 
de timp la conducerea editoriala a revistei 
Viata Romdneasca. A fost teoreticianul care a 
fundamentat doctrina politica a curentului 
numit taranism. Lucrari: Zur industriellen 
Entwicklung Rumdniens (Despre^ dezvoltarea 
economica a Romdniei, 1911); In chestiunea 
meseriasilor (1911); Industria la domiciliu si 
asigurdrile sociale (1913); Structura si tendintele 
bancilor populare in Romania (1914); Ocrotirea 
muncitorilor in Romania (1915); Teoria si tehnica 
intreprinderilor comer dale si industriale (1915); 
Studiul transporturilor in economia sociala 
(1916); Organizarea comertului exterior in epoca 
de tranzitie (1919); Taranismul (1921); Doctrina 
taranista (1923); Revolutia agrara si evolutia 
clasei taranesti (1923); Dictatura economica 
sau democratic economica? (1925); Romania's 
new economic policy (Noua politica economica a 
Romdniei, 1930); Intelegerea economica a statelor 
dunarene (1932); Politica noastrd financiard in 
cursul depresiunii economice (1933); Notre col- 
laboration technique avec la Societe des Nations 
(Colaborarea noastrd tehnica cu Liga Natiunilor, 
1933); Pentru apdrarea avutiei statului (1934); 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 461 



^ 



31.10.2011 17:28:49 




462 



r"± 



Magdu 




Virgil Traian N. Madgearu 






Gheorghe Magheru 



Reorganizarea sistemului de credit (1934); 
Agrarianism, capitalism, imperialism (1936); 
Realitatea finantelor publice romanesti (1937); La 
politique exterieure de la Roumanie 1927-1938 
(Politica externa a Romdniei, 1927-1938, 
1939); Evolutia economiei romanesti dupaprimul 
razboi mondial (1940); Studiul intreprinderilor 
industriale si comerciale (postum, 1944). A fost 
ministru de Finante in 1929, 1930 si 1933. 
A fost asasinat de un comando legionar care 
1-a pedepsit pentru pozitiile sale net antifas- 
ciste. Membru post-mortem al Academiei 
Romane(1990). 

Magdu, Lucian 

(1937, Batania, - 1968, Batania, Ungaria) 
Poet roman de expresie maghiara, tradus 
in romana (vol. Marturisire) , precum si in 
Antologia poetilor batanieni. S-a publicat in 
romana: Confesiune, Budapesta, 1991, pos- 
tum. Exista din 1995 la Batania o Fundatie 
Lucian Magdu, de promovare a talentelor 
literare la copiii de etnie romana, care orga- 
nizeaza concursuri de creatie, festivaluri si 
acorda premii. Foaia romaneascd din Gyula si 
Noi din Szeged au dedicat pagini activitatii 
poetului cu prilejul aniversarii postume a 60 
de ani de la nastere. 

Magheru 

Familie de boieri olteni. Familie originara din 
localitatea Vidra, com. Varfurile, jud. Arad, 
unde exista Dealurile Mageresti, iar nume- 
roase familii se numesc Mager sau Maghe- 
riu. Primul, un Vlad M., oltean, e atestat in 
1665 in Calnic, Barzeiul de Gilort, jud. Gorj, 
deoarece cumpara o parte de mosie. Fugise 
dupa infrangerea lui Gheorghe Rakoczi al 
II-lea care luptase contra maghiarilor cu 
armata de stransura. La 1802 turcii prada 
Barzeiul si sunt macelariti de un Serb an 
Magheru, care va deveni, la 1820, adminis- 
tratorul mosiilor lui Nicolae Golescu. Gene- 
ralul Gheorghe M. (1802-1880, care a luptat 
la 1821 in oastea lui Tudor Vladimirescu, a 
facut parte din Guvernul Provizoriu la 1 848 



si a sprijinit Unirea Principatelor la 1859), 
este nepot de frate al lui Serban. Tatal a fost 
preot, se numea Ion. A avut si un frate, tot 
Ion M. Generalul a avut o fiica, Alexandrina, 
si doi baieti, Gheorghe, avocat si prefect libe- 
ral de Craiova, si Romulus, colonel, casatorit 
cu fiica lui Ion Ghica. 

Magheru, Gheorghe 

(1802, Barzeiul de Gilort, com. Albeni, 
jud. Gorj - 23.03/4.04.1880, Bucuresti) 
General. A fost la inceput haiduc si, impre- 
una cu ostenii lui, a luptat de partea rusilor 
in razboiul ruso-turc, fiind decorat de insusi 
tarul Alexandru I cu Ordinul Sf. Ana. Unul 
dintre comandantii de osti ai lui Tudor Vla- 
dimirescu, de altfel avea relatii de rudenie 
cu el. Membru al societatii secrete masone 
Fratia, 1840, alaturi de Nicolae Balcescu, Ion 
Ghica, Christian Tell. La 1 848 a facut parte 
din Guvernul Provizoriu revolutionar (ca 
ministru de Finante). El a organizat armata 
revolutionara de panduri, instruind-o pe 
campul de la Raureni. A emigrat la Paris 
dupa infrangerea revolutiei. A revenit la 
Bucuresti in 1857 si a contribuit la actiunile 
pentru Unirea Principatelor, fiind unul 
dintre fondatorii partidei nationale. A fost 
ales deputat in ambele Divanuri ad-hoc. L-a 
sprijinit pe Al. I. Cuza, iar acesta l-a numit 
general al armatei romane. Un bulevard din 
Bucuresti ii poarta numele. 

Maier, Viorel 

(31.06.1948, Idod, jud. Cluj) 
Inginer. A absolvit Scoala Militara Superi- 
oara de Marina, apoi Academia Navala Mir- 
cea eel Batran din Constanta si Facultatea 
de Mecanica din Galati. A fost inginer pe 
mai multe nave ale Marinei Militare. Pro- 
fesor la Institutul de Marina din Constanta, 
apoi, din 1993, la Universitatea Ovidius 
din Constanta. Se preocupa de modelarea 
fizico-matematica a fenomenelor generate 
de interactiunea corpului navei cu apa. 
Lucrari: Statica navei, 1985; Dinamica navei, 
1987; Constructia navei, 1989. Detine 5 bre- 
vete de inovator. Membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Mailath, §tefan 

(prima jumatate a sec. al XVI-lea, Transilvania) 
Voievod in Transilvania (1534-1538 si 
1538-1540), impreuna cu Emeric Balasa. 
A actionat alaturi de Petru Rares si Radu Pai- 
sie contra amenintarii otomane, incercand 
sa orienteze voievodatele romanesti spre 
alianta cu austriecii. Urmasul lui Radu Pai- 
sie, Moise Voda, s-a refugiat in Transilvania 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 462 



& 



31.10.2011 17:28:49 



Maior 






f^^l 






Dimitrie Maimarolu 



Augustin Maior 



Grigore Maior 



si i-a cerut sprijinul. Impreuna cu oaste 
de stransura din Tara Fagarasului a venit 
in Tara Romaneasca, s-au unit cu Barbu 
Craiovescu si au dat piept cu turcii. Moise 
si Barbu isi pierd viata, el este luat ostatic de 
otomani. Castelul sau de la Vintu 1-a gazduit 
pe refugiatul domn Aron Voda (1595-1597) 
si apoi pe logofatul lui Mihai Viteazul. 

Maimarolu, Dimitrie 

(1859, Bucure§ti - 1926, Bucure§ti) 
Arhitect. A studiat arhitectura la Paris si a 
fost unul dintre cei mai mari promotori ai 
arhitecturii neoclasice de tip frantuzesc la 
Bucuresti si in Romania Mica in general. Ca 
reprezentant al scolii nationale de arhitec- 
tura (Petre Antonescu, Ion Mincu, Cerchez, 
Alexandru Orascu, Duiliu Marcu etc.) a 
facut din Bucuresti Micul Paris. Dupa pla- 
nurile sale s-au facut Palatul Patriarhiei (des- 
tinat de el Parlamentului), prima constructie 
din Romania care a folosit betonul armat, 
inginer Gogu Constantinescu, Catedrala 
Mitropolitana, Cercul Militar National, 
prefectura de Arges din Pitesti, arhiepiscopia 
Olteniei, numeroase case de locuit (in zona 
veche r centrala a capitalei r dar si la Predeal, 
Targoviste, chiar Iasi). 

Maior, Augustin 

(22.08.1882, Reghin - 1962, Cluj) 
Fizician. A absolvit Politehnica din Budapesta 
si s-a specializat la Gottingen, Miinchen si 
Viena. Director general al Postelor, Telegra- 
fului si Telefonului din Transilvania (1919- 
1920), director al primei scoli de telegraf si 
telefon din Transilvania. Profesor de fizica la 
Universitatea din Cluj. Fondatorul telefoniei 
multiple in Romania (1907). Contributii sti- 
intifice in electrotehnica, teoria relativitatii, 
termodinamica radiatiilor. A preconizat de 
timpuriu transmiterea energiei electrice la 
distante mari prin curenti de inalta frecventa, 
iar in teoria cuantica a introdus o noua func- 
tie, denumita rr cvasientropica". 



Maior, Grigore, prenume la na§tere Gavrila 
(1715, Sarvad, comitatul Solnocul de Mijloc, 
azi Ta§nad Sarvad, jud. Satu Mare - 
7.02.1785, Alba lulia) 

Episcop unit (greco-catolic). A studiat mai 
intai in Ungaria, apoi la Cluj. Inochen- 
tie Micu Klein 1-a trimis la Colegiul De 
Propaganda Fide la Roma, unde a absolvit 
Filosofia si Teologia. Din 1747 profesor 
la Blaj. A candidat de trei ori la Episcopie, 
dar n-a fost investit de Maria Theresa. 
A devenit episcop abia in 1773. A organizat 
invatamantul in satele romanesti. In aceasta 
calitate a introdus sprijinul alimentar pentru 
elevii romani saraci (in principal paine), fapt 
care s-a pastrat de catre fundatia care-i purta 
numele pana in 1948 r cand a fost desfiintata. 
El i-a trimis la studii pe Gheorghe Sincai si 
Petru Maior. A fost silit sa paraseasca episco- 
pia din cauza legaturilor cu taranii romani 
din Apuseni (care se vor rascula sub condu- 
cerea lui Horea r Closca si Crisan). 

Maior, Petru 

(1760, Targu Mure§ - 14.02.1821, Buda) 
Filolog si istoric. Reprezentant de frunte al 
Scolii Ardelene. A studiat filosofia si teo- 
logia la Roma, la Colegiul De Propaganda 
Fide, pentru greco-catolici (1774-1779) 
si dreptul canonic si pedagogia la Viena 
(1779-1780). Profesor de logica, metafizica 
si dreptul firii la gimnaziul din Blaj (1780- 
1785), a fost protopop la Reghin si corector 
al cartilor romanesti care se tipareau la Buda 
(1809-1821). A lksat o opera intinsa. Ca 
filolog sustinea latinismul limbii romane, 
adoptarea alfabetului latin si etimologismul. 
A luptat pentru drepturile romanilor din 
Transilvania, fiind unul dintre redactorii 
Supplex Libellus Valachorum. A scris Disertatie 
pentru inceputul limbei romanesti si Diser- 
tatie pentru literatura cea vechie a romanilor, 
ambele 1812, ca si Ortographia romana sive 
latino-valachica una cum clavi qua penetratia ori- 
ginationis vocum reserantur (Ortografia romana 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 463 



& 



31.10.2011 17:28:49 



Maiorescu 




464 




Titu Maiorescu 



Toma George Maiorescu 



sau latino-valahd a cdrei cheie de pdtrundere este 
bazatd pe originea vocalelor), 1819, avand in 
anexa Dialog pentru inceputul limbei romdnesti 
intre nepot si unchiu. A lucrat la Lexiconul de 
la Buda, 1825. Ca istoriograf, principala sa 
lucrare este Istoria pentru inceputul romdnilor 
in Dachia (1812). A tradus Fenelon - Les 
Aventures de ' 



Maiorescu, loan 

nume la na§tere loan Trifu; Maior 

fusese numele mamei inainte de casatorie 
§/' se tragea din familia lui Petru Maior 

(28.01.1811, Bucerdea Granoasa, jud. Alba - 
2.08.1864, Bucure§ti) 

Filolog. A absolvit Teologia la Budapesta si 
s-a specializat la Viena. A fost inspector sco- 
lar si profesor de istorie la Craiova, apoi la 
Iasi, din nou la Craiova. In 1 848 a fost trimis 
la Frankfurt ca reprezentant al Guvernului 
Provizoriu, sustinand revolutia prin articole 
in Die Allgemeine Zeitung si Ost Deutsche Post. 
Ca profesor la Scoala Superioara de Litere 
din Bucuresti a fost invitat, impreuna cu 
Al. Odobescu si Aug. T. Laurian, sa alcatu- 
iasca proiectul de statut al Societatii Literare 
Romane (1866), ulterior Academia Romana. 
Lucrari: Studii asupra limbii romane, 1848; 
Putine cuvinte pregdtitoare in studiul limbii 
romdnesti, 1850; Itinerar in Istria si vocabular 
istriano-romdn, postum, 1900. 

Maiorescu, Titu Liviu 

(15.02.1840, Craiova - 18.06.1917, Bucure§ti) 
Critic si teoretician literar. Fiu al lui loan M. 
A studiat Literele si Filosofia la Viena, Berlin, 
Giessen, Paris. A fost doctor Magna Cum 
Laude in filosofie cu tezele „Das Verhalt- 
nis" („Relatia") si „Einiges philosophische 
in gemeinfasslichen Form" („Ceva filosofie 
pe intelesul tuturor"), Giessen, 1859, apoi 
doctor in drept cu teza „De jure dotium" 
(„Du Regime dotal"), 1861, Paris. In 1862 a 
fost numit profesor la Universitatea din Iasi 
si director la Gimnaziul Central din Iasi. 



A fost si director al Scolii Normale Vasile 
Lupu, unde a initiat practica pedagogica. 
Ion Creanga i-a fost elev. In 1863, impreuna 
cu P.P. Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor si 
Theodor Rosetti, a infiintat Societatea Lite- 
rara Junimea, una dintre cele mai importante 
pentru literatura romana, care a dispus, din 
1867, de revista Convorbiri literare. Conserva- 
tor ca optiune politica, a creat o disidenta a 
partidului: conservatory junimisti. La cena- 
clul Junimii s-au remarcat Mihai Eminescu, 
Ion Creanga, I.L. Caragiale, Vasile Conta, 
loan Slavici, AD. Xenopol s.a. Societatea a 
acordat burse de studii lui Alexandru Lam- 
brior, Gheorghe Panu, Gh. Dem. Teodorescu, 
Spiru Haret, C. Meissner s.a. A avut opozanti 
de marca: Dobrogeanu-Gherea, B.-P. Has- 
deu, Al. Macedonski s.a. A fost profesor la 
Universitatea din Bucuresti, ministru de 
Externe, de Justitie si prim-ministru, a prezi- 
dat Conferinta de pace de la Bucuresti (1913). 
A promovat spiritul critic al culturii romane: 
O cercetare criticd asupra poeziei romane de la 
1867; Limba romana injurnalele din Austria; Cri- 
tice, 3 vol., 1867; Directia noud inpoezia siproza 
romana, 1871-1872. A formulat teoria for- 
melor fara fond in cultura romana, pledand 
pentru un sistem de institutii care sa reflecte 
necesitatile reale ale momentului istorie. 
A fost influentat de Shopenhauer, Herbart 
si Feuerbach. Membru fondator al Societatii 
Academice Romane (1867), vicepresedinte 
(1880-1884,1886-1887), presedinte al Secti- 
unii literare (1890-1891, 1893-1894, 1902- 
1904, 1907-1909). A demisionat, deoarece, 
adept al fonetismului limbii romane, nu agrea 
etimologismul membrilor Academiei care 
urmau principiile Scolii Ardelene. 

Maiorescu, Toma George 

nume la na§tere Maier 
(8.12.1928, Re§ita) 

Prozator si publicist. Evreu ca etnie. Doctor 
in Litere al Universitatii din Bucuresti. Fon- 
dator al Miscarii Ecologiste din Romania, 
1992, parlamentar din partea acestui partid 
(1992-1996). Lucrari: Posi peste ape, 1965; 
Zeii desculti, 1966; Dialog cu secolul si oamenii 
lui, vol. I - 1967; vol. II - 1972; Timp rdstig- 
nit, 1969; La echinox de toamnd, 1977; Noapte 
bund, Sdgetdtorule, proze, 1989; Poezii - editie 
definitiva, 1997; Proze - editie definitiva, 
1998; Imbldnzirea fiarei din om sau ecosofia, 
2001; Convorbiri in amurg, 2003. Dupa 2004 
a plecat in Israel. Laureat al Premiului Fun- 
datiei Sara si Haim Ianculovici, Israel, 1999; 
Doctor Honoris Causa al Universitatii Eco- 
logice, Bucuresti, 2004. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 464 



^ 



31.10.2011 17:28:49 



Malita 




Harry Maiorovici 



Nicolae Malaxa Tadeu§ Malinovschi 



Maiorovici, Harry 

(6.09.1910, Sighetul Marmatiei, Maramures - 
22.08.2000, Cluj) 

Compozitor. Evreu ca etnie. Coleg de scoala 
si prieten cu Elie Wiesel. Enclava taranilor 
evrei din Maramures este de origine hazara 
(neamuri turcice trecute la iudaism in veacul 
al Xl-lea, in zona Portii de Fier a Asiei, pen- 
tru a rezista valurilor de navalitori). A absol- 
vit Consevatorul la Cluj. Specializare la 
Viena. A facut muzica a peste o suta de filme. 
Supravietuitor al lagarului de la Auschwitz, 
a scris muzica in lagar si a reusit s-o salveze 
ascunsa in tocul pantofului. Lucrari: Fldcdul 
si focul (1960); Moartea cdprioarei (1969); 
Aventuri la Marea Neagrd (1972); Falansterul 
(1979); Pdcatul (1991); Ytzgadar (1997). 

Maitec, Ovidiu 

(13.12.1925, Arad - 18.03.2007, Paris) 
Sculptor. A absolvit in 1 950 Institutul de Arte 
Plastice Nicolae Grigorescu (pe atunci numit 
Academia de Arte) din Bucuresti si intre 1 950 
si 1956 a fost asistent la Catedra de anatomie 
artistica a Institutului de Arta si profesor la 
Liceul de Arta din Bucuresti. A participat la 
numeroase expozitii personale sau de grup. 
Multe dintre lucrarile sale se afla in colectii 
particulare sau in muzee: Muzeul de Arta 
Moderna din Sydney, Galeria Nationala din 
Koln, in muzee din Londra sau Cambridge. 
Lucrari: Coloana cu aripi, Televiziune, Minerul, 
Mesterul Manole, Eminescu. Membru al Acade- 
miei Romane (1999). 

Malaxa, Nicolae 

(10/22.12.1884, Husi - 1965, New Jersey) 
Fondator al industriei nationale metalurgice 
moderne din Romania. Grec ca etnie. Fiica 
lui este sotia lui George Emil Palade. Studiile 
le-a facut la Iasi si la Universitatea Poli- 
tehnica din Karlsruhe, Germania, primind 
diploma de inginer. A polarizat energiile si 
talentul poporului roman in directia realiza- 
rii unei industrii nationale, intemeind uzi- 
nele ce i-au purtat numele (pana in 1941). 



A initiat in Romania industriile: de apa- 
rataj pentru material rulant (1932-1943); 
motoare Diesel (1935); transmisii mecanice 
pentru automotoare, inclusiv sisteme de 
comanda (1936-1937); tuburi de otel fara 
sudura (1937) dupa procedeul Stiefel; loco- 
motive Diesel pentru CFR (1938); aparatura 
optica (1938), cazane sub presiune, instalatii 
pentru lifturi. Emigrat in SUA in 1948. In 
casa lui se afla sediul Institutului Cultural 
Roman. Fondator al Uzinelor Malaxa (fost 
23 August, azi Faur). 

Malinovschi, Tadeus 

(14.10.1921 Chisinau - 27.02.1996, Chisinau) 
Fizician. Polonez ca etnie. A absolvit liceul 
Al. Donici (1940) si Institutul Pedagogic din 
Chisinau (1950). Director adjunct la Insti- 
tutul de Fizica si Matematica (1961-1964), 
director al Institutului de Fizica Aplicata 
(1964-1974; 1978-1988). Doctor habilitat 
(1967) in fizica. A publicat peste 300 lucrari 
din domeniul cristalografiei si al fizicii cor- 
pului solid. A semnat, impreuna cu Alexan- 
dru Gromov, cartea TainaLuceafdrului (1957). 

Malinschi, Vasile 

(1.05.1912, Rabnita, Transnistria - 
15.06.1992, Bucuresti) 

Economist. In 1935 a devenit membru al 
PCR. A absolvit ASE si Dreptul la Bucuresti. 
In 1938 s-a angajat la Banca Nationala a 
Romaniei, Directia Relatii Externe. Profesor 
si rector al ASE, ministru al Comertului 
Interior (1949, 1953-1957). Lucrari: Studii 
economke, 1967; Studii agrare, 1968; Aspecte 
actuate ale rentei funciare, 1970; Studii de 
reformd agrard, 1971. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1955). A fost prim-secretar 
general adjunct al Academiei (1959-1963), 
presedinte al Sectiei de stiinte economice si 
sociologice (1966-1974)'. 

Malita, Mircea 

(20.02.1927, Oradea) 

Matematician si eseist. A absolvit Facul- 

tatea de Matematica la Universitatea din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 465 



& 



31.10.2011 17:28:49 



Mandeal 




Vasile Malinschi 



Mircea Malita 



Cristian Mandeal Gheorghe Mandicevski 




466 



Bucuresti. Profesor la Universitatea din 
Bucuresti (Filosofie). A fost presedinte al 
UNSR (Uniunea Nationala a Studentilor 
din Romania), organizatie de masa a Parti- 
dului Comunist, pana la reunirea tuturor 
organizatiilor de tineret in UTM. A fost 
director al Bibliotecii Academiei intre 1950 
si 1955, adjunct al ministrului Afacerilor 
Externe, ministru al Invatamantului (1970- 
1972), ambasador in Elvetia (1980-1982), 
iar apoi in SUA (pana in 1985). Lucrari in 
domeniul matematicii: Programarea pdtratica 
(1968) - in colaborare; Matematica organizdrii 
(1 971 , tradusa in limba engleza in 1 974) - in 
colaborare; Programarea neliniard (1972) - in 
colaborare; Modele matematice ale sistemului 
educational (1972) - in colaborare; Triade 
(1973): Lucrari de stiinte politice: Pagini 
din trecutul diplomatiei romdnesti (1966) - in 
colaborare; Cronica anului 2000 (1969, tra- 
dusa in germana, polona, slovaca, ungara 
si spaniola); Aurul cenusiu (3 vol.); Zece mii de 
culturi, o singura civilizatie, 1998; Diplomatia. 
Scoli si institutii (1970); Diplomatie roumaine 
(in franceza, engleza si rusa, 1970); Teoria 
si practica negocierilor (1972); Jocuri pe scena 
lumii (2007); Tablouri din razboiul rece (2007); 
Intre razboi si pace (2007). Eseistica: Repere 
(1967), Sfinxul (1969), Pietre vii (1973); Zidul 
si iederea (1977); Idei in mers (vol. I - 1975, 
vol. II - 1981); No limits to learning. Bridging 
the Human Gap (1979) - in colaborare. Mem- 
bru al Academiei Romane (1991). 

Mandeal, Cristian 

(18.04.1946, Rupea, jud. Brasov) 
Dirijor. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti. Specializare la Berlin cu Herbert von 
Karajan si la Miinchen cu Sergiu Celibi- 
dache. Dirijor permanent, apoi director 
al Orchestrei Filarmonice din Bucuresti. 
Director al Festivalului International George 
Enescu, editiile 2001, 2003. Este si director 
al Orchestrei Simfonice Euskadi (Basce) din 
Spania. A condus si alte orcheste cunos- 
cute: Orchestra Simfonica din Haifa, Israel; 



Bloomington (SUA), Edinburgh (Scotia), 
Janacek (Ostrava, Cehia) s.a. Repertoriul sau 
cuprinde peste 50 prime auditii absolute, 
cele mai multe ale compozitorilor romani. 

Mandicevski, Gheorghe 

(8.11.1870, Molodia, Bucovina de Nord - 
23.03.1907, Cernauti) 

Compozitor. Rutean dupa tata, roman dupa 
mama. Frate cu Eusebie M. A absolvit Insti- 
tutul de Teologie la Cernauti si Akademie fur 
Musik und darstellende Kunst la Viena. Diri- 
jor al corului Societatii Armonia, profesor 
de muzica la Seminarul Teologie, la Scoala 
cantorala si la scoli secundare din Cernauti. 
Lucrari: muzica de teatru - vodevilul Piatra 
din casa, pe un libret de Vasile Alecsandri; 
muzica de camera - Cvartet pentru coarde, 
Variatiuni pe tema unui cdntec popular german; 
muzica pentru cor, cu precadere religioasa. 

Mandicevski, Eusebie 

a semnat Eusebius Mandyczewsky 

(18.08.1857, Cernauti - 13.06.1929, Viena) 
Compozitor. Rutean dupa tata, roman dupa 
mama. Frate cu Gheorghe M. A absolvit 
Conservatorul la Viena. Profesor la Conser- 
vator (i-au fost elevi Ciprian Porumbescu, 
George Enescu, Martian Negrea), prieten cu 
Johannes Brahms, eel care a editat Liedurile 
lui Schubert, precum si unele volume din 
operele lui Haydn si Brahms. Este conside- 
rat unul dintre fondatorii muzicii clasice a 
Ucrainei. Lucrari: Oratoriul de Paste. 

Mandy, Alexandru 

nume la na§tere Sergio Penchas 

(9.08.1914, Craiova - 7.10.2005, Israel) 
Compozitor. Farmacist ca profesie. Evreu 
(sefard) ca etnie. A fost detinut in lagarele 
din Transnistria in al Doilea Razboi Mondial. 
A absolvit Institutul de Teatru din Bucuresti 
in 1955. A avut 10 ani interdictie de a face 
spectacole. In 1966 Sergiu Cioiu a castigat 
la Festivalul de Muzica Usoara de la Mamaia 
interpretand doua slagare ale lui A.M. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 466 



& 



31.10.2011 17:28:49 



Mangiuca 




Eusebie Mandicevski 



Norman Manea Dimitrie loan Mangeron 



Simeon Mangiuca 



Lucrari: „Venise vremea", „De ce", „Facerea 
lumii", „Romanta romantei", „Si totusi", 
„Merci Becaud", „Lasa~ma aid", „Primul loc 
de pe pamant", „Pestisorul argintiu" s.a. 

Manea, Gheorghe 

(8.04.1904, Ramnicu Sarat - 
3.01.1978, Bucure§ti) 

Inginer (organe de masini). A absolvit 
Technische Hochschule la Charlottenburg - 
Berlin. A lucrat, ca student, la Siemens si 
Deutz. A lucrat la Regia Intreprinderilor 
Miniere si Metalurgice din Transilvania, apoi 
la Intreprinderea Unio Astra Vagoane, la 
Uzinele Astra Brasov. Din 1 944 profesor de 
organe de masini la Institutul Politehnic din 
Bucuresti. Lucrari: Organe de masini, 2 vol., 
1956, 1958; Elemente de amenajarea, organi- 
zarea si exploatarea fabricilor, 1944; Materiale 
plastice celulare, 1978. Membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. Membru 
corespondent (1963) al Academiei Romane. 

Manea, Norman 

(19.06.1936, Burdujeni, Suceava) 
Prozator. Evreu ca etnie. Unul dintre depor- 
tatii in lagarele din Transnistria. A plecat din 
Romania in 1986 si, dupa un an petrecut in 
Berlinul de Vest, s-a dus in SUA. Traieste 
la New York si preda cursuri de creativitate 
la Bard-College. Lucrari: Noaptea pe latura 
lungd, 1969; Captivi, 1970; Atrium, 1974; Pri- 
mele nopti, 1975; Cartea fiului, 1976; Zilele si 
jocul, 1 977; Anii de ucenicie ai lui August Prostul, 
1979; Octombrie, ora opt, 1981; Pi? contur, 1984; 
Plicul negru, 1986; Despre clovni: dictatorul si 
artistul, 1997; Intoarcerea huliganului, 2003; 
Plicuri si portrete, 200 4 si Fericirea obligatorie, 
2005. Este un autor cu multe carti traduse in 
germana. Distins cu Ordinul Meritul Cultu- 
ral in grad de Comandor (2007). 

Mangeron, Dimitrie loan 

(15/28.11.1906, Chi§inau - 27.02.1991, la§i) 
Matematician. Tatal a fost mecanic de 
locomotiva, care circula pe ruta Chisi- 
nau-Sankt-Petersburg. A absolvit liceul la 



Ungheni si Facultatea de Stiinte (matema- 
tici) la Universitatea din Iasi, unde a fost 
oprit sa lucreze, initial ca asistent, in final 
ca profesor. Legionar. A avut preocupari de 
ecuatii diferentiale, neliniaritate, robotica, 
astronautica s.a. Poliglot. Citea in 10 limbi 
si a publicat in 6 limbi. A publicat peste 600 
de lucrari, inclusiv o monografie ampla, in 
3 volume, consacrata mecanicii corpului 
rigid, care a fost domeniul principal de 
interese stiintifice. Lucrari: Mecanica rigidu- 
lui, vol. 1, 1978; vol.2, 1980; vol.3, 1981, in 
colaborare. Sopra un problema al contorno per 
un'equazione differ enziale non lineare alle derivate 
parziali di quarto ordine con le caratteristiche reali 
doppie, 1932; Corespondenta cutangenta, 1942 
(coautor Oguztoreli, M.N.); Uber Beziehungen 
zwischen Losungen partieller Differentialgleic- 
hungen unterschiedlicher Typen und uber gewisse 
neue Funktionenklassen beziiglich polyvibrieren- 
der Gleichungen, 1970; flucfJcfJepemtuanbHue 
cucmeMU eenepupywuiue K/iaccu tf>yHKU,uu 
u ux npunoMenun. (1989-1991, coautori 
Goia, I.; Vlase, S.); Symmetrical branched sys- 
tems vibrations (1989-1991). A fost membru 
a peste 25 de societati stiintifice internati- 
onale, inclusiv al Societatii Americane de 
Matematica, al Societatii Internationale de 
Astronautica s.a. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1990). 

Mangiuca, Simeon 

(2.09.1831, Bro§teni, jud. Cara§ Severin - 
22.11/4.12.1890, Oravita, jud. Cara§ Severin) 
Folclorist roman. A studiat dreptul la Buda- 
pesta si teologia la Varset. Prim-pretor in 
Banat (Satu Nou, Crusova, lam, azi Banatul 
Sarbesc, Voivodina). Apoi a fost avocat la 
Oravita. Pasionat de folclor, a facut primul 
studiu etnografic din istoria folcloristicii 
romanesti: Mosii sau sacrificiul mortilor, 1882, 
si a realizat una din primele cercetari de fol- 
clor comparat din Romania: Pdcald de origine 
din Italia. Memorabil pentru lucrarea Despre 
insemnatatea botanicei romanesti, 1874, primul 
studiu amplu de etnobotanica. Membru de 
onoare al Academiei Romane, 1890. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 467 



^ 



31.10.2011 17:28:50 



Mangra 




468 




Radu Manicatide 



Mangra, Vasile (Vichentie) 

V. Vichentie 

Manicatide, Radu 

(17.04.1912, la§i - 28.03.2004, Bucure§ti) 
Inginer de aviatie. A absolvit Scoala Politeh- 
nica la Bucuresti si Ecole d'Aeronautique et 
Construction des Automobiles din Paris ca 
sef de promotie. A absolvit Scoala de Pilotaj 
de la Bucuresti (1931). In 1926 a construit 
planorul Mlcastigand locul I la concursul 
de planoare si aeromodele de la Paris. In 
1935 a realizat avioanele monoloc RM-5 
(greutate maxima 200 kg si viteza maxima 
120 km/h) si RM-7 (greutate maxima 240 
kg si viteza maxima 135 km/h). Din 1939 a 
lucrat la IAR Brasov, ca sef al serviciului de 
studii structuri, apoi ca sef al atelierului de 
prototipuri si experimented, unde a partici- 
pat la realizarea avioanelor proiectate la IAR 
(IAR-27, IAR-37 si IAR-80) si a avioanelor 
sub licenta (IAR-79 - Savoia Marchetti, 
Me- 109 - Messerschmitt). Continuandu-si 
preocuparile mai vechi, in 1 942 a realizat la 
IAR Brasov avionul monoloc RM-9 (cu gre- 
utatea maxima de 350 kg si viteza maxima 
de 138 km/h). In 1944 a realizat avionul 
biloc cu ampenaj orizontal dispus in fata 
(tip rata), RM-11 (greutate maxima 530 kg 
si viteza maxima de 175 km/h) r iar in 1949 
a construit, tot la Brasov, avionul biloc de 
scoala IAR-811 (greutate maxima de 650 kg 
si viteza maxima de 150 km/h). Din 1950, 
la Uzina de Reparatii Material Volant - 
URMV 3, sub conducerea lui s-au construit 
avioanele IAR-813 (greutate maxima de 
750 kg si viteza maxima 192 km/h, recorduri 
omologate de Federatia Aeronautica Inter- 
national;!). In 1953 a proiectat si realizat avi- 
onul bimotor IAR-814 (greutate maxima de 
2 030 kg si viteza maxima 272 km/h, record 
mondial de viteza pe circuit inchis, omologat 
de FAI). Din 1955, tot la URMV 3, s-au con- 
struit avioanele IAR-817 (greutate maxima 
1 150 kg si viteza maxima de 175 km/h). 
S-a mutat la Bucuresti, la Intreprinderea de 



Avioane, realizand in serie IAR-818, intrat in 
dotarea aviatiei agricole si sanitare. In 1956 
a creat avionul bimotor MR-2, derivat din 
IAR-814 (greutate maxima 2 080 kg si viteza 
maxima de 275 km/h). Dupa 1967, in cola- 
borare cu Institutul de Mecanica Fluidelor si 
Cercetari Aerospatiale, a proiectat avioanele 
IAR-822, IAR-823, IAR-826 si IAR-827, 
care au fost realizate la ICA Ghimbav. 

Maniu, Adrian 

(6.02.1891, Bucure§ti - 20.04.1968, Bucuresti) 
Poet. Licentiat al Facultatii de Drept din 
Bucuresti, dar nu profeseaza niciodata. 
Redactor la Chemarea, Universul, Dimineata 
si Adevdrul. A facut parte din primul cole- 
giu director al revistei Gdndirea alaturi de 
Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor 
Crainic. Participa sporadic la cenaclul lui 
Alexandru Macedonski. Colaboreaza de-a 
lungul timpului la revistele Insula (1911), 
Simbolul (1911), Seara (1913-1914), Nona 
revistd romdnd (1914). Debuteaza ca poet 
simbolist cu volumul Figurile de ceard (1912). 
Lucrari: Salomeea, 1915; Ldngd pdmdnt, 1924; 
Cartea tdrii, 1 934; Cdntece de dragoste si moarte, 
1935. Membru corespondent al Academiei 
Romane, exclus in 1948, repus in drepturi 
in 1990. 

Maniu, luliu 

(8.01.1873, Badacin, Tn apropiere de Simleul 
Silvaniei - 5.02.1953, Sighet) 
Politician. Greco-catolic. Deputat in Parla- 
mentul de la Budapesta, de mai multe ori 
prim-ministru al Romaniei, presedinte al 
Partidului National-Taranesc, detinut poli- 
tic dupa 1947, decedat la inchisoare. A stu- 
diat dreptul la Cluj, Bucuresti si Viena, unde 
a devenit doctor in drept in 1896. Revenit 
in Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde 
si-a inceput activitatea de avocat al Bisericii 
Romane Unite cu Roma. Si-a inceput cariera 
politica in cadrul Partidului National Roman 
din Transilvania, fiind cooptat in 1897, la 
numai 24 de ani, in comitetul de conducere. 
In conditiile vitrege de discriminare politica 
si sociala din Monarhia Austro-Ungara, 
a fost ales in 1906 deputat in Parlamentul 
din Budapesta, activitatea sa parlamentara 
dezvaluindu-i curajul si intransigenta. 
Impreuna cu personalitati de prima marime 
ale miscarii nationale romanesti din Tran- 
silvania si ale Partidului National Roman, 
precum viitorul cardinal greco-catolic in 
pectore luliu Hossu, Gheorghe Pop de 
Basesti, viitorul patriarh Miron Cristea si 
altii, a contribuit decisiv la unirea Transilva- 
niei cu Vechiul Regat. Acuzand favorizarea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 468 



^ 



31.10.2011 17:28:50 



Manolesco 



PNL si impingerea intelectualitatii ardelene 
intr-un con de umbra, a refuzat sa voteze 
Constitutia din 1923. Partidul National 
Roman din Transilvania a reclamat prin 
vocea sa faptul ca modificarea Constitutiei 
din 1866 putea fi facuta doar prin alegerea 
unei Adunari Constituante, asa cum era pre- 
vazut la art. 128. Nu a participat la incoro- 
narea regelui Ferdinand si a reginei Maria la 
Alba-Iulia, ceremonia fiind monopolizata de 
ierarhii ortodocsi, desi o mare parte a roma- 
nilor din Transilvania erau la acea vreme 
greco-catolici. In ultimul deceniu de viata a 
fost implicat in politica in calitate de opozant 
al regimului lui Ion Antonescu (fara insa a se 
implica in actul de la 23 august 1944), apoi - 
dupa 23 august 1944 - luptand impotriva 
preluarii tarii de catre comunisti, proces pe 
care refuzase sa-1 accepte, increzator peste 
masura in sprijinul marilor puteri occiden- 
tale. A fost arestat de autoritatile comuniste 
si judecat pentru inalta tradare in procesul 
inceput la 29 octombrie 1947. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1919), exclus 
in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Maniu, Vasile 

(18.12.1824, Lugoj - 10.03.1901, Bucuresti) 
Publicist si dramaturg. A facut liceul la 
Lugoj si Timisoara, Dreptul la Pesta, unde 
a infiintat, impreuna cu Damaschin Bojinca, 
o societate culturala a tinerilor romani. Din 
1858 s-a stabilit la Bucuresti. A colaborat 
la Columna lui Traian, Romdnul, Trompeta 
Carpatilor s.a. A fost si actor in trupa lui 
Costache Caragiali. Lucrari: Disertatiune 
istorico-criticd si literard, 1857. Teatru: Amelia 
sau Victima amorului, 1847; Monumentul de la 
Calugdreni, 1871; Congiuratiunea lui Catilina, 
1872; Proscrisul, 1880. Membru al Societatii 
Academice Romane (1876). 

Manoil, Adolf 

(1906, Roman, jud. Neamt - 1982, Missouri) 
Psiholog. Evreu ca etnie. A absolvit Faculta- 
tea de Stiinte la Universitatea din Bucuresti, 
unde a si ramas asistent. A plecat din tara 
cu putin inainte de instaurarea legionarilor 
la putere. A fost profesor la Colegiul din 
Parkville (Missouri) si redactor pentru limba 
romana la Consiliul American pentru Soci- 
etatile Savante. Profesor invitat la Milano si 
Paris. Lucrari: Problema prevenirii accidentelor 
de muncd, 1931; L'homme et le travail, 1940; 
Romanian Sociology, 1945; Aesthetics in Educa- 
tion, 1969. Membru al Societatii Americane 
de Psihologie. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1947), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 




luliu Maniu Mihail Manoilescu 



Manoilescu, Mihail 

(1891, Tecuci - 30.12.1950, Sighet) 
Economist, politician si publicist. Ideile sale 
economice sunt foarte populare si aplicate 
pana astazi in America de Sud (lucrarea The 
theory of protectionism and international exchan- 
ges, Paris, 1929). A facut parte din camarila 
lui Carol al II-lea. Ministru de Externe in 
1 940, a acceptat cedarea Cadrilaterului catre 
Bulgaria. Arestat in 1944, a acceptat sa ajute 
autoritatile comuniste (1946), dar a fost din 
nou arestat (1 948) si a murit in inchisoare. 

Manolache, Constantin 

(10.10.1906, Barlad, jud. Vaslui - 
10.01.1977, Bucuresti) 

Entomolog. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti. Profesor la Institutul Agronomic 
din Bucuresti. Contributii in domeniul siste- 
matizarii entomologice, al biologiei, ecologiei 
si combaterii insectelor daunatoare. A descris 
specii si subspecii noi pentru stiinta: Niphar- 
gus Valachicus, Niphargus Carpathicus Affinis, 
Synurella Intermedia s.a. Lucrari: Combaterea 
microbiobgica a insectelor daunatoare si cercetarile 
multidisciplinare, 1972; Situatia daunatorilor ani- 
mali laplantele cultivate, 7 vol.; Tratat de zoologie 
agricold, 1969. Membru al Academiei de Sti- 
inte Agricole si Silvice din Romania. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Manolesco, Constantin 

(~ 1800, Mehadia, jud. Caras Severin - ?, Pesta) 
Botanist si zoolog. A studiat probabil sti- 
intele naturii la Pesta. A fost conservator al 
Muzeului National din Budapesta. In 1833 
a fost trimis in expeditie in Muntii Rodopi 
si Peninsula Balcanica pana la Muntele 
Athos inclusiv spre a colectiona specii noi de 
plante. Expeditia a durat intre 1833 si 1836, 
ambii sai insotitori - Andrei Fiile, aroman, si 
Carol Finke, austriac - au decedat in cursul 
expeditiei din cauza conditiilor precare de 
calatorie (epidemii, inundatii, atacuri ban- 
ditesti). A identificat, conservat si trimis la 
Muzeul National 1 900 de specii de plante si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 469 



^ 



31.10.2011 17:28:50 



Manolescu 




Ion Manolescu 



Nicolae Manolescu 




470 



2 000 de specii de insecte, lucru cu atat mai 
meritoriu cu cat clasificarile timpului sau 
nu erau atat de stiintific delimitate ca acum. 
Desi numele lui nu figureaza pe preparate, 
iar lucrarea a fost publicata de vice-custo- 
dele muzeului, Etneric Frivaldszky, totusi a 
reusit sa publice, inainte de aparitia respec- 
tivei lucrari, in revista Flora din Regensburg, 
impreuna cu C. Hinke, rezultatul cercetarilor 
de teren de pana in 1 835 sub nume de autor. 

Manolescu, Grigore 

(29.03.1857, Bucuresti - 1892, Paris) 
Actor. Ca elev al lui Stefan Vellescu la 
Conservatorul din Bucuresti, a jucat alaturi 
de Matei Millo. Dupa absolvire a activat pe 
scena Teatrului National din Iasi, apoi in 
cadrul Societatii Dramatice din Bucuresti. In 
1879 a plecat impreuna cu Aristizza Roma- 
nescu la Paris, ca bursier. Incepand din 1880 
a jucat la Teatrul National din Bucuresti, apoi 
la Iasi (1888), iar in 1891 la Viena, intr-un 
turneu, pe scena Karltheater. Originalitatea 
interpretarii, ajutata de un fizic avantajos, se 
datora imbinarii trairii interioare cu expresia 
si vorbirea scenica, studiului profund si 
scrupulos al textului. Roluri: Despot Ovidiu, 
piesele lui Vasile Alecsandri; Rdzvan si Vidra 
de Bogdan-Petriceicu Hasdeu; Discipolul 
diavolului de George Bernard Shaw; Romeo si 
Julieta si Hamlet de Shakespeare. 

Manolescu, Ion 

(17.02.1881, Breaza - 27.12.1959, Bucuresti) 
Actor de teatru si film. A studiat la Conser- 
vatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. 
A debutat in 1905. Profesor la Conser- 
vatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. 
A jucat la Teatrul National din Bucuresti, 
in Compania Davila, la Teatrul Comedia, 
la Teatrul Municipal din Bucuresti etc. In 
1919 a infiintat si a condus primul sindicat 
al artistilor din Romania. A ocupat si functia 
de inspector general al teatrelor. A fost 20 
de ani primar la Breaza. In 1962 i-a aparut 
volumul Amintiri. Roluri in: Strigoii, Hamlet, 



Oswald, Cadavrul viu, Napasta, Moartea civild, 
Suflete tari, Regele Lear, Azilul de noapte, Fra- 
tii Karamazov, Anna Karenina, Heidelbergul 
de altddata, Nora, Cei din urmd, Manasse. 
Distinctii: Steaua Romaniei clasa I in grad 
de Cavaler; Ordinul Legiunea de Onoare 
a Frantei in grad de Comandor; laureat al 
Premiului de Stat; Artist al Poporului. 

Manolescu, lonela 

(17.05.1931, Iasi) 

Poet si pictor. A absolvit Facultatea de Litere 
si Institutul de Arte Plastice din Bucuresti. S-a 
perfectionat la Sorbona, Paris si Montreal, 
Canada, unde a si ramas (1978). Publica in 
franceza si romana: Villon en francais moderne, 
1980; Sang Tzigane, anthologie lyrique, 1984; 
Poemes et lavis, 1989; Nostradamus-Spicilege, 
1 990; Paracelsus si Romania, 1 993; Villon, Opere 
complete in limba romana, cu note, glose si 
comentarii, Montreal - Bucuresti, 1 992-1 994. 
Membra in Consiliul Artelor Decorative din 
Quebec (CMAQ), a PEN-Club International, 
sectia Canada-franceza. 

Manolescu, Nicolae 

nume la na§tere Nicolae Apolzan 

(27.11.1939, Ramnicu Valcea) 
Critic literar. Parintii arestati in 1952. 
A absolvit Filologia la Bucuresti. Profesor la 
Universitatea din Bucuresti, director al Roma- 
niei literare (din 1989), gresedinte al Uniunii 
Scriitorilor (din 2005). In 1998 Partidul Ali- 
antei Civice, infiintat de Nicolae Manolescu, 
fuzioneaza cu PNL, intr-o tentativa de unifi- 
care a miscarii liberale. A scris cu regularitate, 
saptamanal, cronici literare (1962-1989). 
A scris studii de critica si istorie literara: 
Nuvela romana contemporana, 1964; Literatura 
romana de azi, 1944-1964, 1 965; Lecturi infidele, 
1966; Metamorfozele poeziei, 1968; Contradictia 
lui Maiorescu, 1970, Premiul Uniunii Scriito- 
rilor; Teme, 1971; Sadoveanu sau Utopia cdrtii, 
1976, Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul 
Academiei; Area lui Noe r 3 vol., 1980-1983; 
Despre poezie, 1987 si a inceput Istoria critica 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 470 



& 



31.10.2011 17:28:50 



Manu 



a literaturii romane, vol. I, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, 1990; Metamorfozele poeziei, meta- 
morfozele romanului, 1999; Literatura romdnd 
postbelicd, 2002; Cititul si sensul, 2003; Viatd si 
cdrti, 2009. Antologia Poezia romdnd modernd 
de la George Bacovia la Emil Botta, 1962, care 
incerca sa reintroduce in circuitul valorilor 
o serie de poeti interbelici, a fost retrasa de 
cenzura si s-a relansat abia in 1989. A publi- 
cat si puncte de vedere politice: Dreptul la 
normalitate • Discursul politic si realitatea, 1991; 
Cititul si scrisul, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
2002. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1997). Din 2006 ambasador al 
Romaniei la UNESCO. 

Manolescu, Nicolae I. 

(11.04.1907, Adjudul Vechi, jud. Vrancea - 
10.10.1993, Bucure§ti) 

Inginer (sisteme tehnologice). A absolvit Poli- 
tehnica la Timisoara, specialitatea Electro- 
mecanica. A lucrat la Atelierele CFR Brasov, 
in portul Constanta, la Directia Electrificarii 
CFR s.a. Profesor la Scoala Superioara de 
Ofiteri din Bucuresti si la Institutul de Petrol 
si Gaze din Bucuresti. Profesor invitat la 
Technische Hochschule din Aachen, Bra- 
unschweig si Hanovra, la Ecole Centrale 
din Paris. Contributii la studiul suspensiilor 
pentru locomotiva Diesel electrica. Lucrari: 
Teoria mecanismelor si masinilor, 4 vol. , Manualul 
inginerului mecanic. Membru fondator al Fede- 
ratiei Internationale pentru Teoria Masinilor 
si Mecanismelor, membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice, membru corespondent al 
Academiei Romane (1991). 

Manolescu, Nicolae M. 

(21.06.1936, Strunga, jud. Ia§i) 
Medic veterinar. A absolvit Medicina Vete- 
rinara la Bucuresti. S-a specializat la Reims, 
Berlin si Sum! (URSS) in probleme de 
microscopie electronica si tehnica de calcul. 
A fost medic veterinar la Statiunea Zoo- 
tehnica Experimentala de la Rusetu-Buzau. 
Sef de sectie (Microscopie electronica) la 
Institutul Pasteur din Bucuresti si la Insti- 
tutul Oncologic din Bucuresti. Fondator 
si primul director al Institutului National 
de Biotehnologie (1996). Lucrari: Manual 
de diagnostic si epizootie a pestei porcine clasice, 
1976; Ghid hematologic al animalelor in crestere 
intensivd, 1978; Oncologic veterinard comparatd, 
2 vol., 1991, 1993. Membru al Academiei 
de Stiinte Medicale din Romania. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1922). 

Manoliu, Lia 

(25.04.1932, Chi§inau - 9.01.1998, Bucure§ti) 
Atleta. A facut studii sportive la Bucuresti. 
Specializata in aruncarea discului. Medalie 



de aur la Jocurile Olimpice de la Ciudad 
de Mexico (1968) si de bronz la Jocurile 
Olimpice de la Roma (1960) si Tokyo (1964). 
A fost membru in Senatul Romaniei (1992- 
1996) si presedinte al Comitetului Olimpic 
Roman (1990-1998). Stadionul National din 
Bucuresti ii poarta numele. 

Manoliu-Manea, Maria 

(12.03.1934, Galati) 

Lingvist. Apartine etniei evreilor (sefarda). 
A absolvit Filologia la Universitatea din 
Bucuresti. Specializare la Malaga. Profesor 
invitat la Universitatea din Chicago (1972- 
1979), a ramas in SUA. Presedinta a ARA 
(1982-1995). Lucrari: Genitivul pronumelui 
personal in limba romdnd contemporand, 1967; 
Sistematica substitutelor in romdna contemporand 
standard, 1968; Elemente de sintaxd comparatd 
romanicd. Tipologie si istorie, 1977; Synchronic 
comparative grammar or in quest of the Romance 
type, 1981; The Tragic Plight of a Border Area: 
Bessarabia and Bucovina, 1984; Tipologia e 
historia, Madrid, 1985; Gramaticd, pragmase- 
manticd si discurs, 1 994; Inalienability and topi- 
cality in Romanian: Pragma- semantics of syntax, 
1996. Lucrari despre folclorul sefarzilor din 
Romania. Membru de onoare al Academiei 
Romane (din 1993). 

Manu (Manno), Constantin 

(1869, Kastoria - 1913, Langada, Macedonia) 
Avocat si profesor. Aroman ca origine. 
Din familia sa vor face parte Gheorghe 
si George M. A studiat dreptul la Leipzig 
si Heidelberg si filologia anglo-saxona la 
Oxford. A fost profesorul de greaca al impa- 
ratesei Elisabeta a Austriei. Prieten cu Pierre 
de Coubertin, 1-a ajutat sa reconstituie, in 
epoca moderna, Jocurile Olimpice. In timpul 
razboaielor balcanice a pilotat un avion For- 
man, care s-a prabusit si i-a adus sfarsitul. 

Manu, Emil 

nume la na§tere Emil Cismarescu 

(9.10.1922, Isvoral, azi Tamna, jud. Mehedinti - 
2005, Bucure§ti) 

Istorie literar. A absolvit Literele si Dreptul 
la Bucuresti. Arestat in urma evenimente- 
lor din Ungaria (1958-1964). Cercetator 
la Institutul de Istorie si Teorie Literara 
G. Calinescu din Bucuresti. Fondator al 
publicatiilor Limbd si literatura si Studii de 
literatura universald. Lucrari: poezie - Incu- 
nabule, 1969; Ceremonia faiantelor, 1971; Or a 
magnoliilor, 1975; Ultima corabie cu panzd, 
1976; Vesperalia, 1980; Ora reveriilor, 1989; 
proza - Mica Eroica, 1970; Roza vdnturilor, 
jurnal de calatorie, 1979; Povestile de la ora 
sapte, 1983; Spatiu etern, jurnal de calatorie, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 471 



& 



31.10.2011 17:28:50 



Manu 




George Manu 



Gheorghe Manu 



Sabin Manuila 




472 



1985; Infernurile noastre, jurnal de detentie, 
1995; Galaxia Eros, 1997; critica si istorie 
literara: Traian Demetrescu, monografie, 1955; 
Prolegomene argheziene, 1968; Reviste romdnesti 
de poezie, 1972; Sinteze si antisinteze liter are, 
1975; Arghezi, contemporanul nostru, 1977; 
Eseu despre generatia rdzboiului, 1978; Ion 
Minulescu si constiinta simbolismului romdnesc, 
1981; Sensuri moderne si contemporane, 1982; 
Dimitrie Stelaru, monografie, 1984; Cafeneaua 
literara, 1997; Istoria poeziei romdnesti moderne 
si moderniste, 2 vol., 2004. Premiul special al 
juriului Uniunii Scriitorilor pentru intreaga 
activitate, 2000. 

Manu, George 

(13.02.1903, Bucure§ti - 12.04.1961, Aiud) 
Fizician. Aroman ca origine. Din familia lui 
Constantin M., nepot al lui Gheorghe M. si 
fiu al lui Ion M., eel care a facut parte din 
Locotenenta domneasca (1858-1859) in 
Tara Romaneasca. Era Cantacuzino dupa 
mama. A inceput Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti si a terminat-o la Paris, cu licentele 
Matematica (elev al lui Paul Langevin) si 
Fizico-Chimice (elev al lui Louis de Broglie). 
Si- a facut doctoratul in radiatii, condus de 
Marie Curie. A lucrat la Facultatea de Stiinte 
din Bucuresti cu Eugen Badarau, la Cate- 
dra de fizica moleculara, acustica si optica. 
Impreuna cu Radu Grigorovici a amenajat 
un laborator de fizica atomica. Secretar al 
Societatii Romane de Fizica (1936-1945). 
Lucrari: Despre parcursul particulelor de trans- 
mutare (1937); Transmutarea Uraniuluisi Toriu- 
lui. Momente nuclear e (1940); Fizica nuclear a, 
3 vol., 1940. A aderat la miscarea legionara 
in 1937, iar in 1943 a devenit comandantul 
ei interimar. La sfarsitul razboiului a trecut 
in clandestinitate. A scris si trimis la Serviciul 
Secret Britanic memoriul In spatele Cortinei 
de Fier - Romania sub ocupatie ruseasca, 1947. 
A fost arestat in 1 948 si condamnat in proce- 
sul „sumanelor negre" (rezistenta taranista), 
desi se despartise de aceasta miscare, conti- 
nuand pe cont propriu. A murit in inchisoare. 



Manu, Gheorghe 

(26.06.1833, Bucure§ti - 15.05.1911, Bucure§ti) 
General. Aroman ca etnie. A studiat arta 
militara in Prusia si, intors in tara, a fost 
insarcinat cu organizarea artileriei romane. 
Primar al Bucurestiului (1873-1877). In 
timpul Razboiului de Independents a fost 
comandantul Diviziei a IV-a, care a luptat la 
Plevna si Vidin. Ministru de Razboi (1869- 
1870; 1888-1889; 1904-1906); Prim-minis- 
tru si ministru de Interne (1889-1891). Pre- 
sedinte al Camerei Deputatilor (1891-1895). 

Manu, Ion 

(12.02.1891, Boto§ani - 12.03.1968, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit actoria la Institutul de 
Arta Teatrala din Bucuresti. Actor la Teatrul 
National din Bucuresti. Magistral in rolurile 
secundare. Roluri: teatru - Aventurile lui Cip- 
polino, Baltagul Nevestele vesele din Windsor, Sol- 
datulfanfaron, Topaze (toate teatru radiofonic); 
in cinematografie - Pdcald si Tdndald, 1925; 
Monologul lui Pdcald, 1931; Ziua cumpdtdrii, 
1942; D'ale carnavalului, 1958; Poveste ca-n 
basme, 1 959; Darclee, 1961. Artist Emerit. Casa 
de cultura din Otopeni ii poarta numele. 

Manu, Sanda 

(6.08.1933, Bucure§ti) 

Regizor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica, Facultatea de Regie, 
la Bucuresti. A fost profesor la UNATC si 
a regizat peste 120 de spectacole de teatru 
(la Teatrul National, Odeon, Teatrul Mic, in 
Germania si SUA) si de televiziune. Prefe- 
rinte pentru teatrul clasic. Premiul de exce- 
lenta al UNITER (1992), Ordinul National 
pentru Merit in grad de Cavaler (2001). Din 
2009, Doctor Honoris Causa al UNATC. 

Manuila, Sabin 

(19.02.1894, Sambateni, jud. Arad - 
20.11.1964, New York) 

Medic, demograf si statistician. A absolvit 
Medicina la Budapesta. A facut parte din 
Garzile Nationale in 1919 (Marea Unire). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 472 



& 



31.10.2011 17:28:50 



Marcovici 



Bursier Rockfeller, s-a specializat in SUA. 
Sef de sectie la Institutul de Igiena si 
Sanatate Publica din Bucuresti, director 
al recensamantului general al populatiei 
Romaniei (1930), director al Casei Nationale 
de Sanatate (1927-1930), secretar general al 
Ministerului Sanatatii si Ocrotirilor Sociale 
din Romania (1936), director al Institutului 
de Demografie si Recensamant, conducator 
al Sectiei de statistica din cadrul Institutului 
Social Roman, coordonator al recensaman- 
tului din 1941, colaborator al lui Dimitrie 
Gusti la redactarea lucrarii de mare anver- 
gura Recensdmdntul populatiei Romaniei (1930, 
in 9 volume), director al Institutului Central 
de Statistica (1934-1947). A fost de doua 
ori membru al Comisiei Natiunilor Unite 
pentru revizia nomenclaturii internationale 
a maladiilor, vicepresedinte al Congresului 
International pentru Studiul Populatiilor 
din Europa, Roma, 1933. La New York s-a 
ocupat de organizarea emigratiei romanesti 
alaturi de Visoianu si a fost consilier al Insti- 
tutului pentru Cercetarea Alimentara de pe 
langa Universitatea Stanford. A participat la 
campaniile sociologice ale lui Dimitrie Gusti. 
A publicat „Anuarul statistic al Romaniei". 
Prieten cu Anton Golopentia, care i-a urmat 
la conducerea Institutului Central de Statis- 
tica, a sustinut reformele de stanga in Roma- 
nia (linia Patrascanu), fiind lasat sa emigreze 
in 1 948. Lucrari: Evolutia demografica a oraselor 
si minoritdtilor etnice din Transilvania; Populatia 
Romaniei; Demografia rurald a Romaniei; Regi- 
onal Development of the Jewish Population in 
Rumania. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1938), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. Membru fondator al 
Academiei de Medicina din Romania. 

Marbe, Myriam 

(9.04.1931, Bucure§ti - 25.12.1997, Bucure§ti) 
Compozitoare. Evreica dupa etnie. A absol- 
vit Conservatorul la Bucuresti (compozitie 
si pian) ca eleva a lui Mihail Jora, Zeno 
Vancea, Sabin Dragoi, Florica Musicescu. 
A fost redactor muzical la Studioul Cine- 
matografic Al. Sahia si profesor la Con- 
servatorul din Bucuresti. Bursa de creatie 
a orasului Mannheim. A compus muzica 
simfonica - Simfonia I Ur-Ariadna, 1988; 
Recviemul Fra Angelico-Chagall-Voronet, 1990; 
Timpul inevitabil, 1994; concerte - Concertul 
pentru Daniel Kientzy, saxofoane si orchestra, 
1986; muzica de camera - Sonata pentru doua 
viole, 1965; Ritual pentru setea pdmantului, 
1968; Serenata Eine Kleine Sonnenmusik, 1974; 
Timpul regasit, 1982; Trommelbass, 1985; 
4 Cvartete, 1981-1990, dintre care ultimul, 
Fretuitorul, pentru recitator, tenor, trombon 




Myriam Marbe 



Silvia Marcovici 



si percutie; Sonata per due, 1985, pentru flaut 
si viola. A fost distinsa cu premiul I (1976) 
la Concursul international de compozitie 
al Asociatiei GEDOK-Mannheim; Premiul 
UCMR (1970, 1971, 1973, 1974, 1980, 
1982); Premiul Bernier al Academiei de Arte 
Frumoase din Paris (1972); Premiul Acade- 
miei Romane (1977). 

Marcoviceanu, Ion 

(21.06.1922, Seleu§, Banatul Sarbesc) 
Prozator. A absolvit Scoala Normala din Var- 
set. In timpul ocupatiei germane a fost inter- 
nat in lagarul de la Becicherec. Redactor-sef 
al ziarului Libertatea si al redactiei romane 
de la Radio Novi Sad. A alcatuit manuale 
de limba romana si de istorie. A scris despre 
existenta romanilor din sudul Dunarii: Asa 
le-a fost ursita, 1969; Frunze uitate de vdnt, 
1983; Defileul arborilor, 1990, versuri. 

Marcovici, Silvia 

(30.01.1952, Bacau) 

Violonista. Evreica dupa etnie. A absolvit 
Conservatorul la Bucuresti. A concertat 
in public de la 9 ani. A debutat la Haga, 
la 16 ani. In 1969 a obtinut Premiul Mar- 
guerite Long/Jacques Thibaut la Paris si 
Premiul special al printului Rainier III de 
Monaco. Premiul I la Festivalul Enescu, 
1970. Invitata in 1972 de Leopold Sto- 
kowski (London Symphony Orchestra) sa 
concerteze la Albert Hall pentru inregistrare. 
A concertat sub bagheta unor mari dirijori 
(Claudio Abb ado, Barnard Haitink, Andre 
Previn, Zubin Mehta, Riccardo Muti, Eugen 
Ormandy, Mstislav Rostropovici, Neeme 
Jarvi) in cele doua Americi, Europa, Japonia, 
Africa de Sud. Locuieste la Strasbourg. 

Marcovici, Simeon 

(25.01.1802 - 1.06.1877, Bucure§ti) 
Traducator. Probabil aroman de origine. 
Socru al arhitectului Al. Orascu. A semnat si 
Simeon Marcu. A facut Academia greceasca 
din Bucuresti, colegiul Sf. Sava, a studiat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 473 



& 



31.10.2011 17:28:51 



Marcu 




474 




Solomon Marcus 



Andrei Marga 



filologia, filosofia si matematica la Pisa si 
Paris. A fost primarul capitalei, secretarial 
intim al domnitorului Gheorghe Bibescu. 
A fost un indrumator cultural iluminist de 
tipul lui Heliade-Radulescu. Lucrari: Idee 
pe scurt asupra tuturor formelor de obladuire, 
1829; Curs de retorica, 1834. A tradus autori 
preromantici: Noptile lui Young, Istoria lui 
Gil Bias de Santilana de Lesage, Velisarie de 
Marmontel s.a. 

Marcu, Alexandru 

(31.12.1894, Burdujeni, jud. Suceava - 
27.02.1955, Vacare§ti) 

Italienist. A absolvit Istituto di Studi Supe- 
riori e di Perfezionamento la Roma (1922), 
ramanand apoi la Scoala Romaneasca din 
Roma spre a supraveghea lucrarile de con- 
struire a edificiului scolii (1924). Profesor la 
Universitatea din Bucuresti. A colaborat la 
Studii italiene. Dante, Petrarca si Renasterea 
italiana au fost facute cunoscute cititorilor 
romani prin studii avizate. A alcatuit primul 
dictionar romano-italian. Subsecretar de 
stat la Ministerul Propagandei (1941-1944). 
Lucrari: Un student romdn la Pisa si Paris: 
Simeon Marcovici, traducator si teoretician al 
problemelor sociale si literare, 1929; Conspi- 
ratori si conspiratii in epoca renasterii politice, 
1848-1877, 1930; Tattarescu, monografie, 
1931; Torquato Tasso in romantica romaneasca, 
1936. A publicat corespondenta dintre 
Al. loan Cuza si Cavour: Acum o suta de ani, 
1943. A tradus Dante, Divina Commedia, 
1943. Arestat in 1948, a murit in inchi- 
soare. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1940), exclus in 1948 si repus in 
drepturiinl990. 

Marcu, Duiliu 

(1885, Calafat - 9.03.1966, Bucure§ti) 
Arhitect. A studiat la Scoala de Arte Fru- 
moase din Paris. A fost profesor la Institutul 
de Arhitectura Ion Mincu. A participat la 
constructia unor aripi noi ale Universitatii 
din Bucuresti, alaturi de arhitectul Nicolae 



Ghica-Budesti (1912-1913). A elaborat o 
serie de studii de sistematizare, precum eel 
pentru Piata Victoriei din Bucuresti. Opera 
sa imbina traditia arhitecturii nationale cu 
formele arhitecturii contemporane. Printre 
cladirile proiectate de Duiliu Marcu se 
numara: hotelul Athenee Palace, 1925-1927; 
cladirea Bibliotecii Academiei Romane, 
1936-1938; Palatul Comitetului de Stat al 
Planificarii, 1934-1941; cladirea Academiei 
Militare, 1937-1939; cladirea Consiliului 
de Ministri; Palatul Victoria; Piata Unirii 
din Oradea; teatrul din Timisoara (fatada); 
Politehnica din Timisoara. Membru titular 
al Academiei Romane (1955), presedinte de 
onoare a Uniunii Arhitectilor din Romania. 

Marcu, Valeriu 

nume la na§tere Valeriu Marcus 

(1899, Bucure§ti - 1942, New York) 
Militant politic. Evreu ca etnie. A studiat 
la Zurich, in Elvetia, unde 1-a cunoscut pe 
Stefan Zweig si a discutat cu Lenin in 1917, 
ceea ce avea sa-i defineasca optiunea poli- 
tica. Intors in tara, a facut parte din cercul 
lui Gheorghe Cristescu si Cristian Racovski, 
ambii exclusi din Partidul Comunist Roman 
dupa ce raportul de forte a inclinat in favoa- 
rea pozitiei lui I.V Stalin. Dezamagit, a plecat 
in SUA, unde s-a alaturat grupului de inte- 
lectuali evrei emigrati mai ales din Germa- 
nia, in anii '30, facand parte din asa-numita 
Universitate a Exilului, parte a Facultatii de 
Stiinte Politice si Sociale a Noii Scoli pentru 
Cercetari Sociale din New York. Optiunea sa 
a mers mai apoi catre trotkism si, in final, 
catre un conservatorism moderat. L-a vizitat 
pe Zweig inainte ca acesta sa se sinucida 
impreuna cu sotia (in 1942). Lucrari: Accent 
on power: the life and times of Machiavelli, in 
colaborare; The birth of the nations, from the 
unity of faith to the democracy of money, in cola- 
borare; Abschied von einer Revolution. 

Marcus, Solomon 

(1.03.1925, Bacau) 

Matematician. Evreu ca etnie. A urmat 
cursurile Facultatii de Matematica a Uni- 
versitatii din Bucuresti. A fost profesor la 
Facultatea de Matematica din cadrul Uni- 
versitatii din Bucuresti. Este autor a nume- 
roase studii interdisciplinare ce privesc uti- 
lizarea matematicii in lingvistica, in analiza 
teatrala, in stiintele naturale si sociale s.a. 
Cartile sale au fost traduse in multe tari ale 
lumii. Lucrari: Lingvistica matematica. Modele 
matematice in lingvistica, 1963; Gramatici si 
automate finite, 1964; Analiza matematica, 
vol. I., 1962 (in colaborare cu Miron Nico- 
lescu si Nicolae Dinculeanu); Introducere in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 474 



^ 



31.10.2011 17:28:51 



Marienescu 



lingvistica matematica, 1966 (in colaborare cu 
E. Nicolau si Sorin Stati); Notiuni de analizd 
matematica. Originea, evolutia si semnificatia 
lor, 1967; Limbaj, logica, filozofie, 1968 (in 
colaborare cu Al. Boboc, Gh Enescu, C. 
Popa si S. Stati); Introduction mathematique 
a la linguistique structurale, 1967; Algebraic 
Linguistics. Analytical Models, 1967; Poetica 
matematica, 1970; Semne despre semne, 1979; 
Dictionar de Analizd Matematica, 1989, coa- 
utor; Controverse in stiintd si inginerie, 1991; 
Grupo de Recerca en Linguistica Matematica i 
Enginyeria del Llenguaje. Reports Universitat 
Rovira i Virgili, Tarragona, Spania, 1996. 
Membru titular (2001) al Academiei 
Romane. A primit premiul revistei Cuvdntul 
pe anul 2007 pentru eseu si critica literara. 

Marga, Andrei 

(22.05.1946, Bucure§ti) 

Profesor de filosofie si logica. A absolvit 
Istoria si Filosofia la Cluj, ca sef de pro- 
motie. Specialized la Freiburg, Erlangen, 
Munster, Frankfurt am Main, Institutul Max 
Planck. Profesor si rector al Universitatii 
din Cluj. Membru al Partidului Taranesc 
Crestin- Democrat, fost ministru al Educa- 
tiei. A creat o disidenta a PNTCD, Partidul 
Crestin Popular, care s-a unit cu Partidul 
National Liberal. Lucrari: Actiune si ratiune in 
conceptia luijurgen Habermas, 1985; Introducere 
in metodologia si argumentarea filosofica, 1992; 
Philosophy in the Eastern Transition, 1993; The 
Culture of Scholarship in Europe Today in Dae- 
dalus" (1994); Explorari in actualitate, 1994; 
University Reform Today, 2001; Bildung Und 
Modernisierung, 2002. 

Marghiloman, Alexandru 

(27.01.1854, Buzau - 10.05.1925, Buzau) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Paris. 
Membru al Partidului Conservator (din 
1884). A fost ministru al Justitiei (23 mar- 
tie - 11 noiembrie 1888), al Lucrarilor 
Publice (12 noiembrie 1888-22 martie 
1889; 5 noiembrie 1889-15 noiembrie 
1890), al Agriculturii, Industriei, Comertu- 
lui si Domeniilor (16 noiembrie 1890-15 
februarie 1891); ministru al Afacerilor 
Straine (7 noiembrie 1900-13 februarie 
1901), ministru de Interne (29 decembrie 
1910-27 martie 1912), ministrul Finantelor 
(14 octombrie 1912-31 decembrie 1913) 
si prim-ministru al Romaniei in 1918 (el a 
semnat Tratatul de pace de la Buftea-Bucu- 
resti, mai 1918), dupa ce, in chestiunea 
intrarii Romaniei in razboi, fusese pentru 
neutralitate, iar in timpul participarii la raz- 
boi fusese progerman. Iubea viata comoda - 




Alexandru Marghiloman 



Simion Florea Marian 



pana astazi cafeaua la ibric cu rom si caimac 
se numeste marghiloman. 

Maria 

V. Hohenzollern, Maria de 

Marian, Simion Florea 

(1.09.1847, lli§e§ti, jud. Suceava - 
11.04.1907, Suceava) 

Folclorist. A absolvit Teologia la Cernauti. 
A fost preot in diverse sate din Moldova. 
La inceput culegerile sale n-au depasit zona 
regionala: Poesii poporale din Bucovina, 1869; 
Traditii poporane romane din Bucovina, 1895, 
apoi sfera de cuprindere s-a largit la toata 
tara: Poesii poporale romane, 2 vol., 1873; 
Ornitologia poporand romdnd, 1883, Premiul 
Academiei; Descdntece poporane romane, 1886; 
Nunta la romdni, 1890; Nasterea la romani, 
1892; Pdsdrile noastre si legendele lor, 1895; 
Sdrbdtorile la romani, 3 vol., 1898-1901); 
Poesii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 
1900; Pdsdrile noastre si legendele lor. Legen- 
dele ciocdrliei. Legendele rdndunicii 1923 
s.a. A lasat in manuscris Botanica populara 
romdnd, 12 volume. Membru al Academiei 
Romane (1881), membru in Societatea 
Geografica Romana si Societatea Istorica 
Romana din Bucuresti, in Comisia centrala 
pentru conservarea monumentelor istorice 
din Viena, membru de onoare al mai multor 
societati culturale (Romania Juna din Viena, 
Junimea si Dacia din Cernauti etc.). 

Marienescu, Atanasie Marian 

(20.03.1830, Lipova - 20.01.1915, Sibiu) 
Folclorist. A studiat Dreptul la Pesta si 
Viena. Judecator la Tribunalul Suprem din 
Pesta, apoi din Oradea. Patruns de spiritul 
Scolii Ardelene, a luptat contra superstitiilor, 
consemnand totusi valoarea lor documen- 
tara. A cules balade, colinde, vraji, basme. 
A scris Cultul pagan si crestin, 1884. A cules: 
Poezia poporald. Colinde si Poezia poporala. 
Balade, 1859; Novacestii, 1886. Membru al 
Academiei Romane (1881). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 475 



& 



31.10.2011 17:28:51 



Marin 




Atanasie Marienescu 



Alexandru Marin 



Gheorghe Marin 




476 



Marin, Alexandru 

prenume la na§tere Adalbert 
(25.06.1945, Grenoble - 14.11.2005, Geneva) 
Fizician. Evreu ca etnie. Fiu al lui Gaston 
Marin si sot al Irinei Cajal. A absolvit 
Electronica la Institutul Politehnic din 
Bucuresti. A fost reprezentantul Romaniei 
la CERN (Organizatia Europeana pentru 
Cercetari Nucleare), unde a lucrat in pro- 
gramele Experimentul Tranzitiei Radiatiei, 
ASTRO 1 si ASTRO 2. In 1983 a emigrat 
in SUA si a lucrat la Boston, Harvard Uni- 
versity, continuand sa experimenteze in 
astrofizica (proiectul balonului antimaterie 
si al valului gravitational). In 2005 s-a intors 
in Elvetia, la CERN. 

Marin, Gheorghe (Gaston) 

nume la na§tere Gheorghe Grossmann 

(14.04.1918, Chi§ineu-Cri§, jud. Arad - 
25.02.2010, Bucure§ti) 

Inginer si om politic. Evreu ca etnie. Tata al 
lui Alexandru Marin. Membru al asociatiei 
sioniste Poalei Zion (ca si Ben Gurion). 
A absolvit Ecole Politechnique la Greno- 
ble. A fost membru al Rezistentei franceze 
(nume conspirativ Gaston), ca si sotia sa, 
frantuzoaica, si a activat in regiunea mini- 
era Tarn, eliberand de nazisti localitatile 
Carmaux si Albi. S-a intors in Romania in 
1945 si a fost primul ministru comunist 
al Economiei, apoi ministru al Energiei si 
Industriei Electrice, presedinte al Comite- 
tului Planificarii, presedinte al Comitetului 
de Stat pentru Energie Nucleara, vicepre- 
sedinte al Consiliului de Ministri, ministru 
al Metalurgiei si Mineritului, al Chimiei, 
al Transporturilor si Telecomunicatiilor, al 
Constructiilor, al Comertului Interior, 
presedinte al Comitetului pentru Preturi, 
schimbat din functie de Nicolae Ceausescu. 
Dupa 1963 el a fost acela care a stabilit 
relatii diplomatice cu Occidentul si SUA. In 
1989 a plecat in Israel, dar s-a intors la Cluj 
un an mai tarziu. 



Marin, Vasile 

(29.01.1904, Bucure§ti - 
13.01.1937, Majadahonda, Spania) 
Militant politic. A absolvit Dreptul la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Membru al Parti- 
dului National Taranesc (1932), a devenit 
curand membru marcant al Garzii de Fier 
(legionarii). In aceasta calitate s-a dus in 
Spania sa lupte alaturi de fortele franchiste, 
de dreapta. A fost ucis alaturi de Ion Mota 
la Majadahonda, de catre fortele de stanga 
internationale care luptau in razboiul civil 
din Spania. In tara legionarii aflati la putere 
i-au facut funeralii nationale, iar in Spania 
Franco a ridicat un memorial la Majada- 
honda in 1970. 

Marina, Justinian 

(2.02.1901, Sue§ti, jud. Valcea - 
26.03.1977, Bucure§ti) 

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. 
A absolvit Teologia la Bucuresti. Dupa ce a 
fost preot, arhiereu, vicar si arhiepiscop al 
Iasilor, a devenit patriarh (1948-1977), reu- 
sind sa pastreze toate prerogativele BOR fata 
de alte Biserici, ca si fata de stat. A contribuit 
la implicarea sociala a clerului, pastrand 
astfel si marea aderenta a lumii romanesti, 
adesea laicizata fortat, la crestinism, la valo- 
rile traditionale ale culturii romane. Lucra- 
rea sa fundamentala este Apostolat social, 
12 volume, 1948-1976. 

Marina, Livia Leana 

nume la na§tere Livia Leana Brenici 

(9.08.1933, Sarcia Romana, azi Sutieska, 
Banatul Sarbesc) 

Activist social. A studiat in satul natal cu 
Gherasim Andru, apoi la Liceul roman 
din Varset ca eleva a lui Todor Milovan. 
A absolvit Academia Pedagogica din Varset. 
A participat la santierele tineretului pentru 
reconstruirea orasului Varset dupa razboi. 
A fost invatatoare la scoala din Voivodint, 
apoi la aceea din Straja (unde a fost si 
directoare), la scoala Olga Petrov-Radisic 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 476 



& 



31.10.2011 17:28:51 



Marina 




Vasile Marin 



Justinian Marina 



Lucian Marina Steluta Marina Barbu 



din Varset si la Scoala de Aplicatie a Scolii 
Normale din Varset. A militat pentru eman- 
ciparea femeii si a facut parte din conduce- 
rea Confederatiei Federale a Uniunii Sindi- 
catelor din Iugoslavia. A activat la Societatea 
Cultural-Artistica Petru Albu, respectiv la 
Societatea Cultural-Artistica Luceafarul 
din Varset. Deputat in Adunarea Provinciei 
Autonome Voivodina (Parlamentul Voivo- 
dinei) si in Comunitatea de Interese pentru 
Cultura a Voivodinei. Presedinta a Activului 
Invatatorilor Romani, secretara a Societatii 
de Limba Romana din Voivodina. Distinsa 
cu Premiul Invatatorului Partizan si Premiul 
Kurir Jovica (Curierul Iovita) pentru eel mai 
bun detasament de pionieri din Iugoslavia 
acordat scolii. Distinsa de Iosip Broz Tito cu 
Ordinul Muncii si coroana de argint. 

Marina, Lucian 

(26.06.1954, Varset, Banatul Sarbesc) 
Gazetar. Nepot al lui Nicolae Barbulov, 
fiu al Liviei Leana M. si sot al Stelutei M. 
Barbu. A absolvit liceul din Varset, Facul- 
tatea de Drept la Novi Sad si Facultatea de 
Stiinte Politice la Zagreb, Croatia, cu licenta 
in jurnalism. A lucrat la postul Radio Novi 
Sad, in prezent lucreaza la Televiziunea 
Voivodinei (redactia romana) din Novi Sad. 
Presedinte al Societatii de Limba Romana 
din Voivodina. Organizator al taberei de 
creatie romaneasca numita Colonia Literara 
si al memorialului dedicat lingvistului Radu 
Flora. Vicepresedinte al Consiliului Natio- 
nal Roman din Serbia. Membru al Consi- 
liului Executiv al Congresului (Mondial) 
al Romanilor de Pretutindeni, membru al 
Consiliului National al Romanilor din Uni- 
unea statala Serbia si Muntenegru. Publica 
saptamanal in Libertatea (Pancevo), in Tri- 
buna tineretului (Novi Sad), Tibiscus (Uzdin), 
Cuvdntul romdnesc (Novi Sad). A organizat 
si conduce o editura a SLR cu serii dedi- 
cate copiilor si tineretului. A contribuit 
la sustinerea primului spectacol in limba 
romana din Voivodina, Muma Pddurii, cu 



tenta folclorica, 2008, Varset. Organizeaza 
mari festivaluri ale romanilor de pretutin- 
deni (Memorialul Radu Flora, 17 editii). 
A facut numeroase documentare despre 
romanii din Banatul Sarbesc si de pe Valea 
Timocului (Bis erica de la Malainita, Crucea 
are putere de Bisericd, Troita de la Sdmarinovat, 
Muma Padurii, Magie si credinta). S-a ocupat, 
ca vicepresedinte al comitetului de orga- 
nizare, de Festivalul de Muzica si Folclor 
al Romanilor din Voivodina si de Zilelele 
Teatrului Romanilor din Voivodina. A pri- 
mit premiul I la Festivalul International de 
Folclor de la Novi Sad, acordat de Institutul 
pentru Cultura al Voivodinei. Distins cu 
Premiul Radioteleviziunii Serbiei, precum 
si al Televiziunii Novi Sad, pentru misiunea 
de reporter al Revolutiei romane din 1989; 
premiul pentru filmul documentar Romanii 
din Voivodina, transmis in premiera abso- 
lute in doua tari, in Serbia la Televiziunea 
Novi Sad si, in aceeasi seara, la Timisoara 
la Festivalul Euro-Vest, eveniment televi- 
zat de Canalul Romania International al 
Televiziunii Romane; premiul II la Festi- 
valul International ETNO FILM pentru 
documentarul Pastele la Satu Nou (sunt 
prezentate obiceiuri precum Ciuralesa, 
Matcalaul, Rusaliile, Nedeia, Craciunul). 
Membru fondator al Uniunii Scriitorilor 
Romani din Serbia, fondator al Societatii 
de Prietenie Romano-Sarbe si al Forumului 
Intelectualilor Romani din Serbia. Membru 
al Institutului Biografic American. 

Marina Barbu, Steluta 

nume la na§tere Steluta Barbu 

(n. 10.01.1951, Petrovasala, Banatul Sarbesc) 
Jurnalista. Sotie a lui Lucian M. A absolvit 
Liceul roman la Varset. Si-a luat licenta la 
Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii 
din Belgrad, Sectia relatii politice externe, 
unde a studiat diplomatia. Lucreaza la 
Radio Novi Sad, redactia in limba romana, 
redactand buletinele de stiri si fiind inclusiv 
redactor-sef. A stabilit relatii de colaborare 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 477 



& 



31.10.2011 17:28:51 



Marinat 




478 



intre Radio Novi Sad si radiourile din Bucu- 
resti, Timisoara si Iasi prin emisiuni precum 
„Floare de latinitate", „Europa in casa ta". 

Marinat, Alexei 

(24.05.1924, Valea Hotului, reg. Odesa, 
azi Ucraina - 17.05.2009, Chi§inau) 
Scriitor. A inceput studiile la Universitatea 
de Stat din Chisinau, dar a fost denuntat 
pentru insemnarile dintr-un jurnal intim, 
judecat si trimis in Siberia, de unde revine 
in 1954. Se inscrie la Institutul Pedagogic de 
Stat Ion Creanga, pe care-1 absolva in 1959. 
Lucrari: Zarile ne cheamd (1959), Venea un om 
pe drum de tara (1962), Fata cu hartag (1962), 
Urme pe prag (1966), Drob de sare (schite 
umoristice, 1968), Vdnturi albastre (1969), De 
luni pdnd sambdtd (1970), Mesagerii (1977), 
Grddina dragostei (1980), La doi pasi de f en- 
tire (1989), Eu si lumea (1991), Caldtorii in 
jurul omului (2004). Supranumit Soljenitin 
al Basarabiei. Distins cu titlul de Maestru 
al Literaturii (1993), Ordinul Republicii 
(1996) si Premiul National pentru Litera- 
turasiArta(2000). 

Marinescu, Constantin 

(11.08.1891, Serbane§ti-Poduri, jud. Dambovita - 
1.04.1982, Franta) 

Istoric. A absolvit Dreptul si Literele si Filo- 
sofia la Bucuresti. Specializare la Chartres. 
A fost profesor la Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Bucuresti, apoi a celei din 
Cluj. Director al Scolii Romane din Franta 
(1941-1948). Lucrari: Infiintarea mitropoliilor 
din Tara Romdneasca si Moldova, 1 924; Scoala 
istorica rationalista. Conceptie si metoda, 1925; 
Alfons V d'Aragon, roi de Naples et V offensive 
contre les Turcs, 1935; Notes sur quelques 
ambassadeurs byzantins; Occident a la veille de 
la chute du Constantinople sous les Turcs, 1950. 
Membru al Academiei Regale de Litere din 
Barcelona, al Societatii Regale de Litere si 
Stiinte din Boemia, membru corespondent 
al Academiei Romane (1928), exclus in 
1948, repus in drepturi in 1990. 

Marinescu, Eugen T. (Matra) 

(18.03.1915, Bucure§ti - 14.11.1989, Bucure§ti) 
Pilot. A absolvit Scoala Militara de Ofiteri 
de Infanterie Sibiu, Scoala de Observatori 
Aerieni din cadrul Centrului de Instructie 
al Aeronauticii (CIA) de la Pipera-Bucuresti, 
fiind incadrat in Escadrila 18 Cercetare 
dotata cu avioane IAR-37 de bombarda- 
ment usor, executand 54 de misiuni de 
razboi sub focul artileriei antiaeriene si al 
aviatiei de vanatoare inamice. A participat 
la luptele aeriene de pe teritoriul Rusiei, 



Ucrainei, Basarabiei, Romaniei si Ceho- 
slovaciei (250 de misiuni reusite). Trecut 
in rezerva in 1947, arestat in 1948, trece 
pe la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, Canalul 
Dunare-Marea Neagra, avand apoi domici- 
liu fortat in Baragan. N-a avut dreptul sa-si 
exercite profesia si s-a pensionat ca munci- 
tor necalificat. Distins cu Virtutea Aerona- 
utica cu spade, clasa Crucea de Aur, 1941; 
Prima si a doua bareta la Crucea de Aur 
si Virtutea Aeronautica cu spade in clasa 
Cavaler, 1942; Coroana Romaniei clasa V-a 
cu spade si panglica de Virtute Militara, 
1942; Prima bareta la clasa a V-a Cavaler; 
Steaua Romaniei clasa a V-a cu spade si 
panglica de Virtute Militara, 1944; Crucea 
de Fier (germana) clasa a Il-a si clasa I (1 943, 
1944); Virtutea Aeronautica cu spade, clasa 
Ofiter, 1944; Ordinul Mihai Viteazul clasa 
alll-a, 1944. 

Marinescu, Gheorghe 

(28.02.1863, Bucure§ti - 15.05.1938, Bucure§ti) 
Medic neurolog. In 1882 - dupa absolvirea 
Seminarului Central - se inscrie la Faculta- 
tea de Medicina din Bucuresti. Cu sprijinul 
lui Victor Babes, in al carui Laborator de 
Anatomie Patologica si Bacteriologie ince- 
puse sa lucreze ca preparator, isi continua 
studiile incepand din 1889 la Paris la Clinica 
de maladii ale sistemului nervos din spitalul 
Salpetriere, condusa de Jean-Martin Char- 
cot. Aid cunoaste pe Pierre Marie, cu care va 
intretine stranse legaturi, pe Joseph Babinski 
si Fulgence Raymond. Mai tarziu va lucra 
alaturi de Carl Weigert la Frankfurt am 
Main si de Emil du Bois-Raymond la Berlin. 
Incurajat de Pierre Marie prezinta in 1890, 
la Berlin, la un congres international, rezul- 
tatul cercetarilor asupra substratului morfo- 
patologic in acromegalie. Intre 1890 si 1896 
intreprinde calatorii de studii in Germania, 
Anglia, Belgia si Italia. In 1897 sustine la 
Facultatea de Medicina din Paris teza de doc- 
torat. In acelasi an - intors in tara - primeste 
functia de sef al serviciului de boli nervoase 
la spitalul Pantelimon; un an mai tarziu este 
numit profesor la clinica de boli nervoase 
a Facultatii de Medicina din Bucuresti. Tot 
atunci, in 1898, cu ajutorul operatorului 
Constantin M. Popescu, realizeaza primul 
film stiintific din lume: Tulburarile mersului in 
hemiplegia organica. Profesor la Facultatea de 
Medicina din Bucuresti. Impreuna cu pato- 
logul francez Paul Oscar Blocq a publicat un 
atlas cu aspectele anatomo-patologice ale 
maladiilor sistemului nervos central. In 1909 
apare la Paris monografia La Cellule Nerveuse, 
cu o prefata elogioasa a renumitului histolog 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 478 



^ 



31.10.2011 17:28:51 



Marinescu 




Alexei Marinat 



Gheorghe Marinescu 



Gheorghe D. Marinescu 



spaniol Santiago Ramon y Cajal. In 1919 
clinica de boli nervoase se muta la spitalul 
Colentina, unde va ramane timp de 41 de 
ani. Aici se inconjoara de o echipa de cola- 
boratori valorosi, care vor constitui nucleul 
scolii romanesti de neurologie. Intreprinde 
cercetari pe teme foarte variate, ale caror 
rezultate apar in numeroase lucrari: Cerce- 
tari histo-chimice asupra fermentilor oxidanti in 
fenomenele vietii (1924), Bdtrdnete si reintinerire 
(1929), Reflexele conditionate (1935, impreuna 
cu Arthur Kreindler), Tonusul muschilor striati 
(1937, impreuna cu Nicolae Ionescu-Sisesti, 
Oscar Sager si Arthur Kreindler, prefatata 
de celebrul neurofiziolog Sir Charles Sher- 
rington), Determinism si cauzalitate in domeniul 
biologiei (1938). In afara monografiilor a 
publicat peste 1 000 de articole in reviste 
de specialitate. La aceasta activitate se 
adauga participarea la numeroase congrese 
si reuniuni stiintifice, la care de multe ori a 
fost raportor principal. A fost printre primii 
medici din lume care a aplicat in domeniul 
neurologiei metode histochimice si electro- 
fiziologice in cercetarea stiintifica. Fondator 
al scolii romanesti de neurologie. Retin aten- 
tia contributiile sale originale asupra unor 
fenomene ca troficitatea reflexa, cromatoliza, 
neuronofagia, degenerescenta retrograda 
ca urmare a sectiunii axonilor. Membru al 
Academiei Romane (1905), vicepresedinte al 
ei (1916-1918; 1925-1928) si presedinte al 
Sectiei stiintifice (1918-1922; 1933-1936). 
In 1912 este ales membru corespondent al 
Academiei de Medicina din Paris. 

Marinescu, Gheorghe D. 

(21.09.1919, Pite§ti - 10.03.1987, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte la Bucuresti. Profesor la Facultatea 
de Matematica a Universitatii din Bucuresti 
si sef de sectie la Institutul de Matematica 
al Academiei Romane din Bucuresti. Con- 
tributii in domeniul analizei functionale, 
al teoriei masurarii si integrarii, al distri- 
butiilor. Lucrari: Spatii vectoriale normale, 



1956; Functii sumd, 1963, in colaborare; 
Teoria ecuatiilor diferentiale si integrate, 1963; 
Matematici superioare, 1970; Tratat de analiza 
functionald, 2 vol., 1970, 1972; Modele de 
aproximare numericd, 1986. Membru titular al 
Academiei Romane (1974). 

Marinescu, Matei G. 

(1/13.04.1903, Bucure§ti - 
26.08.1983, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Electromecanica la Poli- 
tehnica din Bucuresti. S-a specializat la Scoala 
Superioara de Posta, Telegraf si Telefon si la 
Scoala Superioara PTT din Paris, la Centrala 
Telefonica Automata din Londra. A lucrat 
la Directia Generala a PTT din Bucuresti 
si a fost profesor de electrocomunicatii la 
Politehnica din Bucuresti. A inventat un 
microfon multicelular, aplicat la instalatiile 
de regulatoare de circulatie pentru CFR. 
Lucrari: Amplificateurs magnetiques, 1945; 
Sisteme electromecanice cu inductanta variabila, 
1960; Teoria circuitelor de comutatie, 1 964; Reali- 
zdri in domeniul pilei de combustie, 1973. Mem- 
bru al Societatii Franceze a Electricienilor, al 
Societatii Franceze a Electrotehnicienilor si 
Radioelectricienilor, membru corespondent 
al Academiei Romane (1948). 

Marinescu, Voinea 

(31.05.1915, Somovit, Bulgaria - 
2.09.1973, Bucure§ti) 

Medic chirurg. A absolvit Facultatea de 
Medicina din Bucuresti, specializandu-se 
apoi la Institutul de Medicina LP. Pavlov 
din Leningrad (1948-1952) si in clinicile 
prof. F.C. Uglov si A.N. Bakulov. In 1950 
a obtinut diploma de candidat in stiinte la 
acelasi institut. Intors in Romania, a fost 
incadrat conferentiar universitar la Catedra 
de chirurgie a IMF Bucuresti (sub condu- 
cerea profesorului Nicolae Hortolomei), 
apoi profesor titular la clinica chirugicala 
a spitalului Fundeni (1959-1973). A intre- 
prins studii experimentale si clinice in 
domeniul chirurgiei cardiace si toracice, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 479 



^ 



31.10.2011 17:28:51 



Marino 




480 




(v«MV 



S 




Adrian Marino 



abordand cu echipe complexe (Dan Setla- 
cec, Gh.G. Litarczec s.a) operatiile pe cord 
oprit si deschis; a adus si contributii legate 
de circulatia extracorporala. A fost vicepre- 
sedinte al celei de-a XH-a Sesiuni a Adunarii 
Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). 
In perioada 10 iunie 1954-18 august 1966 
a detinut functia de ministru al Sanatatii si 
Prevederilor sociale in guvernele din Roma- 
nia. Lucrari: Tratamentul arsurilor (1953); 
Anestezia. Probleme teoretice si practice (1957) - 
in colaborare cu Nicolae Hortolomei, Dan 
Setlacec s.a.; Resuscitarea respiratorie si cardiacd 
(1963) -in colaborare cu Gh. Litarczek, Dan 
Setlacec si B. Fotiade; Circulatia extracorporala 
si hipotermia profunda (1962) - in colaborare 
cu Gh. Litarczek, B. Fotiade, Stela Carnaru 
si Marian Ionescu; Catecolaminele: Biologie; 
Patologie (1965) - in colaborare cu Exacus- 
todian Pausescu si Marian Ionescu; Biologia 
transplantdrii tesuturilor si organelor (1967) - in 
colaborare cu Exacustodian Pausescu si 
Florica Negrea; Parazitoze ale sistemului nervos 
(1981) - postum, in colaborare cu Constan- 
tin Arseni, A.V Ciurea, Adrian Cristescu si 
Lenke Horvath. In 1 963 a fost ales membru 
corespondent al Academiei Romane. 

Marino, Adrian 

(5.09.1921, la§i - 17.03.2005, Cluj) 
Istoric si teoretician literar. A absolvit 
Filologia la Bucuresti. A facut inchisoare 
dupa razboi din cauza optiunilor sale 
politice (taraniste) antebelice. Liber-profe- 
sionist. A scris studii monografice: Viata lui 
Al. Macedonski, 1966, Premiul Academiei; 
Opera lui Al. Macedonski, 1967, si de teorie 
literara: Introducere in critica literara, 1968, 
Premiul Uniunii Scriitorilor; Critica ideilor 
literare, 1974; Carnete europene, 1976; Dictio- 
nar de idei literare , 1973; Hermeneutica ideii de 
literatura, 1987; La Hermeneutique de Mircea 
Eliade, 1981; Comparatisme et theorie de la 
litterature, 1988, tradusa in 1998 cu titlul 
Comparatism si teoria literaturii; Biografia ideii 
de literatura, vol. I - Antichitate - Baroc, 1991, 



vol. II - Secolul Luminilor, Secolul XIX, 1992, 
vol. Ill - Secolul XX, Partea I, 1994, vol. IV - 
Secolul XX, Partea a Il-a, 1 997, vol. V - Secolul 
XX, Partea a III- a, 1998; Revenirea in Europa. 
Idei si controverse romanesti, 1990-1995, 1996; 
Comparatism si teoria literaturii, 1998 (tradusa 
din franceza, limba initiala de aparitie, 1988); 
Cenzura in Romania. Schitd istoricd introductiva, 
2000; Viata unui om singur, memorii, postum, 
2010. Premiul Herder, Viena, pentru critica 
literara, 1985. Premiul Uniunii Scriitorilor 
pentru Opera Omnia, 1994. 

Marko Bela 

(8.09.1951, Targu Secuiesc, jud. Covasna) 
Om politic. Secui ca etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Filologie (Sectia romana-franceza) 
a Universitatii din Cluj. A fost profesor de 
franceza la Santana de Mures, apoi redactor 
la revista Igaz Szo, fondator si director al 
revistei de poezie Ldto din Targu Mures. 
A infiintat Uniunea Democrata a Maghia- 
rilor din Romania, al carei presedinte (din 
1993) si senator in Parlamentul Romaniei 
este din 1992. Vicepresedinte al guvernu- 
lui la data semnarii Tratatului de aderare a 
Romaniei la UE (2005) si in Guvernul Boc 
(2010). Scrie versuri in limba maghiara, 
unele volume sunt traduse in romaneste: 
Despre natura metaforelor, 1989; Timp canibal, 
1997. 

Martin, Mircea 

(12.04.1941, Re§ita) 

Istoric literar si editor. Absolvent al Filologiei 
la Universitatea din Bucuresti, sef al Cate- 
drei de teorie literara la Universitatea din 
Bucuresti, editor al revistei Cuvdntul, director 
fondator al Editurii Art (din 2007). A con- 
dus o vreme Editura Univers (1990-2001). 
Lucrari: Generatie si creatie, 1969; Singura cri- 
tica, 1983; Introducere in opera lui B. Fundoianu, 
1984; Despre tolerantd cu Andrei Plesu, 2005. 
Este si autor de manuale: Limba si literatura 
romana pentru clasa a LX-a, 2001. 

Martian, lulian (luliu) 

(23.06.1867, Mintiu, jud. Bistrita-Nasaud - 
26.10.1937, Nasaud) 

Istoric. A absolvit Scoala de Cadeti din 
Sibiu, dar a demisionat repede din armata. 
S-a dedicat depistarii si achizitionarii de 
carti si obiecte vechi si rare. Astfel a des- 
coperit codicele miscelaneu numit Codicele 
martian, din veacul al XVII-lea. Lucrari: 
Archaeologisch-Praehistoriches Repertorium fiir 
Siebenburgen, 1909; Repertoriu arheologic pen- 
tru Ardeal, 1920; Urme din rdzboaiele romanilor 
cu dacii, 1921. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane, 1933. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 480 



^ 



31.10.2011 17:28:51 



Matcovschi 




Mircea Martin 



Dionisie Martian-Pop 



Martian-Pop, Dionisie 

nume la na§tere Marcian Popovici 

(1829, Ponor, jud. Alba - 1865, Bucure§ti) 
Statistician, economist. Greco-catolic. 
A facut liceul la Blaj. A participat la revolu- 
tia de la 1848 in Transilvania ca prefect de 
garda nationala al Legiunii a Ill-a Sebisana 
(4 tribunate a cate o mie de oameni fiecare, 
avand sediile la Miercurea Sibiului, Rahau, 
Sugag si Vintul de Jos). Cu o bursa data de 
Fundatia Episcopiei Greco-Catolice din Blaj 
a frecventat cursurile de drept, filosofie, sta- 
tistical arheologie, numismatica si geografie 
ale Universitatii din Viena. Si-a luat licenta 
in drept si stiinte politice in 1857, cand a 
plecat la Bucuresti spre a contribui la Uni- 
rea Principatelor. In 1859, prin decretul nr. 
53, Cuza a dat curs cererii sale, numindu-1, 
alaturi de Ion Ionescu de la Brad, fondator 
al Biroului Central de Statistica al Princi- 
patelor Unite. A realizat, in 1860, primul 
recensamant pe baze stiintifice al populatiei 
din Principatele Unite, care a fost, de altfel, 
primul de acest gen din rasaritul Europei si 
a facut obiectul participarii sale la Congresul 
Mondial de Statistica de la Berlin din 1863. 
A pus bazele primelor publicatii romanesti 
din domeniul economic (Analele Statistice si 
Analele economice) care au aparut periodic, 
incepand din 1860. Din 1862 a devenit 
membru al Comisiei de verificare a legilor 
din Principatele Unite. A redactat legea pri- 
vind organizarea municipiilor si comunelor 
orasenesti si a contribuit la intocmirea legis- 
latiei romanesti referitoare la organizarea 
invatamantului, a celui economic in special, 
legea reformei agrare, legea secularizarii ave- 
rilor manastiresti, legea vamilor, legea navi- 
gatiei pe Dunare, legea postei si a circulatiei 
pe drumurile publice, legea reformei mone- 
tary A avansat in acelasi timp si propuneri 
privitoare la organizarea si functionarea 
societatilor economice, asigurarea creditelor, 
asociatii si societati de asigurare, problema 
finantelor publice, problema dreptului de 
proprietate a strainilor in tara, inzestrarea 



armatei etc. Adept al teoriilor liberaliste 
economice europene, dar mai cu seama a 
neoliberalismului, propune un interven- 
tionism de stat cu caracter protectionist, 
pentru a se evita dependenta economica 
totala si politica fata de alte state dezvoltate, 
in special fata de Imperiul Austriac. Lucrari: 
Economia Sociala, Proiectul de lege privind 
organizarea municipiilor si comunelor orasenesti 
Statistica tarii r Uniunea vamala, Societati eco- 
nomice, Criza comerciala, Masuri de lungime, 
greutate si monetare, Agricultura romaneasca, 
Comunicatiile, Finantele publice, Telegrafia, Cre- 
ditul funciar r Proprietate si nationalitate r Igiena 
publica si industriala, Sericicultura, Manufactura 
si artele, Lucrarile publice, Serviciul postal, Scoala 
nationala de agricultura, Legea pensiilor, Creditul 
ipotecar. Colegiile economice din Aiud si 
Alba Iulia ii poarta numele. Virgil Madgearu 
si-a sustinut intrarea in Academia Romana 
cu un discurs in care-1 elogia pe acest ina- 
intas si fondator a numeroase domenii ale 
economiei romanesti. 

Massimu, Ion C. nume la na§tere Ion Maxim 
(1825, Gropeni, jud. Braila - 2.06.1877, Bucure§ti) 
Lingvist. Aroman. Reprezentant al curen- 
tului latinist. A intocmit, impreuna cu Ion 
Heliade-Radulescu si Alexandru Roman, 
proiectul ortografiei bazat pe principiul 
etimologic, adoptat in 1869 de Societatea 
Academica Romana. Din insarcinarea Aca- 
demiei a elaborat, impreuna cu August Tre- 
boniu Laurian, Dictionarul limbii romdne, 2 vol. 
(1873, 1877). A fost si autorul unor manuale 
de gramatica: Elemente de gramatica elenicd 
(1850), Gramatica macedo-romdneasca (1862), 
Nou abecedar romdnesc (1868). Membru fonda- 
tor al Societatii Academice Romane (1876). 

Matcovschi, Dumitru 

(20.10.1939, Vadu Ra§cov, Basarabia) 
Scriitor. Redactor-sef al revistei Nistru (ulte- 
rior Basarabia). Adept al unirii Republicii 
Moldova cu Romania. Accident grav (pro- 
vocat) in mai 1989. Apropierea creatiei sale 
de structurile poeziei populare este una din 
caracteristicile esentiale ale creatiei. Aceasta 
1-a facut apreciat nu numai printre cititori, 
dar si printre compozitori, multe din poezi- 
ile sale fiind puse pe muzica si interpretate 
cu succes de-a lungul anilor. Volume de 
versuri: Maci in roud, 1963; Univers intim, 
1966; Melodica, 1971; Graul, 1974; Patria, 
poetul si balada, 1981; Tu, dragostea mea r 1987; 
Soarele eel Mare, 1990; Maria sa, poetul, 1992 
s.a. Volume de proza: Duda, 1973; Batuta, 
1975; Toamna porumbeilor albi, 1979; Roman 
teatral, (1984); Focul din vatrd, 1982). Doua 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 481 



^ 



31.10.2011 17:28:52 



Mateesco-Matte 




Dumitru Matcovsch 



Nicolas Mateesco-Matte 



Dan Mateescu 




482 



volume de teatru cu piesele Presedintele, Tata, 
Abecedarul, loan Vodd eel Cumplit s.a. Sute de 
articole de publicistica. Premiul National 
al Republicii Moldova (1990). Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (1995). 
Ordinul Republicii (1996). Marele Pretniu 
pentru poezie Nichita Stanescu (1997). 
Ordinul National Steaua Romaniei in grad 
de Comandor (2000). 

Mateesco-Matte, Nicolas 

(3.12.1913, Craiova) 

Jurist. A absolvit Dreptul la Bucuresti. S-a 
specializat la Paris. A plecat in Canada in 
1950 si este membru al baroului din Quebec 
din 1956. Afondat Institutul de Drept Aerian 
si Spatial, unde a fost si profesor la aceasta 
disciplina. Lucrari: Aerospace Law. From Scien- 
tific Exploration to Commercial Utilization, 1 977; 
Space Policy and Programme: Today and Tomor- 
row, 1980; Arms Control and Disarmament in 
Outer Space, 3 vol., 1985-1989. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Mateescu Bogdan, Catalina 

(27.09.1946, Pucioasa) 

Pictorita. A facut cursuri de restaurare a pic- 
turii cu Balasa Cantacuzino si Irene Tolstoi. 
A absolvit Facultatea de Istorie a Universita- 
tii din Bucuresti, frecventand si cursurile de 
lingvistica matematica ale lui Solomon Mar- 
cus. A lucrat cu Milita Petrascu (1 971-1 974). 
S-a stabilit in SUA in 1975 si a studiat la 
Foothill College, Stanford University, Cali- 
fornia. Din 1983 profesor de tehnica foto- 
gravurii si fotografiei la Tulane University, 
New Orleans. A avut expozitii personale in 
Romania, Germania, Marea Britanie, Franta, 
SUA, Canada, Belgia, Israel. Imbina traditia 
plastica si noile tehnologii (filmul, decupajul 
tipografic cu laviul, guasa, acuarela). 

Mateescu, Cristea 

(23.08.1894, Caracal - 14.06.1979, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele la Bucuresti. Specializare 



in Elvetia si Franta. Profesor la Bucuresti, 
Facultatea de Constructii, Sectia mine, apoi 
la Chimie Industrials si la Silvicultura. Con- 
tributii in domeniul constructiilor hidrau- 
lice, mai ales baraje, al constructiei liniilor 
aeriene pentru transportul energiei electrice. 
A organizat si condus, pentru prima oara 
in Romania, un serviciu pentru studiul 
hidroenergeticii pe cuprinsul raurilor Pra- 
hova, Ialomita, Tarlung, Buzau-Basca, Siret. 
A instalat uzinele electrice de la Sinaia, Flo- 
resti, Filaret, Moroieni, Bicaz, Argesul supe- 
rior si Tarlung. Membru titular al Academiei 
Romane (1974). 

Mateescu, Dan 

(15.11.1911, Calara§i - 15.04.2008, Timi§oara) 
Inginer. A absolvit in 1 929 liceul Stirbei Voda 
din Calarasi, iar in 1934 Scoala Politehnica 
de la Berlin - Charlottenburg. Lucreaza ca 
inginer constructor la uzinele din Resita, 
unde, in perioada 1935-1948, initiaza, intro- 
ducand in Romania, noi metode de proiec- 
tare a structurilor pentru podurile metalice, 
o serie de poduri de cale ferata, construite pe 
Somes, Jiu, Siret. Pe langa poduri metalice, 
colaboreaza la proiectarea Uzinelor Malaxa, 
hangarelor de avioane Baneasa, Brasov si 
Cluj, a unor hale metalice industriale pentru 
uzinele din Bocsa si Resita, precum si Palatul 
CFR din Bucuresti. Ocupa in timp diverse 
functii de conducere: seful atelierului de 
proiectare de la UCM Resita, seful Fabricii 
de poduri si constructii metalice de la UCM 
Resita si Bocsa. In 1948 devine profesor 
titular la disciplina constructii metalice 
a Politehnicii din Timisoara, pe care o va 
preda pana in 1981. A sprijinit Facultatea de 
Constructii de la Cluj la infiintarea acesteia 
prin predarea cursului de constructii meta- 
lice timp de doi ani. Preocupat permanent 
de formarea profesionala, a redactat si 
publicat 18 tratate si cursuri universitare la 
edituri de prestigiu din tara si strainatate. 
Prima preocupare in momentul transferarii 
la Institutul Politehnic din Timisoara a fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 482 



^ 



31.10.2011 17:28:52 



Matei 




Gheorghe D. Mateescu 



Olga Delia Mateescu 



Alexie Mateevici 



crearea Laboratorului de constructii meta- 
lice (1950), la ora actuala eel mai utilizat din 
tara. Metnbru titular al Academiei Romane 
(1974) si fost presedinte al filialei acesteia 
din Timisoara. 

Mateescu, Gheorghe D. 

(11.11.1928, Pite§ti) 

Chimist. A absolvit Institutul de Medicina si 
Farmacie din Bucuresti. Profesor la acelasi 
institut. Din 1967 stabilit la Cleveland, SUA, 
unde este director al Departamentului de 
Instrumente Analitice Majore la Case Waes- 
tern Reserve University. A elaborat un tratat 
de spectroscopic in infrarosu si s-a preocu- 
pat de rezonanta magnetocelulara. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1995). 

Mateescu, Olga Delia 

(6.11.1949, Bistrita-Nasaud) 
Actrita si scriitoare. Societara de onoare a 
Teatrului National I.L. Caragiale, membra 
a Uniunii Scriitorilor din Romania si UNI- 
TER. Intre 1968 si 1969 este studenta la 
Facultatea de Filologie (Sectia limbi roma- 
nice si clasice), apoi urmeaza studii teatrale 
la IATC. Lucrari: literatura - Capricii (teatru), 
1997; Urme (teatru), 1997; Statuia Libertatii 
(teatru), 1999; Medeea in razboi cu timpul 
(teatru), 2000; Ferma de struti (teatru), 2002; 
Manuscrisul (roman), 2003; Sampanie in lanul 
de grdu (proza scurta), 2004; Cdderea (teatru), 
2005. Premii si distinctii: Premiul Scolilor de 
Teatru, 1973; Premiul de Creatie al Teatrului 
National pentru rolul Inocenta, din Gim- 
nasticd sentimentald de V Voiculescu, 1980; 
Premiul UNITER pentru cea mai buna piesa 
a anului, Capricii 1997; Premiul I.C. Brati- 
anu la Concursul National de Literatura 
Nihil Sine Deo, Brasov, pentru Fantoma de la 
Coventry, 1997); Premiul Uniunii Scriitorilor 
din Romania pentru dramaturgie (volumul 
Ferma de struti), 2003; Ordinul Meritul Cul- 
tural in grad de Cavaler, 2004. Nominalizari: 
UNITER pentru piesa Grenada, la concursul 
cea mai buna piesa a anului 1998. 



Mateevici, Alexie 

nume la na§tere Alecu Mateescu 

(16.03.1888, Cainari, jud. Tighina - 
13.08.1917, Chi§inau) 

Poet si om politic. A absolvit Seminarul Teo- 
logic din Chisinau si Academia Teologica din 
Kiev. A fost profesor la Seminarul Teologic 
din Chisinau. Militant pentru drepturile 
romanilor, a scris poezii ramase simbolice: 
„Limba noastra", „Tara", „Mama", din volu- 
mul Poezii, 1926, editat de P.V Hanes. S-a 
ocupat de folclorul local: Bocetele de inmor- 
mdntare moldovenesti, 1911, si de texte vechi: 
Tipariturile noastre vechi, 1915. A tradus din 
Cehov, Puskin, Lermontov, Alexei Tolstoi s.a. 

Matei Basarab 

V. Basarab, Matei 

Matei al Mirelor 

(1550, Pogoniani, Epir, Grecia - 1624, man. Dealu) 
Mitropolit si carturar. A studiat, ca si Dimi- 
trie Cantemir, la Academia Patriarhiei din 
Constantinopol. A calatorit in Rusia si Polo- 
nia, venind in 1 602 in Tara Romaneasca, in 
tentativa de a strange randurile ortodoxiei 
rasaritene, bizantine. Din 1605 mitropolit 
de Mira Lichiei. Lucrarile sale au constituit 
surse istorice pentru Letopisetul Cantacuzi- 
nesc, ca si pentru cronicarul Radu Popescu. 
Lucrari: Povestire pe scurt despre neasteptata 
cadere din domnie a lui Serban Voda zis si Radu 
si despre venirea in Tara Romaneasca a lui Radu 
Voievod, fiullui Mihnea r 1611-1613 (publicata 
de mai multe ori in greceste la Venetia); 
Sfaturi cdtre Alexandru Ilias (in yersuri). El a 
tradus din slavona in greceste Invataturile lui 
Neagoe Basarab cdtre fiul sau Teodosie. 

Matei Corvin 

V. Huniade, Matei Corvin 

Matei, Hie 

(20.05.1895, Cernicari, jud. Galati - 
31.03.1969, la§i) 

Chimist. A inceput Facultatea de Stiinte la 
Iasi si a terminat-o la Berlin. Profesor de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 483 



& 



31.10.2011 17:28:52 



Matei 




Valeriu Matei 



Boris Matienco 



Ion Gh. Maurer 



Nicolae Mavrocordat 




484 



chitnie organica la Facultatea de Chitnie 
Industrial;! a Politehnicii si de igiena si 
controlul alimentelor la Medicina din Iasi. 
Director al Institutului de Chimie Macro- 
moleculara Petru Poni din Iasi. Contributii in 
domeniul derivatilor de condensare pentru 
obtinerea de noi coloranti, al fenoplastelor 
de turnare, cercetare aplicata la Combinatul 
Chimie Fagaras, al cauciucurilor poliu- 
retanice, aplicatie realizata la Combinatul 
Chimie Borzesti. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1955). 

Matei, Valeriu 

(31.03.1959, Cazangic, Republica Moldova) 
Poet. A inceput Facultatea de Istorie a Uni- 
versitatii de Stat din Chisinau si a continuat 
pana la absolvire la Facultatea de Istorie a 
Universitatii de Stat M. Lomonosov din 
Moscova, specializandu-se in etnologie 
(1983). A fost cercetator stiintific la Muzeul 
de Etnografie din Istra, regiunea Moscova, 
reprezentant al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova la Uniunea Scriitorilor din URSS 
(1987-1990). In 1990 a devenit deputat in 
Parlamentul Republicii Moldova, unde a 
condus Comisia pentru mass-media (1990- 
1993), fiind vicepresedinte al legislativului 
(1998-1999) si presedinte al Comitetului 
de cooperare Republica Moldova-Uniunea 
Europeana (1998-2001). Director al Editurii 
Hyperion si redactor-sef al ziarului Mesa- 
gerul al Partidului Fortelor Democratice. 
In 2007-2010 conduce un Departament al 
Uniunii Scriitorilor din Moldova. Lucrari: 
Somn de lup (1990), Moartea lui Zenon (1994), 
Dimineata marelui or as (2003), Orfeu si sin- 
gurdtatea (2003), Grecia imaginard (2003). 
Este autorul dramei Peregrindrile si suferintele 
Spdtarului Neculai din Milesti (in colaborare 
cu S. Saka, 1988). Distins cu Marele Premiu 
Nichita Stanescu pentru poezie (1995), Pre- 
miul Mihai Eminescu al Academiei Romane 
(1996), Medalia Mihai Eminescu (Romania, 
2000), Ordinul National Steaua Romaniei in 
grad de Comandor (2004). 



Matienco, Boris 

(3.08.1929, Cu§mirca, Soldane§ti, Basarabia - 
26.11.2004, Chi§inau) 

Biolog, academician. Studii: Istitutul Pedago- 
gic Chisinau (abs. 1951). A facut doctoratul 
la Institutul de Botanica din St. Petersburg 
(1952-1954). Activitati: Institutul Pedagogic 
din Tiraspol (1955-1959), Gradina Botanica, 
seful Laboratorului Anatomia Plantelor 
(1959-1978). Ulterior - la Institutul de 
Genetica (1978-1984) si de Fiziologie a 
Plantelor (1984-2004). A activat prin cumul 
si la Universitatea de Stat. Publicatii: circa 
700 articole si peste 20 monografii. 

Maurer, Ion Gheorghe 

(23.09.1902, Bucure§ti - 8.02.2000, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Bucuresti. 
Director la Institutul de Stiinte Juridice. 
In 1937 a devenit membru al Partidului 
Comunist din Romania. Intre 1947 si 1951 a 
detinut functia de presedinte al Comitetului 
Olimpic Roman. A fost prim-ministru al 
Romaniei in perioada 1961-1974 si prese- 
dinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale 
a Republicii Populare Romane intre 1958 si 
1961. Ministru de Externe (1957-1958). S-a 
retras din viata publica in 1974. Membru 
titular al Academiei Romane din 1955. 

Mavrocordat 

Dinastie de domni fanarioti. Primul notabil 
a fost Alexandru Mavrocordat (1636-1709), 
dragoman (translator) al Portii Otomane. 
A absolvit Medicina si Filosofia la Univer- 
sitatea din Bologna. A facut parte din culi- 
sele Tratatului de la Passarovitz (1699). S-a 
casatorit cu nepoata domnului Moldovei 
Alexandru Ilias (Musatin). Fiul lor, Nicolae 
Mavrocordat, a fost ultimul mare dragoman 
al Curtii Otomane si a devenit domn al Mol- 
dovei (1708, primul domn fanariot al tarilor 
romane) dupa Mihail Racovita, ultimul 
domn pamantean. Doar Dimitrie Cantemir 
a reusit, scurta vreme, sa intrerupa, in Mol- 
dova, sirul domniilor fanariote. Otomanii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 484 



^ 



31.10.2011 17:28:52 



Mazilu 



au optat pentru solutia fanariota (greci din 
Fanar, cartier al Constantinopolului) deoa- 
rece toti domnii pamanteni actionau pentru 
obtinerea independentei. N-au luat insa 
in considerable faptul ca, pe termen lung, 
efectul a fost chiar mai nociv pentru impe- 
riu. Deoarece grecii se considerau urmasi 
ai Bizantului, romanii urmasi ai Imperiului 
Roman, aveau o mostenire culturala si reli- 
gioasa de aparat. De aceea circulatia bunu- 
rilor culturale intre Dunare si Mediterana a 
dus, in final, la constientizarea pericolului 
musulman pentru toata crestinatatea rasa- 
riteana. Constantin M., fiul lui Nicolae, a 
fost domn atat in Moldova (1733-1735, 
1741-1743, 1748-1749, 1769), cat siinTara 
Romaneasca (1730, 1731-1733, 1735-1741, 
1744-1748, 1756-1758, 1761-1763), uni- 
ficand astfel legislatia si stabilind premise 
pentru unitatea spatiului identitar romanesc 
ca parte a ortodoxiei rasaritene. 

Maximilian, Constantin 

(2.08.1928, Bucure§ti - 11.04.1997, Bucure§ti) 
Medic (genetician). A absolvit Medicina 
la Bucuresti. S-a specializat la Moscova si 
in SUA. Cercetator la Centrul de Cercetari 
Paleoantropologice, a facut cercetari de 
paleoantropologie in pesterile Ponor, Ohaba, 
Sarata Monteoru, Pestera Muierii. Unul 
dintre pionierii relansarii bioeticii si geneticii 
umane in tara noastra, in formula sa moderna. 
In 1958 a organizat primul laborator de 
genetica medicala din Romania. A redactat 
peste 20 de volume de antropologie, bioe- 
tica si genetica umana, intre care: Ereditatea 
umand intre tipar si eroare, 1970; Sterilitatea, o 
problemd de genetica, 1971; Citogenetica medicaid 
umand, 1978; Dictionarul Enciclopedic de Gene- 
tica, 1984. Membru al Societatii Franceze de 
Antropologie, al Asociatiei Internationale de 
Biologie Umana, al Societatii Europene de 
Biologie Genetica. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1992). 

Maximilian, Velimir 

(1882, Buzau - 1959, Bucure§ti) 
Actor. Prieten din copilarie cu tenorul Leo- 
nard. Fiul sau, Puiu, ca si nepotul sau, Mihai 
(primul sot al Stelei Popescu), au fost autori 
de scheciuri si reviste cornice. A absolvit 
Conservatorul de Muzica si Declamatie la 
Bucuresti chiar inainte de a termina liceul, 
ca si Tony Bulandra, cu care a fost coleg si 
prieten. A jucat in Compania Tony si Lucia 
Sturdza Bulandra, ca si in altele, de prefe- 
rinta roluri cornice. Memorabil mai ales 
pentru rolurile din I.L. Caragiale si Gogol. 
A jucat in filmul Un leac pentru soacre, 1913, 
pe care 1-a si regizat. 




Velimir Maximilian 



Octav Mayer 



Maxy, M.H., nume la na§tere Max Hermann 
(26.10.1895, Braila - 19.06.1971, Bucure§ti) 
Pictor. Evreu german ca origine. A studiat 
Arte Plastice la Bucuresti si s-a specializat la 
Berlin cu Arthur Segal (cubist). Unul dintre 
promotorii avangardei in Romania. A facut 
parte din gruparea revistei Contimporanul. 
Director al Muzeului National de Arta. 
A facut scenografie (mai ales pentru Teatrul 
Evreiesc de Stat din Bucuresti, unde a fost 
director) si arta decorativa. Lucrari: Madona; 
Muncitori; Nud cu Idol Piata Sf. Gheorghe; In 
Cdrje. Lucrari ale sale se gasesc in SUA, 
Olanda, Franta, Italia, Israel. 

Mayer, Octav 

(22.09/4.10.1895, Mizil - 9.09.1966, la§i) 
Matematician. A luat parte la razboiul de 
reintregire a neamului (1918). A fost primul 
doctor in matematica pura al Universitatii 
din Iasi. S-a specializat la Torino. A fost 
profesor la Universitatea din Cernauti, apoi 
la Facultatea de Stiinte Fizico-Matema- 
tice a Universitatii din Iasi. Contributii in 
domeniul calculului diferential si integral 
si al geometriei. A colaborat cu A. Myller 
in domeniul geometriei. Lucrari: Opera 
matematica, 1 974; Teoria functiilor de variabila 
complexa, 2 vol., 1981, 1990. Laureat al Pre- 
miului de Stat (1952). Membru al Academiei 
de Stiinte din Romania. Membru al Acade- 
miei Romane (1955). 

Mazilu, Dan Horia 

(20.04.1943, Pite§ti - 16.09.2008, Bucure§ti) 
Istoric literar. Urmeaza Facultatea de Limbi 
Slave a Universitatii din Bucuresti (1961- 
1966). Cadru didactic la Facultatea de Limbi 
Slave. Dupa 1990 devine cadru didactic la 
Catedra de literatura romana veche a Facul- 
tatii de Limba si Literatura Romana a Uni- 
versitatii din Bucuresti si decan (1994-2004). 
Director al Bibliotecii Academiei Romane. 
Lucrari: Opera umanistului Udriste Ndsturel in 
contextul relatillor romano-slave (1972); Udriste 
Ndsturel, monografie (1974); Barocul in 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 485 



& 



31.10.2011 17:28:52 



Mazilu 




Dan Horia Mazilu 



Panaite C. Mazilu 



Teodor Mazilu 



Horatiu Malaele 




486 



literatura romana din secolul alXVII-lea (1976); 
Cronicarii munteni (1978); Varlaam si Ioasaf. 
Istoria unei carti (1981); Literatura romana in 
epoca Renasterii (1984); Proza oratoricd in litera- 
tura romana veche, 2 vol., (1986-1987); Vocatia 
europeana a liter aturii romdne vechi (1991); 
Recitind literatura romana veche r vol. I (1994); 
Literatura romana barocd in context european 
(1996); Cronicarii moldoveni (1997); Introducere 
in opera lui Dosoftei (1997); Recitind literatura 
romana veche r vol. II (1998); Noi despre ceilalti. 
Lais tratat de imagologie (1999); Introducere in 
opera lui Antim Ivireanul (1999); O istorie a 
blestemului (2001); Voievodul dincolo de sala 
tronului, Iasi (2003); Lege sifdrddelege in lumea 
romdneascd veche (2006). Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (2006). 

Mazilu, Panaite C. 

(21.03.1915, Bro§teni, Vrancea) 
Inginer. A absolvit Institutul Politehnic din 
Bucuresti. A lucrat la Directia de Studii 
si Arhitectura a CFR. A fost profesor la 
Facultatea de Constructii a Politehnicii din 
Bucuresti si la Academia Tehnica Militara. 
Contributii in domeniul rezistentei materi- 
alelor. A coordonat lucrarile de constructie 
pentru aerogara Baneasa, Casa Presei Libere, 
Intercontinental, Sala Palatului, Teatrul 
National, Aula Facultatii de Drept, Athenee 
Palace, blocurile din cartierul bucurestean 
Bucur-Obor. Lucrari: Statistica constructiilor, 
2 vol., 1955, 1959; Teoria si calculul placilor 
curbe subtiri, 1983; Aplicarea teoriei elasticitdtii 
si a placilor in calculul constructiilor , 1986. 
Membru al Asociatiei Inginerilor Construc- 
tor! din Romania, membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. Membru al 
Asociatiei de Inginerie Seismica din Roma- 
nia, membru al Asociatiei Internationale 
de Poduri si Sarpante din Elvetia, membru 
al Asociatiei pentru Cladiri Inalte din SUA. 
Membru de onoare al Academiei Romane 
(1993), membru fondator al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania (1998). 



Mazilu, Teodor 

(11.08.1930, Bucure§ti - 18.10.1980, Bucure§ti) 
Dramaturg si prozator. A absolvit o facultate 
muncitoreasca. A fost redactor la Tdnarul 
muncitor, Scanteia tineretului s.a. A scris nume- 
roase foiletoane care 1-au impus ca talent 
satiric. A scris comedii: Prostii sub clar de lund 
(1964), Tandrete si abjectie (1968, Premiul 
Uniunii Scriitorilor), Treziti-va in fiecare 
dimineata (1969), Don Juan mo are ca toti ceilalti 
(1970), dar si schite: O plimbare cu barca 
(1964), Varape veranda (1966). Ca romancier 
isi refuza aproape total predispozitia comica. 
Romanele Bariera (1955, revazut in 1962, 
Premiul Academiei), o proza a periferiei 
muncitoresti bucurestene, si Aceste zile si 
aceste nopti au declansat la timpul lor ample 
controverse in presa. Talentul sau epic 
izbuteste in naratiunile adunate in volumele 
Proza satirica (1969); Palaria de pe noptiera 
(1972); Iubiri contemporane (1975); Doamna 
Voltaire (1979), reluate in antologia Pelerinaj 
la ruinele unei vechi pasiuni (1980); Prumos 
e in septembrie la Venetia, 1973; Fotbalul n-a 
fost creat de diavol (1972); Ipocrizia disperarii 
(1972); Pdinea la loc fix (1972); Inmormdntare 
pe teren accidentat (1973, nuvele); Intr-o casa 
straina (1975, roman); Pugiti, vin clientii! 
(1979, piesa intr-un act); Soarele si ambianta 
(1983, schite si nuvele, postum). 

Malaele, Horatiu 

(1.08.1952, Targu-Jiu) 

Actor, regizor si caricaturist. A absolvit 
Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica 
I.L. Caragiale in 1975, clasa profesor Octa- 
vian Cotescu. Interpret consacrat de come- 
die, personajele sale sunt realizate in maniera 
imbinarii bufoneriei cu absurdul comic si cu 
intregul subtext tragic al acestuia. Roluri in 
teatru: Palaria for entina de Eugene Labiche, 
regia Ovidiu Schumacher, 1974; Opera de 
trei parole de Bertolt Brecht, regia Octavian 
Cotescu, 1974; Procese de Alexandru Voitin, 
regia Octavian Cotescu, 1974; Regele Cerb 
de Carlo Gozzi, regia Bogdan Berciu, 1975; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 486 



^ 



31.10.2011 17:28:52 



Manescu 



Tineretefdrd batranete de Eduard Covalli, regia 
Catalina Buzoianu, 1975; O sdrbdtoare princi- 
ard de Theodor Mazilu, regia Horatiu Mala- 
ele, 1982; Acesti ingeri tristi de D.R. Popescu, 
regia Mircea Cornisteanu, 1983; O noapte 
furtunoasd de I.L Caragiale, regia Sorana 
Coroama Stanca, 1983; Lectia de Eugene 
Ionesco, regia Horatiu Malaele, 1996; Astd 
seard se joacd fdrd piesd de Luigi Pirandello, 
regia Eugen Todoran, 1987; Mdscdriciul dupa 
A. P. Cehov, regia Horatiu Malaele, 2005; 
Revizorul de N.V Gogol, Teatrul de Come- 
die, 2006. Film: Muntele ascuns, regia Andrei 
Catalin Baleanu, 1974; Gloria nu cdntd, regia 
Alexandru Bocanet, 1976; Pentru patrie, regia 
Sergiu Nicolaescu, 1977; Septembrie, regia 
Timotei Ursu, 1977; Divort din dragoste, regia 
Andrei Blaier, 1991; Aceastd lehamite, regia 
Mircea Daneliuc, 1993; Timpul liber, regia 
Valeriu Draguianu, 1993; Amen, regia Costa 
Gavras, 2001; Vine Politia, regia Traian Cor- 
bescu, 2008; Poker, regia Sergiu Nicolaescu, 
2010. Premii: Tinerete fdrd batranete - Pre- 
miul pentru interpretare - Iasi, 1975; Divort 
din dragoste - Premiul pentru eel mai bun 
actor, Costinesti, 1991; Mincinosul - Premiul 
UNITER 1992; Puricele - Premiul de regie 
AUR, 1993, Premiul pentru interpretare la 
Festivalul National I.L. Caragiale, Bucuresti, 
1993, ca si Premiul Asociatiei Umoristilor 
Romani pentru interpretare, 1993; Unde-i 
revolverul? - Premiul UNITER, 1 998; Bani din 
cer - Premiul pentru eel mai bun spectacol la 
Festivalul National de Comedie, Galati, 2001 . 
Volume: Horatiu despre Malaele. 

Mamaliga, Mihai(l) 

(20.02.1945, Chi§inau - 10.01.2001, Chi§inau) 
General. A absolvit Scoala Militara de 
Tancuri din orasul Kazan (1973) si apoi 
Academia Militara a trupelor blindate Mare- 
sal Malinovski. A activat in diferite functii 
ale corpului de comanda in cadrul fortelor 
armate ale fostei URSS, apoi in Statul Major 
al Apararii Civile a Republicii Moldova. A fost 
prim-viceministru al Afacerilor Interne, sef 
al Departamentului Securitate publica al 
Ministerului Afacerilor Interne (comandant 
al trupelor de carabinieri), 1992-1997. 

Manaila, Rodica 

(25.01.1935, Bucure§ti - 14.04.2002, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica a 
Universitatii din Bucuresti. A lucrat la Insti- 
tutul de Fizica, unde a pus bazele Colecti- 
vului de Cercetari Structurale Rontgen prin 
Difractie. A avut contributii in realizarea 
modelului structural al germaniului (printre 
primele lucrari in literatura internationala 
de specialitate) si aliajelor metalice cristaline. 



1 &* i 




Corneliu Manescu 



Manea Manescu 



Lucrari: Structura semiconductorilor amorfi, 
1970; Difractia razelor X si a neutronilor, 
1972. Membru corespondent al Academiei 
Romane, 1992. 

Manescu, Corneliu 

(8.02.1916, Ploie§ti - 26.06.2000, Bucure§ti) 
Diplomat. A studiat Dreptul si Stiintele Eco- 
nomice la Bucuresti. Membru al Partidului 
Comunist Roman din 1936, ca student. 
Vicepresedinte al Comitetului de Stat al Pla- 
nificarii, ambasador in Ungaria, sef al Direc- 
tiei Superioare Politice a Armatei cu gradul 
de general-maior, apoi ministru al Afacerilor 
Externe (vreme de 11 ani) si presedinte 
al Adunarii Generale a Natiunilor Unite, 
ambasadorul Romaniei in Franta. A resta- 
bilit relatiile Romaniei cu tarile Europei 
Occidentale. In 1989 a devenit liderul mis- 
carii reformiste din PCR, fiind unul dintre 
semnatarii „scrisorii celor sase", alaturi de 
Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, 
Silviu Brucan, Constantin Parvulescu si 
Grigore Raceanu. Dupa 1989 membru in 
Consiliul Frontului Salvarii Nationale. 

Manescu, Manea 

(9.08.1916, Braila - 25.02.2009, Bucure§ti) 
Politician, economist. Fiu al unui membru 
fondator al PCR (1921). A absolvit ASE la 
Bucuresti si a fost profesor de economie la 
aceeasi institutie. Director al Departamen- 
tului de Economia Muncii, director general 
la Directia de Statistica, ministru de Finante 
(1 955-1 957), primul vicepresedinte al Comi- 
tetului de Stat al Planificarii, secretar general 
al Comitetului National de Sociologie de pe 
langa Academia Romana, membru al CC al 
PCR (din 1960), membru al Marii Adunari 
Nationale (Parlamentul socialist) si prese- 
dinte al ei din 1961, membru al Consiliului 
National al Cercetarii Stiintifice (din 1965), 
presedinte al Comitetului pentru Economie 
si Finante, vicepresedinte al Consiliului de 
Stat (din 1969), vicepresedinte al Consiliului 
de Ministri, presedinte al Comitetului de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 487 



& 



31.10.2011 17:28:53 



Manuca 




488 



Dan Manuca Valter Maracineanu 



Stat al Planificarii, tnembru al Prezidiului 
Permanent al CC al PCR. A fugit impreuna 
cu sotii Ceausescu in helicopterul acestora 
in decembrie 1989. Arestat dupa 1989. 
Lucrari: Statistica calitatii productiei industriale 
(1965) - in colaborare cu Ludovic Tovissi, 
N. Rancu si I. Marcus; Masini de calculpentru 
mecanizarea si automatizarea lucrdrilor economice 
si administrative (1966) - in colaborare cu 
Vasile Bita, Grigore Grama si Valeriu Pes- 
caru; Statistica agricola si silvica (1968) - in 
colaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru si 
P. Onica; Metode matematice moderne aplicate 
in organizarea si planificarea lucrdrilor de 
constructii si montaj (1969) - in colaborare 
cu Anatol Macris si Vincentiu Dumitru; 
Cibernetica economicd (1979); Avutia nationala 
(1984); Cibernetica si revolutia tehnico-stiintifica 
(1988) - in colaborare cu Mihail Florescu si 
Eugeniu Niculescu-Mizil. Membru al Aca- 
demiei Romane (1961), exclus in 1990. 

Manuca, Dan 

(20.05.1938, la§i) 

Istoric literar si filolog. A facut Filologia la 
Iasi. A fost cercetator la Institutul de Filo- 
logie Romana din Iasi, unde devine apoi 
director. Lucrari: Scriitori junimisti, 1971; 
Critica liter ard junimista, 1975; Argumente de 
istorie literard, 1978; Pe urmele lui Mihail Sado- 
veanu, 1982; Lectura si interpretare. Un model 
epic, 1988; Analogii. Constante ale istoriei liter are 
romdnesti, 1995; Liviu Rebreanu sau lumea pre- 
zumtivului, 1995; Introducere in opera lui I. Al. 
Bratescu-Voinesti, 1 997; Perspective critice, 1 998; 
Pelerinaj spre fiintd. Eseu asupra imaginarului 
poetic eminescian, 1999; Principiile criticii liter are 
junimiste, 2000; Opinii literare, 2001. 

Maracineanu, (Nicolae) Valter 

(30.05.1840, Bucure§ti - 30.08.1877, Grivita) 
Erou al Razboiului de Independent! Capi- 
tan in Regimentul 8 de linie. In urma aju- 
torului solicitat pe 19 iulie de armata rusa, 
care lupta la Plevna cu otomanii, armata 
romana a intrat in lupta. Generalul Armatei 



de Operatii era A. Cernat, iar al Armatei de 
Vest romano-ruse Carol I. A pierit luptand 
pentru reduta Grivita 2, pe care a cucerit-o. 
Pe locul acela se afla o statuie a sa. 

Maracineanu, ^tetania 

(18.06.1882, Bucure§ti - 1944, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte, Sec- 
tia fizico-chimice, la Bucuresti. A fost pro- 
fesoara la Liceul de Fete din capitala. Dupa 
Primul Razboi Mondial a plecat la Paris 
si a lucrat in laboratorul Mariei Curie, la 
Institutul Radiumului, apoi la Observatorul 
Astronomic de la Meudon. Irene Joliot- Curie 
(Premiul Nobel) marturisea intr-un articol 
din Neues Wiener Journal (5 iunie 1934) ca 
„savanta romana, domnisoara Maracineanu, 
a anuntat inca in 1924 descoperirea radio- 
activitatii artificiale". In 1925 a inceput sa 
lucreze la Facultatea de Stiinte din Bucuresti 
si a creat primul laborator de radio activitate 
din Romania. A intreprins interesante expe- 
rience de provocare a ploii artificiale, in tara 
si strainatate, cu ajutorul unor saruri radio- 
active, obtinand unele rezultate (in Baragan, 
in Sahara etc). A publicat lucrari valoroase 
privitoare la legatura dintre cutremure si 
precipitatii si a fost cea dintai care a semna- 
lat ca in ajunul producerii cutremurelor se 
constata o crestere sensibila a radio activitatii 
in zona epicentrului, datorita degajarii de 
radon radioactiv. 

Marculescu, Adela 

(21.12.1938, Aiud) 

Actrita. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti, la clasa lui 
Alexandru Finti. Actrita la Teatrul National 
din Bucuresti. A interpretat roluri si la Tea- 
trul din Ploiesti, la Teatrul Radu Stanca din 
Sibiu, la Teatrul Mic, la Radio difuziune si in 
filme. Roluri in teatru: Insifte margarite, 1964; 
Nunta insangerata, 1966; Regina de Navarra, 
1967; Pdrintii teribili, 1968; Coana Chirita, 
1969; Take, Ianke si Caddr, 1971; Dona Diana, 
1973; Danton, 1974; Gaitele, 1977; Alexandru 
Lapusneanu, 1978; Poveste din Hollywood, 
1984; Torquatto Tasso, 1988; Electro, - O tri- 
logie antica, 1990; Vrajitoarele din Salem, 1991; 
Harvey, 1994; Omul care a vdzutmoartea, 1997; 
Vecina de alaturi, 2000; Viata de actor, 2003; 
Dulcea pasare a tineretii, 2005; in film: Serba- 
rile galante, 1965; Batalie pentru Roma, 1968; 
Hyperion, 1975; Iancu Jianu haiducul, 1980; 
Alo r aterizeazd strdbunica, 1981; Cine iubeste si 
lasd, 1982; Galax, 1983; Surorile, 1984; Decla- 
ratie de dragoste, 1985; Sd-ti vorbesc despre mine, 
1987; Diplomatic Siege, 1999; Pacald se intoarce, 
2006. Din 2001 este cetatean de onoare al 
municipiului Bucuresti. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 488 



^ 



31.10.2011 17:28:53 



Marginean 




Adela Marculescu Gheorghe Mardarescu 



Apostol Margarit 



Viorel Marginean 



Mardarescu, Emil 

(1880, la§i - 1935, Bucure§ti) 
Pilot si inventator. Nepot de frate al lui 
Gheorghe M. A ab solvit Scoala de Pilotaj 
de la Bucuresti, locuind la unchiul sau. 
A inventat o elice de avion cu unghi de 
inclinatie variabil al paletelor si a realizat 
un tip de avion cu care a zburat in 1911. 
S-a dedicat, dupa Primul Razboi Mondial, 
cercetarii in domeniul petrolului (extractiei, 
rafinarii si petrochimiei) si afacerilor cu 
petrol, fiind proprietar de sonde si terenuri 
petrolifere la Campina si creator al scolii de 
maistri sondori de aici. Este inventatorul 
forajului rotativ, brevetat in Romania si in 
Franta, la inceputul anilor 1920, inventia sa 
aplicandu-se ulterior in intreaga lume. 

Mardarescu, Gheorghe 

(4.08.1866, la§i - 

5.09.1938, Bad Nauheim, Germania) 
General. Unchi al lui Emil M. A absolvit 
Scoala de Ofiteri de Cavalerie si Infanterie si 
Academia Militara la Bucuresti. Specializare 
la Brueck si Spandau in Germania. Coman- 
dant fondator al Scolii de Tragere a Infante- 
riei, director de studii la Academia Militara, 
apoi comandant al ei. In 1919 a devenit 
comandant suprem al trupelor de sud din 
Transilvania (cele de nord fiind comandate 
de Traian Mosoiu) si a intrat in Budapesta in 
1919 (revolutia maghiara). Ministru de Raz- 
boi liberal (bratienist, 1922-1926). Supra- 
numit generalul Ungariei, a fost decorat cu 
Ordinul Militar Mihai Viteazul clasa a Ill-a. 

Mardarescu, Radu Emil 

(19.02.1907, Bucure§ti - 10.09.1968, Bucure§ti) 
Inginer. Fiu al lui Emil M. si nepot al lui Ghe- 
orghe M. A absolvit Technische Hochshule la 
Dresda. A lucrat la Fabrica de Motoare IAR, 
devenind inginer-sef constructor (1949). S-a 
ocupat de determinarea distributiei optime 
a motorului cu 14 cilindri in stea dubla, 
IAR- 1000 A, si de studiul constructiv al unei 
serii de motoare de sapte si noua cilindri in 



stea, cu puteri cuprinse intre 250 si 400 CP. 
Sub conducerea lui s-au executat tractoarele 
IAR-22 si IAR-23, autoturismul prototip 
IAR-002 si motocompresorul IAR-003. Din 
1 948 incepe activitatea didactica la Institutul 
Forestier, unde preda cursuri de matematici, 
mecanica si rezistenta materialelor. In 1949 
infiinteaza Catedra de automobile si tractoare 
la Facultatea de Mecanica. A realizat primele 
omologari la motoarele SR 101 si SR 211. 
Cele mai insemnate realizari ale sale au fost: 
motorul prototip IAR- 15 00 si motorul pro- 
totip IAR-7 M. In 1938 a propus proiectarea 
unui motor de 14 cilindri in stea dubla, de 
1 500 CP, racit cu aer. Ministerul Aerului si 
Marinei a refuzat bugetul pentru producerea 
lui si uzina franceza Gnome-Rhone 1-a pro- 
dus si 1-a vandut germanilor, care au echipat 
cu el avioanele de vanatoare Focke-Wulf 190 
D9 si avionul de transport Gigant. 

Margarit, Apostol 

(7.08.1836, Avdella, Grecia - 
6.10.1903, Monastar, Macedonia) 
Pedagog. A fost liderul national al aromani- 
lor din Imperiul Otoman, dascal si inspector 
scolar pentru Macedonia. A militat pentru 
strangerea relatiilor diplomatice dintre 
Romania si Imperiul Otoman. Au existat 
doua incercari de asasinat asupra lui. Lucrari: 
Raport despre persecutiile scoalelor romane in 
Macedonia dinpartea Grecilor (1875), Refutation 
d'une brochure grecque par un Valaque epirote 
(1878), Etudes Historiques sur les Valaques du 
Pinde, par un Valaque Epirote (1880), Les Grecs, 
les Valaques, les Albanais et V Empire turc par un 
Valaque du Pinde (1886), Memoriu privitor la 
scoalele romane depeste Balcani (1887), La poli- 
tique grecque en Turquie (1890), Scoalele romane 
din Macedonia (1895). Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1889). 

Marginean, Viorel 

(12.12.1933, Cenade, Alba) 
Pictor. Ministru al Culturii (1995-1996). 
A absolvit Institutul de Arte Plastice la 
Bucuresti. La un moment dat, a propus un 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 489 



& 



31.10.2011 17:28:53 



Matca§ 




Nicolae Matca§ 



Valentin Mandacanu 



Cornel Medrea 




490 



program national pe 200 de ani pentru ame- 
najarea urbanistica a Bucurestiului. A expus 
in numeroase tari, in 1993 la UNESCO. 
Membru al Academiei Europene de Sti- 
inte, Arte si Litere din Paris. Membru al 
Academiei Internationale de Arta Moderna, 
Roma. Membru de onoare al Academiei 
Romane (2006). 

Matca§, Nicolae 

(17.04.1940, Crihana Veche, jud. Ismail, 
Basarabia) 

Lingvist si poet. A absolvit Facultatea de Isto- 
rie si Litere a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau (1962). Specializare la Universitatea de 
Stat din Leningrad. Doctor Honoris Causa 
al Universitatii Al. I. Cuza din Iasi (1993) si 
al Universitatii din Bucuresti (1995). A fost 
ministru al Invatamantului din Republica 
Moldova, sef de catedra si decan la Institutul 
Pedagogic (azi Universitatea Pedagogica de 
Stat Ion Creanga) din Chisinau. A adus o 
contribute substantiala la studierea istoriei 
si problemelor dezvoltarii limbii romane de 
la est de Prut (fiind secretar al unei comisii 
interdepartamentale create in acest scop) si 
la elaborarea si aprobarea legislatiei lingvis- 
tice din 1989 a Republicii Moldova. Angajat 
al Ministerului Educatiei si Cercetarii din 
Romania, la Serviciul Romanii de pretutin- 
deni (din 1995). Lucrari in domeniul lingvis- 
ticii si al cultivarii limbii romane: Introducer e 
in lingvisticd (in colaborare, 1980), Lingvistica 
generald (in colaborare, 1984), Coloana infinitd 
a graiului matern (in colaborare, 1990), De la 
grotesc la sublim (1995), Roman mi-e neamul, 
romanesc mi-e graiul (1998). Carti de poezie: 
Surdsul Giocondei (Bucuresti, 1997), Trenul 
cu un singur pasager (1998), Azur (Timisoara, 
2002), De-a Alba-Neagra (Bucuresti, 2006). 
Distins cu Ordinul Gloria Muncii (1996) si 
Ordinul Republicii (2010). 

Mandacanu, Valentin 

(27.07.1930, Mihaileni, jud. Balti, Basarabia) 
Lingvist si publicist. Tatal sau a fost direc- 
tor al scolii din sat, unde a invatat marele 



lingvist Eugeniu Coseriu. In 1944 s-a refu- 
giat cu parintii la Craiova. In 1951 s-a intors 
la Chisinau, unde si- a continuat studiile la 
Institutul Pedagogic de Stat Ion Creanga. 
A fost profesor la Scoala Pedagogica din 
Calarasi (Republica Moldova), redactor 
stilizator la revista Moldova, traducator la 
Agentia Telegrafica a Moldovei si la Enci- 
clopedia Sovietica Moldoveneasca, de unde 
a fost concediat pentru romanizarea „limbii 
moldovenesti". Editorial s-a afirmat prin 
cartea Exprimarea corecta (1967). Alte lucrari 
importante: Cuvantul potrivit la locul potrivit 
(1979), Vesmantul fiintei noastre (revista Nistru, 
1988, nr. 4), care a servit drept imbold pen- 
tru revenirea scrisului est-prutean la alfabe- 
tul latin, Intre acasd si acasd (2000), Spdrturi in 
gheata tdcerii (2009). Este cetatean de onoare 
al municipiului Chisinau (2009). 

Marza, Vasile 

(30.12.1902, com. §ipote, judetul Iasi - 
10.11.1995, Iasi) 

Medic, histolog si biolog. A absolvit Facul- 
tatea de Medicina din Iasi. S-a specializat la 
Lyon si Paris. Profesor la Institutul de Medi- 
cina si Farmacie din Iasi, apoi din Bucuresti. 
A condus Laboratorul de oncologie al 
Academiei Romane (1948-1958). A fost 
ambasador al Romaniei in Belgia, ministru 
al Sanatatii. Contributii in domeniul histo- 
biologiei. A imaginat un microcomparator 
pentru histochimia cantitativa a potasiului. 
Lucrari: Histochimie du spermatozoide (1930); 
Histophysiologie de Vovogenese (1938); Embrio- 
trofia (1954); Biomorfologia corticalei ovariene la 
mamifere (1 972) - in colaborare; Morfogeneza 
vitelusului (1972) - in colaborare. Membru 
titular al Academiei Romane (1948), prese- 
dinte al filialei Iasi a Academiei (1959-1963). 

Medrea, Cornel 

prenume la na§tere Corneliu Virgiliu 

(8.03.1888, Miercurea Sibiului - 
25.06.1964, Bucuresti) 

Sculptor. Urmeaza Scoala de Arte Decora- 
tive din Budapesta, ca elev al sculptorului 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 490 



& 



31.10.2011 17:28:54 



Meinhard 



Gyorgy Zala. Intre 1912 si 1913 a intreprins 
calatorii in diverse tari europene, vizitand 
muzeele de arte plastice. Din 1914 participa 
la Saloanele Oficiale din Bucuresti, la expo- 
zitiile gruparilor Tinerimea Artistica, Arta 
romana etc. Expune la Bienala din Venetia 
(in anii 1928, 1938, 1956 si 1958) si la multe 
alte manifestari artistice din strainatate. Intre 
1939 si 1964 a fost profesor de sculptura la 
Academia de Arte Frumoase din Bucuresti 
(respectiv Institutul Nicolae Grigorescu). 
A practicat toate genurile sculpturii, cul- 
tivand forme pline, robuste, avand ca ideal 
simplitatea realitatii. Portretele, seriile de 
maternitati, evocarile istorice (Dragos Vodd 
si Zimbrul), reprezentarile alegorice (Atlas, 
Pescarii, Victorie) converg spre manifestarea 
unei plenitudini, a unui optimism bazat pe 
afirmarea imaginii umane (Aleea Clasicilor din 
Gradina Publica Stefan eel Mare, Chisinau). 
Alte lucrari: George Cosbuc, bust, 1914 (Sibiu); 
Aristide Demetriade in rolul lui Hamlet, 1919 
(Teatrul National din Bucuresti); Moliere, 
bust, 1919 (Teatrul National din Bucuresti); 
Victor Hugo, bust, 1919 (Teatrul National 
din Bucuresti); B. St. Delavrancea, bust, 1920 
(Soseaua Kiseleff, Bucuresti); Monumentul 
eroilor ceferisti, 1923, impreuna cu Ion Jalea 
(Bucuresti)i St. O. Iosif, bust, 1926 (Parcul 
Central, Brasov); Monumentul luiAvram Iancu, 
1927 (Campeni); Statuia lui Andrei Muresanu, 
1932 (Bistrita); Statuia lui Vasile Lucaciu, 
1932 (Satu-Mare); Ovidiu, 1927 (Soseaua 
Kiseleff, Bucuresti); Reliefurile de la Mausoleul 
de la Mdrasesti, 1930, impreuna cu Ion Jalea; 
Statuia Dr. loan Ratiu, 1929 (Turda); Meda- 
lioane ale voievozilor romdni, 1934 (Palatul 
Regal, Bucuresti); Mihai Eminescu, bust, 1938 
(Giurgiu); Gheorghe Lazar, bust, 1938 (Avrig); 
Pescarii, grup statuar, 1959 (Constanta). 
A primit Diploma de Onoare la Expozitia 
Internationala de la Barcelona (1929), 
Marele Premiu la Expozitia Internationala 
de la Paris (1937) pentru relieful Dragos Vodd 
si Zimbrul, Premiul international la Expozitia 
internationala de la New York (1939) pen- 
tru relieful Cultura, Premiul de Stat (1956), 
titlul de Artist al Poporului (1957). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Mehedinteanu-lonescu, Margareta 

(12.04.1938, Bucure§ti) 

Parasutista. A absolvit Scoala de Parasutism 
la Popesti Leordeni, fiind prima femeie din 
Romania cu brevet. A facut parte din echipa 
nationala de parasutism si a participat la 
mitinguri aviatice in tara si in strainatate. 
A pregatit voluntar parasutisti la Cercul de 
aviatie Grivita Rosie. 




Simion MehedintJ 



Mayer E. Meinhard 



Mehedinti, Simion 

(19.10.1868, Soveja - 14.12.1962, Bucure§ti) 
Geograf si geopolitician. Spirit filosofic, 
format la scoala lui Titu Maiorescu, a desfa- 
surat o vasta activitate culturala ca educator, 
cu deosebire al tineretului, prin scrierile si 
numeroasele sale conferinte tinute in fata 
studentimii romane din centrele universitare 
ale tarii. Si-a facut studiile la Bucuresti, apoi 
in Franta si Germania. A fost profesor la 
Universitatea din Bucuresti, la prima catedra 
de geografie din Romania. Profesor al viito- 
rului rege Mihai I. A fost director al revistei 
Convorbiri literare. A avut un rol important in 
dezvoltarea gandirii geografice si geopolitice 
in Romania. S-a preocupat de stabilirea 
obiectului si continutului geografiei, de 
precizarea locului ei in sistemul stiintelor, de 
determinarea legilor si categoriilor geografice 
si a metodelor de cercetare in geografie si 
geopolitica. A elaborat un sistem propriu de 
gandire geografica, concretizat in lucrarea 
fundamentala Terra - introducere in geografie 
ca stiintd (2 vol., 1931). I-a avut studenti pe 
George Valsan, Constantin Bratescu, Vintila 
Mihailescu si altii. Lucrari: Die Kartographis- 
chelnduktion (teza de doctorat), Leipzig, 1900; 
Eterogeneitatea celorpatru sfere, 1900; Problemele 
geografiei contemporane ca stiintd despre Cosmos, 
1 900; Introducere in studiul geografiei, 1 904; Die 
rumanische steppe, 1904; Cdtre noua generatie, 
1912; Poporul, 1913; Primdvara liter ar a, 1914; 
Omul politic, 1915; Cadrul antropogeografic. 
Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul, 
vol. I, 1918-1928; Terra (metodologie geo- 
grafica), Bucuresti, 1930. Membru titular al 
Academiei Romane din 1915. 

Meinhard, Mayer E. 

(1929, Bucure§ti) 

Fizician. Evreu ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Electrotehnica a Institutului Politehnic 
din Bucuresti si Facultatea de Fizica-Mate- 
matica a Universitatii din Bucuresti. Speci- 
alizare la Institutul de Fizica Nucleara de la 
Dubna, URSS, Brandeis University si Indiana 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 491 



^ 



31.10.2011 17:28:54 



Meissner 




Constantin Meissner 



Melchisedec Cleopatra Melidoneanu 




492 



University in SUA. In prezent profesor erne- 
rit de fizico-matematici la Universitatea din 
California. Profesor invitat la College de 
France, Institute des Hautes Etudes Scien- 
tifiques si Ecole Normale Superieure din 
Paris, universitatile din Hamburg, Koln si 
Bonn, Universitatea Ebraica din Tel Aviv si 
Weizmann Institute, Rehovot, Israel, Uni- 
versitatea din Roma, Harvard, Princetown 
si Rutgers din SUA. Contributii la fizica 
cuantica prin descrierea de fascicule fibrate 
a teoriilor de calibrare. Este si unul dintre 
autorii Proiectului Genealogia Matematicii 
(inventarierea profesorilor si descendentilor 
lor, asa cum a evoluat disciplina in timp). 
Lucrari: Cdmpul cuantic si particulele elementare, 
1959; Introduction to the Fiber-Bundle Approach 
to Gauge Theories, 1977; Lie Groupoids versus 
Principal Bundles in Gauge Theories, 1990; 
Wavelet and Fourier Analysis of Atmospheric 
Turbulence, 1993, in colaborare; Structure and 
Interpretation of Classical Mechanics, 2001, in 
colaborare. Membru al Societatii Americane 
de Fizica. Medalia College de France, 1986. 

Meissner, Constantin 

(27.05.1854, la§i - 9.09.1942, la§i) 
Pedagog, om politic. German la origine. 
A inceput Filosofia la Iasi si a continuat-o la 
Viena si Berlin. A fost profesor de germana 
la Scoala Normala si la Institutul Pedagogic 
din Iasi. Junimist. Ministru al Industriei si 
Comertului, presedinte al Camerei Deputa- 
tilor, ministru al Lucrarilor Publice. Fondator 
al Societatii de Gimnastica, Sport si Muzica 
din Iasi. Lucrari: Educatia si viata sociald, 1906; 
Copii cu rele porniri si scoalele de indreptare, 
1909; Pe marginea Codului penal in legdturd cu 
problema minorilor culpabili, 1933. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1934). 

Melchisedec, nume la na§tere Mihail 
§tefanescu, arhiereu cu titlul Tripoleos 
(15.02.1823, Garcina, jud. Neamt - 
16.05.1892, Roman, jud. Neamt) 
Episcop si istoric. A studiat la Seminarul de 
la Socola si Academia Teologica din Kiev. 



Profesor la Seminarul din Socola, director 
al Seminarului din Husi. S-a calugarit in 
1843. Episcop de Husi. Unionist. A editat 
izvoare documentare: Chronica Husilor si 
a episcopiei cu asemine numire, 1869. A scris 
Teologia dogmaticd a Bisericii Ortodoxe Catolice 
de Rdsdrit, 1855 (greco-catolicii); Introducere 
in sfintele cdrti ale Vechiului si Noului Testament, 
2 vol., 1860; Lipovenismul, adicd schismaticii 
si ereticii rusesti, 1871 (tradusa din greceste); 
Inscriptia de la mdndstirea Rdzboieni, 1882; 
Papismul si starea culturald a bisericii ortodoxe 
in regatul Romaniei, 1883. Si-a donat intreaga 
biblioteca Academiei Romane. Membru al 
Academiei Romane (1870) si vicepresedinte 
alei (1882-1885). 

Meletie Macedoneanul 

(?, Grecia - dupa 1641, Jara Romaneasca) 
Carturar aroman. Numit de Matei Basarab, 
la recomandarea lui Petru Movila al Kievu- 
lui, in 1635, egumen pe viata al manastirii 
Govora, a intemeiat prima tipografie si 
prima scoala de pe langa manastire. Prove- 
nea de la Athos, de la manastirea Zografi, 
si, ca optiune, era pentru unitatea ruso-gre- 
ceasca a ortodoxiei. De altfel, tipografia a 
si fost adusa de la Kiev, ca si doi tipografi 
rusi. Dar egumenul a avut ideea de a tipari 
si vinde pe cont propriu carti bisericesti 
in Balcani, fara a cere voie nici Kievului si 
nici Ierusalimului ori Constantinopolului. 
A scos doua editii ale unei Psaltiri, una in 
slavona, alta in romana, Evanghelia, celebrul 
cod de legi, Pravila de la Govora, 1640, prima 
din Tara Romaneasca, un Trebnic pentru 
Biserica si un Catehism romdnesc pentru 
scoala. A format o scoala de tipografie, 
incepand cu cei doi rusi, apoi cu tipografi 
sarbi, dar continuand cu tipografi romani, 
inclusiv veniti din Transilvania. Boierul 
Udriste (sau Iorest pentru transilvaneni, 
Oreste in greceste), fratele doamnei lui 
Matei Basarab, 1-a ajutat in acest demers si 
in tentativa de a crea un spatiu de echilibru 
al ortodoxiei intre demersul slavon si eel 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 492 



& 



31.10.2011 17:28:55 



Melnic 





Gabriela Melinescu 



Doina Melinte 



Meliusz Jozsef 



grecesc pe de o parte, eel calvinist si pro- 
testant pe de alta. De la Govora tipografia a 
fost mutata la Targoviste. 

Melidoneanu, Cleopatra 

(22.10.1936, Panatau, jud. Buzau) 
Soprana. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti. Solista la Opereta din Bucuresti, a fost 
partenera lui Ion Dacian, Ludovic Spiess, 
Dorin Teodorescu s.a. A interpretat marile 
roluri ale operetei, dar preferatii sai au fost 
Lehar si Kalman. A concertat in Spania, 
Franta, Mexic s.a. A jucat si in filme: Strd- 
inul, 1963. Cu prilejul implinirii a 70 de ani 
de viata, casa natala din Panatau a devenit 
casa memoriala. 

Melinescu, Gabriela 

(16.08.1942, Bucure§ti) 

Poeta. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii din Bucuresti. A lucrat la revista 
Luceafdrul pana in 1 975, cand a plecat in Sue- 
dia. Lucrari: Ceremonie de iarnd, 1965; Fiintele 
abstracte, 1967; Inferiority legii, 1968; Boala 
de origine divind, 1970; Impotriva celui drag, 
1975; Zeul fecunditdtii, 1977; Oglinda femeii, 
1986; Lumina spre lumind, 1983; Cuvinte nou 
ndscute, 2002. A publicat si proza: Lupii urcd 
la cer, 1993; Jurnal suedez, vol. I (1976-1983), 
2000. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor 
din Romania (2000) si Premiul Academiei 
Romane (2001). A tradus din literatura 
romana in suedeza, ca si din cea suedeza in 



Melinte, Doina 

prenume la na§tere Doina Ofelia 

(27.12.1956, Boto§ani) 

Atleta. Legitimate pentru prima oara la 
Clubul Sportiv Bacau. Campioana mondiala 
in 1990 la Rutherford la proba de alergari 
(o mila), medalia de bronz la Campionatele 
Europene din 1986 la proba de 1 500 m si de 
doua ori campioana olimpica: la Los Angeles 
in 1984 (aur la proba de 800 m si argint la 
proba de 1 500 m). 



Meliusz Jozsef 

(12.01.1928, Timi§oara - 1.12.1995, Bucure§ti) 
S editor. A studiat in orasul natal, apoi 
la Budapesta, in Elvetia si Germania. 
Profesor la Institutul de Arta Dramatica 
din Cluj. Antifascist. Participant activ la 
miscarea de stanga interbelica. Prieten cu 
Gaal Gabor, Salamon Erno, Mihai Beniuc, 
Eugen Jebeleanu s.a. Redactor la revista 
Korunk (1932-1940). Fondator al revistei 
Utunk, Cluj, 1945. Arestat dupa eveni- 
mentele din 1956 din Ungaria. A scris o 
lirica in linia Whitman si Brecht: Arena 
(Arena), 1967, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
si romane-document referitoare la vechea 
monarhie austro-ungara: Vdrosa korben (Oras 
in ceatd), 1938-1940; Sors es jelkep (Destin si 
simbol), 1940-1946. A tradus in maghiara 
din poezia romana si universala. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1974). 

Melnic, Boris 

(11.02.1928, Briceni, Basarabia) 
Fiziolog. Probabil aroman, Melnik, in 
sudul Bulgariei, fiind un sit tracic, declarat 
in intregime monument al umanitatii (de 
unde era originar Spartacus). Localitatea 
a fost eliberata de otomani de catre armata 
rusa (in razboiul ruso-turc din 1877-1878). 
Din acelasi Melnik provin fondatorii loca- 
litatii cu acelasi nume din Cehia. A absolvit 
Institutul Pedagogic Ion Creanga din 
Chisinau si apoi a fost profesor la acelasi 
institut. S-a specializat in stiinte biologice 
la Moscova, dupa care a fost profesor si 
decan al Facultatii de Educatie Fizica de 
la Universitatea de Stat din Chisinau, apoi 
rector al universitatii. Distins cu titlul Om 
Emerit in Stiinta si cu Ordinul Republicii 
Moldova. Membru al Academiei de Stiinte 
a Moldovei si director al consiliului ei de 
expertiza. Membru al Academiei Internati- 
onale de Stiinte despre Natura si Societate 
din Sankt Petersburg. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 493 



^ 



31.10.2011 17:28:56 



Meniuc 




494 




George Meniuc 



Constantin Mereu 



Meniuc, George 

(20.05.1918, Chi§inau - 8.02.1987, Chi§inau) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere si 
Filosofie la Bucuresti ca elev al lui Petre P. 
Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian, 
Tudor Vianu. Redactor-sef al revistei Nistru 
din Chisinau. A scris versuri si eseuri: Interior 
cosmic, 1939; Imagined in artd, 1940; Iarbafia- 
relor, 1959; Cadran solar, 1966; Eseuri, 1967; 
Vremea Lerului, 1969; Toamna lui Orfeu, 1983. 
Premiul de Stat al RSSM pentru literatura 
(1972). Distins cu titlul Scriitor al Poporului 
(1982). 

Mendelsohn, Alfred 

(4.02.1910, Bucure§ti - 9.05.1966, Bucure§ti) 
Compozitor. Evreu ca etnie. A absolvit 
Conservatorul la Viena, ca elev al lui Franz 
Schmidt si Joseph Marx, apoi la Bucuresti, 
ca elev al lui Mihail Jora, si a fost profesor 
la acelasi Conservator. In paralel, a audiat si 
cursuri de filosofie la Facultatea de Filosofie 
a Universitatii din Bucuresti. Inainte de al 
Doilea Razboi Mondial a fost avangardist. 
A compus opt simfonii, poeme simfonice, 
suite si alte lucrari orchestrale, trei opere, 
doua balete, doua oratorii, patru cantate, 
muzica de film, de camera (zece cvartete 
pentru coarde), numeroase coruri si lieduri. 
Lucrari: Simfonia a III-a r Reconstructia, 1949; 
operele Mesterul Manole, 1949; Glasul lui 
Lenin, 1957; Anton Pann, 1963; Michelangelo, 
1964; Spinoza, 1968. Vicepresedinte al Uni- 
unii Compozitorilor din Romania. 

Menkes, Benedict M. 

(11.11.1904, Radauti - 5.08.1987, Timi§oara) 
Medic si biolog. German ca etnie. A absol- 
vit Institutul de Medicina la Bucuresti. 
A lucrat la Institutul de Anatomie al prof. 
F I. Rainer, apoi la Institutul de Medicina 
din Timisoara. Fondator si director al Bazei 
de Cercetari Stiintifice a Academiei din 
Timisoara, devenita Centrul de Embriologie 
Normala si Patologica. A avut contributii in 
domeniul embriologiei, cea mai cunoscuta 



lucrare fiind Cercetari de embriologie experi- 
mentald, 1958. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania, al Societatii 
Europene de Embriologie. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1952). 

Mercea, Victor 

(2.01.1924, Timi§oara - 29.06.1987, Cluj-Napoca) 
Fizician. Studiile superioare le-a urmat la 
Facultatea de Electrotehnica din Timisoara. 
A fost profesor universitar la Cluj-Napoca. 
A elaborat lucrari in domeniile fizicii mole- 
culare si mecanicii fluidelor. A avut contri- 
butii la producerea apei grele, inregistrand 
mai multe brevete de inventii. Contribu- 
tii: separarea moleculara a gazelor; fizica 
moleculei; investigatii in domeniul energiei. 
Lucrari: Evaporarea lichidelor in apropierea echi- 
librului 1952; Curgere capilard de gaze, 1954; 
The Separation of Isotopes in Dual-Temperature 
Systems with Open Circuits, 1967. Membru 
al Societatii Americane Nucleare. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 

Mereu, Constantin 

(30.04.1936, Sacuieu, jud. Cluj) 
Pilot, general de flotila aeriana. A absolvit 
Scoala de Aviatie Sportiva la Ramnicu Sarat 
si Scoala de Aviatie Militara la Bucuresti. 
A fost pilot de vanatoare in regimentul din 
Zilistea-Gumesti, apoi in eel din Craiova. 
Din 1965 a zburat pe un avion supersonic. 
A absolvit Academia Militara, Sectia aviatie. 
Specializare la Astrahan, URSS. A realizat, 
ca numar de ore de zbor, 30% din totalul 
orelor de zbor ale aviatiei romane. A pregatit 
numerosi piloti romani, dar si pentru mai 
multe tari africane. Din 1977 a fost numit 
presedintele Comisiei de omologare in zbor 
a avionului romanesc IAR-99 Soimul. A fost 
presedintele Federatiei Aeriene Romane 
(1998-2000) pentru ca in 2000 sa fie ales 
presedintele filialei ARPIA din Bucuresti. 

Mereuta, Mihai 

(29.11.1924, Santa Mare, jud. Boto§ani - 
1.04.2003, Bucure§ti) 

Actor. A studiat la Institutul de Teatru din 
Bucuresti. A debutat pe scena teatrului din 
Ploiesti si a fost chemat la Teatrul National 
din Bucuresti de Lucia Sturdza Bulandra. 
A jucat alaturi de Ion Caramitru, Mariana 
Mihut, Toma Caragiu si Margareta Paslaru. 
Activitatea in lumea teatrului a fost comple- 
tata de sute de piese radiofonice si de peste 
cincizeci de roluri ca actor de film. Mai sem- 
nificativa este implicarea sa ca actor in peli- 
culele: Eruptia (1957); Secretul cifrului (1959); 
Cdnd primavara efierbinte (1960); Setea (1960); 
Pddurea spdnzuratilor (1964); Serbdrile galante 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 494 



& 



31.10.2011 17:28:57 



Metianu 




Mihai Mereuta 



loan G. Me§ota 



§tefan Mete§ 



loan Metianu 



(1965); Legenda (1968); Asediul (1970); Hai- 
ducii lui Saptecai (1970); Mihai Viteazul (1970); 
Petrecerea (1970, TV); Facerea lumii (1971); Cu 
mdinile curate (1972); Aventurile lui Babusca 
(1973); Proprietarii (1973); Pacald (1974); 
Pe aid nu se trece (1975); Misterul lui Hero dot 
(1976); Serenada pentru etajul XII (1976); Im 
Staub der Sterne (1976); Alpatrulea stol (1978); 
Ecaterina Teodoroiu (1979); Ora zero (1979); 
Ultima frontierd a mortii (1979); Vacanta tragicd 
(1979); Trandafirul galben (1982); Misterele 
Bucurestilor (1983); Masca de argint (1984); 
Liceenii (1987); Unde fugi, maestre?, Doi hai~ 
duci si-o crasmaritd (1992), Liceenii rock'n'roll 
(1992). In ultimii ani de viata a prezentat 
la postul de televiziune TVR2 emisiunea 
„Ferma", dedicata agriculturii. 

Me§ota, loan G., latinizat Mesiota 
(1837, Bra§ov - 1878, Bra§ov) 
Profesor si pedagog. A fost un produs al 
gimnaziului inferior romanesc si al celui 
superior german din Brasov, cu studii la 
universitatile din Viena si din Bonn, unde 
si-a luat doctoratul in filosofie. Din 1861 
a activat ca profesor la gimnaziul superior 
romanesc brasovean, nou-infiintat. A deve- 
nit in 1869 director adjunct, apoi director al 
Scoalelor Centrale Romane, functie pe care 
a indeplinit-o cu stralucire pana la moartea 
sa prematura, in 1878. Lui i se datoreaza 
asezarea definitiva a invatamantului roma- 
nesc brasovean, inclusiv a celui real, pe calea 
modernitatii. A fost autor de manuale de 
istorie si de geografie, care au fost utilizate, o 
perioada apreciabila, si in vechiul regat: Dacii 
si resbelele lui Traian in Dacia, 1862; Scolile reale 
in paralel cu liceul, 1873; Cr ester ea natiunii, 
1877. A fost eel mai important animator al 
culturii romanesti brasovene din deceniile 
sapte si opt ale secolului al XlX-lea. Mem- 
bru corespondent al Academiei Romane 
(1877). Astazi un colegiu national din Bra- 
sov, urmas al scolii reale al carei director a 
fost, ii poarta numele. 



Mete§, Stefan 

(27.12.1886/8.01.1887, Geomal, jud. Alba - 
30.06.1977, Cluj) 

Istorie. A studiat Teologia la Arad, Sibiu si 
Caransebes, iar la Bucuresti Literele si Filo- 
sofia. A fost director al Arhivelor Statului 
din Transilvania (1922-1947). S-a ocupat 
de istoria sociala a Transilvaniei. Lucrari: 
Istoria Bisericii si a vietii religioase a romdnilor 
din Ardeal si Ungaria, 1918; Istoria neamului 
romanesc, 1922; Viata bisericeasca a romdnilor 
din Tar a Oltului, 1930; Zugravii si icoanele pe 
sticld si hdrtie din Transilvania, 1 964. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1919), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Metianu, loan 

(9.05.1828, Zarne§ti - 3.02.1916, Sibiu) 
Mitropolit ortodox al Transilvaniei si Unga- 
riei. A absolvit Teologia la Sibiu. Membru in 
toate forurile bisericesti din Sibiu (deputat 
eparhial, consilier arhiepiscopal onorific), 
membru in Congresul National Bisericesc, 
colaborator al mitropolitului Andrei Saguna. 
A fost episcop al Aradului (1875-1898), 
arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al roma- 
nilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria 
(din 1899, pastorind pana la mo arte). Ca 
episcop de Arad a organizat si indrumat sute 
de scoli primare romanesti confesionale, a 
infiintat o scoala medie de fete si un internat 
pentru elevii romani din Beius, o tipografie 
eparhiala, iar ca mitropolit a initiat si condus 
lucrarile de construire a catedralei mitro- 
politane din Sibiu (1902-1906), precum si 
a unei noi cladiri pentru Institutul Teolo- 
gic-Pedagogic; a indrumat activitatea acestui 
Institut, a foii eparhiale Telegraful Roman si a 
celor aproape 800 de scoli primare confesi- 
onale din Arhiepiscopia Sibiului; a infiintat 
diferite fundatii pentru ajutarea elevilor si 
studentilor romani sau cu alte scopuri cul- 
tural-filantropice. Ca deputat si membru in 
Casa Magnatilor, a aparat drepturile limbii 
materne in scolile primare romanesti. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 495 



^ 



31.10.2011 17:28:57 




Lucian Metianu 



Wilhelm Meyer-Lubke 



Corneliu Michailescu 



Corneliu Miclosi 




496 



Metianu, Lucian 

(3.06.1937, Cluj) 

Muzician si inginer. A absolvit Conserva- 
torul din Bucuresti, avand ca maestri pe 
Tiberiu Olah, Paul Constantinescu, Zeno 
Vancea, Anatol Vieru, Myriam Marbe, si 
Facultatea de Electronica a Institutului 
Politehnic din Bucuresti. A fost captivat de 
un limbaj mai abstract, mai sintetic. Scrie 
doua Cvartete de coarde, doua Tablouri coregra- 
fice, piesele Ergodica si Conexe. Intre 1967 si 
1971 frecventeaza cursurile de specializare 
in muzica electronica din Koln, Germania, 
pe care le absolva cu lucrarea Pythagoreis. 
A mai compus piese camerale precum: 
Evocare 1973, Evolutio 73 si Evolutio 74, Elogiu, 
distinsa in 1969 cu premiul Uniunii Com- 
pozitorilor si Muzicologilor din Romania, 
doua simfonii. In 1 984 s-a stabilit in Elvetia, 
unde este profesor de compozitie si creato- 
rul unui laborator de muzica electronica la 
Conservatorul din Lausanne. A continuat sa 
compuna: Cvartetele nr. 4 si 5, Simfonia Brevis 
si Dialogue pentru flaut, pian si percutie. 

Metianu, Nicolae 

(1881, Odobe§ti - 1965, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat in ORL la Paris, Viena si Ber- 
lin. A lucrat cu dr. Felix la Bucuresti si apoi 
a fost profesor la Medicina din Cluj, unde 
a organizat serviciul ORL. S-a transferat 
la Bucuresti, la spitalul Coltea, in 1920, in 
acelasi scop. Fondator al Conventus Socie- 
tas ORL Latina, a organizat la Bucuresti, in 
1937, primul congres international franco- 
fon in aceasta specialitate medicala. 

Meyer-Liibke, Wilhelm 

(1861, Dubendorf, Elvetia - 4.10.1936, Bonn) 
Lingvist german. Profesor de filologie roma- 
nica la Zurich, Jena, Viena si Berlin, specia- 
lizat in limba romana. A pus bazele (1904) 
Institutului de Filologie Romana de pe langa 
Universitatea din Viena si 1-a condus. S-a 
ocupat de studiile lui Tiktin si de afirmarea 



filologiei ca domeniu in Romania. A sustinut 
latinitatea structurala a romanei si a scris Die 
Betonten Labialen Vokale im Rumanischen, 1927, 
si Rumanisch und Romanisch, 1930. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1906). 

Michailescu, Corneliu 

(20.08.1887, Bucure§ti - 15.11.1965, Bucure§ti) 
Pictor. A inceput facultatile de Drept si 
de Litere si Filosofie la Universitatea din 
Bucuresti, dar, dupa un an, s-a transferat la 
Academia de Belle Arte pe care a absolvit-o. 
Specializare la Florenta, Italia. Contacte cu 
Marcel Iancu si Tristan Tzara la Zurich. 
Participant la miscarea de avangarda (con- 
structivism) alaturi de Mattis Teutsch, 
Milita Petrascu, Victor Brauner, M.H. Maxy. 
A evoluat catre simbolism cu elemente 
foviste, futurism si cubism. Lucrari: Venetia; 
Salomeea; Cap de batrdn; Fdrd comentarii; Ora 
viziunilor. Din 1930 a inceput sa se drogheze 
cu mescalina si astfel a cazut in anonimat. 

Miclosi, Corneliu 

(5.03.1887, Covasant, jud. Arad - 
10.08.1963, Timi§oara) 

Inginer. Tata al lui Viorel M. A absolvit 
Electrotehnica la Karlsruhe si Mecanica 
la Budapesta. Profesor la Politehnica din 
Timisoara. Presedinte al Cercului pentru 
Incurajarea Sudurii (1938-1945). Director al 
Centrului de cercetari tehnice din Timisoara. 
Contributii in domeniul sudurii si com- 
bustiei cu randament ridicat a carbunelui. 
Lucrari: Tehnologia mecanica, 1926; Constructia 
si intretinerea tramvaiebr, 1928; Aplicarea sudu- 
rii electrice la fabricarea pieselor de masini si la 
constructiile mecanice, 1929; Linii ferate sudate, 
1941; Procesele industriale de sudurd, 2 vol., 
1961. Membru al Academiei Romane (1955). 

Miclo§i, Viorel 

(28.06.1929, Arad) 

Inginer (sisteme tehnologice). Fiu al lui 
Corneliu M. A absolvit Institutul Politehnic 
din Timisoara. S-a specializat la Institutul de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 496 



& 



31.10.2011 17:28:57 



Micu 




Dumitru Micu 



Vasile Micu loan Inochentie Micu-Klein 



Sudura, ZIS-Halle, Germania, si Institutul 
de Sudura, VUS Bratislava, Cehia. Profesor 
la Politehnica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul metalurgiei si tehnologiei sudarii, 
al utilajelor in domeniul chimiei si petrochi- 
miei. Lucrari: Materiale si tratamente pentru 
structuri sudate; Bazele proceselor de sudare. 

Micu, Dumitru 

(8.11.1928, Barsa, jud. Salaj) 
Istoric literar. A absolvit Filologia la Cluj. 
Profesor la Universitatea din Bucuresti. 
Scrie studii monografice: George Cosbuc, 
1966; Lirica lui Lucian Blaga, 1967; Estetica lui 
Lucian Blaga, 1970; Arghezi, 2004, si sinteze de 
istorie literara: Romanul romdnesc contemporan • 
Realizari, experience, directii de dezvoltare, 1959, 
Premiul Academiei; Poporanismul si „Viata 
romdneasca", 1961; Literatura romand la incepu- 
tul secolului al XX-lea, 1900-1916 • Publicatii, 
grupdri curente, 1964; Presa literara in perioada 
interbelica, 1967; „Gdndirea" si gdndirismul, 
1975; Inceput de secol, 1970; Modernismul 
romanesc, 2 vol., 1984-1985; Istoria literaturii 
romdne de la creatia populard la postmodernism, 
2000; Mircea Eliade: viata ca opera, opera ca 
viatd, 2003; Arghezi, 2005; Al. Eminescu in raza 
gdndului etern, 2005. 

Micu, Samuil 

nume la na§tere Samuil Maniu 

(7.09.1745, Sadu, jud. Sibiu - 
13.05.1806, Budapesta) 

Istoric, filolog si carturar iluminist. Nepo- 
tul lui Inochentie Micu-Klein. A studiat la 
seminarul infiintat la Blaj de Petru Pavel 
Aaron, apoi a studiat Filosofia si Teologia la 
Viena. Reprezentant de marca al Scolii Arde- 
lene. A fost profesor de gimnaziu la Blaj, 
apoi prefect de studii la Colegiul Sfanta Bar- 
bara din Viena, cenzor al cartilor romanesti 
aparute la tipografia din Viena. A alcatuit 
argumentarea istorica pentru memoriul care 
cerea egalitatea in drepturi a romanilor cu 
celelalte nationalitati din Imperiul Habsbur- 
gic: Supplex libellus Valachorum Transilvaniae 



(Suplica referitoare la libertatile valahilor din 
Transilvania) si a tradus Fr. Chr. Baumeis- 
ter - Elementa philosophiae recentioribus usibus 
iuventutis scholasticae (Elemente de filosofie spre 
cele mai recente folosinte pentru tineretul scolar, 
1771). Ca istoric a ramas prin Istoria, lucru- 
rile si intamplarile romanilor pre scurt, 4 vol. 
manuscrise, 1800-1806. Ca filolog ii apar- 
tine proiectul Lexiconului de la Buda, 1825, cu 
titlul complet Dictionarium valachico-latino- 
germanico-hungaricum (Dictionar valaho-latino- 
germano-ungar) . A tradus o parte (12 volume) 
din Istoria bisericeascd (20 vol.) a lui Claude 
Fleury (1640-1723). A ramas in manuscris, 
fiind publicata de A.T. Laurian (1861-1862), 
Historia Daco-Romanorum sive Valachorum 
(Istoria daco -romanilor sau valahilor). 

Micu, Vasile 

(18.10.1938, Oli§cani, Basarabia) 
Agronom. A absolvit Facultatea de Agrono- 
mie a Institutului Agricol din Chisinau, a 
fost elevul lui Anatol Kovarski la Sectia de 
genetica plantelor a ASM. Dupa fondarea 
Institutului de Cercetari Stiintifice pentru 
Porumb si Sorg al ASP Hibrid este transferat 
ca sef al Laboratorului de genetica, apoi 
devine director al institutului. Contributii in 
domeniile genetica, ameliorare, producere 
de porumb de samanta. A produs hibrizi 
noi de porumb care se cultiva in Moldova, 
Belarus, Kazahstan, Rusia. Lucrari: M3yHenue 
KonneKn.uu copmoe u tiuhuu KpeMHUcmou 
KyKypy3u dnn cunmesa na ux ocnoee eudpudoe 
e ycnoeuKx Mondaeuu, 1965; Mutatiile spon- 
tane la porumb, 1974; TenemuHecKoe myneHue 
cnonmaHHUx Mymau,uu Ky%ypy3u c u,enbw 
noeuwemix 9(ficfieKmu6Hocmu ceneKU,uu, 1979; 
Calitatea porumbului pentru siloz, 1987; Cerce- 
tari de genetica la porumb, 1989. A publicat si 
doua carti de versuri. Distins cu medaliile 
Pentru destelenirea pamantului, Veteran al 
Muncii, Insigna de onoare, Meritul Civic, 
Dimitrie Cantemir si cu Ordinul Republicii, 
cu distinctii internationale: Gold Quality 
Award, Geneva, 1997;Man of the Year, 1999; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 497 



^ 



31.10.2011 17:28:58 



Micu 




498 



Gold Star Award, 2000; Da Vinci Diamond, 
2008. Laureat al Premiului de Stat al R. Mol- 
dova (1994), laureat al Premiului Academii- 
lor de Stiinte ale Republicii Belarus, Ucrainei 
si Moldovei (2006). Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. 

IVIicu-Klein, loan Inochentie 

(24.06.1692, Sadu, jud. Sibiu - 
23.09.1768, Roma) 

Carturar iluminist. Unchiu al lui Samuil 
Micu. A studiat Teologia la iezuiti, in Slova- 
cia, la Trnava. A fost episcop greco-catolic de 
Fagaras, a mutat sediul episcopiei de la Faga- 
ras la Blaj. A trasat programul politic, social 
si cultural al viitoarei Scoli Ardelene, fiind 
anchetat de curtea din Viena pentru starui- 
toarele cereri de drepturi social-politice pen- 
tru romanii din Transilvania. Cunostea Hro- 
nicul lui Dimitrie Cantemir si aceasta lucrare 
a si fost port-drapelul identitatii romanesti 
pentru membrii Scolii Ardelene. Considerat 
precursor al Scolii Ardelene. A fost chemat 
de papa la Roma, unde a ramas exilat pana la 
sfarsitul vietii. Postum, in 1 924, s-a publicat 
corespondenta lui: Corespondenta din exil a 
episcopului Inochentie Micu-Klein, 1 746-1 768 . 

Miculescu, Constantin 

(6.09.1863, Crevenciu, jud. Teleorman - 
29.12.1937, Bucure§ti) 

Fizician. Elev al lui Emanoil Bacaloglu la 
liceul Sf. Sava. A absolvit Facultatea de Stiinte 
a Universitatii din Bucuresti. Specializare la 
Sorbona cu Gabriel Lippmann. Profesor de 
fizica moleculara, acustica si optica la Uni- 
versitatea din Bucuresti si la Facultatea de 
Medicina din Bucuresti. A organizat Labora- 
torul de fizica moleculara, acustica si optica 
al Universitatii din Bucuresti. Contributii 
in termodinamica si optica. A inventat un 
aparat pentru masurarea caloriei si o metoda 
pentru determinarea indicelui de refractie al 
prismei cu ajutorul unui microscop. Lucrari: 
Sur la determination de V equivalent mecanique de 
la calorie (1891); Mesure de Vindice de refraction 
d'une prisme avec le microscope (1905); Masura 
diametrului interior al tuburilor subtiri (1907); 
Masurarea coeficientului de elasticitate prin 
metoda acustica (1910). Membru al consiliu- 
lui de conducere al Societatii Franceze de 
Fizica si apoi, in 1909, membru al Comite- 
tului international insarcinat cu strangerea 
si publicarea constantelor din domeniul 
chimiei, fizicii si tehnologiei din cadrul Con- 
gresului de Chimie de la Londra. Un premiu 
al Academiei Romane poarta astazi numele 
lui, iar bustul sau se ana in incinta Univer- 
sitatii din Bucuresti, realizat de sculptorul 
Cornel Medrea, fiind inaugurat alaturi de 



acelea ale lui Mrazec, Spacu, Iorga, Parvan si 
Hasdeu, cu prilejul centenarului forului de 
invatamant. 

Micu-Moldovan, loan 

V Moldovan, loan Micu 

Mierlescu, Victoria 

(8.09.1905, Giurgiu - 14.05.1992, Bucure§ti) 
Actrita. A absolvit Conservatorul de Arta 
Dramatica la Bucuresti. Actrita la Teatrul 
de Estrada. A interpretat numeroase roluri 
in teatru si cinematografie. Alaturi de Maria 
Filotti, Constantin Nottara, Ion Fintes- 
teanu, Ion Manolescu si Ronald Bulfinski 
a deschis seria Teatru National Radiofonic 
la Radiodifuziunea Romanain 1929. Roluri: 
in teatru - Venea o moard pe Siret, Un cuib de 
nobili Ultima ora r Ultima noapte de dragoste, 
intaia noapte de rdzboi O noapte furtunoasa, 
Mos Goriot, Hernani, Doud loturi Doamna 
Bovary, Casa Bernardei Alba, Cartea nuntii 
Capul de rdtoi; in film - Povestea dragostei, 
1976; Tufa de Venetia, Y)ll; Prea cald pentru 
luna mai, 1983. Artista Emerita. 

Mihai I 

V. Hohenzollern Mihai I 

Mihai Racovita 

V. Racovita, Mihai 

Mihai Viteazul 

nume la na§tere Mihai Patra§cu 

(1558, Dragoe§ti, Valcea - 9.08.1601, Turda) 
Primul voievod al celor trei provincii 
romanesti. A fost fiu nelegitim al domnului 
Patrascu eel Bun, iar mama era o Cantacu- 
zino. Frate de tata cu Petru Cercel. Familia 
Patrascu detinea cele mai mari suprafete 
de pamant din Tara Romaneasca. A fost 
ban de Mehedinti, stolnic domnesc si ban 
al Craiovei, apoi domn al Tarii Romanesti 
(1593). Adera la Liga Sfanta crestina si 
antiotomana (a Dragonului), constituita 
din initiativa papei Clement al Vlll-lea, din 
care initial faceau parte Statul Papal, Spania, 
Austria, Ferrara, Mantova si Toscana (Anglia 
si Polonia au manifestat rezerve fata de poli- 
tica de cruciada a papalitatii). Ulterior adera 
si Transilvania, considerata factor decisiv in 
atragerea in alianta a celorlalte doua state 
romanesti, Moldova si Tara Romaneasca. 
Aron Voda, domnul Moldovei, semneaza 
un tratat cu imparatul habsburgic in 1594. 
Pe acest fundal, Mihai porneste o ofensiva 
generala impotriva Inaltei Porti, atacand 
cetatile turcesti de pe ambele parti ale Duna- 
rii (Giurgiu, Harsova, Silistra s.a.). Urmeaza 
o serie de victorii impotriva tatarilor si 
turcilor (Putineiu, Stanesti si Serpatesti) cul- 
minand cu incendierea Rusciucului. In 1594 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITATI 



diet LZ.indd 498 



& 



31.10.2011 17:28:58 



Mihail 




Constantin Miculescu 



Mihai Viteazul 



Gheorghe Mihail 



si in anii urmatori a condus o catnpanie 
militara in sudul Dunarii, cucerind cetatile 
Isaccea, Macin, Cernavoda, Rasgrad, Baba- 
dag, Targul de Floci, Silistra si chiar Rusciuc, 
Sistova, Nicopole si Vidin. In 1599, pus in 
fata destramarii coalitiei antiotomane, decide 
aplicarea „planului dacic", in speta unirea 
celor trei tari romane. Trimite o solie la Praga 
pentru a cere incuviintarea imparatului 
Rudolf al II-lea pentru punerea in practica a 
initiativei sale. Primind un raspuns favorabil, 
la sfarsitul aceluiasi an intra in Transilvania 
prin pasul Bran si, dupa victoria asupra lui 
Andrei Bathory (Selimbar, 18 octombrie) r 
isi face intrarea triumfatoare la Alba Iulia 
pe 1 noiembrie 1599, primind cheile forta- 
retei de la episcopul Napragy. In mai 1600 
il alunga de pe tronul Moldovei pe Ieremia 
Movila, invingandu-1 la Bacau, si realizeaza 
astfel prima unire a tarilor romane. Titula- 
tura folosita de voievod (intr-un document 
din 6 iulie 1600) era: Domn al Tarii Roma- 
nesti si Ardealului si a toata Tara Moldovei. 
Cum ins a marile puteri ale vremii, Imperiul 
Otoman, Polonia, Imperiul Habsburgic, nu 
erau de acord cu schimbarea raportului de 
forte in regiune, fiecare isi pastreaza zona 
de influenta (Polonia asupra Moldovei, 
turcii asupra Tarii Romanesti, Habsburgii 
asupra Transilvaniei). In perspectiva pri- 
begiei, cere ajutor imparatului Rudolf al 
II-lea, care-1 sustine a doua oara, deoarece 
principele Transilvaniei se schimbase si 
nu mai avea raporturi bune cu imparatul. 
In 1601 il indeparteaza pe Bathory de pe 
tronul Transilvaniei (lupta de la Guraslau). 
Cum insa recucereste de le Simion Movila si 
Tara Romaneasca, Rudolf al II-lea, care nu 
voia unirea romanilor intre granitele vechii 
Dacii, ordona uciderea lui. A fost decapitat 
de generalul maghiar Basta. Radu Buzescu 
a luat capul si 1-a ingropat la manastirea 
Dealu, langa Targoviste. Voievodul, ca si 
manastirea Dealu, au devenit simboluri ale 
nazuintei de unitate a tuturor provinciilor 
romanesti intr-un stat care sa exprime iden- 
titatea romaneasca in intregul ei. 



Mihail, Gheorghe 

(13.03.1887, Braila - 2.02.1982, Bucure§ti) 
General de armata. A absolvit Scoala Mili- 
tara de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie. Sef 
de promotie al Scolii de Razboi. Specializare 
de doi ani in armata austro-ungara. A luat 
parte la campania din Bulgaria din 1913. Sef 
al sectiei de Informatii a Marelui Stat Major 
(1933), sef al Casei Militare Regale (1938), 
subsecretar de stat la Ministerul Apararii 
Nationale (1939), vicepresedinte al Consi- 
liului de Ministri (1940), sef al Marelui Stat 
Major la 23 august 1944. A refuzat cererea 
mares alului Malinovski de a desfiinta divizi- 
ile romane din interiorul tarii si a refuzat sa 
semneze protocolul de colaborare militara 
cu sovieticii. A fost trecut in rezerva dupa 
razboi, arestat in 1948 si judecat vreme de 
5 ani, in grupul Ion Gigurtu. Condamnat la 
12 ani inchisoare (penitenciarele Vacaresti, 
Pitesti, Ocnele Mari, Sighet, Jilava) si eliberat 
dupa executarea pedepsei, in 1957. 

Mihail, Jean 

(5.06.1896, com. Halauce§ti, jud. Ia§i - 
12.03.1963, Bucure§ti) 

Regizor de film. A invatat meseria de cineast, 
foarte noua in epoca, in Germania, de la 
Alfred Hallm. A facut, in 1924, scenariul si 
imaginea pentru filmul Pdcat, de 2 minute, 
dupa I.L. Caragiale, cu imagini fotografiate 
de francezul Paul Menu la festivitatea de la 
Bucuresti la 10 mai 1897. Pionier al filmu- 
lui mut in Romania. Lucrari: regie - Pdcat 
(1924), Manasse (1925), Cererea in casatorie 
(1926), Lia (1927), Povara (1928), Viata unui 
or as (1929), Televiziune - Ce va fi maine 
(1930), Aur (1931), Prima dragoste (1932), 
Trenul fantomd (1933), Romania (1934), 
CFR - o simfonie a muncii (1938), Rapsodia 
rusticd (1945), De vorbd cu fratii plugari (1945), 
Poporul romdn in lupta pentru democratic (1946), 
La clacd (1946), In permisie (1946), Cu frun- 
tea-n soare (APACA) (1948), Bulevardul 'Fluiera 
Vantu' (1950), Aniversarea lui Puskin (1950), 
Brigada lui Ionut (1954), Rapa dracului (1957). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 499 



& 



31.10.2011 17:28:58 



Mihail 




500 



La 




Ion Mihalache 



Marcel Mihalovici 



loan de Ap§a Mihaly 



Eugen Mihaescu 



Scenografie - Pdcat (1924), Prima dragoste 
(1932), Cupa tineretului muncitor (1949), Lupta 
poporului romdn pentru democratic (1948), 
Nationalizarea (1948), De vorbd cu fratii plugari 
(1946), Rapsodia rusticd (1946), Copiii nostri 
(1946), In permisie (1946), La clacd (1946), 
ARLUS - un an de activitate (1945), Cdntecul 
brazdei (1945), Parada melodiilor (1936), 
Romania 1934 (1934). A scris si comentarii, 
la inceputurile filmului sonor romanesc, 
implicandu-se in mersul istoriei tarii: Lupta 
poporului romdn pentru democratic (1948), Al 
doilea Congres al Confederatiei Generale aMuncii 
(1948), Republica Populara Romdna in preajma 
alegerilor (1948), Alegerile din 28 martie pentru 
Marea Adunare Nationala (1 948) . 

Mihail, Paul 

nume la na§tere Paul Mihailovici 

(29.06.1905, Cornova, jud. Orhei, Basarabia - 
11.10.1994, Bucure§ti) 

Istoric si preot. A absolvit Facultatea de 
Teologie din Chisinau si Facultatea de Litere 
a Universitatii din Iasi. S-a preocupat de cer- 
cetarea si introducer ea in circuitul stiintific 
a unor documente inedite cu caracter isto- 
riografic si bibliografic: Tipdrituri romdnesti 
in Basarabia de la 1812 pdna la 1918 (1940), 
Marturii de spiritualitate romaneascd din Basa- 
rabia (1992), Bibliografia tipariturilor romdnesti 
din Basarabia 1812-1830 (1993) s.a. Distins 
cu Premiul Eudoxiu Hurmuzachi al Acade- 
miei Romane si cu titlul onorific Awa Pavel 
(1980). O societate a bibliografilor, infiintata 
in 1995 la Chisinau, ii poarta numele. 

Mihalache, Ion 

(3.03.1882, Topoloveni - 
6.03.1963, Ramnicu Sarat) 
Om politic, economist. Fondator al Parti- 
dului Taranesc, 1918, ca partid de stanga. 
A castigat alegerile din 1919 si a facut coa- 
litie guvernamentala cu partidul lui Vaida 
Voevod din Transilvania: Partidul National 
Roman. Cele doua partide au fuzionat in 
1926. A fost ministru al Agriculturii, al Inter- 
nelor, de Externe. In 1938 a sustinut Frontul 



Renasterii Nationale si s-a opus miscarii 
legionare. In 1947 a vrut sa fuga din tara, 
impreuna cu Iuliu Maniu, fiind capturat la 
Tamadau. A fost detinut la inchisoarea din 
Sighet, apoi la cea de la Rm. Sarat. 

Mihalovici, Marcel 

(22.10.1898, Bucure§ti - 12.08.1985, Paris) 
Compozitor. A fost descoperit de George 
Enescu. A plecat la Paris in 1919, unde a 
studiat cu Vincent d'Indy. La inceput a scris 
muzica inspirat fiind de Samuel Beckett. 
Lucrari: Sonata nr 1 for violin and piano 
(1920), Melusine, opera (1920, libret de Yvan 
Goll), First string quartet (1923), Second string 
quartet (1931), Sonata number 2 for violin and 
piano (1941), Sonata for violin and cello (1944), 
Phedre, opera (1949), Etude in two parts for 
piano and instrumental ensemble (1951), Eserci- 
zio per archi (1960). A scris si carti: Periples, 
1968; Textes, 1975; Amintiri despre Enescu, 
Brancusi si altiprieteni, 1990, postum. 

Mihaly, loan de Ap§a 

(25.01.1844, Apsa, azi Ucraina - 
1/14.10.1914, Gherla) 

Istoric. Greco-catolic. Frate cu Victor M. de 
A. A absolvit Dreptul la Cluj. A fost prim 
juristconsult al Maramuresului (1 877-1 914). 
A luptat pentru drepturile romanilor mara- 
mureseni. A strans o importanta colectie de 
diplome maramuresene publicata partial 
(1900). Membru corespondent al Academiei 
Romane (1901). 

Mihaly, Victor de Ap§a 

(19.05.1841, leud, jud. Maramures - 
21.01.1918, Blaj) 

Mitropolit. Greco-catolic. Frate cu loan M. 
A studiat Filosofia si Teologia la Colegiul 
De Propaganda Fide din Roma. Profesor de 
istorie bisericeasca si drept canonic la Semi- 
narul Teologie din Gherla. Mitropolit al Bla- 
jului din 1894. S-a impotrivit maghiarizarii 
invatamantului romanesc din Transilvania. 
Lucrari: Disertatiune despre cearta bisericeasca 
pentru botez dintre Sf Stefan si Sf Ciprian din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 500 



& 



31.10.2011 17:28:58 



Mihaila 




Gib Mihaescu 



Haralambie Mihaescu 



Mihai Mihaescu 



Gheorghe Mihaila 



Cartagina, 1867; Privire peste istoria provinciei 
bisericii greco-catolice a Albei Iulia, 1871. Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1894). 

Mihaescu, Eugen 

(24.08.1937, Bucure§ti) 

Grafician. A absolvit Academia de Arte Plas- 
tice la Bucuresti. Editor artistic al revistei 
SecolulXX. A plecat in 1967 ca director artistic 
la Editura Rencontre, Lusanne, iar in 1971 in 
SUA, unde a fost colaborator pentru grafica 
al publicatiilor The New York Times, The New 
Yorker, Time. Consilier de stat la presedintia 
Romaniei din 1996, ambasador al Romaniei 
la UNESCO (2001-2004), membru al Parti- 
dului Romania Mare din 2004, senator 2004- 
2008, europarlamentar al acestui partid. 

Mihaescu, Gib 

(23.04.1894, Draga§ani, jud. Olt - 
19.10.1935, Bucure§ti) 

Prozator. A urmat Dreptul la Bucuresti, fara 
a-si lua licenta. A intemeiat la Cluj, in 1921, 
impreuna cu Cezar Petrescu, revista Gdndi- 
rea. A facut parte din cenaclul Sburatorul al 
lui E. Lovinescu. S-a manifestat ca un foarte 
bun nuvelist: La Grandiflora, Vedenia s.a., si 
ca un romancier in linia lui Dostoievski: 
Bratul Andromedei, 1930; Rusoaica, 1933; 
Donna Alba, 1935. 

Mihaescu, Haralambie 

(7.02.1907, Ude§ti, jud. Suceava - 2.03.1985, la§i) 
Lingvist si filolog. A absolvit Filologia clasica 
la Iasi si s-a specializat la Scoala Romana 
din Roma. Profesor la Facultatea de Limbi 
Clasice a Universitatii din Iasi, cercetator la 
Institutul de Lingvistica, apoi la Institutul 
de Studii Sud-Est-Europene din Bucuresti. 
Lector de limba romana la Universitatea 
din Frankfurt am Main. Lucrari: Latino con- 
geturale, latino volgare, 1925; Heraclid din Efes, 
1943; Limba latind in provinciile dundrene ale 
Imperiului Roman. Membru al Academiei de 
Stiinte din Palermo, membru al Societatii de 
Lingvistica din Paris. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1965). 



Mihaescu, Mihai 

(17.11.1954, Ciora§ti, Republica Moldova) 
Regizor de film. A absolvit Institutul de Arte 
la Chisinau si s-a specializat la Universita- 
tea de Arta Teatrala si Cinematografica din 
Bucuresti. Lucreaza la Televiziunea Mol- 
dovei din Chisinau. Filmografie: A neamului 
speranta..., seria I, UATC Bucuresti-TVM 
Chisinau, 1990; Pacatul, 1992, Premiu la 
Festivalul Lucian Blaga, Cluj; A neamului 
speranta..., seria a Il-a, Sahia film, 1994; 
Biodava, Fundatia Biodava, Bucuresti, 1995; 
Tu, cea mai sfdnta dintre toate..., CASIN ART, 
Bucuresti, 2002. 

Mihaila, Gheorghe 

(6.09.1930, Dai§oara, jud. Bra§ov - 
14.05.2011, Bucure§ti) 

Slavist si filolog. Licentiat al Facultatii 
de Filologie a Universitatii din Bucuresti 
(1953). A urmat studiile de specializare la 
Universitatea din Moscova (1953-1957). 
Profesor la Universitatea din Bucu- 
resti, prodecan al Facultatii de Filologie 
(1960-1963) si al Facultatii 'de Limbi Slave 
(1963-1967), decan al Facultatii de Limbi 
Slave (1967-1972), seful Catedrei de filologie 
slava (1958-1977). Are contributii remar- 
cabile la studierea raporturilor lingvistice 
slavo-romane. Lucrari: Imprumuturi vechi 
sud-slave in limba romana. Studiu lexico-semantic 
(1960, teza de doctorat); Studii de lexicologie si 
istorie a lingvisticii romdnesti (1973); Literatura 
romana veche 1402-1647 (antologie, 2 vol.) 
(1969), in colaborare cu Dan Zamfirescu; 
Contributii la istoria culturii si literaturii romane 
vechi (1972). Dictionar al limbii romane vechi 
(sfarsitul sec. X - inceputul sec. XVI, 1974); 
Cultura si literatura romana veche in context 
european (1979); Studii de lingvistica si filologie 
(1981). Traduce: Invdtdturile lui Neagoe Basarab 
cdtre fiul sdu Teodosie (editie realizata de Dan 
Zamfirescu si Florica Moisil, 1970); Este 
colaborator la Dictionarul limbii romane moderne 
(1958) si la Dictionarul limbii romane al Acade- 
miei (1965). Este editor al lui loan Bogdan, 
Scrieri slave (1968), al lucrarii lui B.-P. Hasdeu 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 501 



^ 



31.10.2011 17:28:58 



Mihaila 




502 




Radu Mihaileanu 



§tefan Mihailescu-Braila 



Cuvente den bdtrdni (1970, 1971). Membru al 
Asociatiei Slavistilor din Romania (1957), 
secretar al Asociatiei (1958-1966), viceprese- 
dinte (1970-1976). Membru al Societatii de 
Stiinte Filologice, vicepresedinte al ei (1972). 
Membru al Societatii Romane de Lingvistica, 
vicepresedintele ei (1973). Membru al Comi- 
tetului International al Slavistilor. Membru 
titular al Academiei Romane (2004). 

Mihaila, Mihai N. 

(27.12.1948, Faraoanele, jud. Vrancea) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Bucuresti. 
Lucreaza la Institutul National de Micro- 
tehnologii. Contributii in domeniul nano- 
tehnologiilor. A inventat, impreuna cu un 
colectiv, un aparat de identificare a dioxidu- 
lui de carbon cu ajutorul nanotuburilor de 
aminocarbon, patentat in Romania si SUA. 
Lucrari: Low -Temperature Scanning Tunneling 
Microscopy, 2004. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1995). 

Mihaileanu, Radu 

(23.04.1958, Bucure§ti) 

Regizor de film. Fiu al lui Ion M. (nume 
la nastere Mordechai Buchman, n. 1913, 
membru PCR din ilegalitate, fondator al 
seriei noi a Contemporanului, 1946, scenaris- 
tul filmului Duminicd la ora G, regizor Lucian 
Pintilie). A plecat din tara in 1980, fiind stu- 
dent la IATC, si a absolvit la Paris Institutul 
de Cinematografie. A fost asistent de regie, 
prim-asistent si apoi regizor pentru mai 
multe productii de succes: Les Quatres sai- 
sons, 1 980; Un amour de Swan, 1 984; Je t'aime 
(1986); El sueno del mono loco (1989); Maigret 
(1992); Un week-end sur deux (1990); Le retour 
de Casanova (1992). Sentimentul de marginal 
1-a facut sa piece in Africa, unde a trait mai 
multe luni printre pigmei. Intors in Franta, a 
realizat pelicule care i-au adus recunoasterea 
internationala (scenariu, regie, filmari): Train 
de vie (1998); Les pygmees de Carlo (2002); Va, 
vis et deviens (2005, Premiul Cesar), Concertul, 
2009 (filmari in Romania, Rusia, Franta). 



Mihailescu-Braila, §tefan 

(3.02.1925, Braila - 19.09.1996, Bucure§ti) 
Actor. Autodidact. Din 1949 pana in 1954 
a jucat la Teatrul Maria Filotti din Braila 
in spectacole ca La Hie bun si vesel de Ion 
Damian, O scrisoare pierdutd de I. L. Caragiale, 
Poveste de dragoste de Margarita Aligner, Bur- 
ghezul gentilom de Moliere, Bdddranii de Carlo 
Goldoni, Nunta lui Kecinski de Suhovo Kob- 
ilin si Ultima ora de Mihail Sebastian. Roluri 
in cinema: A lo? Ati gresit numdrul (1958); 
Cdnd primdvara efierbinte (1960); Portretul unui 
necunoscut (1960); O zi pierdutd (1960); Darclee 
(1961); A fost prietenul meu (1961); Omul de 
langd tine (1961); Porto-Franco (1961); Politicd 
si... delicatese (1963); Titanic vals (1964); Camera 
alba (1964); Comoara din Vadul Vechi (1964); 
Rdscoala (1965); Vremea zdpezilor (1966); Cine 
va deschide usa? (1967); Maiorul si moartea 
(1967); Zile de vara (1968); Cdldura (1969); Doi 
barbati pentru o moarte (1969); Asediul (1970); 
Fratii (1970); Atunci i-am condamnat pe toti la 
moarte (1971); Urmdrirea (1971) - serial TV; 
Astd-seard dansdm infamilie (1972); Cu mdinile 
curate (1972); Ciocolata cu alune (1978); Septem- 
brie (1978); Nea Marin miliardar (1979); Ora 
zero (1979); Grabeste-te meet (1981); Buletin 
de Bucuresti (1982); Secretul lui Backus (1984); 
Sosesc pasarile calatoare (1984). Artist Emerit. 

Mihailescu, Dan C. 

(12.12.1953, Bucure§ti) 

Critic literar. Cercetator stiintific la Institu- 
tul de Istorie si Teorie Literara G. Calinescu 
(1980-2003); secretar de redactie la Revista 
de istorie si teorie literara (1983-1986); edito- 
rul suplimentului Litere, arte, idei al ziarului 
Cotidianul (1991-1996; din 2001 pana in pre- 
zent). Intre 1999 si 2005 realizeaza emisiu- 
nea Omul care aduce cartea la Pro TV, premiul 
Consiliului National al Audiovizualului, 
2002. Cronicar literar la revistele Transilvania 
(1984-1989), 22 (1994-2000) s.a. Lucrari: 
Perspective eminesciene, Premiul Uniunii Scri- 
itorilor, 1982^, debut; Dramaturgia lui Lucian 
Blaga, 1984; Intrebarile poeziei, 1989; Stdngacii 
de dreapta, 1999; Scriitornicul, 2001; Bucuresti. 
Carte de bucati, 2003; Scrieri de placere, 2004; 
Literatura romand in postceausism (vol. I - 2004, 
vol. II - 2006, vol. Ill - 2007); Viata literara 
(vol. I - 2005, vol. II - 2006); Idei cu zimti, 
2008; Mihai Eminescu, 2009. 

Mihailescu, Vintila M. 

(19.04.1890, Bucure§ti - 27.05.1978, Bucure§ti) 
Geograf. A absolvit Dreptul si Geografia 
la Universitatea din Bucuresti. Profesor la 
Facultatea de Geografie a Universitatii din 
Bucuresti. Fondator (1944) si director al 
Institutului de Cercetari Geografice al Roma- 
niei. Contributii in domeniul alunecarilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 502 



& 



31.10.2011 17:28:58 



Mihalcescu 




Dan C. Mihailescu 



George Mihaita 



Mihai Mihaita 



de teren, al teraselor fluviale. A pus bazele 
geografiei oraselor romanesti si a introdus 
notiunea de „zona preoraseneasca". S-a 
ocupat de clima in conexiune cu geografia. 
Lucrari: Cercetdri antropo-geografice, 1923; 
Contributiuni la cunoasterea reliefului Podisului 
Moldovenesc, 1930; Harta etnicd a Romdniei 
Subcarpatice, 1941; Asupra traseelor morfologice, 
1947; Geografia Vdii Dundrii romanesti, 1969. 
Membru al Societatii Romane de Geografie, 
al Academiei Sarbe de Geografie. Membru al 
Academiei Romane (1974). 

Mihaita, George 

(23.09.1948, Moreni) 

Actor de teatru si film. A absolvit in 1971 
Institutul de Arta Teatrala si Cinematogra- 
fica din Bucuresti ca elev al Sandei Manu. 
Actor si director al Teatrului de Comedie. 
Roluri in teatru in: Coana Chirita de Vasile 
Alecsandri, 1969; Fata Morgana, 1971; Zia- 
ristii de Alexandru Mirodan, 1971; Mutter 
Courage de Bertholt Brecht, 1972; O noapte 
furtunoasd de I. L. Caragiale, 1972; Buffalo Bill 
si indienii de Arthur L. Kopit, 1973; Pdldria 
de Eugene Labiche, 1998; Bani din cer de Ray 
Cooney, 2001; Poker de Adrian Lustig, 2004; 
Revizorul de N. V Gogol, 2006. Roluri in 
film: Reconstituirea, 1968; Cdldurd mare, 1969; 
Prieteni far a grai, 1969; Castelul condamnatilor, 
1970; B.D. in alertd, 1971; Urmdrirea, serial 
TV, 1971; Veronica, 1972; Capcana, 1973; 
Veronica se intoarce, 1973; Filip eel Bun, 1975; 
Zidul, 1974; Comedie fantasticd, 1975; Accident, 
1976; Mama, 1976; Tufa de Venetia, 1976; 
Accident, 1977; Drumuri in cumpdnd, 1978; 
Saltimbancii, 1981; Duelul, 1981; Duminica an 
familie, 1987; Omulzilei, 1997; SecretulMariei, 
2005; Undeva la Palilula, 2009. Televiziune: 
Sd umplem pdmantul cu visuri; Doctor infilosofie; 
Siciliana; Seful sectorului suflete; Indrdzneala; 
Viori de primdvard; Cdsnicia nu-i o joacd; Vile- 
giatura; Fata care a mutat Pardngul; Ziaristii; 
Speranta nu moare in zori. Premiul pentru cea 
mai buna interpretare masculina in cadrul 
Festivalului National de Comedie de la 



Galati, rolul Tersit, Troilus si Cresida, 1994; 
Premiul pentru cea mai buna interpretare 
masculina oferit de Asociatia Umoristilor 
Romani r 1975. Alte activitati: 1990 - Direc- 
torul revistei pentru adolescenti Salut, cu 
suplimentele Salut paranormal, Salut rebusist, 
Integrame salut, Sexualitatea. 1992 - Prese- 
dintele Clubului UNESCO Adolescentii. 
2000 - Directorul onorific al revistei Super. 
Fondator al Festivalului International de 
teatru FestCo (din 2003). 

Mihaita, Mihai 

(14.09.1930, Voloiac, jud. Mehedinti) 
Inginer. A absolvit Institutul de Cai Ferate 
din Bucuresti. Specializari in Franta si Marea 
Britanie. Profesor la Facultatea de Transpor- 
turi a Institutului Politehnic din Bucuresti. 
Director general al Regionalei de Cai Ferate 
Bucuresti. Ministru adjunct al Minister ului 
Transporturilor si Telecomunicatiilor. Con- 
tributii la proiectarea a patru sisteme infor- 
matice feroviare internationale; a realizat 
peste 100 de proiecte si studii in domeniul 
feroviar si informatica in transporturi. Sef 
de proiect al primului sistem informatic in 
timp real din Romania pentru conducerea 
si supravegherea activitatii vagoanelor de 
marfa pe reteaua CFR. Membru si prese- 
dinte al AGIR (din 1990). Membru fondator 
al Academiei de Stiinte Tehnice din Roma- 
nia. Membru fondator al Fundatiei Premiul 
Roman pentru Calitate J.M. Juran. 

Mihalcescu, Irineu prenume la na§tere loan 
(24.04.1874, Patarlagele, jud. Buzau - 
3.04.1948, Bucure§ti) 

Mitropolit. A absolvit Seminarul Teologic 
de la Buzau r apoi Facultatea de Teologie la 
Bucuresti. Specializare la Berlin si Leipzig. 
A fost profesor la Facultatea de Teologie 
din Bucuresti. A creat disciplina apologetica 
sau teologie fundamentala. Nichifor Crainic 
i-a fost student. In perioada 1926-1928 
a fost decan al Facultatii de Teologie din 
Cernauti. In 1936 a devenit arhiereu vicar 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 503 



& 



31.10.2011 17:28:58 



Mihanj-Steryu 




Irineu Mihalcescu 



Gheorghe Mihoc 




504 



al Arhiepiscopiei Bucurestilor, apoi loctiitor 
de episcop al Ramnicului si, in 1939, loctii- 
tor al mitropolitului Olteniei, apoi mitropo- 
lit al Moldovei. In 1947 a fost obligat sa se 
retraga din scaun. 

Mihanj-Steryu, Vanghea 

(1950, Dolani-Shtipsko, Macedonia) 
Scriitoare, pictorita si artista. Aromanca. 
Familie de pastori originara din Moscopole 
si Ianina. A urmat Filologia si Artele Plas- 
tice in Macedonia si la Belgrad, in Serbia. 
Lucreaza pentru Parlamentul Comunitatii 
Shtip-Macedonia din Skopje. A publicat 
peste 30 de volume de proza si poezie in 
dialect aromanesc, a alcatuit antologii ale 
scriitorilor romani din toate zonele de 
locuire transpuse in aromaneste, iar prin 
poemul Neamul meu este considerata un 
Alexei Mateevici al aromanilor („0, tu, 
neam al meu!/ Imprastiat in toate colturile 
lumii,/ Intre intervalele timpului care tace,/ 
Privind meteoritii dorurilor,/ Stai tacut in 
ecoul pietrelor si suspinelor,/ Cu o neliniste 
inabusita,/ Parca ai fi o stea pierduta"). Ca 
artista a lucrat la Filarmonica de Stat din 
Skopje (1974-1992). Lucrari: Tser fdrd steali 
(Cerfdrd stele, poeme); Cast fdrd pdrmat (Casd 
fdrdgard, roman); Mutritlu apoetsilor (antolo- 
gie de poezie romaneasca). 

Mihnea eel Rau 

V. Basarab, Mihnea eel Rau 

Mihnea, Paul 

(27.06.1921, Briceni, jud. Hotin, Basarabia - 
31.08.1994, Chi§inau) 

Poet, traducator. Evreu ca etnie. A absol- 
vit Literele la Universitatea din Cernauti. 
Volume de versuri: Preludiu (1940), Batmiezul 
veacului curantii (1951), Lumina ochilor mei 
(1957), Orga codrului (1966), Galerie cu auto- 
portret (1968), Hingher si demiurg (1973), Grd- 
dinar (1980), Coroand de coroane (1992). A fost 
un traducator de exceptie: Elegiile din Duino 
de R.M. Rilke, Poezii de Paul Valery, Bucolice 
de Vergiliu, Elegit din exil de Ovidiu s.a. 



Mihnea Radu 

V. Basarab, Radu Mihnea 

Mihoc, Gheorghe 

(7.06.1906, Braila - 25.12.1981, Bucure§ti) 
Matematician si statistician. Studiile supe- 
rioare le-a inceput la Universitatea din 
Bucuresti, la Facultatea de Stiinte, Sectia 
matematica, dupa care a plecat in strainatate 
sa-si perfectioneze studiile, la Universitatea 
din Roma, unde marele statistician Corrado 
Gini infiintase noua Facultate de Statis- 
tica. A obtinut titlul de doctor in stiinte si 
actuariale (statistica pentru asigurari) in 
iulie 1930, sub indrumarea statisticianului 
italian Guido Castelnuovo. Intors in tara, i 
s-a oferit un post de profesor la Scoala de 
Statistica, Actuariat si Calcul din Bucuresti, 
scoala infiintata in acelasi an si condusa de 
Octav Onicescu. Din 1934 a obtinut titlul 
de doctor in matematica la Universitatea 
din Bucuresti si in 1946 a fost numit pro- 
fesor de matematica financiara la Academia 
Comerciala din Bucuresti (1946-1949). In 
1948, dupa reforma educatiei, a fost numit 
sef de catedra al Departamentului de calcu- 
lul probabilitatilor si statistica matematica 
(1948-1973). A ocupat diverse functii, pen- 
tru ca in 1 948 sa fie numit director general 
al Institutului Central de Statistica (dupa 
Anton Golopentia), functie pe care a ocu- 
pat-o panain 1951. Intre 1951 si 1960 a fost 
decan al Facultatii de Matematica-Fizica. 
A fost prorector pentru 3 ani, dupa care, 
in 1963, a ajuns rector al Universitatii din 
Bucuresti. A detinut aceasta functie pana in 
1968. Impreuna cu Octav Onicescu a pus 
bazele scolii matematice romanesti de teoria 
probabilitatilor si statistica matematica. 
Lucrari: Curs de matematici actuariale, 1932; 
La dependance statistique. Chaines et families 
de chaines discontinues, 1937 (in colaborare); 
Calculul probabilitatilor, 1939 (in colabo- 
rare); Tratat de matematici actuariale, 1943; 
Les chaines des variables aleatoires. Problemes 
asymptotiques, 1943 (in colaborare); Elemente 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 504 



^ 



31.10.2011 17:28:59 



Milcu 




loan Mihu lulian Mihu 



Ion Mija 



§tefan-Marius Milcu 



de calculul probabilitdtilor, 1954; Calculul 
probabilitdtilor si aplicatii, 1956 (in colabo- 
rare); Curs de matematici pentru statisticieni 
si economisti, 1956 (in colaborare); Lectii de 
statisticd matematicd, 1957 (in colaborare); 
Teoria matematicd in operatiile financiare, 1960 
(in colaborare); Matematici aplicate in statis- 
ticd, 1963 (in colaborare); Bazele matematice 
ale programdrii liniare, 1964 (in colaborare); 
Statisticd matematicd, 1966 (in colaborare); 
Matematici pentru economisti, 1966-1971 (in 
colaborare, 3 volume); Teoria probabilitdtilor 
si statisticd matematicd, 1970 (in colaborare); 
Modele matematice ale asteptdrii, 1 974 (in cola- 
borare); Bazele matematice ale teoriei fiabilitdtii, 
1975 (in colaborare). Declarat Profesor 
Emerit in 1964 si Om de Stiinta Emerit in 
1969. Laureat al Premiului de Stat in 1962. 
Membru al Institutului International de 
Statistics, al Societatii Internationale de 
Biometrie. Membru titular al Academiei 
Romane (1963) si presedinte al ei din 1980 
pana la moartea sa, un an mai tarziu. 

Mihu, loan 

(17.10.1854, Vinerea, jud. Alba - 
2.06.1927, Ora§tie) 

Avocat. A absolvit liceul la Sibiu, Dreptul la 
Graz, in Austria. Specializare la Budapesta 
si Viena. A fost avocat la Orastie. Fondator 
si primul director al Bancii Ardeleana din 
Orastie (1885-1905). Director al Despar- 
tamantului XI al ASTRA. Iuliu Maniu si 
Vasile Goldis i-au incredintat misiunea, din 
partea Partidului National, sa duca trata- 
tive la Budapesta cu contele Tisza pentru 
acordarea pentru romani de drepturi egale 
cu ale celorlalte natiuni din Imperiul Aus- 
tro-Ungar. Inaintea tratativelor cu maghiarii 
a avut o audienta la Carol I, in prezenta pri- 
mului-ministru, Titu Maiorescu, si el de ori- 
gine ardeleana. A fost presedinte al Fondului 
pentru Teatru Roman in Transilvania si a 
facut o donatie insemnata pentru infiintarea 
Fundatiunii pentru Ajutorarea Ziaristilor 



Romani din Ungaria. Scoala din Vinerea si o 
strada din Orastie ii poarta numele. 

Mihu, lulian 

(3.11.1926, Bucure§ti - 20.06.1999, Bucure§ti) 
Regizor. A absolvit Institutul de Teatru si 
Cinematografie la Bucuresti. Profesor al 
Institutului. A scris scenarii si a facut regia 
pentru numeroase filme: La mere, (1953); 
Viata nu iartd (1957); Poveste sentimentald 
(1961); Procesul alb (1965); Neinfricatii (serial 
TV, 1969); Felix si Otilia (1972); Nu filmdm 
sa ne amuzdm (1975); Alexandra si infernul 
(1975); Marele singuratic (1975); Lumina 
palidd a durerii (1980 r Diploma Speciala 
a Festivalului International de Film de la 
Moscova); Comoara (1982); Anotimpul iubirii 
(1986); Bdiatul cu o singurd bretea (1991); 
Dubluextaz (1998). 

Mija, Ion 

(21.10.1938, Balti - 6.12.2001, Chi§inau) 
Regizor de film. A absolvit Institutul de 
Cultura din Moscova, apoi Cursurile Supe- 
rioare de Regie. A lucrat pentru Telefilm 
Chisinau si Moldova Film, mai ales docu- 
mentare: Ornamentul (scenariu si regie), 
1968; Urmele, 1968; Cdutare, 1969; Piept la 
piept, 1970; Chisinau- Chisinau, 1971; Lumea 
copildriei noastre, 1973; Exegi monumentum, 
1973; Melodii nistrene (scenariu si regie), 
1974; Cantd Maria Biesu, 1975; Concertul 
maestrilor in arid, 1975; Suita de nuntd, 1976; 
Vocatia, 1977; Motive folclorice, 1981; Izvorul 
lui Ion Ciobanu, 1983; Tatarbunar, 1984; Eu 
sunt acelasi semdndtor, 1984; A doua vedere, 
1986; Dincolo de circ, 1989. 

Milcu, §tefan-Marius 

(15.08.1903, Craiova - 1.12.1997, Bucure§ti) 
Medic, biolog si antropolog. A absolvit 
Medicina la Bucuresti. Profesor la Institutul 
de Medicina si Farmacie din Bucuresti, rec- 
torul lui. Director al Institutului de Endo- 
crinologie din Bucuresti. Este considerat, 
alaturi de C(onstantin) I. Parhon, creatorul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 505 



& 



31.10.2011 17:28:59 



Milea 




506 




Nicolae Milescu 



scolii romanesti de endocrinologie. Creator 
al Grupului de reflexie Noesis, autorul unor 
monografii de rasunet pe plan mondial, mai 
ales legate de timus sau epifiza, organizator 
al primului program de protectie pentru 
ceea ce a fost numit gusa endemica. Lucrari: 
Epifiza - glandd endocrina, 1957; Terapeutica 
bolilor endocrine, 1962; Fiziopatologia glandei 
tiroide, 1964; Endocrinologia ginecologica, 1969; 
Endocrinologie clinicd, 1975. Membru al Marii 
Adunari Nationale. In ultimii ani de viata, 
mai ales dupa 1982, cand a fost implicat 
in curentul Meditatia Transcendentala, a 
fost marginalizat. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania, al Academi- 
ilor de Stiinte din Bulgaria, Polonia, Serbia, 
Ungaria, al Societatii Regale de Medicina 
din Londra, al Societatii Internationale de 
Endocrinologie. Membru titular (1948) al 
Academiei Romane. 

Milea, Vasile 

(1.01.1927, Lere§ti, jud. Arge§ - 
22.12.1989, Bucure§ti) 

General-colonel. A absolvit Academia Mili- 
tara din Bucuresti ca sef de promotie. Sef al 
Marelui Stat Major (1980-1985). Deputat de 
Iasi in Marea Adunare Nationala, membru 
al Consiliului National al Frontului Unitatii 
Socialiste (1974),' membru al CC al PCR 
in 1979. Ministru al Apararii Nationale 
(1985-1989), se pare ca s-a sinucis in zilele 
revolutiei din decembrie 1989 pentru ca 
armata romana sa nu fie acuzata de repre- 
siune. Inaintat post-mortem (1990) la gradul 
de general de armata cu 4 stele. 

Milescu spatarul, Nicolae 

(1636, Mile§ti, jud. Vaslui - 1708, Rusia) 
Istoric si diplomat. A studiat la Patriarhia 
ecumenica din Constantinopol, trimis de 
Vasile Lupu. A fost unul dintre cei mai 
importanti militanti pentru ecumenism, 
pentru alianta tuturor crestinilor in lupta 
antiotomana si antimusulmana. In acest 
interval a tradus Tratatul despre ratiunea 



dominantd al lui Josephus Flavius (Despre sin- 
gurul, tiitorul gdnd, 1664), ca si Vechiul Testa- 
ment 1661-1664, dupa Septuaginta publicata 
de protestanti la Frankfurt in 1597. Dupa 
caderea lui Grigore Ghica il aflam la Berlin, 
la curtea electorului Frederic Wilhelm. De 
acolo merge Suedia, unde se intalneste 
cu Gheorghe Stefan, care il trimite cu 
misiuni diplomatice la Stockholm si Paris 
spre a organiza o campanie antiotomana. 
Acolo scrie Enchiridion sive Stella Orientalis 
Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae 
Orientalis, scilicet graece de transsubstantione 
Corporis Domini aliisque controversial... 
(Manual sau Steaua Rasaritului stralucind in 
Apus, adica parerea Bisericii Rdsaritene Ortodoxe 
despre prefacerea Trupului Domnului si despre 
alte controverse...). Trimisa la Paris, lucrarea a 
fost publicata in versiune latina de Antoine 
Arnaluld si Pierre Nicole in volumul lor 
intitulat La perpetuite de la foi de UEglise 
catholique touchant UEucharistie, 1669, ed. 
a Il-a, 1704, ca raspuns dat pastorului calvin 
Jean Claude; era prezentata sub titlul: Ecrit 
d'un seigneur moldave sur la croyance des grecs. 
Era a doua opera romaneasca publicata in 
Apusul Europei dupa Marturisirea lui Petru 
Movila. A fost traducator din greaca, latina 
si romana in rusa, lucrand la Departamen- 
tul scolilor. A fost mare spatar in Moldova, 
apoi trimisul la Poarta Otomana al Tarii 
Romanesti. In 1671 soseste la Moscova ca 
trimis al Patriarhului Dositei al Ierusalimu- 
lui la tarul Aleksei Mihailovici. Inscris in 
lupta antiotomana a romanilor, a cautat in 
Rusia sprijin in acest scop, fiind insa folosit 
in alte sensuri: trimis de tar in China, a scris 
in rusa urvjurnal, 1671 '. 

Militaru, Nicolae 

(1925, Targu Jiu - 27.12.1996, Bucure§ti) 
General. A inceput Academia Militara din 
Bucuresti si a absolvit Academia Militara 
Frunze din Moscova. A fost membru suple- 
ant al CC al PCR (1969-1981). Din 1965 
a fost comandantul Armatei III Cluj si al 
Armatei II Bucuresti. In 1978 a fost trecut 
in rezerva. Rechemat in randul cadrelor 
active prin Decret al Frontului Salvarii Nati- 
onale, a fost ministru al Apararii Nationale 
(26 decembrie 1989 - 22 martie 1990). Pro- 
sovietic si declarat contra aderarii Romaniei 
la NATO, a candidat ca independent la 
presedintia Romaniei in 1996, obtinand in 
turul I (3 noiembrie) doar 0,22%. 

Mille, Constantin 

(21.12.1861, la§i - 20.02.1927, Bucure§ti) 
Ziarist si scriitor. In tinerete a frecventat 
cercurile socialiste de la Iasi, Bucuresti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 506 



& 



31.10.2011 17:28:59 



Milovan 




Nicolae Militaru 



Constantin Mille 



Ion Milo§ 



Bruxelles. A fost director al ziarelor Adevdrul 
si Dimineata, presedinte al Asociatiei Gene- 
rale a Presei Romane. Impreuna cu Ion si 
Sofia Nadejde a contribuit la intemeierea 
revistei Contemporanul. Ca prozator este 
autobiografic: Dinu Million, 1887; O viatd, 
1914, iar ca poet este adept al naturalismu- 
lui: Versuri, 1883. 

Millo, Matei 

(25.11.1814, lasi - 9.09.1896, lasi) 
Actor si autor dramatic. A desfasurat la 
lasi si Bucuresti o activitate multilaterala 
de actor, director de scena, autor dramatic, 
conducator de trupa si director de teatru, 
precum si de profesor. A fost un fervent 
sustinator al repertoriului national si un 
interpret stralucit al comediilor lui Vasile 
Alecsandri. A cultivat in teatrul romanesc 
interpretarea realista, reactionand impo- 
triva stilului declamator. Printre rolurile 
care i-au asigurat popularitatea se numara 
travestiurile: Chirita, Mama Anghelusa, 
Baba Harca. A fost memorabil si in Ciubar 
din Despot-Vodd, Barbu din Barbu Ldutaru de 
V Alecsandri, Shylock din Negutdtorul din 
Venetia de Shakespeare, Sancho Panza din 
Don Quijote de Cervantes etc. Conceptia sa 
artistica a influentat puternic teatrul roma- 
nesc de la sfarsitul secolului al XlX-lea si 
inceputul secolului XX. Ca autor dramatic 
a scris comedii satirice. 

Milo§, Ion 

(16.02.1930, satul Sarcia, azi Sutjeska, 
Banatul Sarbesc) 

Poet. A absolvit liceul la Varset, Filosofia la 
Belgrad si Literele la Sorbona. S-a stabilit in 
Suedia in 1964. Redactor-sef al revistei Can- 
dela (Stockholm), lunar de culture romana. 
A publicat in jur de 75 de volume de ver- 
suri: Muguri, 1953, Varset, debut; Eterna 
aurora, 1977, Bucuresti; Oud cdzute din cuib, 
1968, Stockholm. A obtinut premii pentru 
traduceri: Pana de aur, Tetovo, 1990; Premiul 
Uniunii Scriitorilor din Romania, 1990. Poet 



al simplitatii si trecatorului ce indica esenta 
umana, „steaua invizibila" a fiintei, este bine 
receptat si in Romania: Cerul de sub ierburi, 
1999. Cetatean de onoare al Romaniei dis- 
tins cu Ordinul Serviciu Credincios in grad 
de Comandor, 2002. 

Milo§, Miodrag 

(1933, Alexinac, Voivodina) 
Scriitor. A debutat la revista Lumina din 
Varset cu versuri. A condus publicatia 
Bucuria copiilor, tot la Varset. A participat 
la intalniri literare in Iugoslavia, Romania, 
Suedia, Germania, URSS. A publicat lite- 
rature pentru copii: drama Traseu secundar 
(1983); proza scurta - Medalioane (1984); 
romane - Incercarea de a zbura (1988); Calea 
scorpionilor (1989); Vdnt de rasarit (1995). 
Membru al Uniunii Scriitorilor din Iugosla- 
via si presedinte al Uniunii Scriitorilor din 
Voivodina. 

Milo§ovici (Milo), Lavinia 

nume la na§tere Milo§evici Corina Lavinia 

(21.10.1976, Lugoj) 

Gimnasta. Sarboaica dupa tata si maghiara 
dupa mama (membra a echipei nationale de 
volei feminin). S-a antrenat de la varsta de 
6 ani la Centrul National de Antrenament 
de la Deva. A castigat 19 medalii la compe- 
titii mondiale si olimpice. Prima competitie 
la care a participat, in 1990, a fost Cupa 
Americii. La Jocurile Olimpice de la Barce- 
lona, din 1992, a obtinut 4 medalii (la sol a 
luat nota 10). A fost ultima gimnasta care a 
primit nota 10 intr-o competitie olimpica si 
9,95 la un campionat mondial (1990). S-a 
retras in 1997 si a absolvit Universitatea de 
Sport din Timisoara, devenind antrenoare 
de gimnastica. 

Milovan, Todor 

(24.02.1920, Uzdin, Banatul Sarbesc - 
27.02.2002, Kac) 

Profesor. A absolvit Scoala Normala 
din Varset, fiind din prima generatie de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 507 



& 



31.10.2011 17:28:59 



Milu 




508 




Lavinia Milo§ovici 



invatatori romani din Banatul Sarbesc 
(alaturi de Traian Doban si Gligor Popi), 
formata de profesori angajati prin contract, 
din Romania. A fost invatator la Subotita in 
Serbia, apoi la Barice (San-Ianas) si Ecica 
in Banatul Sarbesc. Vasko Popa 1-a adus la 
saptamanalul Libertatea din Pancevo. El este 
fondatorul tipografiei Trustului Libertatea. 
A fost profesor de geografie, apoi director 
al Liceului mixt roman din Varset, dizolvat 
in 1956, cand s-a mutat la liceul Borislav 
Petrov Brae a, avand sectie cu predarea in 
limba romana (existent si astazi), apoi la 
Liceul Economic si la Scoala Normala. 
A fost inspector scolar la Novi Sad. A scris 
monografia Uzdin, aparuta postum, 2005. 

Milu, Matei 

(21.01.1725, Spatare§ti, jud. Suceava - 
3.10.1801, la§i) 

Poet. Mama sa era din familia Roset(ti). 
Este bunicul lui Matei Millo. A studiat la 
Petersburg, probabil matematica. A fost 
contemporan cu Ienachita Vacarescu, este 
modelul cultural al lui Costache Conachi. 
Avea un spirit modernizator, il cita pe Vol- 
taire. A lasat si schite de caracter, satirice, 
ale multor contemporani. Multe greco-tur- 
cisme. Lucrari: Poezii, in I. Tanoviceanu - Un 
poet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu, 
AAR, memoriile sectiunii literare, t. XX, 
1897-1898. 

Mimi Constantin 

(2.02.1869, Chi§inau - 17.04.1935) 
Mosier si inalt functionar in Basarabia 
de pana la Unire. Studii: Liceul gubernial 
din Chisinau si Universitatea din Odessa 
(Facultatea de Drept). A fost un activist al 
Zemstvei, initial la Tighina, apoi pe toata 
Basarabia (1913-1917). Dupa revolutia din 
februarie a fost numit comisar al guver- 
nului provizoriu pentru Basarabia. A fost 
un propagandist al metodelor moderne in 
agricultural 



Mincu, Ion 

(20.12.1852, Foc§ani - 6.12.1912, Bucure§ti) 
Arhitect. Nascut in acelasi oras ca si Anghel 
Saligny. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele din Bucuresti, apoi Scoala 
Nationala de Belle Arte din Paris, ca elev al 
arhitectilor Remy de Louanges si J. Gau- 
det. A fost unul dintre fondatorii Scolii de 
arhitectura a Societatii Arhitectilor Romani. 
Profesor la Scoala Superioara de Arhitec- 
tura din Bucuresti. Deputat in Parlamentul 
Romaniei (1895-1899). A fost unul dintre 
creatorii stilului national in arhitectura 
romana. Lucrari: Casa Lahovary (1886); 
bufetul de pe Soseaua Kiseleff (1882-1892), 
in prezent restaurantul Doina; Vila Robescu 
din Sinaia (1897); Casa Petrascu din Piata 
Romana (1904); Scoala Centrala de Fete din 
Bucuresti (1890); Palatul Administrativ din 
Galati (1905-1906); Palatul Bancii Comer- 
tului din Craiova (1906, terminat de C. Iotzu 
in 1916); Palatul Primariei Capitalei (proiect, 
finalizarea a fost a lui Petre Antonescu, nas- 
cut langa Focsani, la Rm. Sarat); Scoala de 
razboi din Bucuresti (proiect); cavourile lui 
Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din cimi- 
tirul Bellu (1900-1904); a restaurat biserica 
Stavropoleos din Bucuresti (1904-1910); 
Casa Monteoru (1887-1888, azi sediul 
Uniunii Scriitorilor); Casa Vernescu (1887- 
1889); a decorat interiorul Palatului de Justi- 
tie din Bucuresti (1890-1895). Presedinte al 
Societatii Arhitectilor Romani (1903-1912). 
Institutul de Arhitectura din Bucuresti ii 
poarta numele. 

Mincu, Marin 

(28.08.1944, Slatina, jud. Olt - 
4.12.2009, Bucure§ti) 

Eseist, traducator, editor. A absolvit Filologia 
la Bucuresti. Unul dintre fondatorii campu- 
sului Universitatii din Constanta, profesor si 
decan al Facultatii de Litere, conduce revista 
Paradigma, este proprietarul Editurii Pontica, 
a infiintat cenaclul Euridice. L-a tradus in 
romaneste pe Umberto Eco. Lucrari: Avan- 
garda literard romdneascd, 1983; All'Insegna del 
Pesce d'Oro, 1985; // Diario di Dracula (Jurnalul 
lui Dracula), 1992, Italia, tradus in romana 
2004, Premiul AER; Scritti rumeni, culegere, 
1994; Poezia italiand in interviuri, 1995; Poezii, 
1996; Intermezzo IV, roman, 1997; 77 Diario 
di Ovidio, 1997; Poezia romana actuald, 3 vol., 
antologie; 1998-1999; De ce scriu poezie, 
1998; Poeticitate romdneascd postbelica, 2000; 
Eseu despre autenticitatea scriiturii, 2000; Moor- 
tea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu, 2005; Pacient la 
Spitalul Fundeni. Studiu de caz, 2007. Laureat 
al Premiului Herder, 1996. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 508 



& 



31.10.2011 17:28:59 



Minovici 




Marin Mincu 



Minea, loan 

(1878, Tulghe§, jud. Harghita - 1941, Cluj) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
la Bucuresti, ca elev al lui Gheorghe Mari- 
nescu. S-a specializat in neurologie. A fost 
profesor si rector la Facultatea de Medicina 
din Cluj. Contributii in domeniul cercetarii 
parezelor si regenerarii sistemului nervos 
periferic. Este primul roman care a obtinut 
imaginea la microscop a unui nerv (1936) 
si primul care a folosit in literatura de 
specialitate termenul neuroplastie (1909). 
Membru al Academiei de Medicina din 
Romania. Clinica de neurologie din Cluj ii 
poarta numele. 

Minovici, Mina 

(30.04.1858, Braila - 25.04.1935, Bucure§ti) 
Medic legist. Vlah, adica roman din sudul 
Dunarii, din Tetovo. Primul din familie se 
numea Stefan Mina si a venit dupa raz- 
boiul ruso-otoman (1812). Unul dintre 
fiii acestuia, Stefan, s-a mutat de la Braila 
la Ramnicu Sarat, a fost primar si a avut 
13 copii. Trei dintre ei vor deveni celebri: 
Mina, Nicolae si Stefan. Mina M., eel mai 
mare dintre fii, a absolvit Scoala Superioara 
de Farmacie a doctorului Carol Davila si 
apoi Facultatea de Medicina. S-a specializat 
la Paris in toxicologie. A fondat in 1892 
Institutul Medico-Legal care-i poarta astazi 
numele. In 1890 a devenit membru fondator 
al Societatii de Stiinte Fizice, iar in 1909 a 
fost numit membru in Consiliul Sanitar 
Superior; din 1912 a indeplinit functia 
de director general al Serviciului Sanitar. 
Este fondatorul scolii romane de medicina 
judiciara si al serviciului antropometric din 
Bucuresti. A facut cercetari importante cu 
privire la alcaloizii cadaverici, la putrefactie, 
la bolile mentale simulate, precum si la 
antropologia criminala. Cea mai importanta 
lucrare: Tratat complet de medicina legala, 
2 vol., (1928, 1930). 



Minovici, Nicolae 

(23.10.1868, Ramnicu Sarat - 
26.06.1941, Bucure§ti) 

Medic. Al saptelea fiu al lui Stefan M., prima- 
rul de Ramnic si frate cu Mina si Stefan M. 
Dupa un an la Scoala de Belle Arte, s-a inscris 
la Medicina din Bucuresti. Dupa absolvire 
s-a specializat la Berlin. Intors la Bucuresti, 
a infiintat, in 1906, Societatea de Salvare - 
prima din Romania moderna - impreuna cu 
anexele sale: Spitalul de Urgenta si Scoala 
Samariteana, complex care, la inceput, avea o 
singura birja pe post de ambulanta, si aceea 
platita de el insusi. Profesor la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti, apoi din Cluj. 
In 1905 a inceput vestitele sale experience 
pentru a afla mecanismul mortii prin span- 
zurare. Asistat de o comisie de colaboratori 
apropiati, pregatita sa intervina la timp in 
cazul pierderii controlului asupra experi- 
entelor, s-a prins in streang in numeroase 
randuri. Lucrari: Studiu asupra spdnzurarii. 
In 1926 s-a intors la Bucuresti ca primar de 
sector (de Albastru). S-au construit WC-uri 
subterane, s-au asfaltat strazile si s-a con- 
struit un camin pentru gunoieri. In 1934 a 
fost ales primar de Baneasa, fara sa fi can- 
didat. Fondator al Revistei de medicina legald 
(1936). A fost colectionar de arta populara 
romaneasca, iar casa lui (arh. Cristofi Cer- 
chez), in stil romanesc, supranumita „casa 
cu clopotei", daruita orasului in 1936, este 
deschisa ca muzeu de etnografie din 1906 
(intai ca muzeu privat; astazi Muzeul de 
Etnografie Nicolae Minovici). 

Minovici, §tefan 

(18.06.1867, Ramnicu Sarat - 29.12.1935, Pite§ti) 
Chimist. Vlah. Frate cu Mina si Nicolae M., 
fiul lui Stefan M. A absolvit Sectia fizico-chi- 
mice a Facultatii de Stiinte a Universitatii 
din Bucuresti ca elev al lui Em. Bacaloglu, 
C.I. Istrati, J. Lahovary, David Emmanuel. 
S-a specializat la Berlin. Profesor la Scoala 
Superioara de Farmacie, apoi la Facultatea 
de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 509 



& 



31.10.2011 17:28:59 



Minulescu 




510 



Lucrari in domeniul chimiei toxicologice 
analitice, organice si biologice: Tratat de 
chimie analiticd, 5 vol.; Manual practic de chimie 
organica. A organizat invatamantul farmace- 
utic din tara noastra. Mare colectionar de 
piese rare de design de interior, din Germa- 
nia, Austria si de la Venetia (vitralii, statui, 
piese de mobilier), a lasat casa memoriala 
care-i poarta numele, aflata in aceeasi curte 
cu Muzeul de Etnografie lasat de fratele sau, 
Nicolae. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1925). 

Minulescu, Ion 

(7.01.1881, Bucure§ti - 11.04.1944, Bucure§ti) 
Poet. Dupa bacalaureat a plecat la Paris cu 
intentia de a studia Dreptul, dar, fascinat de 
boema, s-a familiarizat cu literatura simbo- 
lista. Citeste pe Baudelaire, Lautreamont, 
Verhaeren, Maeterlinck. II cunoaste pe Jean 
Moreas. Intors in tara, devine membru al 
Societatii Scriitorilor Romani si al Societatii 
Autorilor Dramatici. A fost director al Tea- 
trului National din Bucuresti. A scris poezie 
simbolista: Romante pentru mai tarziu, 1908; 
Strofe pentru toatd lumea, 1930, proza simbo- 
lista: Rosu, galben, albastru, 1924; Corigent la 
limba romdna, 1929; si teatru simbolist. Lau- 
reat al Premiului National pentru Poezie al 
Societatii Scriitorilor Romani, 1928. Mem- 
bru al PEN Clubului, ofiter al Legiunii de 
Onoare a Frantei, distins cu Ordinul Palmes 
Academiques al Academiei Franceze. 

Mircea eel Batran 

V Basarab, Mircea eel Batran 

Mircea Ciobanul 

V. Basarab, Mircea al V-lea Ciobanul 

Mirea, G. D., nume la na§tere 
George Demetrescu Mirea 

(1852, Campulung Muscel - 
12.12.1934, Bucure§ti) 

Pictor. A inceput Medicina la Bucuresti, 
dar, dupa un an, s-a mutat la Academia 
de Belle Arte, unde a fost elevul lui Aman, 
Tattarescu si Stancescu. In 1877 a insotit 
trupele romane alaturi de Szathmari, Sava 
Hentia si Nicolae Grigorescu, realizand 
compozitii. Gratie lui Ion Ghica a obtinut o 
bursa la Paris, unde a fost elevul lui Ingres la 
Academia de Belle Arte. Expune la Salonul 
din Paris in 1882 Tdranii secui aduc lui Mihai 
Viteazul capul lui Andrei Bathory, iar la eel din 
1884 Varful cu dor, legendd romdna, de 35 m 2 , 
premiata la Expozitia Universale din Paris 
in 1900. A pictat medalioanele de pe fatada 
Ateneului Roman (1888) -Alexandru eel Bun, 
Neagoe Basarab, Bogdan Vodd, Vasile Lupu si 
Carol L Din 1891 preda la Scoala de Belle 




Ion Minulescu 



Arte din Bucuresti, al carei director a deve- 
nit. A lucrat in stilul Scolii de la Barbizon, 
dar si mari panze cu subiect istoric: Vlad 
Tepes si solii turd, Alexandru eel Bun primind 
insemnele de la Imparatul din Constantinopol, 
Legenda lui Traian si a Dochiei. 

Mirea, loan 

(4.04.1912, Rasuceni, jud. Dragane§ti Vla§ca - 
3.10.1987, Paris) 

Pictor. A absolvit Facultatea de Medicina la 
Bucuresti. A fost medic chirurg la spitalul 
Brancovenesc. A absolvit, fiind student in 
paralel, si Scoala de Belle Arte din Bucuresti. 
A avut prima expozitie personala in 1938 si 
a deschis in total 26 de expozitii personale. 
Considerat unul dintre cei mai buni coloristi 
ai picturii romanesti. In 1 946 a obtinut Pre- 
miul Atanasie Simu si al Societatii Artelor, 
iar in 1947 Premiul Academiei Romane. 
A ramas in Franta din 1966. A primit Pre- 
miul Salonului International de la Antibes 
in 1967, Marele Premiu pentru Sculptura 
si Arhitectura al Salonului International de 
Arta Contemporana de la Paris in 1 977. 

Mirodan, Alexandru 

(5.06.1927, Budeasa, jud. Arges - 
10.03.2010, Tel Aviv) 

Dramaturg. A plecat in Israel dupa 1970 si 
conduce editura si revista romaneasca de 
cultura Minimum. Lucrari: teatru - Cerul nu 
exista, 1959; Noaptea e un sfetnic bun, 1964; 
Seful sectorului suflete, 1967; Tovardsul feudal 
si fratele sdu, 1965; Duelul, 1968; Camuflaj, 
1969; Ziaristii, 1970; Ocolul pamdntului intr-un 
suras, 1980; Contract special de inchiriat oameni, 
2001. Scenarii de film - Celebrul 702, 1962; 
Mona, steauafara nume, dupa piesa lui Mihail 
Sebastian, 1965. A mai scris: Dictionar necon- 
ventional al scriitorilor evrei de limba romdna din 
Israel, 1986; Momente din viatd si scurte poves- 
tiri, 1999; Pilule amare, 2000.' 

Miron Cristea 

V. Cristea, Miron 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 510 



^ 



31.10.2011 17:29:00 



Miscoi 




Alexandru Mirodan 



Miron Romanul 



George G. Mironescu 



Miron, Radu 

(3.10.1927, Codaesti, jud. Vaslui) 
Matematician. A ab solvit Facultatea de 
Matematica-Fizica la Iasi. Cercetator la Insti- 
tutul de Matematica al Academiei Romane 
din Iasi. Profesor invitat in Canada, Germa- 
nia, Italia si Japonia. Contributii in domeniul 
geometriei diferentiale, al aplicatiilor ei la 
fizica teoretica, topologia algebrica. Nume- 
roase notiuni ii poarta numele: spatii Miron, 
reper Miron, conexiuni Miron. Lucrari: 
Geometria analiticd si diferentiald, 2 vol., 1968, 
1969; Topologia algebrica, 1974; Backgrounds of 
Arithmetic and Geometry, 1995; The Geometry 
of Higher Order Finsler Spaces, 1998. Membru 
titular al Academiei Romane (1993). Este 
membru de onoare al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. 

Miron Romanul 

nume la na§tere Miron Moise 
(23.08.1828, Mezies, jud. Bihor - 
4/16.10.1898, Sibiu) 

Mitropolit. A absolvit Teologia la Arad. S-a 
calugarit la manastirea Hodos Bodrog cu 
numele Miron. Profesor la Institutul Teo- 
logic Pedagogic din Arad, inspector scolar 
al judetului Caras Severin, episcop de Arad 
(1874),' mitropolit al Ardealului (din 1874). 
Membru al Partidului National Roman si 
deputat in Parlamentul de la Budapesta. 
A oferit burse tinerilor romani din Transil- 
vania pentru studii teologice de la Fundatia 
Mitropoliei si Fundatia Gojdu. 

Mironescu, Athanasie 

prenume la na§tere Alexandru 
(12.08.1856, Trohan, jud. Vaslui - 
9.10.1931, Bucuresti) 

Mitropolit. A studiat Teologia la Bucuresti 
si Cernauti. Director al Internatului Teolo- 
gic din Bucuresti, profesor la Facultatea de 
Teologie din Bucuresti. Mitropolit (1909). 
S-a calugarit la Cernica sub numele Athana- 
sie. Lucrari: Etica evolutionistd si etica crestind. 
Studiu asupra eticei lui Herbert Spencer, 1893; 



Manual de teorie morald, 1895; Istoria Bisericii, 
2 vol., 1901. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1909). 

Mironescu, George G. 

(28.01.1874, Vaslui - 1949, Bucuresti) 
Jurist si om politic. Militant pentru unirea 
Transilvaniei cu Romania. Membru al Parti- 
dului National Taranesc. A absolvit Dreptul 
si Literele la Universitatea din Bucuresti. 
Specializare la Paris. Profesor si decan al 
Facultatii de Drept din Bucuresti. Ministru 
de Externe, presedinte al Consiliului de 
Ministri, ministru de Interne. A contribuit la 
alcatuirea Constitutiei tarii. Lucrari: Lacunele 
noului Cod de procedurd civild, 1902; Enciclope- 
dia Dreptului, 1922; Inovatiunile Constitutiei din 
1938, 1939. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1939), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Missir, Petru Th. 

(8.10.1856, Roman - 10.06.1929, Bucuresti) 
Publicist. Armean ca origine. A studiat 
Dreptul la Viena si a fost secretar al Socie- 
tatii studentilor romani Romania Juna. Doc- 
torat in Drept la Berlin. Junimist. Profesor 
la Universitatea din Iasi. Ca literat a cultivat 
idealul clasic. A lasat foarte multe articole de 
critica literara, mai ales in Convorbiri literare, 
dar nu le-a publicat si in volum: Opagind din 
istoria Romdnieijune, 1892; Generatiunea noas- 
trd, 1892; Junimism, 1897. A strans fondurile 
necesare ajutorarii lui M. Eminescu in peri- 
oada bolii. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1926). 

Miscoi, Gheorghe 

(9.01.1944, Barboieni, Republica Moldova) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica la Universitatea de Stat din Mol- 
dova. Specializat in teoria probabilitatilor. 
A lucrat la Institutul de Matematica si Infor- 
matica al Academiei de Stiinte a Moldovei. 
A elaborat teoria matematica a proceselor de 
asteptare cu prioritate si timp de orientare, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 511 



^ 



31.10.2011 17:29:00 



Mitrany 




Gheorghe Mi§coi 



David Mitrany 



Gromoslav Mladenatz 




a fondat directia de cercetare privind teoria 
probabilitatilor si aplicatiile lor. Om Emerit 
al Republicii Moldova. Membru al Institu- 
tului de Statistica Matematica (SUA), expert 
international independent in proiectele 
INTAS (Bruxelles). Membru corespondent 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Mitrany, David 

(1888, Bucure§ti - 1975, Londra) 
Specialist in stiinte politice. Evreu ca etnie. 
A absolvit London School of Economics 
and Political Science in 1914 si a lucrat 
la Legatia Romana din Londra in timpul 
Primului Razboi Mondial si al Marii Uniri, 
apoi la Foreign Office (Ministerial de 
Externe) din Londra. A fost membru al Par- 
tidului Laburist. A facut parte din Comite- 
tul de Avizare pentru Afaceri Internationale 
(1918-1931) al Foreign Office si din echipa 
de conducere a publicatiilor Manchester 
Guardian si Economic and Social History of the 
Worl War. A fost profesor invitat la Flarvard 
University, School of Economics and Poli- 
tics, Institute for Advanced Study, Prince- 
ton. Din 1944 profesor la Royal Institute 
of International Affaires. Este considerat 
parintele ideii de integrare europeana si 
fondator al teoriei functionalismului inte- 
grat. Lucrari: Rumania, her history and politics, 
1915; Greater Rumania: a study in national ide- 
als, 1917; The land and the peasant in Rumania: 
the War and agrarian reform, 1917-1921, 
1930; The problem of international sanctions, 
1925; The progress of international government, 
1933; The effect of the War in south eastern 
Europe, 1936; A working peace system, 1943; 
The road to security, 1944; A working peace 
system: an argument for the functional deve- 
lopment of international organization, 1946; 
American interpretations; four political essays, 
1946; World unity and the nations, 1950; Marx 
against the peasant: a study in social dogmatism, 
1951; Food and freedom, 1954; The functional 
theory of politics, 1975. 



Mitrea, Marie 

(1842, Ra§inari - 1904, Ra§inari) 
Medic si explorator. A absolvit Medicina la 
Viena (chirurgie). A lucrat ca medic pe nava 
de cursa lunga Hamburg-Brisbane, fiind pri- 
mul roman care a ajuns in Australia. A fost 
apoi medic militar in corpul expeditionar 
austro-mexican si a strans o bogata colectie 
de arta azteca. Medic in armata olandeza, a 
plecat in Indiile Olandeze (Indonezia), unde 
s-a casatorit cu o bastinasa si a avut doi copii. 
A adunat materiale etnografice, mineralo- 
gice, faunistice si floristice de mare valoare, 
din Indonezia si Noua Guinee, pe care le-a 
donat Muzeului de Istorie Naturala din 
Bucuresti, precum si unor muzee straine. La 
batranete s-a intors la Rasinari. Era prieten 
cu Octavian Goga si Gheorghe Dima. 

Mitrofanovici, Vasile 

(1831, Crasna, Bucovina de Nord - 
9.08.1888, Marienbad) 

Teolog. A absolvit Institutul Teologic la Cer- 
nauti si Facultatea de Teologie la Viena. Pro- 
fesor la Institutul Teologic al Universitatii 
din Cernauti, rector al universitatii. Deputat 
in Parlamentul de la Viena (1880-1885). 
Lucrari: Omiletica Bisericii drept credincioase 
rdsdritene, 1875. Membru in comitetul de 
conducere al Societatii pentru Cultura si 
Literatura Romana din Bucovina. 

Mladenatz, Gromoslav 

(5.02.1891, Turnu Severin - 
24.10.1958, Bucure§ti) 

Economist. Sarb ca etnie. Doctorat in 
Stiinte economice si sociale la Universi- 
tatea din Koln. In 1919 a trecut la Directia 
Cooperatiei Orasenesti si, dupa patru ani 
(1923), a ajuns la Centrala Cooperativelor 
de Productie si Consum. Ulterior a ocupat 
postul de director in cadrul Oficiului Nati- 
onal al Cooperatiei Romane, apoi pe eel 
de director general al Oficiului si secretar 
general al Consiliului General al Coopera- 
tiei. Profesor la ASE, Departamentul Coo- 
perare. Teoretician al cooperatismului in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 512 



^ 



31.10.2011 17:29:00 



Mocsony 




Dominique Moceanu 



Dumitru Mociornita Leonard Mociulschi 



Alexandru Mocsony 



linia lui Madgearu. Lucrari: Tratat general de 
cooperatie, 1933; Istoria doctrinelor cooperatiste, 
1933; Gdndirea cooper atistd in Romania, vol. 1: 
Independenta economica, 1939. 

Mocanu, Petru 

(1.06.1931, Braila) 

Matematician. A ab solvit Facultatea de 
Matematica-Fizica la Cluj. Profesor la 
Universitatea din Cluj. Profesor invitat la 
Conakry si Ohio. Contributii in domeniul 
functiilor de variabila complexa. Lucrari: 
Asupra razei de stelaritate a functiilor univalente, 
1960; Asupra razei de convexitate a functiilor 
olomorfe, 1964; Analizd matematica. Functii 
complexe, 1982. Presedinte al Societatii 
de Stiinte Matematice din Romania (din 
1996). Membru corespondent al Academiei 
Romane (din 1992) si titular (din 2009). 

Moceanu, Dominique 

(30.09.1981, Hollywood, California) 
Gimnasta. Parintii, Dumitru si Camelia M., 
plecati din Romania in 1980, au fost ambii 
gimnasti. Fiica lor a facut antrenament din 
1990 la Houston cu Bela Karolyi, fostul 
antrenor al Nadiei Comaneci, si el plecat din 
Romania. A devenit campioana nationala de 
juniori a SUA in 1994 si de seniori in 1995. 
A participat la competitive internationale pana 
in 2000. Medaliata cu aurimpreuna cu echipa 
la Jocurile Olimpice din 1996. In 1998 a deve- 
nit singura americana care a cucerit vreodata 
titlul la individual compus (in fata Simonei 
Amanar, Elenei Produnova si a Svetlanei 
Korkina), la Jocurile Bunavointei. A fost 
campioana nationala a Americii si in 1998. 

Mocioni, Andrei, in maghiam Mocsonyi 
(27.06.1812, Budapesta - 
23.04/5.05.1880, Foeni, Timis) 
Om politic. A militat pentru drepturile 
romanilor din Banat si Transilvania, a fost 
membru al Senatului Imperial de la Viena, 
membru fondator al Academiei Romane 
(1866) si membru de onoare al ei din 1870. 



Mociornita, Dumitru 

nume la na§tere Dimitrie Codin Ene 
porecla tatalui Mociornita 
(15.08.1885, com. Jintea, jud. Prahova - 
17.09.1953, Bucuresti) 

Industrias. A fost remarcat de Ion I. C. Bra- 
tianu la examenul de bacalaureat la Liceul 
Economic Kretzulescu din Bucuresti, care 
i-a oferit o bursa pentru Scoala Superioara 
de Comert din Bucuresti si pentru Scoala 
Superioara de Industrie din Paris. A facut 
practica de management in Anglia si Ger- 
mania. La intoarcere s-a casatorit cu fiica 
unui industrias si a facut fabrica de incal- 
taminte care i-a purtat numele. In timpul 
Primului Razboi Mondial a produs pentru 
front. A fost deputat si senator liberal in 
Parlamentul Romaniei. A refuzat sa fuga in 
strainatate si a fost arestat (Poarta Alba) r dar 
a fost pus in libertate odata cu gratierea de 
dupa moartea lui Stalin. 

Mociulschi, Leonard 

(27.03.1889, com. Simincea, jud. Boto§ani - 
5.04.1979, Bra§ov) 

General de divizie. Comandant secund al 
Brigazii 1 Mixte Munte (1941); a actionat 
in Bucovina de Nord si a eliberat orasul 
Cernauti. A strapuns apararea sovietica a 
Nistrului si a primit Ordinul Mihai Viteazul 
clasa a Ill-a. A participat la luptele din Cri- 
meea si la asediul Sevastopolului. Divizia a 
fost evacuata din Crimeea pe apa r la capul 
Kerson. In continuare a condus grupul Cri- 
suri, care a aparat Transilvania contra arma- 
tei ungare. A comandat Divizia 3 Munte 
pana in Slovacia, pe raul Hron (1 944). A fost 
trecut in rezerva in 1947 si arestat in 1948, 
fiind tinut fara proces la penitenciarul Jilava 
pana in 1955. 

Mocsony, Alexandru, nume la na§tere 
Alexandru Mocioni de Foeni 

(4.11.1841, Budapesta - 

20.03.1909, Birchis, jud. Arad) 

Politician si compozitor. Apartinea unei 

familii de aromani originara din Banat - zona 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 513 



& 



31.10.2011 17:29:00 



Mocsony 




514 



Torontal - atestata inainte de 1750, cu 
numele Muciu sau Muceana, dar originara 
din Aspropotam, Thessalia, si ajunsa in 
Banat dupa ce trecuse pe la Moscopole. La 
1780 un Andrei Mocioni solicita lui Iosif al 
II-lea innobilarea (cu particula de si numele 
mosiei Foeni din Banat, maghiarizat Foen. 
Tatal sau, Gheorghe M. de F. r a fost deputat 
din partea nationalistilor sarbi si romani din 
circumscriptia Moravita in Dieta ungara). 
A absolvit Conservatorul probabil la Viena, 
a fost pianist concertant si a compus muzica. 
La 24 de ani a devenit deputat in Dieta (Par- 
lamentul) de la Budapesta. A fondat in 1869, 
la Timisoara, Partidul National al Romanilor 
din Banat si Ungaria (intelegand prin aceasta 
si Transilvania), iar in 1893 a fondat, tot la 
Timisoara, ziarul Dreptatea. A fost primul 
care a sustinut infiintarea unui teatru in 
limba romana in Transilvania si a infiintat 
Muzeul ASTRA la Sibiu, alaturi de Iosif 
Sterca Sulutiu si mitropolitul Nicolae Balan. 

Mocsony Starcea, loan I. 
nume la na§tere loan I. Starcea 

(16.05.1909, Cernauti - 
1992, langa Geneva, Elvetia) 
Om politic. Fiu al lui loan V St., sambelan 
al curtii imperiale de la Viena, care a avut 
o relatie cu Antoniu Mocsony de Foen. 
Acesta, fara urmasi, 1-a infiat pe primul 
dintre cei trei copii ai lui loan. V St., care 
a adoptat astfel ambele nume. A absolvit 
Literele la Cambridge, Marea Britanie. 
A fost mare maestru de vanatoare al curtii 
regale (Carol al II-lea), apoi maresal al curtii 
(pana in 1944, cand functia a fost preluata 
de Constantin Sanatescu). A fost arestat in 

1947 si judecat in procesul Maniu-Mihala- 
che, fiind condamnat la 15 ani inchisoare si 
confiscarea intregii averi, mostenita atat de 
la tatal natural, cat si de la eel adoptiv. A fost 
gratiat in 1962, dupa ce acceptase sa depuna 
marturie contra lui Lucretiu Patrascanu. 
A fost lasat sa piece din tara in 1 964 si a trait 
in Elvetia, foarte retras. 

Moga, Aurel 

(1.11.1903, Ve§tem, jud. Sibiu - 

19.08.1977, Bucure§ti) 

Medic cardiolog. Dupa absolvirea studiilor 

secundare la Sibiu, a urmat cursurile Institu- 

tului de Medicina si Farmacie din Cluj. Din 

1948 a lucrat ca profesor de cardiologie la 
Institutul de Medicina si Farmacie din Cluj, 
detinand functiile de decan (1949-1950) 
si apoi de rector (1950-1966). Intre 1966 
si 1973 a fost profesor la IMF Bucuresti. 
A studiat sindromul postangios al infectiei 



streptococice, rolul factorilor de microclimat 
in determinismul patogen si evolutiv al bolii 
reumatismale, mecanismele de constituire a 
hipertensiunii la tineri, distributia valorilor 
tensiunii arteriale si a nivelului lipidelor 
serice in variate colectivitati. S-a interesat de 
aspectele medico-sociale ale cardiopatiilor, 
militand pentru organizarea dispensarizarii, 
in vederea asigurarii unei profilaxii rationale. 
Intre 1966 si 1969 a detinut functia de 
ministru al Sanatatii si Prevederilor Sociale. 
Lucrari: Profilaxia si tratamentul medical al 
reumatismului (1957); Ateroscleroza (1963) - 
in colaborare; Hipertensiunea arteriala si 
ateroscleroza (1970) - in colaborare; Cardio- 
patiile cronice majore (1974) - in colaborare. 
Membru al Academiei de Stiinte Medicale 
(1969), al carui presedinte a fost in perioada 
1969-1977. A obtinut in 1963 titlul de Om 
de Stiinta Emerit. A fost ales membru a 
numeroase organizatii profesionale: Socie- 
tatea Internationala de Cardiologie, Socie- 
tatea Unionala de Terapeutica din Moscova, 
Societatea medicala J.E. Purkine din Praga, 
Comitetul consultativ pentru cercetarea 
stiintifica medicala de pe langa Organizatia 
Mondiala a Sanatatii (1971-1974). Membru 
al Academiei Romane (1955), presedinte al 
Sectiei de stiinte medicale. 

Moga, Savu 

(1816, Nicula, jud. Cluj - 

1899, Arpa§ul de Sus, jud. Fagaras?) 

Iconar. Cel mai insemnat iconar pe sticla, 

a „exportat" (1843) procedeul de lucru 

de la scoala de iconari din Nicula in zona 

Fagarasului, unde se mosteneste pana astazi. 

Influentat de iconografia rusa in ce priveste 

tiparele iconografice, a inovat coloristic si in 

privinta fundalurilor, care fac recognoscibil 

si astazi stilul lui. 

Moga, Vasile 

(1774, Sebe§, jud. Alba - 17.10.1845, Sibiu) 
Episcop ortodox al Transilvaniei. A studiat 
la gimnaziul evanghelic-luteran din Sebes, 
liceele romano-catolice din Alba Iulia si 
Cluj. Numit episcop ortodox al Ardealului 
in 1810, calugarit la Crusedol, hirotonisit 
arhiereu la Carlovat (1811), avand resedinta 
in Sibiu, unde a pastorit pana la moarte. 
A editat mai multe carti de slujba in tipo- 
grafii particulare din Sibiu, a acordat burse 
unor tineri teologi la Universitatea din 
Viena, a trimis zeci de pastorale clerului 
si credinciosilor; pe taram politic, a militat 
pentru recunoasterea romanilor ca a patra 
natiune in Transilvania si pentru acordarea 
de drepturi politico-sociale. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 514 



& 



31.10.2011 17:29:01 



Moisil 




Vasile Moga 



Alexandru Moghioro§ 



lustin Moisescu 



Constantin C. Moisil 



Moghioros, Alexandru 

(23.10.1911 - 1969, Bucuresti) 
Om politic. Secui ca etnie. Muncitor. Intrat 
in Partidul Comunist Roman din 1932. 
Devenit asistentul Anei Pauker dupa grevele 
de la Grivita din 1933, a fost arestat impre- 
una cu ea si cu Alexandru Draghici. Odata 
cu moartea lui Stalin a trecut in echipa lui 
Gheorghe Gheorghiu-Dej si el a fost acela 
care a anchetat-o pe Ana Pauker. In 1 945 a 
organizat sindicatele la Resita, Hunedoara, 
Timisoara si in Valea Jiului. Membru al Biro- 
ului Politic (1950-1954) al PMR, prim-vice- 
presedinte al Consiliului de Ministri pana 
in 1965. S-a ocupat mult de agricultura pe 
linie de partid. Soiul de struguri de masa 
negri, care seamana cu hamburgul, ii poarta 
numele. In 1969 a demisionat din toate 
functiile (Comitetul Executiv al partidului si 
secretariatul Comitetului Central), odata cu 
Alexandru Barladeanu si Petre Borila. 

Moisescu, lustin 

(5.03.1910, Cande§ti, Arge§ - 
31.06.1986, Bucure§ti) 

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane 
(1977-1986). A studiat Teologia romano- 
catolica la Strasbourg si cea ortodoxa la 
Atena. A fost profesor la Facultatea de 
Teologie a Universitatii din Varsovia, apoi 
la Cernauti si Bucuresti. In 1956 a fost ales 
mitropolit al Ardealului, iar in 1 977, patriarh 
al Bisericii Ortodoxe Romane. A initiat resta- 
urarea a numeroase monumente de cult 
din Romania, a condus delegatii ortodoxe 
romane in Anglia, Statele Unite, Canada, 
Germania, Rusia, Malabar (biserica siriana, 
de rit crestin copt), Danemarca, Suedia, 
New Delhi (India), Elvetia (biserica calvina), 
Bulgaria s.a., fiind unul dintre marii militanti 
ortodocsi ai veacului XX in favoarea ecume- 
nismului. A initiat marea colectie Pdrinti si 
scriitori bisericesti, proiectata in 90 de volume, 
precum si colectia Arta crestind in Romania, 
in 6 volume. Lucrari: Ierarhia bisericeascd in 
epoca apostolicd, 1955. A tradus Dogmatica lui 
Hristus Andrutus, 1956. 



Moisil, Constantin I. 

(8.12.1876, Nasaud - 20.10.1958, Bucure§ti) 
Profesor de istorie, arheolog si numismat. 
A fost nepot al vicarului unit Grigore M., 
frate al lui Iuliu M. si tata al matematicianului 
Grigore C. M. Lucrari: Portretek monetare ale 
Regelui Carol I (1939); Monede vechi romanesti 
gdsite in Dobrogea - Tezaurul de la Bddila (1906); 
Numismatica Dobrogei (1916); Monedele dacilor 
(1920); Primele peceti cu stemele unite ale Moldo- 
vei si Tdrii Romanesti (1923); Monetdria Tdrii 
Romanesti in timpul dinastiei Basarabilor (1924- 
1925); Monedele Impdratului Traian referitoare 
la rdzboaiele cu dacii si cucerirea Daciei (1929); 
Bdndria lui Dabija-Vodd (1930); Monedele si 
decompile Romdniei, in Enciclopedia Romaniei, 
I (1938); Din istoria scolii de arhivisticd (1941); 
Les tetradrachmes de Thasos et de Macedonie I-ere 
et leur circulation en Dacie (1944); O pagind de 
heraldicd romdneascd veche (1 948-1 949); Ponduri 
inedite sau putin cunoscute din Histria, Callatis, 
Tomis (1957). In 1948 a fost ales membru de 
onoare al Academiei Romane. Director al 
Cabinetului Numismatic al Academiei. 

Moisil, Grigore 

(10.01.1814, §ant - 3.10.1881, Nasaud) 
Cleric si om de cultura. Vicar greco-catolic 
al Nasaudului, bunic al academicienilor 
Constantin I. si Iuliu M. si strabunic al aca- 
demicianului Grigore C. M. La fel ca si cei 
mai multi fii de graniceri, a urmat cursurile 
scolii triviale (dupa impartirea latina, prelu- 
ata de la grecii antici, scoala era impartita in 
doua cicluri: quadrivia si trivia, adica un ciclu 
de patru si unul de trei ani), pentru ca apoi 
sa-si continue studiile in cadrul Scolii Nor- 
male din Nasaud. A continuat gimnaziul la 
Blaj. Aid a studiat Teologia si Filosofia intre 
1831 si 1840. Dupa terminarea studiilor a 
fost numit in 1841 paroh in Tiha Bargaului, 
comuna ce facea parte din zona Regimen- 
tului II de Granita Nasaud. A ajuns vicar 
foraneu al Rodnei si paroh al Nasaudului. 
Cea mai mare realizare a vicarului a fost infi- 
intarea la Nasaud, in 1863, a unui gimnaziu, 
al carui director a fost pana in 1868. 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 515 



& 



31.10.2011 17:29:01 



Moisil 




Grigore Moisil 



Angela Moldovan 




516 



Moisil, Grigore C. 

(10.01.1906, Tulcea - 
21.05.1973, Ottawa, Canada) 
Matematician. Stranepot al lui Grigore M. 
Tatal sau a fost Constantin I.M. A absolvit 
Facultatea de Matematica, fiind elev al lui 
Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Titeica, Traian 
Lalescu, Anton Davidoglu. In 1930 pleaca 
la Paris, unde studiaza la Sorbona cu mari 
matematicieni si participa intens la viata 
stiintifica. Este numit conferentiar la Facul- 
tatea de Matematica din Iasi (1931). Pleaca 
la Roma cu o bursa de studii Rockefeller. 
In 1932 se intoarce si se stabileste timp de 
10 ani la Iasi, legat in mod deosebit de profe- 
sorul Alexandru Myller si de biblioteca aces- 
tuia. Tine primul curs de algebra moderna 
din Romania, Logica si teoria demonstratiei, la 
Universitatea din Iasi. In paralel incepe un 
sir de lucrari despre logicile matematicianu- 
lui polonez Lukasiewicz. Cercetarile sale de 
logica au stat la baza unei puternice scoli de 
matematica in tara si peste hotare (Argentina, 
Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria). Publica 
lucrari in domeniile mecanicii, analizei 
matematice, geometriei, algebrei si logicii 
matematice. A extins in spatiul cu mai multe 
dimensiuni derivata areolara a lui Pompeiu 
si a studiat functiile monogene de variabila 
hipercomplexa, cu aplicatii la mecanica. 
A introdus algebre numite de el Lukasiewicz 
trivalente si polivalente (numite astazi algebre 
Lukasiewicz-Moisil) si le-a intrebuintat in 
logica si in studiul circuitelor de comutatie. 
A elaborat metode noi de analiza si sinteza a 
automatelor finite si a avut contributii valo- 
roase in domeniul teoriei algebrice a meca- 
nismelor automate. A insistat si ajutat mult 
la realizarea primelor calculatoare romanesti. 
A avut contributii remarcabile la dezvoltarea 
informaticii si la formarea primelor gene- 
ratii de informaticieni. A primit Computer 
Pioneer Award al societatii IEEE, in 1996 
(post-mortem). A fost membru al Academiei 
Romane, al Academiei din Bologna si al 
Institutului International de Filosofie. 



Moisil, luliu 

(15.05.1859, Nasaud - 28.01.1947, Nasaud) 
Publicist. Frate al lui Constantin I.M. 
A absolvit Chimie Industrial^, Litere si Filo- 
sofie la Viena. Profesor de gimnaziu laTargu 
Jiu, stabilit la Bucuresti in 1905, fondator si 
director al Muzeului Pedagogic si al Buleti- 
nului Muzeului Pedagogic al Casei Scoalelor. In 
1931 a plecat la Nasaud si a pus bazele unui 
Muzeu al tinutului Nasaud. Lucrari: Manual 
de igiena. Corpul omenesc. Functiunile de viata. 
Ingrijirea lui, 1896; Arta decorativa in cer arnica 
romdneasca, 1931; Figuri graniceresti nasaudene, 
2 vol., 1937. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1943). 

Molcut, Moise, a publicat literatura 
cu pseudonimul Miu Margineanu 

(25.12.1909, Toracul Mare, Banatul Sarbesc - 
6.02.2002, Zrenjanin, fost Becicherecul Mare) 
Scriitor. A absolvit liceul la Zrenjanin, iar 
Facultatea de Drept la Universitatea din 
Belgrad. Lucrari: Fata cu ochi mirati, 2 vol., 
roman, 1972, 1979; Ulmii de la raspdntie, 
roman, 1996 (inca doua volume nu sunt 
publicate). Cofondator al Societatii de Lec- 
tura a elevilor din Becicherecul Mare (locali- 
tate veche, pomenita de Ion Budai-Deleanu 
intr-unul din poemele sale), 1926, si al 
Uniunii Studentilor Romani din Iugoslavia, 
1932, al carei presedinte a fost. 

Moldovan, Angela 

(9.09.1927, Chisinau) 

Cantareata de muzica populara. A absolvit 
Literele la Chisinau. Dupa venirea la Bucu- 
resti a fost solista Ansamblului Ciocarlia 
al Ministerului de Interne. A concertat in 
numeroase tari europene. Cele mai cunos- 
cute melodii: „La oglinda" (versuri Cosbuc); 
„Iubesc cum n-am iubit vreodata"; „La 
fereastra cu zorele"; „Mai am un singur 
dor" (versuri Eminescu); „Nu-i niciodata prea 
tarziu"; „Pocnind din bici" (versuri Cosbuc); 
„Fata neichii"; „Ia-mi taicuta papucei"; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 516 



& 



31.10.2011 17:29:01 



Moldovan 



„Mi-am facut bundita noua"; „0 lacrima"; 
„Trandafir de la Moldova". Artista Emerita. 

Moldovan, loan Micu 
poreclit§i Moldovanut 
(13.06.1833, Varfalau, comitatul Turda - 
20.09.1915, Blaj) 

Istorie, teolog, folclorist, filolog si pedagog. 
Canonic greco-catolic. Face studii de istorie 
si de teologie, fiind elevul si continuatorul 
lui Timotei Cipariu. Profesor de teologie la 
Seminarul Greco-Catolic din Blaj, a publicat 
numeroase lucrari istorice. A detinut func- 
tia de presedinte al Societatii ASTRA intre 
1894 si 1901 (dupa decesul lui Gheorghe 
Baritiu). Lucrari: Actele sinodali ale Baser ecei 
Romdne de Alba Julia si Fdgarasiu (1 869-1 872); 
Dictiunarelu latinu-romdnu pentru incepetori 
(1864); Scrisoare adresata probabil lui Matei 
Eminescu, fratele poetului (1899); Geografia 
Ardealului pentru scolele poporali (1866). Mem- 
bru titular al Academiei Romane (1895). In 
memoria lui satul Varfalau a fost redenumit 
in perioada interbelica Moldovenesti (nume 
pastrat pana astazi). 

Moldovan, luliu 

(15.06.1882, Bogata, jud. Mure§ - 
19.06.1966, Cluj-Napoca) 
Medic. A absolvit Medicina la Viena si s-a 
specializat la Praga. A lucrat ca medic la 
Praga si Viena. A fost epidemiologul-sef al 
armatei austro-ungare (1914-1918), apoi 
secretar general al Resortului Ocrotiri Soci- 
ale din cadrul Consiliului Dirigent al Transil- 
vaniei (1918-1920). Profesor la Facultatea de 
Medicina din Cluj pana in 1 947. In perioada 
1 932-1 947 a fost la conducerea ASTRA. Este 
unul dintre fondatorii scolii de igiena publica 
si ocrotiri sociale din Romania. De numele 
lui se leaga descoperirea reticulinei. Lucrari: 
Principii generale pentru organizarea sdndtdtii 
publice in Romania, 1924; Igiena natiunii, 1925; 
Organizarea sanitard rurald in Romania, 1940; 
Biologia familiei si etnobiologia, 1942; Tratat de 
sdndtate publica, 1947. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1920), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Moldovan, Ovidiu luliu 

(1.01.1942, Vi§inelu, com. Sarma§, jud. Cluj 
interbelic, azi jud. Mure§ - 12.03.2008, Bucure§ti) 
Actor de teatru si film. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematografica din Bucu- 
resti (promotia 1964), la clasa profesorilor 
Martian Pop si Octavian Cotescu. A debutat 
in 1965 in piesa Pogoard iarna de Maxwell 
Anderson, pe scena Teatrului National din 
Timisoara. Roluri: in teatru - Dactilografii 
de Schisgall; Pddurea impietritd de Sher- 
wood; Romulus eel Mare de F. Durrenmatt; 





luliu Moldovan Ovidiu luliu Moldovan 



Anotimpurile de Werker; A XH-a noapte de 
W. Shakespeare; Regele Lear de W. Shakes- 
peare; Furtuna de W. Shakespeare; Caligula de 
A. Camus; A 12-a noapte de W. Shakespeare; 
Despot Vodd de V Alecsandri; Jocul ielelor de 
C. Petrescu; Medeea de Seneca; Avram Iancu 
de L. Blaga; in film - Despre o anume fericire, 
1973; Actorul si sdlbaticii, 1974; Patima, 1975; 
Hyperion, 1975; Un om in loden, 1979; Bietul 
Ioanid, 1979; Artista, dolarii si ardelenii, 1979; 
Pruncul petrolul si ardelenii, 1980; Burebista, 
1980; Intalnirea, 1983; Misterele Bucurestilor, 
1983; Punct si de la capdt, 1986; Cuibul de 
viespi, 1986; Nopti de cristal, 1994; Craii de 
Curtea Veche, 1995; Crdciun insangerat (pro- 
ductie Canada), 1996. Peste 80 de emisiuni 
de poezie - recitaluri Eminescu. Peste 60 de 
roluri in piese de teatru radiofonic (regizori: 
Constantin Moruzan, Cristian Munteanu, 
Dan Puican, Leonard Popovici s.a.). Premiul 
UNITER pentru intreaga cariera (2004); 
Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cava- 
ler, conferit post-mortem la 15 martie 2008, 
prin decret al presedintelui Romaniei. 

Moldovan, Roman 

(14.12.1911, Daia, jud. Mure§ - 
17.11.1996, Bucure§ti) 

Economist si sociolog. A absolvit Academia 
de Inalte Studii Comerciale si Industriale la 
Bucuresti. Profesor la Institutul de Stiinte 
Economice din Bucuresti. A fost membru al 
Consiliului de Stat (1961-1965, 1969-1975) 
si director al Institutului de Cercetari Econo- 
mice al Academiei Romane, apoi viceprese- 
dinte al Consiliului de Ministri si presedinte 
al Consiliului National al Cercetarii. A fost 
totodata membru al CC al PCR (1965-1979). 
Lucrari: Miscarea pretului principalelor produse 
agricole de origine vegetald in Romania in peri- 
oada 1922-1940, 1942; Venitul national, 1944; 
Planificare si sociologie, 1972; Studii de istorie 
economicd. Contributii la caracterizarea dezvoltdrii 
fortelor deproductie din Romania in perioada din- 
tre cele doud rdzboaie mondiale, 1983. Membru 
titular al Academiei Romane (1990). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 517 



^ 



31.10.2011 17:29:01 



Moldovanu 




518 







*rA 



Eugenia Moldoveanu 



Tiberiu I. Morariu 



Moldovanu, Corneliu D. 

nume la na§tere Corneliu Vasiliu 

(15.08.1883, Barlad - 2.09.1952, Bucure§ti) 
Scriitor. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. Membru fondator al Societatii 
Scriitorilor Romani, apoi presedinte al ei 
(1921-1923; 1932-1936). A lnfiintat Casa 
Scriitorilor si sistemul de pensii pentru 
scriitori. Presedinte al PEN Clubului 
roman. A fost director general al teatrelor 
(1924-1926 si 1927-1928). Prieten cu 
C. Sandu-Aldea, considerat samanatorist, 
ca si el. A colaborat intens la Sdmdndtorul 
(1901-1910). Lucrari: Fldcdri, versuri, 1907; 
Cdntarea Cdntdrilor, 1908; Cetatea soarelui si 
alte poeme, 1910; Fluturii, teatru, 1914; Autori 
si actori - pagini de critica dramatica, 1920; 
Purgatoriul, 2 vol., roman, 1922. Distins cu 
Legion d'Honeur (1928). Premiul National 
pentru poezie, 1933. 

Moldoveanu, Eugenia 

(19.03.1944, Bu§teni) 

Soprana. A studiat pianul din copilarie cu 
Aurel Bobescu. A absolvit Conservatorul 
din Bucuresti ca eleva a Artei Florescu si a 
lui Hero Lupescu. Solista a Operei Romane. 
Profesoara la Conservator (azi Universita- 
tea de Muzica) din Bucuresti. Laureata a 
Concursului International George Enescu, 
Bucuresti, si a Concursului International 
Toulouse, ambele 1970, Marele Premiu la 
Concursul Madama Butterfly, Tokyo, 1973. 
A cantat la Metropolitan Opera, La Scala, 
Opera de Stat din Viena, alaturi de artisti 
precum Placido Domingo, Jose Carreras, 
Carlo Bergonzi, Alfredo Kraus, Renato Bru- 
son, Giuseppe Taddei, Ruggiero Raimondi, 
Katia Ricciarelli, Nicolai Ghiaurov, sub 
baghetele unor dirijori ca Riccardo Muti, 
Claudio Abbado, Giusepe Patane, Georges 
Pretre sau Wolfgang Savallish. Repertoriu: 
Don Giovanni Idomeneo, Flautul fermecat, Nunta 
lui Figaro, Traviata, Luiza Miller, Simon Bocca- 
negra, Frnani, Otello, Boema, Madama Butterfly, 
Turandot Gianni Schicchi Manon Lescaut 



Freischutz, Carmen, Ndpasta, Oedip. A fost si 
secretar de stat la Ministerul Culturii (1968- 
1990), director general al Operei Romane 
(1993-1995) si parlamentar din partea PDSR 
(1996-2001),' respectiv PSD (2001-2004). 
A detinut functia de vicepresedinte al Dele- 
gatiei Permanente a BEx. Central al PDSR. 
Laureata a Ordinului National Steaua 
Romaniei in grad de Comandor (2004). 

Morariu-Andrievici, Silvestru 

nume la na§tere Samuil a I Andrii 

devenit la §coala Andrievici 

(26.10.1818, Mitocu' Dragomirnei, Suceava - 

15.04.1895, Cernauti) 

Carturar. Unchi al lui Constantin M. 

A absolvit Teologia la Cernauti. A scris 

manuale pentru scolile satesti: Elementar sau 

Carte de citire, Lepturariu romdnesc si a scris 

sonete: Versuri, 1841-1859. 

Morariu, Constantin 

(5.05.1854, Mitocu' Dragomirnei, Suceava - 
16.03.1927, Cernauti) 

Poet si traducator. Nepot de frate al lui 
Silvestru M.- Andrievici. A studiat Teologia 
la Cernauti. Prieten cu Ciprian Porum- 
bescu. A colaborat la Convorbiri literare (cu 
pseudonimul N. Filin). A initiat aparitia in 
Bucovina a Desteptdrii, gazeta pentru edu- 
catia taranilor. A tradus din germana: Poezii 
germane traduse liber, 1890; Versuri de Schiller 
si Goethe, 1923. A scris Parti din istoria romd- 
nilor bucovineni, 1893-1894. 

Morariu, Tiberiu I. 

(26.09.1905, Salva, Bistrita-Nasaud - 
30.11.1982, Cluj-Napoca) 
Geograf. A absolvit Facultatea de Stiinte 
din Cluj. S-a specializat la Paris. Profesor la 
Facultatea de Geografie a Universitatii din 
Cluj. Preocupat de etnobotanica si geografia 
populatiei. Lucrari: Distributia geograficd a 
populatiei Fransilvaniei, Banatului, Crisanei si 
Maramuresului, 1940; Stdne in Carpatii Roma- 
niei, 1 944; Hidrologia generald, in colaborare, 
1 962; Atlasul geografie al RSR, 1 964. Membru 
de onoare al Societatii de Hidrologie din 
Budapesta. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane. 

Moraru, Anton 

(23.10.1937, Pistruieni, Basarabia) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii de Stat din Chisinau. Specia- 
lizare la Universitatea Taras Sevcenko din 
Kiev. Si-a inceput cariera la Universitatea de 
Stat Alecu Russo din Balti si a continuat la 
Universitatea de Medicina N. Testemitanu 
din Chisinau, unde a fost profesor. A fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 518 



& 



31.10.2011 17:29:01 



Moraru 




Constantin Moraru 



director adjunct al Institutului de Cercetari 
Social-Politice al CC al PCM, intre 1990 si 
1991 director adjunct al Institutului de Sti- 
inte Pedagogice si Psihologice, iar intre 1991 
si 1998 - sef al Catedrei de istoria romanilor 
si istoria universale a Institutului National 
de Reciclare a cadrelor didactice (azi Institu- 
tul de Stiinte ale Educatiei). In 1998-2004 a 
fost prorector pentru stiinta la Universitatea 
Real-Umanista, la Universitatea de Crimina- 
listic;! si la Universitatea de Stat din Cahul. 
A introdus in circuitul stiintei chestiunea 
anexarii de catre Rusia tarista a teritoriilor 
dintre Prut si Nistru si politicii tariste in 
principatele dunarene. A publicat circa 300 
de lucrari stiintifice - carti, studii monogra- 
fice, articole, programe pentru invatamantul 
istoric preuniversitar si universitar: Istoria 
romanilor. Basarabiasi Transnistria: 1812-1993 
(1995), Anul 1918 - ora astrald a neamului 
romdnesc (1998, in colaborare), Stiinta istoricd 
in contextul intereselor politice (2003) , Metodolo- 
gia istoriei (2007), De ce moldovenii sunt romdni 
(2008), Integrarea europeand: retrospectivd isto- 
rica (2008), Introducere in metodologia juridicd 
(2008). Membru al colectivului de autori care 
a elaborat prima programa de Istoria romani- 
lor pentru clasele V-XI ale scolilor de cultura 
generala din Republica Moldova (1990), 
membru fondator al Societatii de Sociologie, 
Heraldica si Arhivistica Paul Gore, membru 
fondator al Societatii Stiintifice Historica, 
membru al conducerii Asociatiei Istoricilor 
din Republica Moldova, membru fondator 
al Forumului Democratic al Romanilor din 
Republica Moldova. Distins cu Medalia de 
Veteran al Muncii. Laureat pentru Stiinta 
al saptamanalului Literatura si arta in 2005, 
2006, 2007, 2008, 2009. 

Moraru, Constantin 

(19.06.1926, Chiurt, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomie 
a Institutului Agricol din Chisinau. A fost 
director al Institutului de Cercetari pentru 
Culturile de Camp din Balti (a organizat 



construirea blocului principal, a fondat 2 sec- 
tii - de biochimie si tehnologie, de fiziologia 
plantelor si microbiologie), apoi director al 
Institutului de Pedologie si Agrochimie, 
director al Institutului de Fiziologie si Bio- 
chimie a Plantelor al ASM. Ministru al Agri- 
culturii (1964-1967). Membru fondator al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. Contributii 
in domeniul fiziologiei, biochimiei, biofizicii, 
geneticii, citologiei si ameliorarii plantelor. 
Lucrari: ffeucmeue ycnoeuu numanuH u ocee- 
ti^eHUH na 03UMyw nuienuuy. dKcnepuMewnanb- 
nue HadnwbeuuH (1962). Distins cu Ordinul 
Gloria Muncii, Medalia Dimitrie Cantemir, 
Medalia de Aur a Centrului International 
Biografic (Cambridge, Anglia). 

Moraru, loan 

(8.09.1927, Darlos, Sibiu - 20.12.1989, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
la Cluj si a fost profesor al facultatii. Spe- 
cializare la Moscova si Bucuresti. A avut 
contributii la dezvoltarea pe baze moderne a 
anatomiei patologice, la folosirea geneticii in 
practica medicala. Lucrari: Tratat de anatomie 
patologica, 3 vol., 1980; Introducere in genetica 
moleculard. Membru al Academiei de Stiinte 
Medicale din Romania, al Societatii Romane 
de Medicina Legala, al Societatii Franceze 
de Imunologie, al Organizatiei Mondiale 
a Sanatatii. Ales post-mortem membru al 
Academiei Romane (1990). 

Moraru, Marin 

(31.01.1937, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film. A absolvit Insti- 
tutul de Arta Teatrala si Cinematografica 
I.L. Caragiale. A fost actor pe scenele Tea- 
trului Tineretului (1961-1964), Teatrului 
de Comedie (1965-1968), Teatrului Lucia 
Sturdza Bulandra (1968-1971) si Teatru- 
lui National I.L. Caragiale (1971-1974). 
Roluri: in film - Haiducii (1965), Un film cu 
o fata fermecdto are (1966), Maiorul si moartea 
(1967), Rdzbunarea haiducilor (1968), Actorul 
si sdlbaticii (1974), Filip eel Bun (1974), Un 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 519 



& 



31.10.2011 17:29:01 



Morarescu 




520 




Drago§ Morarescu 



Maia Morgenstern Mihail Moruzov 



comisar acuzd (1974), Un zambet pentru mai 
tdrziu (1974), Elixirul tineretii (1975), Toamna 
bobocilor (1975), Operatiunea „Monstrul" 
(1976), Tufa de Venetia (1977), lama bobocilor 
(1977), Concurs (1982), Faleze de nisip (1982), 
Ringul (1983), Masca de argint (1984), Zbor 
periculos (1985), Vara jentimentala (1985), 
Cuibul de viespi (1986), Infiecare zi mi-e dor de 
tine (1987), Chirita in Iasi (1987); in teatru - 
Pigulete plus cinci fete de C. Bratu; Chirita in 
provincie de V Alecsandri; Ocolul Pamdntului 
de P. Kohout; Umbra de E. Swartz; Troilus si 
Cresida de W. Shakespeare; Capul de ratoi de 
G. Ciprian; D'ale carnavalului de I.L. Cara- 
giale; Nepotul lui Rameau de Diderot; Trans- 
plantarea inimii necunoscute de Al. Mirodan; 
O noapte furtunoasd de I.L. Caragiale; Romulus 
eel Mare de F. Durenmatt; Azilul de noapte de 
M. Gorki; Take, Ianke si Cadar de VI. Popa. 
Din 2002 este Societar de onoare al Teatru- 
lui National din Bucuresti. 

Morarescu, Dragos 

(6.10.1923, Bucure§ti) 

Pictor. A absolvit Facultatea de Belle Arte si 
Facultatea de Arhitectura la Bucuresti, apoi 
Scoala Superioara de Pictura Bisericeasca. 
A debutat in 1943 la Salonul Oficial de la 
Ateneul Roman si a participat, din 1947, la 
toate saloanele oficiale. A avut 34 de expo- 
zitii personale cu desene, guase, tempera, 
cerapastel, litografie, tehnici proprii, pictura 
de sevalet, pictura murala in tempera si 
fresca, gravura pe lemn si metal. Lucrari ale 
sale se ana in muzee din Romania, Austria, 
Germania, Olanda, Franta, Italia, Spania, 
Portugalia, Canada, SUA, Australia, Japonia. 
Lucrari: Pasdrea Vddastrd, Cizeluri (1996), 
La malul Snagovului Euritmii in jurul Florii 
cu nimb (1999), Corabia de purpura (2001), 
Enaxor (2002), Lizica Codreanu si avangarda 
pariziana (2002), Cununi (2002). 

Morgenstern, Maia 

(1.05.1962, Bucure§ti) 

Actrita de teatru si film. Evreica dupa etnie. 

A absolvit Academia de Teatru si Film din 



Bucuresti, apoi a jucat la Teatrul Tineretului 
din Piatra Neamt pana in 1988. A aparut 
apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din 
Bucuresti, dupa care s-a alaturat trupei de la 
Teatrul National I. L. Caragiale. Roluri: Inge- 
rul albastru (der Blaue Engel); Park Your Car in 
Harvard Yard. Este cunoscuta mai ales pentru 
rolurile din filmele Balanta, Cel mai iubit dintre 
pdmanteni, Patimile lui Hristos (regia Mel Gib- 
son, 2004), dar si din Privirea lui Ulysse, Omul 
zilei, Patul lui Procust, Orient Express. 

Morosan, Nicolae 

(1902, Cucone§tii Vechi, jud. Edinet, Basarabia - 
3.02.1944, Moscova) 

Arheolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale a Universitatii din Iasi. Specializare 
la Sorbona, doctorat cu o teza despre Pleisto- 
cenul din Romania. A fost geolog si arheolog. 
Contributii la descoperirea de asezaripaleoli- 
tice pe terasele Nistrului si Prutului. In 1940 
opteaza pentru Chisinau. Devine directorul 
Muzeului de Etnografie si Istorie Naturala, 
dupa care preia Catedra de geologie a Facul- 
tatii de Geografie a Institutului Pedagogic. 
Arestat de NKVD si trimis la Novosibirsk, 
in Siberia. I se recunoaste nevinovatia, este 
eliberat, dar gasit decedat la Moscova, in 
camera de hotel, probabil pentru refuzul de a 
colabora cu noile autoritati. 

Mortun, Vasile 

(30.11.1860, Roman - 
30.06.1919, Bro§teni, jud. Neamt) 
Ziarist. A absolvit Institutul Academic 
din Iasi si Colegiul Sainte Barbe din Paris. 
A urmat Literele si Filosofia la Paris si 
Bruxelles, fara a le termina. A fost militant 
socialist. A facut parte din grupul „gene- 
rosilor", trecand la liberali (1899). A fost 
senator, ministru al Lucrarilor Publice, 
ministru de Interne, presedinte al Camerei 
Deputatilor. A colaborat la Contemporanul, 
Dacia viitoare, Revista sociald, Muncitorul Cio- 
coiul Munca, Lumea noud r Elacdra r Viata romd- 
neasca s.a. A tradus din Lermontov, Tolstoi, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 520 



& 



31.10.2011 17:29:01 



Moscalenco 



Dostoievski. A scris, in afara de articole 
politice, critica teatrala. Lucrari: Deputatul 
palmuit, roman, 1882; Versuri si prozd, 1883; 
Zulnia Hanoi, teatru, 1891. 

Moruzov, Mihail 

(8.11.1887, Zebil, jud. Tulcea - 27.11.1940, Jilava) 
Seful fondator al Serviciului Secret de 
Informatii al Armatei Romane. Lipovean 
ca etnie. Arestat de Ion Antonescu, prim- 
ministru dupa abdicarea lui Carol al II-lea, 
a fost asasinat de legionari. N-a absolvit 
nici liceul, dar vorbea, in afara de romana 
si rusa, ucraineana, bulgara, turca si tatara. 
Si-a inceput cariera in 1 909, ca agent special 
la Directia Generala a Politiilor, si a trecut 
prin toate treptele ierarhice, ajungand in 
1917 in fruntea Serviciului de Informatii 
al Deltei. Pana la sfarsitul razboiului, din 
178 de spioni germani trimisi in liniile 
romanesti, 156 au fost prinsi, printre care si 
colonelul Friederich von Mayer, seful infor- 
matiilor germane in Dobrogea. Moruzov 
izbuteste sa se insinueze intr-o delegatie a 
armatei ruse care urma sa trateze capitu- 
larea a doua divizii rusesti in fata nemtilor 
si impiedica incheierea acordului pana ce 
Comandamentul roman reuseste sa infor- 
meze Comandamentul aliat; preia comanda 
unei divizii a Armatei Rosii din zona, pe 
care apoi o dizolva; negociaza cumpararea 
flotei rusesti de pe Dunare pentru suma 
de doua milioane de lei si numai lansarea 
unui atac neinspirat asupra acesteia impie- 
dica finalizarea actiunii; dupa incheierea 
razboiului descopera o ampla actiune a 
serviciilor de spionaj rusesti care planuisera 
subminarea economiei romanesti aruncand 
pe piata romana 12 milioane de ruble false. 
Serviciul creat de el era echipat cu cele mai 
performante instrumente ce aparusera la 
vremea respectiva: echipament de inregis- 
trare (pe banda sau pe discuri), microfoane, 
detectoare, oglinzi transparente, periscoape, 
celule fotoelectrice. Dupa 1936 a organizat 
scoli pentru pregatirea de specialisti in 
radiotelegrafie, fotografie, filmare, amprente 
etc. Cea mai pertinenta recunoastere a 
pozitiei de inalt profesionalism a SSI sub 
conducerea sa vine de la serviciile de spionaj 
straine. SSI colabora cu serviciile similare 
din Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, 
Finlanda si chiar Japonia. Direct sau prin 
cativa colaboratori de maxima incredere 
(locotenent-colonelul Gh. Petrescu, maio- 
rul Constantin Ionescu Micandru) a stabilit 
contacte directe cu serviciile de spionaj ale 
Frantei, Angliei, Italiei si Germaniei. Dupa 
uciderea lui (din ordinul lui Ion Antonescu), 
Serviciul Special de Informatii (SSI) avea sa 




Sveatoslav Moscalenco 



Vsevolod Moscalenco 



iasa de sub tutela militara si sa se subordo- 
neze nemijlocit sefului statului, sub condu- 
cerea lui Eugen Cristescu. 

Moscalenco, Sveatoslav 

(26.09.1928, Bravicea, Basarabia) 
Fizician. Frate geaman cu Vsevolod M. Sot 
al Iuliei Boiarschi. A absolvit Facultatea de 
Fizico-Matematici a Universitatii de Stat din 
Chisinau. Specializare la Institutul de Fizica 
al Academiei de Stiinte a Ucrainei din Kiev. 
Sef de sectie la Institutul de Fizica Aplicata 
al ASM, Chisinau. Contributii in domeniul 
fizicii excitonilor si biexcitonilor de densitate 
inalta in semiconductori. O parte din rezul- 
tatele obtinute au fost generalizate in comun 
cu prof. D. W. Snoke de la Universitatea din 
Pittsbourgh (SUA). Profesor invitat la Upp- 
sala, Suedia. Lucrari: Eo3e-3umumeuH06CKan 
KOHbencai^uH 9KcumoHoe u 6u3KcumoH06 
(1970); ConumoHU u Hymai^un 6 dKcumoHuou 
o6nacmu cnenrnpa (1980, in colaborare); Bee- 
dernie e meopuw 3KcumoH06 6onbiuou nnomHO- 
cmu (1973); Bose-Einstein condensation of exci- 
tons and biexcitons and coherent nonlinear optics 
with excitons (2000, in colaborare). Distins cu 
titlurile de Om Emerit, laureat al Premiului 
de Stat al Moldovei si Premiul de Stat al 
URSS. Este cavaler al Ordinului Republicii. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Moscalenco, Vsevolod 

(26.09.1928, Bravicea, Basarabia) 
Fizician. Frate geaman cu Sveatoslav M. 
A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici 
a Universitatii de Stat din Chisinau. Spe- 
cializare la Universitatea Lomonosov din 
Moscova. Elev al lui N. Bogoliubov. Sef de 
sectie la Institutul de Fizica si Matematica, 
apoi la Institutul de Fizica Aplicata al ASM. 
A generalizat teoria supraconductibilitatii 
pentru metale cu benzi energetice supra- 
puse. Colaborator al Institutului Unificat de 
Cercetari Nucleare de la Dubna, Rusia. Pro- 
fesor invitat la Universitatile din Changchun 
(China, 1990, 1992/1993), Salerno (Italia, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 521 



^ 



31.10.2011 17:29:01 



Moscopol 




Jean Moscopol 



Serge Moscovici 



Joseph Moskowitz 




522 



1999, 2001) si Duisburg (Germania, 2000). 
Lucrari: Memod uccnedoeanun nnomnocmeu 
aneKtnpoHHUx cocmoHHUu ceepxnpoeodnw,ux 
cnnaeoe (1974); SnevimpoMazHumHue u Kune- 
munecKue ceoucmea ceepxnpoeodnuiux cnnaeoe 
c nepeKpueawuifUMUCH BHepzemunecKUMU nono- 
caMU (1976); TyuuenbHue ceoucmea ceepx- 
npoeodxw,ux cnnaeoe (1978, in colaborare); 
K meopuu memannimecKux cnunoeux cmeKon 
(1985); Hu3KomeMnepamypHue ceoucmea 
Memannoe c ocodeuHocmxMU 30hhozo cnenmpa 
(1989, in colaborare). Distins cu titlul de Om 
Emerit, cu Premiul de Stat al RM, decorat cu 
Ordinul Insigna de Onoare, Ordinul Repu- 
blicii, Medalia D. Cantemir a ASM. Membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Moscopol, Jean 

(26.02.1923, Braila - 1980, New York) 
Cantaret. Grec dupa etnie. A absolvit 
liceul la Galati si, ca student la Scoala de 
Aeronautica din Bucuresti, si-a descoperit 
talentul muzical. A debutat la barul Zissu 
(al bunicului dupa mama al fotografului Eli 
Lothar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi) 
din Bucuresti in 1929. A cantat mai ales 
romante. Invitat de actrita Elvira Popescu la 
Paris in 1 947, nu s-a mai intors in tara, ci a 
plecat la New York, unde s-a implicatin acti- 
vitatea comunitatilor romanesti si a sustinut, 
prin romantele sale, lupta contra dictaturii 
din Romania. Cele mai cunoscute romante: 
„Vrei sa ne-ntalnim sambata seara?", „Mana 
birjar", „Tot ce-i romanesc nu piere". 

Moscovici, Serge 

nume la na§tere §trul Hers Moscovici 

(1925, Braila) 

Psiholog. (Fiul sau, Pierre M., naturalizat 
francez, social-democrat, a fost raportor al 
Parlamentului European cu prilejul integra- 
rii Romaniei in Uniunea Europeana). Fiu al 
unui angrosist de grane, a lucrat pentru firma 
tatalui sau la Cahul, Galati si Bucuresti. S-a 
inscris la Facultatea de Filosofie a Universi- 
tatii din Bucuresti, dar a fost exclus din cauza 



legislatiei antisemite. S-a inscris in 1939 in 
Partidul Comunist Roman. A facut munca 
fortata (1941-1944) pana la intrarea Armatei 
Rosii in Romania. A fondat, impreuna cu 
Isidore Isou, la Bucuresti, in 1 944, revista Da 
(o replica la eseul Nu al lui Eugen Ionescu). 
I-a ajutat sa piece din tara (1944-1947) pe 
evreii sionisti. A plecat in Franta in 1947, 
ajutat de Paul Celan. A absolvit Psihologia la 
Sorbona, audiind si cursuri de epistemologie 
si istoria stiintelor. Specializare la Institutul 
pentru Studii Aprofundate al Universitatii 
Princeton, la universitatile Stanford si Yale, 
SUA. Contributii la studierea psihologiei de 
grup si a reprezentarilor sociale. Influentat 
de Gabriel Tarde. Lucrari: Lapsychanalyse, son 
image, son public, 1961; Reconversion industrielle 
et changements sociaux. Un exemple: la chapellerie 
dans VAude, 1961; Essai sur Vhistoire humaine 
de la nature, 1968; La societe contre nature, 
1972; Social influence and social change, 1976; 
L'Age des Joules: un traite historique de psycho- 
logic des masses, 1981; La Machine a f aire les 
dieux, 1988; Social Representations: Explorations 
in Social Psychology, 2000. Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Iasi. 

Moskon 

(sec. IVT.H.) 

Rege dac. Apare pe monede din regatul 

dacic inscriptionate cu alfabet grec. A luptat 

cu ostile lui Alexandru Macedon ajunse la 

Dunare. 

Moskowitz, Joseph 

(1879, Braila - 27.06.1954, New York) 
Muzician. A cantat la tambal inca de copil, 
alaturi de tatal sau, intr-o echipa de lautari 
care colinda satele romanesti din lungul 
Dunarii. A fost primul care a alcatuit piese de 
muzica traditional-religioasa evreiasca (klez- 
mer) pentru acest instrument. A plecat in 
SUA in 1943 si a cantat in restaurantele din 
New York. A compus peste o suta de cantece 
lautaresti in stil romanesc ori tiganesc pentru 
formatia sa si a continuat sa cante la tambal. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 522 



^ 



31.10.2011 17:29:02 



Mota§ 




Vasile Mo§anu 



Traian Mo§oiu 



Constantin Mota§ 



Mosanu, Alexandru 

(19.06.1932, Brani§te, Basarabia) 
Istoric si om politic. A absolvit Facultatea de 
Istorie si Filologie la Chisinau. Profesor la 
aceeasi facultate a Universitatii din Chisinau 
si decan al ei. Contributii in domeniul ana- 
lizei istoriei miscarii muncitoresti si al luptei 
de eliberare nationala. Deputat si presedinte 
al Parlamentului Republicii Moldova, a mili- 
tat pentru adoptarea drapelului tricolor si a 
stemei statului independent. Din 1993 pre- 
sedinte al Congresului Intelectualitatii din 
Moldova. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1993). 

Mosanu, Vasile 

(23.09.1955, Graseni, Republica Moldova) 
Pictor. A absolvit Scoala de Arte Plastice la 
Chisinau si Universitatea de Arte Plastice, 
Facultatea Pictura, Sectia arta murala, Tal- 
linn, Estonia. A lucrat ca designer la Fabrica 
M.I. Kalinin din Tallinn, apoi profesor la 
Scoala de Arte Plastice pentru Copii din Chi- 
sinau. Membru al grupului artistic Zece. Pie- 
cat in Canada in 1996, este profesor de arta 
la Scoala St. Cyril si Methodius din Ottawa. 
Revenit profesor in 2001 la Chisinau. A avut 
expozitii in Moldova, Rusia, Canada, Estonia, 
Germania, Suedia, Romania, SUA. Distins 
cu premiul al II-lea la Concursul republican 
pentru vitraliu din Tallinn. 

Mosoiu, Traian 

(2.08.1868, Tohanul Nou, jud. Bra§ov - 
15.08.1932, Bucure§ti) 

General de armata. A absolvit liceul Andrei 
Saguna din Brasov si studiile militare la 
Budapesta si Wiener Neustadt, Viena. 
A lucrat la garnizoana din Sibiu. A fost avan- 
sat general de brigada in 1917 si guvernator 
militar al Transilvaniei in 1919. A condus 
Grupul de Armate Nord care a eliberat Tran- 
silvania (luptele de la Oradea), contribuind 
astfel la Marea Unire. Eliberat la cerere din 
armata, s-a inscris in Partidul Liberal si a 
fost ministru de Razboi (1920) in guvernul 



Vaida Voevod. In 1922 a fost desemnat titular 
la Ministerul Comunicatiilor si Ministerul 
Industriei si Comertului, a condus comisia 
pentru organizarea incoronarii regelui Ferdi- 
nand I la data de 15 octombrie 1922. O sta- 
tuie a sa a fost dezvelita la Oradea, iar o strada 
din Cluj si una din Oradea ii poarta numele. 

Motas, Constantin 

(8.06.1891, Vaslui - 15.01.1980, Bucure§ti) 
Biolog, ecolog si hidrobiolog. Ruda cu Ste- 
fan Zeletin (n. Motas). A studiat la Faculta- 
tea de Stiinte din Iasi, Sectia stiinte naturale, 
unde a fost elevul lui Paul Bujor, Ion Borcea, 
Ion Simionescu, Mihai David, Al. Popovici, 
Petre Bogdan s.a. A facut studii de speciali- 
zare la Institutul de Zoologie al Universitatii 
din Basel (Elvetia) si la Universitatea din 
Grenoble (Franta), unde absolva, in 1926, 
piscicultura si hidrobiologie aplicata. In 
1928 isi ia doctoratul la Universitatea din 
Grenoble. Intors in tara, devine profesor 
agregat de zoologie aplicata si entomolo- 
gie (1932) si, din 1937, profesor titular la 
Catedra de zoologie descriptiva a Facultatii 
de Stiinte din Iasi. Concomitent, intre 1930 
si 1936, a fost conferentiar si apoi profesor 
de zoologie aplicata si entomologie la Facul- 
tatea de Agronomie a Universitatii din Iasi, 
unde a tinut primul curs de hidrobiologie 
si piscicultura din Romania. A functionat 
la Iasi timp de 25 de ani, pana in 1940, 
cand s-a transferat la Catedra de zoologie a 
Facultatii de Stiinte Naturale a Universitatii 
din Bucuresti, unde a lucrat pana cand a 
fost arestat (ca adept al lui Titel Petrescu, 
1949-1956). Intre 1936 si 1940 a condus 
Muzeul de Istorie Naturala din Iasi si Stati- 
unea Zoologica Marina de la Agigea, contri- 
buind din plin la organizarea si dezvoltarea 
acestor institutii stiintifice. Impreuna cu S. 
Karaman si P.A. Chappuis a pus bazele unei 
noi stiinte, freatobiologia. Numele sau apare 
in toate monografiile de istorie publicate in 
tara. Prorector al Universitatii din Bucuresti. 
Director al Muzeului de Istorie Naturala 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 523 



& 



31.10.2011 17:29:02 



MotornTi 




524 



din Iasi. Director al Statiunii Zoologice de 
la Agigea. Director al Statiunii Zoologice 
Sinaia. Director al Muzeului de Istorie 
Naturala Gr. Antipa. Director al Institutului 
de Speologie Emil Racovita. Presedinte al 
Comisiei Monumentelor Naturii din Mol- 
dova. Redactor-sef al Analelor Universitatii 
Al.I. Cuza. Redactor-sef al Revistei VasileAda- 
machi. A fost preocupat de problema apelor 
interioare si, mai ales, a celor montane. 
A militat pentru punerea in valoare a apelor 
de munte pe baza limnologiei moderne si a 
cunoasterii factorilor biotici si abiotici favo- 
rizanti pentru repopularea lor. Membru al 
Uniunii Internationale de Limnologie Teo- 
retica si Aplicata (1928), membru al Socie- 
tatii de Zoologie din Franta (1966), membru 
al Muzeului de Istorie Naturala din Franta 
(1972), membru al sectiunii de pescuit a 
Organizatiei Mondiale FAO. Membru al 
Academiei Romane (1948). 

MotornTi, Dmitri 

(15.10.1925, Spask, reg. Kirovograd, Rusia) 
Director de imagine. Rus ca etnie. A absolvit 
Institutul de Cinematografie la Moscova. 
A lucrat la Moldova Film. S-a remarcat 
deopotriva in filmul artistic si in eel docu- 
mentar: Cdldtorie in april (in colaborare), 
1962; Strada ascultd, 1963; Ultima lund de 
toamnd, 1965; Monologul, 1967; A iubi, 1968; 
Singur in fata dragostei, 1969; Furtul, 1970; 
Nume salvat, 1972; Spicul din Bugeac, 1972; Te 
cant, Moldova!, 1974; Ce-i trebuie omului, 1975; 
Balada moldoveneascd, V¥J1; Suspectul, 1978; 
latd-md-s, am sositl, 1979; Un bdtrdn ducea un 
cal, 1 980; Soseaua, 1981; Cine va intra in ultimul 
vagon, 1986. Distins cu Diploma de Onoare a 
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. 

Mota, Ion I. 

(5.06.1902, Ora§tie - 
13.01.1937, Majadahonda, Spania) 
Militant politic. A inceput Dreptul la Sorbona, 
a continuat la universitatile din Cluj, Iasi si 1-a 
terminat la Grenoble. A fondat la Cluj grupul 
nationalist Actiunea Romaneasca (inspirata 
de Actiunea Franceza a lui Ch. Maurras) si a 
fuzionat cu Liga Apararii National-Crestine a 
lui A.C. Cuza (1923), avand drept scop ucide- 
rea politicienilor si evreilor care „tradasera si 
corupsesera" viata natiunii. Arestat, a devenit 
dupa un an lider al Fratiilor de Cruce legi- 
onare initiate de Corneliu Zelea Codreanu. 
A fost unul dintre fondatorii Grazii de Fier 
(Legiunea Arhanghelului Mihail), 1927. 
A participat la Congresul Fascist Internatio- 
nal de la Montreaux, 1934. A plecat in 1936 
in Spania, ca sa lupte contra republicanilor in 



razboiul civil. A murit pe frontul Madridului, 
la Mahadahouda, alaturi de Vasile Marin. 
Au fost ingropati cu onoruri nationale, in 
prezenta ministrilor de Razboi din Germania, 
Italia, Japonia, Spania (franchista), Portugalia, 
Polonia. 

Motoc, Mircea D. 

(3.06.1916, Dae§ti, Valcea - 
23.10.2006, Bucure§ti) 

Inginer agronom. A absolvit Facultatea de 
Agricultura la Bucuresti. Profesor la Insti- 
tutul Agronomic din Bucuresti si director la 
Institutul de Cercetari Horticole. Cercetari 
in domeniul proceselor de eroziune, crite- 
rii pentru asezarea culturilor pe versanti. 
Lucrari: Folosirea rationald a terenurilor corodate. 
Statiunea de cercetari Perieni, 1 977; Combaterea 
eroziunii solurilor in vii prin mdsuri agrotehnice, 
1953; Eroziunea solului si problemele privind 
combaterea ei r 1980. Membru al Academiei 
de Stiinte Agricole si Silvice din Romania, 
membru al Academiei Romane (1990). 

Movila 

Dinastie de origine boiereasca si care a dom- 
nit cu precadere in Moldova, cu incepere de 
la finele veacului al XVI-lea. Ea vine pe tron 
dupa urmasii tarzii ai dinastiei Musatinilor 
si ai lui Alexandru Lapusneanu. Primul a 
fost Ieremia Movila (1595-1600), urmat de 
Simion Movila, fratele sau. Mihai Movila, fiu 
al lui Simion, Constantin Movila si Alexan- 
dru Movila, fii ai lui Ieremia, Miron-Barnov- 
ski-Movila, Moise Movila (1633-1634), fiu 
al lui Simion. In Tara Romaneasca a domnit 
doar Simion Movila (1601-1602, care, in 
tentativa de a pastra ideea de unitate a tari- 
lor romane promovata de Mihai Viteazul, 
si-a coordonat fiul, Gavril Movila, pe care 
1-a pus domn in Tara Romaneasca). Petru 
Movila a fost mitropolitul Kievului. Fetele 
familiei Movila s-au casatorit mai ales cu 
nobili polonezi, unde dinastia era cunoscuta 
ca Mohyla. Si barbatii familiei s-au casatorit 
cu nobile poloneze. Astfel, Simion M. a avut 
ca sotie pe Melania Zolkiewska. 

Movila, Boris 

(6.10.1928, Hajdieni, jud. Balti) 
Editor, publicist. Fiu al unui deportat in 
Siberia. A absolvit Institutul Pedagogic si 
Facultatea de Istorie si Filologie la Univer- 
sitatea de Stat din Moldova. Specializare 
la Moscova in editare de carte. Membru 
al Colegiului de Scenarii la Moldova Film. 
Redactor-sef adjunct la Editura Cartea Mol- 
doveneasca, apoi secretar de redactie la Edi- 
tura Enciclopedica Gh. Asachi din Chisinau. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 524 



^ 



31.10.2011 17:29:02 



Movila 




Dmitri MotornTi 



Ion Mota 



leremia Movila 



A coordonat colectiile Poezii, Debut si 
Opere alese. A tradus in rotnana clasici rusi. 
Membru al Uniunii Cineastilor din URSS. 
Distins cu Medalia Meritul Civic. Maestru 
Emerit al Artei din Republica Moldova. 
Coautor al cartii Destine Romanesti (2004). 

Movila, Gheorghe 

(~ 1540, la§i - 7.02.1605, la§i) 
Mitropolit al Moldovei (1588-1591; 1595- 
1605). Fiu al logofatului Ion (Ioanichie) M. 
S-a calugarit de tanar la Probota, a fost egu- 
men la Sucevita veche, episcop de Radauti 
si apoi mitropolit. L-au vizitat patriarhii 
ecumenici leremia II si Teolipt II, Ioachim 
V al Antiohiei, Sofronie al Ierusalimului, a 
ctitorit manastirea Sucevita impreuna cu 
fratii sai, domnii leremia si Simion M. 

Movila, leremia 

(jumatatea secolului al XVI-lea - 1606, la§i) 
Domn al Moldovei (1 5 95-1 600; 1 600-1 606) , 
venit cu sprijinul hatmanului polon Jan 
Zamoyski. Mama sa era fiica nelegitima a 
lui Petru Rares (un Musatin), iar fratii sai, 
Simion (domn si el) si Gheorghe, mitropolitul 
Moldovei. Sotia sa a fost Elisabeta Izlozeanu. 
Fiii sai erau Alexandru si Constantin. Ambii 
au domnit in Moldova. A reconstruit manas- 
tirea Sucevita, primul ctitor fiind Stefan eel 
Mare. Prima oara a fost detronat de Mihai 
Viteazul, care a fost infrant de polonezi si 
acestia l-au impus pe Simion M., fratele sau. 

Movila, Petru 

(1596, Suceava - 22.12.1646, Kiev) 
Mitropolit al Kievului, Haliciului si a toata 
Rusia Mica (adica Ucraina), om de cultura. 
Fiu al domnului Moldovei Simion Movila, 
nepot de frate al mitropolitului Moldovei 
Gheorghe Movila, nepot de frate al domnului 
Moldovei leremia Movila. Ultima familie 
domneasca pamanteana in Moldova, dupa 
care, din pricina atitudinii antiotomane, 
domnii pamanteni au fost inlocuiti cu fana- 
rioti. Ca mitropolit a luptat pentru unitatea 



ortodoxiei rasaritene atat contra otomanilor, 
cat si impotriva catolicismului polon, care 
se extindea catre sud. S-a calugarit la Kiev 
(Lavra Pecerska) si la 31 de ani a ajuns arhi- 
mandrit. A aparat ortodoxia de catolicism, 
inclusiv prin activitate tipografica. Ca urmare 
a unirii de la Brest-Litovsk din 1596, a pus 
bazele unor colegii (Lavra, Bratska) pe baza 
carora se va dezvolta Academia Duhovni- 
ceasca de la Kiev, 1633. A sprijinit alegerea 
ca rege al Poloniei a lui Wladislav I, in 1632, 
care a recunoscut unele din vechile drepturi 
si libertati ale ortodoxiei: recunoasterea 
legala a Mitropoliei Ortodoxe a Kievului, cu 
episcopiile Lvov, Lutk, Przemsyl si Mstislav; 
mentinerea Fratiilor ortodoxe; restituirea 
tuturor bisericilor luate de uniti (greco-cato- 
lici) si dreptul pentru ortodocsi de a ocupa 
demnitati de stat. In 1631 a infiintat la Kiev 
o academie dupa model occidental, cu limba 
de predare latina, aceasta fiind cea mai veche 
institutie de invatamant superior a slavilor 
ortodocsi. A creat o retea de scoli eparhiale, 
dupa modelul lui Chiril Lukaris (pentru 
spatiul grec): Kiev, Vinita, Lutk, ca si una de 
tipografii: Kiev, Lvov, Vilna. A inclus spatiul 
romanesc in acest proces - de altfel Vasile 
Lupu procedase si el la construirea invata- 
mantului dupa modelul lui Lukaris - si i-a 
trimis o tipografie mitropolitului Dosoftei al 
Moldovei, ca si altele la Campulung, Govora, 
Targoviste. A trimis profesori pentru colegiul 
latin infiintat de Vasile Lupu la Iasi. Lucrarea 
sa de capatai, Mdrturisirea ortodoxa, 1640, a 
fost cercetata de Sinodul de la Kiev si de la 
Iasi, tradusa in greceste de Meletie Sirigul si 
aprobata de sinoadele de la Alexandria, Con- 
stantinopol, Antiohia, Ierusalim, devenind 
manual de invatatura al intregii ortodoxii 
rasaritene. Lucrarea a fost tradusa, inca din 
veacul al XVII-lea, in 15 editii grecesti, 
slavo-ruse, slavo-sarbe, ca si in olandeza, 
germana, engleza, maghiara. Radu si Serban 
Greceanu au tradus-o in romaneste, Buzau, 
1691. Alte lucrari: lucrarea canonico-juridica 
Nomocanonul, 1629; Evanghelia invatatoare sau 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 525 



^ 



31.10.2011 17:29:02 



Movila 




Petru Movila 



Simion Movila 



Ludovic Mrazec 




526 



Cazania, 1637; lucrarea polemica Lithos sau 
Piatra aruncatd din prastia adevdrului, 1644. 
A editat Istoria lui Varlaam si Ioasaf, 1638. 
A fost canonizat de Biserica Ortodoxa din 
Ucraina in 1996. La festivitati a participat si o 
delegatie a Bisericii Ortodoxe Romane, con- 
dusa de mitropolitul Nestor al Olteniei. Fes- 
tivitatile au inceput la Bucuresti, au continuat 
la Sucevita si la Chisinau si s-au incheiat la 
Kiev, cu o sesiune academica si bisericeasca. 

Movila, Simion 

(a doua jumatate a sec. al XVI-lea, lasi - 
1607, lasi) 

Domn al Tarii Romanesti (1600-1602) si al 
Moldovei (1606-1607). Frate cu Ieremia M. 
A fost casatorit cu o nobila polona. A fost pus 
pe tronul Munteniei de generalul polonez Jan 
Zamoyski, dupa ce 1-a invins pe Mihai Vitea- 
zul la Teleajen in octombrie 1600. Armata de 
sprijin, 4 000 de polonezi si de moldoveni, 
prada tara cumplit, mai ales dupa respingerea 
unui nou atac al lui Mihai la 21 noiembrie 
1600. A fost alungat de fratii Buzesti, care 
1-au pus domn pe Radu Serban Basarab. 
A venit pe tronul Moldovei la moartea fra- 
telui sau, Ieremia, care era domn. Deoarece 
a inchinat tara otomanilor, a fost otravit de 
trimisi polonezi. Este ingropat la Sucevita. 

Moxa, Mihail 

(sfarsitul sec. al XVI-lea, probabil Tntre 1585 
si 1590 - 1650, manastirea Bistrita, Oltenia) 
Cronicar. A las at Cronograful {De inceputul 
lumiei de-ntdiu), 1620, prima istorie universale 
in limba romana, care merge de la Facerea 
Lumii pana la 1489, cu stiri despre popoarele 
antice (evrei, asirieni, egipteni, persi, romani) 
si medievale (bulgari, sarbi, turci), staruind 
insa asupra istoriei Bizantului; aminteste si 
de unele lupte ale domnilor romani cu tur- 
cii: Mircea eel Batran, Iancu de Hunedoara, 
Stefan eel Mare. La baza ei sta o versiune sla- 
vona a cronicii lui Constantin Manasses (din 
veacul al XH-lea, care a constituit si modelul 
lui Macarie), cronica lui loan Zonaras, ca 
si Biblia. A fost tiparit pentru prima oara de 



B.-R Hasdeu in Cuvente den bdtrdni. Tot el 
a tradus in romaneste Pravila de la Govora 
(1640-1641), cu doua editii, una pentru Tara 
Romaneasca si una pentru Transilvania, ceea 
ce insemna o tentativa timpurie de unificare 
legislative a spatiului romanesc. 

Mrazec, Ludovic 

(17.06.1867, Craiova - 9.06.1944, Bucuresti) 
Geolog, specialist in exploatarea petrolului. 
Etnie ceha. A studiat la Scoala Superioara de 
Farmacie de la Bucuresti si Geneva. Profesor 
la Facultatea de Stiinte a Universitatii din 
Bucuresti. La Expozitia Internationala de la 
Paris (1 900) a prezentat prima harta a forma- 
tiunilor de sare din Romania, iar la Congresul 
Mondial al Petrolului (1907) a lansat teoria 
cutelor diapire si a explicat aparitia petrolului 
din materia organica. El a definit termenul de 
„diapir" si fenomenul de „diapirism" (defor- 
mari plastice si ridicarea sarii prin strapunge- 
rea formatiunilor de deasupra zacamantului) 
pentru sarea gema, demonstrand ca ele pot 
oferi o capcana eficace pentru zacamintele 
de hidrocarburi. Sub conducerea sa, in 
1920, a fost elaborata prima harta geologica 
a Romaniei. In 1907 este ales presedinte al 
Congresului International al Petrolului. 
Fondator si director al Institutului Geologic 
al Romaniei. Ministru al Industriei si Comer- 
tului, a contribuit la redactarea Legii minelor 
din 1924. A fost primul geolog roman care 
a sustinut originea organica a petrolului si a 
subliniat rolul proceselor de bituminizare in 
natura. In 1927 a detinut functia de ministru 
al Comertului si Industriilor. In aprilie 1930 
este ales primul presedinte al Societatii Geo- 
logice a Romaniei. Este autorul a peste 100 
de lucrari stiintifice, sustinand de asemenea 
conferinte in numeroase domenii: minele 
de aur din Romania, clasificarea flisului 
romanesc, depozitele de sulf din Romania, 
originea lacurilor sarate, originea loessu- 
lui, exploatarile miniere din Romania etc. 
Membru al Academiei de Stiinte si Litere din 
Cracovia, al Academiei de Stiinte a Frantei, al 
Societatii Imperiale de Stiinte din Moscova, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 526 



^ 



31.10.2011 17:29:03 



Munteanu 





Andrei Mudrea 



Cristian Mungiu 



Basil Munteanu 



al Societatii Geologice din Belgia, al Comi- 
siei Internationale a Petrolului din Londra. 
Membru al Academiei Romane (1905). In 
perioada 1932-1935 a fost presedinte al 
Academiei Romane. 

Mudrea, Andrei 

(29.04.1954, Mitocul Vechi, Republica Moldova) 
Pictor. Coleg cu Andrei Rurac si elev al lui 
Mihai Grecu la Scoala de Arte Plastice din 
Chisinau. A facut parte din grupul Zece, 
miscare postimpresionista. A avut expozitii 
in Moldova, Romania, Polonia, Ucraina, 
Franta, Portugalia, Germania, Italia. Meda- 
lia de Argint la Moscova, 1988, la concursul 
de pictura. 

Muller, Herta 

(17.08.1953, Nitchidorf, jud. Timis) 
Scriitoare. Germana ca etnie (comunita- 
tea svabilor), tatal sau a fost deposedat de 
bunuri la nationalizare, deoarece a luptat 
in Waffen SS in al Doilea Razboi Mondial. 
A absolvit Facultatea de Limbi Germanice 
la Universitatea din Timisoara. A facut parte 
din grupul anticomunist si separatist stu- 
dentesc Aktionsgruppe Banat. A refuzat sa 
colaboreze cu Securitatea Romana si a fost 
trimisa pentru reeducare la intreprinderea 
Tehnometal. A facut traduceri din literatura 
germana in romana, a lucrat la cateva gradi- 
nite si a fost redactor la revista Orizont din 
Timisoara. Dupa volumul de debut, Tinu- 
turijoase (1982), publicat si in RFG cu titlul 
Niederungen (si necenzurat), i s-a interzis sa 
publice. A emigrat in RFG in 1987, a reve- 
nit in Romania dupa 1989 pentru diverse 
evenimente culturale. Lucrari: Der Fuchs war 
damals schon derj'dger (1992); Herztier (1994); 
In der Falle (1996); Heute war ich mir lieber 
nicht begegnet (1997); Derfremde Blick oder das 
Leben ist ein Fiirz in derLaterne (1999); Heimat 
ist das, was gesprochen wird (2001); Der Konig 
verneigt sich und tbtet (2003), tr. rom. Regele 
se-nclind si ucide (2005); Atemschaukel, 2009; 
Lebensagst und Worthunger (2010). Membra 
a Academiei Germane pentru Limba si 



Literatura. A fost nominalizata de Germania 
in 1999 si 2008 la Premiul Nobel pentru 
literatura, pe care 1-a primit in 2009. 

Mumuleanu, Barbu-Paris 

(1794, Slatina - 21.05.1836, Bucuresti) 
Poet. Autodidact. In poezia lui este vizibila 
trecerea de la clasicism la preromantism. 
Lucrari: Rost de poezii, adica stihuri, 1820; 
Caracterurile. Stihuri bachicesti, 1825; Pldn- 
gerea si tdnguirea Valahiei asupra nemultemirii 
streinilor ce au derdpanat-o r 1825, scrisa dupa 
pagubele provocate de Eteria; Odd ravnitoare 
spre invataturi, scrisa cu prilejul deschiderii 
colegiului Sf. Sava din Bucuresti. 

Mungiu, Cristian 

(27.04.1968, la§i) 

Regizor. A absolvit Facultatea de Engleza la 
Universitatea din Iasi si a lucrat ca profesor. 
Apoi a absolvit Academia de Teatru si Film 
din Bucuresti (1998), fiind regizor secund la 
Train de vie, filmul regizorului francez Radu 
Mihaileanu. Lungmetrajul sau, Occident, 
2002, a obtinut Marele Premiu la Festivalul 
de Film Transilvania si a fost prezent la Fes- 
tivalul de la Cannes la sectiunea Quinzaine 
des Realisateurs. A obtinut Marele Premiu al 
Festivalului International de Film de la Can- 
nes - Palme d'Or si nominalizarea la premi- 
ile Globul de Aur in 2007, cu filmul 4 luni, 3 
saptamani si 2 zile. Alte filme: Mariana (1 998); 
Mana lui Paulista (1999); Zapping (2000); 
Obiecte pierdute (2005); Amintiri din Epoca de 
Aur (2009). Distins cu Ordinul National 
Steaua Romaniei in grad de Cavaler (2007). 

Munteanu, Basil 

(31.12.1897, Braila - 1.06.1972, Paris) 
Istoric literar si comparatist. Discipol al lui 
Ramiro Ortiz. A absolvit Literele la Paris si 
a frecventat cincisprezece ani bibliotecile 
pariziene inainte de a deveni profesor la 
Universitatea din Bucuresti. A ramas in 
Franta dupa razboi. A scris studii despre 
literatura romana: Panorama de la litterature 
roumaine contemporaine (Panorama literaturii 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 527 



^ 



31.10.2011 17:29:03 



Munteanu 




528 



romane contemporane) , Paris, 1938, tradusa 
imediat in engleza, germana, italiana, lite- 
ratura universale De la metodd la cunoastere 
literard, 1941; Permanente franceze. De la Des- 
cartes la Giraudoux, 1946, si s-a remarcat ca 
un comparatist de talie europeana: Episodes 
kantiens en Suisse et en France (Episoade kantiene 
in Elvetia si Franta), 1935; Constantes dialec- 
tiques en litterature et en histoire (Constante dia- 
lectice in literatura si in istorie), 1967. Apreciat 
in mod deosebit de Paul Hazard si Fernand 
Baldensperger, a fost secretar de redactie la 
Revue de la litterature comparee. I-a cunoscut 
pe Paul Valery, Henri Focillon, Paul van 
Tieghem. A scris partea de literatura romana 
din studiul Histoire des litteratures, 3 vol., Paris. 
Membru corespondent al Academiei (1939), 
exclus in 1948 si reconfirmat in 1990. 

Munteanu, Dan 

(2.06.1937, Cluj-Napoca) 

Biolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale la Universitatea din Cluj. Cerce- 
tator la Institutul de Cercetari Biologice din 
Cluj. Specializat in ornitologie. Lucrari: Ele- 
mente avifaunistice de cdmpie in bazinul montan 
al Bistritei, 1963; Contributii asupra sistematicii 
si rdspdndirii pitulicilor (Phylloscopus) in Roma- 
nia, 1964; Observatii ornitologice in obicinele 
Bucovinei, 1968; Ghid de practica geologicd, geo- 
graficd si biologicd in partea centrald a Carpatilor 
Orientali, 1970; Prognoza matematicd in studiul 
declinului populatiilor de animale, 1981; Atlasul 
provizoriu al pdsdrilor clocitoare din Romania, 

1992. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1999). 

Munteanu, Francisc 

(9.04.1924, Vetel, jud. Hunedoara - 
7.04.1993, Bucure§ti) 

Prozator si regizor de film. Autodidact. 
A scris romane cu problematica si caracte- 
rologie complexa: In orasul depe Mures, 1954, 
Premiul de Stat; Statuile nu rdd niciodatd, 1 957; 
Terra di Sienna, 1962; Profesorul de muzicd, 
1968; Incotro?, 1970; Strada semaforului, 1972; 
Pistruiatul, 1976; Hotul, 1980; Oameni fapte, 
amintiri, 1981; Dincolo de ziduri, 1983; Barajul, 
1 986; Scrisori din Galea lactee, 1 989; Cont secret, 

1993, si scenarii de film: Furtuna, Pistruiatul. 

Munteanu, Gavriil 

(7.02.1812, Vingard, comitatul Alba - 
17/29.12.1869, Bra§ov) 

Carturar si traducator. A absolvit Dreptul 
si Filosofia la Cluj. Profesor la seminariile 
din Buzau si Ramnicu Sarat, apoi la Brasov, 
unde a devenit director. A facut parte din 
comitetul de redactie al Gazetei de Transil- 
vania. Lucrari: Geografia biblicd sau Descrierea 
locurilor insemnate prin fapte biblice, 1854; 



Gramatica romana pentru clasele gimnaziale, 
1860-1861; Gramatica latind, 1863; Dictionar 
german-romdn, 1853-1854. Membru fonda- 
tor al Academiei Romane (1866). 

Munteanu, George 

(14.04.1924, Bravicea, Basarabia - 
8.11.2001, Bucure§ti) 

Critic si istorie literar. A absolvit Filologia la 
Cluj. Profesor la Universitatea din Bucuresti. 
Cunoscut mai ales prin studiile de emi- 
nescologie: Eudemonologia liricd eminesciand, 
1968; Stadiul actual al cercetdrilor eminesciene, 
1971; Hyperion, vol. I, Viata lui Eminescu, 
1973; Istoria liter aturii romane • Epoca marilor 
clasici, 1980; Eminescu si eminescianismul • 
Structuri fundamentale, 1987; Eminescu si ano- 
timpurile posteritatii (1998). 

Munteanu-Murgoci, Gheorghe 

nume la na§tere Gheorghe Manolache 

(20.06.1872, Macin - 5.03.1925, Bucure§ti) 
Geolog, mineralog si pedolog. A absolvit 
Facultatea de Stiinte a Universitatii din 
Bucuresti, sectiile de matematica si stiinte 
fizico-chimice. In timpul studentiei, impre- 
una cu profesorul Ludovic Mrazec, a facut 
cercetari geologice si petrografice in regiunea 
Dobrogei si a Carpatilor Meridionali. Dupa 
terminarea studiilor universitare pleaca la 
specializare in Austria si apoi in Germania. 
Teza sa de doctorat (1900), tratand probleme 
de petrografie, este distinsa cu mentiunea 
Magna Cum Laude a Universitatii din 
Miinchen. In 1903 devine primul docent 
universitar din Romania in mineralogie, in 
lucrarea sa tratand problema chihlimbarului 
romanesc. Face calatorii de studiu in Anglia, 
America, Rusia si California. Din 1908 acti- 
veaza ca profesor de mineralogie si geologie 
la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din 
Bucuresti, iar cand aceasta se transforma 
in Scoala Politehnica, ii este incredintata 
Catreda de mineralogie (1920). Impreuna 
cu Nicolae Iorga si Vasile Parvan si-a inscris 
numele printre fondatorii Institutului de 
Studii Sud-Est-Europene din Bucuresti. 
Din 1923 este presedinte al Comisiei Inter- 
nationale de Cartografie a Solului. Creatia 
sa cuprinde, pe de o parte, studii de geolo- 
gie-mineralogie-petrografie, iar pe de alta 
parte, studii asupra solurilor din Romania. 
A realizat studii asupra Dobrogei, Carpatilor 
Meridionali, Masivului Parang, Muntilor 
Lotrului. A descoperit lotritul - inscriind 
in geologie un nou mineral. In legatura cu 
studiile petrografice, mineralogice si tecto- 
nice, mare importanta o prezinta cercetarile 
sale privind bogatiile subsolului romanesc, 
fiind eel dintai care a precizat conditiile de 
zacamant ale petrolului din Oltenia. A fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 528 



& 



31.10.2011 17:29:03 



Murariu 




yj 



Francisc Munteanu Nicodim Munteanu 



Radu Munteanu Romul Munteanu 



intemeietorul scolii romanesti de pedologie, 
in 1909 prezentand prima schita de harta 
agro-geologica a tarii la scara 1:2 500 000. 
A descoperit noi minerale si zacaminte de 
substante minerale utile si a elaborat teorii 
intrate in patrimoniul stiintei mondiale. 
Impreuna cu un grup de profesori, fizicieni 
si alti oameni de stiinta a ajutat la pornirea 
miscarii de cercetasi din Romania si la dez- 
voltarea organizatiei Cercetasii Romaniei. 
Lucrari: Sinteza geologicd a Carpatilor Sudici; 
Zonele naturale de soluri din Romania) Etudes sur 
les sols arables de la Roumanie; Campia Romdnd; 
Balta Dunarii; Cercetdri geologice asupra Dobro- 
gei nordice, cu privire speciald la rocile paleozoice 
si eruptive) Tertiarul din Oltenia cu privire la 
sare, petrol si ape minerale. In 1924 a fost ales 
membru de onoare al Comitetului Asociatiei 
Internationale a Stiintei Solului si director 
al proiectului „Harta pedologica a Europei". 
A fost membru corespondent al Academiei 
Romane (1923). Premiul Academiei Romane 
pentru geologie ii poarta astazi numele. 

Munteanu, Nicodim 

nume la na§tere Nicolae Munteanu 

(6.12.1864, Pipirig, jud. Neamt - 
27.02.1948, Bucure§ti) 

Al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe 
Romane (1939-1948). A absolvit Teologia la 
Kiev. Director al Seminarului Sf. Andrei din 
Galati. Episcop de Husi (1912), arhiepiscop 
al Cnisinaului si Hotinului (1918-1919), 
staret al manastirii Neamt, mitropolit al 
Moldovei (1935), in care calitate a hota- 
rat ridicarea Palatului Mitropolitan si a 
Seminarului teologic. Patriarh al Romaniei 
(din 1939). Lucrari: Ortodoxia si crestinismul 
apusean, 1912; Ldmuriri asupra Bibliei, 1930; 
Ldmuriri asupra calendarului, 1936; Cuvdntul 
Bisericii pentru razboiul sfant, 1 941 . Membru 
de onoare al Academiei Romane (1918). 

Munteanu, Radu 

(20.04.1945, Beiu§, jud. Bihor) 

Inginer. A absolvit Institutul Politehnic din 

Cluj. A facut rugby ca student si a continuat 



sa joace vreme de 15 ani. De asemenea, a 
participat, in 1974, in Elvetia, la cursa de 
100 km si a castigat un premiu. In prezent 
este rector al Universitatii Tehnice din Cluj. 
Domenii de cercetare: senzori si traductoare, 
instrumente de masurare, reglaj si control 
automat, fiabilitatea sistemelor. S-a ocupat 
de prezenta Romaniei la Salonul de Inven- 
tica din Elvetia si a adus in tara premiul pen- 
tru ROBOSCAN, un scaner pentru masini 
de mare tonaj. Presedinte al filialei Cluj a 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Munteanu, Romul 

(18.03.1926, Calanul Mic, jud. Hunedoara - 
17.03.2011, Bucure§ti) 

Critic literar. A absolvit Literele la Cluj si 
s-a specializat la Leipzig, unde si-a sustinut 
doctoratul. Profesor la Universitatea din 
Bucuresti, director la Editura Univers. S-a 
ocupat in mod deosebit de literatura uni- 
versala. A scris monografii: Brecht, 1966, si 
lucrari de analiza: Farsa tragicd, 1970; Noul 
romanfrancez, 1973; Cultura europeana in epoca 
Luminilor, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Metamorfozele criticii europene moderne, 1975; 
Jurnal de carti r 7 vol., 1974-1998; memorii: 
O viatd trait a, o viatd visata, 2001; Viatd in ceatd 
sau cdntecul lebedei, 2005. 

Murafa, Simion 

(1887, Cotiujenii Mari, Basarabia - 
20.08.1917, Chi§inau) 

Gazetar. A absolvit Dreptul la Universitatea 
din Kiev. Director al ziarului Cuvdntul mol- 
dovenesc. Contribuie la reconstituirea Socie- 
tatii Culturale Moldovenesti, la consolidarea 
bazei editoriale de la Chisinau. Lucrari: 
Cine-s moldovenii. Din istoria neamului, 1917. 
A murit asasinat. 

Murariu, Dumitru 

(1940, Bacau) 

Biolog. A absolvit Biologia la Universitatea 
din Bucuresti. Din 1988 director al Muzeului 
de Istorie Naturala Gr. Antipa din Bucuresti. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 529 



& 



31.10.2011 17:29:03 



Muravschi 




530 








Dumitru Murariu 



Valeriu Muravschi Gheorghe Muresan 



Lucian Muresan 



A desfasurat proiecte de prezentare a 
colectiilor muzeului in Brazilia, a restaurat 
cladirea si a extins spatiul de expunere. 
Fondator si redactor-sef al publicatiei Tra- 
vaux du Musee d'Histoire Naturelle Grigore 
Antipa. Lucrari: Observations concerning the 
form, size, structure and spreading of sebaceous 
and sudoriferous glands in the Erinaceus europa- 
eusL.-y L' etude anatomo-histologique des glandes 
mamaires chez les insectivores (Mammalia) de 
Roumanie, 1 974; Contribution a la connaissance 
de la distribution et de Vecologie des Mammiferes 
de la zone du Delta du Danube et du Lac Razelm 
(Roumanie), 1981; Aspecte faunistice si ecologice 
privind mamiferele din nord-vestul Romaniei, 
1987; Les petits mammiferes (Mammalia, Insec- 
tivora et Rodentia) du nord de la Moldavie (Rou- 
manie), 1993; Commented list of the Mammal 
species susceptibles for being included in the Red 
Book of the Romanian fauna, 2000. Membru 
al American Society of Mammologists, al 
EUROBATS. Membru corespondent al 
Academiei Romane (din 2006). 

Muravschi, Valeriu Tudor 

(31.06.1948, Sirota, Orhei, Republica Moldova) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Econo- 
mie a Institutului Politehnic din Chisinau. 
A lucrat ca economist-sef, Directia preturi, 
la mai multe institutii centrale din Chisinau. 
Ministru al Finantelor in Guvernul Mircea 
Drue. Prim-ministru (1991-1992), a avut 
de facut fata conflictului din Transnistria. 
Fondator al Partidului National Taranesc 
Crestin si Democrat din Republica Mol- 
dova (1993). Deputat in Parlament pe lista 
Blocului pentru o Moldova Democratica si 
Prospera (1998-2001). Partidul sau s-a unit 
cu alte forte si au fondat impreuna Partidul 
Liberal (2002), din conducerea caruia a facut 
parte. Distins cu Ordinul Gloria Muncii al 
Republicii Moldova. 

Muresan, Gheorghe 

(14.02.1971, Triteni, jud. Cluj) 

Baschetbalist. A absolvit liceul la Cluj 

si a intrat in sport la varsta de 19 ani. 



Cu o inaltime de 2,35 m si o greutate de 
135,5 kg, este jucatorul eel mai inalt care 
a jucat vreodata in NBC. A jucat in Franta 
(1992-1993), apoi la Washington. A jucat 
si in film: My Giant (1998), HBO First Look 
(1998); Eminem (2000); Giants: Friend or Foe 
(2003). 

Muresan, Lucian 

(23.05.1931, com. Firiza, azi cart. Ferneziu 
din Satu Mare) 

Arhiepiscop greco-catolic. A inceput Insti- 
tutul Teologic Catolic cu rang universitar 
din Alba Iulia, intr-o perioada cand Biserica 
Greco-Catolica fusese pusa in afara legii. 
Prin urmare, descoperit ca apartinand aces- 
tui cult, a fost exmatriculat. Si-a terminat 
studiile in clandestinitate. A fost hirotonisit 
in 1964. Mitropolitul Alexandru Todea 
1-a instalat in 1986 ordinariu al episcopiei 
greco-catolice de Maramures. Dupa 1989, 
cand cultul greco-catolic a iesit din clandes- 
tinitate, papa loan Paul al II-lea 1-a numit 
episcop de Maramures. Prin grija noului 
episcop s-a deschis la Baia Mare, in 1990, un 
Institut de Teologie cu grad universitar. Este 
arhiepiscop major al Bisericii Romane Unite 
cu Roma, greco-catolica, si arhiepiscop de 
Alba Iulia si Fagaras. 

Muresanu, Andrei 

nume la na§tere Muresianu 
(16.11.1816, Bistrita - 
24.10.1893, Bra§ov) 

Poet. Frate cu Iacob Muresianu. Cu ei incepe 
o lunga traditie de Mureseni intelectuali la 
Brasov. George Baritiu 1-a chemat la Brasov 
ca profesor in Schei. A scris versuri in mani- 
era Vacarestilor. A ramas pentru poezia „Un 
rasunet", 1848, cunoscuta mai tarziu cu titlul 
„Desteapta-te romane", muzica de Anton 
Pann, in prezent imnul national al Romaniei. 
A scris si articole despre dezvoltarea artelor, 
in care a fost influentat de Herder: „Artile 
sau maestriile cele frumoase", 1853. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 530 



& 



31.10.2011 17:29:04 



Murgescu 




Andrei Mure§anu 



Camil Bujor Mure§anu 



lacob Mure§ianu 



Costin Murgescu 



Muresanu, Camil Bujor 

scris uneori Muresan 
(20.04.1927, Turda) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Cluj, a fost profesor si 
decanul ei. Profesor invitat la Columbia 
University din New York. Lucrari: loan 
de Hunedoara si vremea sa, 1957; Revolutia 
burghezd din Anglia, 1964; Erdely tbrtenete, 
2 vol., 1964 (in colaborare); Monumente 
istorice din Turda , 1968; Beziehungen zwischen 
der rumanischen und sachsischer Forschung im 
19 und 20 Jahrhundert, Koln-Wien, 1988; 
Natiune, nationalism. Evolutia nationalitatilor, 
1996; John Hunyadi. Defender of Christendom, 
Iasi-Oxford-Portland, 2001. Membru titular 
al Academiei Romane (2006), presedintele 
filialei din Cluj a Academiei Romane. 

Muresianu, lacob 

(28.11.1812, Rebri§oara, Bistrita-Nasaud - 
29.09.1887, Bra§ov) 

Publicist, poet si om politic. Frate cu Andrei 
Muresanu. A absolvit Teologia si Filosofia 
la Blaj. Profesor de latina la gimnaziul 
romano-catolic din Brasov. A sprijinit 
infiintarea gimnaziului roman din Brasov. 
A luptat pentru drepturile politice si cultu- 
rale ale romanilor din Transilvania. A militat 
pentru contributia ardelenilor la nevoile 
Razboiului de Independents (1877). A con- 
tribuit la aparitia Gazetei de Transilvania si a 
Foii pentru minte r inimd si literaturd. Membru 
al ASTRA. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1877). 

Murgeanu, Gheorghe 

(17/30.06.1901, Bucure§ti - 
30.06.1984, Bucure§ti) 

Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Bucuresti. Profesor la Facultatea de 
Mine si Metalurgie a Scolii Politehnice din 
Bucuresti. Rector la Institutul de Petrol si 
Gaze. Contributii la cercetarea Cretacicului 
romanesc, a stratigrafiei Romaniei, a rezer- 
velor de carbuni din Pliocen. A sprijinit cu 



expertiza geologica proiectele hidroener- 
getice de la Zanoaga, Portile de Fier s.a. 
Membru in comisia de redactare a hartii 
tectonice a Europei. Presedinte al Societatii 
de Stiinte Geologice din Romania, membru 
de onoare al Asociatiei Cehoslovace pentru 
Mineralogie si Geologie, membru al Societa- 
tii Geologice din Polonia. Membru titular al 
Academiei Romane (1955). 

Murgescu, Costin 

(27.10.1919, Ramnicu Sarat - 
30.08.1989, Bucure§ti) 

Economist. A absolvit Academia Comerci- 
ala la Bucuresti. Director al Institutului de 
Cercetari Economice al Academiei Romane, 
consilier la Consiliul de Ministri, redac- 
tor-sef al revistei Viata economica. Membru 
al comitetului de directie al Centrului 
de Stiinte Sociale UNESCO de la Viena. 
Lucrari: Reforma agrard din 1945, 1946; 
Cooperarea economica international in cadrul 
ONU, 1967; Aspecte economice ale Conferintei 
general-europene pentru securitate si cooperare, 
1970; Japonia in economia mondiald, 1982; 
Mersul ideilor economice la romdni, 2 vol., 1987, 
1990. Membru al International Conference 
of Agricultural Economists, reprezentant al 
Romaniei la Consiliul Economic si Social al 
ONU. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1963). 

Murgescu, loan 

(27.03.1846, Buzau - 5.03.1913, Bucure§ti) 
Contraamiral. A absolvit Scoala Navala din 
Brest ca bursier al statului roman. A fost 
incadrat in 1866 in Corpul Flotilei romane, 
fiind comandant pe nava Romania. In 1 877 a 
condus o salupa torpiloare cu care a scufun- 
dat nava monitoare a otomanilor. A primit 
ordinul rusesc Sf. Vladimir cu spade si rozete 
si Steaua Romaniei, devenind comandant al 
Corpului Flotilei. A fost inspector al navi- 
gatiei si porturilor (1882-1886). Din 1888 
pana in 1901 a fost din nou comandant al 
Corpului Flotilei, cu rang de contraamiral. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 531 



^ 



31.10.2011 17:29:04 



Murgu 





loan Murgescu 



Eftimie Murgu 



Hie G. Murgulescu 



George Murnu 




532 



Murgu, Eftimie 

(?. 11.1805, Rudaria, azi Eftimie Murgu, 
jud. Cara§ Severin - 12.05.1870, Budapesta) 
Filolog. A absolvit Filosofia la Szegedin, 
unde a fost coleg cu Damaschin Bojanca, 
si Dreptul la Pesta. Profesor la Academia 
Mihaileana din Iasi, apoi la Sf. Sava la Bucu- 
resti, unde a intemeiat in 1840 asociatia 
revolutionara Fratia, impreuna cu Alexandru 
Filipescu, asociatie al carei membru a fost si 
Nicolae Balcescu. Arestat, a fost expulzat si 
s-a intors in Banat. Pasoptist, a fost arestat 
dupa 1848 si in Banat. A sustinut cultura, 
folclorul, limba si literatura romana in 
traditia Scolii Ardelene. Lucrarile sale s-au 
publicat postum: Scrieri, 1969. 

Murgulescu, Hie G. 

(27.01.1902, Cornu, judetul Dolj - 
28.10.1991, Bucure§ti) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte 
a Universitatii din Cluj. Specializare la 
Leipzig. Profesor la Institutul Politehnic 
din Timisoara, unde a fost si rector, apoi 
la Universitatea din Bucuresti, unde a fost 
de asemenea rector. Ministru al Invata- 
mantului, al Invatamantului si Culturii, 
vicepresedinte al Consiliului de Stat si al 
Marii Adunari Nationale. A adus contribu- 
te la studierea combinatiilor moleculare si a 
elaborat metode conductometrice si poten- 
tiometrice pentru dozarea wolframitelor, 
in dozarea cianurilor de fier. S-a ocupat 
de descompunerea termica a metanului. 
Lucrari: Introducere in chimia fizica, Influenta 
solventului asupra reactiilor dipol-dipol, Forte 
si potentiate intermoleculare. Membru al 
academiilor de stiinte din Budapesta, Mos- 
cova, New York, Praga, Sofia, al Societatii 
Franceze de Chimie, al Societatii Internati- 
onale de Electrochimie. Membru titular al 
Academiei Romane (1952). Vicepresedinte 
(1959-1963) si presedinte (1963-1966) al 
Academiei Romane. 



Murnu, George 

(1.01.1868, Veria, Macedonia - 
17.11.1957, Bucure§ti) 

Traducator. Aroman. Si-a luat doctoratul in 
Litere la Miinchen. A fost profesor de arhe- 
ologie la Universitatea din Bucuresti. A dat 
cea mai buna traducere in versuri a Iliadei 
(1916) si Odiseei (1924) lui Homer. A scris 
si versuri proprii, in maniera clasicizanta: 
Gdnduri si vise, 1898. Membru al Academiei 
(1923), reconfirmat (1948). 

Muruziuc, Gheorghe 

(19.11.1930, Fale§ti, Basarabia - 
25.09.1998, Fale§ti) 

Electrician. A facut 8 clase, apoi a urmat 
o scoala de meserii din Rusia, a lucrat in 
Abhazia, apoi la o mina de carbuni in regi- 
unea Rostov. In 1962 revine in Moldova, 
se angajeaza muncitor la fabrica de zahar 
din Alexandreni, Sangerei. Nu s-a impa- 
cat niciodata cu versiunea oficiala despre 
„eliberarea" Basarabiei la 28 iunie 1940, 
despre foametea din 1946-1947, despre 
deportarile intelectualilor si gospodarilor 
est-pruteni. A cutezat sa-i scrie lui Brejnev 
despre faradelegile din jur, ins a cele aster- 
nute pe hartie au ajuns la comitetul de par- 
tid si, drept raspuns, a fost numit „dusman 
al puterii sovietice". Vorbea argumentat si 
convingator nu numai intre prieteni, dar 
si la adunari despre discriminarea cadrelor 
nationale si invitarea din alte regiuni ale 
URSS a unor specialisti „calificati", despre 
ignorarea obiceiurilor traditionale, despre 
starea precara a limbii si culturii, conside- 
red ca unica salvare consta in declararea 
independentei RSSM, ori in unirea aces- 
teia cu Romania. Deoarece nimic din cele 
gandite si rostite de el nu se infaptuia, s-a 
decis sa actioneze concret. Din proprie 
initiativa, cu mana sa si pe cheltuiala pro- 
prie, a confectionat un tricolor romanesc 
si 1-a arborat pe cladirea fabricii de zahar 
din Alexandreni (28 iunie 1966), ca protest 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 532 



^ 



31.10.2011 17:29:04 



Mustea 




Gheorghe Muruziuc 



Gavriil Musicescu Florica Musicescu 



Gheorghe Mustea 



impotriva ocuparii nelegitime a Basarabiei 
romanesti de catre URSS la aceeasi data in 
1940. Pe tot parcursul anchetei si-a aparat 
cu demnitate optiunea politica (fara avocat) 
si la 16 noiembrie 1966 a fost condamnat - 
de catre Judecatoria Suprema a RSSM - la 
doi ani privatiune de libertate, regim gene- 
ral, pe care i-a ispasit la Sverdlovsk (Rusia). 
A fost reabilitat printr-o hotarare a aceleiasi 
instante la 11 martie 1991. 

Mushong, lacob, prenume la na§tere Jacob 
(1868, Chichinda, Banatul Sarbesc - 
13.12.1923, Lugoj) 

Industrias. Svab ca etnie. Impreuna cu 
socrul sau a infiintat reteaua de fabrici de 
tigla si caramida Bohn& Mushong (Lugoj, 
Jimbolia, Carpinis, Budapesta). A cumparat 
si modernizat statiunea Buzias, i-a construit 
gara si club de noapte. 

Musicescu, Gavriil 

(20.03.1847, Ismail, sudul Basarabiei, 
acum Tn Ucraina - 21.12.1903, lasi) 
Compozitor. Tata al Floricai M. Ionel si 
Pastorel Teodoreanu erau Musicescu dupa 
mama. Urmeaza timp de 4 ani Seminarul 
Teologic din Husi, dupa care studiaza la 
Conservatorul de Muzica din lasi. Dupa 
absolvirea conservatorului a fost numit 
profesor de muzica la Ismail. Aid are ocazia 
de a cunoaste repertoriul coral bisericesc 
al clasicilor rusi. Fiind un iscusit dirijor de 
cor si avand serioase inclinatii spre com- 
pozitie, a fost trimis la Petersburg, unde a 
urmat cursurile de armonie si polifonie. 
Intors in tara (1872), este numit profesor 
de armonie la Conservatorul de Muzica 
din lasi, apoi director (1901-1903). A initiat 
actiuni menite sa contribuie la educarea 
muzicala a publicului larg. Dezvoltarea 
orchestrei conservatorului si organizarea 
unor conferinte cu ilustratii muzicale au 
constituit un inceput laudabil. Din 1876 a 
devenit si dirijorul corului mitropoliei din 
lasi, pe care-1 va conduce pana la sfarsitul 



vietii. Lucrari: piese corale - Cdntecul lui 
Stefan eel Mare, 1883; Cu tdrie inainte, 1885, 
scrisa cu prilejul jubileului de jumatate de 
veac al Academiei Mihailene din lasi; Arme, 
arme si Osteanul roman, pe versuri populare, 
1877; Hora de la Plevna, pe versuri de Vasile 
Alecsandri; Ca un glob de aur r pe versuri de 
Dimitrie Bolintineanu. Elevii sai, Ion Vidu si 
Timotei Popovici, veniti din Banat sa invete 
la lasi, ca si Enrico Mezzetti, Al. Zirra s.a., au 
continuat traditia maestrului lor. 

Musicescu, Florica 

(21.05.1887, lasi - 19.03.1969, Bucuresti) 
Pianista. Fiica a lui Gavriil M. A studiat 
pianul la lasi. A fost profesoara la Academia 
Regala de Muzica (viitorul Conservator) de 
la Bucuresti. Considerata unul dintre fonda- 
torii scolii romanesti de pian. I-au fost elevi: 
Dinu Lipatti, Radu Lupu, Dan Grigore, 
Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin 
Enachescu, Mihai Brediceanu, Svetlana 
Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe, 
Mindru Katz, Tamas Vesmas, Shulamitha 
Shapira s.a. 

Mustea, Gheorghe 

(1.05.1951, Mandresti, Republica Moldova) 
Compozitor si dirijor. A absolvit Institutul 
de Arte, Sectia suflatori (flaut) si Sectia 
dirijorat (elevul lui I. Alterman) la Chisinau. 
Stagiu la Orchestra Simfonica Academica a 
Filarmonicii D. Sostakovici din Leningrad. 
Profesor la Institutul de Arte din Chisinau. 
Dirijor al Orchestrei Simfonice Teleradio 
Moldova, impreuna cu care a sustinut con- 
certe in India, Bulgaria, Mongolia, Franta, 
Italia, Germania, Elvetia, Romania, Ungaria, 
Cehoslovacia, Norvegia, Coreea de Sud si in 
toate tarile fostei URSS. Lucrari: Concertul 
pentru orchestra nr. 7, 1980, Premiul pentru 
Compozitie la Concursul de la Moscova; 
Alexandru Ldpusneanu, opera, 1990. Distins 
cu titlul de Artist al Poporului, laureat al 
Premiului de Stat, cavaler al Ordinului 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 533 



& 



31.10.2011 17:29:05 



Musteata 




534 



Republicii Moldova. Membru corespondent 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Musteata, Valentin 

(23.04.1938, Nezavertailovca, Transnistria) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Termoteh- 
nica a Institutului Politehnic din Odessa. 
Specializare la Institutul de Termofizica 
Tehnica al Academiei de Stiinte din Ucraina. 
Profesor la Universitatea Tehnica a Mol- 
dovei. Este fondator al scolii de termo- 
energetica industriala. Cercetarile de baza 
se refera la termoenergetica industriala si 
procesele termice ale instalatiilor si masi- 
nilor din industria alimentara. Lucrari: 
Tennoeudenenue ma6a.Ka npu (fiepMeHmai^uu 
(1973, in colaborare); Tenno- u MaccoodmeH 
eo enaMHUx mamepuanax e aneKmpimecKux 
no/iMx eucoKou nacmomu (1985); Termodina- 
mica tehnica si procese tehnologice. Distins cu 
premiul special pentru contributia la dez- 
voltarea termotehnicii romanesti, decernat 
de Societatea Romana a Termotehnicienilor 
(1997), si cu Medalia Meritul Civic in Mol- 
dova. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. 

Musat, Alexandru eel Bun 

(a doua jumatate a veacului al XlV-lea, lasi - 
1.01.1432, lasi) 

Domn al Moldovei (1400-1432) din dinastia 
Musatinilor, fiul lui Roman I. A organizat 
statul medieval Moldova sub aspect politic, 
administrate si ecleziastic. A acordat largi 
privilegii negustorilor lituanieni, polonezi, 
unguri si munteni, a obtinut sa fie in con- 
tinuare recunoscuta Patriarhia Moldovei ca 
entitate (in paralel se organiza si Patriarhia 
din Tara Romaneasca) de catre Patriarhia de 
la Constantinopol, a sprijinit militar luptele 
antiotomane in aliante zonale si a castigat 
in batalia pentru Cetatea Alba. A reusit sa 
pastreze integritatea si independenta tarii. 

Musat, Bogdan I 

(Tnceputul veacului al XlV-lea, Cuhea, 
Maramures - 1365, Baia) 
Voievod, intemeietor de dinastie domneasca. 
Intemeietorul Moldovei ca voievodat inde- 
pendent. Dragos, descalecatorul, fusese 
supus al coroanei ungare (Ludovic eel 
Mare). Voievodul maramuresean, care sta- 
panea 22 de sate (1342-1345), a coborat la 
Baia - unde avea sa-si faca si capitala - si 
1-a biruit pe Sas, fiul lui Dragos, alungandu-1 
si pe fiul acestuia, Bale. A scos monede cu 
chipul sau si inscriptia „Moneda Molda- 
viae-Bogdan Waiwo(da)". Alexandru eel 
Bun era stranepotul sau, iar Stefan eel Mare 
stra-stranepotul sau. Linia de descendenta a 




Valentin Musteata 



Alexandru eel Bun 



fost: Bogdan I - Latcu - Roman I - Alexan- 
dru eel Bun - Stefan eel Mare. 

Mu§at, Costea 

(~ prima parte a sec. al XlV-lea - 
~ sfarsitul sec. al XlV-lea) 
Voievod al Moldovei. Al treilea dupa Bog- 
dan descalecatorul si Latcu. A domnit intre 
1373 si 1375. Fiii sai, Petru I si Roman I 
(casatorit cu fata lui Latcu si avandu-1 
fiu pe Alexandru eel Bun), ca si nepotul 
lui, Stefan I, au fost domni ai Moldovei. 
Casatorit cu Margarita, fiica sau nepoata lui 
Bogdan I, numita si Musata (este ingropata 
la biserica Sf. loan Botezatorul din orasul 
Siret, ctitoria sa). Ea a continuat numele 
dinastiei Musatinilor, deoarece Latcu nu a 
avut fii. A calatorit, impreuna cu fiul sau, 
Petru I, la Kaffa, dupa cum pomenesc regis- 
trele Massariei (in 1386). 

Mu§at, Petru I 

(prima parte a sec. al XlV-lea - 1391) 
Voievod al Moldovei (1375-1391). Fiu al lui 
Costea Musat si al Margaritei (Musata), fiica 
lui Bogdan I. Frate cu Roman I si Stefan I. 
Casatorit cu sora regelui Vladislav Jagello 
(in 1388), regele Poloniei. A mutat capitala 
de la Siret (dupa ce a ridicat o manastire in 
stil sarbesc) la Suceava si a inaltat zidurile 
cetatii. A domnit dupa principiul paralelis- 
mului cu Tara Romaneasca (unde era domn 
Mircea eel Batran), ajutandu-1 pe acesta 
sa incheie acorduri cu Jagello. Au ridicat 
manastiri folosind meseriasi care calato- 
reau dintr-o tara in alta. Astfel, manastirea 
Neamt a fost facuta de ucenici ai mesterului 
Nicodim, care ridicase manastirea Vodita, 
dar primii calugari au venit de la Dunarea de 
Jos si au ridicat pe locul manastirii Neamt, 
mai intai, Biserica Alba. A facut Mitropolia 
Moldovei independenta de cea de la Con- 
stantinopol si independenta de influenta 
greceasca. A existat si un Petru al II-lea, fiul 
lui Alexandru eel Bun, casatorit cu fiica lui 
Iancu de Hunedoara, inlocuit la tron in 1447 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 534 



& 



31.10.2011 17:29:05 



Mu§at 



de Roman al II-lea. Sentimentul identitar ca 
baza a unitatii spiritului romanesc functiona 
prin aliante de familie si s-a tradus prin 
rezistenta cvasiunitara contra catolicismului, 
apoi contra otomanilor. 

Mu§at, Petru Rare? 

(-1487, Harlau - 3.09.1546, manastirea Probata) 
Voievod al Moldovei (1527-1538; 
1541-1546). Fiu nelegitim al lui Stefan 
eel Mare. Rares e porecla (cu j»arul rar) 
dupa sot a mamei (Raresoaia). Inainte de 
a domni a fost negustor de peste la Galati. 
A avut copii din mai multe casatorii, ca si 
ilegitimi: cu Maria - Bogdan, Ana (sotia 
domnului muntean Vlad VII Inecatul), 
Maria, Chiajna (sotia lui Mircea Ciobanul); 
cu sarboaica Jelena Brankovic, fiica despo- 
tului Jo van Brankovic - Hie (II), Stefan (VI) , 
Constantin, Ruxandra (sotia lui Alexandru 
Lapusneanul); cu Ecaterina din Sibiu, 
ilegitim: Iancu (Sasul); cu o femeie al carei 
nume nu se cunoaste, ilegitim: Bogdan 
Constantin. In luptele din Ungaria, dintre 
Ferdinand de Habsburg si loan Zapolya, 
a luat la inceput partea lui Ferdinand, dar, 
cand turcii 1-au recunoscut pe Zapolya, a 
trecut, in schimbul cetatii Bistrita, de partea 
acestuia din urma, a intrat in Transilvania 
si 1-a zdrobit pe Ferdinand la Feldioara. 
Campania turceasca de pedepsire a fost 
condusa de sultanul Soliman Magnificul 
insusi (1538). Sultanul a intrat in Suceava, 
unde a pus mana pe tezaurul lui Petru, care 
includea, intre altele, si spada lui Stefan eel 
Mare, aflata in prezent la Muzeul Topkapi 
din Istanbul. In a doua domnie, in 1541, 
1-a prins la Fagaras, din ordinul sultanului, 
pe voievodul Stefan Mailat, si 1-a trimis la 
Constantinopol. A edificat multe biserici: 
Moldovita (1537), Humor (1535), Baia, 
Botosani, Harlau, Targu Frumos, Roman, si 
a fortificat Soroca spre a se apara de atacu- 
rile polonilor. Este inmormantat la ctitoria 
sa, manastirea Probota. 

Mu§at, Roman I 

(n. ? - ?) 

Domn al Moldovei (1391-1392). Frate mai 
mic al lui Petru I si Stefan I, cu totii fii ai 
lui Costea M. Era casatorit cu fiica lui 
Latcu Voda, venit din Maramures, si care 
n-a avut urmasi in linie barbateasca. Desi 
i se cuvenea tronul dupa tatal sau, fiind 
urmas si al lui Latcu, a contat dreptul de 
primogenitura. A domnit putin, dar - ca si 
Petru I - a recunoscut suzeranitatea polona 
in batalia comuna contra regatului Lituaniei 
care se extindea spre sud-vest. A reusit 
unificarea teritoriala a cnezatelor de pe 




Petru I Mu§at 



Roman I Mu§at 



teritoriul Moldovei, fiind primul domn care 
se intituleaza „mare si singur stapanitor, Io, 
R. Voievod al Moldovei de la munte pana 
la mare". Io este particula bizantina pentru 
desemnarea imparatului. A batut moneda 
proprie, inscriptionata cu alfabet latin, 
avand pe avers sterna tarii, capul de zimbru 
ce purta intre coarne o stea, si de-a stanga 
semnul Soarelui, iar de-a dreapta semnul 
Lunii, semne foarte vechi ale triburilor, care 
desemnau, inca din Neolitic, mama si tatal 
cosmic al omului, iar pe reversul monedelor 
era sterna casei Musatinilor, avand crinii 
imperiali care uneau, practic, toate curtile 
Europei. Fiul lui, Alexandru eel Bun, n-a 
pierdut cuceririle tatalui, ci le-a intarit. 

Mu§at, §tefan I 

(? - 1399, Suceava) 

Domn al Moldovei (1394-1399). Frate cu 
Petru I si Roman I, fiu al lui Costea M. A fost 
ajutat sa ajunga pe tron de Mircea eel Batran 
al Tarii Romanesti. 

Mu§at, Stefan eel Mare 

(1437, Borze§ti - 2.071504, la§i) 
Domn al Moldovei. Fiu al voievodului Mol- 
dovei Bogdan al II-lea din dinastia Musati- 
nilor si al doamnei Maria nascuta Oltea, din 
boierimea olteneasca din Tara Romaneasca. 
Aflat in bune relatii cu Matei Corvin, caruia 
ii propune sa-1 sprijine impreuna la tron pe 
Vlad Tepes in Tara Romaneasca (in a doua 
domnie, deoarece, mai inainte, fusese el 
insusi ajutat sa ajunga pe tron de catre Vlad 
Tepes, aflat in timpul primei domnii). A sta- 
bilit relatii diplomatice cu papa de la Roma, 
cu dogele Venetiei, cu Lituania, Ungaria, 
Polonia, Rusia, Moravia, Persia, hanatul 
Crimeei. Geniu politic si negociator, a reusit 
sa pastreze tronul Moldovei 47 de ani. I-a 
asigurat tarii independents fata de poloni, 
catolicism, otomani, tatari si cea mai mare 
inflorire culturala si economica, mai ales sub 
aspect comercial. Constituie gloria la care 
se raporteaza pana astazi spiritul romanesc. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L I TAJI 



diet LZ.indd 535 



^ 



31.10.2011 17:29:05 



Mu§atescu 




§tefan eel Mare 



Tudor Mu§atescu 



Valeriu Mu§inschi 



Ion Mu§lea 




536 



A ctitorit 44 de lacasuri de cult, formand un 
stil arhitectonic, a provocat, sub aspect lite- 
rar r scrierea de cronici care compara domnia 
lui cu alte domnii pamantene, precum si cu 
istoria universale. De asemenea, numerosi 
scriitori ai epocii moderne i-au dedicat creatii 
cunoscute. De pilda B. St. Delavrancea piesa, 
jucata si astazi, Apus de so are, dar si V Alec- 
sandri, D. Bolintineanu, M. Eminescu, 
B.-P. Hasdeu, Ion Druta. A fost declarat sfant 
al Bisericii Ortodoxe Romane (1992). 

Mu§atescu, Tudor 

(22.02.1903, Campulung Muscel - 
4.11.1970, Bucure§ti) 

Dramaturg si prozator. A absolvit Literele la 
Bucuresti cu mentiunea Magna Cum Laude. 
Spirit spumos, plin de umor, exceleaza in 
teatru: Pantarola, 1928; Titanic Vals, 1932; 
...escu, 1933; Visul unei nopti de iarna, 1937; 
Geamandura, 1950, schita umoristica: Ale vie- 
tii valuri, 1932, 1969 si mai putin in roman: 
Mica publicitate, 1935 sau versuri: Vitrinele 
toamnei, 1925; Doresc ca micile mele randulete, 
1945; Tiecare cuparerea lui, 1970. Piesele sale 
de teatru se joaca astazi cu succes in comu- 
nitatile romanesti din SUA si Canada. 

Musatini 

Dinastie domnitoare in Moldova. Primul 
voievod al dinastiei a fost Bogdan I Musat 
venit de la Cuhea, din Maramures, dupa 
Dragos (descalecatorul de neam). Au urmat 
Costea Musat (1373-1375), casatorit cu 
Margarita (Musata), fiica lui Latcu, cea 
care va da numele dinastiei, deoarece Latcu 
nu a avut fii; apoi Petru I (1374-1392). 
Dinastia a condus aproape in exclusivitate 
Moldova vreme de doua veacuri, pana 
la venirea Movilestilor. Dupa Petru I au 
urmat: Roman I, Alexandru eel Bun, Ilias, 
Stefan al II-lea, Petru al II-lea, Alexandrel, 
Bogdan al II-lea, Petru Aron, Stefan eel 
Mare, Bogdan al Ill-lea, Stefanita, Petru 
Rares, Stefan Lacusta, Alexandru Cornea, 
un alt Ilias, Stefan al lui Rares, Alexandru 



Lapusneanu, Bogdan al lui Lapusneanu, 
Ion Voda eel Cumplit, Petru Schiopul (al 
carui frate, Alexandru al II-lea, a domnit 
in Tara Romaneasca), Iancu Sasul, Aron 
Tiranul, Alexandru eel Rau, Petru Cazacul. 

Mu§inschi, Valeriu 

(6.06.1930, Rezina, Basarabia) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica la 
Universitatea de Stat din Moldova. Spe- 
cializari la Universitatea de Stat din Lvov, 
Ucraina, Universitatea de Stat Lomono- 
sov din Moscova, Institutul de Optica si 
Mecanica Fina din Leningrad. Profesor 
la Universitatea de Stat din Moldova si la 
Universitatea Libera Internationala din 
Chisinau. Contributii in domeniul meca- 
nicii, termodinamicii si elementelor de 
statistica, electricitate si magnetism, optica, 
fizica atomului si nucleului, corpului solid 
(spectroscopia cu fascicule modulate) si in 
domeniul opticii electronice. Are 1 7 brevete 
de inventie. 

Mu§lea, Ion 

(29.09.1899, Rodbav, Bra§ov - 27.06.1966, Cluj) 
Folclorist. A studiat Literele la universita- 
tile din Bucuresti si Cluj. Perfectionare la 
Scoala Romana din Paris. A condus Arhiva 
de Folclor din Cluj. A intreprins cercetari 
de folclor bazate pe chestionare si a scris 
lucrari legate de ele: Obiceiuri de vara; Credinte 
si povestiri legate de duhuri, fiinte fantastice si 
vrajitoare; Moartea si inmormantarea; Nunta 
(obiceiuri si credinte); Scheii de la Cergau sifolclo- 
rul lor, 1928; Obiceiul Junilor Brasoveni. Studiu 
de folclor, 1930. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1947), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Mu§oiu, Panait 

(1864, Roman - 1944, Bucure§ti) 
Ziarist. Autodidact. A participat la confe- 
rinta de infiintare a Internationalei a Il-a 
Socialiste la Bruxelles. A corespondat cu 
Engels. Intors in tara, a intemeiat cu dr. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 536 



& 



31.10.2011 17:29:05 



Myller 



P. Zosin revista Miscarea sociald la Bucuresti 
(1897), cu Ion Nadejde Munca (1892) la Iasi. 
Odata cu mutarea acestei publicatii de la 
Iasi la Bucuresti, a fost balansat spre capi- 
tals intreg centrul de greutate al miscarii 
socialiste. A scos si publicatia Revista ideei, 
unde erau dezbatute probleme teoretice 
si de organizare a miscarii muncitoresti. 
Lucrari: Propaganda in miscarea sociald (1891); 
Determinismul social (1892); Despre miscarea 
socialistd (1893); Metoda experimentald in 
politicd (1893). 

Miitzner, Samuel 

(1884, Bucure§ti - 2.10.1959, Bucure§ti) 
Pictor. German ca etnie. Sotia sa era sora 
poetului Adrian Maniu. A absolvit Scoala de 
Belle Arte la Bucuresti si Academia de Belle 
Arte la Miinchen. Specializare la Academia 
Julian, Paris, si la Noua Academie de Pictura, 
Alger. G. D. Mirea si Claude Monet au fost 
maestrii sai. A calatorit in Extremul Orient 
si America. Ultimul impresionist roman. 
A avut expozitii in Romania, Franta, la 
Venetia, Varsovia. Dupa al Doilea Razboi 
Mondial a fost profesor la Institutul de Arte 
Plastice din Bucuresti. Distins cu Ordinul 
Coroana Romaniei in grad de Ofiter. 

Myller, Alexandru 

(3.12.1879, Bucure§ti - 4.06.1965, la§i) 
Matematician. La origini german din Rusia. 
Sot al Verei M. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte la Bucuresti. S-a specializat la Gottingen 
(cu Felix Klein, autor al programului de la 
Erlangen, ceilalti doi fiind David Hilbert 
si Hermann Minkowski). A fost profesor 
la Seminarul Pedagogic, Scoala de Posta si 
Telegrafie, Universitatea din Bucuresti, apoi 
la Universitatea din Iasi. Fondator al scolii de 
matematica de la Iasi. A avut contributii in 
domeniul ecuatiilor integrale si diferentiale, 
al geometriei diferentiale. A creat „geome- 
tria diferentiala a configuratiilor Myller" si 




Samuel Miitzner 



Alexandru Myller 



seminarul de matematica al universitatii care 
astazi ii poarta numele. Lucrari: Dezvoltarea 
unei functiuni arbitrare dupa functiunile lui Bes- 
sel, 1909; Mo dele si aparate matematice, 1916; 
Scrieri matematice, 1959. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1938, reconfirmat in 
1948). Seminarul de matematica al Univer- 
sitatii din Iasi, pe care 1-au infiintat, poarta 
numele sotilor Myller. 

Myller, Vera, nume la na§tere Vera Lebedev 

(1.12.1880, Novgorod, - 1970, la§i) 
Matematiciana. Rusoaica dupa etnie. Sotie a 
lui Alexandru M. A absolvit sectia de stiinte 
fizico-matematice a Scolii Superioare pentru 
Femei Bestujev din Sankt Petersburg. Speci- 
alizare la Gottingen (cu Felix Klein, autor al 
programului de la Erlangen, alaturi de David 
Hilbert si Hermann Minkowski). A fost 
prima femeie profesor universitar din Roma- 
nia (Facultatea de Matematica a Universitatii 
din Iasi, specialitatea geometrie analitica). 
Contributii in domeniul teoriei numerelor, 
algebrei si analizei matematice. Lucrari: Teo- 
ria ecuatiilor integrale folosita la cdteva dezvoltari 
in serie, 1906; Lectii de algebra, 1953. Premiul 
de Stat, 1953. Doctor Honoris Causa al Uni- 
versitatii Humboldt din Berlin. Seminarul de 
matematica al Universitatii din Iasi, pe care 
1-au infiintat, poarta numele sotilor Myller. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. P E RS N A LI TAJ I 



diet LZ.indd 537 



& 



31.10.2011 17:29:05 



N 




Nacu, Alexandru 

(11.08.1927, Cobani, Basarabia) 
Medic psihiatru. A absolvit liceul la Balti, 
fiind coleg cu Eugeniu Coseriu, Lia van 
Leer, Nicolae Testemitanu s.a. Intre 1994 si 
1945 liceul a fost tritnis in refugiu la Deva 
si Abrud. A absolvit Institutul de Medicina 
la Chisinau. Doctor habilitat (docent), spe- 
cialitatea psihiatrie. Profesor la Facultatea 
de Medicina din Chisinau. Contributii in 
domeniul tratarii narcomanilor. A facut 
schimb de experienta in 1959, impreuna cu 
Nicolae Testemitanu, la Medicina din Iasi si 
Bucuresti, unde 1-a cunoscut pe C.I. Parhon. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. 

Nacu, Constantin 

(29.06.1844, Bucure§ti - 20.02.1920, Bucure§ti) 
Economist. A absolvit Dreptul la Universi- 
tatea din Bucuresti si s-a specializat la Paris. 
A fost procuror general si consilier la Curtea 
de Apel Bucuresti, apoi a practicat avocatura. 
Si-a inceput cariera politica in 1880 in cadrul 
Partidului National Liberal. A fost ministru al 
Justitiei (1885), al Finantelor (1885-1888). In 
timpul ministeriatelor sale s-au votat Legea 
tarifului vamal protectionist, Legea impo- 
zitului funciar, Codul comercial. Guvernul 
din care facea parte a demisionat din cauza 
rascoalelor taranesti din 1888. 

Nadolschi, Victor 

(4.07.1911, Chi§inau - 1966, Bacau) 
Astronom. A absolvit Facultatea de Mate- 
matica la Universitatea din Iasi. Profesor 
de statistica matematica la Universitatea 
din Galati. Contributii la aplicarea statisticii 
matematice in astronomie, cu precadere 
pentru calculul orbitei planetelor, petelor 
solare, eclipselor. Lucrari: Astronomie generald 
(1 963); Planete gigant (1 968); Asteroizi si comete 
(1971); Copernic (1972). 

Nagy Istvan 

(22.02.1904, Cluj - 24.04.1977, Cluj) 
Prozator si dramaturg de limba maghiara. 
A lucrat ca muncitor tamplar, cunoscand 
astfel viata proletariatului din perioada 



interbelica. Ca studii avea numai patru 
clase elementare si o scoala de ucenici 
tamplari. In anii 1920 a lucrat la Bucuresti 
si pe santierele navale din Galati si Braila. 
Inca din anul 1919 este implicat in misca- 
rea muncitoreasca, devenind membru al 
Partidului Comunist din Romania in 1931. 
A desfasurat o intensa activitate politica ile- 
gala, fiind arestat si condamnat in mai multe 
randuri. A fost detinut in inchisorile de la 
Jilava, Doftana si Caracal. In aceasta epoca 
si-a inceput si activitatea literara ca prozator 
si dramaturg. A debutat in 1930, fiind unul 
dintre colaboratorii permanent! ai revistei 
Korunk, condusa de esteticianul si criticul 
literar Gaal Gabor. Dupa al Doilea Razboi 
Mondial a fost redactor responsabil la revis- 
tele de limba maghiara Vildgossdg (1945) si 
Igazsdg (1946). A scris 30 de volume (nuvele, 
schite, articole si reportaje, mai multe 
romane, o piesa de teatru), unele traduse 
si in limba romana: insemnari de calatorie, 
Hetedhet orszdgon keresztiil Indidban (Peste sapte 
tdri si mdri in India, 1956) si romane autobio- 
grafice Ki a sdnc alol (Iesiti la suprafatd, 1969), 
Sdncalja (Sub Cetatuie, 1968); Szemben az drral 
(Contra refluxului, 1974); Hogyan tovdbb (Cum 
vafi, 1971). Intre 1950 si 1952 a fost rectorul 
Universitatii Bolyai (cu limba de predare 
maghiara) din Cluj. In 1952 a fost suspen- 
dat ca membru de partid pentru colaborare 
cu scriitorii fascisti, dar dupa doi ani a fost 
reabilitat. Pentru opera sa literara a fost dis- 
tins cu Premiul de Stat. Membru titular al 
Academiei Romane (1974). 

Nandri§, Grigore 

(1895, Mahala, Noua Sulita, Bucovina de Nord - 
1968, Oxford) 

Slavist si bizantinolog. Casatorit cu Mabel 
Farrell, traducatoare. Voluntar in armata 
romana la 1918. Profesor la Universitatea 
din Cernauti. Fost presedinte al Societatii 
pentru Cultura si Literatura Romana in 
Bucovina. Dupa anexarea Bucovinei, sora 
lui, Anita, a fost deportata in Siberia, unde 
a ramas 20 de ani. In perioada razboiului 
a lucrat la BBC, sectia romana. Dupa raz- 
boi a lucrat la London University School 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 538 



& 



31.10.2011 17:29:05 



Naum 





Alexandru Nacu 



Constantin Nacu 



losif Naniescu 



Marius Nasta 



of Slavonic and East European Studies. 
Lucrari: Raporturile dintre Moldova si Ucraina, 
reflectate in folclorul ucrainean, 1924, Paris; 
Documente slavone din mdndstirile Sf Munte, 
Bucuresti, 1936; Colloquial Rumanian: Gram- 
mar, Exercises, Reader & Vocabulary, 1953, 
1966; Handbook of Old Church Slavonic: Old 
Church Slavonic Grammar, 1965; Christian 
Humanism in the Neo-Byzantine Mural Pain- 
ting of Eastern Europe, 1970; 8 ani din viata 
Romdniei: 1940-1948. Pagini de jurnal, 1999; 
O radiografie a exilului romdnesc. Corespondenta 
emisd si primitd 1946-1967, 2004; Basarabia 
si Bucovina, 2004. Membru al Societatii Aca- 
demice Romane (fondator Octavian Barlea). 

Naniescu, losif 

nume la na§tere loan Naniescu 

(15/27.07.1820, Razalai, Basarabia - 
26.01.1902, lasi) 

Mitropolit si carturar. A absolvit Colegiul Sf. 
Sava din Bucuresti. Calugarit de Chesarie al 
Buzaului in 1835. Profesor de religile la lice- 
ele Gh. Lazar, Matei Basarab, la Scoala Nor- 
mala si la Seminarul Central din Bucuresti. 
Episcop de Arges (1875), mitropolit al Mol- 
dovei (1875-1902). A zidit catedrala mitro- 
politana din lasi, a restaurat Trei Ierarhi. 
A intretinut zeci de tineri la studii, a sprijinit 
Razboiul de Independent^. Sub indrumarea 
si pe cheltuiala sa a aparut Revista Teologicd de 
la lasi (1883-1887), redactata de profesorii 
Constantin Erbiceanu si Dragomir Deme- 
trescu. Membru de onoare al Academiei 
Romane (din 1888). 

Nasta, Marius 

(4.12.1890, Bucuresti - 5.04.1965, Bucuresti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Specializare in Franta si SUA. Profesor 
la Institutul de Medicina si Farmacie din 
Bucuresti. Fondator al scolii romane de 
ftiziologie, a intemeiat Spitalul Central TBC 
si Institutul de Ftiziologie. Contributii in 
domeniul imunologiei, morfopatologiei cli- 
nice si epidemiologice asupra tuberculozei. 



Lucrari: Formele clinice ale tuberculozei in legd- 
tura cu imunitatea. Studiu experimental 1929; 
Cercetarea virusului tuberculozei filtrabil ca mijloc 
de diagnostic in unele forme de tuberculozd, 1931; 
Tuber culoza copilului, 1953; Tumorile bronho- 
pulmonare, 1961. Membru fondator al Socie- 
tatii pentru Studiul Tuberculozei, presedinte 
al Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale 
din Romania. Membru titular al Academiei 
Romane (1955). 

Natan, Bernard 

nume la na§tere Natan Tannenzaft 

(1886, lasi - 1942, Auschwitz) 
Cineast. Evreu ca etnie. A plecat in Franta 
in 1906 si a lucrat mai intai ca proiectionist 
de filme la Paris. A revenit in tara in 1914 
pentru a servi in armata pe frontul Primului 
Razboi Mondial. A fost decorat cu Crucea 
de Razboi (1918). A revenit in Franta si a 
devenit cetatean francez in 1921. A facut 
publicitate la Paris pentru Paramount Pictu- 
res. A devenit producator de film din 1929 
si si- a infiintat propria casa de filme, Rapide 
Films. A cumparat Studiourile Charles Pathe 
chiar de la proprietarul aflat in dificultate din 
cauza Marii Crize, dupa cum a cumparat si 
Societe des Cineromans, reusind sa faca 100 
de milioane de franci profit pana in 1935 
prin extinderea afacerii la industria comu- 
nicatiilor. Compania a fost falimentata din 
interior prin votul lui Charles Pathe, ramas 
in consiliul de conducere, ceea ce a insemnat 
investitii mai mari decat profiturile. In 1939 
proprietarul a fost trimis la inchisoare. A fost 
eliberat in 1942, cand a fost ridicat de nazisti 
si trimis la Auschwitz, unde a fost gazat. 

Naum, Anton 

(17.01.1829, lasi - 28.08.1917, Marasesti) 
Poet. A absolvit Academia Mihaileana din 
lasi, apoi College de France si Literele la 
Sorbona. A fost profesor de istorie si fran- 
ceza la Scoala Normala Vasile Lupu, apoi la 
Universitatea din lasi. Junimist. A scris epo- 
peea eroicomica Povestea vulpii, Istoria limbii 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 539 



® 



31.10.2011 17:29:05 



Naum 




Bernard Natan 



§tefan Nada§an 



loan Nadejde 




540 



si liter aturii franceze, a tradus din Boileau, 
Lamartine, La Fontaine, Mistral, Musset, 
Ronsard s.a. Membru al Academiei Romane 
(1893) si presedinte al Sectiunii literare a 
Academiei (1896-1898; 1909-1910). 

Naum, Gellu 

(1.08.1915, Bucure§ti - 29.09.2001, Bucure§ti) 
Poet. Origine aromana. A studiat Filosofia la 
Bucuresti si Paris. Prieten cu Victor Brauner. 
Antifascist, nonconformist. Ca poet a fost 
influentat de suprarealism: Documentul incen- 
diar, 1936; Libertatea de a dormi pe o tampld, 
1937; Medium, 1945, iar spre maturitate 
expresia poetica a devenit mai academica: 
Soarele calm, 1961; A doua carte a lui Apolodor, 
1964, Premiul Uniunii Scriitorilor; Descrierea 
turnului, 1975; Intrebdtorul, 1996. A tradus 
din Diderot, Stendhal, Prevert, Kafka, Hugo, 
Rene Char. Laureat al Premiului National 
pentru Literatura, 1995. 

Nada§an, §tefan 

(19.08.1901, Timi§oara - 23.09.1967, Timi§oara) 
Inginer. A absolvit Politehnica din Timisoara 
in prima promotie. A lucrat la Atelierele 
principale CFR din Timisoara si a fost pro- 
fesor si decan al Facultatii de Electrotehnica 
a Politehnicii din Timisoara. Este intemeie- 
torul scolii romanesti de rezistenta materia- 
lelor. A contribuit la imbunatatirea fontelor 
si a adus importante inovatii in sudura 
metalelor. Lucrari: Sudura barelor de fier pen- 
tru constructiuni de beton armat, 1 940; Rezistenta 
materialelor, 4 vol., 1957-1963; Incercdri si 
analize de metale, 1965. Membru de onoare 
al Academiei de Stiinte din Budapesta. Pro- 
fesor emerit. Membru titular al Academiei 
Romane (1963) si vicepresedinte al ei (1966). 

Nadejde, loan 

(7.12.1854, Tecuci - 29.12.1928, Bucure§ti) 
Publicist si lingvist. Frate cu Gheorghe N. si 
sot al Sofiei N. Este un Ghica dupa mama. 
A absolvit Literele la Iasi si s-a specializat 
in Germania. A fost profesor de romana, 



franceza si latina la Iasi. Fruntas al miscarii 
socialiste influentat de narodnicismul rus si 
de socialismul german. Director fondator al 
publicatiei Basarabia, cofondator, alaturi de 
C. Mille, al revistelor Contemporanul, Revista 
socialista, Critica sociala, Lumea noud, unde 
si-a manifestat orientarea ideatica. In 1894 
a venit la Bucuresti. A scris Gramatica limbii 
romane, 1884; Istoria limbii si liter aturii romane, 
1887; Dictionar latin-romdn, impreuna cu sora 
sa, Amelia Nadejde Gesticone, profesoara de 
latina la Iasi, 1894. A tradus Fr. Engels - Ori- 
ginea familiei a proprietatii private si a statului; 
Manifestul socialist (de fapt Manifestul Partidu- 
lui Comunist). 

Nadejde, Gheorghe 

(30.05.1857, Vlasine§ti, jud. Boto§ani - 
27.03.1939, la§i) 

Prozator. Frate cu loan N. A absolvit Faculta- 
tea de Stiinte a Universitatii din Iasi si a fost 
profesor si director al gimnaziului Stefan eel 
Mare din Iasi. A intrat in miscarea socialista 
alaturi de fratele sau, loan, ca membru al 
Cercului Socialist, colaborator al revistei 
Contemporanul. Lucrari in proza: Pentru cinste r 
De dragul Marioarei, Intre ciobani, Doua roluri, 
Jertfd pentru jertfd. 

Nadejde, Sofia nume la na§tere Sofia 
Bancila, mama era din familia Neculce 
(1858, Boto§ani - 11.06.1946, Bucure§ti) 
Publicists. Sotie a lui loan N si sora a pic- 
torului Octav Bancila. A absolvit liceul in 
orasul natal, apoi a venit la Iasi si s-a casato- 
rit cu loan N, intrand in miscarea socialista. 
Militanta pentru drepturile femeii. In 1894 
a venit la Bucuresti. A condus Evenimentul 
literar si a scris articole despre emanciparea 
femeii. A lasat piese de teatru: O iubire la tara, 
1884, si proza: Robia banului, 1906; Pdrinti si 
copii, 1907. 

Nastase, Adrian 

(22.06.1920, Bucure§ti) 

Om politic. Ministru de Externe (1990- 

1 992), prim-ministru (2000-2004), presedinte 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 540 



& 



31.10.2011 17:29:06 



Nasturel 




Sofia Nadejde 



Adrian Nastase 



llie Nastase Constantin Nastasescu 



al PDSR si presedinte al Camerei Deputatilor 
(2000-2005), vicepresedinte al ei 2008-2009. 
A studiat Sociologia si Dreptul la Univer- 
sitatea din Bucuresti. Profesor la Univer- 
sitatea din Bucuresti. In intervalul cand a 
fost prim-ministru au fost privatizate doua 
domenii de varf ale economiei romanesti: 
otelul (Sidex Galati) si petrolul (Petrom), iar 
Romania a devenit membra NATO. Lucrari: 
The Political Idea of Change; International Econo- 
mic Law II; Parliamentary Humor; Romania and 
the New World Order; The Construction of Europe 
and Constitutional Supremacy ; Romania's Treaties 
(1990-1997); Personal Rights of the National 
Minorities; Regulations in International Law; The 
Battle for Life; Romania-NATO 2002. 

Nastase, llie 

(19.07.1946, Bucuresti) 

Tenismen. A inceput sa joace tenis ca ado- 
lescent, fiind campion national la catego- 
riile de varsta: 13-14 ani (1959), 15-16 ani 
(1961), 17-18 ani (1963, 1964). A facut 
parte din categoria Master la simplu in 1971 
(Paris), 1972 (Barcelona), 1973 (Boston), 
1975 (Stockholm). A castigat turnee la 
simplu in 1976 (Cannes, Travemunde), 1968 
(Gauhati, Madras, New Delhi, Viareggio), 

1969 (Travemunde, Madras, New Delhi, 
Barranquilla, Coruna, Budapesta, Denver), 

1970 (Salisbury, Roma), 1971 (Omaha, 
Richmond, Hampton, Nisa, Monte Carlo, 
Baastad, Wembley, Stockholm, Istanbul), 
1972 (Omaha, Nisa, Monte Carlo, Forest 
Hills, Baltimore, Madrid, Toronto, South 
Orange, Seattle), 1973 (Roma, Roland Gar- 
ros). A fost castigator la dublu mixt in 1970 
(Roland Garros si Wimbledon cu Rosemary 
Casals), 1972 (Wimbledon cu Rosemary 
Casals), si dublu masculin 1975 (Wimble- 
don cu Jimmy Connors). A fost castigator al 
Marelui Premiu MILTF in 1972 si 1973. In 
total a jucat 146 de meciuri de Cup a Davis 
sub drapelul Romaniei. Este singurul roman 
inclus in International Tennis Hall of Fame 



(in 1991). Copresedinte al Asociatiei de Prie- 
tenie Romania-Franta. 

Nastasescu, Constantin 

(13.03.1943, Diaconesti-Pucioasa, Dambovita) 
Matematician. A absolvit Facultatea de Mate- 
matica a Universitatii din Bucuresti. Profesor 
la aceeasi facultate. Contributii in domeniul 
teoriei categoriilor, teoriei inelelor graduate 
s.a. Lucrari: Logica si teoria multimilor, 1972; 
Teoria delta torsione, 1974; Inele. Module. Cate- 
gorii, 1976; Algebra, 1979; Relative Fitness in 
Module Theory, 1982; Teoria dimensiunilor in 
algebra necomutativa, 1985. Membru al Soci- 
etatii Americane de Matematica. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 

Nastasescu, Gheorghe 

(1812, Iasi - 1864, Iasi) 

Pictor. A fost elev al pictorului Schiavoni, 
profesor la Academia Mihaileana din Iasi, 
care 1-a trimis cu bursa in Italia, unde a 
ramas 1 1 ani, luptand de partea adversarilor 
papei si fiind ranit. A revenit la Iasi imediat 
dupa Mica Unire si a executat mai multe 
portrete ale personalitatilor politice (inclusiv 
Al.I. Cuza), ca si panze cu subiect istoric, 
toate fiind menite sa alcatuiasca nucleul 
unui Muzeu National de Arta la Iasi. 

Nasturel (Herescu), Petre §erban 

(1923, Paris) 

Istoric. A absolvit istoria la Sorbona. A fost 
cercetator la Institutul de Istorie din Bucu- 
resti. A plecat din tara in 1 975 si s-a stabilit 
la Paris, unde a fost cercetator la Institutul 
de Bizantinologie. Lucrarile sale au acoperit 
o arie intinsa din istoria romanilor, de la 
daco-geti la perioada medievala, accentul 
cazand pe viata religioasa a romanilor si 
pe dinastiile bizantine care au domnit in 
tarile romane. Lucrari: Le Mont Athos et les 
Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu 
du XIV s siecle a!654; Le Christianisme roumain 
a Vepoque des invasions barb ares; Considerations 
sur Videe imperiale chez les Roumanis. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 541 



& 



31.10.2011 17:29:07 



N a st u re I - Va s i I i u 




542 




Fanu§ Neagu Teodor Anton Neagu 



Nasturel-Vasiliu, Petre§tefan 

(7.04.1854, Bucure§ti - 1920, Bucure§ti) 
General de divizie si istoric. Era un Nasturel 
dupa mama. A absolvit Scoala Militara de 
Artilerie la Fontainebleau. Profesor la Aca- 
demia Militara din Bucuresti. Unul dintre 
fondatorii scolii romanesti de artilerie. A fost 
unul dintre primii istorici romani care s-a 
ocupat, in cadrul heraldicii, de studiul drape- 
lelor. In Primul Razboi Mondial a comandat 
apararea liniei Focsani-Namoloasa-Galati. 
Lucrari: Guerre d' Orient 1877-1878: Opera- 
tions de Varmee roumaine pendant la guerre de 
VIndependance: journal d'un off icier (1880); 
Curs de balistica esterioara si stabilirea tablelor de 
tragere (1885); Curs elementar de artilerie, vol. 
I (1886), vol. II (1887); Descrierea amanuntita 
a turelelor cu eclipsa de 37 mm (1888); Descri- 
erea amanuntita a turelelor cu eclipsa de 53 mm 
(1889); Descrierea tunurilor, afetelor si munitiuni- 
lor de 150 mm (1 889); Curs de artilerie (1889, cu 
Stefan Constantinescu); Crucisatorul Elisabeta 
(1889); Pulberi de rezbel. Diferiti explosivi si 
balistica interioard (1889); Descrierea amanuntita 
a turelelor cu eclipsa de 120 mm si a localurilor 
cuirasate ale mortierelor sferice din bateria-tip 
Schumann (1 891) -Jubileul de 25 de ani de domnie 
a M.S. Regelui Carol I. Sterna Romdniei (1891); 
Sterna Romdniei (1892); Istoricul Pirotehniei 
armatei (1893-1894); Curs elementar de artilerie, 
armele portative (1893); Eraldica in fata RS.S. 
Episcopului Ghenadie alu Romnicului-Noulu 
Severinu (1895); Descrierea materialului de coastd 
(1896); Steagul si sterna Romdniei, in Albina 
(1900/1901); Noua Pascalie (1901); Medaliile 
si decoratiunile romdne: descrierea si portul lor de 
cdtre civili, militari, clerici, magistrati si doamne; 
Eticheta decoratiunilor, penalitdti; Coroana de otel 
a Romdniei (1901); Marca tdrii pe peceti, clddiri 
si monede, in Albina (1901/1902); Steagul, 
sterna romdnd, insemnele domnesti, trofee (1903); 
Manuscris romdn din secolulXVII (1904); Unifi- 
carea calendarelor si noua pascalie (1901); Opera- 
tiunile Diviziei 11(1911); Fortificatiunea cuirasatd 
(1913); Metodd istoricd a domnului Iorga (1913); 
Principatul de Wied si schita geneabgicd a Casei 



princiare, urmatd de Armele familiei (1913); 
«Nova Plantatio» si Regii Romdniei, mostenitori 
ai imparatului Bizantului (1914); Interpretarea 
mobilelor eraldice de pe monetele Tdrii Romanesti 
(1914); Armele Sfdntului Imperiu Roman (1915- 
1922). A fost membru al Societatii Heraldice 
Adler din Viena. 

Nasturel, Udriste 

prenume romanizat al grecescului Oreste 
(1596, Here§ti - 1657) 

Carturar. Impreuna cu sora sa, Elina, sotia lui 
Matei Basarab, si fratele sau r Cazan, a edificat 
la Heresti un complex in stilul Renasterii 
italiene (palat si bis erica), admirat de Paul din 
Alep r care 1-a numit „nemaivazut". A definit 
nu doar stilul umanismului Tarii Romanesti, 
ci chiar amprenta formativa a spatiului 
romanesc, care a asimilat ambele latinitati: 
cea occidentala prin filtrul Renasterii si cea 
orientala, bizantina, gratie dinastiilor care 
au considerat spatiul fostei Dacii ca pe unul 
de rezistenta antiotomana a Bizantului prin 
cultura. A prefatat Cazania de la Govora, 1642, 
a tradus in romaneste Varlaam si Ioasaf 1649, 
a scris versuri, predoslovii. A scris epitaful de 
pe mormantul lui Matei Basarab. 

Neagoe Basarab 

V. Basarab, Neagoe 

Neagu, Farms 

(5.04.1932, Gradi§tea-de-Sus, jud. Braila - 
24.05.2011, Bucure§ti) 

Scriitor. A absolvit Scoala Pedagogica nr. 2 
din Bucuresti (1952-1953). A fost cursant al 
Scolii de Literatura Mihai Eminescu, coleg 
de generatie cu Nicolae Labis, Radu Cosasu 
etc., apoi a urmat Facultatea de Filologie din 
Bucuresti, pe care n-a terminat-o. Debuteaza 
in 1959 cu volumul de povestiri Ningea in 
Baragan, retiparit in 1964 sub titlul Cantonul 
pdrdsit, Premiul Uniunii Scriitorilor; Somnul 
de la amiazd, 1962; Dincolo de nisipuri, 1967; 
Vara buimaca, 1968; Ingerul a strigat, primul 
sau roman, considerat evenimentul editorial 
al anului 1972; In vdpaia lunii (nuvele), 1972; 
Cronici de carnaval, volum de publicistica, 
1 977; Frumosii nebuni ai marilor orase, roman, 
1977; Scaunul singuratatii, 1987; Amantul 
Marii Doamne Dracula, 2001. I se joaca piesa 
Scoica de lemn la Teatrul Nottara, Bucuresti, 
1 979, si Echipa de zgomote la Teatrul Majestic, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, iar in 1993 i se 
joaca la Teatrul National din Bucuresti si la 
Teatrul National din Timisoara piesa Casa de 
la Miezul Noptii, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor. In 1 993 este numit director al Teatrului 
National din Bucuresti si devine membru al 
Academiei Romane in acelasi an. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 542 



& 



31.10.2011 17:29:07 



Nedelcovici 




Olga Necrasov 



Bujor Nedelcovici 



Neagu, Teodor Anton 

(20.09.1932, Giurgiu) 

Paleontolog. A absolvit Facultatea de Geolo- 
gie si Geografie a Universitatii din Bucuresti. 
Specializare in SUA si Germania. Profesor la 
aceeasi facilitate, a organizat Laboratorul de 
Paleontologie. A descris 45 de genuri si 140 
de specii noi de foraminifere cretacice din 
Dobrogea de Sud. Lucrari: Micropaleontobgie. 
Protozoare, 1979; Metazoare, 1989. Membru 
al Societatii Poloneze de Geologie. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 

Necrasov, Olga 

(1/14.09.1910, Sankt Petersburg - 
3.10.2000, lasi) 

Antropolog. Etnie rusa. A fost eleva a lui loan 
Gh. Botez si a antropologului german Egon 
Freiherr von Eickstedt (1892-1965). Din 
1938 tine cursuri libere de antropologie la 
Facultatea de Stiinte Naturale din lasi, care 
vor continua la Scoala de antropologie si 
paleontologie a profesorului Botez, deschisa 
in special cercetarilor morfologice. Studiile 
sale paleoantropologice si antropologice au 
avut ca obiect toate populatiile stravechi din 
aria de formare a poporului roman, din epoca 
straveche si pana in perioada contemporana. 
Nu a fost membra a PCR. In perioada 1964- 
1973 a fost director al Centrului de Cercetari 
Antropologice. A fost membru asociat al 
Societatii de Antropologie din Paris, membru 
de onoare al Institutului Regal de Antropolo- 
gie al Marii Britanii si Irlandei, membru fon- 
dator al Asociatiei Internationale de Biologie 
Umana, membru al Centrului International 
de Studii Sarde, membru corespondent al 
Societatii de Antropologie din Viena. A obti- 
nut Premiul Paul Broca, Paris, 1980. Membru 
titular al Academiei Romane (1990). 

Necsulea, Anton Alexandru 

(28.01.1908, Ramnicu Valcea - 

13.10.1993, Bucuresti) 

Inginer, specialist in acustica si electroacus- 

tica. A absolvit Electrotehnica la Politehnica 



din Bucuresti. A creat primele laboratoare 
de cercetari pentru fonoabsorbanti, micro- 
foane si difuzoare din Romania. A contribuit 
decisiv la repunerea rapida in functiune a 
studiourilor Radio difuziunii bombardate 
in timpul razboiului. A condus lucrarile de 
construire a noii Case Radio si a salii de 
concerte Radio (ambele din strada General 
Berthelot), precum si a Salii Palatului din 
Bucuresti. Intre 1935 si 1973 a fost director 
tehnic al Radio difuziunii Romane, contribu- 
ind la fondarea Televiziunii Romane (Radi- 
oteleviziunea, 1956). Lucrari: Bazele acusticii 
clddirilor (1960); Electroacustica in sonorizare 
(1963). Din 1993 devine membru de onoare 
al Academiei Romane si intemeiaza Comisia 
de Acustica a Academiei Romane. 

Neculce, Ion 

(1672, Prigoreni, Targu Frumos - 
5.02.1745 sau 12.01.1746, lasi) 
Cronicar. Sotia sa era din familia Bantas, 
ca si mama lui Dimitrie Cantemir. Sofia 
Nadejde era Neculce dupa mama. Mare 
spatar si mare hatman in timpul domniei 
lui Dimitrie Cantemir. Refugiat impreuna 
cu armata si domnul in Mala Rosia, adica 
Ucraina (1711, dupa batalia de la Stanilesti), 
s-a intors in Moldova (1719), dupa un peri- 
plu polonez, si a fost mare vornic al Tarii 
de Jos in timpul lui Grigore Ghica al II-lea. 
A scris Letopisetul Tarii Moldavei de la Dabija 
Voievod pana la domnia lui loan Mavrocordat 
Voievod (1662-1743) • Cuprinzdnd si o soma 
de cuvinte pentru domni si pentru ce nu sa afla 
in letopisetele Costinestilor. A fost tiparit pentru 
prima oara de Mihail Kogalniceanu in 1 845 
si este remarcabil atat prin farmecul povesti- 
rii, cat si prin exactitatea informatiei. 

Nedelcovici, Bujor 

(16.03.1936, Barlad) 

Prozator. A absolvit Dreptul la Bucuresti si 
a lucrat in specialitate. Scrie romane de tip 
naturalist, psihologizant: Ultimii, 1970; Fdrd 
vdsle, 1972; Noaptea, 1974; Grddina Icoanei, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 543 



^ 



31.10.2011 17:29:07 



Nedov 




§tefan Negoescu Teodor Gheorghe Negoita 



Ion Negoitescu 




544 



1977; Zile de nisip, 1979 (dupa care s-a facut 
filmul Faleze de nisip, interns de cenzura). 
Plecat in Franta in 1982, a continuat sa scrie 
romane legate de lumea romaneasca: Le 
second mesager (Al doilea mesager), 1985, tradus 
in romaneste in 1991; Crime de sable, (dupa 
Zile de nisip), 1 989; Le dompteur des loups, versi- 
une romaneasca Imbldnzitorul de lupi, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, 1984, 1992; Le matin d'un 
miracle (Dimineata unui miracol), 1993; Jurnal 
infidel, 2004 Chevalier de l'Ordre des Arts et 
Lettres, 1990. Din 2002 detinator al Ordinu- 
lui Steaua Romaniei in grad de Comandor. 

Nedov, Petru 

(25.12.1926, Cimi§lia, Basarabia - 
19.02.2009, Chi§inau) 

Biolog. A absolvit Facultatea de Biologie a 
Universitatii de Stat din Moldova. Arestat 
in 1950, a fost trimis in deportare in lagarul 
de la Vorkuta. Reabilitatin 1957. Cercetator 
la Institutul Moldovenesc de Cercetari in 
domeniul Pomiculturii, Viticulturii si Vini- 
ficatiei. Contributii in domeniul imunolo- 
giei plantelor, mai ales a vitei-de-vie. Este 
detinator a 16 brevete de inventie, coautor 
a 20 de soiuri noi de vita-de-vie. Distins 
cu Medalia Meritul Civic, Ordinul Gloria 
Muncii, Om Emerit in Stiinta. Premiul de 
Stat al Republicii Moldova. Membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei, 
membru in Consiliul Suprem pentru Stiinta 
si Dezvoltare Tehnologica al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Negoescu, §tefan 

(12.09.1925, New Jersey, California) 
Rugbist. Evreu ca etnie. Dupa moartea 
mamei a revenit cu tatal, antrenor de fotbal, 
la Bucuresti. In Romania a indragit rugbiul. 
A reusit sa scape de raziile legionare si a fugit 
in SUA. A absolvit Biologia la Universitatea 
din San Francisco si a fost rugbist in echipa 
universitatii. Campion universitar al SUA in 
1949. A fost jucator pana in 1962, perioada 
in care echipa sa a obtinut 540 de victorii, 



si antrenor de rugbi al scolilor districtuale 
din San Francisco (1962-1990). Membru 
al Asociatiei Americane a Antrenorilor de 
Rugby. Stadionul campusului universitar 
din San Francisco ii poarta numele. 

Negoita, Teodor Gheorghe 

(27.09.1947, Sascut, jud. Bacau) 
Explorator polar. A absolvit Facultatea de 
Chimie Industrials din Iasi. A functionat ca 
inginer chimist la o fabrica din Iasi. Pasionat 
de calatorii, a fondat, in 1987, primul pro- 
gram romanesc de cercetari polare. A orga- 
nizat mai multe expeditii romanesti in zonele 
inghetate din apropiere de Polul Nord: in 
Groenlanda, in nordul extrem al Canadei, in 
arhipelagul Spitsbergen (Svalbard). A format 
mai multe echipe de cercetatori din domenii 
diferite, acestea fiind primele echipe roma- 
nesti care au activat in exteriorul tarii intr-o 
structura foarte neomogena: geografi, geo- 
logi, ingineri, medici, biologi etc. In Groen- 
landa si arhipelagul Spitsbergen a calatorit 
de unul singur, parcurgand pe schiuri in jur 
de 300 de kilometri prin pustiurile inghe- 
tate. In 1994 infiinteaza Institutul Roman 
de Cercetari Polare. In 1995 devenea primul 
si singurul roman care a atins Polul Nord 
(pe schiuri, in cadrul unei expeditii ruse de 
cercetare). A fondat prima statie de cercetari 
romanesti in Antarctica (2002). Membru 
fondator al Tratatului Maritim Antarctic 
(2000). Distins cu Ordinul National Steaua 
Romaniei in grad de Ofiter (2000) si in grad 
de Comandor (2008). 

Negoitescu, Ion 

(10.08.1921, Cluj - 6.02.1993, Munchen) 
Istoric literar. A absolvit Filosofia la Cluj. 
Semnatar al Manifestului Cercului Literar 
de la Sibiu (1943). A condus Revista Cercului 
literar (1945). A debutat cu proza suprarea- 
lista: Povestea trista a lui Ramon Oog, 1941, si a 
scris apoi eseuri: Despre mascdsi miscare, 1944. 
A primit Premiul Fundatiilor Regale pentru 
manuscrisele Poeti romani si Teoria poeziei, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 544 



& 



31.10.2011 17:29:07 




Martian Negrea 



Henri Negrescu 



Ion Negrescu 



Traian Negrescu 



1947. A facut inchisoare in perioada 1961- 
1964, dupa care a inceput sa publice studii 
de critica si istorie literara: Scriitori moderni, 
1966; Poezia lui Eminescu, 1968; Insemnari 
critice, 1970; Engrame, 1975; Analize si sinteze, 
1976. Cosemnatar, impreuna cu Paul Goma, 
in 1977, al unei scrisori catre Europa Libera, 
prin care protesta contra starii de lucruri 
din tara. Arestat (1977-1980), pleaca in 
Germania imediat dupa eliberare, la Koln, 
apoi la Miinster. A revenit dupa revolutia 
din 1989 publicand Istoria liter aturii romdne, 
1800-1945, 1991, Sabasios, versuri, 1991. 

Negrea, Martian 

(29.01.1893, Vorumloc, astazi Valea Viilor, 
jud. Sibiu - 13.07.1973, Bucure§ti) 
Compozitor si muzicolog. A inceput stu- 
diile muzicale la Sibiu si le-a terminat la 
Viena. Profesor la Conservatorul din Cluj. 
Lucrari: - muzica de camera - Cvartet de 
coarde, op. 17, 1949; Suita pentru clarinet si 
pian, op. 27, 1960; - pentru pian solo - 
3 Schite romanesti pentru pian (Cdntec de leagdn; 
Nocturna; Din munti, 1920-1945); Canoane, 
preludii corale,fugi, op. 2 (1919); Rondo pentru 
pian, op. 4 (1920); Impresii de la tara, op. 6, 
suita pentru pian (Preludiu; A fost odatd; Fusul; 
Jocul ielelor; Sara-n poartd; Alunelul, 1921). 
A compus si Simfonia primaverii, 1956; opera 
Marin pescarul, 1933, muzica de film. Ca 
muzicolog a publicat: Tratat de instrumente 
(1925), Tratat de forme muzicale (1932), Tratat 
de contra^unct sifugd (1957), Tratat de armonie 
(1958). In 1996 a fost infiintata Fundatia 
Culturala Martian Negrea. 

Negreanu, Gabriela 

(6.07.1947, Bucure§ti - 22.10.1995, Bucure§ti) 
Poeta. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
Redactor de editura. Poeta inclinata spre 
meditatii existentiale, afinitati cu Paul Valery: 
Decorul si prezenta, 1979; Elegii pentru sufletul 
inflorit, 1981; Jurnal • Eul peregrin, 1984; Partea 
omului, 1987; Incinte, 1988; Viziune cu logofagi, 
1 994; Memoria unui creier si Noaptea initiatilor, 
ambele 1995. S-a sinucis. 



Negrescu (Negresco), Henri 

(1868, Bucure§ti - 1920, Nisa, Franta) 
Hotelier. Fiu al unui proprietar de han, Jean 
Negrescu, din Bucuresti. A plecat la 15 ani 
la Paris spre a se perfectiona ca violonist. 
A cantat in diverse localuri. Din 1883 admi- 
nistreaza hotelul Londres din Monte Carlo, 
apoi devine directorul lui. Pleaca la Monaco, 
unde administreaza hotelul Helder, la care 
venea si familia Rockfeller. In 1913 incepe 
construirea propriului sau hotel, la Nisa, pe 
Coasta de Azur, cointeresand si pe industri- 
asul Alexandre Darracq. Stilul este spaniol, 
baroc, cu 450 de camere, foarte modern in 
epoca, iar arhitectul a fost Edouard Nie- 
mans. Desi a falimentat dupa Primul Razboi 
Mondial si a vandut unei societati belgiene, 
hotelul, azi de 5 stele, patrimoniu national al 
Frantei, a pastrat numele edificatorului sau 
si adaposteste un interesant muzeu (mobila, 
tapiserii, tablouri). 

Negrescu, Ion 

(8.01.1893, Holboca, jud. Ia§i - 1941, Chi§inau) 
Primar. A absolvit Facultatea de Litere la 
Universitatea din Iasi si si-a luat doctoratul 
in slavistica sub conducerea lui Garabet 
Ibraileanu. A luptat la Marasti si Marasesti 
in Primul Razboi Mondial, fiind decorat cu 
Crucea Comemorativa a razboiului 1916- 
1918 cu bareta Marasti. A fost ales primar al 
Chisinaului in doua legislature 1928-1931, 
1932-1935. 

Negrescu, Traian 

(3.01.1900, Craiova - 24.12.1960, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Bucuresti si 
s-a specializat la Paris in metalurgie. Profesor 
de metalurgie la Politehnica din Bucuresti. 
Director al Regiei Autonome a Intreprinde- 
rilor Miniere si Metalurgice ale statului din 
Transilvania. Director general al Uzinelor 
Metalurgice din Hunedoara. Contributii la 
desulfurarea gazelor de furnal si controlul 
asupra zgurii de furnal. A pus bazele analizei 
cantitative spectrografice a aliajelor. Lucrari: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L I TAJI 



diet LZ.indd 545 



^ 



31.10.2011 17:29:07 



Negri 




546 




Costache Negri 



Andrei Negru 



Fonte speciale, 1 932; Puterea desulfuratd a zgure- 
lor defurnal inalt, 1932; Capacitated de absorbtie 
pentru sulf a zgurelor silico-calco-aluminoase la 
1500° , 1951 . Membru al Societatilor Miniere 
din Marea Britanie, SUA, Franta. Membru 
titular al Academiei Romane (1955). 

Negri, Constantin (Costache) 

nume la na§tere Constantin Negrea 

(1812, lasi - 28.09.1876, Targu Ocna) 
Scriitor. Refugiat la Chisinau in timpul 
miscarii eteriste (1821). Mama lui s-a reca- 
satorit (1824) cu poetul Costache Conachi. 
Scolit greceste la lasi, a invatat apoi la un 
pension francez de la Odessa. A calatorit 
mult (Viena, Paris, Berlin, Hamburg, Venetia, 
Florenta, Napoli, Londra) si a fost influentat 
de Risorgimento. La 1848 a fost membru al 
Comitetului revolutionar restrans de la Cer- 
nauti. A fost agent al tarii la Constantinopol. 
Unionist, prieten cu Vasile Alecsandri (care 
era indragostit de sora lui). Ca scriitor a fost 
un fin diletant, publicind doar prin reviste. 
Emil Garleanu i-a strans textele, publi- 
candu-le postum: Versuri, prozd, scrisori, 1909. 

Negru, Adrian 

(9.09.1945, Alibunar) 

Profesor si publicist. A absolvit Scoala Nor- 
mala la Varset, Scoala Superioara de Peda- 
gogie si Facultatea de Filosofie a Universi- 
tatii din Belgrad. A fost profesor la scoala 
generala din Alibunar, Petrovasala, Nicolint 
(a fost si director), San Mihai (sau Locve, 
unde a fost si director) si la Scoala Medie de 
Economie Dositej Obradovic din Alibunar. 
A fost apoi profesor la disciplina arta scenica 
la Scoala Superioara pentru Instruirea Edu- 
catoarelor din Varset, precum si conferentiar 
universitar pentru acelasi obiect la sectia din 
Varset a Facultatii de Invatatori, apoi docent 
pentru metodologia culturii plastice. A fost 
profesor invitat la universitatile din Arad si 
Timisoara. Din 2004 profesor universitar 
in specialitatea istoria culturii romane. 
Presedinte al Comitetului de conducere al 



Trustului Libertatea. Membru in consiliul 
pentru invatamant al Consiliului Executiv 
al Provinciei Autonome Voivodina. Lucrari: 

Impulsurile timpului, Popovicestii din Oravita, 
Mic tratat de arta modernd, Constantin Daniel, 
Impulsurile timpului, Atelierele de picturd din 
Banat in secolele XVIII si XIX, Poetica picturala 
in iconografia banateana, Arta scenica (1998), 
Metodica predarii culturii plastice (1998); 
Bisericile romanesti din Banatul Sdrbesc (CD, 
2002), coautor. 

Negru, Andrei 

(28.07.1937, Stoicani, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Biologie 
si Chimie la Tiraspol. Specializare la Insti- 
tutul de Botanica din Sankt Petersburg, in 
paleontologie, cu P. Dorofeev. A lucrat la 
gradina botanica a ASM din Chisinau, apoi 
a fost profesor la Universitatea de Stat si la 
Universitatea Agrara din Chisinau. Fondator 
al scolii de paleobotanies din Republica 
Moldova. A descoperit 120 de fosile noi 
pentru stiinta botanicii. S-a ocupat si de 
arhitectura peisagistica si a creat labo- 
ratoarele gradinii botanice in acest scop. 
Presedinte al Comisiei de expert! a CSA in 
domeniul biologiei vegetale si geografiei 
(2006). Lucrari: PannecapMamcKax cpnopa 
ceeepo-eocmoKa Monbaeuu (1973); TIoh- 
munecKaK $nopa flHecmpoecKO-IIpymcKoeo 
MewdypenbM (1982); MeomunecKaK $nopa 
Ceeepo-3anadH030 YIpunepHOMOpbH (1986); 
Pacmenux necnux nonnn u onyiueK (1986); 
Pacmenux nyzoeue, npudpewHue u eodnue 
(1988, in colaborare); Plante rare din flora 
spontana a Republicii Moldova (2002); Taxoni 
rari din flora Republicii Moldova (2002); Lumea 
vegetala a Republicii Moldova (vol. 1-2, 2005; 
vol. 3-4, 2006, in colaborare). Distins cu 
Medalia Meritul Civic a Republicii Moldova. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Negru, Petru 

(27.02.1933, Valcinet, plasa Calara§i, 
jud. Lapu§na, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Scoala Pedagogica la 
Calarasi, apoi Facultatea de Horticultura a 
Universitatii Agrare de Stat din Moldova. 
A lucrat la Institutul de Fiziologie si Chimie 
Biologica a Plantelor al ASM, azi Institutul 
de Genetica si Fiziologie a Plantelor. Con- 
tributii la formularea legitatilor generale 
si particularitatilor genotipurilor in cazul 
reactiilor adaptive la formarea complexului 
rezistentei la ger si iernare a vitei-de-vie fata 
de conditiile ecologice - lumina, umiditate, 
nutritie, structura si fertilitatea solului. 
Membru al Consiliului Stiintific al Ministe- 
rului Agriculturii si Alimentatiei. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 546 



^ 



31.10.2011 17:29:07 



Negulescu 




Costache Negruzzi 



lacob Negruzzi 



Jean Negulesco 



Negrutiu, Emil Alexandru 

(14.08.1911, Petrisat, jud. Alba - 
14.05.1988, Cluj-Napoca) 
Inginer agronom. A absolvit Agronomia la 
Cluj. Sef al Statiunii Experimentale a Bana- 
tului de la Cenad. Profesor la institutele de 
agronomie din Timisoara si Cluj (unde a fost 
si rector). A condus statiunea experimentala 
pentru cultura porumbului din Turda. 
Lucrari: Genetica si ameliorarea animalelor, in 
colaborare, 1969; Genetica animala, 1975. 
Membru al Academiei de Stiinte Agricole 
din Romania. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1974). 

Negru-Voda, Alexandru 

(13.04.1931, Cot, Basarabia - 1978, Chi§inau) 
Specialist in economie agrara. A absolvit 
Tehnicumul Agricol din Saharna si Institu- 
tul Agricol M. V Frunze din Chisinau. Din 
1965 este ministru al Agriculturii din Repu- 
blica Moldova. A contribuit la elaborarea 
tehnicii experimentale, a zonarii productiei 
agricole, raionarii si microraionarii pomi- 
culturii. Lucrari: Sistemul de conducere a gos- 
poddriei agricole in RSS Moldoveneasca, Livezile 
intensive de tip nou, Starea actuala si perspectivele 
dezvoltarii pomiculturii in RSS Moldoveneasca 
(1967), Vdtdmarea pomilor cauzatd de geruri si 
masurile de tratare (1968). Membru al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. 

Negruzzi, Costache 

(1808, Trife§ti, la§i - 20.08.1868, Trife§ti, la§i) 
Prozator. Tatal al lui lacob N. Scolit greceste, 
a invatat limba romana dupa Istoria pentru 
inceputul romdnilor in Dachia de Petru Maior. 
A fost postelnic si mare vornic. Redactor la 
Propasirea (1844). A debutat foarte devreme, 
cu traduceri adunate sub titlul: Zdbdvile mele 
in Basarabia in anii 1821, 1822, 1823 la satul 
Sarautii, din raiaua Hotinu. A scris proza cu 
suculente observatii realiste: Aprodul Purice r 
1837; Alexandru Lapusneanu, 1840; Muza de 
la Burdujani, 1851; Pdcatele tineretelor, 1857 



s.a. A tradus din greaca, franceza si rusa. 
Colaborator la publicatiile lui Gh. Asachi si 
Ion Heliade-Radulescu, a pledat pentru o 
limba romana unitara. Membru fondator al 
Societatii Academice Romane (1867). 

Negruzzi, lacob 

(31.12.1842, la§i - 6.01.1932, Bucure§ti) 
Scriitor. Fiu al lui Costache N. Si-a facut 
studiile in Germania. A fost profesor la 
Facultatea de Drept din Iasi. Membru fon- 
dator al societatii Junimea; a condus timp de 
peste 28 de ani revista Convorbiri literare. In 
1888 a depus la biroul Camerei Deputatilor 
o petitie din partea unui numar de cetateni 
din toate colturile tarii pentru un proiect de 
lege prin care sa i se acorde poetului Mihai 
Eminescu, de catre stat, o pensie viagera. 
Lucrari: Mihai Vereanu, roman, 1873; Copii 
de pe natura, portrete satirice in proza si 
versuri, 1874; Hatmanul Baltag, opera bufa in 
colaborare cu I.L. Caragiale, 1884; Amintiri 
din Junimea", memorii, 1921. Membru si 
presedinte al Academiei Romane. 

Negulesco, Jean 

(29.02.1900, Craiova - 

18.07.1993, Santa Margarita de Marbella, Spania) 
Regizor. A studiat artele plastice la Paris cu 
Modigliani, Picasso, Giacometti, Man Ray si 
a fost cucerit de noua arta a cinematografiei. 
Plecat de la Paris cu o expozitie personala in 
SUA, s-a stabilit in California. A fost printre 
eel mai bine cotati cineasti de la Hollywood. 
A debutat la Paramount, a trecut la Warner 
Brothers, apoi la Century Fox. Filme regizate: 
Three Strangers, 1946; Johnny Belinda, 1948; 
Road House, 1948; Lady Bailey, 1952; Titanic, 
1953, Three Coins in the Fountain, 1954; A Cer- 
tain Smile, 195S;Jessica, 1962; The Hews, 1969. 

Negulescu, Demetru 

(30.05.1875, Bucure§ti - 1940, Bucure§ti) 
Judecator la Curtea Permanenta de Justitie 
Internationala (1921-1940) de la Haga. Frate 
cu Paul N. Doctor in Drept al Universitatii 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 547 



& 



31.10.2011 17:29:07 



Negulescu 




548 



din Paris (1900), judecator la tribunalul 
Bucuresti (1901-1908), profesor de drept 
international al Facultatii de Drept a Uni- 
versitatii din Bucuresti, profesor la Acade- 
mia de Drept International de la Haga si la 
Institutul de Inalte Studii Internationale de 
la Paris. A fost delegat, din partea Roma- 
niei, la prima, a doua si a sasea Adunare a 
Societatii Natiunilor; a luat parte la lucrarile 
Comisiei de elaborare a statutului CPJI si 
ale celei de elaborare a amendamentelor 
Pactului Societatii Natiunilor; a fost delegat 
din partea Romaniei la conferinta de aderare 
a SUA la statutul CPJI (1926)' si la prima 
Conferinta de codificare a dreptului interna- 
tional (1930), ca vicepresedinte al delegatiei 
romane. Membru al Uniunii Juridice Inter- 
nationale, al Institutului de Drept Interna- 
tional, al Asociatiei de Drept International, 
al Academiei Diplomatice Internationale. 
A fost presedinte al Institutului Roman de 
Drept International si codirector al Revistei 
romane de drept international, predecesoarea 
RRDI de azi. Autor a numeroase monografii 
si articole de drept international aparute in 
reviste romane si straine. 

Negulescu, Paul 

(12.01.1874, Bucure§ti - 6.05.1946, Bucure§ti) 
Jurist. Frate cu Demetru N. A absolvit 
Literele la Bucuresti si Dreptul la Ecole 
Pratique des Hautes Etudes din Paris. 
Profesor la Facultatea de Drept a Univer- 
sitatii din Bucuresti, a condus Revista de 
drept public. Lucrari: Studii de istoria Dreptului 
roman, 1900; Tratat de Drept administrate r 
1 903-1 904; Tratat de apropiere pentru cauza de 
utilitate publica, 1931. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1936). 

Negulescu, Petre P. 

(14/26.10.1872, Ploie§ti - ?.04.1951, Bucure§ti) 
Filosof si om politic. Se inscrie la Faculta- 
tea de Litere din Bucuresti, fiind remarcat 
de Titu Maiorescu. Profesorul ii mai 
selectase pe C. Radulescu-Motru, S. Mehe- 
dinti, Mihail Dragomirescu, I. Al. Radu- 
lescu-Pogoneanu, I. Al. Bratescu-Voinesti. 
Ii primea in casa lui, intr-un cenaclu anume 
organizat, le supraveghea si stimula lecturile, 
pregatindu-i pentru a-i urma directia si a 
le preda conducerea Convorbirilor literare. 
Teza de licenta, „Critica apriorismului si a 
empirismului", e publicata in volum. In ace- 
lasi an publica studiul antigherist Psihologia 
stilului. In 1893 obtine o bursa de studii in 
Germania si Franta. Intors in tara, e numit 
conferentiar de filosofie la Universitatea din 
Iasi. In 1895, impreuna cu ceilalti colegi de 
generatie, preia conducerea revistei Convor- 
biri literare. Tot in acel an aduna in volum 



ultimele doua studii de estetica antigherista, 
cu titlul Polemice. Devine profesor titular 
(fara doctorat) la Catedra de istoria filosofiei 
si logica, la Universitatea din Iasi. Publica, 
dupa multi ani de munca asidua, in 1910, 
primul volum din lucrarea Filosofia Renasterii 
(vol. II in 1914), considerata drept capodo- 
pera sa. In acelasi an, prin pensionarea din 
invatamant a lui Titu Maiorescu, se transfera 
la Bucuresti, ocupand catedra fostului sau 
profesor. In 1934 publica Geneza formelor 
culturii. In 1938 ii apare primul volum din 
vasta lucrare Destinul omenirii. Volumul al 
IV-lea apare in 1 944, iar al V-lea, postum, in 
1971. In 1917 devine membru fondator si 
fruntas al unei noi formatiuni politice, Liga 
Poporului, devenita Partidul Poporului, sub 
conducerea generalului Al. Averescu, iar in 
1919 este ales senator pe listele Partidului 
Poporului. In 1926 este ministru la Culte si 
Instructiune Publica. In 1927 e ales prese- 
dinte al Camerei Deputatilor. Publica lucra- 
rea Partidele politice. In 1936 e ales membru 
titular al Academiei Romane, exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Negulici, loan 

(1812, Campulung Muscel - 
1851, Constantinopol) 

Pictor. A urmat cursuri de pictura la Bucu- 
resti cu Wallenstein si cu Nicolo Livaditi 
la Iasi (unde invata si franceza si greaca). 
Se imprieteneste cu Vasile Alecsandri si 
ALL Cuza. A studiat la Academia de Belle 
Arte din Paris. Revine la Bucuresti in 1837 si 
locuieste la Barbu Catargiu. Devine favoritul 
domnului Alexandru Ghica. Executa por- 
trete ale unor personaje de la curte, dar si 
ale unor negustori bogati (pitarul Cutaridi, 
Eufrosina Gatza, Barbu Stirbei, cultivatul 
Nicolae Sutu sau Elena Racovita) si ale unor 
tineri luptatori pentru cauza nationala. Cala- 
toreste la Atena si Constantinopol (1840). 
La intoarcere se duce la Iasi si executa 
portretul domnului Mihail Sturdza, apoi 
un portret al domnului Alexandru Ghica, in 
perspectiva acordarii de catre acesta a unei 
burse pentru Roma si Paris pentru 5 ani. 
Revine in tara in 1843, Ghica fiind inlocuit 
cu Gh. Bibescu. Se imprieteneste cu Ion 
Heliade-Radulescu in 1845. Primeste de la 
Gh. Bibescu postul de profesor la Sf. Sava pe 
locul care apartinuse lui Wallenstein. Face 
traduced de literatura universale pentru 
proiectul lui Heliade Radulescu, Biblioteca 
Universale. La infrangerea revolutiei de la 
1848 in Tara Romaneasca fuge la Brasov, 
e prins de austrieci si predat otomanilor 
la Brussa (unde era deportat si Radu C. 
Golescu). A murit in exil. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 548 



& 



31.10.2011 17:29:0 



Nenitescu 



Nemoianu, Petre 

nume la na§tere Petre Avram 
(1882, Petrila - 8.07.1951, Aiud) 
Economist. Familie originara din Nemoiu, 
Valcea. A absolvit Dreptul la Budapesta. Pri- 
zonier la rusi dupa Primul Razboi Mondial, 
s-a intors cu regimentul Alba Iulia format la 
Iasi (1917). A fost trimis de Octavian Goga 
sa restabileasca legatura cu Legatia Franceza 
din Moscova, dupa ce Ucraina fusese ocu- 
pata de austro-ungari. Lucrari: Prizonier la 
rusi si rob la unguri; Prima Alba Iulia. Decorat 
cu Medalia Ferdinand I cu spade pe pan- 
glica si cu Ordinul Ferdinand I in grad de 
Ofiter pentru contributiile sale ca voluntar 
in armata romana la eliberarea Ardealului si 
Banatului de sub ocupatia straina. Secretar 
de stat la Agricultura in Guvernul Gigurtu, 
inlocuit odata cu venirea lui Ion Antonescu. 
Arestat in 1 946 si condamnat pentru vina de 
a fi luptat „impotriva pacii". Repus in drep- 
turi post-mortem (1997). 

Nemoianu, Virgil 

(12.03.1940, Bucure§ti) 

Istoric si teoretician literar. A absolvit Filolo- 
gia (engleza) la Bucuresti. A debutat cu Struc- 
turalismul, 1968. Doctor al Universitatii din 
California. Intre 1979 si 1994 a fost director 
al Programului de literatura comparata la 
Catholic University of America, Washington 
DC, iar intre 1989 si 1991 prorector asociat 
al aceleiasi universitati. A fost presedinte 
al Sectiei de Romanistica Comparata si al 
Sectiei de studii europene a Asociatiei de 
Limbi Moderne din SUA. A mai predat si la 
universitati din Londra, Cambridge, Berke- 
ley (California) si Cincinnati. Lucrari: Calmul 
valorilor, 1971; Micro -harmony: the growth and 
uses of the idyllic model in literature (Microar- 
monia: dezvoltarea si utilizarile modelului idilic 
in literatura), 1984, Premiul Harry Levin; The 
Taming of Romanticism:^ European literature and 
the age of Biedermeyer (Imbldnzirea romantismu- 
lui: literatura europeana si epoca Biedermeyer); 
A Theory of the Secondary: literature, progress 
and reaction (O teorie a secundarului: literatura, 
pr ogres si reactie), Premiul ARA, 1 984; Arhipe- 
lag interior, memorialistica, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, 1994; Traditie si libertate, 2001. 
Este membru al Academiei Europene de 
Arte si Stiinte. 

Nenitescu, Costin D. 

(15.07.1902, Bucure§ti - 29.07.1970, Bu§teni) 
Chimist. Fiu al lui Dimitrie S.N. Casato- 
rit cu Ecaterina Cioranescu N. Dupa ce 
termina liceul la Bucuresti, la Colegiul 
National Gheorghe Lazar, incepe in 1920 
studiul chimiei la ETH - Zurich, fiind 




Virgil Nemoianu 



Costin D. Nenitescu 



profund impresionat de cursurile lui Debye 
si Staudinger. E fascinat de lucrarile lui Hans 
Fischer si se muta in 1922 la Miinchen, 
unde isi termina studiile in 1925 cu docto- 
ratul condus de Hans Fischer, mentorul sau 
stiintific. Intre 1925 si 1935 este profesor la 
Universitatea din Bucuresti si preda cursu- 
rile de chimie organica si chimie generala. In 
1928 publica prima editie din cele doua tra- 
tate, Chimie organica si Chimie generala. Peste 
40 de generatii au invatat si inca invata dupa 
aceste carti. A mai publicat si Manualul ingi- 
nerului chimist si manuale de liceu. Colabo- 
reaza cu profesori celebri din Statele Unite 
ale Americii, contribuie la diverse tratate 
prin scrierea unor capitole. Numerosi com- 
pusi organici si reactii ii poarta numele. Se 
poate spune ca „hidrocarbura Nenitescu", 
prima anulena CH 10 , a propulsat chimia 
anulenelor. A fost pionierul aplicarii meto- 
delor fizice in chimia organica din Romania. 
Rezultatele muncii lui se vad in cele 262 de 
articole originale si 21 de brevete. Este ales 
membru al unor academii din strainatate 
(Germania, Cehoslovacia, Ungaria si Polo- 
nia). Primeste numeroase premii, dintre care 
Medalia A. W von Hofmann, una dintre cele 
mai prestigioase medalii stiintifice. A refuzat 
sa-i acorde titlul de doctor in chimie Elenei 
Ceausescu. Membru al Academiei Romane 
(1955) si presedinte al Sectiei de stiinte chi- 
mice (1959-1970). 

Nenitescu, Dimitrie S. 

(1861, Galati - 1930, Bucure§ti) 
Avocat. Frate cu loan S.N. si tata al lui Cos- 
tin D.N. si al Jeanei, casatorita cu Teodor 
Teodorini, medic. A absolvit Scoala Militara 
la Bucuresti si a fost ofiter topograf pe langa 
Statul Major al armatei. A demisionat in 
1888 si a plecat la Bruxelles, unde a absolvit 
Dreptul si si-a sustinut doctoratul. Membru 
al Partidului Conservator, a fost deputat, 
ministru al Industriei si Comertului (1910- 
1912) si ministru al Finantelor (1918). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 549 



& 



31.10.2011 17:29:0 



Nenitescu 




550 



Nenitescu Cioranescu, Ecaterina 

V. Cioranescu Nenitescu, Ecaterina 

Nenitescu, loan S. 

(11.04.1854, Galati - 23.02.1901, Buzau) 
Poet. Frate cu Dimitrie S. N. A studiat 
Filosofia la Berlin si Leipzig. Voluntar in 
timpul Razboiului de Independents, ranit la 
Grivita. A scos si condus revista Tara noud 
(1884-1888). S-a preocupat de invataman- 
tul romanesc in zonele ocupate de Imperiul 
Otoman: De la romdnii din Turcia europeand, 
1875, se refera la aromani. Lucrari: Flori de 
primdvard, 1880; Soimii de la Rdzboieni, 1882; 
Pui de lei, 1891; Poezii eroice si nationale, 1891; 
Radu de la Afumati, teatru, 1897. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1896). 

Nenitescu, §tefan 

(8.10.1897, Bucuresti - 1979, Bucure§ti) 
Critic de arta si diplomat. A inceput Facul- 
tatea de Belle Arte la Universitatea Sapienza 
din Roma si a terminat Facultatea de Litere 
si Filosofie la Universitatea din Bucuresti. 
L-a tradus in romaneste pe Benedetto 
Croce. In perioada interbelica a fost secretar 
economic la Legatia Romana de la Haga. 
Lucrari: Istoria artei ca istorie afibsofiei, 3 vol., 
1925; Odeitalice, 1922. 

Neofit 

(1.01.1787, Bucuresti - 14.01.1850, Bucuresti) 
Mitropolit al Tarii Romanesti. A studiat 
probabil la Bucuresti. Episcop al Ramni- 
cului (1824), loctiitor de mitropolit (1829), 
mitropolit (1840-1849). A infiintat semina- 
riile teologice in toata Tara Romaneasca. 
A trimis bursieri la Pesta, Atena si in Rusia 
pentru a forma un corp profesoral. 

Neofit Scriban 

V. Scriban, Neofit 

Nestorescu, Nicolae 

(13.09.1901, Buzau - 15.12.1969, Bucuresti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
si Institutul Medico-legal la Bucuresti. 
Director adjunct al Institutului de Inframi- 
crobiologie din Bucuresti. A infiintat primul 
centru de transfuzie si de sange conservat 
din Romania si a avut contributii in produc- 
tia de seruri si vaccinuri. A fost interesat de 
imunologie. Lucrari: Elemente de bacteriologie 
medicaid aplicatd r 2 vol., 1957, in colaborare; 
Bacteriologia medicaid, 1961, Biologia arsurilor, 
1967, in colaborare. Expert al Organizatiei 
Mondiale a Sanatatii pentru bolile diges- 
tive. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1963). 



Nestor, Ion 

(25.08.1905, Foc§ani - 29.11.1974, Bucuresti) 
Arheolog. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti (limbi clasice) si s-a specializat la 
Marburg in domeniul preistoriei. Profesor 
de arheologie si preistorie la Facultatea de 
Istorie a Universitatii din Bucuresti, mem- 
bru al Institutului Arheologie German, 
membru in Comitetul permanent al Uniunii 
Internationale de Stiinte Pre- si Protoisto- 
rice. A realizat prima sinteza arheologica 
privind intreaga preistorie a Romaniei, 
definind aria de raspandire, continutul si 
problematica majoritatii culturilor preis- 
torice. Istorie al Antichitatii si al perioadei 
migratiilor. Lucrari: Asupra inceputurilor 
metalurgiei aramei si bronzuluipe teritoriul RPR, 
1954; Istoria Romaniei, vol. I, in colaborare, 
1960; Istoria poporului romdn, in colaborare, 
1970. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1955). 

Nestor Vornicescu 

V. Vornicescu, Nestor 

Neumann, Victor 

(28.10.1953, Lugoj) 

Istorie. Evreu ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Istorie-Filosofie la Universitatea din Cluj. 
Specializare la Universitatea din Bucuresti, 
Wasenaar in Olanda, universitatile din Viena 
si Budapesta. Contributii in domeniul cerce- 
tarii istoriei evreilor din Romania. Profesor la 
Facultatea de Istorie si Litere la Universita- 
tea de Vest din Timisoara. Profesor invitat la 
Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris, 
Woodrow Wilson International Center for 
Scholars de la Columbia University, Lon- 
don School of Slavonic and East European 
Studies, Universitatea din Udine - Italia. 
Lucrari: Convergence spirituale (Studii privind 
relatiile culturale si politice in Europa Centrald si 
de Est, 1750-1850), 1986; Tentatia lui Homo 
Europaeus. Geneza spiritului modern in Europa 
Centrald si de Sud-Est, 1991; Istoria evreilor din 
Romania. Studii documentare si teoretice, 1996; 
Identitdti multiple in Europa regiunilor. Intercul- 
turalitatea Banatului, 1997; Istoria evreilor din 
Banat. O mdrturie a multi- si interculturalitdtii 
Europei oriental- centr ale, 1999; Ideologic si 
fantasmagorie. Perspective comparative asupra 
istoriei gandirii politice in Europa Est- Centrald, 
2001; Neam, popor sau natiune?, 2004. 

Neyman, Jerzy 

(1884, Tighina, Basarabia - 
5.08.1981, Los Angeles) 

Matematician si statistician. Evreu dupa 
tata, polonez dupa mama. A absolvit Facul- 
tatea de Matematica a Universitatii din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 550 



& 



31.10.2011 17:29:0 



Nicoara 







loan S. Nenitescu 



Victor Neumann 



Jerzy Neyman 



§erban Nichifor 



Harkov, specialitatea analiza matematica, 
ca elev al lui D.M. Sintov, S.N. Bernstein, 
si a fost asistent al Facultatii la Matematica, 
specialitatea analiza matematica. Plecat in 
Polonia in 1921, a fost statistician la Insti- 
tutul Agricol din Bydgoszcz, apoi asistent la 
Universitatea din Varsovia si cercetator la 
Institutul pentru Probleme Sociale. A plecat 
in 1924 la Londra si a colaborat cu Egon 
Sharpe Pearson, apoi la Paris, cu o bursa 
Rockefeller, unde i-a audiat pe Lesbegue si 
Hadamard. A creat o directie noua, statistica 
matematica, pe baza careia a analizat cos- 
turile statului polonez pentru intretinerea 
Bisericii Catolice. A fost profesor asociat 
la Universitatea din Londra si profesor la 
Laboratorul de Statistica al Universitatii 
Berkley din California (din 1938). Membru 
fondator al Institutului International de 
Statistica. Lucrari: Abordare stochastica a cos- 
mologiei, 1975, in colaborare. Profesor eme- 
rit al Universitatii Berkeley din California; 
membru al Academiei Nationale de Stiinte 
a Statelor Unite; membru din strainatate 
al Academiilor de Stiinte din Suedia si 
Polonia; Medalia Nationala pentru Stiinta a 
Statelor Unite ale Americii; Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Varsovia; membru 
de onoare al Societatii Regale de Statistica 
din Londra, membru de onoare al Societatii 
de Matematica din Londra. 

Nichifor, §erban 

(25.08.1954, Bucure§ti) 

Compozitor si violoncelist. Sot al compozi- 
toarei Liana Alexandra. A absolvit ca sef de 
promotie pe tara Universitatea Nationala de 
Muzica din Bucuresti si Facultatea de Teo- 
logie a Universitatii din Bucuresti (1994). 
A urmat cursuri de specializare la Miinchen 
(cu Sergiu Celibidache), Darmstadt, Weimar 
si Amsterdam. A fost bursier USIA (1982). 
Profesor la Universitatea Nationala de 
Muzica. Lucrari: Musica Caelestis - anamorfoza 
Sacrului in arta sunetelor (2000); Introducere in 
Computer Music, curs. Creatia sa cuprinde trei 



opere - Domnisoara Christina (dupa Mircea 
Eliade), Talaria (dupa Etienne de Sadeleer) 
si Le Martyre de Saint Claude Debussy, sapte 
simfonii (Umbre, ViaLucis, Simfoniile americane 
nr. Ill si IV, Arcuri in Timp, Simfonia concertanta 
pentru violoncel si orchestra), piese simfonice 
(Constelatii, Turkish Bolero) s.a. Ca violoncelist 
activeaza in duo-ul Intermedia alaturi de 
compozitoarea si pianista Liana Alexandra, 
sotia sa, organizand la Bucuresti mai multe 
manifestari sub genericul Nuova Musica 
Consonante - Living Music Foundation 
(SUA). Laureat al Premiilor Academiei 
Romane (1982), UCMR (1980, 1982, 1989), 
precum si al Concursurilor Internationale 
de Compozitie de la Amsterdam (Premiul 
I Gaudeamus - 1977), Tours (1977), Evian 
(1978), Atena (ISCM- 1979), Toledo (1980), 
Urbana-Illinois (1983),Trento (1984, 1994), 
Roma (1985), Bydgoszcz (1986), Hong 
Kong (ISCM - 1988), Jihlava (1995), Karls- 
ruhe (1996), Koln (1997), Newtown- Wales 
(1998), Birmingham- Alabama (1999). Este 
Comandor al Ordinului National Pentru 
Merit (2000). 

Nicoara, Moise 

(1784, Gyula - 1861, Bucure§ti) 
Jurist. Spirit complex, din filiatia spirituala a 
lui Ion Heliade-Radulescu si B.-P. Hasdeu. 
A luptat pentru infiintarea unei episcopii 
romanesti (ortodoxe) in zona Aradului, 
strangand semnaturi (1815-1819) pentru a 
dovedi imparatului ca populatia romaneasca 
este majoritara. Deputat in Dieta de la 
Viena. Din 1869 liceul din Arad, care exista 
din 1707 ca unitate de invatamant, ii poarta 
numele. A las at posteritatii manuscrise, 
poezii originale, studii filologice, un dictio- 
nar francez-roman. A tradus din operele lui 
Racine, Buffon, Volney, Bernardin de Saint 
Pierre si Chateaubriand. Este ctitorul Pre- 
parandiei din Arad (institut de invatatori). 
Intrat in gratiile imparatului Franz Iosif, 1-a 
invatat limba romana pe fiul acestuia - mos- 
tenitorul tronului. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 551 



& 



31.10.2011 17:29:0 



Nicodim 




Moise Nicoara 



Sergiu Nicolaescu 




552 



Nicodim 

V. Munteanu, Nicodim 

Nicodim, Ion 

(1932, Constanta - 15.03.2007, Paris) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plas- 
tice Nicolae Grigorescu din Bucuresti. S-a 
specializat la Accademia di Romania din 
Roma (1965-1968) si la Cite Internationale 
des Arts din Paris (1977-1983). A inceput sa 
expuna din 1967: Bucuresti, Cluj,Timisoara, 
Galati, Iasi, Paris, Lyon, Cayen, Venetia, Bolo- 
gna, Vicenza, Padova, Roma, si a participat 
la saloane si numeroase expozitii colective: 
Romania, Italia, Japonia, Franta, UNESCO, 
Belgia, Madrid, Spania, Brazilia s.a. Lucrari: - 
arta monumentala - Tapiserie (45 m 2 ), 
darul Romaniei pentru sediul ONU, 1963; 
Tapiserie (40 m 2 ), Ministerul Tineretului, 
Bucuresti, 1970; Frescd (36 m 2 ), resedinta 
privata, Paris, 1980; Frescd (32 m 2 ), Muzeul 
Militar, Bucuresti, 1988. Premiul UNESCO, 
1968; numit Planetary Citizen de catre 
Organizatia Natiunilor Unite de la New 
York, 1976; Premiul Gottfried von Herder, 
atribuit la Viena (Austria), 1992. 

Nicolae 

V. Hohenzollern, Nicolae de 

Nicolae Alexandru 

V. Basarab, Nicolae Alexandru 

Nicolae Balan 

V. Balan, Nicolae 

Nicolae Colan 

V. Colan, Nicolae 

Nicolae Corneanu 

V. Corneanu, Nicolae 

Nicolaescu, Sergiu Florin 

(13.04.1930, Targu Jiu) 

Regizor, actor si politician. A absolvit 
Institutul Politehnic din Bucuresti ca ingi- 
ner mecanic, iar dupa absolvire a inceput 
sa lucreze la filmari combinate in cadrul 



Studioului Cinematografic Alexandru 
Sahia, specializat in filme documentare 
si jurnale de actualitati. Dupa revolutia 
romana din 1989, in care a fost implicat, 
a sustinut Frontul Salvarii Nationale, fiind 
ales in repetate randuri senator pe listele 
acestei formatiuni politice, iar apoi ale PDSR 
si PSD. La initiativa lui s-a infiintat Comisia 
senatoriala de cercetare a evenimentelor 
din decembrie 1989, pe care a si condus-o 
initial. Regie de film: Dacii (1967) - copro- 
ductie franco -romana; Lupta pentru Roma 
(1968) - RFG, coregie cu Robert Siodmak, 
2 serii; Ciorap de piele (1968) - coproductie 
franco-germana, coregie cu Pierre Gas- 
pard Huit; Ultimul mohican (1968) - Franta; 
Lacul din Ontario (1968) - Franta; Preeria 
(1968) - Franta; Mihai Viteazul (1971) - 2 
serii; Atunci i-am condamnat pe toti la moarte 
(1972); Cu mdinile curate (1972); Lupul mdrilor 
(1972) - coproductie romano-germana, 
coregie cu Wolfgang Staudt; Rdzbunarea 
(1972) - coproductie romano-germana; 
Ultimul cartus (1973); Un comisar acuzd 
(1974); Nemuritorii (1974J; Insula comorilor 
(1975) - coproductie romano-germana, 
coregie cu Gilles Grangier; Piratii (1975) - 
coproductie romano-germana, coregie cu 
Gilles Grangier; Zile fierbinti (1975); Osanda 
(1976); Accident (1977); Pentru patrie (1977) - 
2 serii; Revansa (1978); Nea Marin miliardar 
(1978); Mihail, cdine de circ (1978) - copro- 
ductie romano-germana; Ultima noapte de 
dragoste (1979); Capcana mercenarilor (1980); 
Duelul (1981); Intdlnirea (1982); Viraj peri- 
culos (1982); Ringul (1983) - coproductie 
romano-germana; Cdutatorii de aur (1985) - 
coproductie romano-germana; Ciuleandra 
(1985) - coproductie romano-germana; 
Ziua Z (1985); Noi, cei din linia intai (1986) - 
2 serii; Francois Villon (1987) - coproductie 
franco-italo-romana, 2 serii; Mircea (1989); 
Cow ana de foe (1990); Cucerirea Angliei 
(1990) - coproductie franco-romana, 2 serii; 
Oglinda (1994) - 2 serii; Punctul zero (1996) - 
coproductie romano-americana; Triunghiul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 552 



& 



31.10.2011 17:29:0 



Nicolau 



mortii (1999); Orient Express (2004); Cincispre- 
zece (2005); Supravietuitorul (2008). Scenarii 
de film: Atunci i-am condamnat pe toti la moarte 
(1972); Un comisar acuzd (1974); Nemuritorii 
(1974); Osdnda (1976); Pentru patrie (1977) - 
2 serii; Revansa (1978); Nea Marin miliardar 
(1978); Ultima noapte de dragoste (1979) 
Capcana mercenarilor (1980); Duelul (1981) 
Ciuleandra (1985); Oglinda (1994) - 2 serii 
Punctul zero (1996); Triunghiul mortii (1999) 
Orient Express (2004); Cincisprezece (2005) 
Supravietuitorul (2008). Roluri in film: Dacii 
(1967); Mihai Viteazul (1971) - 2 serii; Atunci 
i-am condamnat pe toti la moarte (1972); Cu 
mdinile curate (1972) - comisarul Tudor 
Miclovan; Dragostea incepe vineri (1972), regia 
Virgil Calotescu; Ultimul cartus (1973); Felix 
si Otilia (1973), regia Lillian Mihu; Pistruiatul 
(1973), regia Francisc Munteanu; Un comisar 
acuzd (1974); Nemuritorii (1974); Zile fierbinti 
(1975); Osdnda (1976); Roscovanul (1976), 
regia Francisc Munteanu; Accident (1977); 
Pentru patrie (1977) - 2 serii; Revansa (1978); 
Mihail, cdine de circ (1978); Ultima noapte de 
dragoste (1979); Capcana mercenarilor (1980); 
Duelul (1981); Intdlnirea (1982); Viraj periculos 
(1982); Ringul (1983); Ziua Z (1985); Noi, cei 
din linia intai (1986) - 2 serii; Mircea (1989); 
Coroana de foe (1990); Oglinda (1994); Tri- 
unghiul mortii (1999); Orient Express (2004); 
Supravietuitorul (2008). Volume: Revolutia. 
Inceputul adevarului, 1995; Un senator acuzd, 
1996 (a 2-a editie 1998); Cartea revolutiei 
romdne decembrie '89, 1999; Lupta pentru 
putere. Decembrie '89, 2005. Premii: Moscova, 
UNIATEC, Praga, Salonic, 1962 - Primavara 
obisnuitd; Oberhausen, 1963 - Floare de mac; 
Mamaia, Triest, Edinburgh, UNIATEC, 
Cork, Milano, 1964 - Memoria trandafirului; 
Mamaia, 1965 - Lectie in infinit; Premiul 
ANICA, Cortina d'Ampezzo, 1966 - Lectie 
in infinit; premiul trei, Praga, 1967 - Dacii; 
ACIN, 1971 -Mihai Viteazul; Nominalizare 
la Premiul de Aur, Moscova, 1971 - Mihai 
Viteazul; Premiul UNIATEC, Moscova, 
1971 -Mihai Viteazul; ACIN, 1973 - Ultimul 
cartus; ACIN, 1974, Premiul pentru inter- 
pretare masculina - Nemuritorii si Un comisar 
acuzd; ACIN, 1976 - Osdnda. 

Nicolaevici, Savu 

(1889, Straja, Banatul Sarbesc - 
1947, Maramorac) 

Invatator. A absolvit Scoala Normala la Timi- 
soara. A fost invatator la Nicolint, Seleus si 
Maramorac. A scris manuale: Abecedar, Carte 
de cetire pentru clasele a Il-a, a Ill-a si a IV-a, 
fiind primul invatator roman din Banatul 
Sarbesc care a facut acest lucru. 



Nicolau, Constantin 

(6.02.1897, Barlad, jud. Vaslui - 
27.11.1973, Bucuresti) 

Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Specializare la Viena, Berlin si Paris. A lucrat 
la Spitalul CFR, Institutul de Fiziologie 
Normala si Patologica al spitalului Filan- 
tropia. Primul profesor de hematologie din 
Romania, a predat la Facultatea de Medi- 
cina si Farmacie din Bucuresti. A organizat 
laboratoarele de citohistologie, hemostaza, 
transfuzii. Cercetari in domeniul limfogra- 
nulomului benign. A realizat prima punctie 
sternala din Romania. A cercetat hemofilia, 
thalassemia (compozitie diferita a fierului in 
sange prezenta la oamenii din zona Medite- 
ranei). Lucrari: Histopatologia celulei vegetative 
in pelagrd, 1944, in colaborare; Hematologie, 
1950; Progrese in tehnicile hematologice uzuale, 
1966, in colaborare. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963). 

Nicolau, Gheorghe 

(19.08.1886, com. Pufesti, jud. Vrancea - 
5.12.1950, Bucuresti) 

Inginer. A absolvit in 1911 Scoala Nationala 
de Poduri si Sosele, obtinand diploma de 
inginer constructor. A lucrat apoi ca pro- 
fesor universitar la Catedra de masini cu 
combustie interna a Institutului Politehnic 
din Bucuresti (1924-1950). A contribuit la 
modernizarea si amenajarea unor unitati 
energetice cu motoare termice din Roma- 
nia si a elaborat lucrari in domeniul teoriei 
motoarelor cu ardere interna. A abordat pro- 
blemele stiintifice si tehnice ale constructiei 
moderne de drumuri asfaltate, ocupandu-se 
in special de aspectele legate de conditiile de 
clima si circulatie din Romania. Este autor 
al mai multor cursuri universitare. In peri- 
oada 4 noiembrie 1944-30 noiembrie 1946 
a detinut functia de ministru al Asigurarilor 
Sociale in guvernele conduse de Constantin 
Sanatescu, Nicolae Radescu si Petru Groza. 
Lucrari: Valoarea teoriei ciclice clasice a motoa- 
relor cu ardere interna (1949); Problema energiei 
(1949); Evacuarea apei din mine (1951). Mem- 
bru titular al Academiei Romane (1948) 
si secretar general al acestui important for 
stiintific din Romania (1948-1950). 

Nicolau, Ion 

(7.02.1885, Bucure§ti - 18.12.1963, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
A lucrat la sanatoriul TBC de la Filaret, 
specializat in pediatrie cu o bursa Rocke- 
feller pentru Franta (Paris, Lyon) si Londra. 
Profesor la Facultatea de Medicina din Iasi. 
A pus bazele clinice pediatrice la spitalele 
Emilia Irza si Fundeni. Lucrari: Reumatismul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 553 



^ 



31.10.2011 17:29:0 



Nicolau 




§tefan Gh. Nicolau 



§tefan S. Nicolau Const. Nicolaescu-Plopsor Mariana Nicolesco 




554 



infantil, 1957, in colaborare; Tuberculoza 
infantila, 1962. Anemiile hemolitice la copii, 
1962. A coordonat Tratatul de pediatric, 2 vol., 
1960. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1955). 

Nicolau, §tefan Gh. 

(10.06.1874, Ploie§ti - 3.11.1970, Bucure§ti) 
Medic dermatolog. A absolvit Medicina la 
Bucuresti. S-a specializat la Paris. Profesor 
la Facultatea de Medicina din Cluj, apoi 
din Bucuresti, a fondat Societatea de Der- 
matologie si Syphilografie din Romania 
(1928). Director al Centrului Dermato- 
veneric (1953-1970). O serie de dermatozeii 
poarta numele. A fost unul dintre principalii 
organizatori din Romania ai luptei cu bolile 
venerice. Lucrari: Consideratiuni asupra imu- 
nitdtii in sifilis, 1916; Contributiuni la studiul 
micologic al epidermofiliei, 1919; Sifilisul ca 
factor de sterilitate si depopulate, 1 925; Cercetari 
asupra arsurilor, 1934; Precancerul pielii, 1963; 
Herpesul, 1968. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1948). Om de 
Stiinta Emerit. Premiul de Stat. 

Nicolau, §tefan S. 

(15.02.1896, Bucure§ti - 15.10.1967, Bucure§ti) 
Medic. Specialist in inframicrobiologie. 
A studiat Medicina la Bucuresti si Cluj. 
Specializare la Paris. A lucrat la Institutul 
Pasteur din Paris si la Institutul National 
de Cercetari Medicale din Londra. Profesor 
la Facultatea de Medicina din Iasi, apoi din 
Bucuresti (prima Catedra de inframicrobio- 
logie din lume). Fondator si director al Insti- 
tutului de Inframicrobiologie. S-a ocupat de 
virusuri, viroze si combaterea lor. Lucrari: 
Hepatitele inframicrobiene, 1954; Elemente de 
inframicrobiologie gener aid r 1956; Hepatite infec- 
tioase inframicrobiene, 1957; Turbarea, 1962, in 
colaborare; Virusuri si tumori r 1968. Membru 
al Academiei de Medicina din Bucuresti, al 
Academiei de Stiinte din Moscova, al Soci- 
etatii Franceze de Hematologie, al Societatii 



Franceze de Chimioterapie si Serologie, 
al Academiei Romane (1948), presedinte 
al Sectiei de stiinte medicale a Academiei 
Romane (1948-1966). 

Nicolaescu-Plopsor, Constantin S. 

nume la na§tere: Constantin Nicolaescu 

(20.04.1900, Plop§or, Dolj - 
30.05.1968, Bucure§ti) 

Arheolog, istoric, etnograf, folclorist, 
antropolog, geograf. A absolvit Facultatea 
de Istorie-Geografie la Universitatea din 
Bucuresti. Specializare la Paris. A fondat 
si condus Institutul de Istorie Nationala si 
Arhivele Statului din Craiova. Fondator si 
director al Centrului de Istorie, Filologie si 
Etnografie din Craiova. A fost printre primii 
din Romania care a studiat Paleoliticul, 
deschizand santiere arheologice in Carpatii 
Orientali. A cules si publicat folclor oltenesc 
si tiganesc. A organizat si condus Sectia 
Paleolitic a Institutului de Arheologie al 
Academiei Romane. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963). 

Nicolesco (Nicolescu), Mariana 

nume la na§tere Mariana Niculescu 

(28.11.1948, Gaujani, jud. Giurgiu) 
Soprana. A absolvit Scoala Populara de Arta 
din Brasov, apoi Conservatorul Santa Cecilia 
din Roma. A debutat la La Scala din Milano. 
A cantat pe cele mai mari scene ale lumii: la 
Metropolitan din New York, Carnegie Hall, 
la Barcelona, Berlin, Dresda, Miinchen s.a., 
roluri din Bellini, Donizetti, Gunoud, Leon- 
cavallo, Mascagni, Mozart, Puccini, Verdi 
etc. Fondatoare a Concursului International 
Haricleea Darclee din Braila. Cavaler al Ordi- 
nului Artelor si Literelor al Frantei. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1993). 

Nicolescu, Basarab 

(25.03.1942, Bucure§ti) 

Matematician si eseist. Ca elev, a obtinut 
medalia de aur la Olimpiada Internationala 
de Matematica de la Brasov. A absolvit 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 554 



& 



31.10.2011 17:29:0 



Niculescu 




Basarab Nicolescu 



Miron Nicolescu Angelo Niculescu 



Facultatea de Fizica a Universitatii din 
Bucuresti. Stabilit in Franta (1970). Cerce- 
tator la CNRS, Franta, specialitatea cercetari 
nucleare. A facut si cercetari transdiscipli- 
nare. Doctor in Stiinte Fizice la Paris. Pre- 
sedinte fondator al Centrului International 
de Cercetare si Studii Transdisciplinare din 
Paris (CIRET,' 1987); cofondator, alaturi de 
Leon Berger, al Grupului de Reflexie asupra 
transdisciplinaritatii de le langa UNESCO, 
1992. Fondator al colectiei „Romanii din 
Paris", al Editurii Oxus, Paris. Intre 1986 
si 1999 n-a avut cetatenie romana. Lucrari 
transdisciplinare: Nous, laparticule et le monde, 
Medaille d'Argent de TAcademie Francaise, 
1986; Poincare et V imagination scientifique, 
2001. Premiul Uniunii Scriitorilor, 1993. 
Membru de onoare al Academiei Romane 
(2001), distins cu Ordinul Serviciu Credin- 
cios in rang de Mare Ofiter, 2002. 

Nicolescu, Miron 

(27.08.1903, Giurgiu - 30.06.1975, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte la Bucuresti. S-a specializat la Sorbona. 
Profesor de geometrie analitica la Facultatea 
de Stiinte si de Calcul Diferential si Integral 
la Facultatea de Matematica a Universitatii 
din Bucuresti. A adus contributii la teoria 
derivatei alveolare, teoria ecuatiilor diferenti- 
ale ordinare sau cu derivate partiale. Lucrari: 
Calculul diferential si integral, 1947; Analiza 
matematica, 2 vol., 1949, 1953; Functii reale 
si elemente de analiza functionala, 1962; Functii 
reale si elemente de topologie, 1968. Membru al 
Societatii Romane de Matematica, al Acade- 
miilor de Stiinte din Berlin, Moscova, Sofia, 
Varsovia. Vicepresedinte al Uniunii Interna- 
tionale a Matematicienilor. Membru titular 
al Academiei Romane (1955), presedinte al 
Academiei Romane (1966-1975). 

Niculescu, Alexandru 

(20.08.1928, Craiova) 

Lingvist. A absolvit Filologia la Bucuresti, s-a 

specializat in romanistica la Berlin, Padova, 



Paris, Roma, Viena. Profesor la Universita- 
tea din Bucuresti. Plecat in Italia din 1980. 
Din 1992 presedinte al Asociatiei Italiene a 
Romanistilor. Lucrari: Outline History of the 
Romanian Language, 1981; Individualitatea lim- 
bii romane intre limbile romanice, 3 vol., 1976, 
1978, 1999; La Sociolinguistique des langues 
romaniques, 1984. Se ocupa de dialectul din 
Friuli, zona de unde provine emigratia itali- 
ana in Romania (dar este, la origini, formata 
din bizantini emigrati la caderea Constanti- 
nopolului) si, de asemenea, promoveaza in 
Italia valorile romanesti. Cavaler al Ordinu- 
lui Steaua Solidaritatii, Italia, profesor emerit 
al Universitatii din Udine. 

Niculescu, Angelo 

(1.10.1921, Craiova) 

Jucator si antrenor de fotbal. Primul meci 
1-a jucat la Flamura Rosie, Arad. A devenit 
cunoscut la Dinamo, Bucuresti. A debutat 
ca antrenor in 1952 la Dinamo, juniori, for- 
mand jucatori precum Raducanu, Dobrin. 
A mai antrenat echipele Steaua, Politehnica 
Timisoara, Sportul Studentesc, FCM Bacau, 
Universitatea Cluj. S-a remarcat indeosebi 
prin calificarea Romaniei la Campionatul 
Mondial din Mexic (1970) si calificarea in 
sferturile Campionatului European (1972). 

Niculescu, Gheorghe 

(28.04.1923, Craiova - 21.05.1995, Bucure§ti) 
Medic militar (general-locotenent). A absol- 
vit Institutul de Medicina si Institutul 
Medico-Legal la Bucuresti. S-a specializat 
la Academia Medico -Militara Kirov din 
Moscova, la Paris, Washington, Boston, New 
York. A fost sef al Serviciului de ortopedie 
al Spitalului Militar Central din Bucuresti, 
devenit clinica universitara. Rector al Insti- 
tutului Medico -Militar. A introdus, pentru 
prima oara in Romania, tratamentul cu laser 
de slaba putere in ortopedie si traumato- 
logic. Lucrari: Chirurgia in campanie, 1956; 
Traumatismele - descriere r prim ajutor, 1964; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 555 



& 



31.10.2011 17:29:09 



Niculescu 




556 



Traumatismele membrelor - atlas schematic de 
tehnici operatorii, 1973; Compendiu de anato- 
mie, 1988. Membru al Societatii Europene 
de Chirurgie Experimentala, al Societatii 
Americane de Cercetari Chirurgicale, al 
Societatii Franceze de Chirurgie Ortopedica 
si Traumatologic;! Membru de onoare al 
Academiei Romane (1992). 

Niculescu, Ion T. 

(2.01.1895, Foc§ani - 6.09.1957, Bucure§ti) 
Medic (neuromorfolog). A absolvit cursurile 
Facultatii de Medicina din Bucuresti. A fost 
extern si intern prin concurs la Clinica 
de neurologie a spitalului Colentina, sub 
conducerea lui Gheorghe Marinescu. Si-a 
continuat specializarea in neurologie pe 
langa M.D. Noica, elev al lui Joseph Babin- 
ski si al lui Jules-Joseph Dejerine. Prese- 
dinte al Societatii Studentilor in Medicina 
si secretar de redactie al revistei Spitalul, 
publicatia acestei societati. Lucreaza la Paris 
in serviciile de neurologie de la spitalele 
Salpetriere si Ivry sub conducerea lui Pierre 
Marie si, indeosebi, a lui Charles Foix, 
impreuna cu care va desfasura o activitate 
stiintifica laborioasa, contribuind nu numai 
la descrierea nucleilor talamici, ci si la 
cunoasterea profunda a altor nuclei mezen- 
cefalo-diencefalici, precum si la studiul 
anatomo-patologic al encefalitei epidemice. 
Volumul Les noyaux gris centraux et la region 
mesencephalo-sousoptique (1925) sintetizeaza 
rezultatele obtinute prin colaborarea celor 
doi cercetatori. Revenit in tara in 1924, 
devine profesor la Catedra de histologie a 
Facultatii de Medicina din Bucuresti. Din 
1940 trece si la Spitalul Central de Boli 
Nervoase si Mintale in Serviciul II de neu- 
rologie, de unde se retrage in 1947. Ultima 
perioada a vietii si-a dedicat-o redactarii 
tratatului de Morfopatologie a sistemului nervos 
(1957) si atlasului privind Aspectele morfolo- 
gice ale terminatiilor nervoase viscerale, aparut 
in 1958 si sintetizand un numar de peste 20 
de lucrari originale in acest domeniu, apa- 
rute in ultimii sapte ani ai vietii sale. Ca un 
omagiu postum, Academia Romana a editat 
in 1959 la Paris volumul Travaux scientifiques, 
cuprinzand cea mai mare parte a lucrarilor 
sale. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1955). 

Niculescu-Mizil, Paul 

(25.11.1923, Mizil - 5.12.2008, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit Academia Comerciala 
din Bucuresti, a devenit membru al Partidu- 
lui Comunist Roman, fiind instruit la scoala 
de cadre de partid de langa Brasov. A facut 
parte din Comitetul Central (1955), atingand 




Ion T. Niculescu 



Paul Niculescu-Mizil 



functia de secretar al Prezidiului CC al PCR. 
Este considerat unul dintre teoreticienii 
doctrinari ai partidului. In ultima perioada 
s-a separat de linia impusa partidului de 
Nicolae Ceausescu. A fost rectorul Scolii 
Superioare de Partid Stefan Gheorghiu si 
director adjunct al Institutului de Istorie a 
PCR (1955). Intre 1956 si 1968 a fost seful 
sectiei de propaganda si agitatie a CC al 
PCR, ulterior fiind numit viceprim-minis- 
tru al guvernului (1972-1981), ministru al 
Educatiei si Invatamantului (1972-1976), 
ministru al Finantelor (1978-1981), prese- 
dinte al Centrocoop (1981-1989). Totodata 
a fost membru al CC al PCR (1955-1989) si 
al Comitetului Politic Executiv (1965-1989). 
A facut parte si din Marea Adunare Natio- 
nala (Parlament al perioadei socialiste) repre- 
zentand regiunea Galati si fiind membru al 
Comisiei pentru Educatie si Cultura. A scris, 
impotriva globalizarii capitaliste, in 2001, 
cartea De la Komintern la comunism national. 

Niculescu, Oscar 

(8.10.1860, Bucure§ti - 24.07.1939, Bucure§ti) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Bucuresti si s-a 
specializat la Paris. A fost procuror, apoi 
judecator la tribunalul Ilfov. Presedinte al 
Curtii de Apel din Bucuresti. Prim-prese- 
dinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 
Profesor la Scoala Superioara de Razboi din 
Bucuresti. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1934). 

Niculescu, §tefan 

(31.07.1927, Moreni, Dambovita - 
22.01.2008, Bucure§ti) 

Compozitor si muzicolog. A absolvit Acade- 
mia Regala de Muzica si Arta Dramatica din 
Bucuresti, Institutul de Constructii Civile 
si Conservatorul Ciprian Porumbescu, tot 
la Bucuresti. S-a perfectionat la Darmstadt 
(muzica electronica la Laboratoarele Sie- 
mens din Miinchen). Profesor la Academia 
de Muzica din Bucuresti, este recunoscut 
drept maestrul majoritatii compozitorilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 556 



^ 



31.10.2011 17:29:09 



Nistor 



romani contemporani. Profesor invitat la 
Sorbona si Darmstadt. S-a concentrat pe 
compozitie (peste 60 de lucrari, in toate 
genurile), a scris peste 150 de lucrari de 
muzicologie, totodata pastrand viu interesul 
pentru educatia muzicala, pentru relatia din- 
tre muzicieni si public. Dintre compozitorii 
straini care i-au marcat stilul mentionam pe 
Iannis Xenakis si Pierre Boulez. Apreciaza la 
eel din urma interesul pentru muzica hete- 
rofona, pentatonica, pe care o va studia prin 
intermediul muzicii traditionale din Asia de 
Sud-Est (de pilda ansamblurile gamelang 
din Indonezia). A luat mai multe premii ale 
Uniunii Compozitorilor din Romania (1975, 
1977, 1981, 1983, 1985, 1986, 1988), Pre- 
miul Academiei Franceze, Premiul Herder, 
Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor 
si Muzicologilor din Romania. Membru al 
Academiei Romane (1996). 

Niculita, Ion 

(27.05.1939, Zarne§ti, jud. Cahul, Basarabia) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Uni- 
versitatii de Stat din Chisinau. Specializare la 
Universitatea Lomonosov din Moscova in 
tracologie. Profesor la Facultatea de Istorie a 
USM, a initiat si condus Catedra de traco- 
logie si Centrul Interdepartamental de Tra- 
cologie si Probleme de Etnogeneza al USM 
si al ASM. Este membru in Consiliul Inter- 
national de Studii Indo-europene si Trace, 
in Comisia International;! de promovare a 
studiilor Indo-europene si Trace, in Consiliul 
stiintific al Institutului Roman de Tracologie. 
Distins cu Ordinul Gloria Muncii. 

Nifon nume la na§tere Nicolae Rusaila 

(1789, Bucure§ti - 5.05.1875, Cernica) 
Mitropolit al Tarii Romanesti. A fost tuns 
in monahism la manastirea Cernica. Staret 
la Cozia. Loctiitor al scaunului mitropolitan 
(1849-1850). A fost mitropolit din 1850 si 
mitropolit primat din 1865 pana la moarte. 
A redeschis Seminariile teologice eparhiale in 
1851 (inchise in cursul revolutiei din 1848); 
in 1852 a infiintat o tipografie, unde a editat 
aproape toate cartile de slujba, a refacut pe 
cheltuiala sa cateva lacasuri de inchinare: 
manastirea Zamfira, schitul Cetatuia din 
Ramnicu Valcea, a ridicat din temelie bis erica 
din Letca Noua (azi jud. Giurgiu). In timpul 
pastoririi lui au avut loc cunoscutele reforme 
ale lui Al. I. Cuza (secularizarea averilor 
manastiresti, Legea sinodala, Legea pentru 
numirea de mitropoliti si episcopi eparhioti); 
in 1 872 s-a promulgat Legea organica pentru 
alegerea de mitropoliti si episcopi si pentru 
constituirea Sf. Sinod. In 1872 a infiin- 
tat - din banii sai - un al doilea Seminar in 




Bucuresti, cu 8 clase, care i-a purtat numele; 
acest Seminar s-a intretinut - pana in 1948 - 
din fondurile lasate de mitropolit si din 
veniturile mosiei Letca Noua. 

Nifon al ll-lea prenume la na§tere Nikolaos 
(1430-1440, Peloponez, Grecia - 
11.08.1508, Targovi§te) 

Mitropolit al Ungrovlahiei. A invatat carte 
greceasca si slavona la Arta, Grecia. S-a 
refugiat la Curtea lui Scanderberg (Albania) 
de teama otomanilor, apoi la Ohrid, in Ser- 
bia, de unde a plecat la Muntele Athos. De 
acolo a fost chemat mitropolit al Salonicului 
(1483), apoi patriarh ecumenic la Constan- 
tinopol (in 1453, anul cuceririi lui de catre 
otomani). In 1488 a plecat la Sozopol (in 
Bulgaria de azi). In 1496 a fost din nou, pen- 
tru doi ani, patriarhul Constantinopolului, 
fiind trimis in exil la Adrianopol, unde 1-a 
cunoscut domnul Tarii Romanesti, Radu eel 
Mare, care 1-a chemat la mitropolia Ungro- 
vlahiei. Pastoreste la Targoviste sub Radu eel 
Mare (1503-1505). A reorganizat ierarhiile 
bisericesti in Muntenia. Neagoe Basarab i-a 
depus moastele la Curtea de Arges. Declarat 
sfant al Bisericii Ortodoxe Romane cu data 
de 11 august (in 1517, odata cu sfintirea 
manastirii de la Curtea de Arges, unde se 
si afla o parte din moastele sale, celelalte 
fiind la Muntele Athos, unde fusese calugar, 
la Manastirea Dionisou, ctitorita de Vasile 
Lupu, Neagoe Basarab si Petru Rares). 

Nistor, Ion I. 

(4/17.08.1876, Bivolarie, Radauti - 
11.11.1962, Bucure§ti) 

Istoric si militant unionist bucovinean. 
In 1889-1897 urmeaza cursurile Liceului 
Eudoxiu Hurmuzaki din Radauti, atunci 
liceu german, si este admis student la 
Facultatea de Filosofie a Universitatii din 
Cernauti. A devenit Doctor in filosofie si 
litere al Universitatii din Viena. Membru al 
conducerii Societatii pentru cultura si litera- 
tura romana in Bucovina din 1913, profesor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 557 



& 



31.10.2011 17:29:09 



Nitulescu 




558 




Nicolae Rusaila 



la Universitatea din Cernauti din 1914. S-a 
stabilit la Bucuresti si a fost ales presedinte al 
Comitetului refugiatilor bucovineni. Mem- 
bru al Comitetului de organizare a Adunarii 
Nationale de la Cernauti, care a hotarat 
unirea cu Romania, unde s-a redactat Actul 
Unirii. Profesor la universitatile din Viena si 
Cernauti, rector al Universitatii din Cerna- 
uti, profesor universitar la Bucuresti. A fost 
ministru al Bucovinei in guvernul condus de 
Ion I.C. Bratianu intre 1922 si 1926; senator 
de drept, intre 1928 si 1933; ministru secre- 
tar de stat pentru minoritati etnice in 1933; 
ministru al Muncii in guvernul condus de 
Gheorghe Tatarascu; ministru al Cultelor si 
Artelor in Cabinetul Gheorghe Tatarascu. In 
toata aceasta perioada a publicat Corespon- 
denta diplomaticd si rapoarte consulare austriece, 
a scris la revista Junimea literard, a publicat 
Istoria Basarabiei, a sustinut Buletinul Codrul 
Cosminului. Dar cea mai reprezentativa 
lucrare este Problema ucraineand in lumina isto- 
riei. A facut inchisoare (1 950-1 955). Lucrari: 
Die moldauischen Anspriiche aufPocutien, 1910; 
Die auswartigen Handelsbeziehungen der Mol- 
dau, 1911; Handel und Wandel in der Moldau, 
1912; Zur Geschichte der Schulwesens in der 
Bucovina (1912); Die geschichtliche Bedeutung 
der Rumanen und die Anfdnge ihrer staatlichen 
Organisation (1913); Die Urkunde Stephans des 
Grossen, 1914; Bucovina sub raportul politic si 
administrativ , 1915; Emigrdrile de peste munti 
(1915); Romdnii si rutenii in Bucovina (1915); 
Istoria bisericii din Bucovina (1916); Der nati- 
onale Kampfin der Bukovina (1918); Das Mol- 
dauische Zollwesen im 15 und 16 Jahrh, 1912 
Istoria fondului bisericesc din Bucovina (1921) 
Politica de unitate nationald. Discurs, 1923 
Istoria Basarabiei (1923); Luca Arbore Hatma- 
nul. La 400 de ani de la moartea lui (1924); 
Pomenirea lui Dimitrie Cantemir Voievod, 1 924; 
Romdnii transnistreni, 1925; Bejenari ardeleni in 
Bucovina, 1926; Contra calomniei (1927); Con- 
tra deposeddrii Universitatii din Cernauti (1927); 
Rasunetul razboiului din 1877 in Bucovina si 
Basarabia, Bucuresti, 1927; Gr. Voda Ghica, 



1928; Unirea Bucovinei, 1928; Drumurile noas- 
tre in ultima suta de ani (1929); Cehoslovacii si 
romdnii, 1930; La Comte de Saint- Aulaire et la 
Bucovine, Bucuresti, 1930; Decor area luiAvram 
lancu (1931); Un romdn iscoada... (1931); 
Alexandru eel Bun, 1932; Locul lui Alexandru 
eel Bun in istoria civilizatiei crestine (1932); Sase 
ani de autonomic bisericeasca (1932); Biserica 
si scoala greco-romdna din Viena, Bucuresti, 
1932; Contributii la relatiunile dintre Moldova si 
Ucraina (1933); Din corespondenta lui Todleben 
de la Plevna (1933); Manastirea Moldovitei, 
Cernauti, 1 933; Rostul politic si social al bisericii 
in trecut si prezent, 1933; Ruck - und Ausblick 
in die Geschichte Rumaniens, Jena und Leipzig 
(1933); Discurs, 1934; Problema ucraineand 
in lumina istoriei (1934); Tratativele lui Mihai 
Viteazul cu Polonia, f.a.; Universitatea din Cer- 
nauti si loviturile lui PP. Negulescu, 1926 (in 
colaborare); T.G. Masaryk (in colaborare), 
1930; Corespondenta lui Coronini cuprincipatele, 
Cernauti, 1938; Bucovina sub dominatiunea 
romdneascd (1938); Documente privitoare la isto- 
ria Romdnilor... (1938). Membru al Acade- 
miei Romane (1915), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Nitulescu, luliu 

(6.08.1895, Piatra Neamt - 23.04.1975, la§i) 
Medic. A absolvit Medicina la Iasi. Specia- 
lizari la Boston, Londra, Paris. Profesor la 
Facultatea de Medicina din Iasi si director al 
Institutului de Cercetari Medicale al filialei 
Iasi a Academiei Romane. Contributii la cer- 
cetarea pelagrei, nevrozelor, cirozei hepatice, 
dezechilibrelor provocate de alimentatie. 
Lucrari: Aortita insotita de modificdri rare ale 
pulsului, 1924; Cercetari asupra pelagrdi, 1936; 
Metabolismul alimentatiei populatiei, 1940, 
Reflexele conditionate, 1951; Cercetari de fizi- 
opatologie, 1955. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania, al Societatii 
de Medici si Naturalisti din Iasi, al Societatii 
de Medicina Comparata din Paris. Membru 
titular al Academiei Romane (1955). 

Noailles, Anna de, numele intreg 

Anne Elisabeth de Brancovan, Comtesse 

Mathieu de Noailles 

(15.11.1876, Paris - 30.04.1933, Paris) 
Poeta. Educata ca printesa, urmasa a Bran- 
covenilor, a facut parte din inalta aristocratie 
franceza. A fost in relatii amicale cu Marcel 
Proust, Jean Cocteau, Colette s.a. A publicat 
multe volume de versuri, in stilul epocii, 
dar in parte nostalgia copilariei romanesti 
ramane prezenta: Le cceur innombrable (Inima 
de nenumit), 1901; L' ombre des jours (Umbra 
zilelor), 1982; La nouvelle esperance (Noua spe- 
rantd, 1903); De la rive d'Europe a la rive d'Asie 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 558 



^ 



31.10.2011 17:29:09 



Noja 




luliu Nitulescu 



Simona Noja 



(De la tdrmul Europei la tdrmul Asiei) , 1913; Les 
Vivants et les morts (Cei vii si cei morti), 1913; 
Les Innocents ou la sagesse des femmes (Inocentii 
sau intelepciunea femeilor), 1923; UHonneur 
de souffrir (Onoarea de a suferi), 1927; Poemes 
d'enfance (Poemele copilariei), 1928; Ame des 
pay sages (Sufletul peisajelor), 1928; Le livre de 
ma vie (Cartea vietii mele), 1932; Les Derniers 
vers (Ultimele versuri), 1933. De notat apa- 
ritia, in 1994, a volumului Correspondence 
1901-1923: Anna de Noailles-Maurice Barres. 
Un liceu din Franta ii poarta numele. Mem- 
bru al Academiei Regale Belgiene. Marele 
Premiu pentru Literatura al Academiei 
Franceze si prima femeie din Franta care 
a primit Legiunea de Onoare in grad de 
Comandor. Membru de onoare al Academiei 
Romane(1925). 

Noica, Constantin 

(12.07.1908, Vitane§ti-Grosu, jud. Teleorman - 
24.07.1987, Sibiu) 

Filosof si eseist. Aroman la origini. Primul 
celebru din aceasta familie a fost Iacovache 
Noica (1828-1890), proprietar de pamant 
si deputat, dar familia a dat si alte nume 
cunoscute pentru cultura romana: profeso- 
rul doctor Dumitru Noica, Paraschiv Noica, 
Grigore Noica, Andrei Noica, Dan Noica, 
doctorul Stefan Noica, Mircea Noica, pro- 
fesorul doctor Nicolae A. Noica. A absolvit 
Filosofia la Bucuresti. A facut inchisoare 
dupa razboi (1945-1961). Liber-profesi- 
onist. A format o scoala de filosofie, de la 
care se reclama Gabriel Liiceanu, Andrei 
Plesu s.a. A tradus din greaca si germana. 
Lucrari: Mathesis sau bucuriile simple, 1934; 
Concepte deschise in istoria filozofiei la Descartes, 
Leibniz si Kant 1936; De caelo, 1937; Schitd 
pentru istoria lui cum e cu putintd ceva nou, 
1940; Doua introduceri si o trecere spre idea- 
lism. Cu traducerea primei introduceri kantiene 
a Criticei Judecarii, 1943; Pagini despre sufletul 
romdnesc, 1 944; Jurnal filosofie, 1 944; Feno- 
menologia spiritului de GWF Hegel istorisita de 
Constantin Noica, 1962; Douazeci si sapte de 



trepte ale realului, 1969; Platon: Lysis (cu un 
eseu despre intelesul grec al dragostei de oameni 
si lucruri), 1969; Rostirea filozofica romaneascd, 
1970; Creatie sifrumos in rostirea romaneascd, 
1 973; Eminescu sau ganduri despre omul deplin 
al culturii romdnesti, 1975; Despartirea de 
Goethe, 1975; Sentimentul romdnesc al fiintei, 
1978; Spiritul romdnesc la cumpdtul vremii. 
Sase maladii ale spiritului contemporan, 1978; 
Povestiri despre om, dupa o carte a lui Hegel: 
Fenomenologia spiritului, 1980; Devenirea 
intru fiinta, vol. I: Incercarea asupra filozofiei 
traditionale; vol. al Il-lea: Tratat de ontologie, 
1981; Trei introduceri la devenirea intru fiinta, 
1984; Scrisori despre logica lui Hermes, 1986. 
Postum: De Dignitate Europae, 1988; Jurnal de 
idei, 1 990; Rugati-vd pentru fratele Alexandru, 
1990 (despre fiul sau, calugar catolic aflat 
in Marea Britanie); Simple introduceri la 
bunatatea timpului nostru; 1992; Introducer e la 
miracolul eminescian, 1992; Manuscrisele de la 
Campulung, 1997. Membru post-mortem al 
Academiei Romane (1990). 

Noja, Simona 

(1978, Cluj) 

Balerina. Fiica a poetului Ion Noja, fost 
director al Comitetului Judetean de Cultura 
Cluj. Si-a inceput antrenamentul ca gim- 
nasta, la varsta de 6 ani, in lotul olimpic al 
lui Bela Karoly de la Resita. A absolvit Liceul 
de Coregrafie din Cluj ca eleva a Larissei 
Sorban (formata in balet la Moscova) si a 
debutat la 1 8 ani in Lacul lebedelor. A absolvit 
Facultatea de Limba si Literatura Romana 
a Universitatii din Cluj (1994), in timp ce 
devenise prim-balerina a Operei din Cluj 
(1986-1990), apoi a Operei din Rhein si 
Dusseldorf (1991-1995), ca si a Operei 
din Berlin (1995-1997). loan Holender o 
angajeaza ca prim-solista a Operei din Viena 
(din 1995). Danseaza deopotriva balet clasic 
si modern. Medalia de Argint la Concursul 
International de Balet Jackson de la Michi- 
gan, 1990 (sef al comisiei, Daniel Spoerri). 
Premiul Danza&Danza pentru eel mai bun 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 559 



& 



31.10.2011 17:29:09 



Nottara 




560 



dansator al anului 2001. A dansat in gale 
speciale la Luxemburg, Helsinki, Moscova, 
Arnheim, Stuttgart, Seul, Miami s.a. A infi- 
intat la Viena Centrul de Dans, dedicat 
tuturor varstelor, ca si Fundatia Culturala 
Simona Noja pentru balet. Distinsa cu 
Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler, 
2002 si Crucea de Onoare a Austriei pentru 
Stiintd si Arta, 2006. 

Nottara, Constantin C. 

(1890, Bucure§ti - 1950, Bucure§ti) 
Compozitor. Grec ca etnie. Fiu al lui 
Constantin I. N. A inceput Conservatorul 
la Bucuresti, ca elev al lui G.D. Kiriac si 
Alfonso Castaldi, 1-a continuat la Paris cu 
George Enescu si Berthelier si 1-a terminat 
la Konigliche Akademie der Kiinstler din 
Berlin cu K. Klinger (vioara) si Schatzenholz 
(contrapunct, compozitie). A fost profesor 
de vioara la Conservatorul din Bucuresti. 
A fost violonist concertist, fondator si dirijor 
al Orchestrei Municipiului Bucuresti (1929- 
1932), dirijor al Orchestrei Radio-Bucuresti. 
Este fondatorul cvartetului Nottara (1914), 
preluat de stat in 1924. A compus muzica 
inspirata de stilul bizantin si popular roma- 
nesc. Lucrari: Poem pentru vioara si orchestra, 
1920; mimodrama Iris (1926); opera dra- 
matica La drumul mare (1932), dupa Cehov; 
Saudades de Portugal, 1932; suita pentru 
orchestra Impresii din Cehoslovacia, 1932; 
opera comica Cu dragostea nu se glumeste 
(1933), dupa Alfred de Musset; opera Seface 
ziua (1943); baletul Nunta tdraneasca (1950); 
opera Ovidiu (1950); Concert pentru vioara si 
orchestra (1950). A fost distins cu premiul al 
II-lea de compozitie George Enescu (1931), 
Palmes Academiques (Franta, 1926) si pre- 
miul Robert Cremer (1932).' 

Nottara, Constantin I. 

(5.06.1859, Bucure§ti - 16.10.1935, Bucure§ti) 
Actor. Grec ca etnie. Tata al lui Constantin C. 
N. A fost elevul lui Stefan Vellescu. In 1877 
a inceput sa joace pe scena Teatrului Nati- 
onal. Unul dintre pionierii scolii realiste de 
interpretare scenica. A aderat un timp la sti- 
lul romantic de joe, sub influenta cerintelor 
vremii si sub indrumarea lui Mihail Pascaly. 
S-a afirmat ca protagonist in Hamlet si Regele 
Lear din teatrul Shakespearian, Oedip din 
Oedip Rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy 
Bias de Hugo, batranul medic din Medicul in 
dilemd de Shaw, Stefan Tipatescu din O scri- 
soare pierdutd si Ion din Ndpasta de Ion Luca 
Caragiale, Vlaicu din Vlaicu Voda de Alexan- 
dru Davila, Stefan eel Mare din Apus de soare 
si Tudose din Hagi Tudose de Delavrancea 



etc. Contactul cu dramaturgia originala, 
indrumarea lui Caragiale si colaborarea cu 
actori de orientare net realista, ca Aristizza 
Romanescu si Grigore Manolescu, au facut 
ca arta lui sa se perfectioneze. A tradus 
Demi-monde de Al. Dumas Fiul, Amicii falsi 
de Victorien Sardou, Egoism si fatarnicie de 
O. Feilllet. Postum au fost publicate foarte 
interesantele Aminitiri din teatru, 1960, des- 
pre epoca de aur a scenei romanesti. A avut 
o intensa activitate si ca director de scena 
si profesor la Conservatorul Dramatic din 
Bucuresti. Fondator al Muzeului Teatru- 
lui National. Printre elevii sai se numara 
actori de renume: Tony Bulandra, Velimir 
Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, 
Maria Filotti etc. 

Novac(u), Valeriu 

(26.06.1909, Pecica, jud. Arad - 
20.03.1992, Bucure§ti) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte 
din Cluj. Specializare la Paris. Profesor la 
Facultatea de Fizica si Matematica a Uni- 
versitatii din Bucuresti. A fost membru 
din ilegalitate al Partidului Comunist din 
Romania. Ministru plenipotentiar al Roma- 
niei la Stockholm, guvernator din partea 
Romaniei la Agentia Atomica Internationala 
de la Viena. Membru in Consiliul Stiintific 
al Institutului International de Cercetari 
Nucleare de la Dubna. Contributii la teo- 
ria fotonica a luminii, teoria particulelor 
elementare. Lucrari: Evolutia conceptiei despre 
lumind, 1939 ; Asupra formei undoriale a ecuatiei 
fotonului, 1939; Introducer e in mecanica ondu- 
latorie, 1940; Introducere in electrodinamica, 2 
vol., 1955; Teoria particulelor elementare, 1970; 
Teoria cuantica a cdmpurilor, 1984. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1948). 

Novaceanu, Darie 

nume la na§tere Aurel Mitutoiu 

(8.04.1937, Crasna, jud. Gorj) 
Poet si traducator. A absolvit Filologia (spa- 
niola) la Bucuresti. Director fondator al noii 
serii a ziarului Adevdrul (1990-1991), amba- 
sador al Romaniei in Spania, unde a si ramas 
dupa 1994. Scrie versuri: Pdsdri de lut, 1966; 
Peisoj in miscare, 1971, dar este cunoscut mai 
ales ca traducator: Antologia de la Literatura 
Rumana Contempordnea (Antologia de litera- 
tura romdna contemporand) , Havana, 1969; 
Poesia Rumana Contempordnea (Poezia romdna 
contemporand), Barcelona, 1972. A tradus in 
romana din Jose Maria Castillo Navarro, 
Carmen Laforet, J.J. Himenez, Jose Diaz 
Coelho, Gabriel Garcia Marquez s.a. A scris 
Precolumbia, Premiul Uniunii Scriitorilor, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 560 



& 



31.10.2011 17:29:10 



Nyarady 




Constantin C. Nottara 



Darie Novaceanu 



Radu Nunweiller Nyarady Erasmus Julius 



1975, o incercare de istorie a vechilor culturi 
din America Latina. A primit Medalia de 
onoare Pablo Neruda a presedintiei Repu- 
blicii Chile, 2004. 

Nunweiller, Radu 

(16.11.1944, Bucure§ti) 

Jucator de fotbal. German ca etnie. Este eel 
mai cunoscut dintre cei sapte frati - Cos- 
tica, Dumitru, Ion, Lica, Victor, Radu si 
Eduard - toti fotbalisti la Dinamo Bucu- 
resti. A fost mijlocas. Si-a inceput cariera 
la Tanarul Dinamovist, a jucat intre 1963 
si 1976 la Dinamo si si-a incheiat cariera 
ca antrenor de Divizia A la Corvinul Hune- 
doara (1979). A castigat cu Dinamo 5 cam- 
pionate (1964 r 1965, 1971, 1973 r 1975) si o 
cupa (1964). A jucat in nationala Romaniei 
la Campionatul Mondial din Mexic in 1970 
contra Braziliei. 



Nyarady Erasmus Julius 

(7.04.1881, Ungheni, jud. Mure§ - 
10.06.1966, Budapesta) 

Botanist. Maghiar ca etnie. A absolvit Insti- 
tutul Pedagogic Superior din Budapesta. 
Profesor de scoala secundara la Kesmarok 
(Muntii Tatra) si Targu Mures. Din 1922 
conservator al Muzeului Botanic din Cluj. 
A introdus in stiinta peste 1200 de specii 
vegetale ale zonei din jurul Targu Muresului 
si Clujului (Curcubitaceae, Iridaceae, Cypera- 
ceae). Lucrari: Adnotatiuni la flora Romaniei. 
O specie noua de Astragalus din Dobrogea, 1939; 
Enumerarea plantelor vasculare din Cheia Turzii, 
1939; Flora Clujului si a imprejurimilor lui, 
1941; Contributiuni la cunoasterea mai detaliatd 
a florei Transilvaniei, 1950; Flora si vegetatia 
Muntilor Retezat, 1958. A coordonat lucrarea 
Flora RPR r 10 vol. Membru al Academiei 
Romane (1948). 



<§> 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. P E RS N A LI TAJ I 



dictLZ.indd 561 



& 



31.10.2011 17:29:10 








Obedenaru, Alexandru nume la na§tere 
Alexandru Georgiade sau Gheorghiade 

(13.07.1865, Bucure§ti - 13.01.1945, Bucure§ti) 
Poet. Grec ca etnie. A avut un frate, Oscar 
(1868-1915), pictor. Fiu al lui Mihail O. 
A fost functionar la Biblioteca Academiei 
Romane. A fost membru al Cenaclului 
Literatorul al lui Alexandru Macedonski si 
a cultivat parnasianismul si simbolismul. 
Lucrari: Spleen, 1891; Rondele, 1892; Dacia 
noastra, 1919; Himere, 1927. Un bust al sau a 
fost modelat de Dimitrie Paciurea. 

Obedenaru, Mihail 

nume la na§tere Mihail Gheorghiade 

(5.11.1839, Bucure§ti - 8.07.1885, Atena) 
Medic, publicist si diplomat. Grec ca etnie. 
Tata al lui Alexandru O. A absolvit Medicina 
la Paris. Prof es or la Facultatea de Medicina 
din Bucuresti. Secretar de legatie al Romaniei 
la Roma si Constantinopol, ministru pleni- 
potentiar la Atena. Contributii in domeniul 
antropologiei, al economiei, filologiei si al 
folcloristicii. Lucrari: Despre fenomenele spinale 
infebrele eruptive , 1868; Cercetari asupra intoxi- 
catiunii palustre, 1873; La Roumanie economique 
d' apres les donnees les plus recentes. Geographic, 
etat, economic, anthropologic, 1876; U article dans 
la langue roumaine, 1884; Texte macedo-romdne. 
Basme si poezii populare de la Crusova, 1891; 
Relatiuni despre cercetdrile istorice cu privire la 
Romanifdcute la Roma, 1885. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1871). 

Oberth, Hermann 

(25.06.1894, Sibiu - 28.12.1989, Nurnberg) 
Unul dintre parintii fondatori ai rachetei 
si astronauticii. A construit primul model 
de racheta inca din scoala generala, la var- 
sta de 14 ani. In 1912 a devenit student la 
Medicina al Universitatii din Miinchen, 
participand apoi ca medic militar la Primul 
Razboi Mondial. Profesor de liceu la Medias. 
Dupa razboi s-a intors la aceeasi universi- 
tate, apoi la Gottingen si Heidelberg, de data 
aceasta studiind fizica. In 1922 lucrarea sa 
de doctorat despre stiinta rachetelor a fost 
respinsa, fiind considerata utopica. In 1923 a 
publicat cartea Racheta in spatiul interplanetar ; 



iar in 1929 Moduri de a calatori in spatiu. Intre 
1928 si 1929 a lucrat la Berlin in calitate de 
consultant stiintific la primul film din istorie 
cu actiune care se desfasura in spatiu: Femeile 
depeLund. Filmul a fost produs de UFA- Film 
Co. , in regia lui Fritz Lang, si a avut un succes 
enorm in popularizarea noii stiinte a rache- 
telor. In toamna lui 1929 a lansat prima sa 
racheta bazata pe combustibil lichid, numita 
Kegeldiise. La construirea primei rachete de 
mari dimensiuni din lume, numita A4, dar 
cunoscuta astazi mai degraba sub numele 
V2 r s-au folosit 95 dintre inventiile si reco- 
mandarile sale. In 1938 s-a mutat din Sibiu, 
mai intai la Colegiul Tehnic din Viena, apoi 
la Colegiul Tehnic din Dresda, ajungand in 
final la Peenemiinde. La sfarsitul razboiului 
lucra la complexul WASAG de langa Wit- 
tenberg, la rachete bazate pe combustibil 
solid, pentru aparare aeriana. A conceput 
(1942) primele rachete balistice de mare dis- 
tanta din lume. Dupa terminarea razboiului 
si-a mutat familia la Feucht, langa Nurnberg. 
In 1947 a elaborat proiectul unei rachete 
cu 3 trepte, pentru explorarea cosmosului. 
In 1948 lucra in calitate de consultant 
independent si scriitor in Elvetia. In 1950 a 
incheiat in Italia munca pe care o incepuse la 
WASAG. In 1 953 s-a intors la Feucht pentru 
a ajuta la publicarea cartii sale Omul in spatiu, 
in care descria ideile sale legate de un reflec- 
tor spatial, o statie spatiala, o nava spatiala 
electrica si costume de cosmonaut. Intre 
timp Wernher von Braun fondase un institut 
pentru explorare spatiala in Statele Unite ale 
Americii, la Huntsville, Alabama, unde i s-a 
alaturat. Aici a fost implicat intr-un proiect 
de dezvoltare a tehnologiei spatiale in urma- 
torii zece ani. In 1960 a lucrat la Convair in 
calitate de consultant tehnic pentru pro- 
iectul dezvoltarii rachetelor Atlas in Statele 
Unite. Criza petrolului din 1 977 1-a facut sa 
se concentreze asupra surselor alternative 
de energie, aceasta ducand la conceptia unei 
centrale eoliene. Principalele sale activitati 
dupa ce s-a retras au fost insa legate de 
filosofie. Dupa moartea lui s-a deschis la 
Feucht Muzeul Spatial Hermann Oberth, 
unde cercetarile sale si rezultatele lor sunt 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 562 



^ 



31.10.2011 17:29:10 



Obrejanu 




Hermann Oberth 



Alexandru Obregia 



Anastasie Obregia Alexandru Th. Obreja 



disponibile publicului. Societatea Hermann 
Oberth aduce laolalta oameni de stiinta, cer- 
cetatori si astronauti din toata lumea pentru 
a-i continua opera. Membru post-mortem al 
Academiei Romane (1991). 

Obregia, Alexandru 

(I860, la§i - 24.07.1937, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti ca 
elev al lui Alexandru Sutu. Specializare in 
Germania si Franta. Profesor la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti. Frate cu Anasta- 
sie O. Organizator, in Romania, al asistentei 
in domeniul bolilor mentale. Director gene- 
ral al Serviciului Sanitar din cadrul Ministe- 
rului de Interne (1899-1901 si 1906-1907). 
A studiat morfologia sistemului nervos, 
schizofrenia, paralizia generala si a introdus, 
primul in lume, punctia suboccipitals in 
practica neurologica. A abordat psihiatria 
in relatie cu antropologia, cu neurologia si 
psihologia. S-a ocupat de problemele sociale 
ale psihiatriei, precum alcoolismul, toxico- 
mania, copiii inapoiati mental si crearea de 
institutii speciale pentru acestia. A descris 
din punct de vedere chimic un grup de 
afectiuni psihice pe care le-a incadrat sub 
denumirea de „ciclofenii" (nume pe care il 
poarta si cartea sa). A descris, de asemenea, 
paralizia generala progresiva si psihoza. 
Lucrari: Ciclofeniile; Lecturi despre psihoterapie, 
1912, impreuna cu Gh. Marinescu. S-a 
retras din activitate in 1924. A fost unul 
dintre fondatorii Societatii de Studii Psihice 
si Metapsihice din Romania (Cluj, 1926- 
1944). Membru al Asociatiei Internationale 
de Psihiatrie. Spitalul Clinic de Psihiatrie din 
Bucuresti, fondat de el in 1 923 pe baza unor 
cercetari de prognoza (dupa ce in 1 906 Carol 
I semnase decretul de sustinere financiara a 
tratamentului bolnavilor mental), si un mare 
bulevard ii poarta numele. 

Obregia, Anastasie 

(1864, la§i - 1937, la§i) 

Chimist. Frate cu Alexandru O. A absolvit 

ingineria la Zurich. Profesor universitar la 



Iasi. A fost creatorul scolii de chimie organica 
din Iasi (1892). Interesat de aplicatiile prac- 
tice ale stiintei (cursurile Chimia tehnologica, 
Tehnologia petrolului), a facut cercetari legate 
de valorificarea petrolului. A organizat, dupa 
model german, Laboratorul de Chimie al 
Universitatii. A organizat prima excursie de 
studii a studentilor sai in fabricile romanesti 
(1907). Impreuna cu Dragomir Hurmuzescu 
si Petru Poni a initiat un ciclu de conferinte 
despre aplicatiile practice ale stiintelor. Cer- 
cetari in domeniul stereoizomeriei coloran- 
tilor si al chimiei tehnologice; contributii la 
valorificarea petrolului romanesc. A reusit 
sa intemeieze Sectia de chimie tehnologica 
la Facultatea de Stiinte (1912). Elevul sau, 
Cristea Niculescu-Otin, a fost primul rector 
al Scolii Politehnice din Iasi (1937). 

Obreja, Alexandru Th. 

(26.05.1908, Guge§ti, jud. Falciu, azi Vaslui - 
1985, la§i) 

Geograf. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Universitatea din Iasi ca elev al lui I. Atana- 
siu, M. David. Profesor de geografie la Uni- 
versitatea din Iasi si la Institutul Pedagogic 
din Iasi. Lucrari: Metodica preddrii geografiei 
(1967, in colaborare); Istoria dezvoltdrii geo- 
grafiei in Romania (1972); Memoria continen- 
telor (1975); Dictionarul geografie al judetului 
Iasi (1979); Drumuri si popasuri prin Moldova 
(1983). Membru al Societatii de Stiinte Geo- 
grafice din Romania. 

Obrejanu, Grigore 

(10.01.1911, Cioburcui, Tighina, azi Tn Republica 
Moldova - 27.01.1992, Bucure§ti) 
Pedolog. A absolvit Academia de Inalte Stu- 
dii Agronomice la Cluj. A lucrat la Camera 
de Comert si Agricultura Satu Mare, la 
Statiunea pentru Ameliorarea Plantelor din 
Cluj si din Campia Turzii, profesor la Facul- 
tatea de Agronomie din Cluj, sef al Catedrei 
de pedologie la Institutul Agronomic din 
Bucuresti. Director fondator al Institutului 
de Pedologie si Agrochimie (1969). A reusit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 563 



^ 



31.10.2011 17:29:10 



O'Brien 




Grigore Obrejanu 



Hellen O'Brien Alexandru I. Odobescu 



§tefan Odobleja 




564 



ameliorarea unor terenuri destinate cultu- 
rii cerealelor din Transilvania si din zona 
Brailei. Lucrari: Metode de cercetare a solului. 
Metode de determinare a insusirilor fizice si chi- 
mice ale solului, 1964, in colaborare; Pedologie, 
1972, in colaborare; Valorificarea nisipurilor si 
solurilor nisipoase din Romania, 1972. Mem- 
bru al Academiei de Stiinte Agricole si 
Silvice din Romania, al Academiei Agricole 
din Cehoslovacia, al Academiei Unionale 
Agricole de la Moscova, al Societatii Inter- 
nationale de Stiinta Solului. Laureat al 
Premiului de Stat (1953). Membru titular 
al Academiei Romane (1963), presedinte al 
Sectiei de stiinte agricole si silvice a Acade- 
miei (1967-1984). 

O'Brien, Hellen 

nume la na§tere Elena Constantinescu 

(14.12.1925, Bucure§ti - 16.09.2005, Franta) 
Dansatoare. Romanca dupa tata si rusoaica 
dupa mama. Si-a inceput cariera dansand 
in cabaretele din Bucuresti si a continuat 
la Paris, la Clubul Eve, care era, in realitate, 
un centru al Rezistentei franceze si ajuta 
evadatii din lagarele naziste, ca si tranzitia 
de spioni englezi, francezi sau rusi catre 
Germania. A revenit la Bucuresti in 1944, 
dar averea familiei fiind nationalizata, a pie- 
cat la Londra in 1 947 si a dansat la un club 
in Soho, unde 1-a cunoscut pe viitorul sot, 
visand sa-si intemeieze impreuna propriul 
club. Pentru a-si aduce ambii parinti la Lon- 
dra a facut o intelegere cu serviciile engleze 
de spionaj MI 5 si MI 6 pentru a le furniza 
informatii obtinute de la clientii clubului 
sau. S-a retras in sudul Frantei in 1991, 
unde si-a scris memoriile, in limba romana: 
Regina cluburilor. 

Oculeanu, Octav 

(22.06.1902, Brastavatu, jud. Romanati - 
15.11.1931, Pipera) 

Mecanic de aviatie. A absolvit Scoala Mili- 
tara de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti, 
apoi Scoala de Pilotaj de la Tecuci. A lucrat 



la Arsenalul Aeronautic de la Bucuresti 
si s-a specializat ca mecanic de bord. Este 
cofondator, alaturi de Mircea-Bazu Can- 
tacuzino, al Scolii de Pilotaj Sportiv de la 
Cornu. A organizat mitinguri aviatice la 
Slatina, Corabia, Caracal, Rosiorii de Vede, 
Alexandria, Turnu Magurele. A fost primul 
pilot care a realizat un zbor fara escala Bucu- 
resti-Londra. 

Odobescu, Alexandru I. 

(23.06.1834, Tamadau, jud. Calara§i - 
10.11.1895, Bucure§ti) 

Scriitor, arheolog si om politic. Fiu al lui 
loan O. A fost elev al Colegiului Sf. Sava, in 
urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, 
urmasul lui Gheorghe Lazar; aici are colegi 
pe Theodor Aman, viitor mare pictor, si pe 
Alexandru Sihleanu. A studiat la College 
de France din Paris, unde are profesori pe 
Alfred Dumesnil, ginerele lui J. Michelet, si 
pe Edgar Quinet. Redacteaza la Paris revista 
Junimea romana cu Gh. Creteanu si Dimitrie 
Florescu; aici publica articolul „Muncitorul 
roman", remarcabil prin indrazneala ideilor 
si prin compozitia sa, care ii evidentiaza 
spiritul progresist, democratic. Se inscrie la 
Facultatea de Litere din Paris, pe care n-o 
termina, neprezentandu-se la examenul 
de licenta. Intr-un moment cand miscarea 
arheologica ia un deosebit avant, o urma- 
reste cu fervoare, fiind in relatie directa cu 
cativa promotori ai acesteia (Guizet, Vitet, 
Prosper Merimee). A fost ministru al Culte- 
lor si Instructiunii publice (1863-1864). Este 
autorul unui tratat de istorie a arheologiei 
(Istoria arheologiei, 1877) si a unei monografii 
dedicate tezaurului de la Pietroasa descope- 
rit in perioada profesoratului sau (Le Tresor 
de Petrossa, 3 vol., 1887-1900). A sprijinit 
plecarea lui Gr. Tocilescu la arhivele rusesti 
pentru alcatuirea editiei de Opere - Dimitrie 
Cantemir. A publicat studii de folclor despre 
cantecele Europei rasaritene (Cdntecele popo- 
rane ale Europei rasaritene, mai ales in raport cu 
tar a, istoria si datinile romanilor, 1861; Rdsunete 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 564 



& 



31.10.2011 17:29:10 



Ohanesian 



ale Pindului in Carpati). A publicat studii de 
istorie literara dedicate literaturii din secolul 
al XVIII-lea (Poetii Vacaresti, Miscarea lite- 
rara din Tara Romaneascd in sec. XVIII). Este 
autorul unor romane istorice (Mihnea Vodd 
eel Rdu r Doamna Chiajna, 1860) si volume 
de eseuri (Cateva ore la Snagov, 1909; Pseu- 
dokynegeticos. Pals tratat de vdnatoare, 1874). 
Format la scoala clasicismului francez si la 
aceea a antichitatii, om de gust si de stiinta, 
unul dintre fondatorii arheologiei la noi, 
scrie o proza admirabila prin eleganta. S-a 
opus fanteziilor etimologice ale Academiei. 
A fost directorul Scolii Normale Superioare 
(1891). Publica manuale scolare, printre care 
si unul de gramatica. Membru al Societatii 
Academice (1870). Secretar general al Aca- 
demiei Romane (1879-1881). 

Odobescu, loan 

(1793, Bucure§ti - 11.08.1857, Bucure§ti) 
General. Seful ostirii romane la 1848. Tata 
al lui Alexandru I.O. Polcovnic (colonel) pe 
vremea Regulamentului Organic, in care 
calitate a participat - conducand sase esca- 
droane - la razboiul contra lui Napoleon 
Bonaparte (1812-1815). La 1848 a incercat 
sa aresteze Guvernul Provizoriu Revolutio- 
nar (al carui membru era), dar acesta a fost 
aparat de multime si de pompierii din Dealul 
Spirii, fiind el insusi arestat (19 iunie). Adept 
al domnului Gh. Bibescu. 

Odobleja, §tefan 

(13.10.1902, Izvorul Ane§tilor, jud. Mehedinti - 
2.10.1978, Drobeta Turnu Severin) 
Medic militar. S-a ocupat de psiho-ciber- 
netica la inceputurile ei. Lucrari: Metoda 
de transonantd toracicd, 1932; La phonoscopie, 
1938; Psychologie consonantiste, vol. I, 1939 si 
Psychologie consonantiste, vol. II, 1978. A fost 
ales post-mortem membru al Academiei 
Romane (1990). 

Oeriu, Simion 

(19.12.1902, la§i - 1976, Bucure§ti) 
Biochimist. Evreu ca etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Stiinte la Viena. Comunist din ilega- 
litate. A facut parte din Comisia Romana de 
Armistitiu a celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial. Membru fondator al ARLUS (Asociatia 
Romana pentru Strangerea Legaturilor cu 
Uniunea Sovietica). Profesor la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti si director al 
Sectiei de chimioterapie la Institutul Dr. 
I. Cantacuzino. In aceasta calitate a elaborat 
o serie de manuale universitare. A contribuit 
la dezvoltarea chimioterapiei tuberculozei, 
preparand substante prin care a inhibat 
rezistenta microbilor la antibiotice. A studiat 




Virgil Oga§anu 



David Ohanesian 



din punct de vedere biochimic fenomenul 
imbatranirii si al biostimulatorilor. A fost 
unul dintre participantii la construirea unui 
sistem sanitar national. Lucrari: Grupari 
tiolitice (SH), factor de stimulare a potentialului 
biologic, cu aplicare practicd la oameni, animale 
si plante; Contributiuni la studiul calciului, 
fosfatilor, potasiului si colesterinei in evolutia 
tuberculozei pulmonare. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1948). 

Oga§anu, Virgil 

(17.06.1940, Turnu Severin) 
Actor de teatru si film. A absolvit Institutul 
de Teatru la Bucuresti. A lucrat la Teatrul 
Bulandra (Municipal), unde a fost si director. 
Profesor la Facultatea de Actorie a Univer- 
sitatii de Teatru-Film din Bucuresti. Roluri 
in film: Doi bdieti ca pdinea caldd (1962), 
Apoi s-a nascut legenda (1968), Rautaciosul 
adolescent (1968), Sectia corectionala (1970), 
Facerea lumii (1971), Sageata capitanului Ion 
(1972), Dragostea incepe vineri (1972), Tufa de 
Venetia (1974), lama bobocilor (1977), Vodevilul 
(1980), Cdntec pentru fiul meu (1980), Al treilea 
salt mortal (1980), Duelistii (1983), Ministerul 
comediei (1999), Pacald se intoarce (2006), Cu 
un pas inainte (2007). Din 2000 a desfasurat 
proiectul Odiseea Mediteranei, impreuna 
cu Teatrul Turski din Marsilia, care consta 
in strabaterea Mediteranei, cu plecare pe 
o nava din Constanta si acostari in porturi 
mediteraneene din toate tarile, intalniri intre 
artistii tarilor respective (actori, plastici- 
eni, scriitori), punctul final fiind Marsilia. 
A lucrat pentru Institutul International de 
Teatru Mediteranean. Cetatean de onoare al 
orasului Turnu Severin. 

Ohanesian, David 

(6.01.1927, Bucure§ti - 30.09.2007, Bucure§ti) 
Bariton. A absolvit Conservatorul din Cluj 
si a fost prim-solist al operelor din Cluj si 
Bucuresti, apoi la Hamburg (1968-1977), 
unde i-a avut parteneri pe Luciano Pavarotti 
si Montserrat Caballe. A realizat peste 2 000 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 565 



^ 



31.10.2011 17:29:11 



Oisteanu 




Andrei Oi§teanu 



Nicolaus Olahus 




566 



de spectacole si peste 40 de roluri, eel mai 
cunoscut fiind Oedip, din opera cu acelasi 
nume a lui George Enescu (spectacole cu 
ea la Paris, Atena, Berlin, Sofia, Stockholm, 
Moscova, Lausanne). A mai avut parteneri 
pe: Nicolai Ghiaurov si Placido Domingo, 
Leontyne Price si Birgitt Nilsson, Elena 
Cernei, Arta Florescu si Virginia Zeani. Artist 
Emerit. Distins cu Ordinul National Steaua 
Romaniei in grad de Comandor. 

Oisteanu, Andrei 

(18.09.1948, Bucure§ti) 

Antropolog. Evreu ca etnie. Nepot al lui 
Leonte Rautu. A absolvit Politehnica la 
Bucuresti, dar a fost preocupat de istoria 
comunitatii evreiesti si a iudaismului, de 
antropologie si etnografie, de psihologia 
popoarelor. Specializare la Universitatea 
Ebraica din Ierusalim. Director interimar al 
Institutului de Istoria Religiilor de la Bucu- 
resti (din 2007). Lucrari: Grddina de dincolo. 
Zoosofia. Comentarii mitologice, 1980; Motive si 
semnificatii mito-simbolice in cultura traditionald 
romdneascd, 1989; MYTHOS & LOGOS. Studii 
si eseuri de antropologie culturala, 1 997; Imagined 
evreului in cultura romdnd. Studiu de imagologie 
in context est-central european, 2001; Identitate 
evreiascd si antisemitism in Europa centrald si 
de sud-est, 2003. S-a ocupat de organizarea 
expozitiei Holocaustul in Romania, 2003 
(impreuna cu Lya Beniamin), si a celui de-al 
Vl-lea Congres European de Istoria Religii- 
lor, la Bucuresti, 2006. Premiul de excelenta 
acordat de Federatia Comunitatilor Evreiesti 
din Romania, 2000. Ordinul Stelei Solida- 
ritatii Italiene in grad de Comandor, 2005. 
Ordinul National Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler, 2006. 

Olah, Tiberiu nume la na§tere Olah Tibor 

(2.01.1928, Arpad, azi Arpa§el - 

2.10.2002, Targu Mure§) 

Compozitor. Maghiar ca etnie. A inceput 

Conservatorul la Bucuresti, a continuat si 

1-a absolvit pe eel din Moscova. Profesor la 



Conservatorul din Bucuresti. Modernizator 
al limbajului muzical. Lucrari: Sonata pentru 
violina si pian r 1954; Simfonia, 1956; Cantata 
pentru cor de femei, doua flaute, instrumente cu 
coarde si de percutie, pe versuri vechi populare 
ceangaiesti, 1957; Sonata pentru clarinet, 1963; 
Poarta sarutului 1965. A compus si muzica 
de film pentru: Rdscoala, Cdntecele renaste- 
rii, Mihai Viteazul, Pe aid nu se trece, Korea. 
Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor si 
Muzicologilor din Romania pentru intreaga 
creatie (1993). 

Olahus, Nicolaus 

(10.01.1493, Sibiu - 17.01.1568, Trnovo) 
Carturar. Descendent din Vlad Tepes dupa 
tata (adica dinastia Basarab), Iancu de 
Hunedoara si Matei Corvin dupa mama. 
Olahus este latinizarea lui Vlah, adica valah, 
roman. A studiat la Orastie, apoi la Scoala 
Capitulara din Oradea. Secretar particular 
al reginei Maria a Ungariei. Arhiepiscop 
de Strigoniu (1562) si primat al Bisericii 
catolice maghiare in timpul pasalacului de la 
Buda, cand capitala coroanei maghiare era la 
Bratislava, a devenit chiar regent al coroanei 
maghiare. Umanist ca formatie. A publicat 
in Museum Hermeticarum din Frankfurt, cu 
pseudonimul Nicolaus Melchior, Procesus 
universalis, 1525, a corespondat cu Erasmus 
din Rotterdam, a calatorit in Tarile de Jos ca 
secretar al Mariei de Habsburg, apoi al rege- 
lui Ungariei, Ludovic al II-lea. A redactat 
lucrari de istorie, sustinand originea latina 
si unitatea poporului roman: Hungar sive 
de originibus gentis, regni r situ, divisione, habitu 
atque opportunitatibus (Maghiar sau despre 
originile poporului domniei, asezarii impartirii, 
locuirii inlesnirilor) , 1536, si a scris elegii: „La 
mormantul lui Erasmus"; „Catre secolul de 
acum"; „La moartea fratelui meu Matei". 

Olariu, Octavian 

(8.04.1931, Bretea Mure§ana, jud. Hunedoara) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arte 
Plastice la Cluj. Specializat in sculptura 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 566 



^ 



31.10.2011 17:29:11 



Ollanescu-Ascanio 




Octavian Olariu 



Costache Olareanu 



Dumitru Olarescu 



monumentala, otel, bronz, dar si in lemn din 
trunchiuri monolit, a intrat in Cartea Recor- 
durilor pentru executatea celei mai inalte 
monoxile din lume (7,4 m). A avut expozitii 
in Canada, Grecia, Ungaria, Cehoslovacia, 
Bulgaria, Germania, URSS, Iugoslavia. A fost 
invitat de onoare al Bienalei de la Venetia, 
1980. A plecat in Canada, la Montreal, in 
1980 si a continuat sa sculpteze in acelasi 
gen, inspirat de arta traditionala romaneasca. 
A revenit la Bucuresti cu o expozitie in 2005. 
Lucrari: Avram Iancu, Caption Bajgoiu, Stin- 
darde dacice, Joe spatial, Stavilar, Lumea Uceni- 
ciei, Monoxila Fantoni, Steaua lacrima, Eclosion, 
Karpina. Este castigator al concursului Tout 
l'Art du Monde, organizat in anul 1993 de 
Ministerul Comunitatilor Culturale din 
Quebec, si al Premiului Ionel Jianu acordat 
de Academia Romano-Americana de Stiinte 
si Arte (SUA). 

Olanescu, Gheorghe A. 

(16.09.1905, Olane§ti, Valcea - 
7.05.1986, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la Berlin. A fost seful Clinicii 
de Urologie la spitalul Fundeni din Bucu- 
resti, apoi profesor la Institutul de Medicina 
si Farmacie din Bucuresti. Lucrari: Urologia, 
vol. V din tratatul Chirurgie, 1955; Litiaza 
renala, 1960; Tumorile vezicii urinare, 1971; 
Hidronefroza, 1973, in colaborare. Membru 
al Academiei de Stiinte Medicale din Roma- 
nia. Membru al Societatii Internationale de 
Chirurgie. Membru al Societatii Europene 
de Urologie, al Societatii Internationale de 
Nefrologie. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1963). 

Olareanu, Costache 

(1.07.1929, Hu§i - 23.09.2000, Bucure§ti) 
Prozator. Nu-si poate termina studiile 
superioare, Pedagogie-Psihologie, fiind 
exmatriculat din cauza tatalui, fost liberal. 
A fost bibliotecar, apoi a lucrat la Ministe- 
rul Invatamantului, unde i-a fost sef Mihai 



Sora, la Institutul de Cercetari Pedagogige si 
Psihologice. A facut parte din asa-numitul 
grup literar al Scolii de la Targoviste. A fost 
director al Editurii Institutului Cultural 
Roman (1996-1998). A debutat cu proza 
scurta: Vedere din balcon (1971) r Confesiuni 
paralele (1978), Ucenic la clasici (1979) r Fictiune 
si infanterie (1980), Fals manual de petrecere 
a calatoriei (1982), Avionul de hdrtie (1983), 
Cvintetul melancoliei (1984), Cu cdrtile pe iarbd 
(1986), Dragoste cu vorbe si copaci (1987), Scri- 
soare despre insule (1999). Membru al Uniunii 
Scriitorilor din Romania. Din 1995 membru 
in consiliul de conducere al Uniunii Scriito- 
rilor la Targoviste, ca si Al. George. Cetatean 
de onoare al Husiului din 1999. 

Olarescu, Dumitru 

(14.04.1947, Gura Galbenei, Republica Moldova) 
Cineast. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Univeresitatii de Stat din Chisinau. Spe- 
cializare in estetica cinematografica la Mos- 
cova. A lucrat la Centrul Cinematografiei 
Republicii Moldova si la Studioul Moldova 
Film. A facut scenarii pentru mai mult de 
80 de filme, majoritatea documentare. Pro- 
fesor la Institutul de Istoria si Teoria Artei al 
Academiei de Stiinte a Republicii Moldova. 
Lucrari: Filmul. Valentele poeticului, 2000; Vlad 
Iovita dincolo de timp, 2006 (in colaborare). 
Laureat al Premiului de Stat al Republicii 
Moldova, Maestru Emerit al Artei, detine 
Ordinul Gloria Muncii. Membru al Pre- 
zidiului Uniunii Cineastilor din Moldova, 
membru al Consiliului Artistic al Ministeru- 
lui Culturii si Turismului. 

Ollanescu-Ascanio, Dumitru C. 

(21.03.1849, Foc§ani - 20.01.1908, Bucure§ti) 
Scriitor. A studiat la Sf. Sava din Bucuresti si 
la Colegiul Academic din Iasi, apoi Dreptul 
la Paris si Bruxelles. A intemeiat Societatea 
Romanismul, impreuna cu Gr. Tocilescu, 
G. Dem. Teodorescu, condusa de B.-P. Has- 
deu. A fost ambasador al Romaniei la Istan- 
bul, Viena si Atena. A fost prin excelenta 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 567 



^ 



31.10.2011 17:29:11 



Olteanu 




568 



f 





Bogdan Olteanu Draga Olteanu Mate 



Dimitrie Onciul 



nuvelist, influentat de Costache Negruzzi. 
Lucrari, majoritatea in reviste (mai ales Con- 
vorbiri liter are): Lupul si barza, 1878; Naravuri 
orientate, 1882; Studii si figuri literare, 1884; 
Fecior de bani gata, 1899. A scris si versuri: 
Doine, 1870. A tradus din latina Horatiu, 
respectand metrica antica. Membru titular 
al Academiei Romane (1893), vicepresedinte 
al acestui for (1898-1900; 1903-1906). 

Olteanu, Bogdan 

(20.10.1971, Bucure§ti) 

Om politic. A absolvit Dreptul la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Specializare pe 
probleme financiare la Institutul Bancar 
Roman si City University, Seatle. S-a inscris 
in Partidul National Liberal si si- a facut un 
cabinet de avocatura. A fost presedinte al 
Curtii de Onoare si Arbitraj a PNL, depu- 
tat si presedinte al Camerei Deputatilor 
(2006-2008), arbitru la Curtea de Arbitraj 
Comercial International de pe langa Camera 
de Comert si Industrie a Romaniei (din 
2008) , vicepresedinte al Bancii Nationale a 
Romaniei (din 2009). 

Olteanu Matei, Draga 

(24.10.1933, Bucure§ti) 

Actrita. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti. A lucrat la 
Teatrul National din Bucuresti. In 1992 a 
infiintat compania Teatrul Vostru la Piatra 
Neamt. Roluri in teatru: Asteptand laArlechin, 
Cadavrul viu, Comoara din deal, Crimd pentru 
pdmdnt, Fetele Didinei Hagi Tudose, Minunile 
Sfdntului Sisoe, Muscata din fereastrd, Visul unei 
nopti de iarnd; in film; Setea (I960), Lupeni '29 
(1962), Un surds in plind vara (1963), Merii 
salbatici (1964), Golgota (1966), Zile de vara 
(1967), Fratii (1970), Facerea lumii (1971), Astd 
seard dansdm infamilie (1972), Bariera (1972), 
Pistruiatul (1973), Fratii J deri (1974), Ilustrate 
cuflori de camp (1974), Stefan eel Mare - Vaslui 
1475 (1974), Toamna bobocilor (1975), Instanta 
amdna pronuntarea (1976), lama bobocilor 
(1977), Nea Marin miliardar (1978), Iancu 



Jianu, zapciul (1980), Iancu Jianu, haiducul 
(1981) , Miezul fierbinte alpdinii (1983), Coana 
Chirita (1986), Chirita in Iasi (1987), Faimosul 
Paparazzo (1999), Ministerul comediei (1999), 
Cuscrele (Serial TV, 2005). Premiul UNITER 
pentru intreaga activitate (2004). 

Olteanu, Mircea 

(15.12.1926, Galati) 

Medic (oculist). A absolvit Facultatea de 
Medicina la Bucuresti. S-a specializat la 
Lyon, Praga, Odessa, Barcelona, Boston, 
Baltimore, Londra, Paris, Cordoba-Argen- 
tina si Tokyo. Profesor la Facultatea de 
Medicina din Bucuresti si director al Clinicii 
Universitare de Oftalmologie-ORL. S-a 
dedicat chirurgiei plastice si reparatorii, 
transplantului (a infiintat primul centru 
pentru transplant de cornee din Romania). 
Lucrari: Hipotonia oculara tardiva secundara 
unor interventii chirurgicale, 1970; Glaucomul 
dupa keratoplastie, 1974; Bolile alergice oculare, 
1977; Actualitati in oftalmologie, 7 vol., 1982- 
1989; Oftalmo-chirurgie. Atlas, 1984; Tratat de 
oftalmologie, 2 vol., 1988-1989. Membru al 
Academiei de Stiinte Medicale din Romania, 
al Societatii Romane de Oftalmologie. Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1992). 

Onciul, Dimitrie 

(26.10/7.11.1856, Straja, Suceava - 
20.03.1923, Bucure§ti) 

Istoric. A studiat la Universitatea din Cer- 
nauti si la Universitatea din Viena. A fost 
profesor la Universitatea din Bucuresti si 
director al Arhivelor Statului, a fost primul 
presedinte al Comisiei Consultative Heral- 
dice. A intemeiat scoala critica in istorio- 
grafia romaneasca. S-a ocupat de problema 
originii romanilor, demonstrand argumentat 
formarea poporului roman pe o arie intinsa, 
de ambele parti ale Dunarii, si respingand 
teoria migratiei medievale a romanilor din 
Peninsula Balcanica. A demonstrat, pe 
baza de documente, ca formarea statelor 
feudale romanesti a fost o urmare fireasca 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 568 



& 



31.10.2011 17:29:11 



Opopol 



a dezvoltarii vechilor formatiuni politice 
locale, combatand teoria „descalecatului". 
Lucrari: Teoria lui Roesler. Studii asupra std- 
ruintii romanilor in Dacia Tr aland, 1885; Radu 
Negru si originile Principatului Tdrii Romanesti, 
1890-1892; Originile Principatelor Romane, 
1899; Ideea latinitdtii si a unitdtii nationale, 
1919. Traditia istoricd in chestiunea originilor 
romane, 1906-1907. Membru titular al 
Academiei Romane (1905), presedinte al 
sectiunii istorice (1911-1914; 1919-1922), 
vicepresedinte (1913-1916; 1919-1920) si 
presedinte al ei (1920-1923). 

Onicescu, Octav 

(20.08.1892, Boto§ani - 19.08.1983, Bucure§ti) 
Matematician. A facut studiile la Facultatea 
de Matematica a Universitatii din Bucuresti 
ca elev al lui Gheorghe Titeica, Dimitrie 
Pompeiu si Traian Lalescu, si la Facultatea 
de Filosofie ca elev al lui Constantin Radu- 
lescu-Motru si RR Negulescu. A participat 
in aeronautica la razboiul de intregire. Speci- 
alizare in Italia cu Tullio Levi-Civita, G. Cas- 
telnuovo si V Volterra, in probleme de geo- 
metrie diferentiala legate de teoria relativita- 
tii. Membru al Seminarului lui R Hadamard 
(Paris 1920-1921). Profesor la Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Bucuresti. Preda 
mecanica, grupuri continue de transformari, 
calcul diferential absolut, pentru ca apoi sa 
modernizeze invatamantul de algebra. In 
domeniul mecanicii a dezvoltat o mecanica 
noua a sistemelor materiale. Intemeietor al 
scolii romanesti de teoria probabilitatilor, i-a 
dat acesteia o noua axiomatizare, cu ajutorul 
notiunii de „functie eveniment" sau „functie 
suma". A introdus conceptul de „lant cu 
legaturi complexe", cea mai importanta 
contribute romaneasca in teoria probabili- 
tatilor. A fost autor al unei noi varietati de 
mecanica: mecanica invariantiva Onicescu. 
Este, impreuna cu Gheorghe Mihoc, crea- 
torul scolii matematice romanesti de teoria 
probabilitatilor si statistica matematica. Este 
secretar general, apoi presedinte al Societatii 
Romane de Stiinte, fondator si rector al 
institutului Center of Mechanical Scien- 
ces (CISM), Udine, regiunea Friuli, Italia, 
infiintat in 1967. Lucrari: Principiile teoriei 
probabilitdtii; Calculul probabilitatilor; Meca- 
nica invariantd si cosmologia; Numere si sisteme 
aleatoare; Galileo Galilei renasterea stiintificd; 
Problema determinismului; Principii de cunoastere 
stiintificd; Principes de logique et de philosophic 
matematique. Membru al Academiei Lagrange 
(Italia) si al altor academii straine, membru al 
Uniunii Interbalcanice a Matematicienilor. 
Membru al Academiei Romane (1965). 




Octav Onicescu 



Arcadie Opait 



Opait, Arcadie 

(1948, rn. Storojinet, azi Tn Ucraina) 
Poet. Greco-catolic. Presedinte al Uniunii 
Societatilor Culturale ale Romanilor din 
Bucovina de Nord si Tinutul Hertei (din 
1992), sef al Societatii pentru Cultura 
Romaneasca Mihai Eminescu (din 1994), 
Cernauti. Fondator si director al publicatiei 
Clopotul Bucovinei. Versuri: Ora de pranz a 
vulcanului Etna, 1997, debut; Romafdrd mine, 
1998; Vdduva neagrd, 1999; Fecioard nenun- 
titd- viata. Ocnasii lumii vechi, antologia poetilor 
din Bucovina (1775-2002), 2002; Salonul de 
reanimare, 2004. 

Opitz, Martin, nume la na§tere 
Martin Opitz von Boberfeld 

(23.12.1597, Bunzlau, Tn polona Bolestawiec, 
Silezia - 20.08.1639, Danzig) 
Poet. A studiat Literele la Frankfurt am 
Oder si s-a specializat la Heidelberg si Leida. 
A fost consilierul ducelui George Rudolf in 
Silezia, la Liegnitz (Legnica) si Brieg (Brzeg). 
Fondator si conducator al primei Scoli de 
poezie din Silezia. In 1622 a devenit profe- 
sor de filosofie la gimnaziul din Alba Iulia, 
in Transilvania, angajat de printul Bethlem 
Gabon Incoronat ca poet laureat de impa- 
ratul Ferdinand al II-lea (1628), care 1-a 
si innobilat. In 1637 s-a dus la Danzig, in 
Polonia, ca istoriograf al regelui Vladislav al 
IV-lea. A murit de ciuma. 

Opopol, Nicolae 

(9.02.1938, Barnova, Basarabia) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
preventiva a Institutului de Stat de Medicina 
din Dnepropetrovsk. A lucrat la Institutul de 
Cercetari Stiintifice in Igiena si Epidemio- 
logic din Chisinau. Contributii la estimarea 
igienica a alimentatiei populatiei rurale din 
Moldova. A elaborat programul complex pe 
termen lung de protectie a mediului si de 
folosire rationala a resurselor naturale din 
Moldova pana in 2005, programul natio- 
nal de eradicare a maladiilor iododeficitare, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 569 



& 



31.10.2011 17:29:12 



Oprescu 




Martin Opitz 



Nicolae Opopol 



George Oprescu 



Sorin Mircea Oprescu 




570 



rapoartele nationale r/ Calitatea mediului si 
sanatatea populatiei in Republica Moldova", 
„ Sanatatea copiilor in relatie cu mediul". 
Fondator al Centrului Stiintifico-Practic de 
Medicina Preventiva al Moldovei. Lucrari: 
3Konoeo-2mueHUHecKuu Monumopum. Upo6- 
neMu u pevueuuH, diploma ASM. Distins cu 
Ordinul Gloria Muncii, Insigna si Certificat 
de Apreciere a OMS. Membru corespondent 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Oprescu, George 

(27.11.1881, Campulung - 13.08.1969, Bucure§ti) 
Istoric, critic de arta si colectionar. A absolvit 
Literele si Filosofia la Bucuresti. Profesor 
al Academiei de Belle-Arte, membru cores- 
pondent al mai multor academii straine. S-a 
ocupat in studiile sale de pictura si grafica 
romaneasca din secolul al XlX-lea, aceste 
scrieri constituind primele sinteze cuprin- 
zatoare din istoriografia romaneasca de arta: 
Arta tdrdneascd la romani, 1922, Gericault, 
1927; Pictura romaneasca in secolul al XlX-lea, 
1937; Grafica romaneasca in secolul al XlX-lea, 
2 vol., 1941-1945; Bisericile-cetdti ale sasilor 
din Ar deal, 1 956; Sculptura statuard romaneasca, 
1957; Nicolae Grigorescu, monografie, 2 vol., 
1961. Bogata sa colectie de arta (picturi, 
sculpturi, desene si gravuri romanesti si 
straine), de aproape 10 000 de piese, avand 
autori faimosi (Albrecht Durer, Rembrandt, 
Delacroix, Courbet, Picasso, Bonington), a 
donat-o Academiei Romane. Cele mai multe 
din aceste piese sunt pastrate la Muzeul de 
Arta al Academiei Romane, al carui fondator 
a fost. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1948). 

Oprescu, Sorin Mircea 

(7.11.1951, Bucure§ti) 

Medic chirurg. A absolvit Medicina la Bucu- 
resti. Profesor la Facultatea de Medicina, 
director al Spitalului Clinic Universitar si 
al Spitalului Universitar de Urgenta Elias. 
Presedinte al Colegiului Medicilor din 
Bucuresti. Membru al Partidului Social 



Democrat, presedinte al organizatiei de 
Bucuresti a acestui partid, senator si vice- 
presedinte al Comisiei Senatoriale pentru 
Sanatate Publica; a parasit PSD in 2008. 
Primar al capitalei din 2008 (candidat ca 
independent). Lucrari: Patologie chirurgicala - 
partea I, in colaborare, 2000; Neoplasmul eso- 
fagian depistare precoce - un deziderat, 2002, in 
colaborare; Carcinom gastric in situ. Caz clinic, 
2004, in colaborare. 

Orascu, Alexandru Hristea 

(30.08.1871, Targovi§te - 16.12.1894, Bucure§ti) 
Arhitect si matematician. Ginere al lui 
Simeon Marcovici. A absolvit Arhitectura si 
Constructiile la Mimchen. A fost profesor la 
liceul Sf. Sava. Dupa infiintarea Scolii Supe- 
rioare de Stiinte din Bucuresti (octombrie 
1863), a fost numit profesor de geometrie 
descriptiva si arhitectura, apoi, in 1864, la 
infiintarea universitatii, a ramas in continu- 
are profesor la aceeasi catedra la Facultatea 
de Stiinte, unde a functionat pana in 1864. 
Apoi a devenit rector al Universitatii din 
Bucuresti (1885-1892). El a fost arhitectul 
Muzeului Orasului Ploiesti (1865), cladirii 
Universitatii Bucuresti (1857-1869), in stil 
neoclasic. Dupa planurile sale si cu pictura 
lui Gheorghe Tattarascu a fost restaurata 
cladirea mitropoliei din Iasi. Presedinte al 
Uniunii Arhitectilor Romani, rector al Uni- 
versitatii din Bucuresti. 

Orasanu, Nicolae T. 

(1833, Craiova - 7.08.1890, Negreni, jud. Olt) 
Gazetar si scriitor. Unionist. A condus 
grupul de presiune care a actionat asupra 
parlamentarilor munteni pentru a-1 alege 
pe Al. I. Cuza. Totusi, a fost rasplatit cu 
inchisoare: Intemnitdrile mele politice, 1861. 
A redactat numeroase publicatii satirice: 
Nichipercea, Spiridus, Cicala, Ochiul Dracului, 
Codita Dracului s.a. Lucrari: Floricele de pri- 
mdvard, versuri, 1845; Tdrgul cu idei sau Bule- 
tinul Cismegiului, 1857; Cronica scandaloasd a 
orasului, 1857-1858. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 570 



^ 



31.10.2011 17:29:12 



Oroveanu 




Silviu Oravitzan 



Zigu Ornea 



Mihai Oroveanu 



Oravitzan, Silviu 

nume la na§tere Silviu Cretu 

(4.10.1941, Ciclova Montana, jud. Cara§ Severin) 
Pictor. A absolvit Institutul Pedagogic si 
Facultatea de Arte Frumoase la Timisoara. 
Specializare in Franta si Suedia. A avut 
expozitii in Polonia, Grecia, Cehoslovacia, 
Ungaria, Bulgaria, Spania, Austria, Franta, 
Olanda, Belgia, Germania, Suedia, Dane- 
marca, Rusia, Slovenia, Marea Britanie, 
Elvetia. A infiintat Galeria Oravitzan la New 
York, 1999. Lucrari: Capre si pruni, 1970; Pis- 
curi la Ciclova, 1971; Interior, 1972; Arhetipuri, 
1974; Grddind la rdsdrit, 1975; Compozitie, 
1990; Peisaj, 1991; Marele Premiu al Uniunii 
Artistilor Plastici din Ungaria, 1997. 

Orghidan, Constantin C. 

(22.06.1874, Bucure§ti - 29.08.1944, Otelu Ro§u) 
Inginer si colectionar. A absolvit Scoala 
Politehnica la Bucuresti. A infiintat si 
condus mai multe societati metalurgice: 
Uniunea Metalurgica Romana, Socomet, 
Tutan-Nadlac-Calan. A fost administrator 
al Uzinelor Resita, presedinte al Camerei 
de Comert si Industrie din Bucuresti. 
Vicepresedinte al Societatii Numismatice 
Romane (1933-1944), a avut o colectie 
impresionanta, pe care a donat-o Academiei 
Romane. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1942). 

Ornea, Z(igu) 

nume la na§tere Zigu Orenstein 

(27.08.1930, com. Frumu§ica, jud. Boto§ani - 
14.11.2001, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Filosofia la Bucu- 
resti. Redactor de editura, sef de sectie si 
director al editurilor Minerva si Hasefer. 
Devotat cronicar de editii, a ingrijit si pre- 
fatat numeroase volume ale marilor scriitori 
romani clasici sau moderni (Gh. Panu, Titu 
Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, C. Stere, 
AD. Xenopol, H. Sanielevici s.a.), culti- 
vand in critica literar- culturala un criteriu 



preponderent sociologic. S-a ocupat cu pre- 
cadere de studiul curentelor si ideologiilor 
literare romanesti. Ultimele carti: Glose despre 
altd data (1999), o descriere a vietii literare 
si sociale din perioada interbelica, si Portrete 
(1999), o culegere de articole, publicate ini- 
tial in periodice (in primul rand in Romania 
literard). Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti (1978). Lucrari: Confluente, 1976; 
Curentul cultural de la „Contemporanul" , 1977; 
Junimea si junimismul, 1978; Anii treizeci: 
Extrema dreaptd romdneascd, 1996; Fizionomii. 
Medalioane de istorie literard, 1997. 

Oroveanu, Mihai, nume la na§tere 
Mihai Ion Constantin T. Oroveanu 

(1946, Bucure§ti) 

Arhitect si istoric de arta. Sotia sa este fiica 
lui Leonte Rautu. Component al lotului 
national de juniori la atletism, legitimat la 
Dinamo, apoi la Clubul Sportiv Grivita ca 
rugbist. A absolvit Istoria Artei la Bucuresti. 
A infiintat, impreuna cu Dan Grigorescu, 
Fundatia ARTEXPO, care organiza targuri 
de carte si expozitii de arta. Numit de Adrian 
Nastase, in 2000, director al nou-infiintatu- 
lui Muzeu National de Arta Contemporana. 
Pasionat de arta fotografica, detine o colectie 
de peste 4 milioane de piese. Lucrari: Arhitec- 
turd - urbanism, stiintd si tehnicd, 2008. 

Oroveanu, Teodor 

(10.07.1920, Ramnicu Sarat - 
5.03.2005, Bucure§ti) 

Inginer (mecanica fluidelor). A absolvit 
Facultatea de Mecanica si Electricitate a 
Politehnicii din Bucuresti. Elev al lui Elie 
Carafoli. A lucrat la Steaua Romana din 
Campina, apoi la Centrala Industrials a 
Metalurgiei Prelucratoare (1945-1949). 
Profesor la Institutul de Petrol si Gaze din 
Bucuresti. A fost profesor invitat la Paris, 
Rennes, Moscova, Baku. Contributii in 
domeniul mecanicii fluidelor. A efectuat stu- 
dii asupra exploatarii zacamintelor de petrol 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 571 



& 



31.10.2011 17:29:12 



Ortiz 




572 



situate in roci fisurate. Lucrari: Mecanica 
fluidelor, Mecanica fluidelor vascoase, Scurgerea 
fluidelor prin medii neomogene, 1963; Transpor- 
ts petrolului, 1986. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1991). 

Ortiz, Ramiro 

(1.07.1879, Chieti, Pescara, Italia - 
7.07.1947, Padova) 

Traducator. A studiat Literele la Napoli si s-a 
perfectionat la Florenta. A venit la Bucuresti 
in 1909. In 1913 a inhintat Catedra de lite- 
ratura italiana la Universitatea din Bucuresti. 
A plecat la Padova in 1933, la universitate, 
catedra de literaturi neolatine, iar la Catedra 
lui a venit un fost elev, Al. Marcu. Al. Cio- 
ranescu si Bazil Munteanu i-au fost de 
asemenea elevi. Lucrari: Per la storia delta 
cultura italiana in Rumania,191G; Eminescu - 
Poesie, Milano, 1927; Dezvoltarea poeziei lirice 
italiene de la originile ei pana la Dante, 1922; 
Medioevo rumeno, Roma, 1928; Problemi di 
poesia popolare neolatina e balcanica, Padova, 
1938. Doctor Honoris Causa al Universitatii 
din Padova. Diploma de merit Dante Alighi- 
eri a revistei Roma pentru difuzarea culturii 
italiene in Romania si activitatea la Institutul 
Italian din Bucuresti (1924-1933). Membru 
de onoare al Academiei Romane (1934). 

Osadci, Claudia 

(25.08.1935, Chisinau) 

Balerina. A absolvit Scoala de Coregrafie din 
Leningrad, clasa profesoarei N. Komkova 
(1954). Este prim-balerina la Teatrul Muzi- 
cal-dramatic A. S. Puskin (1954-1955); la 
Teatrul de Opera si Balet din Ulan Ude, Bure- 
atia, URSS (1955-1958); solista la Teatrul de 
Opera si Balet din Chisinau (1958-1975). 
A interpretat rolurile principale: Zarema din 
Fdntdna din Bahcisarai, Sireni Carabus din 
Frumoasa din pddurea adormitd, Dochia din 
Surorile, Mercedes din Don Quijote, Izida din 
Antoniu si Cleopatra, Mirta din Giselle, Fani 
din Pe calea trdsnetului, Gitanne in Bolero s.a. 
Artista Emerita a Republicii Moldova (1967). 

Ostrogovich, Giorgio Ugo Agosto 

(23.04/6.05.1904, Bucuresti - 
13.06.1984, Roma) 

Chimist. Origine italiana. A absolvit Faculta- 
tea de Stiinte, Sectia chimie, la Cluj. Profesor 
la Facultatea de Stiinte din Cluj, apoi la Poli- 
tehnica din Timisoara. Cercetari in dome- 
niul structurii compusilor organici. Lucrari: 
Compendiu de elemente de stereochimie organicd, 
1971. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1974). 



Otiman, Paun Ion 

(28.05.1942, Garbovat, jud. Caras-Severin) 
Inginer agronom, economist, politician. 
A absolvit Facultatea de Agronomie si 
Facultatea de Stiinte Economice, ambele la 
Timisoara. Intre 1990 si 2004 a fost rector al 
Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina 
Veterinara a Banatului. Intre 1992 si 1996 a 
fost senator CDR de Timis, fiind membru al 
Partidului Aliantei Civice, iar intre 2000 si 
2004 a fost senator PNL de Timis. Lucrari: 
Elaborarea programelor de fertilizare si amendare 
a solurilor cu ajutorul calculatorului, 1975; Opti- 
mizarea productiei agricole, 1987; Agricultura 
Romdniei la cumpdna dintre mileniile II si III, 
1994; Dezvoltarea rurald in Romania, 1997. In 
1999 a devenit membru titular al Academiei 
Romane. In 2003 a devenit presedintele 
filialei Timis a Academiei Romane, iar in 
aprilie 2006 a fost ales secretar general al 
Academiei Romane. 

Ottescu (Otescu), lo(a)n Nonna 

(3.12.1888, Bucuresti - 25.03.1940, Bucuresti) 
Compozitor. Descoperit ca talent de 
D.G. Kiriac. A absolvit Dreptul la Bucuresti. 
A absolvit Conservatorul la Paris ca elev al lui 
Vincent D'Indy. A lucrat in tinerete alaturi 
de fratele sau la Institutul particular Ottescu, 
unde 1-a afirmat pe tenorul Leonard, inca de 
la 17 ani. A fost membru fondator si primul 
dirijor al Operei Romane. Profesor si rector 
al Conservatorului din Bucuresti. Membru 
fondator si vicepresedinte al Uniunii Com- 
pozitorilor din Romania. A scris opera bufa: 
Bubi, 1903; Ilderim, De la Matei cetire, 1938; 
balete: Ileana Cosdnzeana, 1918; Rubinul mira- 
culos, 1919; poeme simfonice: Templul din 
Gnid, 1908; Legenda trandafirului rosu, 1910; 
Narcis, 1911; Din batrani, Vrajile Armidei, 
1915; muzica de camera: Elegia romdna pentru 
violoncel si pian. A primit premiul I onorific de 
compozitie George Enescu (1913) si Premiul 
National de Compozitie (1928). 

Otetea, Andrei 

(24.07.1894, Sibiel, jud. Sibiu - 
21.03.1977, Paris) 

Istoric. A studiat limba franceza si italiana 
la Paris, urmand in paralel cursurile Scolii 
de Stiinte Politice. Profesor universitar la 
Facultatea de Litere si Filosofie a Univer- 
sitatilor din Iasi si Bucuresti, specialist in 
istoria Evului Mediu si a epocii moderne, 
a elaborat numeroase lucrari: Francesco 
Guicciardini - viata publica si gdndirea politica 
(teza de doctorat - 1926); Contributii lapro- 
blema Orientului (1930); Renastere si Reforma 
(1941); Tudor Vladimirescu (1945); Renasterea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 572 



& 



31.10.2011 17:29:12 



Oysher 




Paun Ion Otiman 



Andrei Otetea 



Moishe Oysher 



(1964). A fost redactor responsabil al volu- 
melor II si III din tratatul Istoria Romdniei. 
Vicepresedinte al Academiei Lumii Latine 
din Paris. Membru al Societatii de Istorie 
Moderna a Frantei. Membru al Academiei 
Romane din 1955. 

Ovidiu (Publius Ovidius Naso) 

(43 T.H., Sulmona, Italia - 17 d.H., Tomis, 
Scythia Minor, Dobrogea de azi, Romania) 
Poet latin. A fost printre sustinatorii impe- 
riului si se spune ca a fost exilat pentru ca 
o placea pe fiica imparatului. In realitate, 
prin scrierile lui anunta un spirit innoitor, 
deschis spre cercetarea naturii, fapt perceput 
ca o primejdie pentru chiar existenta impe- 
riului. Pana astazi este considerat precur- 
sorul stiintelor naturii care vor modela arta 
Renasterii, al cautarii originilor planetare ale 
omului. Era semnul libertatii de spirit care 
depasea armatura educativa si culturala a tot 
ceea ce fusesera preceptele romane. Venea 
dintr-o mare cultura, care avea la acea data o 
istorie bogata, modele de urmat si se raporta, 
adesea, la cultura greaca. Alungat la Tomis, 
colonie greceasca a Miletului, aflata pe locul 



Constantei de astazi, a lasat cele mai timpurii 
marturii scrise despre viata getilor, despre 
Marea Neagra (Pontus Euxinus), despre 
clima si comunitatea omeneasca in care 
nimerise. Lucrari: Amores, 5 vol., elegii; Ars 
Amatoria; De medicamine faciei; Medea, Meta- 
morphoseis, principala sa lucrare; Halieutica, 
Epistulae ex Ponto, Tristia. 

Oysher, Moishe 

(1907, Lipcani, Basarabia - 
27.11.1958, New Rochelle, New York) 
Cantor. Evreu ca etnie. Aceasta meserie se 
facea in familia sa de sase generatii. A can- 
tat la sinagoga din Vilna, iar r la moartea 
fiului sau, la Opera din Varsovia, ca tenor. 
A plecat in Canada in 1921 cu o trupa de 
teatru idis r impreuna cu care a ajuns pana 
in Amercia de Sud. In 1932 si-a intemeiat 
propria companie de teatru idis si s-a stabilit 
in SUA, interpretand melodii traditionale 
evreiesti, unde a combinat stilul doinelor 
moldovenesti cu stilul jazzului. A facut si trei 
filme vorbite in idis, precum si numeroase 
inregistrari audio. 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONA 



diet LZ.indd 573 



& 



31.10.2011 17:29:12 



p 




Pacea, Ion 

(7.09.1924, Horopani, Macedonia - 
13.08.1999, Bucure§ti) 

Pictor. Aroman ca etnie. A studiat la Acade- 
mia libera Guguianu si la Institutul de Arte 
Plastice din Bucuresti ca elev al lui Camil 
Ressu, Jean Alexandria Steriadi si Alexandru 
Ciucurencu, absolvindu-1 in 1950. A debu- 
tat la Salonul Oficial din Bucuresti in 1947. 
Lucrarile sale au fost prezentate in expozitii 
personale (1956, 1957, 1969, 1973, 1975, 
1980), la saloanele oficiale, precum si in 
cadrul unor selectii de arta romaneasca la 
Ankara, Le Havre, Berlin, Praga, Dresda, 
Moscova, Miinchen, Sofia etc. A fost distins 
cu Premiul Ion Andreescu al Academiei 
Romane (1963), Premiul pentru pictura 
(1965) si Marele Premiu al UAP (1967). 
Lucrarile sale realizate in ulei sau guasa 
acopera o gama larga a temelor plasticii tra- 
ditionale (peisaj, natura statica, compozitie) 
si picturii abstracte. Domeniul sau de maxim 
interes a fost natura statica. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Pacepa, Ion Mihai 

(28.10.1928, Bucure§ti) 

General de Securitate. A studiat Chimia 
Industrials la Politehnica din Bucuresti si a 
fost cooptat in anul al IV-lea in Securitate. 
A servit in spionajul romanesc din RFG 
intre 1957 si 1960, fiind seful spionajului 
pentru RFG in 1972 si 1978, predandu-se 
Ambasadei SUA din Bonn in 1978, dupa ce 
a construit o retea proamericana in Roma- 
nia. A fost judecat in contumacie si con- 
damnat la moarte. Un premiu de 2 milioane 
de dolari a fost pus pe capul sau, dar n-a 
fost predat autoritatilor romane. Lucrari: Red 
Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief, 
1987; Red Horizons: the 2nd Book. The True 
Story of Nicolae and Elena Ceausescu's Crimes, 
Lifestyle, and Corruption, 1990; The Kremlin 
Legacy,l993; Cartea neagrd a Securitdtii, 1999; 
Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the 
Soviet KGB, and the Kennedy Assassination, 
2007. In 1999 procesul a fost rejudecat si s-a 
sfarsit prin reabilitarea inculpatului. 



Paciurea, Dimitrie 

(2.11.1873, Bucure§ti - 14.07.1932, Bucure§ti) 
Sculptor. A absolvit Scoala de Arte si Meserii 
la Bucuresti si s-a specializat la Paris. Profe- 
sor de sculptura la Scoala Nationala de Arte 
Frumoase din Bucuresti. A fost unul dintre 
fondatorii Societatii Arta Romana. A expus 
la Saloanele nationale, dar si la Miinchen, 
Bruxelles, la Bienala din Venetia. A ramas 
cunoscut pentru Himere (Himera vdzduhului, 
Himera pdmdntului, Himera apei, Himera nop- 
tii), o serie de sculpturi simbolice (Gigantul, 
1905; Christ incoronat cu spini, 1907; Omul 
primitiv, 1906; Sfinxul, 1913) care-1 apropie 
de stilul inovator al lui Brancusi. 

Palade, Doru Dumitru 

(1.11.1937, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica la 
Institutul Politehnic din Bucuresti. Specia- 
lizare in aparatura pneumatica la Ludwigs- 
haffen (RFG), la Varsovia si Cracovia, 
Polonia. Cercetator si director la Institutul 
de Cercetare-Proiectare Mecanica Fina din 
Bucuresti. Expert CAER (1965-1984). 
Ministru al Cercetarii si Tehnologiei (1992- 
1996). Contributii in domeniul familiei de 
organe de executie avand comanda pneuma- 
tica pentru sisteme de automatizare. Dupa 
1989, membru al Biroului Uniunii Patronale 
a Unitatilor de Cercetare-Proiectare-Dez- 
voltare din Romania. Membru al Consiliului 
Asociatiei Romane de Standardizare. Mem- 
bru al Academiei de Stiinte Tehnice. 

Palade, George Emil 

(19.11.1912, la§i - 8.10.2008, New York) 
Specialist in biologie celulara. Dupa tata 
familia e atestata din veacul al XVIII-lea 
(tarani instariti). Dupa mama e un Cantemir. 
Sotia sa este fiica lui Nicolae Malaxa. In 
1930 este admis la Facultatea de Medicina a 
Universitatii din Bucuresti, pe care o absolva 
in 1946. Pleaca in Statele Unite ale Americii - 
cercetator la New York University. Acolo 1-a 
intalnit pe Albert Claude, omul de stiinta care 
i-a devenit mentor. Acesta lucra la Institutul 
Rockefeller si a fost invitat sa lucreze impre- 
una la Departamentul de patologie celulara. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 574 



^ 



31.10.2011 17:29:12 



Paleolog 




Ion Mihai Pacepa 



Dimitrie Paciurea 



Doru Dumitru Palade 



Cum nu era biochimist, a initiat o colaborare 
cu Philip Siekevitz. Impreuna au combinat 
metodele de fractionare a celulei prin micro- 
scopie electronica, producand component! 
celulari care erau omogeni morfologic. Ana- 
liza biochimica a fractiunilor mitocondriale a 
stabilit rolul acestor organite subcelulare ca 
un component major producator de energie. 
Cel mai important element al cercetarilor lui 
Palade a fost explicarea mecanismului celular 
al productiei de proteine. In 1961 a fost ales 
membru al National Academy of Sciences. 
Impreuna cu Keith Porter a editat revista 
The Journal of Cell Biology, cea mai importanta 
publicatie stiintifica in domeniul biologiei 
celulare. In 1973 paraseste Institutul Rocke- 
feller, mutandu-se la Yale University, iar din 
1990 lucreaza la Universitatea din San Diego 
(California). Lucrari: A Study of Fixation for 
Electron Microscopy, 1952; A Small Particulate 
Compartment ofCryptoplasm, 1953; Microcosmes 
and Ribonucleoprotein Particles, 1958; Structural 
Modulations of Plasmalemmal Vesicles, 1968, in 
colaborare. In 1974 primeste Premiul Nobel 
pentru fiziologie si medicina, pe care 1-a 
impartit cu Albert Claude si Christian Duve. 
A fost ales membru de onoare al Academiei 
Romane (1975). La 12 martie 1986, prese- 
dintele Ronald Reagan i-a decernat Medalia 
Nationala pentru merite deosebite in dome- 
niul stiintei. Distins cu Steaua Romaniei in 
grad de Colan. 

Palade, Gheorghe D. 

(1858, Barlad - 27.05.1903, Barlad) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Drept a 
Universitatii din Bucuresti. A predat cursuri 
de economie politica la Scoala Libera de 
Stiinte de Stat. Deputat al Partidului Libe- 
ral in legislaturile 1884, 1888, 1891, apoi 
disident al partidului si creator al Opozitiei 
Unite (impreuna cu radicalii liberi si o parte 
a conservatorilor). Revine la liberali si este 
numit ministru al Agriculturii, Industriei, 
Comertului si Domeniilor; al Justitiei; al 
Finantelor; al Internelor. Municipalitatea 
din Barlad i-a ridicat o statuie. 



Paladi, Gheorghe 

(9.05.1929, Chi§inau, Basarabia) 
Medic. A absolvit Institutul de Stat de 
Medicina din Chisinau si este profesor al 
aceluiasi Institut. Este unul dintre fonda- 
torii serviciului de obstetrica-ginecologie 
al Republicii Moldova, ca specialist al 
Ministerului Sanatatii. Este organizatorul 
si conducatorul Centrului de Cercetari 
Medicale si Sociodemografice a Familiei al 
ASM. Lucrari: Sarcina si bolile asociate (2003); 
Familia: Probleme sociale, demografice si psiho- 
logice (2005) si 3 manuale: Obstetrica (1993); 
Ginecologia (1997); Ginecologia endocrinologicd 
(1999). Distins cu titlul de Om Emerit, lau- 
reat al Premiului de Stat, Eminent al Ocroti- 
rii Sanatatii din URSS, cu Ordinul Republi- 
cii, medaliile D. Cantemir si N. Testemitanu, 
cu Diploma de Excelenta a Societatii de 
Obstetrica si Ginecologie din Romania, 
Diploma de Recunostinta a ASM. Membru 
al Societatii Europene de Obstetrica si 
Ginecologie, membru al Biroului Executiv 
al Societatii Internationale de Psihologie si 
Medicina Prenatala, membru al Societatii 
de Obstetrica si Ginecologie din Romania, 
membru al Uniunii Internationale Stiinti- 
fice pentru Studierea Populatiei. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Paleolog 

Ultima dinastie de imparati ai Bizantului 
inainte de caderea imperiului si a capitalei, 
Constantinopol, in mainile otomanilor 
(1453). Este importanta pentru istoria roma- 
nilor deoarece au existat, in diversi timpi 
istorici, aliante ale membrilor acestei dinastii 
cu alte dinastii domnitoare ale Europei, ceea 
ce a dus inclusiv la asezarea pe tron a unor 
domni romani. Originea dinastiei este gre- 
ceasca, din Macedonia (macedonenii sunt, 
la origine, triburi grecesti care n-au coborat 
impreuna cu aheii spre Mediterana, ci au 
ramas in zona tracilor). Aromanii pe care 
noi ii numim macedoneni sunt formati din 
geto-daci si macedonenii originari, triburi de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 575 



& 



31.10.2011 17:29:12 



Paleolog 




576 




Afe 




George Emil Palade 



Gheorghe Paladi 



Vasile Paleolog 



Alexandru Paleologu 



greci, in acea zona de locuire, dupa cucerirea 
romana. S-a remarcat cu prilejul primei 
cruciade crestine pentru preluarea locurilor 
sfinte in batalia de la Dyrrchachium (1081 
d.Hr.) contra normanzilor. Primul care a 
devenit imparat a fost Alexios I, casatorit 
cu nepoata imparatului Constantin al X-lea 
(care era Comnena dupa mama). Politica 
practicata in timp de membrii dinastiei a fost 
aceea a aliantelor cu alte familii domnitoare: 
Asanestii (loan Asan), Anna a Ungariei, 
Levon al II-lea al Armeniei, Toma al II-lea 
al Piemontului, Amadeus al V-lea de Savoia, 
loan I de Brabant, Margareta de Flandra, 
Mihail Cantacuzino (Kantakuzenos), Ivan 
al Ill-lea al Rusiei, printesa D'Arenberg (din 
care se trage regina Ana, sotia regelui Mihai 
I al Romaniei), lordul Montferrat, ducii de 
Lorena (mai tarziu aliati cu casa regala de 
Habsburg din Austria), Lazar Brankovic 
al Serbiei. Prin acest fel de aliante, Impe- 
riul Bizantin si- a permis sa se detasete de 
Imperiul Roman de Apus si sa evidentieze 
radacinile grecesti ale zonei, ca si tipul 
rasaritean de crestinism, pastrator mai 
aplicat al substratului religios precrestin, 
gratie caruia spera sa poata rezista diverse- 
lor valuri migratoare. Asigurarea stabilitatii 
dupa aceasta reteta, care subzista pana in 
prezentul imediat al Uniunii Europene si al 
Romaniei, a adus in tarile romane dinastiile 
Cantacuzino (aliata cu Basarabii) si Duca, 
dar si dinastia de Hohenzollern si era, in 
fond, afirmarea dreptului de existenta al 
radacinilor vechi ale umanitatii impreuna 
cu si dincolo de schimbarile aduse de timp 
in toate registrele de existenta ale popoare- 
lor continentului. 

Paleolog, V(asile) G(eorgescu) 

nume la na§tere Basilie Gheorghescu 

(23.09.1890, Teiu, com. Cornu, jud. Dolj - 
11.02.1979, Craiova) 

Sculptor. A crescut pe mosia parinteasca. 
A absolvit colegiul la Craiova, fiind coleg 
cu Constantin Brancusi. A calatorit mult 



(Viena, Paris), fara a absolvi ceva. S-a casa- 
torit cu guvernanta fiicei kaiserului, Cecile 
Lauru, de neam Catalan dupa tata si Paleolog 
dupa mama. A facut parte din cercul lui 
Brancusi la Paris si i-a cunoscut pe Apolli- 
naire si Amedeo Modigliani. Lucrari: Tine- 
retea lui Brancusi, 1 969; Legdmdnt cu demiurgul, 
2008, postum. 

Paleologu, Alexandru 

(14.03.1919, Bucure§ti - 1.09.2005, Bucure§ti) 
Eseist. A absolvit Dreptul la Bucuresti. 
A fost atasat de legatie pe langa Minis - 
terul Afacerilor Externe inainte de al 
Doilea Razboi Mondial. Domiciliu fortat 
si inchisoare (1959-1964). Discipol al lui 
Constantin Noica. Cercetator la Institutul 
de Istoria Artei, redactor la Editura Cartea 
Romaneasca a Uniunii Scriitorilor. Senator 
al Partidului Aliantei Civice si Partidului 
National Liberal in Parlamentul Romaniei 
(dupa 1989). Ambasador al Romaniei la 
Paris. Membru fondator al Societatii Acade- 
mice Romane. Lucrari: Spiritulsi litem, 1970, 
debut, Premiul Uniunii Scriitorilor; Bunul 
simt ca paradox, 1972; Simtul practic, 1974; 
Treptele lumii sau Galea cdtre sine a lui Mihail 
Sadoveanu, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1978; Ipoteze de lucru, 1980; Souvenirs mer- 
veilleux d'un ambassadeur des Golans (Amintiri 
minunate ale unui ambasador al Golanilor), 
1990, Paris; Despre lucrurile cu adevdrat impor- 
tante, 1997; Interlocutiuni, 1998. 

Paler, Octavian 

(2.07.1926, Lisa, jud. Brasov - 
7.05.2007, Bucuresti) 

Eseist. A studiat Filologia si Dreptul la Bucu- 
resti. Redactor-sef la Contemporanul, Romania 
libera. Membru al CC al PCR. Membru 
fondator al Grupului pentru Dialog Social 
(1990) alaturi de Ana Blandiana si Gabriel 
Liiceanu. S-a remarcat prin memoriile de 
calatorie in Egipt, Grecia, Italia: Drumuriprin 
memorie, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1972; 
Caminante • Jurnal (si contrajurnal) mexican, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 576 



^ 



31.10.2011 17:29:12 



Pamfile 




Octavian Paler 



Theodor Pallady 



Zenaida Pally 



1980, si prin eseurile care imbina reflectii 
asupra timpului, artei si istoriei: Mitologii 
subiective, 1975; Apararea lui Galilei, 1978; 
Viatape unperon, 1981; Polemici cordiale, 1983; 
Viata ca o corida, 1987; Scrisori imaginare, 
1992; Autoportret intr-o oglindd spartd, 2004; 
Eul detestabil, 2005; Calomnii mitologice, 2007. 
Distins cu Ordinul Meritul Cultural in grad 
de Comandor. 

Palii, Alexei 

(31.07.1946, Briceni, Republica Moldova) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Litere a 
Universitatii de Stat din Chisinau, Sectia 
limba si literatura romana (1969). A luat 
doctoratul la Institutul de Lingvistica al 
Academiei de Stiinte din Moldova (1980). 
A lucrat, ulterior, ca inspector scolar in raio- 
nul Ialoveni, conferentiar universitar si sef al 
Catedrei de limba romana la Universitatea 
Libera International;! din Chisinau (1994). 
Lucrari stiintifice: Calchierea ca aspect al 
interferentei limbilor (1991), Cuvantul si simtul 
mdsurii (1995), Cultura comunicarii, Dictionar 
explicativ pentru toti (2004), Dictionar de difi- 
cultdti si surprize ale limbii romdne (2008, cu o 
prefata a prof. Dumitru Irimia). 

Palii, Andrei 

(1.05.1940, Scorteni, Republica Moldova) 
Agronom. A absolvit Facultatea de Agro- 
nomie la Chisinau. Specializare la Harkov, 
Ucraina. Cercetator la Sectia genetica a plan- 
telor a Academiei de Stiinte a Moldovei. Pro- 
fesor la Institutul Agricol din Chisinau, apoi 
la Universitatea Agrara de Stat din Moldova. 
A creat si omologat patru hibrizi speciali de 
porumb. Lucrari: TenemuHecKue acneKtnu 
ynymueHUH Kcmecmea 3epna KyKypy3u, 1989. 
A scris primul manual de genetica in limba 
romana din Republica Moldova: Genetica, 
1998. Distins cu Medalia Meritul Civic, 1993; 
Premiul National pentru Stiinta si Tehnica, 
2004; Gloria Muncii, 2005. Membru cores- 
pondent al Academiei de Stiinte a Moldovei. 



Pallady, Theodor 

(11.04.1871, la§i - 16.08.1956, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat mai intai ingineria la Poli- 
tehnica din Dresda (1887-1889), luand in 
acelasi timp lectii de desen si pictura cu 
Erwin Oehme, care, recunoscandu-i inzes- 
trarea artistica, il sfatuieste sa piece la Paris. 
Acolo lucreaza in atelierul lui Jean Arman 
si se inscrie la Academie des Beaux-Arts. In 
1892 intra in atelierul lui Gustave Moreau, 
unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu 
care leaga o stransa prietenie, pe Georges 
Rouault si pe Albert Marquet. Mai tarziu 
frecventeaza clasa lui Puvis de Chavannes, 
de la care preia mai ales finetea desenului si 
stralucirea culorilor, fara a-i urma principiile 
estetice academizante. In 1904 se intoarce 
in tara si expune la Ateneul Roman si la 
Saloanele Oficiale. Mentine ins a legatura cu 
Parisul, unde deschide mai multe expozitii 
personale, pana in 1940. Expune la Bienala 
din Venetia in 1924, 1940 si 1942. Ramane 
unul din cei mai prestigiosi artisti moderni, 
pastrandu-si intreaga ambitia de a fi un pic- 
tor „din toate timpurile". 

Pally, Zenaida 

(1919, Soroca, Basarabia - 
26.06.1997, Bucure§ti) 

Mezzosoprana. Grecoaica la origine. 
A absolvit Conservatorul la Bucuresti si a fost 
prim-solista a Operei Romane (debut 1945). 
A facut numeroase turnee: Moscova (1962), 
Paris (1963), Atena (1963), Sofia (1969), 
Wiesbaden (1974), Stockholm (1975), Berlin 
(1975), Lausanne (1981), Lucerna (1981) 
interpretand roluri din repertoriul clasic, de 
pilda in Carmen de G. Bizet, Aida de G.Verdi, 
Oedip de George Enescu. 

Pamfile, Tudor C. 

(11.06.1883, com. Jepu, jud. Tecuci - 
16.10.1921, Chi§inau) 

Folclorist. A absolvit Scoala Militara la Iasi si 
Scoala de Ofiteri de Infanterie la Bucuresti, 
apoi la Cladova, in Banatul Sarbesc. Sfatuit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 577 



^ 



31.10.2011 17:29:13 



Panaiteanu-Bardasare 




578 




G. Panaiteanu-Bardasare 



de Nicolae Iorga si Ion Bianu, ale caror 
cursuri le-a audiat, a inceput sa culeaga 
folclor din localitatile judetului Tecuci si din 
Banatul Sarbesc. A absolvit apoi Scoala de 
Ofiteri de Cavalerie la Targoviste. A activat 
la Barlad, in cadrul Regimentului 3 Rosiori. 
A luat parte la razboiul balcanic cu gradul 
de capitan. A scos impreuna cu G.T. Kiri- 
leanu, la Barlad, revista Ion Creangd (care 
tiparea un Calendar, ca si colectia Biblioteca 
Ion Creanga), a colaborat cu Weigand si 
Jan Urban Jarnik, furnizandu-le material 
cules din Moldova. Este unul dintre fonda- 
torii Societatii de Folclor, la care au aderat 
N. Iorga, Ovid Densusianu, Simion Mehe- 
dinti, loan Bianu, G. Bogdan-Duica, George 
Enescu, Dan Simonescu, Sabin Dragoi, 
Al. Tzigara-Samurcas, Theodor Sperantia, 
Gheorghe Ghibanescu, I. Popescu-Pogo- 
neanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Ion Cio- 
carlan. Lucrari: Industria casnica la romani, 
1909, Premiul Academiei Romane; Jocuri 
de copii, 3 vol., 1906, 1907, 1909; Cimilituri 
romdnesti, 1908. In 1928 i s-a dezvelit un bust 
la Tecuci. Preotul si folcloristul Dumitru Gr. 
Furtuna a scos revista Tudor Pamfile la Doro- 
hoi,intre 1923 si 1928. 

Panaiteanu-Bardasare, Emanoil 

(1850, la§i - 1935, la§i) 

Pictor. Grec ca etnie. Nepot al lui Gheorghe 
P.-B. A absolvit Scoala de Arte din Iasi ca 
elev al unchiului sau. Bursier al printului 
Carol I la Berlin. A calatorit cu unchiul sau 
la manastirile din Bucovina, pentru a face 
portretele ctitorilor (litografii). Au fost publi- 
cate: Stefan eel Mare, Alexandru (fiul acestuia), 
loan Huniade la picioarele fecioarei Maria. 

Panaiteanu-Bardasare, G(h)eorg(h)e 

(1816, Burdujeni, jud. Suceava - 1900, la§i) 
Pictor. Grec ca etnie. A absolvit Academia 
Regala din Miinchen ca elev al lui Wilhem 
von Kaulbach si Ferdinand Piloty. Este 
fondatorul Scolii de Arte Frumoase (1858) 
si al Pinacotecii de la Iasi (1860, ambele cu 



sprijinul lui Mihail Kogalniceanu). L-a avut 
elev pe Constantin D. Stahi si pe nepotul 
sau, Emanoil. Ca pictor a lucrat acuarela 
si litografie. Lucrari: Batalia moldovenilor cu 
cavalerii teutoni, Peisajul in Bavaria, Portret de 
femeie, Eranciscanul, Doua surori, Hermiona 
Asachi (fiica lui Gh. Asachi), Vasile Lupu, 
Grigore Ghica. Este legat de inceputurile 
fotografiei in Romania Mica. A facut foto- 
grafia lui ALL Cuza, aflata azi la Muzeul 
Unirii din Iasi. 

Panaitescu-Perpessicius, Dimitrie 

nume la na§tere Dimitrie Panait 

(21.10.1891, Braila - 29.03.1971, Bucure§ti) 
Istoric si critic literar. A fost student al 
Facultatii de Litere din Bucuresti, Sectia 
de filologie moderna. In primul an de 
facultate a lucrat ca pedagog la pensionul 
Schewitz-Thieren. A luat parte la cursurile 
tinute de Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, 
Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomi- 
rescu. In anul al treilea de facultate a primit 
o bursa lunara in urma unui concurs, iar 
cu sprijinul si recomandarea lui Ion Bianu, 
devine meditatorul nepotilor lui Ion Ghica. 
A debutat cu schita Omida - Din lumea celor 
care se tarasc, o replica la volumul Din lumea 
celor cari nu cuvanta a lui Emil Garleanu. 
Schita a fost semnata cu pseudonimul 
Victor Pribeagu. A debutat ca poet cu 
poezia „Reminiscenta" in 1913, semnata 
cu pseudonimul D. Pandara. Semneaza cu 
pseudonimul „Perpessicius" in Cronica (din 
1915), revista condusa de Gala Galaction 
si Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este 
ranit in 1916 si ramane invalid de mana 
dreapta. Profesor in mai multe localitati ale 
tarii, autor al unor apreciate manuale de 
literatura pentru liceu, elaborate impreuna 
cu Al. Rosetti si Jacques Byck. A fost director 
general al Bibliotecii Academiei si director 
fondator al Muzeului Literaturii Romane 
(1957) si al revistei Manuscriptum. Volumul 
Scut si targa r aparut in 1926, dezvolta teme 
inspirate din experienta razboiului si a vre- 
murilor care au urmat. Lucrari: Mentiuni cri- 
tice, vol. I-V (1928-1946); Itinerar sentimental 
(1932); Dictando divers (1940); Jurnalul de lector 
(1944), completat cu Eminesciana. Mentiuni de 
istoriografie literard si folclor (1948-1956); Alte 
mentiuni de istoriografie literard si folclor (1957- 
1967); Lecturi intermitente (1971); Eminesciana 
(1971); Patru clasici (1974); 12 prozatori inter- 
belici (1980); Scriitori romani, vol. I— II (1989). 
Editeaza primele sase volume din Opere 
de M. Eminescu (1939-1969, antumele). 
Laureat al Premiului National (1940) si al 
Premiului de Stat (1954). Membru titular al 
Academiei Romane (1955). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 578 



& 



31.10.2011 17:29:13 



Pana 



Panaitescu, P(etre) N. 

(~ 1870, la§i - 1952, Bucure§ti) 
Economist. Tata al lui Petre P.P. A absolvit 
Academia de Studii Comerciale la Bucu- 
resti. Admirator al lui Dimitrie Gusti, prie- 
ten cu C. Radulescu-Motru, continuator al 
preocuparilor lui Theodor Burada. Director 
fondator al Scolii Superioare de Arte si 
Meserii (1906-1936), parte a proiectului 
lui Spiru Haret de modernizare a Romaniei. 
Scoala avea 22 de ateliere cu specialitatile: 
tamplarie, sculptura in lemn si ipsos, rotarie, 
modelarie, garaj de automobile, lacatuserie, 
ajustaj, cazangerie, lipire oxi-acetilenica, 
forja, tinichigerie, turnatorie in fonta si 
bronz, nichelaj si galvanoplastie, cizelaj, 
vopsitorie si tapiterie. Pana in 1928 s-au mai 
adaugat atelierele de electricitate, croitorie 
si incaltaminte. In aceste ateliere au fost 
create adevarate opere ale artei tehnice sau 
plastice, precum partea mecanica a avio- 
nului lui Aurel Vlaicu si statuia poetului 
Mihai Eminescu pentru orasul Iasi, opera 
a sculptorului Faur Ion Schmidt, maistru al 
scolii. S-a ocupat cu precadere de meserii 
traditionale la romani. Lucrari: Insemnatatea 
economicd a mocanilor in istoria Tdrei Romanesti, 
1936; Le rok economique et social des Tziganes 
au Moyen Age en Valachie et en Moldavie, 
1937; The Gypsies in Wallachia and Moldavia: 
A Chapter of Economic History, 1 941 ; Rdbojul - 
studiu de istorie economicd si sociald, 1946; The 
Gypsy Flower-Sellers ofBucarest, 1948. 

Panaitescu, P(etre) P. 

(13.03.1900, la§i - 14.11.1967, Bucure§ti) 
Istorie si filolog. Fiu al lui Petre P.N. A absol- 
vit Istoria la Universitatea din Bucuresti. 
Slavist. Specializare la Cracovia si Scoala 
Romana de la Fontenay-aux-Roses. Profe- 
sor la Universitatea din Bucuresti si rector 
in 1941. Arestat in 1945 ca membru PNT r 
acuzat de inclinatii legionare, judecat in 
lotul Nichifor Crainic, Ion Petrovici, Petre 
Tutea. Eliberat in 1946 r a fost numit con- 
silier tehnic la Muzeul Romano-Rus r gratie 
lui Scarlat Callimachi (comunist, din vechea 
familie de boieri si domni Callimah, la ori- 
gini boierii Calmasu), director al muzeului. 
Cercetator stiintific la Institutul de Istorie 
Nicolae Iorga. Lucrari: Documentele Tdrii 
Romanesti. 1. Documentele interne 1369-1490, 
1938; Manuscrisele slave din Biblioteca Acade- 
miei r 1959; Inceputurile si biruinta scrisului in 
limba romana, 1965. Membru fondator al 
Asociatiei Slavistilor din Romania, mem- 
bru al Institutului pentru Studiul Europei 
Sud-Estice din Miinchen. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1934). 




P. P. Panaitescu 



Scarlat Panaitescu 



Panaitescu, Scarlat 

(30.01.1867, la§i - 

22.03.1938, Campulung Mo I cloven esc) 
General de divizie. A absolvit scolile militare 
din Iasi si Bucuresti. A inceput Scoala Poli- 
tehnica la Bucuresti si a absolvit la Sorbona 
Sectia matematici. S-a specializat la Scoala 
de Aplicatie de Artilerie si Geniu de la Fon- 
tainebleau. Director al Serviciului Roman 
de Geniu, sef al Serviciului Armament din 
cadrul Ministerului de Razboi. Profesor la 
Scoala Militara de Artilerie si Geniu din 
Bucuresti, apoi la Scoala Superioara de 
Razboi din Bucuresti si Facultatea de Sti- 
inte din Iasi. Lucrari: Educatiunea militara a 
natiunii, 1907; Chestiuni de toponimie, 1913; 
Din istoria fortificatiilor, 1914; Documentarea 
cartografica in Romania, 1921; Turtucaia si 
razboiul mondial, 1924. Membru al Societatii 
Geografice Romane, al Comisiunii Monu- 
mentelor Istorice. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1919). 

Pana, Gheorghe 

(9.04.1927, Gherghita, jud. Prahova) 
Om politic. A absolvit Academia de Studii 
Economice la Bucuresti. A intrat in PCR ca 
student. A fost activist la Comitetul Muni- 
cipal de partid pana in 1966, cand a fost 
ales prim-secretar la Regionala de Partid 
Brasov. In 1968 a devenit membru al Con- 
siliului Unitatii Socialiste, in 1969 membru 
al Consiliului de Stat si deputat in Marea 
Adunare Nationala. Membru al CC al PCR, 
al Comitetului sau Executiv si al Prezidiului 
Permanent al Comitetului Executiv, ocu- 
pandu-se de sectia de cadre. Membru al 
Consiliului de Aparare a tarii din 1 970 si al 
Comisiei Centrale pentru Comert Exterior 
(1971). In 1977 s-a dus in Valea Jiului sa 
medieze nemultumirile minerilor si a fost 
sechestrat alaturi de Hie Verdet. A cazut 
odata cu regimul Ceausescu. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 579 



& 



31.10.2011 17:29:13 



Pana 




Gheorghe Pana 



Sa§a Pana 



Nicolae Pandrea 



Petre Pandrea 




580 



Pana, Sa§a 

nume la na§tere Alexandru Binder 

(8.08.1902, Dorohoi - 22.08.1981, Bucure§ti) 
Poet. Teoretician al avangardismului. A scos 
revista unu, 1928. Grupul revistei era format 
din Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Stefan 
Roll, B. Fundoianu, Marcel Iancu. A lasat 
poezie avangardista: Diagrame, 1930; Echinox 
arbitrar, 1 93 1 ; Prozopoeme, 1971; Culoarea tim- 
pului, 1977, proza: Inpreajma mutdrilor, 1965, 
antologii: Antologia literaturii romane de avan- 
gardd, 1969, si memorii: Ndscutin '02, 1973. 

Pana, Zahu, prenume la na§tere Zaharia 
(21.08.1921, com. Beala de Sus, Cadrilater - 
11.03.2001, Albany, New York) 
Poet. Aroman. Venit in Romania in 1 925, din 
Cadrilater. A absolvit Academia Comerciala 
din Bucuresti. Arestat in 1941 ca legionar. 
A fost gratiat in 1964 si a emigrat in SUA 
in 1965. Presedinte al Asociatiei Fostilor 
Detinuti Politici cu sediul la New York. 
A colaborat la Cuvdntul romdnesc din Canada. 
Lucrari: Poezii din inchisori, 1982; Cu acul pe 
sdpun, 1989; Avanghipsiri (Privelisti) , 1996. 

Pandrea, Nicolae 

(22.09.1937, Dumbraveni, jud. Vrancea) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica la 
Institutul Politehnic din Bucuresti. Profesor 
al facultatii pe care a absolvit-o. Contributii 
la studiul vibratiilor rigidului cu legaturi 
elastice in coordonate pliicheriene cu apli- 
catii la suspensia grupului motopropulsor 
al automobilelor. Membru al Comisiei de 
Acustica a Academiei Romane, al Societatii 
Inginerilor de Automobile din Romania. 
Membru al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. 

Pandrea, Petre 

nume la na§tere Petre Marcu 

(26.06.1904, Bal§-Romanati - 

8.07.1968, Bucure§ti) 

Avocat si scriitor. Specialist in codul penal. 

Cumnat cu Lucretiu Patrascanu. A studiat 



la universitatile din Berlin, Paris, Miinchen, 
Heidelberg, Roma. A scris Manifestul Crinului 
Alb (1928) impreuna cu Sorin Pavel si Ion 
Nistor, care a inchegat in jurul lui o gru- 
pare literara: Radu Stanca, St. Aug. Doinas, 
Nicolae Balota s.a. Atasat de presa la Legatia 
Romaniei din Berlin. A facut inchisoare in 
doua reprize: 1945-1952 si 1958-1961. 
Lucrari: Criminologia dialecticd, 1945; Brdncusi. 
Amintiri si exegeze, postum, 1976; Garda de 
Fier.Jurnal de filosofie politicd (memorii penitenci- 
are), postum, 2001; Soarele melancoliei. Memo- 
rii, postum, 2005. Cu prilejul centenarului 
nasterii scriitorului, Academia Romana, 
Sectia de filologie si literatura, a organizat o 
sesiune omagiala. 

Panfil, Vera 

(15.08.1905, Ismail, azi Tn Ucraina - 
9.12.1961, Chisinau) 

Critic literar. A absolvit Academia Agricola 
din Cluj (1927), obtinand diploma de 
inginer-agronom. A fost un timp asis- 
tenta la Academia Agricola din Cluj, apoi 
profesoara de botanica la scolile normale 
din Ploiesti si Bucuresti. In 1940 se sta- 
bileste la Chisinau. In anii razboiului se 
evacueaza la Buguruslan si, in calitate de 
colaborator stiintific la Institutul Stiintific 
Moldovenesc de Istorie, Limba si Litera- 
tura, studiaza creatia clasicilor romani si 
istoria relatiilor moldo-ruso-ucrainene, 
participa (impreuna cu N. Corlateanu, 
E.M. Russev, Gr. Adam s.a.) la intocmirea 
unor dictionare, lucrari didactice pentru 
scoala medie si cea superioara. Dupa razboi, 
in 1946, se intoarce provizoriu la Bucuresti, 
unde activeaza la Sectia cultura a ambasa- 
dei sovietice, fiind unul din organizatorii 
Asociatiei Romane de Prietenie cu URSS 
(ARLUS). Participa la infiintarea Institutu- 
lui Pedagogic de Limba si Literatura Rusa 
Maxim Gorki din Bucuresti, unde a fost 
sef de studii si a predat literatura. Initiaza 
la Sala Dalles din Bucuresti primul ciclu de 
conferinte publice despre literatura rusa, la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 580 



^ 



31.10.2011 17:29:13 



Pann 



care atrage, ca lectori, pe vechii cunoscuti 
din vremea colaborarii la Viata Romdneascd: 
Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Gala 
Galaction s.a. Din 1949 se stabileste la Chi- 
sinau. Reia activitatea in domeniul criticii si 
istoriei literare, semnand in presa periodica 
o serie de articole si studii despre M. Emi- 
nescu, C. Negruzzi, C. Stamati, Al. Donici, 
A. Russo, V Alecsandri, B.-R Hasdeu, pre- 
cum si despre creatia scriitorilor contempo- 
rani: George Meniuc, Emilian Bucov, Liviu 
Deleanu, Ana Lupan, Samson Sleahu, Ari- 
adna Salari, Bogdan Istru, Ion Druta, stran- 
gand articolele in volumul Pagini de criticd si 
istorie literard (1961). Intre 1957 si 1961 scrie 
proza documentary, publicistica, abordand 
cu predilectie tenia revolutionara: Zorile 
libertdtii (1957, 1967), Roscovana (1959). 

Pangal, Jean, in Romania cunoscut ca 
loan Pangal, probabil numele 
este un pseudonim de la pan-gallic, 
simbol al vechii unitap a celplor 
(1893, Nisa, Franta - 
14.10.1950, Lisabona, Portugalia) 
Om politic. Mason (Ordinul Marelui 
Orient al Frantei, care recunoaste in 1921 
francmasoneria romana, iar ea este redes- 
teptata - dupa perioada 1848-1859 - in 
1922 si este recunoscuta ca independents 
de Supremul Consiliu al Ritului Scotian 
Antic si Acceptat in 1923). Mare propri- 
etar de pamant (400 ha teren arabil si 500 
ha padure) in Franta. A absolvit Dreptul la 
Sorbona. Venit in Romania in 1914, a fost 
adeptul intrarii Romaniei in razboi de par- 
tea Antantei (Anglia-Franta-Rusia). Numit 
secretar al Consiliului National pentru 
Unitatea Romanilor (in 1918), se intoarce la 
Paris si fondeaza ziarul La Roumanie, sustinut 
de Take Ionescu. Revine in Romania in 1919 
si fondeaza ziarul Social-Tdrdnismul, iar in 
1920 Partidul Social Taranesc, unit in 1922 
cu Partidul Taranesc si care produce in 1 927 
disidenta lui Nicolae Lupu. A fost unul din 
intimii regelui Carol al II-lea si a sprijinit 
vizita reginei Maria in SUA (1926). Deputat 
liberal de Soroca (1927), delegat tehnic la 
Liga Natiunilor cu tinta propaganda roma- 
neasca in strainatate (1928). Seful Directiei 
Presa si Informatii in Guvernul Iorga (la 
Consiliul de Ministri si, in acelasi timp, la 
Ministerul de Externe, 1931-1932). Fruntas 
al Uniunii Agrare (Argetoianu) din 1932, 
adept al unei guvernari dictatoriale. El a pus 
in adormire in 1938 masoneria romana. Tri- 
mis de rege ambasador in Spania franchista. 
Rechemat de Ion Antonescu in tara (1940), 
refuza sa se intoarca. Incearca sa medieze 
cu britanicii iesirea Romaniei din razboi si 



incheierea unei pad separate. A revenit in 
Romania pentru scurta vreme in 1 944, pen- 
tru a reactiva masoneria romana, care a intrat 
din nou in adormire in 1948. I s-a retras 
cetatenia romana in 1948. Membru fondator 
al lojii masonice a romanilor din emigratie, 
Romania Unita (1947). In 1950 a dus trac- 
tive cu Vaticanul pentru a produce un acord 
conform caruia pentru Biserica Ortodoxa nu 
catolicismul, ci comunismul este dusmanul 
principal. Distins de Franta cu Legiunea de 
Onoare si de Rusia cu gradul de Comandor 
al Ordinului Sf. Stanislas. 

Pangica, Nicolae 

(23.04.1914, Maldaeni, jud. Timi§ - 
9.10.1992, Bucure§ti) 

Pilot. A urmat Scoala de Subofiteri de Infan- 
terie de la Brasov, pentru ca, in 1935, sa con- 
tinue studiile militare la Scoala Speciala de 
Artilerie - armament de insotire. La Centrul 
de Instructie al Aeronauticii s-a specializat in 
fotogrametrie. A absolvit apoi Scoala Civila 
de Pilotaj Mircea Cantacuzino la Bucuresti 
si Scoala de Parasutisti (1941). A infiintat, 
in timpul razboiului, primul batalion de 
parasutisti al armatei romane. De asemenea, 
a pus bazele parasutismului sportiv in Roma- 
nia, redactand si reglementarile dupa care s-a 
condus. El a realizat prima parasuta sanitara 
din Romania. A fost distins cu Ordinul Vir- 
tutea Aeronautica cu spade, clasa Crucea de 
Aur; Ordinul Steaua RSR, clasa a V-a, pentru 
fapte de arme savarsite in razboiul impotriva 
Germaniei fasciste (1971); Medalia Virtutea 
Militara clasele II si I; Medalia Virtutea Osta- 
seasca, clasa a Il-a, conferita pentru faptele 
de arme pe campul de lupta impotriva tru- 
pelor hitleriste; Medalia Virtutea Ostaseasca, 
clasa I (1965); Medalia Eliberarea de sub 
jugul fascist pentru fapte de arme contra 
trupelor germane (1967). 

Pangratti, Ermil 

(1864, la§i - 1931, Bucure§ti) 
Inginer si matematician. Familie de origine 
italiana. Mason. Profesor la Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucuresti. 
Conservator ca optiune politica, a fost 
ministru al Lucrarilor Publice (1912). Tra- 
ian Lalescu i-a fost elev. Primul rector al 
Universitatii din Bucuresti, careia i-a donat 
biblioteca sa. Lucrari despre invatamantul 
tehnic si istoria stiintei romanesti. O strada 
din Bucuresti ii poarta numele. 

Pann, Anton, nume la na§tere 
Antonie Pantaleon-Petroveanu 

(1796, Sliven, Bulgaria - 7.11.1854, Bucure§ti) 
Poet si muzician. A fost cantaret de biserica 
si profesor de muzica la scoala romaneasca 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 581 



& 



31.10.2011 17:29:13 



Pantazi 




§erban Papacostea 



Victor Papacostea 




582 



din Scheii Brasovului. Din 1843 a devenit 
proprietar de tipografie. A tiparit lucrari de 
cult si lucrari proprii, de teorie muzicala: 
Gramatica melodica, 1843. Preferinta sa a 
mers catre culegerea cantecelor de lume: 
Indreptatorul betivilor, si a poeziilor si poves- 
tilor populare: Poezii populate, 1846; Cule- 
gere de proverburi sau Povestea vorbii, 1847; 
Nezdrdvdniile lui Nastratin Hogea, 1853; 
Culegere de povesti si anegdote, 1854. A ramas 
cunoscut pentru prelucrarea originala a 
motivelor orientale si balcanice. A corn- 
pus muzica pentru poezia „Un rasunet" 
de Andrei Muresanu, cunoscuta azi sub 
numele „Desteapta-te romane" si devenita 
imnul national al Romaniei dupa 1989. In 
Casa Muresenilor din Brasov se ana singu- 
rul portret al lui Anton Pann desenat chiar 
in timpul vietii autorului. 

Pantazi, Emanoil 

(13.12.1870, Galati - 19.04.1942, Bucure§ti) 
Jurist roman. A absolvit Dreptul la Bucu- 
resti. A fost avocat in Baroul de Ilfov. A fost 
unul dintre membrii fondatori ai Unitatii 
Culturale a Tuturor Romanilor. A facut parte 
din Adunarea Deputatilor (1899-1900). Pre- 
sedinte al Consiliului Juridic al Ministerului 
de Externe, expert juridic pentru Romania 
la Conferinta de la Haga (1929-1930). 
Presedinte ori administrator la mai multe 
intreprinderi industriale ori administrative. 
Membru al Consiliului Societatii Legislative 
Comparate din Paris. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1929). 

Papacostea, Cezar 

(6.06.1886, Molovi§te, Macedonia - 
5.07.1936, Braila) 

Scriitor si traducator. Aroman ca etnie. 
Frate cu Petre si Victor P. A absolvit Drep- 
tul la Bucuresti, dar si- a luat doctoratul in 
Litere si Filosofie. A predat greaca, latina 
si germana la diverse licee, apoi la Univer- 
sitatea din Iasi. A fost director general al 
invatamantului secundar si superior din 



Ministerul Educatiei. Prieten cu Gheorghe 
Bratianu. Lucrari: Gramatica limbii latine. 
Morfologia, sintaxa si notiuni de stilisticd pentru 
clasele IV- V liceale, 1929; Notiuni elementare de 
limbd elend pentru clasa a IV- a de liceu, 1929; 
Evolutia gdndirii la greci; Filosofia anticd in gdn- 
direa lui Eminescu. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1935). 

Papacostea, Petre 

(1893, Molovi§te, Macedonia - 1969, Bucure§ti) 
Jurist. Aroman. Mason. Frate al lui Cezar 
si Victor P. r tata al lui Serban P. A absolvit 
Dreptul la Bucuresti. A fost secretarul 
politic al generalului Al. Averescu (fondator 
al Partidului Poporului) si director general 
al Postei Romane. A organizat r impreuna 
cu Gheorghe Bratianu, manifestatii ale 
Frontului Constitutional, care incerca sa se 
impotriveasca camarilei regale. Au aparut, in 
ziarul Partidului Poporului, Indreptarea, mai 
multe articole virulente impotriva acestui 
grup format in jurul regelui. A facut inchi- 
soare (1952-1954, dupa fiul sau), si numai 
prietenia cu Petru Groza a dus la eliberarea 
sa atat de rapida. 

Papacostea, §erban 

(25.06.1928, Bucure§ti) 

Istoric. Aroman. Fiu al lui Petre P. si nepot 
al lui Cezar si Victor P. A absolvit Litere si 
Filosofie si Istorie-Geografie la Bucuresti. 
Cercetator la Institutul de Istorie N. Iorga 
din Bucuresti si director al lui (din 1990). 
Dupa 1948 a fost deportat intr-un lagar de 
munca fortata la Canalul Dunare-Marea 
Neagra, eliberat in 1952, cand a fost ares- 
tat tatal sau. Lucrari: Oltenia sub stdpanirea 
austriaca, 1718-1739, 1971; Geneza statului 
in evul mediu romanesc. Studii critice, 1988; 
Romdnii in sec. XIII Intre cruciada si Imperiul 
Mongol, 1994. Din 1995 este membru al 
Academiei Ligure de Stiinte si Litere din 
Genova (1996). Membru corespondent al 
Academiei Romane (1990). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 582 



^ 



31.10.2011 17:29:13 



Papahagi 




H. Papadat-Bengescu 



Al. Papadopol-Calimah 



Marian Papahagi 



Papacostea, Victor 

(1900, Molovi§te, Macedonia - 1962, Bucure§ti) 
Istoric. Frate cu Cezar si Petre P. A absol- 
vit Istoria la Universitatea din Bucuresti. 
Fondator si director al Institutului de Bal- 
canologie de la Bucuresti. Liberal, prieten 
cu Gheorghe Bratianu. Subsecretar de stat 
in guvernele Sanatescu si Radescu. Arestat 
si trimis la Sighet (1950-1955, 1957-1958). 

Papadat-Bengescu, Hortensia 

(8.12.1876, lve§ti, jud. Galafl - 
5.03.1955, Bucure§ti) 

Prozatoare. Fiica a generalului Bengescu si 
sotie de magistrat, avea o educatie aleasa. 
A frecventat cenaclul Sburatorul al lui E. 
Lovinescu, a publicat cronici literare, tea- 
trale, muzicale, plastice la Viata romaneasca, 
Sburatorul Vremea, Adevdrul literar si artistic. 
Este considerata intemeietoarea romanu- 
lui romanesc de analiza: Ape addnci, 1919; 
Femeia in fata oglinzii, 1921; Concert din muzicd 
de Bach, 1927; Drum ascuns, 1933 s.a. A scris 
si teatru: Batranul, 1920; Medievala, 1930. 
A primit Marele Premiu al Societatii Scri- 
itorilor Romani, 1936, si Premiul National 
pentru proza, 1946. 

Papadopol-Calimah, Alexandru 

(15.01.1833, Tecuci, judetul Galati - 
18.06.1898, Tecuci) 

Istoric, publicist si om politic. Bunic dupa 
mama a fost Scarlat Callimah Voevod, care 
a domnit in Moldova si in Tara Romaneasca 
si se tragea din mazilul basarabean Vasile 
Calmasul. Numele familiei a fost grecizat, 
sub forma Callimaki, de loan Teodor Cal- 
masul, care a domnit in Moldova intre 1758 
si 1761. Se inrudea cu Scarlat Callimachi, al 
carui bunic fusese tot voievod. Ministru de 
Externe si ministru al Cultelor si Instructiu- 
nii Publice. A participat din tinerete la lupta 
pentru unirea Principatelor Romane. Minis- 
tru de Externe in Guvernul Nicolae Kretzu- 
lescu de la 17 octombrie 1865 la 11 februarie 
1866. Ministru al Cultelor si Instructiunii 



Publice in Guvernul Dimitrie Ghica. La 
7 aprilie 1886 a fost numit membru al unei 
comisii infiintate pentru a se ocupa de 
exploatarea stiintifica a sitului arheologic 
de la Cucuteni. Din acelasi an au aparut, 
de sine statatoare, „Memoriile Sectiunii 
Istorice", iar in deceniile urmatoare a fost 
realizata inventarierea si catalogarea docu- 
mentelor Academiei. A pus, pentru prima 
oara, la indemana cititorilor, opera literara a 
lui Costache Negri. A publicat studii despre 
limba romana, printre care, in 1855, eel inti- 
tulat Limba romaneasca, unde a luat apararea 
limbii populare. Lucrari: Curtea de Casatie 
in Franta (1862); Reglementul pentru serviciul 
Curtii de Casatie din Franta (1862); Dioscoride 
si Lucius Apuleius (Botanica daco-getica, 1879); 
Despre Nicolae Mavrocordat Exaporitul si 
despre activitatea sa politicd si literara (1884); 
Cuvant despre expeditia lui Igor Sveatoslavici, 
principele Novgorodului Nordic contra Plovtilor 
sau Cumanilor. Traducere si note (1885); Des- 
pre Gheorghe Stefan Voivod, Domnul Moldovei 
(1653-1668) '(1886); Generalul Pavel Kisseleff 
in Moldova si Tara Romaneasca, 1829-1834, 
dupa documente rusesti (1887); Notitd istoricd 
despre orasul Botosani (1887); Notitd istoricd 
despre Bdrlad (1889); Sofia Paleolog, nepoata 
imparatului Constantin XII Paleolog si Domnita 
Olena, fiica Domnului Moldovei, Stefan eel 
Mare, 1472-1509 (1895); Un episoddin istoria 
tipografiei in Romania (1896); Din scrierile lui 
Alexandru Papadopol-Calimah, publicate de 
fiul sau (1908). Membru titular al Societatii 
Academice Romane din 1876. Viceprese- 
dinte al Academiei Romane (1885-1886), 
vicepresedinte al sectiunii istorice a Acade- 
miei Romane (1885-1891, 1892-1894). 

Papahagi, Marian 

(14.10.1948, Rm. Valcea - 18.01.1999, Roma) 
Critic literar. Familie aromaneasca, in des- 
cendenta lui Tache P. A absolvit Facultatea 
de Limba si Literatura Italiana la Univer- 
sitatea din Roma. Specializare la Coimbra, 
Portugalia. Profesor si rector la Universitatea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 583 



^ 



31.10.2011 17:29:14 



Papahagi 




584 



din Cluj. Director la Accademia di Romania 
din Roma (din 1 997). A scris lucrari de teorie 
literara si comparatism: Exercitii de tectum, 
1976; Eros si utopie, 1980; Intelectualitate si 
poezie, 1976; Studii despre lirica lui Duecento, 
1981; Critica de atelier, 1983; Cumpdnd si semn, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1991. A lucrat 
la dictionarul Scriitori romdni, vol. I, A-D r 
1994, Premiul Uniunii Scriitorilor, vol. II, 
D-L, 1998, coordonat de Mircea Zaciu. 

Papahagi, Pericle 

(20.10.1872, Avdela, Grecia - 
20.01.1943, Silistra, Bulgaria) 
Filolog si folclorist. Aroman. Frate cu Tache 
P. A inceput studiile in comuna natala si 
le-a continuat la Bucuresti. A studiat la 
Leipzig, unde si-a luat doctoratul in litere. 
A fost profesor la licee din Salonic si Giur- 
giu, apoi profesor si director al liceului din 
Silistra, precum si profesor la Facultatea de 
Litere si Filosofie din Bucuresti. A condus 
Seminarul de dialectologie si folclor roma- 
nic. A reeditat lucrarile lui Cavalioti, Ucuta 
si Daniil; a publicat Gramatica aromdnd sau 
macedo-romdnd a lui M. Boiadji; a ingrijit Stu- 
dii istorice asupra Peninsulei Balcanice de loan 
Caragiani. Aceste lucrari, devenite rare, sunt 
veritabile monumente de limba, de impor- 
tanta capitala pentru filologia si lingvistica 
romaneasca. S-a preocupat, mai cu seama, 
de istoria, geografia, etnografia si folclorul 
macedo-romanilor. Si-a extins cercetarile si 
asupra meglenoromanilor. A fost preocupat 
de toponimele balcanice si de relatiile cul- 
turale aromanesti. Deosebit de interesante 
raman in literatura de specialitate nume- 
roasele sale etimologii. Sub egida Academiei 
Romane a publicat eel mai bogat material 
folcloric cules din aproape toate provinciile 
locuite de aromani. Lucrari: Din literatura 
poporand a aromdnilor, 2 vol. (1900); Romdnii 
din Meglenia. Texte si glosar (1900); Meglenoro- 
mdnii. Studiu etnografico-filologic, 2 vol. (1902); 
Graie aromdne (1905); Basme aromdne si glosar 
(1905); Scriitori aromani din sec. XVIII (1909); 
Din trecutul cultural al aromdnilor (1912); Poesia 
instrainarii la aromani (1912); Antologie aromd- 
neasca (1922); Numiri etnice la aromani (1925); 
Urme romdnesti in toponimia Peninsulei Balcanice 
(1925); Macedoromdnii sau aromdnii (1927); 
Din dictionarul dialectului aroman, general si eti- 
mologic (1947); Latina vulgard (1921); Din epoca 
deformatiune a limbii romane (1923); Disparitii 
si suprapuneri locale (1926); Etnografie lingvistica 
romdna (1926); Introducere in filologia romanica. 
Cu privire speciald asupra limbii romane (1930); 
Aromdnii. Grai-Folclor-Etnografie. Cu o introdu- 
cere istoricd (1932). Membru corespondent al 
Academiei Romane (1916). 



Papahagi, Tache 

(20.10.1892, Avdela, azi Grecia - 
17.01.1977, Bucure§ti) 

Folclorist si dialectolog. Frate cu Pericle 
P. A absolvit Literele la Bucuresti. A fost 
profesor la Universitatea din Bucuresti. 
A lasat Dictionarul dialectului aroman general si 
etimologic, 1963; Images d'etnographie roumaine 
(Imagini de etnografie romaneasca), 3 vol., 
1928-1934); Graiul si folclorul Maramuresului 
1925; Paralele folclorice greco -romane, 1944. 

Papanace, Constantin 

(15.09.1904, Veria, Macedonia - 
7.04.1984, Sola, Italia) 

Economist. Aroman. A studiat la Salonic 
si Bucuresti, unde a absolvit Academia 
Comerciala. L-a cunoscut pe Corneliu Zelea 
Codreanu la inchisoarea Vacaresti, in 1930, 
ambii arestati. Luptator pentru drepturile 
aromanilor, puse in primejdie de bulgari 
in Cadrilater. A fondat publicatiile: Graiul 
(1932), Bucium (1933) si Armatolii (foaie de 
lupta aromaneasca, in 1940, impreuna cu 
profesorul Nicolae Caranica si cu medicul 
Ionel Zeana). Capetenie a Tineretului Legio- 
nar Macedonean. Deputat pe listele partidu- 
lui Totul Pentru Tara (1937). Subsecretar de 
stat la Ministerul Finantelor (1 940). A fost in 
divergenta fata de Horia Sima si s-a retras in 
Italia in 1944, dar a ramas legionar ca opti- 
une pana la sfarsitul vietii. Lucrari: Reflectii 
asupra destinului istoric si politic al aromdnilor, 
1947; Destinul unei generatii, impreuna cu 
Nae Ionescu; Orientari pentru legionari, 1952; 
Fermentul aroman (macedo-romdn) in sud-estul 
european, 1959; Geneza si evolutia constiin- 
tei etnice la macedo-romdni, 1965; Evolutia 
Miscarii legionare dupd arestarea si asasinarea 
Capitanului, 1977. 

Papana, Alexandru Constantin 

(1908, la§i - dupa 1946, California) 
Pilot. A absolvit Scoala Pregatitoare de Ofi- 
teri de Aviatie de la Cotroceni, comandata de 
Gheorghe Negrescu. Participa constant la 
campionatele nationale de bob de la Sinaia, 
obtinand titlul in 1928, aparat cu succes in 
anii urmatori, cand a cucerit locul I la dublu 
la Jocurile Olimpice de Iarna de la Salt Lake 
City, 1932. A obtinut, de asemenea, titluri 
nationale la motociclism si tenis. A pilotat 
(1931) avionul IAR la 6 000 m, din care a 
sarit cu parasuta Smaranda Braescu (record 
national absolut si record mondial feminin). 
In 1935 a realizat in premiera raidul aerian 
Bucuresti-Tel Aviv impreuna cu Alexandru 
Popisteanu. A participat in 1936, la Los 
Angeles, la National Air Races, un campionat 
mondial neoficial, unde a obtinut locul I atat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 584 



^ 



31.10.2011 17:29:14 



Papilian 




Constantin Papanace 



Alexandru C. Papana 



Victor C. Papilian 



Alexandru Papiu-llarian 



la acrobatie, cat si la regularitate. A urmat 
locul I in curs a Miami-Havana, devenind 
campionul celor doua Americi si obtinand 
consacrarea definitiva ca unul dintre cei mai 
buni aviatori din lume. In timpul celui de-al 
Doilea Razboi Mondial este instructor de 
zbor in SUA, California. Premiul National al 
Sporturilor. 

Papana, Victor 

(17.06.1888, Galati - 7.08.1956, Cluj) 
Medic, scriitor si muzicolog. Profesor de 
anatomie la Universitatea din Cluj. A scris 
studii, manuale si tratate de specialitate. 
A fost si directorul Operei Romane din Cluj, 
membru fondator al Filarmonicii Gheor- 
ghe Dima din Cluj, pe care a si condus-o. 
A infiintat Asociatia Scriitorilor Romani din 
Ardeal si Banat (1936). A condus revista 
Luceafdrul (1941-1945), Sibiu. A publicat 
lucrari de specialitate: Anatomia omului, 
2 vol.; romane: Ne leagd pdmantul, 1926; In 
credinta celor sapte sfesnice, 2 vol., 1933; cule- 
geri de nuvele: Generalul Frangulea, 1925; 
Sufletul lui Faust, 1928; Nuvele oltenesti, 1946; 
piese de teatru: Teatru, 1945, memorii: Amin- 
tiridin teatru, 1968. 

Papazoglu, Dimitrie 

(28.03.1811, Bucure§ti - 
5/17.08.1892, Bucure§ti) 
Locotenent-colonel, istoric. La origini, se 
tragea din Constantin Slatineanu (de la 
Slatina), poreclit de otomani Papazoglu, 
adica „cel credincios". Tatal sau a cumparat 
numeroase livezi in jurul Bucurestiului, pe 
pamantul carora s-a extins orasul. A urmat 
Scoala Imperiala la Brasov, unde familia 
fugise la 1821, odata cu intrarea turcilor 
in oras. Stia germana, maghiara si engleza. 
A studiat apoi la Budapesta si Viena. Reve- 
nit la 16 ani la Bucuresti, a luat lectii de 
gravura de la Jaquin, executand mai multe 
stampe (Gheorghe Lazar, Ion Heliade Radulescu, 
Dimitrie Bolintineanu, Uciderea lui Bimbasa 
Sava, Focul de la Bucuresti de la 1847). A intrat 



in armata in 1830, de la intemeierea ei, si a 
organizat-o. S-a ocupat de stingerea incen- 
diului din 1847, a avut comanda unitatilor 
dislocate in tara. A demisionat in 1885 ca 
maior dupa ce fusese inaintat in grad cu 
prilejul reorganizarii armatei din 1884. 
A facut planse litografice, a facut cercetari 
istorice pe la manastiri, a infiintat chiar si 
un muzeu care-i purta numele in Bucuresti. 
A scris Istoria fondarei orasului Bucuresti, 1891, 
o carte plina de savoare, unde orasul apare 
in perspectiva timpului, cetate peste cetate, 
intocmai ca Troia. 

Papilian, Alexandru 

nume la na§tere: Sandu Stoichita 

(27.03.1947, Paris) 

Scriitor. Nepot al lui Victor C.P. A absol- 
vit Academia de Stiinte Economice la 
Bucuresti. Plecat in Franta, conduce Sectia 
in limba romana la Radio France Internati- 
onal. Lucrari: Micelii, 1981; Pricini de iubire, 
1981; Capricii, 1983; Les Grands Traductions, 
1 990; Ex, 1 993; Paharul cu muste, 1 997; Le bien 
queje n'ai pas fait, 2002. 

Papilian, Victor C. 

(17.06.1888, Galati - 15.08.1956, Cluj) 
Medic, muzician, scriitor. Fiu al unui medic 
militar si general, Constantin P., si bunic al 
lui Alexandru P. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti si a fost violonist in Orchestra 
Ministerului Instructiunii Publice. Apoi 
a absolvit Medicina, tot la Bucuresti, ca 
elev al lui Francis c Rainer. A fost director 
al Institutului de Anatomie al Facultatii de 
Medicina de la Universitatea din Cluj si 
creator al cercetarii in acest domeniu la Cluj, 
decan al Facultatii de Medicina si director 
al Filarmonicii din Cluj. Pus pe liber de la 
catedra in 1947, arestat in 1950 pentru 
faptul de a fi devenit greco-catolic (in 1948), 
a facut 10 ani de inchisoare. Lucrari: medi- 
cale - Anatomia scoartei lobului frontal, 1916; 
Manual practic de disectie, 1923; Tratat elemen- 
tar de anatomie descriptivd si topograficd, 1928; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 585 



& 



31.10.2011 17:29:14 



Papiu-llarian 




586 



Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor; 
Anatomia Omului, vol. II: Splahnologia; litera- 
tura - Amintiri din teatru. 1968; De dincolo de 
rdu. Nuvele ardelenesti, 1938; Fondator si pre- 
sedinte al Asociatiei Scriitorilor Romani din 
Ardeal (1936); intemeietor si presedinte al 
Societatii Romane de Antropologie din Cluj; 
membru al Societatii de Biologie si Societatii 
de Antropologie din Paris. Meritul Muncii 
pentru Invatamant, clasa I. Facultatea de 
Medicina din Sibiu ii poarta numele. 

Papiu-llarian, Alexandru 

nume la na§tere Alexandru Pop 

(27.09.1827, Bezded, jud. Salaj - 
23.10.1877, Sibiu) 

Jurist, istoric, lingvist. Greco- catolic. Frate cu 
loan R-I. Ministru roman din Transilvania, 
unul din principalii organizatori ai revolutiei 
de la 1848. In anul scolar 1843-1844 a inva- 
tat la liceul din Blaj, unde 1-a avut profesor 
pe Simion Barnutiu. Ulterior s-a mutat la 
liceul piaristilor din Cluj, pe care 1-a absolvit 
in 1847. A fost unul dintre organizatorii si 
conducatorii revolutiei romane de la 1848 
din Transilvania. A participat la Adunarea 
Nationala de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 
si la cea din mai 1848. Intre iulie si august 
1848 a fost comisar al Propagandei in judetul 
Dambovita. Dupa o scurta perioada in care 
a detinut functia de inspector al scolilor din 
Cercul Blaj, pleaca la Viena, unde, pana in 
1852, urmeaza cursuri juridice la universi- 
tate. Intre 1852 si 1854 isi continua studiile 
la Universitatea din Padova, pe 10 ianuarie 
1854 reusind sa obtina titlul de doctor in 
Drept. Intre 1855 si 1858 ocupa o catedra 
la Facultatea Juridica din Iasi, unde preda 
dreptul penal si inaugureaza cursul de statis- 
tic;! generala a Europei. In 1862 a fost numit 
procuror de sectie la Curtea de Casatie din 
Bucuresti. A fost primul roman transilvanean 
care a intrat intr-un guvern de la Bucuresti: 
intre octombrie 1863 si ianuarie 1864 a fost 
ministru de Justitie in Guvernul Kogalni- 
ceanu, legandu-si numele de o reforma 
importanta (secularizarea averilor manasti- 
resti). A fost primul presedinte al Societatii 
Transilvania, pe care a condus-o intre 1867 si 
1874. Lucrari: Istoria romanilor din Dacia Supe- 
rioard, vol. I-II, Viena, 1851-1852; vol. Ill, 
editat dupa manuscris de Stefan Pascu, 
Sibiu, 1943; Tezaur de monumente istorice pentru 
Romania, vol. I— III, 1 862-1 864; Memorandum 
despre raporturile romanilor cu nemtii, cu slavii si 
cu ungurii. Independent constitutional a Tran- 
silvaniei 1870; Relatiunea despre manuscrisele 
lui Budai Deleanu, 1872; versiunea latina a 
lucrarii Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie 



Cantemir, sub auspiciile Academiei Romane. 
Membru titular al Societatii Academice 
Romane din 1868, primul care a rostit un 
discurs de receptie in acest for. 

Papiu-llarian, loan 

(29.08.1836, Uifalaul Sasesc, azi Corvine§ti, 
jud. Bistrita-Nasaud - 5.09.1902, Gherla) 
Pedagog, preot, poet. Frate cu Alexandru 
P. -I. A studiat Teologia la Viena. Profesor de 
romana, latina si greaca la liceul din Nasaud, 
apoi preot al penitenciarului din Gherla si 
director al tipografiei diecezane. A publicat 
proza si versuri in Foaie pentru minte, inimd 
si liter aturd, Familia, Sionul romanesc (Viena), 
Aurora romdneasca (Pesta) s.a. Autor de 
manuale scolare: Abecedarul pentru scoalele 
confesionale, 1874; Gramatica limbei romane 
pentru scoalele inferioare, 1893; Legendariu sau 
carte de cetit pentru scoalele confesionale, 1895. 

Papp, loan P. 

(6.08.1878 - 10.04.1959, Cluj) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Budapesta. 
Presedinte al Curtii de Apel Cluj-Sibiu. 
Preocupat de aspectele juridice ale trecu- 
tului Transilvaniei. Lucrari: Cartile funduare. 
Colectie de legi regulamente, ordonante siformu- 
lare, 1922, in colaborare; Procesul Memoran- 
dumului romanilor transilvaneni, 1993-1994; 
Instaurarea justitiei romdnesti in Ardeal, 1945; 
Codul deprocedura civila a Transilvaniei, 6 vol., 
1925-1926. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1946), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Papu, Edgar 

nume la na§tere Edgard I. Pappu 

(13/26.09.1908, Bucure§ti - 
30.03.1993, Bucure§ti) 

Eseist si istoric literar. Evreu ca etnie. 
A absolvit Literele si Filosofia la Bucuresti. 
S-a specializat la Viena si Roma. A facut 
inchisoare (1961-1964) pentru ca pastrase 
legaturi epistolare cu Mircea Eliade, Eugen 
Ionescu s.a. Discipol al lui Tudor Vianu, 
profesor la Institutul de Istoria Artelor din 
Bucuresti. A scris sinteze in care se ocupa 
de locul literaturii si culturii romane in uni- 
versalitate: Rdspdntii -forme de viatdsi culturd, 
1936; Arta si imagine, 1939; Solutiile artei in 
cultura modernd, 1943; Cdldtoriile Renasterii si 
noi structuri literare, 1967; Evolutia si formele 
genului Uric, 1968; Fetele lui Ianus, 1970; Arta 
si umanul, 1 974; Din clasicii nostri • Contribu- 
tii la ideea unui protocronism romanesc, 1977; 
Barocul ca tip de existentd, 1977; Existenta 
romanticd, schitd morfologicd a romantismului, 
1980; Orizonturi la inceput de veac, 1982; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 586 



^ 



31.10.2011 17:29:14 



Parhomovici 




Wi.RIiF 7 




Dimitrie Pappazoglu 



Edgar Papu 



Pavel Parasca Miron Radu Paraschivescu 



Despre stiluri, 1986; Excurs prin liter aturile 
lumii, 1990. A primit Premiul special al 
Uniunii Scriitorilor pe 1978 pentru intreaga 
activitate. Membru post-mortem al Acade- 
miei Romane (din 2006). 

Parasca, Pavel 

(8.07.1939, Branzenii Vechi, Basarabia) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie la 
Universitatea de Stat din Chisinau. A fost 
redactor stiintific la Enciclopedia Sovietica 
Moldoveneasca (1967-1970), cercetator 
stiintific la Institutul de Istorie al Academiei 
de Stiinte din Moldova, la Catedra de stiinte 
umanistice a Conservatorului din Chisinau, 
sef al Catedrei de istoria romanilor la Uni- 
versitatea de Stat din Chisinau, profesor la 
Catedra stiinte umanistice a Universitatii 
Libere Internationale din Chisinau, apoi 
decan al Facultatii de Istorie si Relatii Inter- 
nationale a aceleiasi institutii (1997-2007). 
In aceeasi perioada a fost vicepresedinte, 
apoi presedinte al Asociatiei Istoricilor din 
Republica Moldova (1991-1993). Contribu- 
te in domeniul istoriei politice a Moldovei 
medievale, a contextului international in 
care s-a constituit si s-a afirmat Tara Mol- 
dovei (secolul al XlV-lea - mijlocul secolului 
al XV-lea). Lucrari: Constituirea statelor medi- 
evale romdnesti (1996), La obdrsia Mitropoliei 
Tdrii Moldovei (2002), Politica externa si rela- 
tiile internationale ale Tarilor Romane in epoca 
medievala (2005), Domnii Tdrii Moldovei. Studii 
(2005, in colaborare), Istoria Romanilor. Epoca 
anticd si medievala. Manual pentru clasa a X-a 
de liceu (2002, in colaborare). 

Paraschivescu, Miron Radu 

(2.10.1911, Zimnicea, jud. Teleorman - 
17.02.1971, Bucure§ti) 

Poet si traducator. A absolvit Literele si Filo- 
sofia la Bucuresti. A colaborat la revistele 
antebelice de stanga (Cuvantul liber, Reporter, 
Era noud), a scris poezie parabolica, unde 
aparent accentul cade pe culorile tari, limba- 
jul argotic si pitoresc, in realitate acesta fiind 



doar decorul unor trairi profunde: Cantice 
tiganesti, 1941; Declaratia pateticd, 1934-1948; 
Laude si alte poeme, 1959; Tristele, 1968. 
A scris si proza, comedii politiste. A tradus 
din San Juan de la Cruz, Charles Peguy, Max 
Elskamp, Rainer Maria Rilke, Federico Gar- 
cia Lorca, Robert Desnos, Arthur Rimbaud, 
Louis Aragon, Andre Malraux, A.S. Puskin, 
Maxim Gorki, Giuseppe Ungaretti. 

Paraschivoiu, Ion 

(8.10.1942, com. Ceauru, jud. Gorj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Aerospati- 
ale la Institutul Politehnic din Bucuresti ca 
elev al lui Elie Carafoli. A plecat in Canada 
(1976) si a lucrat in cercetare la Institutul 
de Cercetari Hidro din Quebec. In prezent 
profesor la Ecole Polytechnique din Mon- 
treal in specialitatea aeronautica. Contribu- 
tii in domeniul aerodinamicii si dinamicii 
subsonice. Detine patentul pentru aripa de 
zbor cu geometrie variabila (1973, Roma- 
nia). Este preocupat si de performantele 
romanilor din afara granitelor, de pastrarea 
contactelor cu cercetarea romaneasca. 
Membru si presedinte al ARA (Academia 
Romano-Americana). Lucrari: Wind turbi- 
nes, 2002; Aerodynamique subsonique, 2003; 
Wind Turbine Design: With Emphasis on Dar- 
rieus Concept, 2004. Doctor Honoris Causa 
al Universitatii Tehnice din Chisinau, al 
Universitatii Politehnice din Bucuresti, 
Premiul de Excelenta al Scolii Politehnice 
din Montreal, 1987. 

Parhomovici, losif M. 

(1846, Poltava, Ucraina - 7.01.1932, Chi§inau) 
Teolog. Ucrainean ca etnie. A absolvit 
Seminarul Teologic la Chisinau si Academia 
Teologica la Kiev. Profesor la Seminarul 
Teologic din Chisinau. Lucrari: Viata si acti- 
vitatea arhiepiscopului Pavel, Viata si activitatea 
arhiepiscopului Serafim, Schita istoricd asupra 
misiunii antischismatice si antisectante din epar- 
hia Chisindului de la 1813 pana la 1910. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 587 



& 



31.10.2011 17:29:14 



Parhon 




588 




Ion Paraschivoiu 



Parhon, C(onstantin) I. 

(15.10.1874, Campulung Muscel - 
9.08.1969, Bucure§ti) 

Medic endocrinolog si neuropsihiatru. Fami- 
lie originara din Tinutul Secuiesc. A studiat 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti 
(1 893-1 900), obtinand titlul stiintific de 
doctor in medicina. Profeseaza ca medic la 
Spitalul Rural Rallet din judetul Dambo- 
vita (1901-1902) si apoi medic secundar la 
spitalul Pantelimon (1903-1909). In aceasta 
perioada devine docent al clinicii de boli 
nervoase din Bucuresti (1903), urmand si un 
stagiu de perfectionare la Miinchen (1906). 
Devine medic primar la ospiciul Marcuta 
(1909-1912). Este angajat apoi in invata- 
mantul superior ca profesor universitar 
de neurologie si psihiatrie la Facultatea de 
Medicina din Iasi (1913-1933) si de clinica 
endocrinological la Facultatea de Medicina 
din Bucuresti (1933-1940 si 1944-1958). 
In calitate de militant socialist a fost influ- 
entat, dupa propriile afirmatii, de operele 
lui Karl Marx. A fost unul dintre fondatorii 
Partidului Muncitoresc, un grup politic 
efemer, care a fuzionat cu Partidul Taranesc 
in 1919. La scurta vreme dupa fuziune s-a 
separat impreuna cu un grup si a devenit 
sustinator al Partidului Comunist din 
Romania (PCR). In primavara anului 1944 
este primul semnatar al memoriului-protest 
al intelectualilor pentru iesirea Romaniei din 
coalitia militara fascista. Devine presedinte 
al ARLUS (1944-1967). Din 1946 si panain 
1961 a fost ales in continuu deputat in Adu- 
narea Deputatilor si apoi in Marea Adunare 
Nationala. A indeplinit functia de presedinte 
al Prezidiului Marii Adunari Nationale a 
Republicii Populare Romane (seful statului) 
in perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952. 
A mai facut parte dintr-un comitet interimar 
prezidential format din cinci membri (alaturi 
de Mihail Sadoveanu, Stefan Voitec, Gheor- 
ghe Stere si Ion Niculi) intre 30 decembrie 
1947 si 13 aprilie 1948. In paralel cu acti- 
vitatea didactica, isi continua si activitatea 



profesionala ca director al spitalului Socola 
din Iasi (1917-1930) si apoi al Institutului 
pentru Bolile Nervoase, Mentale si Endo- 
crinologice din Bucuresti (1930-1940). Este 
fondatorul revistei Societatii Romane de 
Endocrinologie, ^Lcto Endocrinologica, in 1938. 
A fost membru in colegiul de redactie al 
revistelor Folia neurobiologica si Revue francaise 
d'endocrinologie. In iunie 1952 a renuntat la 
activitatea politica, dedicandu-si restul vietii 
activitatii de cercetare stiintifica. Ulterior a 
devenit director al Institutului de Endocri- 
nologie (1949-1957) si al Institutului de 
Geriatrie (1952-1957). Lucrari: Secretiile 
Interne (1909) - prima carte de endocrinolo- 
gie din lume r scrisa in colaborare cu Moise 
Goldstein; Manual de endocrinologie (3 vol. r 
1945-1949) - in colaborare cu Moise Gold- 
stein si Stefan Milcu; Batrdnetea si tratamentul 
ei (1948); Biologia vdrstelor (1955); Opere alese 
(5 vol., 1954-1962). Este membru titular 
al Academiei de Medicina din Bucuresti 
(1935), membru de onoare al Academiei de 
Stiinte Medicale (1969), membru fondator 
al Societatii de Anatomie din Bucuresti, al 
Societatii de Biologie, al Societatii Romane 
de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie si 
Endocrinologie. In 1946, regele Mihai 
fondeaza Institutul de Endocrinologie, sub 
numele de C.I. Parhon. A fost ales membru 
al academiilor de stiinte ale URSS, R.P. Bul- 
garia, R.P. Ungara si RDG, al societatilor de 
endocrinologie din Paris, Moscova si Praga, 
al Societatii Estoniene de Neurologie, al mai 
multor societati din Paris (de neurologie, 
de psihiatrie, de medico-psihologie si al 
Societatii Medicale a Spitalelor). In 1948 a 
fost ales Doctor Honoris Causa al Univer- 
sitatii Caroline din Praga. Erou al Muncii 
Socialiste. In 1939 devine membru titular si 
presedinte de onoare al Academiei Romane. 

Parteni, Cezar Antoni 

(23.06.1900, la§i - 13.12.1956, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Iasi. Specialist in masini electrice. Pro- 
fesor la Politehnica din Iasi, unde a fost si 
rector, la aceea din Bucuresti si la Craiova. 
A organizat laboratoarele celor trei institute 
politehnice. A studiat functionarea masini- 
lor asincrone la incarcari nesimetrice si a 
transformatoarelor antirezonante. A facut 
cercetari asupra modificarilor pe care le 
antreneaza orice schimbare a lungimii 
intrefierului. A fost inlaturat din invatamant 
si s-a sinucis. Lucrari: Comportarea masinilor 
electrice la unda de soc, in colaborare cu Ion 
S. Antoniu; Curs de masini electrice speciale 
(Curent alternativ); Curs de masini electrice spe- 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 588 



& 



31.10.2011 17:29:14 



Paskievici 



dale (Curent continuu), toate postum, 1957. 
La Iasi i s-a dezvelit un bust (2011). 

Pascaly, Mi hail 

(1830, Bucure§ti - 30.09.1882, Bucure§ti) 
Actor, regizor, director de teatru, profesor, 
traducator, autor dramatic si publicist. Grec 
la origine. Si-a inceput cariera in trupa lui 
Costache Caragiali si a continuat cu Matei 
Millo. Si-a intemeiat propria trupa, careia a 
incercat sa-i asigure un repertoriu scriind si 
traducand piese de teatru. A colindat prin 
toate spatiile locuite de romani, incercand 
sa promoveze un mesaj cultural care sa 
releve unitatea spiritului romanesc. Mihai 
Eminescu si-a inceput cariera ca sufleor 
in aceasta trupa. A fost animator al vietii 
teatrale romanesti promovand repertoriul 
universal (Shakespeare, Dumas, Vigny) si 
creatia originala cu subiecte istorice. A fost 
director al Teatrului National pana in 1877. 
A jucat in piese precum: Idiotul, Hamlet, 
Strengarul de Paris, Sdrmanul Jac sau comedi- 
ile lui Victorien Sardou, din care a tradus 
el insusi o parte. Lucrari: Viitorul Romania, 
1859; Urarea si dorul romdnilor in ziua de 
24 Ianuarie 1863; Unirea tarilor si a tuturor 
partidelor; Rotarul; Mihai Bravu; Vasile Lupu, 
domnul Moldovei; Moartea lui Constantin Brdn- 
coveanu; Nenorocirea cuconului Bdrzoi, bdrbatul 
cucoanei Chirita. A localizat mai ales autori 
francezi: V Sardou, Moliere, O. Feuillet, Fr. 
Ponsard s.a. 

Pascaru, Vasile 

(1.01.1937, Vadeni, plasa Cetatea Alba, 
azi Tn Ucraina) 

Regizor de film. A absolvit Facultatea de 
Fizico-Matematici la Universitatea de Stat din 
Chisinau si Institutul de Cinematografie la 
Moscova. A lucrat la Studioul Moldova Film. 
Interesat de chestiunea taraneasca, a produs 
mai ales filme artistice pe aceasta tema: 
Podurile, 1973; Barbatii incdruntesc de tineri, 
1974; Zambetul, 1965, studioul Belarus-film; 
Ziua intai, 1966, studioul Belarus-film; 
Mariana, 1 967, studioul Moldova Film; Acea 
noapte, 1969, studioul A. Dovjenko; Cotlo- 
vanul, 1969, studioul A. Dovjenko; Viforul 
rosu, 1971; Soare rdsare, 1972; Nimeni in locul 
tdu, 1975; Cetatea, 1978, Premiu la Festivalul 
Unional de Filme, Ashabad; Marele rdzboi mic, 
1980; Trecea o lebada pe ape, 1982; Prietenie 
intre barbati, 1 983; Viata si nemurirea lui Serghei 
Lazo, serial televizat, 3 episoade, 1 984; Pichetul 
linistit, 1985; Codrii, serial televizat, 7 epi- 
soade, studioul Soiuztelefilm, 1987-1991. 
Distins cu Premiul National al Moldovei si 
titlul de Maestru al Artei. Presedinte al Uni- 
unii Cineastilor din Moldova. 




Mihail Pascaly 



Vasile Pascaru 



Pascu, §tefan 

(14.05.1914, Apahida, jud. Cluj - 
2.11.1998, Cluj-Napoca) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Litere si 
Filosofie la Cluj. Membru al Scolii Romane 
de la Roma, laureat la Scolii de Paleogra- 
fie, Diplomatic;! si Arhivistica de pe langa 
Vatican. Profesor si decan la Facultatea de 
Istorie a Universitatii din Cluj. Director al 
Institutului de Istorie si Arheologie din Cluj. 
Lucrari: Istoria Transilvaniei, 1944; Rascoalele 
taranesti in Transilvania, 1947; Bobdlna, 1973; 
Voievodatul Transilvaniei, 4 vol., 1972-1987; 
Istoricul Academiei Romane. 125 de ani de la infi- 
intare, 1992; Bibiliografia istoricd a Romdniei, 
5 vol., in colaborare. Membru al Academiei 
Portugheze de Stiinte Istorice, al Universitatii 
Columbus din SUA, al Comisiei Internatio- 
nale de Demografie Istorica. Membru titular 
al Academiei Romane (1974), presedinte al 
filialei Cluj (1982-1995) si presedinte de 
onoare al aceleiasi filiale (1995-1998). 

Paskievici, Wladimir 

(7.03.1930, Bucure§ti) 

Fizician. Polonez ca etnie. A absolvit liceul 
la Bucuresti. Si-a inceput studiile in stiinte 
si inginerie la Buenos Aires si le-a terminat 
la Strasbourg, cu specializare fizica nucleara. 
A fost profesor la Ecole Polytechnique din 
Montreal, unde a fost director fondator din 
1970 al Institutului de Inginerie Nucleara. 
A predat cursuri de fizica atomica, fizica 
nucleara, mecanica cuantica, fizica a reac- 
toarelor, control de reactoare si de fuziune 
termonucleara. Consultant pe langa orga- 
nisme guvernamentale ca Hydro-Quebec, 
Ontario Hydro, Energie Atomique du 
Canada, Comisia de Control a Energiei 
Atomice si ministerele: Environnement 
Canada, Justice Canada, Mines et Resso- 
urces Canada. Lucrari: Analyse critique des 
etudes comparatives sur les risques associes a la 
production d'electricite (1982); Development of 
Risk-Based Safety -Related Criteria for Licensing 
CANDU Nuclear Power (American Nuclear 
Society, 1982); Risk of Power Production and 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 589 



& 



31.10.2011 17:29:15 



Pastia 




§tefan Pascu Wtadimir Paskievici 



§tefan Pa§ca Horia Roman Patapievici 




590 



Supply (Royal Society of Canada and Science 
Council of Canada, 1982); autor de tratate de 
fizica atomica si energie nucleara editate de 
Ecole Polytechnique din Montreal: Cours de 
physique atomique, Principes d' 'energie nucleaire, 
Theorie de la radiation de resonance, Dynamique 
des reacteurs si Controle des reacteurs nucleaires. 
Detine titlul de Profesor Emerit acordat de 
Ecole Polytechnique din Montreal. Membru 
al consiliului de administrate la Association 
Canadienne Francaise pour TAvancement 
des Sciences, Societe Nucleaire Canadienne 
si Societe pour la Promotion de la Science 
et la Technologie; membru al Associa- 
tion Nucleaire Canadienne, al American 
Nuclear Society, Societe Francaise d'Energie 
Nucleaire, Canadian Research Management 
Association si al Association des Directe- 
urs de Recherche Industrielle du Quebec; 
secretar general al Mouvement de Solidarite 
Quebec-Roumanie (Montreal, din 1996). 

Pastia, Mihai 

(1.03.1860, Hu§i - 16.06.1928, la§i) 
Publicist. Grec la origini. A semnat articole 
si cu pseudonimele Cara Murat si I. Varos. 
A intrat invatator suplinitor la o scoala din 
Iasi inainte de a fi terminat liceul, dar, pentru 
ca participa la actiuni socialiste ca membru 
al Cercului Muncitorilor din Iasi, a fost 
transferat la Babadag. Ca ziarist a publicat in 
Muncitorul din Iasi articole despre libertatea 
de intrunire si starea taranimii. A fost mutat 
de mai multe ori din cauza acestei activitati: 
Tulcea, Constanta, Targu Ocna, Husi, Galati, 
Vaslui. A publicat in Adevarul, Evenimentul 
literar, Votul universal s.a. Texte: „Vrabia malai 
viseaza", „In numele lui Dumnezeu si al 
Vointei Nationale", „La ce-s buni boierii?", 
„Din tara catarilor", „Armindin". A fost 
administrator al revistei Viata romaneasca. 

Pasca, §tefan 

(20.03.1901, Cri§cior, jud. Hunedoara - 
6.11.1957, Cluj-Napoca) 

Lingvist si filolog. A urmat gimnaziul la 
Brad, iar studiile liceale la Blaj, Brasov si 



Orastie. Licentiat al Facultatii de Litere si 
Filosofie din Cluj (1925). Devine bursier 
al Scolii Romane din Roma (1927-1929), 
unde se specializeaza in onomastica. In 1 941 
li succede lui Nicolae Draganu, la Cluj, ca 
profesor titular la Catedra de limba si lite- 
ratura romana veche a Facultatii de Litere. 
Din 1946, sef al Catedrei de limba romana 
a universitatii clujene. Rector al Universitatii 
din Cluj (1933-1946), director al Muzeului 
Limbii Romane din Cluj (1945), director 
adjunct al Institutului de Lingvistica al 
Academiei Romane (1955), decan al Facul- 
tatii de Filologie din Cluj. Concomitent, 
este angrenat in munca de cercetare din 
cadrul Muzeului Limbii Romane, intemeiat 
si condus de Sextil Puscariu, unde colabo- 
reaza la elaborarea Dictionarului limbii romane. 
Participa la lucrarile Atlasului linguistic romdn, 
partea a Il-a, realizat de Emil Petrovici, prin 
conceperea unor chestionare si efectuarea 
anchetei dialectale la istroromani. Preocu- 
parile sale stiintifice se vor axa, in principal, 
pe doua directii: onomastica si filologia. 
Lucrari: Glosar dialectal (1928); Nume de per- 
soane si nume de animale in Tara Oltului (1 936); 
O tipdriturd munteand necunoscutd din secolul al 
XVII-lea: eel mai vechi Ceaslov romdnesc. Studiu 
istoric, liter ar si de limba (1939). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Patapievici, Dionisie 

nume la na§tere Patapiewicz Denys 

(4.04.1921, Davide§ti, com. Stanceni, 
rn. Cernauti, Bucovina de Nord - 1985, Bucure§ti) 
Fizician. Polonez ca etnie. A absolvit Fizico- 
Matematici la Universitatea de Stat din 
Cernauti. Refugiat in Polonia in 1941, a 
fost contabil pana la trimiterea in lagarele 
de munca fortata ale Germaniei naziste din 
Westfalia. Din 1945 translator la Coman- 
damentul Sovietic din Viena. A studiat la 
Academia Comerciala din Viena si a activat 
in randurile Partidului Comunist Austriac. 
Ajuns la Bucuresti in 1948, a cerut tran- 
sferul in PCR. A fost director la Centrul de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 590 



& 



31.10.2011 17:29:15 



Pauker 



Studii Germane al Facultatii de Filosofie a 
Universitatii din Bucuresti, la Institutul de 
Stiinte Economice si la Banca Nationala 
a Romaniei ca sef al Directiei de Circu- 
late Monetara, reprezentant al Romaniei 
la' CAER. Prieten cu N. Antohi, tatal lui 
Catalin Antohi, membru al Aliantei Civice 
dupa 1989. 

Patapievici, Horia Roman 

(18.03.1957, Bucure§ti) 

Eseist. Polonez dupa tata, roman dupa mama. 
A absolvit Fizica Solidelor la Universitatea 
din Bucuresti. Specialized la Paris, Frankfurt, 
Oxford. Cercetator la ICPMS Bucuresti, dupa 
1996 a urmarit realizarea programelor Gru- 
pului pentru Dialog Social, din 2000 mem- 
bru al Colegiului CNSAS, din 2005 director 
al Institutului Cultural Roman. Membru 
fondator al Societatii Academice Romane. 
Lucrari: Cerul vdzut prin lentild, eseuri, 1995; 
Zbor in batata sdgetii, 1995; Flying against the 
Arrow, Budapesta, 1995; Politice, 1996; Omul 
recent, 2001; Discernamdntul modernizarii, 2004; 
Ochii Beatricei sau cum aratd cu adevdrat lumea 
lui Dante, 2004; Despre idei si blocaje, 2007. 
Cursuri: Introduction in the History of Scientific 
Ideas, 1993; The Scientific Revolution, 1996; The 
Crisis of Modernity, 1998. 

Patraulea, Nicolae N. 

(28.07/10.08.1916, Targu Jiu - 
03.05.2007, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Liceul Militar la manas- 
tirea Dealu, Scoala de Ofiteri de Aviatie 
si Politehnica din Bucuresti, apoi Scoala 
Superioara de Aeronautica din Paris. 
Specializat in inginerie electromecanica 
pentru aeronautica. Profesor la Academia 
Tehnica Militant Cercetator la Institutul 
de Mecanica Aplicata, Sectia mecanica 
fluidelor. A elaborat o teorie neliniarizata 
pentru suprafete permeabile cu aplicatii la 
studiul ecranelor permeabile, s-a ocupat de 
aerodinamica miscarilor conice in regim 
supersonic, a stabilit teoria aerodinamica a 
parasutei. Lucrari: Teoria miscarilor subsonice 
cu dare aproape rectilinii, 1955; Aerodinamica 
suprafetelor permeabile, 1956; Zborul cu deco- 
lare si aterizare scurtd sau la verticald, 1962 
(Premiul de Stat); Consider atii teoretice asupra 
efectului Coanda, 1968; Asupra determinarii 
figurii de echilibru a uneiplasme rotitoare, 1969. 
Presedinte al Comisiei de Aeronautica a 
Academiei Romane. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1990). 

Patrichi, Gina 

(8.03.1936, Bucure§ti - 18.03.1994, Bucure§ti) 
Actrita de teatru si film. A absovit IATC la 
Bucuresti. Actrita la Teatrul Municipal din 
Bucuresti. Roluri in film: Cartierul veseliei 



(1964); Pddurea spdnzuratilor (1964); Procesul 
alb (1965); Neinfricatii (1969); De ochii lumii 
(1971); Felix si Otilia (1972); Bariera (1972); 
Dincolo de nisipuri (1973); Nemuritorii (1974); 
Nu filmam sa ne amuzam (1974); Tata de 
Duminica (1974); Trecatoarele iubiri (1974); 
Burebista (1980); Cantec pentru fiul meu 
(1980); Proba de microfon (1980); Lumini si 
umbre (partea I), serial TV (1981); Saltimban- 
cii (1981); Linistea din adancuri (1982); Lumini 
si umbre (partea a Il-a), serial TV (1982); Un 
saltimbanc la Polul Nord (1982); Pe malul stdng 
al Dundrii albastre (1983); Tram, serial TV 
(1983); Sezonul pescarusilor (1985); Cuibul de 
viespi (1986); Duminica infamilie (1987); Tigu- 
rantii (1987); Morometii (1988); Hanul dintre 
dealuri (1988). Premiul pentru excelenta al 
UNITER post-mortem. 

Patzaichin, Ivan 

(26.11.1949, Mila 23, jud. Tulcea) 
Canoist. Rus lipovean. A facut canoe, legi- 
timat la clubul Dinamo. A fost de patru ori 
campion olimpic (Mexic 1968, Mimchen 
1972, Moscova 1980, Los Angeles 1984) 
si de trei ori a luat argintul. A obtinut mai 
multe medalii de aur la campionatele mon- 
diale dintre 1972 si 1980: la 1 000 m in 1972, 
la 1 000 m cu Serghei Covaliov in 1968, la 
1 000 m cu Toma Simionov in 1980 si la 
1 000 m tot cu Toma Simionov in 1984. 
Poreclit Amiralul, i s-a ridicat o statuie in 
fata clubului Dinamo. 

Pauker, Ana 

nume la na§tere Hannah Rabinsohn 

(1.12.1893, Codae§ti, jud. Vaslui - 
3.06.1960, Bucure§ti) 

Om politic. Evreica dupa etnie. Sotie a lui 
Marcel P. A fost arestata pentru actiuni 
ilegale (1937), odata cu sotul ei. A urmat 
Scoala de Cadre VI. Lenin a Kominternului, 
fiind membra a Biroului Politic al PCR de 
peste hotare si jucand un rol important in 
formarea diviziei Tudor Vladimirescu (din 
prizonierii romani aflati in lagarele sovie- 
tice); dupa desfiintarea Kominternului a 
lucrat la sectia romana a unui institut care se 
ocupa cu problemele reeducarii prizonieri- 
lor. A venit in Romania impreuna cu armata 
sovietica pe 16 septembrie 1944. A fost 
ministru al Afacerilor Externe si in aceasta 
calitate a facut parte din delegatia de partid 
si de stat care a obtinut mutarea Comisiei 
Europene a Dunarii de la Belgrad la Tulcea 
(fusese inainte de razboi la Sulina) si a incer- 
cat sa obtina acordul partii romanesti pentru 
ca lucrarile de la Portile de Fier (complexul 
hidro energetic) sa apartina lagarului socialist 
ca finantator, si nu Romaniei si Iugoslaviei, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 591 



& 



31.10.2011 17:29:15 



Pauker 




592 




tari riverane, ceea ce Gh. Gheorghiu-Dej si 
Broz Tito au refuzat. In tnai 1952, inlaturata 
din toate functiile, a fost arestata in februarie 
1953, anchetata ca trotkista si deviationista, 
acuzata de legaturi cu serviciile de spionaj 
straine, de promovarea legionarilor in partid, 
de intarzierea colectivizarii si altele. A scapat 
cu viata datorita mortii lui Stalin, devenind 
colaboratoare a Editurii Politice (pentru tra- 
ducerile din clasicii marxism-leninismului). 

Pauker, Marcel 

(6.12.1896, Bucure§ti - 
16.08.1938, Butovo, langa Moscova) 
Militant politic. Evreu ca etnie. Sot al Anei P. 
A absolvit Politehnica din Zurich, intreru- 
pand studiile in perioada Primului Razboi 
Mondial, cand a fost chemat sub arme. Vor- 
bitor de esperanto, limba artificial creata ca 
un semn timpuriu al ideii unei Europe unite. 
A intrat in PCRin anul infiintarii (1921), iar 
in 1922 a devenit membru al Comitetului 
Central, fiind delegat la Federatia Comu- 
nista Balcanica si la Conferinta de la Berlin 
(1923). A fost arestat si a evadat fugind in 
URSS (1925), de unde'a revenit in 1929. In 
conflictul dintre PCR si Partidul Comunist 
Ucrainean 1-a sprijit pe Vitalii Holostenko, 
fiind sanctionat de sectia Kominternului. 
Devenit membru al Secretariatului PCR 
(1935), a avut misiuni la Praga pana in 1937, 
cand s-a dus in URSS, unde a fost arestat 
de NKVD si executat pentru spionaj. Dupa 
destalinizarea tarii a fost reabilitat de autori- 
tatile sovietice (1957). 

Paulat, Ion 

(1.04.1873, Cioara, com. Radu Voda, jud. Braila - 
20.07.1954, Bucure§ti) 

Pilot. A facut studii tehnice navale la Savona, 
Italia. A lucrat ca tehnician la Serviciul Mari- 
tim Roman. In 1907 s-a imbarcat pe vasul 
Turnu Severin. Observatiile sale, bazate pe 
zborul pasarilor si proba tunelului aerodina- 
mic, au fost folosite la construirea fuzelaju- 
lui de avion. In virtutea acestor observatii a 



infiintat Ziarul Stiintelor si Calatoriilor ; unde 
s-a ocupat inclusiv de materialele propice 
construirii aparatelor de zbor. A proiectat in 
1911 primul hidroavion (cu patru flotoare), 
un monoplan care-i poarta numele. Este 
intemeietorul aeromodelismului in Roma- 
nia si primul care a imaginat un tren de 
aterizare escamotabil. In 1933 a creat Aso- 
ciatia de Comemorare a Pionierilor Aviatiei 
Romanesti. 

Paulencu, Ion 

(5.12.1940, Voloca, Adancata, azi Tn Cernauti, 
Ucraina) 

Cantaret (bas) de opera si de muzica popu- 
lara, pedagog, animator al culturii muzicale 
din Republica Moldova. Intre 1966 si 1972 
a studiat la Institutul de Arte Gavriil Musi- 
cescu din Chisinau. Intre 1967 si 1968 a 
fost artist in corul Radioteleviziunii, intre 
1968 si 1972 interpret de cantece populare 
in cadrul orchestrei Folclor. Din 1972 este 
solist al Operei Nationale din Chisinau. 
A realizat peste 160 de roluri in specta- 
cole cu operele Faust de Charles Gounod 
(Mefisto), Bdrbierul din Sevilla de Giuseppe 
Verdi (Don Basilio), Don Carlos de acelasi 
autor (regele Filip si Marele Inchizitor), Tru- 
badurul de acelasi autor (Perando), Aida de 
acelasi autor (Marele Preot), Evghenii One- 
ghin de Piotr Ceaikovski (cneazul Gremin), 
Cneazul Igor de Aleksandr Borodin (cneazul 
Galetki si hanul Konceak) s.a. Desfasoara 
o larga activitate pedagogica la Academia 
de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chi- 
sinau si la Colegiul Republican de Muzica 
Stefan Neaga (din 1985), fiind conferentiar 
si avand gradul didactic superior. In aceasta 
calitate a reusit sa educe o seama de tineri 
cantareti talentati. In colaborare cu cineas- 
tul Vlad Ciurea, a scris scenariul, a semnat 
regia si a interpretat rolul principal in filmul 
documentar-artistic Cuvdnt pentru Mesia, 
bazat pe piesa muzical-folclorica Irodul. Bun 
cunoscator al obiceiurilor, al datinilor si al 
folclorului muzical- dramatic romanesc din 
partile Cernautilor, este initiator a nume- 
roase manifestari cultural-artistice. In 1995 
a fondat Ansamblul Etnofolcloric Bucovina 
la Colegiul de Muzica Stefan Neaga. A sus- 
tinut numeroase turnee in strainatate. Artist 
Emerit din Republica Moldova (1981), 
Artist al Poporului (1991). 

Paulescu, Nicolae Constantin 

(8.11.1869, Bucure§ti - 19.07.1931, Bucure§ti) 
Om de stiinta, medic si fiziolog. A studiat 
Medicina la Paris, incepand cu anul 1888, 
obtinand in 1897 titlul de doctor in Medi- 
cina cu teza „Recherches sur la structure 
de la rate" („Cercetari asupra structurii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 592 



^ 



31.10.2011 17:29:15 



Pavel 



splinei"). A lucrat in spitalele din Paris, 
mai intai ca extern (1891-1894), apoi ca 
intern (1894-1897) si ca medic secundar la 
spitalul Notre Dame du Perpetuel-Secours 
(1897-1900). Intre 1897 si 1898 a urmat si 
cursurile de chimie biologica si fiziologie 
generala la Facultatea de Stiinte din Paris, 
obtinand in 1899 titlul de doctor in Stiinte. 
In 1901 obtine la Universitatea din Paris al 
doilea doctorat in Stiinte. In 1 900 se intoarce 
in tara si este numit profesor de fiziologie la 
Facultatea de Medicina si director al Clinicii 
de Medicina Interna de la spitalul St. Vin- 
cent de Paul din Bucuresti. A desfasurat o 
remarcabila activitate de cercetare stiintifica 
in domeniul fiziologiei, privind in special 
metabolismul glucidelor, patogeneza diabe- 
tului zaharat, rolul pancreasului in asimila- 
rea nutritiva, coagularea sangelui, mecanis- 
mul mortii subite s.a. In 1906 a elaborat o 
metoda originala de extirpare a hipofizei la 
caine prin timpan, care va fi aplicata ulterior 
in chirurgia hipofizei la om. In sesiunea din 
23 iulie 1921 a Societatii de Biologie prezinta 
in patru comunicari rezultatele cercetarilor 
sale privind actiunea extractului pancreatic 
in cazurile de diabet. Aceste comunicari au 
fost publicate in Comptes rendues des seances de 
la Societe de Biologie et de sesfiliales, 1921, vol. 
LXXXV, nr. 27, Paris. Publica despre des- 
coperirea principiului activ antidiabetic din 
pancreas, pe care il denumeste pancreina, si 
in revista de specialitate din Belgia, Archives 
Internationales dePhysiologie, vol. XVII, intr-un 
articol care a aparut la 31 august 1921, sub 
titlul: „Recherches sur le role du pancreas 
dans l r assimilation nutritive". Desi aceste 
publicatii au precedat cu 8-10 luni enunta- 
rea de catre Fr. Grant Banting si Ch. Herbert 
Best din Toronto (Canada) a descoperirii 
insulinei (noua denumire data principiului 
activ din pancreas), Premiul Nobel pentru 
fiziologie si medicina din anul 1923 a fost 
acordat cercetatorilor canadieni. Raspun- 
zand campaniei internationale de restabilire 
a adevarului, initiata de fiziologul scotian 
Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaste in 
1969 meritele si prioritatea lui Nicolae Pau- 
lescu in descoperirea tratamentului antidia- 
betic. Profesorul A.WK. Tiselius, directorul 
Institutului Nobel, deplange situatia din 
1923, dar - conform statutelor Comitetu- 
lui - exclude posibilitatea unei reparatii ofi- 
ciale, exprimandu-si doar speranta ca „opera 
de pionierat" a lui Paulescu va fi elogiata 
cum se cuvine de forurile stiintifice interna- 
tionale. Cu ocazia semicentenarului desco- 
peririi insulinei, aceste foruri au recunoscut 
unanim prioritatea savantului roman. Ima- 
ginea omului de stiinta Nicolae Paulescu 




Nicolae C. Paulescu 



este umbrita de opiniile sale ideologice de 
extrema dreapta, prolegionare, exprimate 
in numeroase scrieri - de pilda: Spitalul, 
coranul talmudul, cahalul si francmasoneria si 
in articolele cu titluri provocatoare, precum 
„Complotul iudeo-masonic impotriva nati- 
unii romane sau Evreii si alcoolismul". In 
1990 a fost numit post-mortem membru al 
Academiei Romane. 

Pavel, Dorin 

(31.05.1900, Sebe§ Alba - 6.07.1979, Bucure§ti) 
Inginer. Mama sa era sora lui Lucian Blaga. 
A absolvit Politehnica din Zurich, unde a 
si predat. Specialist in hidraulica si masini 
hidraulice. S-a intors in tara in 1935 ca 
profesor la Scoala de Aeronautica si la Insti- 
tutul Electrotehnic. Dupa 1944 a contribuit 
la dezvoltarea ingineriei romanesti, facand 
parte din colectivele de conducere pentru 
construirea centralelor de la Barzava, Bis- 
trita, Sadu, Arges, Lotru, Sebes, Somes, Olt, 
Siret, Raul Mare, Dragan si Portile de Fier. 
A dat solutii hidrotehnice pentru termocen- 
tralele de la Doicesti, Sangeorgiu-de-Padure, 
Paroseni, Ludus, Craiova, Mintia-Deva. S-a 
ocupat de regularizarea cursului Siretului si 
Jiului. A facut parte din consiliile de condu- 
cere ale SAR Electrica, UC Bucuresti, ISPH 
Ministerul Energiei, al Constructiilor de 
Masini, al Metalurgiei, din Comitetul de Stat 
al Apelor, din Comitetul romano-iugoslav 
pentru Complexul Hidroenergetic si de Navi- 
gatie Portile de Fier. Din 1970 profesor de 
hidraulica la Politehnica. A participat la con- 
grese de specialitate la Berlin, Washington, 
Belgrad, Stockholm, Moscova, Ljubljana si 
a facut lucrari in colaborare cu specialisti 
din Elvetia, Austria, Cehoslovacia, Bulgaria, 
Ungaria. Lucrari: Plan general d'amenagement 
des forces hydrauliques en Roumanie, 1935; 
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta 
(1934). Laureat al Premiului de Stat (1950, 
1952), al Ordinului Muncii (1960, 1970), a 
primit Ordinul Steaua Republicii (1966) si 
Ordinul Steaua Iugoslaviei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 593 



^ 



31.10.2011 17:29:15 



Pavel 




Li 



Vasile Pavelcu 



Cincinat Pavelescu 




594 



Pavel, lonel S. 

(14/27.03.1897, Bucuresti - 6.03.1991, Bucuresti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si s-a 
specializat la Berlin si Paris. Conferentiar la 
Institutul de Medicina si Farmacie din Bucu- 
resti. A fondat Centrul de Asistenta a Diabeti- 
cilor (1948). Lucrari: Eosinofilia pleurala, 1927; 
Affections non-ulcereuses du duodenum, 1938, in 
colaborare; Colecistopatiile, 1961; Obezitatea, 
1967, in colaborare; Diabetul zaharat, 1974. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte 
Medicale din Romania, al Asociatiei Diabeto- 
logilor de Limba Franceza. Membru titular al 
Academiei Romane (1990). 

Pavel, Vasile 

(14.07.1934, Probotesti, reg. Cernauti, 
Bucovina de Nord) 

Lingvist. A absolvit Facultatea de Limbi 
Romano-Germanice a Universitatii din 
Cernauti (1959). A fost profesor de limba 
si literatura romana. In 1962 este angajat 
la Institutul de Limba si Literatura al ASM, 
urcand toate treptele ierarhiei academice: 
cercetator stiintific, cercetator stiintific 
superior, coordonator, principal, din 1992 
pana in prezent este sef al Sectorului de 
dialectologie si geografie lingvistica. Doc- 
tor habilitat in filologie (1984). A publicat 
circa 300 de lucrari stiintifice. A participat 
la realizarea unor valoroase lucrari colec- 
tive, ca Atlasul lingvistic moldovenesc, vol. II, 
partea a Il-a (1973), Atlasul linguistic romdn 
pe regiuni. Basarabia, nordul Bucovinei Trans- 
nistria, vol. I (1953), vol. II (1998), vol. Ill si 
IV (2002-2003), Dictionar dialectual. Cuvinte, 
forme, expresii, vol. I-V (1985-1986), Graiuri 
romdnesti din Basarabia, Transnistria, nordul 
Bucovinei si nordul Maramuresului. Texte dialec- 
tale si glosar (Bucuresti, 2000), Cercetdri asu- 
pra graiurilor romdnesti de peste hotare (Bucu- 
resti, 2000). Este invitat la elaborarea unor 
importante lucrari cu caracter international: 
Atlas Lingvistique Roman, vol. I— III (Roma, 
1996-2009), Atlas Linguarum Europae, vol. I, 



fasc. I-VII (1983-2007) s.a. Pe parcursul 
anilor a prezentat rapoarte si comunicari la 
peste 80 de conferinte si simpozioane stiin- 
tifice nationale si internationale in Romania, 
Rusia, Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Litu- 
ania, Franta, Spania, Italia, Slovacia si alte 
tari. Din 2007 este presedinte al consiliului 
stiintific specializat pentru sustinerea teze- 
lor de doctorat de la Institutul de Filologie al 
ASM, la specialitatea limba romana. Detine 
Premiul Prezidiului Academiei de Stiinte 
a Moldovei (1980), Premiul ASM (2005), 
Premiul B.-P. Hasdeu al Academiei Romane 
(2005), Medalia 75 de ani de la Unirea 
Bucovinei cu Romania (1993), Medalia 
jubiliara Academia de Stiinte a Moldovei 
(1946-2006), Medalia Dimitrie Cantemir a 
ASM (2009). 

Pavelcu, Vasile 

(4.08.1900, Costuleni, Basarabia - 
21.02.1991, lasi) 

Psiholog. A absolvit psihologia la Universi- 
tatea din lasi si s-a specializat la Paris. Pro- 
fesor de psihologie la Universitatea din lasi. 
Lucrari: Functia afectivitatii, 1936; Psihologia 
personalitatii, 1939; Constiinta si inconstienta, 
1 942; Logica, 1 958; Motivatia creatiei stiintifice, 
1972; Metamorfozele lumii interioare, 1976; 
Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii, 
1982. Vicepresedinte al Asociatiei Psihologi- 
lor din Romania. Membru titular al Acade- 
miei Romane (1975). 

Pavelescu, Cincinat 

(2.10.1872, Bucuresti - 30.11.1934, Brasov) 
Poet. A absolvit Dreptul la Bucuresti. S-a for- 
mat la Literatorul lui Alexandru Macedonski. 
A fost primul presedinte al Societatii Scri- 
itorilor Romani, 1908-1909. A facut cariera 
juridica la Brasov. A fost directorul publicatiei 
Brasovul literar si artistic (1931-1935). S-a 
remarcat indeosebi prin poezia cu forma fixa: 
Poezii, 1911; Epigrame, 1925. Laureat al Pre- 
miului National pentru Poezie, 1927. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 594 



^ 



31.10.2011 17:29:16 



Pavlovschi 



Pavlicenco (Pavlicencu), Sergiu 

(4.02.1949, Puhaceni, Republica Moldova) 
Filolog. Sot al Vitaliei P. A absolvit Faculta- 
tea de Filologie, sectia romano-germanica, 
a Universitatii Lomonosov din Moscova 
(1972). Doctor habilitat in filologie (din 
1997). Profesor universitar (din 2003). His- 
panist si comparatist. Cercetator stiintific 
in domeniul teoriei literare si literaturii 
comparate la Institutul de Filologie al ASM. 
Profesor de literatura universale si spani- 
ola. Sef al Catedrei de literatura universale 
a Universitatii de Stat din Moldova (din 
1993). Lucrari: Romancieri spanioli din seco- 
lul al XlX-lea, 1990; Ca doud gemene surori 
(episoade spaniole in literatura moldoveneascd) . 
Studii si materiale, 1990; Receptarea literaturii 
spaniole in spatiul cultural romdnesc. Curs 
special de literatura comparata. Partea I, 1994; 
partea II, 1995; partea III r 1996; Receptare 
si confluence (studii de literatura universald si 
comparata), 1999; Tentatia Spaniel Valori 
hispanice in spatiul cultural romdnesc, 1999; 
Tranzitia in literatura. Studiu micromonografie, 
2001; Tranzitia in literatura si postmodernismul, 
2002; Caiet de studiu la istoria literaturii uni- 
versale, Antichitatea si Evul Mediu, 2003; Caiet 
de studiu la istoria literaturii universale, Epoca 
Renasterii, 2004; Caiet de studiu la istoria lite- 
raturii universale, Secolele XVII-XVIII, 2006; 
Literatura universald. Manual pentru licee (cla- 
sele X, XI, XII, cu profil umanistic), 2006; 
Literatura universald. Manual pentru liceele cu 
profil umanistic, clasa a X-a, 2007. Membru 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Mem- 
bru al Asociatiei de Literatura Generala si 
Comparata din Romania. 

Pavlicenco (n. Vangheli), Vitalia 

(29.10.1953, Grinauti, Republica Moldova) 
Om politic. Sotie a lui Sergiu P. A absolvit 
Facultatea de Limbi Straine (Sectiunea 
limba si literatura franceza) la Universita- 
tea de Stat din Chisinau (1977). Doctor in 
filologie (din 1987). Deputat in Parlament 
pe lista Partidului Fortelor Democratice 
(1998-2001; secretar al Comisiei par- 
lamentare pentru securitatea statului si 
ordine publica, vicepresedinte al Comisiei 
pentru buget si finante, membra a grupului 
moldo-spaniol de cooperare interparla- 
mentara, membra a Delegatiei asociate la 
Adunarea Parlamentara NATO - membra 
a Comisiei economice si a Comisiei pentru 
securitate). Vicepresedinte al Partidului 
Liberal (2004). Deputat pe lista Blocului 
Moldova Democrata (2005-2009); a facut 
parte din Alianta Moldova Noastra, vice- 
presedinte al Comisiei de politica externa, 







Vitalia Pavlicenco 



Mihail Pavlovschi 



delegat la AP NATO, vicepresedinte al 
Fractiunii AMN. Presedinte al Partidului 
National Liberal (din 2006). Ex-viceprese- 
dinte al Uniunii Jurnalistilor din Republica 
Moldova, membra a Federatiei Internatio- 
nale a Jurnalistilor. 

Pavlovschi, Mihail 

(7.10.1905, Cetatea Alba, Basarabia - 
7.06.2005, Bucure§ti) 

General de flotila aeriana. A absolvit liceul 
la Comrat, jud.Tighina, si apoi Scoala Mili- 
tara Aeronautica, sectia Ofiteri naviganti, la 
Cotroceni, Bucuresti. A absolvit in continu- 
are Scoala Militara de Pilotaj, Tecuci; Scoala 
Speciala Aeronautica de la Cotroceni, pen- 
tru piloti de vanatoare; Institutul Militar de 
Educatie Fizica, Bucuresti; Scoala de zbor 
fara vizibilitate, Uzinele Havilland, Anglia. 
A fost instructor de pilotaj la Tecuci, pilot 
de linie al Societatii LARES, comandantul 
Escadrilei 72 Bombardament - Flotila 2 Avi- 
atie, comandant fondator al Scolii de Bimo- 
toare bombardament de la Popesti Leordeni, 
comandantul Grupului Aero-Transport 
Baneasa, actionand pe front pana la Sta- 
lingrad in zona Armatei III Romana si IV 
Germana. Director al bazei Aero Baneasa 
pana in 1949, cand a fost arestat si detinut la 
Jilava, Poarta Alba, Ovidiu. Eliberat in 1954, 
a fost muncitor necalificat si numai din 
acest fel de munca a avut dreptul la pensie. 
Distinctii: Ordinul Virtutea Aeronautica de 
Pace, clasa Crucea de Aur (1939); Ordinul 
Virtutea Aeronautica de Razboi (cu spade), 
clasa Crucea de Aur (1943); Coroana Roma- 
niei cu Spade, clasa a V-a; Coroana Roma- 
niei de Pace, clasa a V-a; Medalia Serviciu 
Credincios; Medalia participarii la Razboiul 
Romano -Sovietic; Steaua Republicii Popu- 
lare Romane; Medalia Eliberarea de sub 
Jugul Fascist (1949); Medalia Crucea Come- 
morativa (1992). Dupa 1990 a fost membru 
al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si al 
Asociatiei Veteranilor de Razboi. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 595 



& 



31.10.2011 17:29:16 



Pacurariu 




Mircea Pacurariu 



Petru Paduraru 



loan Palaghita 




596 



Pacurariu, Mircea 

(30.07.1932, Ru§i, jud. Hunedoara) 
Teolog, istoric si preot. Specialist in istoria 
Bisericii Ortodoxe Romane. A urmat Facul- 
tatea de Istorie a Universitatii din Cluj (stu- 
dii neterminate, 1951-1952), apoi Institutul 
Teologic Universitar din Sibiu (1952-1956), 
unde a obtinut licenta in teologie. Ulterior 
si-a dat doctoratul la Institutul Teologic din 
Bucuresti (1956-1959) cu teza „Legaturile 
Bisericii Ortodoxe Romane din Transil- 
vania cu Tara Romaneasca si Moldova 
in secolele XVI-XVIII". A fost profesor 
la Seminarul Teologic de la manastirea 
Neamt (1959-1961), apoi in invatamantul 
superior la Catedra de istoria Bisericii 
Romane de la Institutul Teologic Univer- 
sitar din Sibiu. A detinut gradele didactice 
de asistent pentru limbile latina si greaca 
(1961-1970), conferentiar (1970-1971) si 
apoi pe eel de profesor titular (din 1971). In 
perioada 1990-1992 a fost profesor supli- 
nitor al aceleiasi catedre si la Facultatea de 
Teologie a Universitatii din Iasi. Din 1992 
este decan al Facultatii de Teologie Andrei 
Saguna din Sibiu. Lucrari: Istoria Bisericii 
Ortodoxe Romane, manual pentru Institutele 
Teologice - 3 vol. (1980-1981); Inceputurile 
Mitropoliei Transilvaniei (1980); Politica statu- 
lui ungar fata de Biserica romaneasca din Tran- 
silvania in perioada dualismului, 1867-1918 
(1986); Istoria Mdnastirii Prislop (1986); 
Doud sute de ani de invatamant teologic la Sibiu, 
1 786-1986 (1 987); Pagini de istorie bisericeasca 
romaneasca (1991); Istoria Bisericii romdnesti 
din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures 
pdna in 1918 (1992); Istoria Bisericii Orto- 
doxe Romane, compendiu (Chisinau, 1993); 
Geschichte der Rumanischen Orthodoxen Kirche 
(Erlangen, 1994); Basarabia. Aspecte din istoria 
Bisericii si a neamului romdnesc (Iasi, 1993); 
Sfinti daco-romani si romdni (Iasi, 1994); Dic- 
tionarul Teologilor Romdni (1996). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 



Paduraru, Petru 

nume la na§tere Ion Paduraru 

(24.10.1946, Tiganca, Cahul, Republica Moldova) 
Mitropolit al Basarabiei. A absolvit Scoala 
Profesionala la Cahul, dupa ce si-a satis- 
facut serviciul militar in armata URSS, la 
Odessa. A absolvit Academia Teologica din 
Leningrad. Hirotonisit preot la Catedrala 
Episcopala din Ujgorod. Ridicat la rangul 
de arhimandrit in cadrul Bisericii Ruse, a 
slujit la catedrala mitropolitana din Chisi- 
nau. Hirotonisit episcop de Balti in 1990, 
cu recunoasterea ambilor patriarhi, rus si 
roman. Din 1992 loctiitor al mitropolitului 
Republicii Moldova si Chisinaului. In 1995 a 
ajuns mitropolit al Moldovei si Chisinaului, 
numai cu recunoasterea Bisericii Ortodoxe 
Romane, careia ii este subordonata, si cu 
titlul mitropolit al Basarabiei si exarh al 
Plaiurilor. A absolvit Facultatea de Teologie 
de la Pitesti in 1998. Contribuie la unitatea 
ortodoxa a romanilor din Moldova si din 
diaspora (SUA etc.). Distins cu Medalia 
Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. 

Palaghita, loan 

(13.02.1899, One§ti - 9.05.1943, Kuban, Rusia) 
Colonel. A fost comandantul Batalionului 1 
in Regimentul 94 Infanterie din cadrul Divi- 
ziei 19 Infanterie (ca maior). Pentru eroismul 
sau dovedit in acoperirea retragerii trupelor 
germane, la 7 aprilie 1943, a fost decorat cu 
Ordinul militar german Crucea de Fier in 
grad de Cavaler, fiind unul dintre cei 1 8 mili- 
tari romani care au primit aceasta inalta dis- 
tinctie. Prin Decretul Regal nr. 1350/9 mai 
1943, i s-a conferit Ordinul Mihai Viteazul 
clasa a Ill-a si clasa a Il-a post-mortem. 
A devenit colonel post-mortem. 

Patra§canu, D.D. 

(8.10.1872, Tome§ti, jud. Ia§i - 

4.11.1937, Bucure§ti) 

Prozator. Tata al lui Lucretiu P. A absolvit 

Istoria la Universitatea din Iasi. Format in 

grupul Vietii Romdnesti. A fost profesor de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 596 



& 



31.10.2011 17:29:16 



Paunescu 



istorie la Iasi, apoi la Bucuresti, la liceul 
Matei Basarab. A fost exclus din invatamant 
dupa Primul Razboi Mondial pentru atitu- 
dine filogermana. A scris literatura satirica si 
umoristica: Schite si amintiri, 1909; Timothei 
Mucenicul, 1913; Candidat fdrd noroc si alte 
povestiri folositoare, 1916; Un prdnz de gala, 
1928. A scris si manuale scolare. 

Patra§canu, Lucretiu 

(4.11.1900, Bacau - 17.04.1957, Jilava) 
Om politic. Fiu al lui D. D. P. Mama sa era 
din familia boiereasca Stoika. A absolvit 
Dreptul la Bucuresti si s-a specializat la 
Leipzig. A intrat in miscarea socialists ca 
student (1919), in anul cand tatal sau a fost 
exclus din invatamant. Membru fondator al 
Partidului Comunist Roman (1921). A par- 
ticipat la Congresul Kominternului de la 
Moscova, 1922. La intoarcerea in tara a fost 
arestat si trimis la Jilava. A intrat in ilegali- 
tate cu numele Mironov. A fost aparatorul 
unitatii Romaniei Mari in PCR. Deputat 
parlamentar al Blocului Muncitoresc-Tara- 
nesc (1931). A polemizat cu grupul Criterion 
(Mircea Vulcanescu). A fost intemnitat in 
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial 
la Jilava (din 1940). Impreuna cu Emil Bod- 
naras a mediat pentru apropierea de liberali 
si taranisti in vederea unui acord care sa 
permita armistitiul cu sovieticii. Ajuns la 
Moscova in septembrie 1 944, i-a contactat, 
gratie lui Visinski, pe Ana Pauker si Vasile 
Luca, pe care-i stia din 1922. Dupa insta- 
urarea guvernului Petru Groza, ca ministru, 
a epurat serviciile Sigurantei Statului. A fost 
delegat al Guvernului Tatarescu la Confe- 
rinta de pace de la Paris (1946). Acuzat de 
membrii de partid de vechea sa simpatie 
socialists si fata de Broz Tito, a fost arestat in 
1949 si ucis la Jilava in 1954, iar aripa Ghe- 
orghe Gheorghiu-Dej s-a impus in PCR. 

Paun, Cornel, poreclit Corolan 
(17.02.1914, Voivodint, adica Satul Voievozilor, 
Banatul Sarbesc - 19.03.1981, Straja) 
Lautar. Tigan dupa etnie. Solist vocal si 
violonist, din familie de cantareti. A avut 
un repertoriu bogat, intrat in colectiile de 
folclor ale Banatului Sarbesc: „Axionur', 
specific al Voivodintului, apoi „Hora" r 
r/ De doi" r „Mazarica" r r/ Ardeleana din 
Voivodint", r/ Doina lu' Bocalut", „Doina 
lu' Durai". Desi autodidact, a si compus 
melodii care-i poarta numele pana astazi: 
„Mazarica lui Corolan care se zice la nunti 
cand nuntasii joaca mireasa pe bani", ca 
si „La strigatul cinstelor", cantata in zori, 
dupa noaptea nuntii. Ramas in Fonoteca de 
aur a Radioului din Novi Sad. 




Lucretiu Patra§canu 



Gheorghe Paun 



Paun, Gheorghe 

(6.12.1950, Ciocane§ti, Arge§) 
Matematician. A absolvit Matematica la 
Bucuresti. Specializare in Germania, Franta, 
Finlanda, Spania, Olanda. Profesor la 
Facultatea de Matematica a Universitatii din 
Bucuresti. A publicat numeroase lucrari: 
Mecanisme generative ale procesebr economice, 
1980; Gramatici matriciale, 1981; Gramatici 
contextuale, 1982; Paradoxurile clasamentelor ; 
1987. A publicat si science-fiction. Membru 
al Academiei de Stiinte din New York, al Aso- 
ciatiei Europene de Informatica. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1997). 

Paun-Pincio, Ion nume la na§tere Ion Paun 
(17.08.1868, Mihaileni, jud. Boto§ani - 
30.12.1894, Bucure§ti) 

Scriitor. S-a inscris la Consevatorul din 
Bucuresti, dar nu 1-a absolvit din cauze 
materiale. A fost o vreme telegrafist, apoi s-a 
dedicat jurnalismului. A colaborat la Adevd- 
rul, Contemporanul, Evenimentul literar, Lumea 
noud, Munca. Textele sale au fost publicate 
intr-un volum postum: Versuri si prozd, 
1986. Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1948). 

Paunescu, Adrian 

(20.07.1943, Copaceni, Republica Moldova - 
05.11.2010, Bucure§ti) 

Poet. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
A condus revista Flacdra (1973-1985) si 
cenaclul Flacara (1973-1982), apoi revis- 
tele Vremea si Totusi iubirea, cenaclul Totusi 
iubirea (din 1990). Dupa 1989, membru al 
Partidului Socialist al Muncii (1992-1996), 
in care calitate devine senator de Dolj, apoi 
al PSD, continuand sa fie parlamentar si 
membru in diverse comisii pana in 2008. 
Poet social, de un romantism arborescent: 
Ultrasentimente, debut, 1965; Midi primi, 
1966; Fdntdna somnambuld, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, 1968; Istoria unei secunde, 1972; 
Pdmdntul deocamdatd, 1976; Manifest pentru 
sdndtatea pdmdntului, 1980; Iubiti-vdpe tunuri, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 597 



^ 



31.10.2011 17:29:16 



Pacli§anu 




598 




Adrian Paunescu Zenobie Pacli§anu 



1981; Totusi, iubirea, 1983; Manifest pentru 
mileniul trei, 1984; Sunt un om liber, 1989; Poe- 
zii cenzurate, 1990; Trilogia carunta, cu volu- 
mele: Romaniada, Bietii lampagii, Noaptea marii 
betii, 1993-1994; Front fdrd invingdtori, 1995; 
Infractiunea de a fi, 1996; Tragedia nationala, 
1997; Deromanizarea Romdniei, 1998; Cartea 
Cdrtilor de poezie, 1999; Meserie mizerabila, 
sufletul, 2000; Liber sd sufdr, 2003. 

Pacli§anu, Zenobie 

(1.05.1886, Straja, jud. Alba - 7.11.1958, Aiud) 
Teolog. Greco-catolic. A absolvit Facultatea 
de teologie catolica la Viena. Profesor la 
Seminarul Teologie din Blaj. Primul director 
al Bibliotecii Centrale din Blaj, primul direc- 
tor al Arhivelor Statului din Cluj. In 1918 a 
fost secretar al Comitetului Executiv al Con- 
siliului National Roman din Blaj. Director 
general in Ministerul Instructiunii si Cultelor 
(1922-1948), membru in delegatia romana la 
Conferinta de pace de la Paris. Arestat mai 
apoi, a murit in inchisoare. Lucrari: Biserica 
si romdnismul. Studiu istoric, 1910; Vechile 
mdndstiri romdnesti din Ardeal, 1919; Propa- 
ganda catolica intre romdnii din Ardeal si Ungaria 
inainte de 1500. Studiu istoric, 1920; Documente 
privitoare la istoria scoalelor din Blaj, 1930; Isto- 
ria crestinismului antic, 3 vol., 1937. Membru 
corespondent al Academiei Romane, exclus 
in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Panzaru, Sava 

(8.09.1932, Hansca, Basarabia) 
Istoric literar. A absolvit Scoala Pedagogica 
din Cahul (1950-1954) si Facultatea de 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau 
(1954-1959). Cercetator stiintific principal 
la Institutul de Limb a si Literatura al Aca- 
demiei de Stiinte din Moldova (azi Institutul 
de Filologie). Cercetator al arhivelor si al 
presei din perioada activitatii scriitorilor 
despre care se pronunta in articolele, stu- 
diile si cartile sale. Lucrari: Gorki in Moldova 
(1971), Lev Tolstoi si Moldova (1978), Itinerar 
arhivistic (2007), Icoane basarabene (2008). In 



1993, impreuna cu Ion Nuta si Efim Levit, a 
editat opera integrala a lui Alexei Mateevici, 
doua volume. A obtinut Premiul Prezidiului 
Academiei de Stiinte din Moldova (1982) si 
Diploma de recunostinta a ASM (1996). 

Parvan, Vasile 

(28.09.1882, Perchiu,jud. Bacau - 
26.06.1927, Bucure§ti) 

Istoric si arheolog. A studiat la Bucuresti 
(profesori Nicolae Iorga si Dimitrie Onciul) 
si apoi in Germania, unde s-a specializat in 
istorie antica. A fost profesor la Universitatea 
din Bucuresti. S-a preocupat indeosebi de 
arheologie, preistorie si istoria civilizatiei 
greco-romane. A organizat numeroase santi- 
ere arheologice, dintre care eel mai important 
este eel de la Histria, si a publicat numeroase 
studii, rapoarte arheologice si monografii, 
cuprinzand un material documentar vast, 
valoros si util. Si-a inceput activitatea cu 
lucrarea de doctorat „Nationalitatea negus- 
torilor din Imperiul Roman" (1909, in limba 
germana), considerata de specialisti unul 
din cele mai bune studii despre dezvoltarea 
comertului in Antichitatea clasica. In scopul 
rezolvarii problemelor legate de istoria Daciei, 
a organizat o serie de sapaturi sistematice, 
indeosebi in statiunile arheologice din a 
doua Epoca a Fierului. Pe baza rezultatelor 
partiale ale sapaturilor a scris Getica (1926), 
cea mai importanta lucrare a sa, o vasta sin- 
teza istorico-arheologica, prin care a readus 
in prim-planul cercetarii istorice rolul politic 
si cultural al daco-getilor in zona Europei 
Centrale si de Est. Prin conceptia sa istorica, 
expusa in studiul sociologic Ideile fundamen- 
tale ale culturii sociale contemporane si in eseuri 
(volumele Idei si forme istorice si Memoriale), a 
reusit sa faca o sinteza a neohegelianismului 
si neokantianismului si s-a declarat adversar 
al sovinismului si al cosmopolitismului. El a 
organizat Scoala Romana din Roma, institu- 
tie pentru perfectionarea tinerilor arheologi 
si istorici (G. Calinescu a fost bursier acolo) 
si a initiat si condus aparitia anuarelor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 598 



^ 



31.10.2011 17:29:16 



Paslaru 



acesteia, Ephemeris Dacoromana si Diplomata- 
rium Italicum, precum si prima serie a revistei 
Dacia). Lucrari: M. Aurelius Versus Caesar si L. 
Aurelius Commodus (1909); Contributii epigrafice 
la istoria crestinismului daco-roman (1911); Ceta- 
tea Tropaeum (1912); Inceputurile vietii romane la 
gurile Dundrii (1923); Memoriale (1923); Getica 
(1926); Dacia. Civilizatiile antice din regiunile 
carpato-danubiene (1928, in limba engleza, 
traducere in romana 1937, 1957, 1958). 
Membru al Academiei Romane (1913), vice- 
presedinte al ei (1920-1923), secretar general 
(1923-1927), presedinte al sectiunii istorice 
(1927) si membru al mai multor academii si 
societati stiintifice din strainatate. Membru 
fondator al Comitetului International de 
Stiinte Istorice (1926). 

Parvu, Hie 

(6.06.1941, Strejesti, Olt) 
Profesor de filosofie la Facultatea de Filo- 
sofie a Universitatii din Bucuresti, unde 
preda cursuri de filosofia stiintei, metafizica 
si ontologie. In perioada 1973-1975 a fost 
bursier DAAD al Fundatiei Alexander von 
Humboldt. Lucrari: Semantica si logica stiintei, 
1974; Teoria stiintifica, 1981; Introducere in 
epistemologie, 1984; Infinitul si infinitatea lumii, 
1985; Arhitectura existentei, 1990; Filozofia 
comunicarii, 2000; Cum se interpreteaza operele 
filozofice, 2001; Posibilitatea experientei. O 
reconstructie teoretica a „Criticii ratiunii pure", 
2004. Membru al Societatii Internationale 
de Fenomenologie din SUA si al Asoci- 
atiei Internationale de Logica Simbolica. 
Este membru corespondent al Academiei 
Romane (1992). 

Parvu Mutu(l) 

nume la na§tere Parvu Parvescu 

(1657, Campulung Mo Id oven esc - 
1735, Margineni) 

Pictor de biserici. A inceput sa lucreze la 
12 ani in pictura bisericeasca, cam 40 de 
ani in Moldova, apoi in Tara Romaneasca. 
A unificat stilul bisericilor romanesti si este 
considerat eel mai bun creator al perioadei 
Cantacuzinilor. A excelat in fresca. Cele mai 
cunoscute lucrari ale lui au fost frescele 
bisericilor din Margineni, Magureni, Cotro- 
ceni, Calinesti, Aninoasa, Coltea, Bordesti, 
Filipestii de Padure, Sfantul Gheorghe Nou 
din Bucuresti, schitul Lespezi de pe valea 
Prahovei, manastirea Sinaia, biserica manas- 
tirii Valenii de Munte, manastirea Hurezu. 

Parvulescu, Constantin Al. 

(21.07.1890, Ploiesti - 2.07.1945, Bucuresti) 
Astronom. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti. S-a specializat la Paris. Profesor 
de astronomie si geodezie la Universitatea 




Du§an Parvulovici 



Margareta Paslaru 



din Bucuresti, apoi din Cluj. A emis o teorie 
a pulsatiei galaxiilor si s-a ocupat de istoria 
astronomiei romanesti. Lucrari: O noud 
metodd pentru determinarea orbitelor stelelor 
duble, 1928; Contribute la problema evolutiei 
cosmice, 1930; Indrumdri generale cu 24 de 
hdrti practice pentru cunoasterea constelatiilor in 
observarea fenomenelor ceresti, 1938; Elemente de 
mecanicd cereascd, 1941. Membru post-mor- 
tem al Academiei Romane (1991). 

Parvulescu, Constantin 

V. Pirvulescu, Constantin 

Parvulovici, Dusan 
sarbizat Dusan Prvulovic 

(6.07.1966, Negotin, Banatul Sarbesc) 
Inginer agronom. A absolvit Facultatea de 
Agronomie la Belgrad. Fondator si director 
al Federatiei Romanilor din Serbia, Valea 
Timocului si Voivodina). Este director si 
redactor-sef al Agentiei de presa TIMOC 
PRESS, cu stiri si materiale video in limba 
romana si sarba. Membru fondator si coor- 
donator al Retelei Comitetelor pentru Drep- 
turile Omului din Serbia - CHRIS. 

Paslaru, Margareta 

(9.07.1943, Bucuresti) 

Interprets de muzica usoara. A debutat pe 
cand era eleva la liceul Sf. Lazar, la 15 ani, la 
Casa de Cultura Grivita Rosie din Bucuresti. 
S-a afirmat in emisiunile lui Valeriu Lazarov, 
scenografia Al. Bocanet, la Televiziunea 
Romana. Slagare: „Mandolina mea", „Polca 
dragostei" de G. Grigoriu; „Doua randunici" 
de R. Serban; Cum e oare? de F Bogardo; 
r/ Margarete" de Temistocle Popa; „Va veni 
o clipa" de P. Urmuzescu. A interpretat si 
melodii populare, a scris versurile pentru 
unele dintre melodiile sale: „Bade, palarie 
noua"; „Cum e oare ?"; „Timpul"; „Tran- 
dafirii tai"; „ Veronica". Primul spectacol in 
strainatate a fost la Cannes, 1968, cand a 
primit Discul de Marmura la Targul Inter- 
national al Discului (MIDEM). A ramas in 
SUA in 1983. Premiul Sony la Festivalul 
International al Muzicii, Tokyo. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 599 



^ 



31.10.2011 17:29:16 



Peculea 




Marius Sabin Peculea 



Ion Gheorghe Pelivan Vespasian V. Pella 




600 



Peculea, Marius Sabin 

(13.04.1926, Cluj-Napoca) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Timisoara. 
A lucrat la Uzina Tehnofrig din Cluj, unde 
a infiintat si a condus Serviciul de Studii si 
Proiectari. Cercetator la Institutul de Fizica 
Atomica din Cluj, profesor la Institutul de 
Constructii din Bucuresti, director al unitatii 
nucleare din Ramnicu Valcea. Contributii in 
domeniul optimizarii energetice a sistemului 
de obtinere a apei grele. Preocupat de cri- 
ogenie. Lucrari; Apa grea. Procese industriale 
de separare, 1984. Expert al Agentiei Inter- 
nationale de Energie Atomica de la Viena. 
Membru al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. Membru titular al Academiei 
Romane (1993). 

Pelivan, Ion Gheorghe 

(1.04.1876, Rezeni, Basarabia - 
25.01.1954, Sighet) 

Om politic. A absolvit Seminarul Teologic 
din Chisinau (1898) si Facultatea de Drept 
(1903 la Universitatea din Dorpat (in rusa 
Iuriev, in estoniana Tartu, sit arheologic Tar- 
batu, secolul al V-lea), Estonia. Loctiitor de 
judecator al orasului Balti si creatorul primei 
grupari nationale din acest oras, care milita 
pentru pastrarea identitatii romanesti a 
provinciei in cadrul imperiului tarist. Judetul 
Balti a fost primul care s-a unit cu Romania 
in 1918. Arestat dupa 1945 in Romania, a 
murit in inchisoare. 

Pella, Vespasian V. 

(4/17.01.1897, Ramnicu Sarat - 
24.08.1960, New York) 

Jurist, diplomat. Aroman. Tatal sau a fost 
primar liberal al orasului Rm. Sarat. A absol- 
vit Dreptul la Paris. Profesor la Facultatea 
de Drept a Universitatii din Iasi, apoi din 
Bucuresti. Specializare la Sorbona. A pre- 
dat si la Academia de Drept din Haga si la 
Institutul de Inalte Studii Internationale 
din Paris. Colaborator al lui Nicolae Titu- 
lescu. A contribuit la crearea institutiilor de 
drept international, mai ales in ce priveste 



raspunderea statelor pentru si fata de agre- 
siune. Vicepresedinte al grupului interpar- 
lamentar roman si membru al consiliului 
de conducere al Uniunii Interparlamentare 
de la Geneva. Membru de onoare al Aso- 
ciatiei Legilor Internationale, al Asociatiei 
Diplomatiei Internationale, al Societatii de 
Studii Legislative, al Societatii de Legislatie 
Comparata, al Societatii Americane a Legilor 
Internationale, al Comisiei Internationale de 
Politie Criminala, al Societatii Generale a 
Inchisorilor de la Paris. In tara, de numele 
lui se leaga punerea bazelor dreptului penal 
international. Lucrari: Vagabondajul si cerseto- 
ria, Bucuresti, 1921; Explicatiunea legii pentru 
infrdnarea si reprimarea speculei ilicite, 1923; 
Libertatea presei in noua Constitute, 1923; 
Pedeapsa cu moartea in legdturd cu proiectul Con- 
stitutiei 1923; La Roumanie et le desarmement, 
1926; UUnion Interparlamentaire et le Droit 
penal international, 1939; La guerre-crime et les 
criminels de guerre, 1946. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1941), exclus in 
1948, repus in drepturi in 1990. 

Pellea, Amza 

(7.04.1931, Baile§ti - 12.12.1983, Bucure§ti) 
Actor de teatru si film. A absolvit cursurile 
Colegiului National Carol I din Craiova. 
A fost un reprezentant al promotiei de aur a 
teatrului romanesc. A jucat la Teatrul Nati- 
onal din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Not- 
tara, Teatrul de Comedie si Teatrul National 
din Bucuresti. A fost profesor la IATC. A fost 
interpretul lui Nea Marin, bine-cunoscutul 
personaj de sorginte populara creat de Ser- 
giu Nicolaescu (filmul Nea Marin miliardar) 
si care i-a relevat atat de bine disponibilita- 
tile pentru comedie. A interpretat personaj e 
istorice (Vladica Hariton din Tudor din 
Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, voievodul 
Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de 
Al. Popescu, rolurile din Tudor, Rascoala, 
Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), per- 
sonaj e contemporane (Ailinicii din Secunda 
58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa 
aventurd de T. Mazilu) si personaj e din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITATI 



diet LZ.indd 600 



& 



31.10.2011 17:29:16 



Perahim 




Radu Penciulescu Elena Penescu Liciu 



Mihaela Pene§ 



Jules Perahim 



repertoriul clasic universal (Esteban din 
Fdntdna turmelor de Calderon, Horatiu din 
Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie 
de Cehov). A castigat in 1977 premiul de 
interpretare masculina pentru eel mai bun 
actor la Festivalul International de Film de 
la Moscova, pentru rolul sau Manolache 
Preda din filmul Osdnda, unde a jucat alaturi 
de Gheorghe Dinica si Ernest Maftei, intr-o 
ecranizare de Sergiu Nicolaescu dupa Vele- 
rim si Veler Doamne de Victor Ion Popa. 

Penciulescu, Radu 

(1930, Bucuresti) 

Regizor de teatru. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala la Bucuresti (coleg de promo- 
tie cu Lucian Pintilie, Andrei Serban si Liviu 
Ciulei). Profesor la IATC Bucuresti, i-a avut 
elevi pe Catalina Buzoianu, Alexa Visarion, 
Dan Micu, Mircea Cornisteanu. Fondator si 
director al Teatrului Mic, a deschis orizontul 
teatral romanesc spre repertoriul european 
si universal contemporan. A plecat din tara 
in anii '70 ai veacului XX si a lucrat in SUA, 
Belgia, Finlanda, Marea Britanie, Canada, 
Franta, Suedia, unde s-a stabilit. Dupa 1989 
a revenit in Romania pentru cateva specta- 
cole regizate la Teatrul National. 

Penescu, Corneliu 

(30.11.1919, Bucuresti - 
1979 sau 1980, Germania) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Bucuresti. 
Inginer la Societatea de Gaz si Electricitate r 
a contribuit dupa 1946 la planul de elec- 
trificare a tarii. Din 1957 profesor si decan 
la Facultatea de Automatica a Institutului 
Politehnic din Bucuresti. A fugit din tara 
in RFG in contextul descoperirii lui Mihai 
Pacepa, fara a reusi sa faca ceva in privinta 
carierei. Lucrari: Automatica si telemecanica sis- 
temelor energetice, 3 vol., 1950-1961. Secretar 
general al Asociatiei Oamenilor de Stiinta 
din Romania. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1963), exclus in anul 
fugii si repus in drepturi in 1990. 



Penescu Liciu, Elena 

(1910, Bucuresti - 1996, Bucuresti) 
Balerina. Fiica a actorului Petre L. si matusa a 
balerinei Irinel L. A studiat baletul la Paris si 
in Italia. A debutat pe scena Operei din Haga, 
la 16 ani. Prim-balerina a Operei din Cluj la 
18 ani, apoi a Operei si Operetei din Bucu- 
resti. Maestru coregraf (din 1973) si sceno- 
graf, creatoare de scoala de balet in Romania. 
Scoala de dans Liciu a inceput sa functioneze 
la Bucuresti in 1943 si, alaturi de studioul 
Floriei Capsali, care functiona din 1921, au 
format, practic, tot baletul romanesc. I-au 
fost elevi: Ion Tugearu, Alexa Mezincescu, 
Margareta Zirra, Mihaela Atanasiu, Mireille 
Savopol, Vasile Solomon, Cornel Patrichi, 
Doina Andronache, Adina Cezar s.a. 

Penes Curcanul 

nume la na§tere Constantin furcanu 

(1815, Vaslui - 1919, Vaslui) 
Sergent, erou. S-a dus sa lupte voluntar in 
Razboiul de Independent^ din 1877, la var- 
sta de 62 de ani. A fost ranit, dar s-a intors 
si a trait pana la Primul Razboi Mondial. 
Vasile Alecsandri a scris un poem care-i 
poarta numele. In orasul sau natal exista un 
memorial. 

Penes, Mihaela 

(22.07.1947, Bucuresti) 

Atleta, aruncatoare de sulita. Si-a inceput 
cariera ca adolescenta si, la 17 ani, cand a 
fost cooptata in lotul national care a partici- 
pat lajocurile Olimpice de la Tokyo (1964), a 
castigat medalia de aur. Si-a sustinut perfor- 
manta si la olimpiada de vara de la Ciudad 
de Mexico (1968), cand a obtinut medalia de 
argint. 

Perahim, Jules 

nume la na§tere lulis Blumenfeld 

(24.05.1914, Bucuresti - 2.03.2008, Paris) 
Pictor. Evreu ca etnie (Blumenfeld inseamna 
in germana „Camp cu flori" - numele de 
familie evreiesti au fost date pe vremea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 601 



& 



31.10.2011 17:29:17 



Percec 




602 



Imperiului Austro-Ungar, deci sunt in ger- 
mana si sunt de obicei denumiri care tin 
de geografie. Perahim inseamna in idis 
„flori"). A luat lectii de pictura cu Nicolae 
Vermont. Avangardist, a fondat, impreuna cu 
Gherasim Luca, revista unu. A fost sprijinit 
de Marcel Iancu pentru a deschide prima 
expozitie personala. S-a inscris in partidul 
comunist in 1938, la Praga, influentat de 
graficianul comunist german (evreu ca etnie) 
John Heartfield. In intervalul 1940-1944 a 
fost refugiat in URSS. Profesor la Institutul 
de Arte Plastice (1948-1956) din Bucuresti. 
Redactor-sef al revistei Arta plasticd (1956- 
1964). Stabilit in Franta din 1969, revine 
la pictura suprarealista, caracterizata prin 
hibridarea tuturor formelor de viata. A facut 
desene, pictura, ceramica pictata. Lucrari: 
desene - Urmuz, Blecher, Bogza, ori inspirate 
de pagini din Villon, Paul Paun, Gherasim 
Luca, Mateiu Caragiale; pictura - Calipigus, 
Revolutie imposibila. 

Percec, Virgil 

(8.12.1946, la§i) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie 
Industrial^ la Institutul Politehnic din Iasi. 
Specialized in polimeri la Freiburg si Akron, 
SUA. Cercetator si director la Institutul de 
Chimie Petru Poni din Iasi. Stabilit in 1982 
in SUA, profesor la Departamentul pentru 
stiinta polimerilor de la Universitatea din 
Cleveland, apoi la Pennsylvania State Uni- 
versity. A fost profesor invitat in Germania, 
Marea Britanie, Suedia. Contributii in 
domeniul chimiei macromoleculare si al 
cristalelor lichide polimere. Lucrari: Direct 
Visualization of Individual Cylindrical and 
Spherical Supramolecular Dendrimers, 1997, 
in colaborare; Arenesulfonyl Halides: An Uni- 
versal Class of Functional Initiators for Metal 
Catalyzed 'Living' Radical Polymerization or 
Styrene(s) r Methacrylates and Acrylates, 1998, 
in colaborare; Synthesis and Structural Ana- 
lysis of Two Constitutional Isomeric Libraries of 
AB 2 Based Monodendrons and Supramolecular 
Dendrimers, 2001, in colaborare. Membru 
in comitetele de conducere a numeroase 
reviste de specialitate, printre care: fournal of 
Materials Chemistry, 1990-1996; Macromole- 
cules, 1990-1993; Chemtracts: Macromolecular 
Chemistry, 1991-1993; Progress in Polymer 
Science, din 1992; Die Makromolekulare Che- 
mie r Macromolecular Chemistry and Physics, 
din 1993; Die Makromolekulare Chemie, 
Macromolecular Rapid Communications, din 
1993; Chemistry of Materials, 1997-2000; 
Revue Roumaine de Chemie, din 1998; Bio- 
macromolecules, 1999; Quarterly Review, din 
1999; e-Polymers, din 2001; Revista de Chimie 



(Bucuresti), din 2003. A primit numeroase 
premii: al Fundatiei Nationale Americane 
pentru creativitate in cercetare (1990, 1995, 
2000); Medalia Staudinger-Durrer, Elvetia; 
Premiul International al Societatii Japoneze 
pentru Stiinta Polimerilor, 2007. Membru 
al Societatii Americane de Chimie Pura si 
Aplicata. Membru de onoare al Academiei 
Romane(1993). 

Perieteanu, Grigore I. 

(24.03.1879, Bucure§ti - 1949, Bucure§ti) 
Jurist si om politic. A absolvit Dreptul la 
Bucuresti. Inspector la Politia capitalei, 
secretar general al primariei capitalei, depu- 
tat de Ilfov ca membru al Partidului Natio- 
nal Taranesc si vicepresedinte al Adunarii 
Deputatilor, ministru al Lucrarilor Publice si 
Comunicatiilor in Guvernul Vaida-Voevod. 
Membru al Comisiei permanente a Uni- 
unii Avocatilor din Romania (1923-1928) 
si presedinte al ei (1935-1942). Membru 
al Institutului de Studii Legislative din 
Romania (din 1933) si director al Curierului 
judiciar. Lucrari: Manual teoretico-practic de 
politie judiciara, 1904 (in colaborare); Politia de 
moravuri, 1905; Rolul politiei in statul modern, 
1 907; Legea asupra stdrii de asediu si Constitutia, 
1913; Concluzii, 1915 (in colaborare); Unpro- 
ces inter esant, 1916; Casele dejoc la noroc, 1916 
Efectele rechizitiunii, 1919 (in colaborare) 
Apdrarea colonelului Verzea, 1920; Medicii si 
art. 137 Cod penal, 1921; Asupra unui caz de 
denuntare calomnioasd, 1921; Delirul de perse- 
cute si inter dictia judiciara, 1922; Contractul 
de locatiune si casele de tolerantd, 1922; Codul 
inchirierilor, 1922 (in colaborare); Inchirierea 
sub regimul legii din 6 aprilie 1922; Noul Cod 
al inchirierilor, 1923 (in colaborare); Art.l 
Cod civil si legea din G aprilie 1922; Pledoaria 
in procesul Livescu, 1925; Agentii de legdturd si 
avant-gardele coruptiei, 1925; Responsabilitatea 
medicaid din punct de vedere penal, 1926; Pentru 
arta, pledoaria in procesul artistei Maria Giurgea, 
1928; Teatrele noastre nationale, 1929; Apd- 
rarea Arabelei Armasescu, 1930; Legea pentru 
organizarea teatrelor nationale si operelor, 1930; 
Modul de constituire al instantei dejudecata dupa 
amnistierea faptei penale, 1931; Politia judiciara, 
1931; Determinarea competentei in materie de 
calomnie prin presa, 1932; Responsabilitatea 
civild si penald a medicilor, 1932; Legea linistii 
publice, 1933 (in colaborare); Legea pentru 
controlul averilor, 1933 (in colaborare); Legea 
pentru suspendarea executarilor silite, 1933 (in 
colaborare); Dreptul de optiune, 1933; Dela- 
vrancea, orator judiciar si politic, 1 934; De la 
Bard la Ministerul dejustitie si de la Ministerul 
de fustitie la Bard, 1935; Ilicitul civil si penal, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 602 



^ 



31.10.2011 17:29:17 



Perlin 



1936; Codul penal Regele Carol II, adnotat, 
3 volume, 1936-1937 (in colaborare). A fost 
si autorul unor lucrari politico-sociale, pre- 
cum: Dezorientare si dibuiri, 1934; Frumuseti 
naturale si frumuseti sociale, 1934; Turcia noud, 
1935; Discurs inaugural la Congresul avocatilor, 
1935; Impresii din Polonia, 1937; Prin Italia, 
Turcia si Polonia, 1938; Din cartea veacurilor si 
izbanzilor romanesti, 1939; Fericita aniversare 
a Constitutiei, 1940. Ca literat, s-a remarcat 
prin volumele: Originale si traduceri versuri, 
1903 (in colaborare); In surdina, versuri, 
1908; Urzici, epigrame, 1910; Opt portrete, 
versuri, 1913; Cdntecul plopilor r versuri, 1928; 
Glasul apelor, sonete, cu ilustratii de D. Stiu- 
bei, 1932; Escale, sonete, 1938; in 1937 si 
1938 i-au aparut doua volume de sonete in 
traducere franceza; I. Pillat, cdntaretul mdrii 
noastre, 1 940; Prin ceresti vitralii, volum aparut 
in colectia BPT, 1940. Presedinte al Consi- 
liului Superior al Cartelurilor, al Confedera- 
tiei Asociatiilor de Profesionisti Intelectuali 
si al altor organizatii romanesti. 

Perju, Veaceslav Leontie 

(18.08.1953, Briceni, Repulica Moldova) 
Inginer. A absolvit Colegiul Electromeca- 
nic la Chisinau, apoi Institutul Politehnic 
din Chisinau, specialitatea automatica si 
telemecanica. Specializare la Institutul de 
Aviatie din Moscova in calculatoare, sisteme 
si retele. Specializare la Universitatea din 
Londra. Profesor la Institutul Politehnic din 
Chisinau, director al Departamentului de 
Informatizare al Universitatii Tehnice (fostul 
Institut Politehnic) din Chisinau. Vicepre- 
sedinte si director executiv al Comitetului 
National al Moldovei, al Societatii Teh- 
nico-Stiintifice Internationale in Inginerie 
Optick SPIE (SPIE-Moldova), membru al 
Consiliului pentru Resursele Informationale 
si Informatizare de pe langa presedintele 
Republicii Moldova, consilier principal 
in problemele stiintei al Parlamentului 
Moldovei. Membru al grupurilor de lucru 
Impact of Information Technologies on the 
National Security si Advanced Distributed 
Learning ale Consortiului Academiilor Mili- 
tare si Institutiilor de Studii in Securitate din 
cadrul Programului Parteneriat pentru Pace. 
Fondator al Moldavian Research and Deve- 
lopment Association. Membru al Academiei 
Internationale de Informatizare a ONU. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Perlea, lonel 

(13.12.1900, Bucu, com. Ograda, jud. lalomita - 
29.07.1970, New York) 

Dirijor. A studiat compozitie si dirijat la 
Munchen si Leipzig (1918-1923). Si-a 





Virgil Percec 



dirijat in 1919 propria compozitie la Ate- 
neul Roman. A fost dirijorul Operei din 
Cluj si apoi al Operei din Bucuresti. Din 
1945 Scala din Milano ii of era un contract 
permanent pentru dirijarea orchesteri sale. 
La recomandarea lui Arturo Toscanini, care 
il desemneaza urmas al sau daruindu-i pro- 
pria bagheta, lonel Perlea semneaza un con- 
tract cu Connecticut Symphony Orchestra 
din New York pentru anii 1952-1959. 
Urmand aceluiasi Toscanini, functioneaza 
in perioadele 1952-1959 si 1965 - 1970 
ca profesor de arta dirijorala la Manhattan 
School of Music din New York. In 1969 da 
ultimile sale concerte in Bucuresti la Sala 
Palatului si la Ateneul Roman. Sufera un 
atac vascular cerebral cu paralizia partiala 
a bratului drept (1955). Cu eforturi mari a 
invatat sa dirijeze numai cu mana stanga 
si a reusit o performanta memorabila cu 
opera Tosca de Giacomo Puccini. Printre 
compozitiile sale se numara un concert 
pentru vioara si orchestra, piese de muzica 
de camera, muzica simfonica. A lasat 
numeroase inregistrari pe discuri (o serie 
la celebra casa de discuri Remington) din 
repertoriul simfonic sau de opera. A obtinul 
Premiul pentru compozitie George Enescu 
pentru Quartetul de coarde op. 10 (1926). 

Perlin, lurii 

(17.09.1917, Kiev - 10.03.1990, Chi§inau) 
Fizician. Evreu ca etnie. A participat activ, in 
Armata Rosie, la al Doilea Razboi Mondial. 
Elevul lui Solomon Pekari la Universitatea 
din Kiev. A fondat la Facultatea de Fizica a 
Universitatii din Chisinau Catedra de fizica 
teoretica, pe care a condus-o. A pus bazele 
teoriei corpului solid in fizica din Moldova. 
Contributii la evidentierea mecanismelor 
de baza ale dispersiei purtatorilor de curent 
in cristale. A formulat teoria transferurilor 
multifonice, valabila si azi. Lucrari: Bands 
and Polarization Dichroism of Jahn-Teller Cen- 
ters, in colaborare; The Dynamical Jahn-Teller 
Effect in Localized Systems, in colaborare. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 603 



^ 



31.10.2011 17:29:17 



Perper 




Joshua Perper 




604 



Alaturi de Antonie Ablov si Mihail Kot 
este fondator al unei directii distincte de 
cercetare a ASM. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Perper, Joshua 

(17.12.1932, Basarabia) 

Medic. A reusit sa scape de lagarele naziste 
urmand armata sovietica in calitate de copil 
de trupa. A plecat in anii 1950 in Israel si 
a absolvit Medicina la Universitatea Ebraica 
din Ierusalim. Specializat ca medic legist 
la John Hopkins University in SUA. Sef al 
departamentelor de medicina legala la clinici 
din Baltimore, Pittsburgh in Florida. Consi- 
derat unul dintre fondatorii domeniului in 
SUA (domeniu recunoscut legal din 1959). 
Consultant de specialitate pentru serialul 
SF Stargate SGI. A sistematizat cunostintele 
experimentale in legatura cu autopsiile si 
cauzele mortii. Lucrari: Self-assessment of 
current knowledge in forensic pathology and legal 
medicine: 1100 multiple choice questions and 
referenced answers, 1981; Microscopic diagnosis 
in forensic pathology, 1990. 

Persu, Aurel 

(1890, Bucure§ti - 7.05.1977, Bra§ov) 
Inginer si inventator. A absolvit Scoala Supe- 
rioara Tehnica din Berlin-Charlottenburg ca 
sef de promotie. In 1914 a primit Medalia de 
merit a Ministerului Instructiunii Publice 
din Germania pentru un studiu privind 
comportamentul navelor in spatiul cosmic. 
Profesor la Scoala Politehnica din Bucuresti, 
director general la Fabrica de avioane IAR 
Brasov. S-a ocupat de formele aerodinamice 
si a inventat primul automobil de forma 
aerodinamica (in picatura), numit automo- 
bilul Persu, aflat astazi la Muzeul Tehnic 
din Bucuresti. Cercetarea sa, brevetata in 
Germania si SUA, a fost folosita de toti 
constructorii de automobile, dar patentul 
apartine familiei. A avut si alte numeroase 
brevete, atat in tara, cat si in strainatate. 



Pesacov, Gheorghe 

nume la na§tere To ma Gheorghe Pesica 

a semnat§i Pedestrasescul 

(15.04.1785, Vidin, Vlaho-Clisura, Bulgaria - 
1.11.1854, Bucure§ti) 

Poet. Aroman. Translator la Arhivele Sta- 
tului. A scris versuri in romana, bulgara, 
greaca. In bune relatii cu Vacarestii, ii 
cunostea pe Anton Pann si B. P. Mumu- 
leanu. A participat la miscarea revolutionara 
a lui Tudor Vladimirescu (1821). Lucrari: 
manifestul revolutionar Trdmbitd romdneascd 
(1821); Jdlirea necuviincioasei morti a heroului 
Romaniei, 1821; Prietenia din univers, 1847. 
A las at in manuscris Memorii. 

Peterfi, §tefan 

(8.03.1906, Deva - 
6.05.1978, Ciudad de Mexico) 
Botanist. Etnie maghiara. A fost profesor 
la Catedra de anatomie si fiziologia plan- 
telor de la Facultatea de Stiinte din Cluj 
(1928-1976), decan (1946-1948) si pro- 
rector (1946-1948, 1959-1976), redactor 
si coautor la primul tratat romanesc de 
algologie (4 vol., 1976-1981). A descoperit 
noi genuri si specii de alge, publicand nume- 
roase studii de specialitate. A fost viceprese- 
dinte al Consiliului National al Cercetarii 
Stiintifice, vicepresedinte al Consiliului de 
Stat (1967-1978) si membru al CC al PCR 
(1969-1978). Membru titular al Academiei 
Romane (1963), vicepresedinte al acesteia 
intre 1974 si 1978. 

Petica, §tefan 

(15.10.1877, Suce§ti, jud. Galati - 
17.10.1904, Bucure§ti) 

Poet. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, intrand de timpuriu in miscarea 
socialista. Este unul dintre cei mai cunoscuti 
poeti simbolisti: Fecioara in alb, 1902; Cantecul 
toamnei, 1909, postum. A mai scris poeme 
in proza, eseuri: Estetismul lui Ruskin, Poezia 
noud r Decadenta sculpturii, teatru: Fratii, 1902. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 604 



& 



31.10.2011 17:29:17 



Petre 




§tefan Petica 



Eugen Petit Gheorghe Petra§cu 



Milita Petra§cu 



Petit, Eugen 

(28.01.1882, la§i - 1959, Bucure§ti) 
Jurist. Familie de origine franceza (giron- 
dini). Cetatean roman. A absolvit Dreptul 
la Universitatea din Montpellier. A fost 
judecator la Slobozia, Husi, Balti, Iasi. Con- 
silier la Inalta Curte de Casatie. Detnis in 
1945, n-a avut drept de semnatura pana la 
moarte si drept de pensie pana in 1953, cand 
a primit-o la interventia statului francez. 
Lucrari: Capacitated juridica a femeii mdritate, 
1932; Cum ia sfarsit contractul individual de 
munca, 1933; Codul conversiunii, impreuna cu 
Constantin Grigore C. Zotta si Constantin 
Hamangiu, 1934. 

Petrachescu, Eliza 

(15.06.1911 - 4.03.1977, Bucure§ti) 
Actrita. A absolvit Conservatorul Dramatic 
la Iasi ca eleva a Agathei Barsescu si a fost 
actrita Nationalului iesean 10 ani, dupa care 
a fost angajata la Nationalul din Bucuresti. 
Actrita mai ales de drama. Roluri: in teatru - 
Cadavrul viu de Tolstoi, Scene de stradd de 
Elmer Rice, Hamlet de Shakespeare, Nepof- 
titul de Tristan Bernard, Oamenii cavernelor 
de William Saroyan; in film - Tanase Scatiu, 
Setea, Codin, Amintiri din copildrie, Felix si Otilia, 
Nunta depiatrd, Duhul aurului Ilustrate cuflori 
de camp. A murit la cutremurul din capitala. 

Petra§cu, Gheorghe 

nume la na§tere Gheorghe Petrovici 

(20.11/2.12.1872, Tecuci - 
1.05.1949, Bucure§ti) 

Pictor. Familie de bulgari la origine. 
Si-a facut primele studii la Academia de 
Belle-Arte din Bucuresti. La recomandarea 
lui Nicolae Grigorescu primeste o bursa 
pentru a se perfectiona in strainatate. Dupa 
scurt timp petrecut la Miinchen, pleaca la 
Paris, unde se inscrie la Academia Julian 
si lucreaza in atelier ul lui Bouguereau 
(1899-1902). De la prima sa expozitie 
personala la Ateneul Roman (1900), este 
remarcat de scriitorii B. St. Delavrancea si 



Alexandru Vlahuta, care ii cumpara cate o 
lucrare. Picteaza peisaje, atat in tara (Sinaia, 
Targu Ocna, Campulung-Muscel), cat si 
in Franta (Vitre, Saint-Malo), Spania (Podul 
San Martin din Toledo) si mai ales in Italia 
(Venetia, Chioggia, Napoli). In peisajele sale 
lumina nu sterge contururile ca la impresi- 
onisti, dimpotriva, arhitecturile rectilinii se 
impun printr-o impresie de soliditate. A avut 
numeroase expozitii personale, intre 1903 
si 1 923 la Ateneul Roman, apoi la Caminul 
Artei (1926-1930), culminand cu cele doua 
retrospective de la Sala Dalles din anii 1936 
si 1940. A participat la Bienala de la Vene- 
tia (1924, 1938 si 1940). A primit Marele 
Premiu al Expozitiei Internationale din 
Barcelona (1929) si al celei din Paris (1937). 
Membru al Academiei Romane (1949). 

Petra§cu, Milita 

nume la na§tere Melania Nicolaevici 

(31.12.1892, Chi§inau - 1976, Bucure§ti) 
Sculptorita. A absolvit Scoala de Arte Plas- 
tice Stroganov din Moscova si Literele si 
Filosofia la Institutul Bestujev din Sankt 
Petersburg. Specializari la Miinchen cu 
Wassily Kandinsky si Alexei von Jawlensky, la 
Paris cu Henri Matisse si Antoine Bourdelle 
si la Belgrad cu Ivan Mestrovic. II cunoaste 
pe Brancusi si este influentata de el. A facut 
parte din grupul Contimporanului si grupul 
Arta Noua. Este cea mai expresiva femeie din 
sculptura romaneasca. A expus la saloanele 
nationale si in Germania, Italia, Austria, 
Anglia si Franta sculptura de avangarda, apoi 
o serie de portrete: Marioara Voiculescu, George 
Bacovia, Elvira Godeanu, Agepsina Macri s.a. 

Petre, Augustin luliu 

(13.11.1923, Cehul Silvaniei, jud. Salaj - 
7.01.1999, Bucure§ti) 

Inginer de aviatie. A absolvit Scoala Politeh- 
nica la Bucuresti, ca si Facultatile de Stiinte 
si de Filosofie la Universitatea din Bucuresti. 
Profesor la Facultatea de Mecanica a Institu- 
tului Politehnic din Bucuresti, sef al Catedrei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 605 



^ 



31.10.2011 17:29:17 



Petre 




606 




Anatol Petrencu 



de aeronave. A condus Departamentul de 
Dinamica Structurilor la Institutul de Meca- 
nica Aplicata al Academiei Romane. Pilot 
de planor si avion. Contributii in domeniul 
rezistentei materialelor, constructiei aerona- 
velor, aeroelasticitatii si dinamicii structuri- 
lor. Expert ONU pentru aceste domenii. 

Petre, Nica 

(27.01.1936, Brailita, jud Braila - 
21.04.2008, Toronto) 

Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plas- 
tice la Bucuresti. Profesor de liceu. A deschis 
prima expozitie personala cu sculptura 
mica la Simeza, in 1969, a lucrat la Magura 
(Buzau), a participat la Bienala de la Venetia 
(1976), a avut expozitii la Columbus Center 
din Toronto (de sculptura si pictura). Lucrari: 
Triptic, 1974; Perpessicius, 1978; Umbra, 1980, 
Grecia; Liniste, 1988, Germania; Mihai Emi- 
nescu, 1989, Ontario; In vocatie, 1990, Ontario; 
Adam si Eva, 1991, Hakone, Japonia; Acrotiri, 
1993, Austria; Innate, 1995, Osaka; Pod, 1996, 
Ontario. In 1 980 a plecat din tara si a trait un 
an in Grecia si in Italia. In 1981 s-a stabilit 
in Canada, la Toronto. I s-a decernat Marele 
Premiu pentru sculptura la Concursul Inter- 
national Henri Moore de la Hakone, Japonia 
(1991). Din 2003 exista la Braila un centru 
cultural care-i poarta numele si gazduieste 
donatii ale artistului. 

Petre, Zoe nume la na§tere Zoe Condurachi 

(23.08.1940, Bucure§ti) 

Istoric. Fiica a lui Emil Condurachi si a 
Floricai C. (n. Moisil), arheolog. A absolvit 
Facultatea de Istorie a Universitatii din 
Bucuresti. Specializata in arheologie si isto- 
rie antica, eleva a lui Dionisie M. Pippidi. 
Profesor si decan la Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Bucuresti. Profesor invitat 
al Universitatilor Harvard, Cambridge, 
Massachussets, Columbia, New York. Con- 
silier prezidential sub presedintia lui Emil 
Constantinescu. Lucrari: Civilizatia greaca 
si originile democratiei, 1993; Cetatea greaca 



intre real si imaginar, 2000; Practica Nemuririi. 
O lecturd criticd a izvoarelor grecesti referitoare la 
geti, 2004. Distinsa cu Legiunea de Onoare 
a Frantei in grad de Comandor, 1999; Ordi- 
nul Dom Infante Enrique, Portugalia, 1999; 
Ordinul Danebrog in grad de Mare Cruce, 
Danemarca, 2000; Ordinul National Servi- 
ciu Credincios in grad de Mare Cruce, 2000. 

Petrencu, Anatol 

(22.05.1954, Cau§eni, Republica Moldova) 
Istoric, om politic. A absolvit Facultatea de 
Istorie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
Specializare la Institutul de Cercetari Econo- 
mice si Politice Internationale al Academiei 
de Stiinte a Federatiei Ruse din Moscova. 
Profesor la Catedra de istorie moderna si 
contemporana universala a Universitatii 
din Chisinau, decan al Facultatii de Istorie 
(a dizolvat Catedra de istorie a URSS si a 
fondat Catedra de istorie a romanilor, prima 
cu acest profil din Republica Moldova). Pre- 
sedinte al Asociatiei Istoricilor din Republica 
Moldova. A participat la elaborarea metodo- 
logiei de predare a istoriei in institutiile de 
invatamant preuniversitar, fiind coautor al 
curriculumului la istorie pentru aceste insti- 
tutii. Contributii la coordonarea,in Republica 
Moldova, a cursurilor de istoria romanilor 
si istoria universala cu cele din Romania. 
Presedinte al miscarii social-politice Actiu- 
nea Europeana, care a fuzionat ulterior cu 
Partidul Liberal. Lucrari: Basarabia in al doilea 
razboi mondial. 1940-1944 (1997), Romania si 
Basarabia in anii celui de-al doilea razboi mondial 
(1999), In serviciul zeitei Clio (2001), Polonezii 
in anii celui de-al doilea razboi mondial. Culegere 
de documente (2004), Polonezii in anii celui de-al 
doilea razboi mondial. Istoria politica (2005) s.a. 
Premii ale Senatului Universitatii de Stat din 
Moldova pe anii 2004 si 2005. ' 

Petrescu, Adrian Cristian 

(26.07.1937, Campina) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electronica 
si Telecomunicatii a Institutului Politehnic 
din Bucuresti. Specializare la Institutul 
de Electrotehnica din Moscova. Profesor 
la Facultatea de Electronica a Politehnicii 
din Bucuresti. Contributii la proiectarea 
si dezvoltarea unor echipamente pentru 
prelucrarea datelor. A participat la realiza- 
rea calculatorului romanesc Felix M216. 
A inventat un termograf cu microprocesoare 
pentru aplicatii in oncologie. Lucrari: Initiere 
in structura calculatoarelor electronice, 1996. 
Membru al Institutului de Inginerie Electrica 
si Electronica (IEEE), membru al Academiei 
de Stiinte din New York. Membru al Acade- 
miei de Stiinte Tehnice din Bucuresti. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 606 



^ 



31.10.2011 17:29:20 



Petrescu 




4MI 





Adrian Cristian Petrescu 



Camil Petrescu 



Cezar Petrescu Nicolae Petrescu-Comnen 



Petrescu, Camil 

(22.04.1894, Bucure§ti - 14.05.1957, Bucure§ti) 
Scriitor. Absolvent al Facultatii de Filosofie 
si Litere de la Universitatea din Bucuresti. 
Elevul lui Ion Petrovici. Isi ia doctoratul in 
filosofie cu o teza despre fenomenologie in 
opera lui Husserl. A fost profesor la Timi- 
soara imediat dupa Marea Unire. A fondat 
revistele Fara si Limba romdnd la Timisoara, 
a editat Saptamdna muncii intelectuale si artistice 
si Cetatea liter ar a la Bucuresti. A frecventat 
cenaclul Sburatorul, a fost redactor la Edi- 
tura Fundatiilor Regale, director al Teatrului 
National din Bucuresti (1939). A debutat in 
revista Facia (1914), cu articolul „Femeile 
si fetele de azi", sub pseudonimul Raul D. 
Intre 1916 si 1918 a participat ca ofiter la 
Primul Razboi Mondial. In 1916 a plecat 
pe front, unde a fost ranit. Dupa un stagiu 
intr-un spital militar, a ajuns iarasi in prima 
linie, dar a cazut prizonier la unguri. Ambi- 
anta razboiului va intra, apoi, in celebrul 
roman Ultima noapte de dragoste, intdia noapte 
de razboi. Debutul editorial se petrece cu un 
yolum de Versuri. Ideea. Ciclul mortii (1923). 
In 1933 a publicat eel mai valoros roman al 
sau si unul dintre romanele importante ale 
modernismului european, Patul lui Procust. 
Lucrari: Jo cul ielelor r teatru, (1918); Un luminis 
pentru Kicsikem (1925); Ultima noapte de dra- 
goste, intdia noapte de razboi (1930); Fransceden- 
talia (1931); Din versurile lui Ladima (1932); 
Feze si antiteze (1936); Modalitatea esteticd a 
teatrului (1937); teza de doctorat Husserl - 
cu o introducere in filozofia fenomenologicd a 
devenit un capitol din Istoria filosofiei romdne 
(1938); Doctrina substantei, 1940, editata 
integral postum (1988), eseu filosofie; Un 
om intre oameni (1953 - 1957, ramas neter- 
minat); Furnul de f tides (1950); Act Venetian, 
Suflete tori, Danton, Mioara, Mitica Popescu, 
Balcescu, teatru; Caragiale in vremea lui, Rapid 
Constantinople- Bioram (1933), reportaje de 
calatorie; Note zilnice (1975), postum, jurnal 
intim editat de Mircea Zaciu. Membru al 
Academiei Romane (1948). 



Petrescu, Cezar 

(1.12.1892, Hodora, com. Cotnari, jud. Ia§i - 
9.03.1961, Bucure§ti) 

Scriitor. Obtine licenta in Drept in 
1915 la Iasi. Redactor la Adevarul, Dimi- 
neata, Bucovina, Fara noua, fondator si 
codirector, alaturi de Pamfil Seicaru, al 
revistei social-politice si culturale Hiena 
(1919-1924). Aspira, pe urmele lui Honore 
de Balzac, sa scrie o noua Comedie umand, 
o cronica romaneasca a veacului XX. 
Este unul din cei mai de seama gazetari 
din prima jumatate a veacului. Alaturi de 
Lucian Blaga, A. Maniu si Gib Mihaescu 
intemeiaza revista Gdndirea in 1921. Este 
fondator al ziarelor Cuvantul si Curentul in 
1928; director al ziarului oficios Romania 
in 1938 si al revistei Romania literara, 1938, 
suprimate in 1940. Se afirma ca romancier 
cu romanul Intunecare (1927-1928). Opera 
sa cuprinde circa 70 volume - romane, 
nuvele, piese de teatru, proza fantastica si 
literatura pentru copii, studii, note de cala- 
torie si memorialistica. Lucrari: Scrisorile 
unui razes, 1922; Plecat fara adresa, sositfara 
adresd; Galea Victoriei, 1930; Fram, ursul polar, 
1931; Comoara regelui Dromichet, 1931; Greta 
Garbo, 1932; Apostolul, 1933; Aurul negru, 
1934; Duminica orbului, 1934; Oras patriar- 
hal, 1930; Mane, Fekel, Fares, 1937; 'Noi vrem 
pamdnt, 1938; Ochii strigoiului, 1942; Cocdrtsi 
bomba atomicd, 1945; Pif-Paf-Puf, 1945; Omul 
de zapadd, 1945; Iliutd copil, 1945; Neghinita, 
1945. A obtinut Premiul National pentru 
Literatura in 1931 si Premiul de Stat pentru 
dramaturgie in 1952 pentru piesa Nepotii 
gornistului - colaborare cu M. Novicov. 
Membru al Academiei Romane din 1955. 

Petrescu-Comnen, Nicolae 

nume la na§tere Nicolae Petrescu 

(24.08.1881, Bucure§ti - 8.12.1958, Florenta) 
Diplomat. Si-a luat licenta in Drept, Litere 
si Filosofie la Paris. Profesor de economie si 
legislatie industriala la Facultatea de Drept 
din Bucuresti. Liberal ca optiune politica. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 607 



& 



31.10.2011 17:29:21 



Petrescu 




608 




Reprezentant al Romaniei la Liga Natiunilor 
(1923-1927). Partizan al politicii lui Nicolae 
Titulescu. Ministru extraordinar si plenipo- 
tentiar al Romaniei la Berna (1923-1928), la 
Berlin (1 928-1 930), la Vatican (1930-1932) 
si din nou la Berlin (1932-1938). Subsecre- 
tar de stat in Ministerial Afacerilor Straine 
(17 februarie-30 martie 1938) si apoi minis- 
tru de Externe (30 martie-20 decembrie 
1938) in eel de-al doilea guvern prezidat de 
patriarhul Miron Cristea. Este apoi trimis 
din nou cu misiuni diplomatice la Vatican in 
perioada 1938-1940, dupa care s-a stabilit 
in Italia. Lucrari: Etudes sur les origines de la 
Magistrature Roumaine (1902); Etudes sur la 
condition des Israelites en Roumaine (1905); 
Cateva consideratiuni asupra socialismului 
(1909); Statutul international al Romaniei si 
devenirea ei istoricd (1933); Dreptul la viatd al 
natiunilor mici (1944). Cetatean de onoare al 
orasului Florenta. 

Petrescu, Constantin Titel 

(5.02.1888, Craiova - 2.09.1957) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Univer- 
sitatea din Bucuresti. Specializare la Sor- 
bona. Lider al Partidului Social-Democrat 
(infiintat 1893). S-a ocupat de cooperatie, 
fondand, in 1914, Casa Poporului. In 1923 
a fondat, impreuna cu C. Radulescu-Motru, 
Virgil Madgearu, Constantin Costa-Foru, 
Victor Eftimiu, Grigore Iunian, Radu 
Rosetti, Dem Dobrescu, Nicolae Lupu si 
Constantin Mille, Liga Drepturilor Omului, 
pentru a para masurile liberale (Ion I. C. Bra- 
tianu) contra stangii. A reprezentat partidul 
la congresele de la Paris, Bruxelles si Viena. 
In timpul dictaturii regale partidul a fost 
scos in afara legii, iar intalnirile se faceau la 
publicatia Lumea noua, al carei director era. 
Partidul a redevenit legal in 1944. In 1946 
a creat o disidenta a PSDR, numita Partidul 
Social- Democrat Titel Petrescu, care nu 
dorea unirea cu PCR, desi, la insistentele 
lui Lucretiu Patrascanu, intrase in Frontul 
National Democrat. Din acest partid s-a 



desprins gruparea Radaceanu-Voitec, care 
s-a unit cu PCR. Dupa instaurarea comunis- 
mului a fost arestat (1948) si trimis la Jilava 
si Sighet, unde a stat pana in 1955. Lucrari: 
Ce este socialismul, 1945; Ce este Partidul Social 
Democrat, 1946; Socialismul in Romania, 1946. 
Dupa 1989 a aparut un partid numit Parti- 
dul Social Democrat Titel Petrescu, al carui 
presedinte a fost Sergiu Cunescu. 

Petrescu-Dambovita, Mircea 

(21.05.1915, Galati) 

Istoric si arheolog. A absolvit Literele si 
Filosofia si Facultatea de Drept la Univer- 
sitatea din Bucuresti. Profesor si decan la 
Facultatea de Istorie a Universitatii din Iasi. 
Director la Institutul de Istorie si Arheolo- 
gie A.D. Xenopol din Iasi. A participat la 
numeroase cercetari pe santiere arheologice 
(Cucuteni, Dobrogea). Lucrari: Cucuteni, 
1966; Asezdri din Moldova de la paleolitic pana 
in secolul XVIII, in colaborare, 1970; Depozi- 
tele de bronzuri din Romania, 1977; Premisele 
civilizatiei geto-dacice, 1980; Enciclopedia arhe- 
ologiei si istoriei vechi a Romaniei, 1994, 1997. 
Membru, din partea Romaniei, in Consiliul 
Permanent al Uniunii Internationale de 
Stiinte Pre- si Protoistorice din cadrul Con- 
siliului International de Filosofie si Stiinte 
Umane de pe langa UNESCO (1964-1991), 
membru in Consiliul International de Studii 
Indo-Europene, membru de onoare al Insti- 
tutului de Tracologie din Sofia. Membru 
titular al Academiei Romane (1996). 

Petrescu, Gica 

(2.04.1915, Bucure§ti - 18.06.2006, Bucure§ti) 
Cantaret de muzica usoara. A debutat la 
18 ani la Radio difuziune, fiind descoperit 
de compozitorul Ion Vasilescu. A avut 
angajamente la teatrele Alhambra, Gioconda 
si Boema (din 1940), la Gradina Savoy, sub 
conducerea lui Ion Vasilescu, si la Teatrul 
C. Tanase (din 1944). A interpetat peste 
1 500 de piese, ramase intr-o impresionanta 
discografie. Radiodifuziunea Romana i-a 
decernat in 2001 Premiul Interpretul care 
a dus muzica romaneasca in mileniul III. 
A primit Ordinul Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler (2003). 

Petrescu, Irina 

(19.06.1941, Bucure§ti) 

Actrita. A absolvit Institutul de Arta Tea- 
trala si Cinematografica la clasa lui Ion 
Sahighian. Actrita la Teatrul Bulandra din 
Bucuresti. Roluri in teatru: Leonce si Lena, 
A doudsprezecea noapte, Elisabeta I, Io r Mircea 
Voevod, MizantropuX Hamlet, Unchiul Vanea, 
Oblomov; roluri in film: Valurile Dundrii, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 608 



& 



31.10.2011 17:29:21 



Petrescu 




Liviu Petrescu 



Mircea Petrescu 



Nicolae Petrescu 



Pasi spre lund, Strdinul, De-as fi Harap-Alb, 
Diminetile unui bdiat cuminte, Facerea lumii, 
Stejar, extremd urgentd, Prin cenusa imperiului, 
Castelul din Carpati, Imposibila iubire, Domni- 
soara Christina. Premiul TIFF pentru intreaga 
activitate cinematografica (2007). 

Petrescu, Liviu 

(17.12.1941, Ramnicu Sarat - 5.07.1999, Cluj) 
Istoric literar. A absolvit Facultatea de Filolo- 
gie a Universitatii din Cluj. Profesor si decan 
al aceleiasi facultati. Director al Institutului 
de Lingvistica al Academiei din Cluj, dupa 
1989 director al Centrului Cultural Roman 
din New York. Lucrari: Realitate si romanesc. 
Dostoievski; Scriitori romdni si strdini; Vdrstele 
romanului; Poetica postmodernismului; Studii 
transilvane. Membru al Asociatiei Compara- 
tistilor din Romania si presedinte fondator al 
Societatii Lucian Blaga din Cluj. 

Petrescu, Maria 

(1932, §ugag, jud. Alba) 

Inginera. A absolvit Facultatea de Metalur- 
gie a Institutului Politehnic din Bucuresti. 
Specializare la Budapesta si in Norvegia, la 
Trondheim si Oslo. Profesor la Facultatea 
de Metalurgie a Universitatii Politehnice din 
Bucuresti. Contributii in domeniul extragerii 
metalelor rare, al structurii si proprietatilor 
aliajelor lichide, al difuziei in metale si aliaje. 
Lucrari: Metalurgie fizicd si studiul metalelor, 
3 vol., 1979, 1981, 1983;' Aliaje amorfe soli- 
dificate ultrarapid, 1988. Membra a Societatii 
Romane de Metalurgie si a Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Petrescu, Mircea Stelian 

(8.05.1933, Ploie§ti) 

Inginer. A absolvit Politehnica la Bucuresti. 
Doctorat la Institutul Energetic din Mos- 
cova, Catedra de dispozitive semiconduc- 
toare (1963). Dupa circa un an la Institutul 
de Fizica Atomica al Academiei Romane, 
sef de laborator, apoi asistent la Catedra de 
tuburi si circuite electronice, Facultatea de 



Electronica si Telecomunicatii si, din 1974, 
profesor. In 1969 organizeaza Catedra de 
calculate are a Institutului Politehnic din 
Bucuresti, pe care o conduce in perioada 
1969-1973, 1985-1990. Intre 1973 si 1978 
este prorector al Institutului Politehnic din 
Bucuresti. Din 1970 - director al Centru- 
lui de Calcul al Institutului Politehnic din 
Bucuresti, intre 1969 si 1970 cercetator si 
profesor invitat la Universitatea California, 
Departamentul de inginerie electrica si 
stiinta calculatoarelor, Berkley, SUA; 1973 - 
cercetator la Universitatea din Grenoble, 
Franta. Are la activ peste 120 de lucrari de 
specialitate, opt manuale - in domeniile 
proiectarii asistate de calculator a circuitelor 
electronice integrate, sintezei automatelor 
secventiale, sistemelor de prelucrare a infor- 
matiei (terminale inteligente, echipamente 
pentru prelucrari grafice), bazelor de date 
relationale. Lucrari: Efectul integrdrii pe scard 
largd asupra tehnicilor de sintezd a circuitelor, 
1979; Tehnica impulsurilor , 2 vol., 1989. Mem- 
bru al unor asociatii profesionale din tara si 
strainatate. Membru de onoare al Academiei 
Romane (2006), vicepresedinte AGIR, mem- 
bru fondator si vicepresedinte al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. 

Petrescu, Nicolae 

(12/25.06.1886, Bucure§ti - 
13.10.1954, Bucure§ti) 

Filosof si sociolog. Specializare la Rostock. 
A initiat sociologia comparata. Profesor la 
Universitatea din Bucuresti. Lucrari: Glan- 
vill und Hume (1911); Zur Begrijfsbestimmung 
der Philosophic (1912); Gedanken und Winke 
(1912); Die Denkfunktion der Verneinung 
(1914); The Twofold Aspect of Though (1920); 
Thoughts on War and Peace (1921); Fenomene 
sociale in Statele-Unite (1921); Introducere in 
studiul comparativ al societatii, (1922); Opere 
filosofice de Vasile Conta (1923); The Principles 
of Comparative Sociology (1924); The Interpreta- 
tion of National Differentiations (1929); Primi- 
tivii. Organizare-Institutii credinte-mentalitate 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 609 



& 



31.10.2011 17:29:21 



Petrescu 




Paul C. Petrescu 



Radu Petrescu 



Emil Petrovici 




610 



(1944). Metnbru corespondent al Academiei 
Romane (1945), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Petrescu, Paul 

(27.06.1921, Cetatea Alba, azi Ucraina) 
Etnolog. A absolvit Literele si Dreptul la 
Bucuresti. Cercetator la Institutul Central 
de Statistic^ Muzeul Satului, Institutul 
de Etnologie si Folclor. Din 1990 plecat in 
SUA. Lucrari: Arhitectura din Muzeul Satului, 
1955; Ceramica, 1958; Arta populard. Indreptar 
metodic, 1966; Romanian textiles, 1966; Creatia 
plasticd taraneascd, 1982. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1993). 

Petrescu, Paul C. 

(18.01.1915, Bucure§ti - 4.03.1977, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti. A fost fizician la Uzinele meta- 
lurgice Malaxa din Bucuresti. A introdus 
metode moderne fizico-chimice de investi- 
gare si control asupra compozitiei aliajelor 
metalice. Din 1950 sef al Sectiei de fizica 
metalelor la Institutul de Fizica al Academiei 
Romane. S-a ocupat de centrele de culoare 
(spectroscopic, emisia fotoelectrica a cris- 
talelor), pentru care a realizat o aparatura 
speciala. Membru al Societatii Americane 
pentru Stiinte Avansate din Washington. 
Membru al Academiei Romane (1974). 

Petrescu, Radu 

(31.08.1927, Targovi§te - 31.01.1982, Bucure§ti) 
Scriitor. A absolvit Literele la Universitatea 
din Bucuresti, a fost profesor la liceul din 
Nasaud si, dupa mai multe peregrinari, a 
ajuns la Bucuresti. A tinut toata viata un 
jurnal. Desi publicat din timpul vietii, a atins 
gloria postum. Membru al grupului de la 
Targoviste, ca si Mircea Horia Simionescu 
ori Costache Olareanu, de care se apropie 
stilistic. Lucrari: Matei Iliescu, roman (1970); 
Froze (1971); O singurd vdrsta (1975); Ce se 
vede (1979); Ocheanul intors (1977); Pdrul 
Berenicei (1982); Meteorologia lecturii (1982); 



A treia dimensiune (1984); Catalogul miscarilor 
mele zilnice (1999); Ocheanul intors (Caiet jur- 
nal, 1956) (2001); Prizonier al provizoratului 
(Jurnal 1957-1970) (2002). 

Petrescu, Zaharia 

(25.04.1841, Alexandria, azi Kalipetrova, 
Bulgaria - 16.12.1901, Bucure§ti) 
General, medic. A absolvit Scoala Nationala 
de Medicina si Farmacie din Bucuresti 
(1860) cu gradul de medic sublocotenent. 
Specializare la Medicina din Paris. Profesor la 
Facultatea de Medicina din Bucuresti. A par- 
ticipat ca general de brigada la Razboiul de 
Independent^. In 1879 a fost trimis in Rusia, 
in campania de combatere a ciumei din regi- 
unea Astrahan. Contributii in domeniul far- 
macologiei: Elemente de farmacologie. Farmacia 
si arta de a formula, 1868; Elemente de terapeutica 
si materie medicaid, 2 vol., 1882-1884; Trata- 
mentul pneumoniei cu digitald in dozd mare sau 
dozd terapeutica, 1892. Cofondator al revis- 
telor Analele medicale romane, Gazeta medicaid, 
Revista sanitard medicaid. Membru fondator 
al Societatii de Medicina din Romania. 
Membru al Societatii de Igiena si Medicina 
Practica din Paris. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1885). 

Petreu, Marta 

(14.03.1955, Jucu,jud. Cluj) 
Poeta si istoric literar. A absolvit Facultatea 
de Filosofie a Universitatii din Cluj, a facut 
parte din grupul revistei Echinox, facultate 
unde este in prezent profesor. Fondator si 
redactor-sef al revistei si Fundatiei Culturale 
Apostrof. Scrie versuri (Aduceti verbele, 1981; 
Dimineata tinerelor doamne, 1983; hoc psihic, 
1991; Poeme nerusinate, 1993; Cartea maniei, 
1997; Apocalipsa dupa Marta, 1999; Falanga, 
2001; Scara lui Iacob, 2006) si eseuri (Jocurile 
manierismului logic 1995; Un trecut deo cheat sau 
„Schimbarea la fata a Romaniei", 1999 carte 
aparuta in SUA, in 2005, cu titlul An Infa- 
mous Past: EM. Cioran and the Rise of Fascism in 
Romania); Ionescu in tar a tatdlui, 2001; Filosofia 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 610 



& 



31.10.2011 17:29:21 



Petrovici 



lui Caragiale, 2003; Filosofii paralele, 2005; 
Despre bolile filosofilor. Cioran, 2008 (volum 
aparut intai in Serbia, cu titlul O bolestima 
filozofa. Cioran); Diavolul si ucenicul sdu: Nae 
Ionescu - Mihail Sebastian, 2009). Laureata de 
mai multe ori a Premiului Uniunii Scriitori- 
lor din Romania, a Premiului international 
Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant, 
2001, acordat de Human Rights Watch. 

Petrino, Dimitrie 

(1838, Rujnita, Basarabia - 
30.04.1878, Bucuresti) 

Poet. Hurmuzaki dupa mama, din familia de 
carturari. Studii facute in familie. Membru 
al Societatii pentru Cultura si Literatura 
Romana in Bucovina. Romantic si bolnav 
de ftizie, desi contemporan cu Eminescu, 
este considerat un precursor al lui. Atras de 
junimism, colaboreaza la Convorbiri literare. 
Lucrari: Suspinul meu, 1863; Flori de mormdnt, 
1867; studiul Purine cuvinte despre coruperea 
limbei romane in Bucovina, 1869. Membru 
corespondent al Academiei Romane. 

Petrov, lurie 

(24.06.1921, Lbiscensk pe Don - 
3.07.1990, Chisinau) 

Inginer. Rus ca etnie. A absolvit Scoala Teh- 
nica Superioara Bauman la Moscova. Speci- 
alizare la Institutul de Mecanizare si Electri- 
ficare a Agriculturii din Leningrad. A lucrat 
la Institutul Agricol din Tadjikistan, a venit 
la Institutul Agricol din Chisinau, apoi la 
Institutul de Fizica Aplicata al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Contributii la evidenti- 
erea proceselor de prelucrare a metalelor si 
tehnologiilor de obtinere a invelisurilor dure 
la uzura prin metode galvanice. Detine 60 
de brevete de inventie. Membru al Comite- 
tului pentru Premiile de Stat ale Republicii 
Moldova, membru al colegiului de redactie 
al revistei Prelucrarea electronicd a materialelor. 
Distins cu Ordinul Insigna de Onoare a 
Moldovei. Om Emerit in Stiinte al Moldovei. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Petrovici, Emil 

(4.01.1899, Begheiti, anterior Toracul Mic, 
Banatul Sarbesc - 7.10.1968, Craciunelul 
de Jos, Blaj) 

Lingvist. S-a ocupat de studiul foneticii si 
fonologiei, al onomasticii si al dialectologiei 
romane, precum si al relatiilor lingvistice 
romano-slave. A urmat Seminarul Teologic 
Ortodox de la Arad (1916-1918). Inscris la 
Facultatea de Litere si Filosofie din cadrul 
Universitatii Daciei Superioare din Cluj, 
apartine primei promotii de studenti de 
dupa Marea Unire. Isi completeaza studiile 



ca bursier in Franta, la Sorbona, obtinand 
licenta in Litere (1926). Devine asistent la 
Laboratorul de fonetica experimentala de 
pe langa Muzeul Limbii Romane din Cluj, 
ulterior conducator al acestuia. Isi sustine, 
sub conducerea lui Sextil Puscariu, teza de 
doctorat. Urmeaza studii de specializare in 
slavistica la Universitatea din Sofia. Pro- 
fesor la Catedra de slavistica a universitatii 
clujene, sef de catedra la Universitatea din 
Bucuresti si apoi la cea din Cluj, director al 
Institutului de Lingvistica si Istorie Literara 
din Cluj. Lucrari: Cercetdri in Muntii Apuseni 
(1925); Folclor din Valea Almajului (1935); 
Graiul carasovenilor. Studiu de dialectologie slavd 
meridionala (1935); Folclor din Valea Almajului 
(Banat) (1935); Folclor de la motii din Scdrisoara 
(1939); Note de folclor de la romanii din Valea 
Mlavei (1942); Texte dialectale (1943); Atlasul 
linguistic romdn, partea a Il-a, vol. I (1940, 
lucrarea sa de capatai pentru care a intocmit 
un chestionar cuprinzand 4 800 de pozi- 
tii, si a efectuat, intre 1930 si 1938, 88 de 
anchete lingvistice (trei dintre ele consacrate 
dialectelor sud-dunarene, realizate de Stefan 
Pasca si Theodor Capidan); Atlasul linguistic 
romdn. partea a Il-a, serie noua, vol. I- VII 
(1956-1972); Rimele romdnesti din punct de 
vedere fonologic (1955); Studii de dialectologie 
si toponimie, volum ingrijit de I. Patrut, B. 
Kelemen si I. Marii (1970). Fondator si 
redactor responsabil al revistelor Cercetdri 
de lingvistica (1956) si Romanoslavica (1963). 
Membru fondator si presedinte al Asociatiei 
Slavistilor din Romania (1956-1968). Mem- 
bru corespondent al Academiei Bulgare de 
Stiinte. Membru al Comitetului Interna- 
tional al Slavistilor. Om de Stiinta Emerit. 
Premiul de Stat (1953, 1963). Membru al 
Academiei Romane (1948), presedinte al 
Sectiei de stiinte filologice, literatura si arte 
(1966-1968), presedinte al filialei Cluj a 
Academiei (1949-1957). 

Petrovici, Ion 

(2/14.06.1882, Tecuci - 17.02.1972, Bucuresti) 
Filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator si 
om politic. In 1899 se inscrie la Facultatea 
de Litere si Filosofie din Bucuresti, avand 
printre profesori pe Titu Maiorescu si 
Nicolae Iorga. In aceeasi toamna prezinta 
Teatrului National din Bucuresti piesa in 
versuri O sdrutare, care, recomandata de 
I.L. Caragiale, va fi reprezentata la 21 mar- 
tie 1900. Participa in vara anului 1904, ca 
membru al unei delegatii de studenti ai 
Universitatii din Bucuresti, la comemorarea 
a 400 de ani de la moartea lui Stefan eel 
Mare, ce a avut loc la Suceava, aflata in acel 
timp sub administratie austriaca. In 1904 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 611 



^ 



31.10.2011 17:29:22 



Petrovici 




612 




Ion Petrovici (filosof) 



Ion Petrovici (medic) 



obtine licenta in Filosofie, iar un an mai 
tarziu, in iunie 1905, devine primul doctor 
in filosofie al unei universitati romanesti. In 
anul universitar 1905-1906, timp de doua 
semestre, frecventeaza cursuri de filosofie 
la Leipzig, audiindu-i pe Wilhelm Wundt 
si Hans Volkelt, si la Berlin, unde asculta 
prelegerile lui Friedrich Paulsen, Wilhelm 
Dilthey si Alois Riegl. In noiembrie 1906 
este numit conferentiar la Catedra de filo- 
sofie a Universitatii din Iasi, iar in 1912 este 
definitivat profesor. Intre 1923 si 1926 este 
decan al Facultatii de Litere si Filosofie din 
Iasi. La sfarsitul lui ianuarie 1932 este invitat 
la Sorbona si la Academia de Stiinte Morale 
si Politice din Paris, unde prezinta comu- 
nicarile „La Nationalite en Philosophie" si 
respectiv „L'Idee de neant". Stabileste lega- 
turi de colaborare cu Andre Lalande si Paul 
Gaultier. In guvernul prezidat de Octavian 
Goga (1937-1938) devine ministru al Edu- 
catiei Nationale; in aceasta calitate creeaza 
o catedra de filosofie la Universitatea din 
Cluj pentru Lucian Blaga. In 1941 accepta 
portofoliul de ministru al Culturii Nationale 
in guvernul lui Ion Antonescu. Arestat si 
detinut pana in 1964. Lucrari: O problemd de 
filosofie (1904); Paralelismul psihofisic (1905); 
Rolul si insemndtatea filosofiei (1907); Cercetdri 
filosof ice (1907); Teoria notiunilor. Studiu de 
logicd 1910); Noi cercetdri filosof ice (1911); 
H. Poincare (ca filosof (1911); Probleme de 
logicd (1911); Curs de logicd, vol I, Logica 
formald (Metodologie) (1916); Teoria notiu- 
nilor 1924); Introducere in metafizicd (1924); 
Studii istorico-filosofice (1925); Comemorarea 
lui Hegel (1931); Titu Maiorescu, 1840-1917 
(1931); Determinismul si indeterminismul in 
lumina criticei filosof ice (1938); La un secol si 
jumdtate dela nasterea lui Schopenhauer (1938); 
La nationalite en philosophic (1932); Reflexions 
sur V inconsequence (1934); La connaissance 
humaine et le transcendent (1937); La philosophic 
du compromis (1937); Zum 150 Geburtstage 
Schopenhauer, (1939). Camil Petrescu a fost 
unul dintre admiratorii sai in materie de 



filosofie si a publicat un studiu despre feno- 
menologie in Istoria filosofiei romane, 3 vol., 
1938, omagiu lui LP. Membru al Academiei 
Romane (1934), exclus in 1948, repus in 
drepturi in 1990. Vicepresedinte al Acade- 
miei (1938-1941). 

Petrovici, Ion N. 

(19.08.1929, Ploie§ti) 

Medic neurolog. A absolvit Medicina la 
Bucuresti, fiind elevul profesorului Gheor- 
ghe Marinescu. Specializat in cercetare 
la Bucuresti cu Arthur Kreindler si Vlad 
Voiculescu. Emigrat in Germania in 1969, 
a fost cercetator la Institutul Max Plank 
din Koln sub directia lui Klaus-Joachim 
Ziilch. S-a specializat in terapia tumorilor 
cerebrale maligne. Director al Clinicii Mer- 
heim de Neurologie din Koln, Germania. 
A publicat impreuna cu C. Arseni si Frank 
Nass Les maladies vasculaires du cerveau et de 
la moelle epiniere. Este membru in Deutsche 
Gesellschaft fur Neurologie, Deutsche 
Gesellschaft fur Klinische Neurophysio- 
logie, Societa Italiana di Neurologia, Soci- 
etatea Romana de Neuroendocrinologie, 
European Neurological Society, New York 
Academy of Sciences et Fellow of the Royal 
Society of Medicine (Londra). 

Petrovici Radivoi, Elena 

nume la na§tere Radivoi Elena 

(1908, Cuvin, Banatul Sarbesc - 
17.05.2002, Var§et) 

Profesoara de limba romana. A absolvit 
Facultatea de Limba si Literatura Romana 
la Universitatea din Cluj. A predat limba 
romana la liceul din Varset, apoi la Scoala 
Superioara Pedagogica din Novi Sad. 
A pregatit programele culturale pentru 
comunitatea romaneasca din Voivodina 
dedicate festivalurilor de la Seleus, Varset, 
Uzdin, Nicolint si Torac, la sectiunea versuri 
fiind obligatoriu „Luceafarul" lui Mihai 
Eminescu. Cofondator si vicepresedinte al 
Societatii de Limba Romana din Voivodina. 
A cules si tiparit folclor din Voivodina: Poezii 
populare romanesti, 1953. A scris Gramatica 
limbii romane pentru clasa a Vll-a. 

Petru 

(~ 1000 d. H., Tarnovo - 1197, Tarnovo) 
Conducator de osti. Aroman. Impreuna cu 
fratele sau, Asan, a luptat cu succes contra 
Bizantului (Anghelos al II-lea, Alexios al 
Ill-lea, ajutat de Bela al Ungariei, loan Can- 
tacuzino si generalii Alexios Gidos si Vasile 
Vatatzes). Dupa aceste numeroase victorii 
obtinute cu ajutorul romanilor de la nordul 
Dunarii, Bizantul a cerut pace. La negocieri 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 612 



& 



31.10.2011 17:29:22 



Philippide 




NicolaeS. Petrulian 



Alexandru Al. Philippide 



Alexandru I. Philippide 



biruitorii au cerut recunoasterea teritoriului 
lor ca imparatie, iar lui, eel mai varstnic 
dintre frati, titlul de imparat, ca urmare a 
increngaturilor de familie cu dinastii bizan- 
tine. A fost ucis la un an dupa fratele sau, 
Asan. Lor le-a urmat la tron fratele Ionita 
eel Frumos, ramas in legendele populare cu 
numele Ion Caloian, care a reusit sa obtina 
titlul de rege si recunoasterea domeniului 
sau ca regat atat de la Roma, cat si de la 
Bizant. Ultimul dintre Asanesti, Asan al 
II-lea, a extins granitele regatului. 

Petru I Mu§at 

V. Musat, Petru I 

Petru Cercel 

V. Basarab, Petru Cercel 

Petru Movila 

V. Movila, Petru 

Petru Rare? 

V. Musat, Petru Rares 

Petru §chiopul 

V. Basarab, Petru Schiopul 

Petrulian, NicolaeS. 

(7.01.1902, Romana, jud. Olt - 
9.11.1983, Bucure§ti) 

Geolog. A absolvit Sectia de mine a Insti- 
tutului Politehnic din Bucuresti si s-a spe- 
cializat la Basel, Elvetia. Profesor la Scoala 
Politehnica si la Institutul de Geologie si 
Tehnica Miniera, la Institutul de Petrol, 
Gaze si Geologie. A reorganizat in 1952 
Institutul de Mine adaptandu-1 pentru 
nevoile extractiei. A facut cercetari - inclu- 
siv cu metode noi - asupra zacamintelor de 
nichel, cobalt, crom, pirite si aur. Lucrari: 
La mineralisation aurifere de Vf. Negrii, 1941; 
Mineralogie and Geochemical Study of the Cop- 
per Mineralization from Deva, 1963; Modul de 
prezentare a nichelului in serpentinele de la Gura 
Vdii, 1969. Membru al Societatii Franceze 
de Mineralogie si Cristalografie. Membru 
titular al Academiei Romane (1963). 



Philippide, Alexandru Al. 

(1.04.1900, la§i - 8.02.1979, Bucure§ti) 
Scriitor. Fiu al lui Alexandru I. Ph. A absolvit 
Dreptul, Literele si Filosofia la Iasi. Specia- 
lizari la Berlin si Paris. A lucrat la Ministerul 
de Externe si Ministerul Propagandei. S-a 
remarcat indeosebi ca poet, romantic prin 
sensibilitate si modern in expresie: Aur sterp, 
1922; Stand fulgerate, 1930; Visuri in vuietul 
vremii r 1939; Monolog in Babilon, 1967. Ca 
prozator a scris nuvele fantastice: Floarea 
in prapastie, 1942. In ultima parte a vietii a 
scris eseuri remarcabile despre Andersen, 
William Blake, Cehov, Kleist, Lermontov, 
Schiller, Thomas Mann: Studii de literaturd 
universala, 1966. A tradus din Hoffmann, 
Holderlin, Novalis, Morike, Rilke, Goethe, 
Schiller, Heine, Thomas Mann, Voltaire, 
Baudelaire, Puskin, Lermontov. Laureat 
al Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor 
(1977) si al Premiului Herder (1967). A fost 
membru al Academiei Romane (1963). 

Philippide, Alexandru I. 

(1.05.1859, Barlad - 12.08.1933, la§i) 
Lingvist si filolog. Familie greceasca la 
origini. Tata al lui Alexandru Al. Ph. 
A absolvit Literele la Iasi. Specializare la 
Halle. Profesor la Universitatea din Iasi si 
intemeietorul scolii de lingvistica de la Iasi. 
A publicat o Introducere in istoria limbii si lite- 
raturii romane (lSSS) r Principii de istoria limbii 
(1894), o prelucrare personala cu aplicare 
la limba romana a operei cu acelasi titlu a 
lui H. Paul, o Gramatica elementard a limbii 
romane (1897), Dictionarul limbii romane (ms., 
aproape 12 000 de pagini pana la litera D) 
si Originea romdnilor (2 vol., 1925-1927). 
Intre 1897 si 1905 a avut sarcina din partea 
Academiei Romane de a conduce lucrarile 
de elaborare a Dictionarului limbii romane, 
pentru care a adunat un bogat material 
de fise si din care a redactat, intr-o prima 
forma, literele A-D. Membru titular al Aca- 
demiei Romane. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 613 



^ 



31.10.2011 17:29:22 



Pic 




614 




Adrian C. Pic 



Lupu Pick 



Pic, Adrian C. 

(3.09.1910, Moine§ti - ~ 2002, Barcelona) 
Pictor. A absolvit Dreptul la Bucuresti si 
a inceput prin a scrie versuri. In 1952 a 
emigrat in Israel, iar in 1954 s-a stabilit la 
Barcelona, dupa ce calatorise la Paris si 
se intalnise cu Fernand Leger, Brancusi, 
Chagall, Jean Arp. A avut prima expozitie 
personala in 1962. Fondator al grupului 
Tendinte Esentialiste. A avut inca 18 expo- 
zitii la Barcelona si Madrid, dar si in Franta, 
Marea Britanie, RFC I-au fost dedicate 
doua monografii. Lucrari ale sale se ana in 
colectii din SUA, Franta, Spania, Olanda, 
Israel s.a. Lucrari: carti - Jocuri de lumini in 
tenebre, versuri, 1937; Ochiul Cerului. Inima, 
versuri, 1945; Reflectii asupra universului 
sonor, eseuri, 1955; De la realismul naturalist 
la realismul esentialist, eseu de teoria artei, 
1965; Continuumul terestru uman, eseu, 1978; 
Orient-Occident, eseu, 1982; Mdna planetard, 
versuri, 1985; arta plastica - 10 conditii liniare 
de signalecticd aleatorie, album de serigrafie; 
Sincronicitate, album de serigrafie. Din 2003 
la Moinesti se desfasoara Colocviul National 
Adrian Pic de teoria artelor plastice. 

Pick, Lupu 

(2.01.1886, la§i - 9.03.1931, Berlin) 
Regizor de film. Evreu dupa tata (actor de 
limba idis), roman dupa mama (violonista). 
A plecat de la 10 ani cu familia la Berlin. 
Dupa absolvirea liceului, sectia reala, a facut 
studii de teatru la Max Reinhardt-Theater- 
vereins si a lucrat in trupa Teatrului Schiller 
din Altona. A venit in 1913 la Deutschen 
Theater din Berlin. Este considerat unul 
dintre monstrii sacri ai cinematografiei 
germane alaturi de Fritz Lang si Mur- 
nau. A avut propria sa casa de productie, 
care-i purta numele. El a separat filmul de 
expresionism, i-a dat unitate dramatica 
si de actiune, desi si- a inceput cariera sub 
auspiciile filmului mut. A facut deopotriva 
regie, scenariu si actorie, atunci cand inca 
nu erau standardizate nici durata filmelor 



si nici filmografia ca domeniu: Homunculus 
(si actor), 1916; Die Fremde (si actor), 1917; 
Der Weltspiegel; Die Liebe des van Royk; Die 
Rothenburger; Die tolle Heirat von Laid; Mister 
Wu, 1918; Der Seelenverkaufer; Herr iiber Leben 
und Tod- r Kitsch) Marionetten der Leidenschaft) 
Mein Wille ist Gesetz) Totet nicht mehrl) Miseri- 
cordia, 1919; Der Dummkopf (Idiotul) (si actor); 
Niemand weiss es r 1920; Aus den Erinnerungen 
eines Frauenarztes Part 2; Grausige Nachte; 
Scherben (Pulverizat) , 1921; Zum Paradies der 
Damen, 1922; Sylvester (Ajunul Anului Nou); 
Der verbotene Weg (si actor), 1923; La Peniche 
tragique,\92A; Das Haus der Luge, 1925; Das 
Panzergewolbe (Salt defensiv) (si co scenarist), 
1926; Line Nacht in London (O noapte la Lon- 
dra), 1928; Napoleon a Sainte-Helene, 1929; 
Les Quatres Vagabonds; Gassenhauer, 1931. 
A murit curand dupa sinuciderea sotiei sale, 
Edith Pasca, actrita. 

Piersic, Florin 

(27.01.1936, Cluj) 

Actor de teatru si film. A jucat drama, 
comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. 
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si 
Cinematografica din Bucuresti (IATC, astazi 
UNATC). Actor la Teatrul National din 
Bucuresti. Roluri in film: Aproape de soare 
(1960), Pasi spre lund (1963), Neamul Soi- 
mdrestilor (1964), De-as fi Harap-Alb (1965), 
Rdscoala (1965), Frumoasele vacante (1967), 
Columna (1968), Kampf um Rom II - Der 
Verrat (1969), Haiducii lui Saptecai (1970), 
Mihai Viteazul (1970), Zestrea Domnitei Ralu 
(1 971), Aventuri la Marea Neagrd (1 972), Fra- 
tiijderi (1974), Elixirul tineretii (1975), Pintea 
(1976), Cuibul salamandrelor (1976), August 
in fldcdri (1977), Eu, tu si Ovidiu (1977), 
Ultima frontierd a mortii (1979), Rug siflacdrd 
(1979), Drumul oaselor (1980), Trandafirul 
galben (1982), O lebddd iarna (1983), Misterele 
Bucurestilor (1983), Masca de argint (1984), 
Rdmdsagul (1984), Colierul de turcoaze (1985), 
Totul se pldteste (1 986), Infiecare zi mi-e dor de 
tine (1987), Fix alert (2004), Eminescu versus 
Eminem (2005), Lacrimi de iubire (serial TV, 
2005). Roluri in teatru in: Orfeu in Infern, 
Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gaitele, Logod- 
nicele aterizeazd la Paris, Oameni si soared, Visul 
unei nopti de iarna, Ultima haltd in Paradis. 

Piliuta, Constantin 

(4.02.1929, Boto§ani - 3.05.2003, Bucure§ti) 
Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
din Bucuresti ca elev al lui Al. Ciucurencu. 
A expus in numeroase galerii din straina- 
tate: Moscova, Leningrad, Glasgow, Atena, 
Istanbul, New Delhi, Paris, Kosice, Cang- 
nes-sur-Mer. O mare lucrare cinetica se afla 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 614 



& 



31.10.2011 17:29:22 



Pintea 






Florin Piersic 



Constantin Piliuta 



in Sala Turbinelor Complexului Hidroener- 
getic Portile de Fier. UNESCO a achizitionat 
o lucrare a sa. Lucrari: lama citadina si Cand 
cu flori, 1957; Bdtrdnd, 1958; Cele 3 gratii si 
Mad pe masa neagra, 1967; Case la munte, 
1971; Chitarista, 1977; Flori de toamna, 1978; 
Peisaj de iarnd si Moara veche, 1980; Autoportret 
cu tigara, 1983; Natura staticd cu flori sifructe, 
1988; Vfcs cw>n, 1993; Coptfri infloare, 1997. 
Premiul Comitetului de Stat pentru Cultura 
siArta r 1971. 

Pillat, Dinu 

(20.11.1921, Bucure§ti - 5.12.1975, Bucure§ti) 
Eseist. Fiu al lui Ion P. A absolvit Literele la 
Bucuresti. Cercetator la Institutul de Teorie 
Literara si Folclor. A scris proza influentat 
fiind de Ionel Teodoreanu si James Joyce: 
Tinerete ciudata, 1943; Moartea cotidiana, 
1946. Eseurile sale au tendinte monografice: 
Mozaic istorico-literar, 1968; Ion Barbu, 1969; 
Dostoievski in constiinta literara romaneasca, 
1976, postum. 

Pillat, Ion 

(31.03.1891, Bucure§ti - 17.04.1945, Bucure§ti) 
Poet. Tata al lui Dinu P. Ruda cu Ion Brati- 
anu. A absolvit liceul Henri IV la Paris si, tot 
acolo, si-a luat licenta in Stiinte Juridice. In 
1913a obtinut si licenta in Litere la Paris si a 
participat la campania din timpul razboiului 
balcanic, apoi a revenit definitiv la Bucuresti, 
unde a publicat volumul Eternitdti de-o clipd. 
A participat la Conferinta de pace de la Paris 
(1919). A fost deputat, senator. A condus 
impreuna cu Horia Furtuna si Adrian Maniu 
revista Flacdra (1916), apoi Cugetul romanesc 
impreuna cu Tudor Arghezi (1922-1924) si 
a participat la aparitia Gdndirii. I-a cunoscut 
pe Jules Romains, Jorge Guillen, Georges 
Duhamel, Paul Claudel, Saint John Perse. 
A frecventat cenaclul lui Alexandru Mace- 
donski. Poezia lui se situeaza intre traditi- 
onalism, parnasianism si simbolism: Visari 
pagdne, 1914; Gradina intre ziduri, 1919; Pe 
Arges in sus, 1923; Limpezimi, 1928; Tdrm 



pierdut, 1937; Poeme intr-un vers, 1935. A tra- 
dus din Baudelaire, Francis Jammes, Saint 
John Perse, Paul Claudel, Paul Valery, Robert 
Frost, T.S. Eliot, Goethe s.a. A primit in 1936 
Premiul National pentru Literatura si este 
ales in acelasi an membru corespondent al 
Academiei Romane. 

Pimen 

V. Georgescu, Pimen 

Pimsner, Victor 

(1920, Caraclia, Basarabia - 
7.12.2000, Germania) 

Inginer de aviatie. A facut Scoala de Ofiteri 
de Aviatie la Bucuresti si a obtinut breve- 
tul de pilot de vanatoare. A absolvit apoi 
Facultatea de Aeronave a Scolii Politehnice 
din Bucuresti si a devenit inginer de avia- 
tie. A fost pilot militar (1943-1948) si apoi 
profesor la Academia Tehnica Militara din 
Bucuresti, cercetator la Institutul de Energe- 
tica al Academiei Romane. Profesor si decan 
al Facultatii de Aeronave a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti, pe care a reorganizat-o 
din temelii. Lucrari: Contributii asupra unei 
metode de marire afortei de tractiune a motorului 
turboreactor, 1963. 

Pintea, nume la na§tere Pintea Grigore 

(1670, Magoaja, Maramure§ - 
14.08.1703, Baia Mare) 

Haiduc. Maramuresul a fost cucerit in 1685 
de austrieci, iar romanii au devenit iobagi. 
A organizat o mica oaste taraneasca din 
satele Mara si Hoteni, pe care a alaturat-o 
aceleia organizate de voievodul Transilva- 
niei, Francisc Rakoczy al II-lea, care voia 
sa elibereze intreaga provincie. In batalia 
de la Baia Mare, contra ostilor imparatului 
Leopold I de Habsburg, a pierit la asaltul 
portii de sud a cetatii. Faptele sale de vitejie, 
ca si lupta pentru independent maramu- 
resenilor, tinut al descalecatorilor de tara, 
au pastrat vie amintirea eroului si baladele 
populare ne-au transmis pana astazi ima- 
ginea lui. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 615 



& 



31.10.2011 17:29:23 



Pintilie 




Gheorghe Pintilie 



Andrei Pippidi 




616 



Pintilie, Gheorghe (Pantiu§a) 

nume la na§tere Pantelei Bodnarenko 

(11.08.1902, Tiraspol, Transnistria, azi Republica 
Moldova - 11.08.1985, Bucuresti) 
General de Securitate. Ucrainean ca etnie. 
A luptat in Armata Rosie din adolescenta, 
in razboiul civil. Sotia lui facea parte din 
echipa Anei Pauker. El insusi a facut parte 
din NKVD, ocupandu-se de spionaj si 
sabotaj in Romania. A fost arestat si trimis 
la Doftana (unde 1-a cunoscut pe Gheorghe 
Gheorghiu-Dej) si Caransebes. In 1945 s-a 
ocupat de rapirea lui Stefan Foris. Director 
fondator al Securitatii romane. A avut ideea 
„reeducarii" prin munca a intemnitatilor la 
Canalul Dunare-Marea Neagra. A depistat 
si lichidat agentii fostei Sigurante romane 
infiltrati printre comunisti. Nicolae Cea- 
usescu 1-a exclus din partid odata cu rea- 
bilitarea lui Lucretiu Patrascanu (1968). 
Decorat cu ordinul Tudor Vladimirescu 
clasaall-a(1971). 

Pintilie, Hie 

(1903, Basarabia - 10.11.1940, Doftana) 
Activist al PCR. Muncitor la CFR Iasi, 
Cernauti si Pascani. A tinut legatura cu 
Atelierele CFR Grivita, unde seful celulei 
comuniste era Gh. Gheorghiu-Dej. A 
sprijinit grevele din 1933. A militat pentru 
neimplicarea Romaniei in razboi. In 1936 a 
devenit membru al CC al PCR, a fost detinut 
la Galata-Iasi, Suceava, Jilava, Doftana, unde 
a fost ucis in timpul cutremurului din 1940. 
Pana in 1989 numeroase strazi, in mai multe 
orase ale tarii, au purtat numele lui. 

Pintilie, Lucian 

(9.11.1933, Tarutino, Basarabia) 
Regizor. A absolvit Institutul de Arta Tea- 
trala si Cinematografica la Bucuresti si a 
lucrat ca regizor la Teatrul Bulandra. S-a 
expatriat in 1973, dupa interzicerea de catre 
cenzura a unor spectacole. Regie de teatru - 
Copiii soarelui (1961); Prostii sub clar de lund 
(1962); Cezar si Cleopatra (1963); Biedermann 



si incendiatorii (1964); Inima mea e pe inaltimi 
(1964); D'ale carnavalului (1966); Livada 
cu visini (1967); Revizorul (1972, spectacol 
interzis de cenzura dupa cea de-a treia 
reprezentatie); iar la Paris - Turandot (1974); 
Pescarusul (1975); Jacques sau Supunerea si 
Viitorul e in oua (1977); Cei din urmd (1978); 
Trei surori (1979); Rata salbatica (1981); Azilul 
de noapte (1983); Ar'den din Kent (1984); Astd 
seard se improvizeaza (1987); Trebuie sd trecem 
prin nori (1988); Dansul mortii (1990); regie 
de film - Duminica la ora 6 (1965); Reconsti- 
tuirea (1968); Salonul numdrul 6 (1978); De ce 
trag clopotele, Miticd? (1982); Balanta (1992) r 
adaptarea romanului omonim al lui Ion 
Baiesu; O vara de neuitat (1994) r adaptare a 
nuvelei Salata din romanul-fluviu Cronica 
de familie de Petru Dumitriu; Prea tdrziu 
(1996); Terminus Paradis (1998); Dupa-amiaza 
unui tortionar (2001); Niki Ardelean, colonel in 
rezervd (2003, titlul francez Niki et Flo); Ter- 
tium non datur (2006) , un scurtmetraj realizat 
prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu r 
Capul de zimbru; scenarii de film - Prea tdrziu 
(1996); Terminus Paradis (1998); Dupa-amiaza 
unui tortionar (2001); Tertium non datur (2006). 
A primit Ordinul National Steaua Romaniei 
in grad de Mare Cruce r 2008. 

Pippidi, Andrei 

(12.03.1948, Bucuresti) 

Istoric. Fiu al lui Dionisie M.P. A absolvit 
Facultatea de Istorie a Universitatii din 
Bucuresti. Specializare la Oxford. Cercetator 
si secretar stiintific al Institutului de Studii 
Sud-Est-Europene. Profesor invitat la Buda- 
pesta si Amsterdam. Membru fondator al 
Grupuiui pentru Dialog Social (1 990-1 992) r 
membru in comitetul de redactie al revistei 22 
(1991), membru fondator al Fundatiei Soros 
pentru o Societate Deschisa (1994-1997), 
presedinte al Fundatiei Cartii, Bucuresti. 
Membru fondator al Societatii Academice 
din Romania (1996-2006), membru in consi- 
liul de administratie, apoi in consiliul stiintific 
la New Europe College. Din 2005 membru 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 616 



^ 



31.10.2011 17:29:23 



Pitti§ 



in consiliul stiintific al Institutului National 
al Holocaustului, 2006, membru al comisiei 
prezidentiale pentru analiza dictaturii comu- 
niste in Romania. Lucrari: Contribute la studiul 
legilor rdzboiului in Evul Mediu, 1974; Traditia 
politicd bizantind in tdrile romdne in secolele 
16-18, 1983; Romania regilor, 1994. Premiul 
N. Iorga al Academiei Romane (1983). 

Pippidi, Dionisie M. 

(17/30.12.1905, Craiova - 19.071993, Bucure§ti) 
Arheolog, epigrafist si istoric. Familie 
greceasca la origini. A absolvit Literele si 
Dreptul la Bucuresti. Membru al Scolii 
Practice de Inalte Studii si al Scolii Romane 
de la Roma. Profesor la Facultatea de Istorie 
a Universitatii din Bucuresti si sef de sectie 
la Institutul de Arheologie din Bucuresti. 
Lucrari: Poetica lui Aristotel, 1940; Formarea 
ideilor literate in antichitate. Schitd istoricd, 
1944; Contributii la istoria veche a Romaniei, 
1958; Studii de istorie a religiilor antice. Texte 
si interpretdri, 1969. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1990), presedinte al sectiei 
de Stiinte Istorice a Academiei Romane 
(1990-1993). 

Pirogan, Vadim 

(1921, Balti, Basarabia - 16.01.2007, Chi§inau) 
Inginer. Militant politic si publicist. Fiu 
al primarului orasului Balti (1923-1934) 
Stefan P., adept al lui Constantin Stere, 
trimis de puterea sovietica intr-un lagar 
din Ural, unde a si murit. Deoarece tatal a 
optat pentru a veni in Romania la schimbul 
de populatii, fiul a fost arestat si trimis in 
lagarul Taiset-Bratsk din Siberia pentru 
5 ani (lagar unde din 1 300 de basarabeni au 
supravietuit 150). In 1946 s-ainscris la Insti- 
tutul Pedagogic din Balti, dar a fost exclus. 
A plecat la Lvov si s-a inscris la Institutul de 
Ingineri Silvici, dar a fost exclus. A lucrat 20 
de ani ca sofer la Lvov. Reabilitat in 1958, a 
absolvit Institutul Politehnic din Lvov. A fost 
sef de baza auto la Fabrica de autobuze LAZ. 
A revenit la Chisinau in 1989. Lucrari: tri- 
logia de memorii Cu gdndul la tine, Basarabia 
mea, Pe drumurile pribegiei si Timpuri si oameni; 
apoi Destine romanesti, 2003 (in colaborare). 
A fondat Asociatia Fostilor Detinuti Politici 
si Asociatia Veteranilor de Razboi. A infi- 
intat Centrul Cultural si Muzeul Memoria 
Neamului. Vicepresedinte al Asociatiei Pro 
Basarabia si Bucovina. 

Piru, Alexandru 

(22.08.1917, Bacau - 5.11.1993, Bucure§ti) 
Critic si istoric literar. A absolvit Facul- 
tatea de Litere la Bucuresti ca elev al lui 




Vadim Pirogan 



Alexandru Piru 



G. Calinescu. Profesor de literatura la Facul- 
tatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. 
Profesor la universitatile din Bucuresti si 
Craiova. Senator in Parlamentul Romaniei 
in legislatura 1990-1994, plecat prin demisie 
in 1992. A scris o istorie a literaturii romane, 
influentata ca maniera de abordare de cea a 
lui G. Calinescu, Istoria literaturii romane de 
la origini pand la 1830 (publicata in 1977), o 
Istorie a literaturii romane (publicata postum 
in 1994) si o foarte utila Istorie a literaturii 
romane vechi, considerata a doua ca valoare 
dupa cea interbelica a lui Nicolae Cartojan. 
Este si autorul unei retrospective a deceniu- 
lui literar cinci, intitulata Panorama deceniului 
literar romanesc 1940-1950 (1968). Lucrari: 
Liviu Rebreanu, 1965; C. Negruzzi, 1966; Ion 
Eliade Rddulescu, 1971; Varia. Poezia romdnd 
clasicd. Studii si comunicdri, in colaborare cu 
G. Calinescu (1966); Analize si sinteze critice 
(1 973); Poezia romaneascd contemporand (1 975); 
Valori clasice (1978); Discursul critic (1987); 
Eminescu, azi (1993). A scris si un roman, 
Cearta, 1969. In 2006 a fost ales membru 
post-mortem al Academiei Romane. 

Pitti§, Florian 

(4.10.1943, Bucure§ti - 5.08.2007, Bucure§ti) 
Actor, regizor, traducator, interpret de 
muzica folk si realizator de emisiuni radio. 
A scris texte pentru cantecele Andei Calu- 
gareanu, Mircea Vintila, Sorin Chifiriuc. 
A fost mason (avand gradul 33 si ultim), 
purtator de cuvant al Marii Loje Nationale 
din Romania. A lucrat la Teatrul Municipal 
Lucia Sturdza-Bulandra, colaborand cu 
regizori de renume precum Liviu Ciulei, 
Andrei Serban si Alexandru Tocilescu, a 
tradus si a regizat piese de teatru. In dome- 
niul muzical s-a facut cunoscut intr-un 
trio cu Anda Calugareanu si Dan Tufaru, 
iar mai tarziu in Cenaclul Flacara. In 1992 
intemeiaza, alaturi de Mircea Baniciu, Mir- 
cea Vintila si Vladimir Cnejevici, formatia 
Pasarea Colibri, la care activeaza pana in 
2001 si impreuna cu care inregistreaza 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 617 



^ 



31.10.2011 17:29:23 



Piuariu-Molnar 




Florian Pitti§ 



Constantin PTrvulescu 



Eugeniu Platon 




618 



patru albume. Semneaza cronica muzicala 
in diverse publicatii, iar in 1998 devine 
directorial Canalului Tineret al Radiodifuzi- 
unii Romane, apoi redactor-sef al postului 
de radio Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe 
Internet. A adus o contribute notabila la 
popularizarea muzicii pop-rock, prin reali- 
zarea unor emisiuni radiofonice in cadrul 
seriei Pittis Show. A tradus in limba romana 
multe din cantecele lui Bob Dylan. Compo- 
zitii: muzica - „Ciripituri" (1998), „Cantece 
de bivuac" (1999), „In cautarea cuibului 
pierdut" (1996), „Nu trantiti usa" (Mircea 
Vintila si Florian Pittis), 1992. Roluri in 
teatru: Iulius Cezar de William Shakespeare, 
1968; Macbeth de William Shakespeare, 
1968; Harfa de iarbd de Truman Capote, 
1970; Acesti nebuni fdtarnici de Teodor 
Mazilu, 1970; Elisabeta I de Paul Foster, 
1974; Rdceala de Marin Sorescu, 1977; Midi 
burghezi de Maxim Gorki, 1978; Cabala 
bigotilor de Mihail Bulgakov, 1982; Cdinele 
grddinarului de Lope de Vega, 1988; Totul in 
grddind de Eduard Albee, 1997. Regie: Fata in 
fata cu lumea (spectacol in colaborare cu Mir- 
cea Vintila), 1 979; Cum se numeau cei 4 Beatles 
de Stephen Poliakoff (traducerea Florian 
Pittis), 1980; Poezia muzicii tinere - spectacol 
de muzica si poezie, 1981; Cdntec despre mine 
insumi (Song of Myself) - spectacol de muzica 
si poezie pe versurile lui Walt Whitman, 
1985; Meditatiile Ritei de Willy Russel, 1989; 
Black and White de Keith Waterhouse si 
Willis Hall (traducerea si adaptarea Florian 
Pittis), 1997. Roluri in film: Gioconda fdrd 
suras (1967); Adio, dragaNela (1972,); Veronica 
se intoarce (1973); Serenada pentru etajul XII 
(1976); Mama (1977J; Innebunesc si-mi pare 
rau (1992); Masini (2006). Festivalul anual 
de jazz de la Varna Veche ii poarta numele. 

Piuariu-Molnar, loan 

(1749, Sadu, jud. Sibiu - 16.03.1815, Sibiu) 
Carturar. A facut Medicina la Viena, speci- 
alizare in chirurgia ochiului. A fost medicul 
oculist al Transilvaniei si primul profesor 



roman cu rang universitar din Transilvania 
(Cluj). Ca formatie culturala era un uma- 
nist iluminist, considerand ca miza reusitei 
este cultivarea normelor corecte ale limbii 
romane. Lucrari: Economia stupilor, 1785; 
Deutsch-Walachische Sprachlehre, gramatici 
comparate, 1788; Paraenesis et auditores chy- 
rurgiae in Liceo Regio Academico Claudiopolitano, 
1793; Retorica, adicd invdtarea si intocmirea 
frumoasei cuvdntari, 1798; Worterbiichlein 
Deutsch und Wallachisches (Vocabular nemtesc si 
romdnesc), dictionar, postum, 1822. 

PiusServien 

V. Coculescu, Serban Piu 

PTrvulescu, Constantin 

(10.11.1895, - 11.07.1992, Bucure§ti) 
Militant comunist. Membru fondator al 
PCR, ca si sotia lui (arestata in 1939, dece- 
data doi ani mai tarziu). A facut parte, alaturi 
de Agiu si Iosif Ranghet, din conducerea 
operativa a PCR in 1944 (aprilie-septem- 
brie), dupa Foris si inainte de Ana Pauker. 
A mai avut un rol de planul doi in ultimii 
ani ai conducerii lui Gheorghe Gheorghiu- 
Dej. A fost exclus din partid o data in 1960 
(reprimit de Ceausescu in 1974) si o data 
in 1979 (dupa ce s-a ridicat in Congresul al 
XH-lea al PCR contra realegerii lui Nicolae 
Ceausescu in functia de secretar general 
al partidului). A fost semnatar, alaturi de 
Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, 
Grigore Raceanu, Corneliu Manescu si 
Silviu Brucan, al scrisorii celor sase, trimisa 
Europei Libere, care a declansat, in fapt, 
schimbarea de regim din decembrie 1989 
in Romania. 

Platon, Eugeniu 

(4.08.1930, Isacova, jud. Orhei, Basarabia - 
12.05.2003, Chi§inau) 

Regizor de opera. A absolvit Institutul de 
Teatru din Sankt-Petersburg ca elev al lui 
Frid. A fost actor la Teatrul de Stat Mari din 
Ioskar-Ola, Rusia, apoi la Teatrul pentru 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 618 



& 



31.10.2011 17:29:23 



Plamadeala 




Gheorghe Platon 



Alexandru Plamadeala 



Antonie Plamadeala 



copii si tineret din Alma Ata, Kazahstan. 
O intalnire in 1958 cu Valeriu Cupcea 
(coleg de studii) il face sa se intoarca acasa, 
unde este angajat asistent de regie la Teatrul 
Academic Moldovenesc Muzical- Dramatic 
A.S. Puskin din Chisinau (1958-1962). Din 
1964 este regizor-sef la Teatrul Moldove- 
nesc de Opera si Balet, pe scena carina a 
realizat spectacole de opera dupa creatiile 
compozitorilor moldoveni, precum si din 
repertoriul clasic universal: Amelia de 
D. Ghersfeld; Eroica baladd de A. Starcea; 
Casa Mare de M. Copatman; Dama de pica, 
Cocosul de aur de P. Ceaikovski; Cio-cio-san, 
Turandot, Tosca, Boema de G. Puccini; Aida, 
Traviata, Trubadurul de G. Verdi; Norma de 
V Bellini s.a. Prin laboratorul sau de creatie 
au trecut T. Aliosina, L. Erofeeva r M. Mun- 
teanu, M. Biesu, V Dragos s.a. A colabo- 
rat cu dirijorii L. Hudolei, A. Mocealov, 
A. Samoila, impreuna creand spectacole de 
neuitat. Regizor a peste 30 de opere, este si 
regizor al multor concerte festive ce au avut 
loc atat la Chisinau (in Palatul National), cat 
si in alte orase mari, ca Moscova (Palatul 
Congreselor din Kremlin), Kiev, Minsk s.a. 
S-a aflat la conducerea Operei Nationale 
mai mult de 40 de ani. Maestru Emerit al 
Artei din Moldova (1967). 

Platon, Gheorghe 

(26.02.1926, Buhu§i,jud. Bacau - 
24.01.2006, la§i) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Filologie si 
Istorie, Sectia istorie, la Universitata din Iasi. 
Profesor la Universitatea din Iasi. Lucrari: 
Domeniul feudal din Moldova in preajma revo- 
lutiei de la 1848, 1973; Unirea Principatelor 
Romdne, 1984; Cum s-a infaptuit Romania 
modernd. O perspectiva asupra strategiei dezvol- 
tarii, 1993; De la formarea natiunii la Unirea 
cea Mare. Studii de istorie modernd, 2 vol., 
1996-1997. Membru al Consiliului Natio- 
nal al Istoricilor din Romania, al Societatii 
de Stiinte Istorice. Profesor Emerit (1996). 
Membru al Academiei Romane (1993). 



Platon, lurie 

(14.07.1973, Me§eni, Republica Moldova) 
Artist plastic. A absolvit Academia de Arte 
Plastice, clasa profesoarei Eve Mardna, 
Tallinn, Republica Estonia. Este profesor la 
Facultatea de Arte Plastice a Universitatii de 
Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisinau. 
Face parte din grupul de creatie Zece din 
Chisinau. Lucreaza pictura, sculptura si arta 
decorativa. A avut expozitii in Moldova, Spa- 
nia, Romania, Germania, Argentina, Cehia, 
Rusia, Estonia. Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Moldova. Distins cu Premiul 
Partidului Liberal din Republica Moldova. 

Plamadeala, Alexandru 

(9.10.1888, Chi§inau - 15.06.1940, Chi§inau) 
Sculptor. A absolvit Scoala Superioara 
de Sculptura si Arhitectura din Moscova. 
A lucrat la Monetaria din Petrograd. Dupa 
1918 a revenit la Chisinau ca profesor de 
desen la Scoala de Arte Plastice. Este consi- 
derat eel mai important sculptor basarabean 
al primei jumatati a veacului XX. Lucrari: 
Monumentul lui Stefan eel Mare din cen- 
trul orasului Chisinau; busturile lui Alexei 
Mateevici, Alexandru Donici, B.-P. Hasdeu, 
Ion Minulescu, Ion Teodorescu Sion. 

Plamadeala, Antonie 

nume la na§tere Leonida Plamadeala 

(17.11.1926, Stolnice§ti, jud. Lapu§na, 
Basarabia - 29.08.2005, Sibiu) 
Mitropolit ortodox al Ardealului (1982- 
2005). Var cu Nestor Vornicescu. In 1970 
a fost hirotonisit vicar patriarhal cu titlul 
Ploiesteanul. In 1979, dupa ce a fost respon- 
sabil cu relatiile externe ale Bisericii Ortodoxe 
Romane, a fost ales episcop al Buzaului. In 
1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului si 
mitropolit al Ardealului, functii pe care le-a 
detinut pana la moarte. Mai apoi, Consiliul 
National Bisericesc a hotarat scoaterea epar- 
hiilor din nordul Ardealului si a celei de Alba 
Iulia de sub jurisdictia Mitropoliei Ardealului, 
ceea ce 1-a transformat in ultimul mitropolit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 619 



& 



31.10.2011 17:29:23 



Ple§u 




620 



al Mitropoliei Ardealului cu jurisdictie asu- 
pra intregii Transilvanii. Noua Mitropolie a 
Ardealului cuprinde doar judetele Sibiu, Bra- 
sov, Covasna si Harghita. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1992). 

Ple§u, Andrei 

(23.08.1948, Bucuresti) 

Eseist. A absolvit Filosofia la Universitatea 
din Bucuresti. De doua ori bursier Hum- 
boldt (1982, 1992) pentru specializare la 
Bonn si Heidelberg. Discipol, ca si Gabriel 
Liiceanu, al lui Constantin Noica (la Palti- 
nis). Cercetator la Institutul de Arta (pana in 
1989), ministru al Culturii (1990-1991) si de 
Externe (1997-1999), membru al Consiliului 
National de Studiere a Documentelor fostei 
Securitati (2000-2004), consilier preziden- 
tial (2005), consilier la Institutul Cultural 
Roman. A infiintat revista Dilema, azi Dilema 
veche. Membru fondator al Societatii Noua 
Europa (2000). Lucrari: Cdldtorie in lumea 
formelor, 1974; Pitoresc si melancolie, 1980; 
Francesco Guardi, 1981; Ochiulsi lucrurile, 1986; 
Minima moralia, 1 988; Dialoguri de seard, 1991; 
Jurnalul de la Tescani, 1993; Limba pdsdrilor, 
1 994; Chipuri si mdsti ale tranzitiei, 1996; Despre 
ingeri, 2003; Obscenitate publica, 2004; Comedii 
la Portile Orientului, 2005; Despre bucurie in Est 
si in Vest si alte eseuri, 2006; Sensuri metafizice 
ale crucii, 2007 (in colaborare); Note, stdri 
(1968-2009), 2011; Despre frumusetea uitatd a 
vietii (2011). Premiul pentru Critica al Uniu- 
nii Artistilor Plastici, 1980; Premiul Grupului 
pentru Dialog Social, 1990; Premiul pentru 
Critica al Uniunii Scriitorilor, 1996, Legion 
d'Honneur in grad de Comandor, 1999. 

Plopu, George 

(25.09.1857, probabil Plopu, jud. Caras Severin - 
20.10.1940, Arad) 

Jurist. A absolvit Dreptul la Budapesta. 
Presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Jus- 
titie din Transilvania si Consilier al Casatiei 
maghiare. Dupa 1918 s-a ocupat de reorga- 
nizarea Justitiei in Transilvania si punerea 
in acord cu legislatia romaneasca. Lucrari: 
Patronat si inspectiune, 1926; Chestiunea com- 
posesoratului din comuna Bretcu, 1929; Memoriu 
cu privire la conditiunile de vasalitate ale testa- 
mentului verbal, 1929. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1934). 

Poenaru, Petrache 

(10.01.1799, Benesti, jud. Valcea - 
2.10.1875, Bucure§ti) 

Carturar. A studiat Matematica la Paris. 
Secretar al lui Tudor Vladimirescu. Inven- 
tatorul stiloului (brevetat la Paris in 1827, 
plume portable sans fin, qui s'alimente elle-meme 
avec de Ventre). Stralucit pedagog, unul dintre 




Andrei Ple§u 



Petrache Poenaru 



intemeietorii invatamantului romanesc, pro- 
fesor si director al Colegiului Sfantul Sava, 
fondator al colegiului din Craiova, autor de 
manuale si coautor (alaturi de Aaron Florian 
si George Hill) al unui Vocabular frantezo-roma- 
nesc, 2 volume, 1840-1841. Invatamantul 
primar romanesc devine din 1831 sarcina 
publica, prin Regulamentul Organic. Intre 
1832-1848 functioneaza ca director al Eforiei 
Scoalelor Nationale, calitate in care se afirma 
ca unul dintre promotorii ideii de scoala 
nationala unitara: invatamant obligatoriu si 
gratuit pentru toti copiii, inclusiv ai minori- 
tarilor; introducerea primelor si certificatelor 
scolare; infiintarea de biblioteci populare in 
toate capitalele de judet; a initiat tiparirea 
sistematica de gramatici pentru romana, 
franceza, elina, latina, traduceri din literatura 
universale pentru elevi. Tot lui i se datoreaza 
achizitionarea, contra plata, de la taranii 
care-1 descoperisera, a tezaurului Closca cu 
puii de aur. Scolile publice satesti, infiintate 
din toamna lui 1838, in pofida tuturor greu- 
tatilor, prin stradania lui si a altor oameni de 
cultura ai vremii, s-au raspandit in toate jude- 
tele Tarii Romanesti, numarul lor ajungand 
in anul revolutiei pasoptiste la 2 236. Reac- 
tiunea instaurata dupa inabusirea revolutiei 
a ordonat inchiderea acestor scoli, conside- 
randu-le periculoase. Abia la 25 noiembrie 
1864, dupa Mica Unire, se decreteaza Legea 
instructiunii publice. Romania devine printre 
putinele tari din Europa - dupa Norvegia, 
Suedia si Prusia - care a proclamat principii 
moderne de scolarizare publica. Astfel a putut 
capata viata, in cadrul reformelor innoitoare 
din timpul domniei lui Cuza, prima lege sco- 
lara a statului roman, care instaura principiile 
democratice ale obligativitatii si gratuitatii 
invatamantului elementar. Membru al Soci- 
etatii Academice Romane (1870). 

Poghirc, Cicerone 

(20.03.1928, Pascurei, com. Pogana, jud. Tutova, 
Basarabia - 15.04.2009, Paris) 
Filolog. A inceput Liceul Militar la Chisinau 
si a terminat liceul Rosea Codreanu din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 620 



^ 



31.10.2011 17:29:24 



Polizu 



Barlad. A inceput Facultatea de Limbi Cla- 
sice la Universitatea din Iasi si a terminat-o 
la Universitatea din Bucuresti. Specializare 
la Leningrad in limbi indo-europene com- 
parate (sanscrita, hittita, gotica, irlandeza 
veche, lituaniana si slava veche). Profesor 
de filologie clasica si lingvistica generala 
la Facultatea de Limbi Clasice a Universi- 
tatii din Bucuresti. Presedinte al Societatii 
Romane de Studii Orientale si vicepresedinte 
al Societatii de Stiinte Filologice din RSR. 
Director general al invatamantului superior 
umanist (1970), post din care si-a dat demi- 
sia. Profesor invitat la mai multe universitati 
din SUA. In 1976 a ramas la Padova si in 
1980 a plecat la Bochum in Germania, iar in 
1993 la Sorbona. Lucrari: B.-P. Hasdeu lingvist 
si filolog, 1968; Considerations linguistiques sur 
Vethnogenese paleo-balkanique, 1976; Philologia 
e linguistica, 1983. Ordinul National pentru 
Merit in grad de Comandor (2004). 

Pogor, Vasile 

(20.08.1833, la§i - 20.03.1906, la§i) 
Scriitor. A facut studii juridice la Paris. 
A participat la conspiratia care 1-a ras- 
turnat pe Al. I. Cuza si a adus monarhia. 
A fost prefect al judetului Iasi, unul dintre 
fondatorii Societatii Junimea si proprieta- 
rul tipografiei unde s-au tiparit Convorbiri 
literare. Adept al pozitivismului, a evoluat 
spre schopenhauerism sub influenta lui 
Titu Maiorescu. Ca scriitor a lasat poeme 
si nuvele influentate puternic de Eminescu. 
A publicat in Convorbiri literare poeme: „Nir~ 
vana", „Calea vietii", nuvele: Cele cinci surori 
de la Tdrgul Neamtului, cantecele cornice in 
genul lui Vasile Alecsandri: „Paharnicul 
Chifterescu". A fost un bun traducator, 
bine informat in literatura universale con- 
temporana. A fost primul traducator roman 
al lui E.A. Poe si Baudelaire. 

Pohila, Vlad 

(6.04.1953, Putine§ti, Republica Moldova) 
Publicist si lingvist. A absolvit Facultatea 
de Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. A lucrat apoi la Institutul de Limba 
si Literatura al ASM, preocupandu-se de 
istoria scrisului in limba romana. A colabo- 
rat ca ghid si translator la Agentia de Turism 
pentru Tineret Sputnik, a fost redactor la 
saptamanalul Glasul (prima publicatie tipa- 
rita cu alfabet latin in Republica Moldova), 
a lucrat la publicatia Mesagerul, in prezent 
este redactor-sef al revistei Bibliopolis r editata 
de Biblioteca Municipals B.P. Hasdeu din 
Chisinau. Lucrari: Nume proprii din alte limbi 
in context moldovenesc (1988), Sd citim, sd scriem 





/ "N 


"in 

Cicerone Poghirc 




Vlad Pohila 



cu litere latine (1989), Grafia latind pentru toti 
(1989), Mic dictionar de nume proprii straine 
(1998), Si totusi, limba romana! (2008). 

Polihroniade, Elisabeta 

nume la na§tere Elisabeta lonescu 

(24.04.1935, Bucure§ti) 

Sahista. A absolvit Facultatea de Filosofie a 
Universitatii din Bucuresti. A fost de 7 ori 
campioana nationala la sah (1966, 1970, 
1971, 1972, 1975, 1976^ 1977). A obti- 
nut noua medalii olimpice ca jucatoare: 
6 medalii impreuna cu echipa - Skoplije, 
Iugoslavia (locul II), 1972; Medellin, 
Columbia (locurile I— II) r 1974; Lucerna, 
Elvetia (locul II), 1982; Salonic, Grecia 
(locul III), 1984; Dubai, Emiratele Arabe 
Unite (locul III); Oberhausen, Germania 
(locul II), 1996, si 3 medalii de aur la indi- 
vidual: Oberhausen, 1966; Lucerna, 1982; 
Salonic, 1984. A participat la 10 olimpiade 
ca jucatoare si la 9 ca arbitru international, 
in aceasta calitate participand si la peste 
60 de Campionate Mondiale si Europene. 
Presedinte al Fundatiei Gambit - Elisabeta 
Polihroniade, director al revistei de sah 
Gambit. Lucrari: Sahul pentru toti, 1984; 64 de 
premii de frumusete in sah, 1990. Membru al 
Federatiei Internationale de Sah. Viceprese- 
dinte al Federatiei Romane de Sah. Distinsa 
cu Ordinul Meritul Sportiv, 1967; Medalia 
Nationala Serviciu Credincios, 2000. 

Polizu, Gheorghe A. 

(1819, Bucure§ti - 16.10.1886, Bucure§ti) 
Medic (anatomist). Casatorit cu sora lui 
Frederic Dame. A absolvit Medicina la Ber- 
lin. Profesor la Scoala Nationala de Medicina 
si Farmacie din Bucuresti. A tradus si adaptat 
cursurile de anatomie germane si atlasul 
de fiziologie. A fondat publicatiile medicale 
Gazeta medicaid, Romania medicaid. Membru 
fondator al Societatii de Stiinte Medicale din 
Romania. Membru de onoare al Societatii 
Academice Romane (1871). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 621 



^ 



31.10.2011 17:29:24 



Polverejan 




622 




mm 



Elisabeta Polihroniade 



Nicolae Polverejan Dimitrie D. Pompeiu 



George Pomutz 



Polverejan, Nicolae 

(30.11.1911, Checia, Banatul Romanesc - 
13.06.1995, Varset) 

Jurnalist si dramaturg. Sot al Aurorei Rota- 
riu P. A absolvit Scoala Normala la Arad. 
A fost invatator la Torac, Banatul Sarbesc 
(din 1935). A reorganizat si dirijat corul 
barbatesc din Torac, a fondat formatia de 
dansuri populare din Torac si a facut core- 
grafia. A fost apoi invatator la cursul infe- 
rior la Liceul Mixt Roman din Varset si la 
scoala Olga Petrov Radisic. Actor si regizor 
la Teatrul Popular Romanesc din Varset 
(1949-1956). A fost redactor al Radio Novi 
Sad pentru emisiunile in limba romana. 
Lucrari: Cartea de citire pentru clasele III si IV 
primare, 1949. 

Pompeiu, Dimitrie D. 

(22.09/4.10.1873, Broscauti, jud. Dorohoi - 
7.10.1954, Bucuresti) 

Matematician. A urmat scoala primara si 
gimnaziul la Dorohoi si apoi Scoala Nor- 
mala de Institutori la Bucuresti. In perioada 
1893-1898 a functionat ca institutor la 
Galati si apoi la Ploiesti. In 1898 obtine un 
concediu platit si pleaca la Paris, unde isi 
termina studiile secundare si se inscrie la 
Sorbona, devenind licentiat in matematici. 
In 1905 si-a sustinut teza de doctorat sub 
conducerea lui Henri Poincare. A ocupat un 
post de conferentiar de analiza matematica, 
iar din 1907 este profesor de mecanica la 
Universitatea din Iasi. In 1912 se transfera la 
Bucuresti ca succesor al lui Spiru Haret, iar 
din 1930 este profesor de teoria functiilor, 
dupa pensionarea lui David Emmanuel. 
A adus numeroase contributii in domeniul 
analizei matematice, al teoriei functiilor de 
variabila complexa, mecanicii rationale s.a. 
Este initiatorul teoriei functiilor poligene, 
o extindere naturala a functiilor analitice. 
In acest domeniu a introdus notiunea de 
derivata areolara si a extins celebra formula 
a lui Cauchy, prin formula Cauchy-Pom- 
peiu. De asemenea a introdus notiunea de 



distanta intre doua multimi si a construit 
functii reale r neconstante, a caror derivata se 
anuleaza in orice interval, denumite functiile 
Pompeiu. Este creatorul scolii matematice 
de teoria ecuatiilor cu derivate partiale si de 
mecanica. De numele lui se leaga organiza- 
rea la Cluj, dupa Primul Razboi Mondial, 
a invatamantului matematic romanesc. El 
organizeaza Seminarul Matematic din Cluj r 
dupa exemplul celebrului seminar de la 
College de France. De asemenea, in 1929, 
impreuna cu Petru Sergescu, infiinteaza 
revista Mathematka, de larga circulatie inter- 
nationala. Lucrari principale: Asupra continu- 
itatii functiilor de o variabila complexa (1905). 
Membru titular al Academiei Romane (1934, 
reconfirmat in 1948). 

Pompiliu, Miron 

prenume la na§tere Nicolae 
(20.06.1848, Stel, azi Petru Groza - 
19.11.1897, la§i) 

Folclorist, scriitor. A facut liceul la Beius si 
Oradea, Dreptul la Pesta. Pentru activitati 
proromanesti este silit sa fuga peste munti. 
A absolvit Literele la Bucuresti. Membru al 
Societatii Orientul. Face parte din gruparea 
lui B.-P Hasdeu. A debutat la Familia din 
Oradea, odata cu Eminescu. A scris, dupa 
model popular, basme: Ileana Cosdnzeana, 
din cositd floarea-i cdnta, noud-mpdrdtii ascultd. 
A cules folclor: Balade populare romane, 1870. 
A tradus din Goethe, Schiller, Uhland, 
Heine, Lenau, Lamartine s.a. 

Pomutz, George 

nume la na§tere Gheorghe Pomut 

(31.05.1818, Gyula, Tn romana Jula, comitatul 
Bekes, Ungaria - 12.10.1882, St. Petersburg) 
General. A absolvit Academia Militara la 
Viena. Specializare la Academia Militara 
din St. Etienne, Franta. Procuror regal, 
apoi si-a deschis un birou de avocatura la 
Jula. La 1848 a fost secretar al guvernato- 
rului fortului Komarom, Ujhazy, combatant 
revolutionar in miscarea lui Kossuth Lajos. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 622 



& 



31.10.2011 17:29:24 



Dupa infrangerea revolutiei s-a refugiat in 
Italia, apoi in Germania si de acolo a plecat 
in SUA (1850). A obtinut cetatenia ameri- 
cana in 1855. A devenit fermier (la Keokuk). 
S-a inrolat voluntar in Armata Nordului 
in timpul razboiului de secesiune (1861), 
fiind locotenent in Regimentul 15 Infan- 
terie Iowa. A aparat pozitiile nordistilor in 
bataliile pentru Shilloh, Corinth, Vicksburg, 
Atlanta, fiind promovat pana la gradul de 
general (1865). A fost membru al Organi- 
zatiei Fostilor Voluntari, al Legiunii Credin- 
cioase si al Ordinului Sageata Albastra (Blue 
Arrow Order). In 1866 a fost numit consul 
al SUA la St. Petersburg, Rusia, din 1874 
consul general. Cel mai mare merit al sau 
din aceasta pozitie a fost negocierea cum- 
pararii Peninsulei Alaska de catre SUA de la 
Rusia. Desi in 1878 si- a terminat misiunea, 
n-a revenit in SUA, ci a ramas in Rusia. 
In 1913 osemintele sale au fost repatriate 
si depuse in cimitirul de la Arlington. Din 
2004 comunitatea romaneasca din Cleve- 
land, Ohio, a ridicat o statuie a generalului 
in fata bisericii ortodoxe. 

Poni, Petru 

(4.01.1841, Sacare§ti, jud. Ia§i - 2.04.1925, la§i) 
Chimist, fizician, pedagog, mineralog si om 
politic. A urmat Gimnaziul Central din Iasi 
(1852-1859). Ca bursier la Paris s-a speciali- 
zat in chimie, fizica si mineralogie la College 
de France si Sorbona. Intors in tara in 1865, 
se angajeaza ca profesor la Liceul National, 
iar din 1866 preda si la Scoala Militara din 
Iasi. In 1878 este numit sef al Catedrei de 
chimie din cadrul Universitatii din Iasi, unde 
a predat timp de 33 de ani. Aid a infiintat: 
primul laborator de chimie al Universitatii 
din Iasi (1882); Catedra de chimie organica 
(1891). In 1897, impreuna cu Anastasie 
Obregia, a inaugurat un laborator de chimie 
dupa model german. In 1903 a introdus 
cursul „Studiul chimie al petrolului". A fost 
unul dintre pionierii chimiei romanesti si 
intemeietorii acestei scoli. In prezent, Institu- 
tul de Chimie Macromoleculara al Academiei 
Romane poarta numele sau. A cercetat peste 
80 de minerale culese din diverse zone ale 
tarii si chiar a descoperit doua minerale noi, 
denumite de el brostenita si badenita. A cer- 
cetat apele minerale din tara si a facut obser- 
vatii meteorologice in Moldova. A publicat 
si primele manuale de fizica si de chimie in 
limba romana. Este organizatorul primelor 
laboratoare de la noi destinate cercetarilor 
stiintifice si pregatirii cadrelor de chimisti. 
A colaborat la infiintarea unor societati sti- 
intifice in Romania: Societatea Romana de 
Stiinte (1890) si Societatea de Stiinte (1900). 




Adrian Pop 



Lucrari: Cercetdri asupra mineralebr din masivul 
cristalin de la Brosteni (1882), Mineralele de la 
Badenii-Ungureni (1885), Fapte pentru a servi la 
descrierea minerabgica a Romaniei (1 900), prima 
monografie asupra mineralelor tarii noastre, 
Cercetdri asupra compozitiei chimice a petrolurilor 
romane (1903). A fost unul dintre membrii 
marcanti ai Partidului National Liberal 
(PNL) din aceea vreme. In 1884 s-a alaturat 
gruparii politice formata din „liberalii sinceri" 
condusi de George Vernescu si conservatorii 
lui Lascar Catargiu (Partidul Liberal-Con- 
servator). Dupa o scurta perioada petrecuta 
in aceasta formatiune politica, revine in 
PNL. A fost ales, in mai multe randuri, 
deputat si senator. A indeplinit si functia 
de primar al municipiului Iasi in perioada 
9 aprilie-11 iulie 1907 si in 1922. A detinut 
in trei randuri functia de ministru al Culte- 
lor si Instructiunii (21 iulie-26 noiembrie 
1891; 4 octom'brie 1895-21 noiembrie 1896; 
24 octombrie-29 noiembrie 1918). Din 1879 
a fost ales membru al Academiei Romane, iar 
in 1889 a fost numit comisar al guvernului 
la Expozitia Universale de la Paris. A fost 
membru al Societatii de Stiinte Naturale din 
Moscova(1910). 

Pop, Adrian 

(10.09.1951, Cluj) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Cluj, ca elev al lui Sigismund Toduta si 
Cornel Taranu. Director artistic al Orches- 
trei Filarmonice Transilvania, apoi profesor 
si rector al Conservatorului (Academia 
de Muzica) din Cluj. In compozitiile sale 
a imbinat procedeele polifoniei clasice si 
moderniste cu specificul si limbajul folcloric 
ardelenesc. Lucrari: Sonata pentru cvintet de 
suflatori, 1997. Premiul Uniunii Compo- 
zitorilor din Romania (1978, 1981, 1989), 
Premiul Academiei Romane (1996), premii 
la concursurile internationale de compozitie 
de la Tours (1979), Arezzo (1979), Roode- 
poort/Africa de Sud (1983), Trento (1983, 
1985, 1987), Spittal (1986). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 623 



^ 



31.10.2011 17:29:24 



Pop 




624 




Gheorghe Pop de Base§ti 



loan Pop de Popa 



Pop de Base§ti, Gheorghe 

(1.08.1835, Base§ti, Maramure§ - 
23.02.1919, Arad) 

Politician. Greco-catolic. A absolvit Dreptul 
la Academia din Oradea. A fost ales deputat 
al Partidului National Roman din Transilva- 
nia (al carui vicepresedinte si apoi presedinte 
a fost) in Parlamentul Ungariei. A fost unul 
dintre autorii Memorandumului (1892-1894). 
Presedinte al Adunarii de la Alba Iulia 
pentru unirea Transilvaniei cu Romania 
Mica (1 decembrie 1918). Si- a donat averea 
Mitropoliei greco-catolice a Blajului. 

Pop de Popa, loan 

nume la na§tere loan Pop D. Popa 

(6.10.1927, Oradea) 

Medic militar cardiolog. S-a inscris la Facul- 
tatea de Medicina Generala din Cluj (1 946- 
1952), pe care a absolvit-o cu diploma de 
merit Magna Cum Laude. In perioada 
1953-1954 a realizat prima inima si primul 
plaman artificial din Romania, atunci prin- 
tre primele patru din lume. Efectueaza pri- 
mele circulatii extracorporale experimentale 
din Romania, inclusiv primele hemodilutii. 
In 1958 realizeaza experimental primele 
transplanturi cord-plaman. In 1960 se 
specializeaza in chirurgia cardiovasculara 
la spitalul Fundeni, Bucuresti, sub con- 
ducerea lui Voinea Marinescu. A efectuat 
prima operatie pe cord deschis la 5 aprilie 
1973, la Targu Mures. Prezinta la Atena, la 
Congresul International de Chirurgie Car- 
diovasculara, lucrarea „Procedeul personal 
de transplantare a inimii". Alte contributii: 
infiintarea, la Clinica Fundeni, a colectivului 
de cercetare valve cardiace si transplanturi, 
avand cincisprezece cercetatori cu studii 
superioare si zece personal mediu (1978); 
implantarea primelor artere artificiale tip 
Pop de Popa-Dodu, in revascularizare si by 
passuri arteriale (1983); implantarea primei 
valve biologice de pore mistret (1983); 
realizarea valvulotomului Pop de Popa 
pentru operatii de by-pass safen in situ; 



efectuarea primelor cincizeci de operatii, 
1982; realizarea arterelor artificiale cola- 
genate, extraanatomice si armate, liniare si 
bifurcate tip Pop de Popa-Bodnar-Tranda- 
fir, implantate in aceasta perioada la peste 
patru mii de bolnavi (1983-1991); realizarea 
protezei valvulare cardiace metalice Pop de 
Popa-Stanescu (1986), care va fi implantata 
in 1991 la cincisprezece bolnavi; realizarea 
a numeroase instrumente medicale cu apli- 
catii in practica chirurgiei cardiovasculare: 
valvuloretractor, 1982; lance de aortotomie, 
1982; sonda aspiratie antitamponada, 1982; 
comisurotom, 1982; ata chirurgicala pentru 
implantari pe termen lung, 1988; inel de 
montare si sustinere a valvei biologice in 
inima, 1984; aparat stereoscopic scialitic, 
1984; valvoluretractor tetradent - Pop de 
Popa, 1982; cardiostimulatorul implanta- 
bil - Pop de Popa si colectiv ASCAR, 1974; 
realizarea in colaborare cu IOR a dispoziti- 
vului Lacesot Pop de Popa-Florica (lumina 
frontala si ochelari de marire pentru operatii 
coronare si microchirurgie, 1987); realizarea 
aparatului Puis duplicator si Fatigue test 
Pop de Popa-Stanescu, pentru testarea 
valvelor cardiace (1987); omologarea finala 
a bioprotezei valvulare Pop de Popa, 1989; 
realizarea protezelor vasculare multirami- 
ficate, 1989. Lucrari: Patologia sistemului cav 
inferior (1973); Inima. Patologie si tratament 
chirurgical (1975); Patologie chirurgicala, cap. 
„Patologia cardiovasculara" (1977); Sistemul 
arterial aortic. Patologie si tratament chirurgical, 
2 vol. (1982-1983); Fiziopatologia cardio- 
vasculara (1989); Exigente ale diagnosticului 
modern in chirurgia cardiovasculara (1989). 
Membru al Academiei de Stiinte Medicale 
din Romania (1991), membru al Academiei 
de Chirurgie din Paris (1984), membru al 
Academiei de Stiinte din New York (1979), 
membru al Academiei Belgiano-Romane de 
Cultura si Stiinta (2000). Medicus Emeritus 
(1971). Profeso'r Emeritus (1987). Veteran 
de razboi - general de brigada - membru al 
Biroului Executiv al Asociatiei Veteranilor 
de Razboi. 

Pop, Emil 

(13.04.1897, Bucerdea Vinoasa, jud. Alba - 
14.07.1974, Cluj) 

Botanist. A absolvit Seminarul Teologic din 
Sibiu si Facultatea de Stiinte (geografie-sti- 
inte naturale) a Universitatii din Budapesta, 
apoi pe cea a Universitatii din Cluj. Profesor 
si director al Centrului de Cercetari Biolo- 
gice din Cluj. S-a ocupat de protoplasma 
celulei vegetale, de conservarea speciilor 
relicte. A studiat to ate varietatile de chi- 
hlimbar. Lucrari: Mlastinile de turba din RPR, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 624 



^ 



31.10.2011 17:29:24 



1960; Pddurile si destinul nostru national, 1941. 
Membru al Academiei de Stiinte din Buda- 
pesta, al Academiei Internationale de Istoria 
Stiintei din Paris, al Societatii Unionale de 
Botanica din Leningrad. Membru al Acade- 
miei Romane (1955), presedinte al Sectiei 
de biologie si stiinte agricole a Academiei 
Romane (1963-1974). 

Pop-Florantin, loan 

(8.08.1843, Popteleac, Salaj - 
20.08.1936, Bucure§ti) 

Estetician. A absolvit Filologia la Viena, 
cu o teza despre sistemul fonetic al limbii 
romane, dupa care trece muntii in Romania. 
Membru al Junimii. Ca estetician a ramas in 
umbra lui Maiorescu: Principii fundamentale 
pentru filosofia limbei, 1869; Specificari asupra 
artei, 1874; Frumusetea liniard si frumusetea 
omului, 1897; Ortografia corectata, fata de erorile 
Academiei Romane, 1915. A scris nuvele: Dece- 
bal, 1869; Pribeagul, 1869; Ofloarealba, 1869; 
Juanita, 1860. A avut o tentativa de epopee: 
Stefaniada, 1925. 

Pop, Gavriil 

(4.11.1818, Salicea, jud. Cluj - 
9.05.1883, Lugoj, jud. Timi§) 
Preot si istoric. A absolvit Institutul Teologic 
la Blaj si a fost profesor de istorie la acelasi 
institut. A fost preot in diverse parohii din 
Transilvania. Lucrari: Istoria Transilvaniei 
din cele mai indepartate vremuri pand la 1751; 
Istoria Daciei antice, 1855; Geografia Banatului 
si cunostinte istorice si etnografice despre locuitorii 
Banatului, 1864. Membru corespondent al 
Societatii Academice Romane (1871). 

Pop, loan Aurel 

(1.01.1955, Santioana, jud. Cluj) 
Istoric. Director al Centrului Cultural din 
New York (1990-1993, demisionat), direc- 
tor si profesor invitat la Institutul Cultural 
Roman si Cercetare Umanista din Venetia. 
Director al Centrului de Studii Transilvane 
din Cluj. Lucrari: Institutii Medievale Romd- 
nesti: Adundrile Cneziale si Nobiliare (Boieresti) 
din Transilvania in secolele XFV-XVI, 1991; 
Ethnie et Confession en Transylvanie: du XIIF e au 
XFX e siecles, 1996; Istoria Transilvaniei medie- 
vale: de la etnogeneza romdnilor pand la Mihai 
Viteazul, 1996; Romanii si Romania: o scurta 
istorie, 1998; Memoriu topografic si statistic 
asupra Basarabiei Valahiei si Moldovei. Provincii 
ale Turciei din Europa de Antoine Francois Le 
Clerc, editie ingrijita impreuna cu Ion Pop si 
Sorin Sipos, 2005; Istoria ilustrata a Romdniei 
(in colaborare cu loan Bolovan), 2010; Istoria 
romdnilor (2010, 2011). Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (2001). 




Emil Pop 



loan Aurel Pop 



Pop, Ion 

(1.07.1941, Mire§u Mare, Maramure§) 
Poet si istoric literar. A absolvit Filologia 
la Cluj. Profesor la Universitatea din Cluj. 
A condus revista Echinox (1969-1986). 
Director al Centrului Cultural din Paris 
(1990-1993, demisionat). Scrie o poezie 
echilibrat reflexiva, intelectuala: Biata mea 
cumintenie, 1969; Gramaticd tarzie, 1977; Soa- 
rele si uitarea, 1985; Amdnarea generala, 1990, 
si eseuri de buna calitate: Avangarda poetica 
romdneasca in contextul miscdrii europene, 1972; 
Poezia unei generatii, 1973; Ore franceze, 1979; 
Lucian Blaga. Universul Uric, 1981; A scrie 
si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei, 
1993: Recapitulari, 1995; Pagini transparente, 
1997. A tradus critica literara, din Georges 
Poulet si Jean Starobinski. Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Romania, premiul Academiei 
Romane (1985). 

Pop Martian, Dionisie 

nume la na§tere Marxian Popovici 

(1829, Ponor, jud. Alba - 2.07.1865, Munchen) 
Statistician. Greco-catolic. A absolvit Facul- 
tatea de Drept si Stiinte Politice la Universi- 
tatea din Viena. A participat la Revolutia de la 
1 848 in Transilvania ca prefect al Legiunii a 
Ill-a romane Sebisana (zona Miercurea Sibi- 
ului, Rahau, Sugag si Vintul de Jos). Dupa 
infrangerea revolutiei a venit la Bucuresti 
(1857). Fondator si primul sef al Biroului 
Central de Statistica al Principatelor Unite. 
A realizat primul recensamant al populatiei 
in 1860. Este fondator al publicatiilor Analele 
statistice si Analele economice. Din 1862 a deve- 
nit membru al Comisiei de verificare a legi- 
lor din Principatele Unite. A redactat legea 
privind organizarea municipiilor si comu- 
nelor orasenesti si a contribuit la intocmirea 
legislatiei referitoare la organizarea invata- 
mantului, a celui economic in special, legea 
reformei agrare, legea secularizarii averilor 
manastiresti, legea vamilor, legea navigatiei 
pe Dunare, legea postei si a circulatiei pe 
drumurile publice, legea reformei monetare. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 625 



& 



31.10.2011 17:29:24 



Pop 




Lucrari: Economia Sociala, Statistica tarii, 
Uniunea vamala, Societdti economice, Comuni- 
catiile, Telegrafia, Creditul funciar, Proprietate si 
nationalitate, Igiena publicd si industrial Serici- 
cultura, Manufactura si artele, Lucrdrile publice, 
Serviciul postal Scoala nationald de agriculturd, 
Legea pensiilor, Creditul ipotecar. A murit de 
tuberculoza. Colegiul economic din Alba 
Iulia ii poarta numele. 

Pop, Mihai 

(18.11.1907, Glod, com. Stramtura, 
jud. Maramures. - 8.10.2000, Bucure§ti) 
Folclorist si etnolog. Greco-catolic. Cerce- 
tator al culturilor din sud-estul Europei. 
A urmat studii universitare de literatura si 
filosofie la Bucuresti (1925-1 929) , studii 
de specializare in slavistica (1929-1934) la 
Praga, Bonn, Varsovia. Doctor in filologie al 
universitatii din Bratislava, cu o teza despre 
cuvintele compuse de origine slava in limba 
romana, doctor docent in stiinte filologice 
al Universitatii din Bucuresti, asistent uni- 
versitar (1936-1939) la Catedra de literatura 
romana a Universitatii din Bucuresti condusa 
de Dumitru Caracostea; membru al grupului 
de cercetari sociologice la Institutul Social 
Roman (ISR), condus de Dimitrie Gusti 
(1929-1936). In perioada razboiului (1941- 
1944) a fost numit atasat cultural la amba- 
sada romana din Bratislava. Indepartat din 
invatamant in 1948, s-a ocupat, incepand cu 
1949, de organizarea Institutului de Folclor 
din Bucuresti, mai intai in calitate de coor- 
donator al activitatii stiintifice (1949-1954), 
apoi director adjunct (1954-1965) si ulterior 
director (1965-1974). A revenit la catedra in 
1957, fiind conferentiar (1957-1962) si apoi 
profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea 
de Limba si Literatura Romana a Universita- 
tii din Bucuresti, sef al Catedrei de literatura 
romana veche si folclor de la aceeasi facili- 
tate (1968-1972). A mai detinut si functiile 
de presedinte al Societatii Internationale 
de Etnologie si Folclor (1971), de presedinte 
al Societatilor de Etnologie din Paris si 
New York, pe cea de membru al Academiei 
Americane de Stiinte Sociale, precum si 
al altor numeroase societati stiintifice straine. 
A fost profesor invitat la mari universitati: 
Marburg (Germania), Berkeley si Ann Arbor 
(SUA), Paris X (Franta). Lucrari: Obiceiuri 
traditionale romdnesti (1978), Folclor romdnesc 
(1998). Primul roman laureat al Premiului 
Herder (1967), membru de onoare al Acade- 
miei Romane (2000). 

Pop-Reteganul, Ion 

(10.06.1853, Reteag, jud. Bistrita-Nasaud - 
3.04.1905, Reteag, jud. Bistrita-Nasaud) 
Folclorist. A absolvit Scoala Normala la 
Nasaud si a fost invatator in satul natal. A avut 




Ion Pop 



Ion Pop-Reteganul 



relatii stiintifice cu T.T. Burada, A. Gorovei, 
Jan Urban-Jarnik, At.M. Marienescu s.a. 
A publicat culegeri de folclor: Trandafiri si 
viorele, 1884; Povesti ardelenesti culese din gum 
poporului, 5 vol., 1888; Poezii populare • Cdntece 
bdtrdnesti, 1900. A fost si etnograf, descriind 
portul si obiceiurile taranului roman. 

Pop, Sever 

(27.07.1901, Poiana llvei, jud. Bistrita-Nasaud - 
17.02.1961, Louvain, Belgia) 
Lingvist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Cluj. Specializare la Paris. A lucrat la Muzeul 
Limbii Romane din Cluj, unde a efectuat 
anchete lingvistice in 301 localitati, cu un 
chestionar cuprinzand 2 160 de pozitii. 
Profesor la universitatile din Cluj, apoi 
din Cernauti. Profesor invitat la Roma si 
Louvain la Neuve, unde a fondat Le Cen- 
tre international de Dialectologie generale 
(1951). A organizat, in 1960, la Louvain 
si Bruxelles, primul congres international 
de dialectologie generala. Lucrari: Atlasul 
lingvistic roman, partea I, vol. I. Pdrtile corpului 
omenesc si boalele lui, Cluj, 1938, vol. II. Fami- 
lia, Sibiu-Leipzig, 1942; Micul Atlas lingvistic 
roman, partea I, vol. I, Cluj, 1938, vol. II, 
Sibiu-Leipzig, 1942; Grammaire roumaine, 
Berna, 1948; La dialectologie. Apercu historique 
et methodes d'enquetes linguistiques (Premiere 
partie: Dialectologie romane. Seconde partie: 
Dialectologie non romane, Louvain, 1950); 
Encyclopedic de la Philologie Romane: Langues et 
diabetes de la Roumanie, Louvain, 1954-1955. 
A fost membru al Societe de Linguistique 
de Paris (1927), membru al Societe de 
Linguistique de Geneve (1942), secretar al 
Commission d'Enquete linguistique (sub- 
divizie a Comite International Permanent 
des Linguistes), incepand cu 1952 membru 
corespondent al Real Academia de Buenas 
Letras de Barcelona (1952), membru cores- 
pondent al Accademia della Crusca (1952), 
membru al Societe de Linguistique Romane, 
director al Centre d'Etudes Portugaises de 
l'Universite Catholique de Louvain (1953). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 626 



& 



31.10.2011 17:29:25 



Popa 




Sever Pop 



Simion Pop 



Traian Pop Traian 



GrigoreT. Popa 



In setnn de recunoastere a pritnit Ordinul 
Coroana Romaniei in grad de Cavaler 
(1938), Ordinul Steaua Romaniei in grad de 
cavaler (1941), Ordinul Alphonse X le Sage 
avec Plaque in grad de Comandor (1955). 

Pop, Simion 

(25.09.1930, Valea Chioarului, jud. Maramures - 
14.05.2008, Pecs, Ungaria) 
Publicist si prozator. Redactor la Radiodifu- 
ziunea Romana si vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor din Romania. In intervalul 1990- 
1992 ambasador al Romaniei in Ungaria. 
A excelat in reportajul literar: Paralela '45, 
Premiul Academiei, 1958; Pieton in Cuba, 
1963; Orga de bambus • Romanul unei aventuri, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1966; Cartea 
Chinei, 1977; Orase infidele, 2 vol., 1985-1986. 
A scris si romane: Triunghiul, 1964; Amfora 
sabind, 1970; Civica, 1973; Marsul alb, 1974; 
Amfitrion, 1976; Fotograful de ingeri, 1980. 
A publicat versuri: Debarcdnd in amurg, 1990. 

Pop, Traian 

(10.02.1885, Sinca Veche, Brasov - 
12.11.1960, Cluj) 

Jurist. A absolvit Dreptul la Cluj. Profesor si 
decan la Facultatea de Drept a Universitatii 
din Cluj. In 1919 a participat la reorganizarea 
justitiei in Transilvania si punerea ei in acord 
cu legislatia Romaniei. Parlamentar PNT. 
Lucrari: Dictionar juridic romdno-maghiar si 
maghiaro-romdn, 1921; Dreptul penal, 3 vol., 
1921-1924; proiectul Codului penal, 1933; 
Drept penal procesual, 4 vol., 1946-1948. 
Membru de onoare al Academiei Romane 
(1948), exclus in acelasi an, repus in drepturi 
in 1994. Una din salile Facultatii de Drept 
din Cluj ii poarta numele. 

Pop Traian, Traian 

nume la na§tere Traian Pop 

(10.12.1952, Brasov) 

Poet. A absolvit Facultatea de Electrotehnica 

a Institutului Politehnic din Timisoara. Spe- 

cializare la Stuttgart in retele de calculatoare. 



A lucrat la Rovinari, Intreprinderea de Retele 
Timisoara. Plecat in Germania in 1990. 
Coordonator de prelucrare date electronice 
la Dachser GmbH Co & KG-ZN Korn- 
westheim. Din 2004 a infiintat Editura Pop 
din Ludwigsburg. A publicat mai multe 
volume de versuri: Timp liber, 1984; Deve- 
lopdri discrete, 1989; Sdptdmdna 53, 1998; 
Frumos si liber cu tine privind, 1999; Miercurea 
de Cenusd, 2000; Jocuri ero(t)ice, 2001; Ochiul 
boului, 2002. Premiul Literart XXI (1998, 
1999). Membru al Deutsche-Rumanische 
Schriftsteller Vereinigungdin Munchen si 
Bavaria si al Academiei Romano-Americane. 

Pop, Vasile Gherman 

(13.10.1850, Crasna-Storojinet, 
Bucovina de Nord - 21.06.1909, Bucuresti) 
Filolog. A absolvit Literele la Bucuresti, a 
fost functionar la Ministerul Instructiunii 
si Cultelor. Lucrari: Aurora Bucovinei. Poezii. 
Cu o privire fugitivd asupra miscdrei liter are din 
acea provincie a Daciei, 1872; Conspect asupra 
literaturei romane si scriitorilor ei de la inceput si 
pand astazi, in ordine cronologica, 1875-1876. 

Popa, Dumitru Radu 

(1949, Bucuresti) 

Prozator. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
A emigrat in SUA putin inainte de 1989. 
Lucrari: Calatoria, 1982; Fisura, 1985; Little 
Bones in Winter, 1996; Panic Syndrome!, 1997; 
Inchide ochii, 1998; Traver sand Washington 
Square, 1999; La Revolutia romana, 2000. 

Popa, Grigore T. 

(1.05.1892, Suranesti, jud. Vaslui - 
18.07.1948, Bucuresti) 

Medic. Elev la Liceul National din Iasi in 
perioada 1903-1911, urmeaza apoi Faculta- 
tea de Medicina din Iasi. Dupa specializari 
la Chicago (bursa Rockefeller) si Londra, 
revine in tara, unde devine titular al Catedrei 
de anatomie si embriologie la Institutul de 
Anatomie al Facultatii de Medicina din Iasi 
(1928). A lucrat in acest oras pana in 1942, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 627 



& 



31.10.2011 17:29:25 



Popa 




Dumitru Radu Popa 



Magdalena Popa 



Marian Popa 



Mihail Popa 




cand s-a transferat la Bucuresti. Valoarea 
descoperirilor sale din domeniul relatiilor 
neuroendocrine (sistemul porthipofizar) i-au 
asigurat recunoastere mondiala. Ramane in 
istoria endocrinologiei prin descoperirea 
sistemului vascular port hipotalamo-hipofi- 
zar impreuna cu australianca Una Fielding 
(University of Cambridge, 1930). L-a sfatuit 
pe George Emil Palade sa studieze in Anglia 
sau America. Reprezina „ sistemul port" de 
conexiune intre endocrinologia istorica si 
endocrinologia moderna. Alte lucrari ale sale 
sunt investigatiile privind structura functio- 
nala a pericardului, a meningelor sau a sper- 
matozoizilor, tanicitele, prezenta in lichidul 
cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. In 1936, 
impreuna cu Mihail Sadoveanu si George 
Toparceanu, a fondat revista Insemndri iesene, 
publicatie de prestigiu in cultura romana. 
Membru corespondent al Academiei 
Romane (1936). Universitatea de Medicina 
si Farmacie din Iasi ii poarta numele. 

Popa-Lisseanu, Gheorghe 

(2.10.1866, Lisa, Brasov - 14.05.1945, Bucuresti) 
Istoric si filolog. A fost elevul lui B.-R 
Hasdeu si al lui G. Dem. Teodorescu. Si-a 
dedicat intreaga viata cercetarii, petrecand 
mult timp in arhive, unde a identificat si 
apoi publicat materiale cu privire la daci si 
teritoriile acestora, precum si texte medie- 
vale latine si grecesti de pana la constituirea 
formatiunilor statale romanesti. A lasat 
15 volume din Fontes Historiae Daco-Roma- 
norum: Faptele ungurilor, Descrierea Europei 
Centrale, Romanii in poezia medievala, Cronica 
ungurilor, Cdntecul de jale, Descoperirea Unga- 
riei celei Mari, Cronica lui Nestor, Ambasadele, 
Viata impdratului Aurelian, Istoria romana 
prescurtatd, Cronica pictatd de la Viena, Brod- 
nicii Razboiul cu gotii, Getica (Iordanes), De 
Aedificiis, Breviarium Historiae Romanae r Cores- 
pondenta lui Plinius cu imparatul Fraian, Fablele 
cerate descoperite in Fransilvania, Cetdti si orase 
greco-romane in noul teritoriu al Dobrogei 
Continuitatea romanilor in Dacia. Dovezi noua. 



Limba romana in izvoarele istorice medievale, 
Romanii in izvoarele istorice medievale, Dacia in 
autorii clasici, Autorii latini clasici si postclasici, 
Autorii greci si bizantini. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1919). 

Popa, Magdalena 

(19.06.1941, Bucuresti) 

Balerina. A absolvit cu Magna Cum Laude 
la Leningrad, la Baletul Kirov, ca eleva a 
celebrei Vaganova (ca si Gellu Barbu). A sus- 
tinut spectacole la Paris, Londra, Dallas, 
Monte Carlo, Spania, Australia cu Baletul 
Kirov si Bolsoi Teatr (din Moscova). A fost 
prim-balerina a Operei Romane. Din 1982 a 
plecat in Canada si a format Trupa Nationala 
de Balet a Canadei. A fost invitata in nume- 
roase capitale ale lumii sa danseze, iar, mai 
apoi, ca maestra de balet, sa formeze tineri 
balerini. A obtinut Steaua de Aur la Festiva- 
lul International de Dans din Paris (1965). 
A primit in 2002 Ordinul Steaua Romaniei. 

Popa, Marian 

(15.09.1938, Bucuresti) 

Istoric literar, eseist. A absolvit Filologia 
la Bucuresti si a lucrat la aceeasi facultate. 
A plecat in Germania Federala inainte de 
1989. Lucrari: Ideologia literar a poporanista. 
Contributia lui G. Ibraileanu si bibliografia 
problemei, 1964; Homo f ictus, 1968; Dictionar 
de literatura romana contemporand, 1971; Comi- 
cologia, 1975; Podul aerian r 1981; Geschichte 
der rumdnischen Liter atur, 1980; Dictionarul 
scriitorilor romdni din exil r 2000; Istoria litera- 
turii romane de azi pe maine, 2 vol., Premiul 
Uniunii Scriitorilor, 2001. 

Popa, Mihail 

(15.05.1948, Valcinet, Republica Moldova) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Fizico-Matematici a Universitatii din Chisi- 
nau. Specializare la universitatile din Gorki, 
Rusia si Kiev, Ucraina. Director al Institu- 
tului de Matematica si Informatica al Aca- 
demiei de Stiinte a Moldovei. Contributii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 628 



^ 



31.10.2011 17:29:25 



Popa 




§erban Popa 



Temistocle Popa 



Vasko Popa 



Victor Ion Popa 



la utilizarea proceselor invariante in cerce- 
tarea ecuatiilor diferentiale, ce reprezinta o 
dezvoltare a metodei invariantilor algebrici 
in teoria calitativa a ecuatiilor diferentiale, 
fondata in Moldova de acad. C. Sibirschi, 
profesorul sau. Profesor invitat la Universi- 
tatea din Limoges, Franta. Lucrari: Algebrele 
Lie si sistemele diferentiale. 

Popa, Nicolae 

(13.02.1959, Buda, Republica Moldova) 
Scriitor. A absolvit Scoala Poligrafica din 
Chisinau si Facultatea de Jurnalism a Uni- 
versitatii de Stat din Chisinau. Specializare 
la Institutul de Literatura Maxim Gorki din 
Moscova (Cursuri Literare Superioare). 
A fost redactor la revista pentru tineret 
Orizontul si la saptamanalul Literatura si arta r 
redactor-sef al revistei Basarabia (1994) si al 
ziarului Opinia (2005). Lucrari: versuri - 
Timpul probabil (1983), Ghid pentru cometa 
Halley (1987), Lunaticul noptii scitice (editie 
definitiva, 1995), Careul cu raci (2003); 
proza - Pasari mergdnd pe jos (2001), Cubul de 
zahdr (1991), Avionul mirosea a peste (2008). 
Laureat al Premiului Tineretului pentru 
Literatura (1988), al Premiului Uniunii 
Scriitorilor din Moldova (1996, 2001, 2003, 
2009) si al Premiului Uniunii Scriitorilor 
din Romania (1996). A participat la actiu- 
nea Scriitori pe calea regala sub patronajul 
Casei Regale a Romaniei, cu prezenta rege- 
luiMihai(2008). 

Popa, §erban 

(15.04.1946, Bucure§ti) 

Artist in prelucrarea sticlei. A absolvit 
Institutul de Arte Plastice din Bucuresti ca 
elev al atelierului de sticlarie Zoe Baicoianu. 
A avut peste 25 de expozitii in Romania, 
Germania, Olanda, Elvetia, Franta, Austria, 
Spania, Polonia, Italia. Stabilit la Montreal 
din 1980. Distins cu Paleta de Aur a Federa- 
tiei Internationale a Comertului si Industri- 
ilor de la Paris. 



Popa, Temistocle 

(27.06.1921, Galati) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti. Canta la saxofon si flaut. A corn- 
pus numeroase slagare de muzica usoara, 
muzica de film, a facut actorie. Compozitii 
de muzica usoara: „Lalele", „Bine-ai venit, 
iubire!", „Gioconda se marita", „Soapte 
de iubire", „Trecea fanfara militara", „Asta 
seara m-am indragostit", „Margarete", „Cu 
cine semen] dumneata?", „Maicuta, iti mul- 
tumesc!", „In targul mosilor"; muzica pentru 
filmele: Cerul incepe la etajul III, 1967; Cdnte- 
cele marii, 1970; Veronica se intoarce, 1973; 
Detasamentul 'Concordia', 1980; Mama, 1980; 
Saltimbancii, 1981; Fram, 1983; Trahir, 1993. 

Popa, Vasko, prenume la na§tere Vasile 
(29.06.1922, Grebenat, Banatul Sarbesc - 
5.01.1991, Belgrad) 

Poet. Familie originara din Moldova. A studiat 
Filosofia la Belgrad, Bucuresti si Viena. Fon- 
dator al revistei Lumina din Varset. In timpul 
ocupatiei germane a fost internat in lagarul 
de la Becicherec. A scris in sarbo-croata, fiind 
considerat eel mai mare poet contemporan 
al Iugoslaviei. Versurile sale cuprind nume- 
roase referiri la universul romanesc caruia ii 
apartine poetul: Kara (Scoarta), 1953; Nepocin 
polje (Cdmpia neodihnei, 1956); Usprovna zemlja 
(Tara verticala, 1972); Rez (Incizie, 1981). Pri- 
eten cu Nichita Stanescu, a fost tradus de 
acesta la Bucuresti in 1966, apoi de Marin 
Sorescu in 1983. A fost tradus in numeroase 
limbi de circulatie universale. Membru al 
Academiei Iugoslave de Stiinte si Arte. 

Popa, Victor Ion 

(29.06.1895, Barlad - 30.03.1946, Bucure§ti) 
Dramaturg. A studiat Dreptul la Iasi, 
urmand in paralel si Conservatorul de 
Muzica si Arta Dramatica. S-a remarcat mai 
ales prin comediile sale: Muscata din fereastra, 
1928; Take, Ianke si Cadar, 1932, dar a scris si 
nuvele: Ghiceste-mi in cafea, 1938, si romane: 
Velerim si Veler Doamne, 1933; Sfarleaza cu 
Fofeaza, 1936, de buna tinuta epica. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 629 



& 



31.10.2011 17:29:25 



Popea 




630 




Nicolae Popea 



Cristian Tudor Popescu 



Popea, Elena 

(1879, Brasov - 1941, Paris) 
Pictorita. Nepoata a lui Nicolae P. A studiat 
la Paris cu Lucien Simon, in Germania cu 
profesorul Angelo Jank, la Academia Libera 
din Montparnasse cu Andre Lhote. Foarte 
moderna ca demers, a traversat experienta 
expresionismului, impresionismului si 
cubismului, fara a-si uita originile transil- 
vane, populare. A pictat mult in Bretania si 
Olanda. A participat la expozitiile Tinerimii 
Artistice (unde a si debutat, in 1910, ala- 
turi de Camil Ressu si Theodorescu-Sion) 
si la Saloanele Oficiale de la Bucuresti, 
dar a expus eel mai mult la Paris (Salonul 
Independentilor, Muzeul Jeu de Paume), la 
Bruxelles, Londra si in Olanda. Lucrari: Targ 
la Bran, La tarmul marii, Peplaja, Dublul portret 
de caracter, Batrdne, Interiorul bisericii catolice, 
Procesiuni bretone s.a. Medalia de Aur pentru 
pictura, Roma, 1909. In 1969 Maria Dumi- 
trescu i-a dedicat o monografie, iar in 1 975 a 
avut o retrospectiva la Cluj. 

Popea, Nicolae, prenume la na§tere Neagoe 
(17/29.02.1826, Satulung, jud. Brasov - 
26.07/8.08.1908, Caransebes) 
Episcop si carturar. Bunic al Elenei P. 
A absolvit Dreptul la Cluj si Teologia la 
Viena. A fost capitan in Garda Romana 
din Brasov in timpul revolutiei de la 1848. 
Profesor la Institutul Teologic Pedagogic 
din Sibiu. Colaborator al lui Andrei Saguna. 
Deputat in Dieta Transilvaniei, membru in 
Senatul imperial de la Viena. Presedinte al 
Comitetului National Roman din Transil- 
vania (1878-1881). Unul dintre fondatorii 
gazetei Tribuna. Lucrari: Arhiepiscopul si 
mitropolitul Andrei baron de Saguna, 1879. 
Membru de onoare al Societatii Academice 
Romane, 1877. 

Popescu, Alexe 

(30.11.1927, Braila - 8.06.1974, Bucuresti) 
Inginer chimist. A absolvit Facultatea de 
Chimie la Institutul Politehnic din Bucuresti. 



Profesor la Facultatea de Chimie a Univer- 
sitatii din Bucuresti. Adjunct al ministrului 
Invatamantului si Educatiei. Contributii in 
domeniul proceselor de catalizare. Lucrari: 

Activitatea si conductibilitatea electrica a unor 
catalizatori pe baza de oxid de molibden si oxid 
de fier, 1967; Conceptii actuate asupra hidro- 
gendrii catalitice eterogene a hidrocarburilor ; 
1968; Procese catalitice in chimia hidrocarburilor, 
1976. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1974). 

Popescu-Candiano, Alexandru 

(27.01.1841, Lipia, jud. Buzau - 
25.06.1901, Bucuresti) 

General de brigada. A absolvit Scoala Mili- 
tara de Ofiteri la Bucuresti. A participat la 
detronarea lui ALL Cuza in 1866. In 1867 
a demisionat din armata si a plecat in Italia, 
unde a studiat Dreptul, fara a-1 termina. 
La intoarcere (1870) a fondat publicatiile 
Perseverenta si Democratia, fiind arestat de trei 
ori ca agitator politic antidinastic. A condus 
miscarea republicana de la Ploiesti (1870) 
contra lui Carol I. A luptat in Razboiul de 
Independenta, fiind apreciat de generalul 
Alexandru Cernat. A fost decorat de mai 
multe ori cu: Steaua Romaniei in grad de 
ofiter, Virtutea Militara de aur, Trecerea 
Dunarii, Medalia Aparatorilor Independen- 
tei si Crucea Sf. Gheorghe. Adjutant regal 
(1880-1892). 

Popescu, Cristian Tudor 

(1.10.1956, Bucuresti) 

Jurnalist si prozator. A absolvit Facultatea de 
Automatizari si Calculatoare la Bucuresti, a 
fost redactor-sef adjunct al ziarului Adevarul, 
in care calitate a condus suplimentul Adeva- 
rul literar si artistic. Redactor-sef, apoi doar 
editorialist al ziarului Gandul. Presedinte al 
Clubului Roman de Presa (din 2003). Publica 
literatura science fiction. Bibliografie selec- 
tiva:: Planetarium, 1987, Premiul Congresului 
European de SF, Montpellier, Franta; Vremea 
manzului sec, 1991; Imperiul oglinzilor strdmbe, 
1993; Copiii fiarei, 1997; Timp mort, 1998; 
Sportul mintii, 2004; Triagrama Shakespeare, 
2005; Orgasmus comunitas, 2005; Luxul mortii, 
2007; Cuvinte rare, 2009. A tradus Stanislav 
Lem - Edificiul nebuniei absolute, 1995. 

Popescu, Dumitru 

(1928, Turnu Magurele) 

Politician si scriitor. A absolvit in 1 948 Aca- 
demia Comerciala din Bucuresti. S-a inscris 
in PCRin 1953. A lucrat ca voluntar pe San- 
tierul Tineretului de la Salva Viseu. Redac- 
tor-sef la Scdnteia tineretului, director al AGE- 
RPRES, redactor-sef la Scdnteia, secretar al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 630 



& 



31.10.2011 17:29:25 



Popescu 




Dumitru Popescu (politician) Dumitru Popescu (teolog) 



D. R. Popescu 



Elvira Popescu 



CC al PCR, presedinte al Consiliului Culturii 
si Educatiei Socialiste, rector al Academiei de 
Studii Politice Stefan Gheorghiu, membru al 
Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. 
Unul dintre aparatorii cultului personalitatii 
lui Nicolae Ceausescu. Lucrari: Am fost si eu 
cioplitor de himere; Elefantii de portelan; Pano- 
rama rdsturnatd a mirajului politic; Pumnul si 
palma (roman), Focul de paie (roman), Cronos 
autodevordndu-se; Aburul halucinogen al cernelii, 
Angoasa putrefactiei (memorii, 4 vol., 2006). 

Popescu, Dumitru 

(29.06.1929, Bucuresti) 

Teolog. A absolvit Institutul Teologic din 
Bucuresti. Specializare in Elvetia, Israel, 
la Roma. Profesor si director la Seminarul 
Teologic din Bucuresti, profesor si rector la 
Institutul Teologic din Bucuresti. Director 
de studii in cadrul Conferintei Biserici- 
lor Europene de la Geneva, membru in 
Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Lucrari: 
Doctrina despre Taina Botezului in primele secole 
crestine, 1961; Relatiile dintre Biserica Ortodoxa 
si Biserica romano-catolica, 1979; Sfdnta Taina 
a Preotiei. Ierarhia bisericeascd sacramentala, 
dupd Sfdnta Scripturd si Sfdnta Traditie, 1989; 
Teologie si cultura, 1993; Ortodoxie si contempo- 
raneitate, 1996; Introducer e in teologia dogmatica 
in contextul culturii contemporane, 1996; Dum- 
nezeu si Creatia, 2001; Misiunea Bisericii intr-o 
lume secularizatd, 2005. Membru de onoare al 
Academiei Romane (din 2001). 

Popescu, D(umitru) R(adu) 

(20.08.1935, Pausa,jud. Bihor) 
Scriitor. A inceput Medicina, pe care a para- 
sit-o spre a absolvi Filologia la Cluj. A fost 
redactor-sef al revistei Tribuna, presedinte al 
Uniunii Scriitorilor, redactor-sef al Editurii 
Viitorul romanesc, al Editurii Academiei. 
Scrie proza: Fuga r 1958; Vara oltenilor, 1964; 
Dor, 1966; F r 1969, Premiul Uniunii Scrii- 
torilor; Vdnatoarea regala, 1973; Leul albastru, 
1981; Orasul ingerilor, 1985; piese de teatru: 
Muntele, 1978; Piticul din gradina de vara, 



1973; Mireasa cu gene false si Dragostea e ca 
si-o raie, ambele 1994, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Papusarii cehi, 1996. Scenarii de 
film: La portile pamantului, 1966; Balul de sdm~ 
bata sear a, 1968; Duios Anastasia trecea, 1969; 
Fructe de padure, 1983; Nelu, 1988; Rochia 
alba de dantela, 1989. Marele Premiu al Cri- 
ticii teatrale in 1990. Membru al Academiei 
Romane (2006). 

Popescu (Popesco), Elvira 

(10.05.1894, Bucure§ti - 10.11.1993, Paris) 
Actrita de teatru si film, directoare de scena. 
Devenita prin casatorie contesa De Foy, a dat 
dovada inca din copilarie de talente scenice. 
A absolvit cu brio Conservatorul de Arta 
Dramatica din Bucuresti si a fost angajata 
la Teatrul National, unde i s-au dat inca de 
la inceputul carierei roluri principale. Inte- 
meiaza Teatrele Mic si Excelsior, impreuna 
cu actorii Ion Manolescu si respectiv Ion 
Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un 
loc de predilectie in repertoriul ei, dintre 
care Louis Verneuil, la vremea aceea unul 
din cei mai spirituali si in voga autori de 
vodeviluri. Acelasi Verneuil, care va scrie mai 
tarziu special pentru ea numeroase piese de 
teatru, va juca un rol decisiv in viata si cariera 
talentatei actrite. Tot el a angajat-o in 1923 la 
Teatrul De la Michodiere din Paris. Cariera 
sa teatrala a durat neintrerupt 65 de ani. 
A mai jucat in creatiile lui Henry Berstein, 
Andre Roussin, Sacha Guitry. Cariera cine- 
matografica se intinde intre 1920 si 1970, 
incepand cu Tigancusa din iatac (1923) si 
Independent Romdniei (1912), continuand cu 
o activitate mult mai intensa intre 1930 si 
1940: La Presidente, lis etaient neuf ' celibataires, 
Austerlitz, Plein Soleil s.a.m.d. Si-a asumat 
si raspunderea conducerii unor companii 
teatrale, fiind codirectoare alaturi de actorul 
Hubert de Malet, la Theatre de Paris si Thea- 
tre Marigny. La o varsta foarte inaintata, fara 
sa-si piarda farmecul, a continuat sa tina un 
salon deschis in apartamentul sau din Ave- 
nue Foch, frecventat de toata protipendada 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 631 



& 



31.10.2011 17:29:26 



Popescu 




632 



literara, artistica, financiara si politica (de 
toate nuantele) a Parisului: Andre Roussin, 
Guy de Rotschild, Jacques Chirac, Pierre 
Cardin, Valery Giscard d'Estaing si multi 
altii. A fost distinsa cu Premiul Moliere 
pentru cea mai buna actrita, decernat de 
Asociatia Actorilor Francezi, si de doua ori 
cu Ordinul Legiunea de Onoare. Sala de 
spectacole a Institutului Cultural Francez 
din Bucuresti ii poarta numele. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Popescu, Emilian 

(20.02.1929, Orie§ti, jud. Valcea) 
Teolog si istoric. A absolvit Facultatea de 
Teologie, apoi Institutul Teologic din Bucu- 
resti si Facultatea de Filologie (limbi clasice) 
a Universitatii din Bucuresti. Specializare la 
Berlin, Bonn, Koln, Miinchen, Lyon, Paris. 
Cercetator la Institutul de Arheologie al 
Academiei, profesor la Institutul Teologic 
din Bucuresti. A facut sapaturi arheologice 
la Callatis si Histria. Lucrari: Tabula Imperii 
Romani - Rotnula, Durostorum, Tomis, 1969, 
in colaborare; Inscriptiile grecesti si latine din 
secolele IV-XII descoperite in Romania, 197 8, In 
colaborare; Etudes byzantines et post-by zantines, 
1991, in colaborare. Membru al Institutului 
German de Arheologie, al Comisiei Interna- 
tionale de Istorie Comparata Ecleziastica, al 
Asociatiei Internationale de Studii Bizantine, 
presedinte fondator al Societatii Romane de 
Studii Clasice. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (2006). 

Popescu, Eufrosina 

(20.10.1821 - 3.11.1900) 
Actrita. Absolventa a Scolii de Muzica a 
Societatii Filarmonice, a stralucit atat in tea- 
trul dramatic, cat si in eel liric. A cultivat o 
arta interpretative realista. A creat roluri din 
dramaturgia romaneasca, precum cea a lui 
Vasile Alecsandri, piesele lui V A. Urechia, 
Gheorghe Sion, Alexandru Macedonski etc., 
dar si din piese apartinand repertoriului 
universal in: Vicleniile lui Scapin de Moliere, 
Nunta lui Figaro de Pierre Caron de Beau- 
marchais, Don Carlos de Friedrich von Schil- 
ler etc. Cantareata de renume european, 
cunoscuta cu supranumele Marcolini, a 
inregistrat succese in diverse orase cu traditii 
muzicale, ca Venetia, Florenta, Milano, Nisa. 
Dupa 1859, stabilita in tara, a facut parte din 
diferite asociatii actoricesti. 

Popescu, Gabriel 

(7.03.1932 - 7.10.2004, Bucure§ti) 

Balerin. A studiat baletul in Romania ca elev 

al Floriei Capsali. Specializare la Moscova 




Eufrosina Popescu 



Gabriel Popescu 



(Vaganova i-a fost profesoara), a dansat 
la Bolsoi Teatr. Prim-balerin al Operei 
Romane, partener al lui Irinel Liciu. Arestat 
in 1959 ca homosexual. A ramas la Paris 
in 1961 si a fost ajutat, inclusiv financiar, 
de Eugene Ionesco, Elvira Popescu, Rudolf 
Nureiev. S-a angajat ca prim-balerin si 
coregraf la Opera din Zurich, Elvetia, unde 
a montat 14 spectacole, plecand apoi la 
Scoala de Balet a Operei din Roma in cali- 
tate de coregraf. Carla Fracci a fost eleva sa. 
Scala din Milano i-a oferit, din 1978, un 
contract pe viata. In acelasi interval a avut 
un contract la Opera din Stuttgart, unde a 
facut coregrafia pentru Frumoasa din Padurea 
Adormita, care a obtinut Medalia de Aur la 
Festivalul de la Washington. A revenit in tara 
dupa 1989 pentru diverse coregrafii la Opera 
din Bucuresti. Distins cu Meritul Cultural in 
grad de Cavaler. 

Popescu Gheorghe (Gica, zis Baciu) 

(9.10.1967, Calafat) 

Fotbalist. A jucat in Divizia A la Universita- 
tea Craiova si la Steaua Bucuresti. In strai- 
natate a jucat la PSV Eindhoven,Tottenham 
Hotspur, FC Barcelona (unde a fost capitan 
si a castigat Cupa Cupelor), Lecce, Galata- 
saray (Cupa UEFA, 2000), SV Hannover 96. 
A participat cu echipa nationala a Romaniei 
la trei turnee finale ale Campionatelor 
Mondiale (1990, 1994 si 1998) si la doua ale 
Campionatelor Europene (1996 si 2000). 
Este impresar si si-a deschis propria scoala 
de fotbal, la Craiova. 

Popescu-Gopo, Ion 

(1.05.1923, Bucure§ti - 29.11.1989, Bucure§ti) 
Regizor de film. A studiat la Academia de 
Arte din Bucuresti, pe care n-a terminat-o, 
absolvind in schimb un curs de animatie la 
Moscova. Debuteaza in 1949 alaturi de tatal 
sau si Matty Asian cu scurtmetrajul de ani- 
matie Punguta cu doi bani. Din 1950 a inceput 
sa lucreze la Studioul Cinematografic Bucu- 
resti, in cadrul sectiei de animatie. Chiar si 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 632 



& 



31.10.2011 17:29:26 



Popescu 




Gica Popescu 



Ion Popescu-Gopo 



loan-lovit Popescu 



Irinel Popescu 



basmele lui Gopo nu raman simple ecrani- 
zari fidele, ci sunt actualizate si interpretate: 
De-as fi... Harap Alb, 1965; Maria-Mirabela, 
1981; Fata mosneagului si fata babei si Ramasa- 
gul, 1985; Faust XX, 1966. A jucat si ca actor, 
in filmele: O noapte de pomina, 1939, sau 
Cantemir, 1975. Vicepresedinte al Asociatiei 
Internationale a Filmului de Animatie, pre- 
sedinte al Asociatiei Cineastilor din Roma- 
nia, 1969-1989, director al sectiei de film din 
cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii. 
Primul sau succes, Marele Premiu Palme 
d'Or la Cannes (1957), cu Scurtd istorie, a fost 
si eel mai mare. 

Popescu, loan 

(23.06/5.07.1832, Cata, jud. Bra§ov - 
3/15.03.1892, Sibiu) 

Pedagog. A absolvit Intitutul Teologic 
Pedagogic din Sibiu. Specializare la Leipzig. 
Profesor la Institutul Teologic Pedagogic din 
Sibiu. Prim secretar al ASTRA, redactor al 
revistei Transilvania. Membru al Comite- 
tului Partidului National Roman. Lucrari: 
Compendiu de pedagogie, 1868; Psihologia 
empiricd sau stiinta despre suflet intre marginile 
observatiunei, 1881; Pedagogia lucratd pe bazele 
psihologice si etice ale realismului herbartian, 
1892. Membru al Societatii pentru Pedago- 
gia Stiintifica din Germania. Membru cores- 
pondent al Societatii Academice Romane. 

Popescu, loan-lovit 

scris §/' loan-lovitz Popescu 

(1.10.1932, Burila Mare, jud. Mehedinti) 
Fizician. A studiat Fizica la Bucuresti. Spe- 
cialist in optica si fizica plasmei. Profesor 
la Facultatea de Fizica a Universitatii din 
Bucuresti, rector al Universitatii. A lucrat 
si in cercetare la Institutul de Fizica din 
Bucuresti si Institutul de Fizica si Tehno- 
logia Radiatiei (Magurele), al carui director 
a fost intre 1977 si 1981. Lucrari: Fizica 
generala, 3 vol. (cu Gh. Titeica), 1971, 1973, 
1975; Fundamentari ale spectroscopiei plasmei 
(cu I. Iova), 1987. Doctor Honoris Causa 



al Universitatii din Craiova (1998). Ordinul 
Serviciu Credincios in rang de Comandor 
(2000). Membru al Academiei Romane 
(1990); intre 1990 si 1992 a condus Sectia 
de stiinte fizice a acestei institutii. 

Popescu, Irinel 

(22.04.1953, Filia§i,jud. Dolj) 
Medic chirurg. A absolvit Institutul de 
Medicina si Farmacie din Bucuresti. Spe- 
cialized la Berlin, Paris, Pittsburgh, New 
York. Seful Clinicii de chirurgie generala si 
transplant hepatic la Clinica de Chirurgie 
Fundeni. Director al Institutului de Perfec- 
tionare Postuniversitara a Medicilor si Far- 
macistilor. S chimb de experienta la clinici 
din Miinchen, Hamburg, Capetown, Essen, 
Atena, Milano, Paris, Edinburgh. Membru 
PNTCD, apoi PSD, senator, presedinte al 
Comisiei de Invatamant a Senatului Roma- 
niei. A realizat primul transplant hepatic 
din Romania. Lucrari: Polipi si polipoze rec- 
tocolonice, 1988; Tumorile intestinului subtire, 
in colaborare, 1988; Supuratiile pancreatice si 
peripancreatice, in colaborare, 1990; Actuali- 
tati in chirurgie, in colaborare, 1998; Chirurgia 
ficatului (coordonator), 2004. Membru al 
Societatii Romane de Chirurgie, membru 
al Academiei de Stiinte Medicale, membru 
al Uniunii Medicale Balcanice, membru 
al Academiei Oamenilor de Stiinta din 
Romania. Detine Ordinul National Steaua 
Romaniei in grad de Mare Ofiter. 

Popescu, lulian 

(24.08.1939, com. Licurici, jud. Gorj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica 
la Institutul Politehnic din Cluj. Specializare 
in Olanda. Profesor la Universitatea din 
Craiova. Contributii in domeniul structurii 
mecanismelor si optimizarii lor, in pre- 
lucrarea pe masini automate. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 
Presedinte al Centrului teritorial Craiova al 
Asociatiei Romane de Teoria Mecanismelor 
si Masinilor. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 633 



& 



31.10.2011 17:29:26 



Popescu 




Laurentiu Mircea Popescu 



Leonid Popescu 



Mihai N. Popescu 



Mitica Popescu 




634 



Popescu, Laurentiu Mircea 

(15.04.1944, Campulung, jud. Arge§) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
din Bucuresti. Specializare in Olanda. 
Profesor si rector la Universitatea de Medi- 
cina si Farmacie din Bucuresti. Director 
al Institutului de Patologie Victor Babes. 
Contributii in histologie, in demonstrarea 
rolului reticulului sarcoplasmatic in reglarea 
dependents de calciu a contractiei muscu- 
lare netede. Lucrari: Influenta sistemului nervos 
central in fibrinoliza, 1964; Biologia reproducerii 
umane, 1976; Histologie medicaid, 1987; Tratat 
de medicina interna. Bolile cardiovasculare, 1991; 
Atlas color de histologie: structura microscopica a 
tesuturilor si organelor, 1995. Vicepresedinte al 
Academiei de Stiinte Medicale din Romania, 
membru al Academiei de Stiinte din New 
York. Membru corespondent al Academei 
Romane (1995). 

Popescu, Leonid 

(20.03.1953, Sarateni, Republica Moldova) 
Artist plastic si prozator. A absolvit Colegiul 
Republican de Arte Plastice I. Repin din 
Chisinau si Institutul de Design din Harkov, 
Ucraina. A proiectat si pictat nenumarate 
biserici si catedrale din Republica Moldova, 
din Rusia si din Ucraina, precum cele din 
Apsa de Jos, Slatina si Stramtura din Bucovina 
de Nord (azi Ucraina), a zugravit Catedrala 
Nasterii Domnului din centrul Chisinaului 
(in colaborare cu colegul de breasla Ghena- 
die Taciuc). Scrie la saptamanalul Literatura 
si arta, unde publica eseuri si cronici despre 
colegii de breasla. Volume: Din mdrturiile 
timpului (2000), Despre arta si artisti (2003), 
La portile mdrii (roman, 2001). Membru al 
Uniunii Artistilor Plastici din Moldova si al 
Asociatiei Internationale a Artistilor Plastici 
(1996). Distins de Mitropolia Kievului si a 
intregii Ucraine cu Ordinul Sfantul Vladi- 
mir intocmai cu Apostolii. Maestru in Arta 
(2001). Ordinul Sfantul Paisie Velicikovski 
(2003), Ordinul Andrei Rubliov (2005). 



Popescu, Mihai N. 

(22.07.1909, Targovi§te - 24.02.1953, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit Conservatorul la Bucuresti 
ca elev al Luciei Sturdza-Bulandra. A debu- 
tat pe scena Teatrului National alaturi de 
Ion Manolescu. A jucat la Teatrul Ventura, 
apoi a fost angajat la National. Specializare 
la Viena cu Max Reinhardt. La intoarcere 
a fost angajat la Teatrul Maria Filotti, unde 
i-a avut parteneri pe Agepsina Macri, Aura 
Buzescu. In 1946 era la Comedia, unde a 
jucat alaturi de Elvira Godeanu, Fory Etterle, 
Clody Bertola, George Marutza. Profesor la 
Institutul de Teatru din Bucuresti. 

Popescu, Mitica 

(2.12.1936, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit IATC la Bucuresti. Sot 
al actritei Leopoldina Balanuta. Lucreaza 
la Teatrul Mic din Bucuresti. Roluri in 
teatru: Philadelphia esti a mea de Brian Friel, 
1973; Galileo Galilei de Bertolt Brecht, 1975; 
Dosarul Andersonville de Saul Levitt, 1976; 
Emigrantii de Slawomir Mrozek, 1977; Sd 
imbrdcampe cei goi de Luigi Pirandello, 1978; 
Maestrul si Mar gar eta de Mihail Bulgakov, 
1980; Niste tdrani de Dinu Sararu, 1981. 
Roluri in film: Zidul (1974); Tanase Scatiu 
(1975); Gustul si culoarea fericirii (1978); 
Clipa (1979); Vdnatoarea de vulpi (1980); 
Saltimbancii (1981); Un Saltimbanc la Polul 
Nord (1982); Fram (Serial TV, 1983); Emisia 
continua (1984); Fapt divers (1984); Casatorie 
cu repetitie (1985); Trenul de aur (1987); Moro- 
metii (1987); Un studio in cautarea unei vedete 
(1988); Drumet in calea lupilor (1988); Miss 
Litoral (1990); Ramanerea (1992); Rosenemil 
(1993); Turnul din Pisa (2002); Dulcea sauna a 
mortii (2003); Lotus (2004); Gel mai iubit dintre 
pamdnteni; Sistemul nervos (2005). Premiul 
UNITER pentru intreaga activitate, 2009. 

Popescu, Nicolae 

(22.09.1937, Comanda, com. Strehaia, 
jud. Mehedinti - 29.07.2010) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucuresti. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 634 



& 



31.10.2011 17:29:27 



Popescu 



Ci 

^ 




Nicolae Popescu 



Octavian Popescu 



Petre Popescu 



Petru Popescu 



Cercetator la Institutul Simion Stoilow al 
Academiei Romane. Contributii in domeniul 
topologiei algebrice si al logicii algebrice. 
Lucrari: Modules avec dijferentielle generalisee 
(1964); Caracterisation des categories abeliennes 
avec generateurs et limites inductives exactes (cu 
Pierre Gabriel), 1964; Elemente de teoria fasti- 
culelor (1966); Some remarks about semi- artinian 
rings (cu C. Vraciu, 1973); A theorem of charac- 
terization of residual transcendental extensions of a 
valuation (1988, cu V Alexandru si A. Zaha- 
rescu); Sur la definition des prolongements residu- 
es transcendent d'une valuation sur un corps K a 
K (X) 1989 (cu E.L. Popescu); Elemente de teoria 
analiticd a numerelor, 1968; Teoria categoriilor 
si teoria fasciculelor, 1971; Categorii Abeliene, 
1971. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1997). 

Popescu, Niculae M. 

(10.02.1881, Dambovicioara, jud. Dambovita - 
11.02.1963, Bucure§ti) 

Preot si istoric. A absolvitTeologia si Filologia 
clasica la Universitatea din Bucuresti. Speci- 
alizare la Viena. Director la cancelaria Mitro- 
poliei Ungrovlahiei, profesor la Facultatea 
de Teologie din Bucuresti, secretar general 
al Ministerului Cultelor. Lucrari: Exercitii de 
paleografie romdneascd (scriere chirilica), 1932; 
Chiril Lukaris si ortodoxia romdnd ardeleana, 
1946; Cuvdntdrile bisericesti ale mitropolitului 
Nicolae Krutitki, 3 vol., 1949-1952. Membru 
al Academiei Romane (1923), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. Vicepresedinte 
(1939-1943) si presedinte al sectiunii istorice 
a Academiei (1 941-1 945). 

Popescu, Octavian 

(1951, Slatina) 

Biolog. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Belgrad, Sectia de biologie 
moleculara si fiziologie. Specializare la Iasi, 
Paris, Basel in Elvetia. Cercetator la Insti- 
tutul de Cercetari Biologice al Universitatii 
de Medicina si Farmacie din Cluj, profesor 
si decan al Facultatii de Biologie-Geologie, 



apoi prorector al Universitatii din Cluj. 
A infiintat Laboratorul de Glicobiologie 
Moleculara, unde, in 1995, a descoperit 
cum se formeaza organismele pluricelulare 
din cele unicelulare, si Centrul de Biologie 
Moleculara al Universitatii din Cluj (2001). 
A lucrat la Institutul Pasteur din Paris 
(1990-1992), apoi la Departamentul de 
Cercetare al Spitalului Universitar si la Uni- 
versitatea din Basel, Elvetia (1993-1996). 
Contributii in domeniul geneticii molecu- 
lare, al intelegerii proliferarii celulelor can- 
ceroase. Membru al Societatii Nationale de 
Biologie Celulara. Membru corespondent al 
Academiei Romane (2000). 

Popescu, Petre 

(17.05.1917, Glodeanul Sarat, jud. Buzau - 
01.10.2010, Montreal) 

Preot. A absolvit Teologia ortodoxa la Cer- 
nauti si pe cea protestanta la Paris. Emigrat 
in Canada din 1 95 1 . Vicepresedinte al Cen- 
trului Cultural Roman din Montreal, la edi- 
ficarea caruia a contribuit si statul Canadian, 
bogata activitate comunitara, de strangere a 
relatiilor intre romanii aflati in afara granite- 
lor, in diverse parti ale lumii, ca si intre aces- 
tia si cultura patriei de origine. Redacteaza 
revista Candela din Montreal, colaboreaza 
la Revista de Cercetari Stiintifice din Paris, la 
unele reviste din Canada: Cuvdntul Romdnesc 
(Hamilton), Luceafdrul romdnesc (Montreal) si 
din Statele Unite: America (Cleveland). 

Popescu, Petru 

(2.02.1944, Bucure§ti) 

Poet si prozator. A absolvit Institutul de 
Limbi Straine (engleza) la Bucuresti. Func- 
tionar la Biblioteca Centrala Universitara, 
redactor la Romania literard. Bursier al 
Premiului Herder, Viena (1971-1972), si al 
Universitatii Iowa (1974), expatriat in 1975 
in Marea Britanie, apoi SUA, continua sa 
scrie versuri si proza. Este acceptat la The 
American Film Institute de la Hollywood 
(Los Angeles) in 1978. A avut doisprezece 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 635 



& 



31.10.2011 17:29:27 



Popescu 




636 



ani de succese in lutnea filmului: The 
Obsessive Love, Death of An Angel, 1983, este 
disputat pentru productie de catre Robert 
Redford, Robert Duval, Sigourney Weaver, 
Dusan Makavejev, Jan Troell, Peter Coyote 
si alte personalitati ale filmului american si 
international. Ca rezultat, studioul Fox ii 
ofera sa-si regizeze propriul film, care este 
terminatin 1985 si distribuitin 1986. Filmul 
este o poveste sociala contemporana, petre- 
cuta in California. A revenit in Romania, in 
vizita, in 1991 si 2008. A scris lirica citadina 
si experimentala: Zeu printre blocuri, 1966, 
debut; Fire dejazz, 1969, si proza de observa- 
tie, moderna si discursiva ca stil: Moartea din 
fereastrd, 1967; Prins, 1969, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Dulce ca mierea e glontul patriei, 
1971; Intre Socrate si Xantipa, 1973; Sfdrsitul 
bahic, 1973; Copiii Domnului, 1974; Boxes, 
Stairs and Whistietime (Cutii, scari si fluiere), 
versuri; Before and After Edith (Inainte si dupa 
Edith), primul roman scris in engleza, tradus 
si in romana, 1993; The Last Wave (Ultimul 
val), 1978; In Hot Blood (Cu sdnge fierbinte), 
1986, ca si scenariul de film cu acelasi titlu, 
in regia lui Peter Weir, 1991; Nobody's Chil- 
dren (Copiii nimanui), 1991, despre Romania; 
Almost Adam, 1995, roman de mare succes in 
SUA; The Oasis, 2001. 

Popescu, Radu 

(1655, ? - 1729, Bucure§ti) 
Cronicar. A facut parte din factiunea boie- 
reasca numita „a Balenilor", opusa - in 
Tara Romaneasca - factiunii Cantacuzinilor. 
Cronicar oficial al lui Nicolae Mavrocordat. 
A fost mare vornic, mare ban. Stia latina, 
greaca, turca. A supravegheat trecerea prin 
tara a regelui Suediei, Carol al XH-lea. A scris 
Istoriile domnilor Tdrii Romdnesti, care cuprinde 
evenimentele dintre 1290 si 1728. A fost 
publicata prima oara de Mihail Kogalniceanu 
mMagazin istoric pentru Dachia, 1846-1847, si 
se remarca prin verva stilului oral. 

Popescu, Stela 

(21.12.1935, BaltJ, Basarabia) 
Actrita de teatru si film. A absolvit Institutul 
de Teatru la Bucuresti. Lucreaza la Teatrul 
de Revista. A realizat cupluri celebre alaturi 
de Stefan Banica Senior si Alexandru Arsi- 
nel. Roluri in film: Sexy Harem Ada-Kaleh 
(2001); A doua cddere a Constantinopolului 
(1995); Maria si Mirabeh in Tranzistoria 
(1989); Figurantii (1987); In fiecare zi mi-e 
dor de tine (1987); Secretul lui Nemesis (1985); 
Vara sentimentala (1985); Galax, omul papusa 
(1984); Un petic de cer (1984); Zbor periculos 
(1 984); Cdruta cu mere (1 983); Pe malul stdng al 
Dunarii albastre (1983); Am o idee (1981); Ana 



si hotul (1981); Grabeste-te meet (1981); Nea 
Marin miliardar (1979); Drumuri in cumpana 
(1978); Tufa de Venetia (1977); Ultima noapte 
a singurdtdtii (1976); Elixirul tineretii (1975); 
Despre o anumita fericire (1973); Dimitrie 
Cantemir (1973); Astd-seard dansdm in familie 
(1972); Recomandari (1971, TV); Pantoful 
Cenusdresei (1969); Vin ciclistii (1968); Faust 
XX (1966); Sarutul (1965); Omul de langa tine 
(1961); Alo?Ati gresit numarul (1958). 

Popescu, Stere 

(17.04.1920, Galati - ?.03.1968, Londra) 
Balerin. A absolvit Facultatea de Arhitectura 
la Bucuresti si, in paralel, Scoala de dans 
a Floriei Capsali. Prim-balerin la Opera 
Romana in anii 1940. In 1947 a refuzat sa 
intre in partid si a fost dat afara de la Opera. 
Arestat. Reprimit la Opera Romana in 1960. 
Ramane in Franta cu prilejul unui turneu 
la Paris impreuna cu Gabriel Popescu. S-a 
mutat la Londra ca profesor la Central 
School of Art. A mai facut doua spectacole, 
dupa care s-a sinucis. 

Popescu, §tefan 

(20.01.1872, Finte§ti, jud. Buzau - 
1948, Bucure§ti) 

Pictor, desenator. A studiat la Academia de 
Arte din Miinchen si Academia de Arte din 
Paris. Este unul dintre gravorii de referinta 
din arta romaneasca. In 1904 este premiat 
la Miinchen cu Medalia de Aur la Expozi- 
tia Internationala Sezession. A studiat la 
Paris cu Lucien Simon si Eugene Anatole 
Carriere. In 1901, in timp ce se ana la stu- 
dii la Paris, a pus, impreuna cu Gheorghe 
Petrascu, bazele unei grupari artistice a 
pictorilor romani plecati la Paris, numita 
Tinerimea Artistica. Din asociatie faceau 
parte: Kimon Loghi, Ipolit Strambu, Frede- 
rik Storck, Nicolae Vermont. In 1 905 devine 
membru al grupului Cercle des etudiants 
romains, alaturi de Constantin Brancusi, 
George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, 
Henri Coanda, Ion Pillat, C. Levaditi, 
Duiliu Marcu, Theodorescu-Sion, Nicolae 
Darascu, Camil Ressu, Eustatiu Stoenescu, 
Theodor Cornel si altii. Devine in 1908 
asociat al Salonului Societatii Nationale 
din Paris si membru societar al gruparilor 
muncheneze Sezession si Kunstlergenos- 
senschaft. Locuieste din 1909 la prietenul 
sau Constantin Brancusi, in cartierul 
Montparnasse din Paris. In 1910 fondeaza 
asociatia Amicale a romanilor din Paris sub 
egida ambasadorului Romaniei la Paris. 
Aceasta mai avea printre membrii fondatori 
pe George Enescu, Constantin Brancusi, 
Edouard de Max, Gheorghe Marculescu, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 636 



^ 



31.10.2011 17:29:27 




Stela Popescu 



Calin Popescu Tariceanu 



Teodor Popescu 



Theodor Pallady, medicul Levaditi si avoca- 
tul Virgil V Stanescu. Picteaza in anii urma- 
tori in Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Grecia, 
Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania 
etc. A expus regulat la Tinerimea Artistica, 
pana in 1924, si la Saloanele Oficiale. Ca 
si ceilalti colegi de generatie este fascinat 
de peisajele de la Balcic, pe care le picteaza 
cu mare placere. In 1922 organizeaza la 
Balcic, cu ajutorul asociatiei Cercul Intim, 
o expozitie dedicata locului si la care parti- 
cipa cu lucrari Cecilia Cutescu Storck, Jean 
Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrascu. In 
1936, 1937 expune lucrari impreuna cu 
Iosif Iser si Gheorghe Petrascu in cadrul 
gruparii Arta, iar in 1937 obtine Premiul 
Expozitiei Internationale de la Paris. A obti- 
nut Legiunea de Onoare in 1 925 si Premiul 
National pentru pictura in 1928. Din 1922 
a fost pentru o perioada scurta profesor la 
Academia de Arta din Bucuresti. Lucrari: 
Atelier de tdmpldrie, La negustorii de curmale, 
Ocna la Tg. Ocna, Prdnzul seceratorilor ; La sece- 
ris, proiectul de fresca Cele 2 fete de imparat, 
Strada in Maroc, Istanbul, Turcoaice la fantana 
de la Balcic, Peisaj cu salcii, Craite, Marina, 
La ocean, Peisaj cu mdndstire, Scari in padure, 
Venetia, Peisaj din Maroc, Arabi etc. Premiul 
National pentru pictura (1928). Membru de 
onoare al Academiei Romane (1936). 

Popescu Tariceanu, Calin 

(14.01.1952, Bucure§ti) 

Inginer si prim-ministru al Romaniei. 
A absolvit Hidrotehnica la Institutul de 
Constructii din Bucuresti. A lucrat ca inginer 
la Administratia Nationala a Apelor (Arges). 
Dupa 1989, membru al Partidului Natio- 
nal Liberal, presedinte al lui (2005-2009). 
Director al Radio Contact (1992-1996). 
Deputat de Arad (1990-1992), de Bucu- 
resti (1996-2000). Ministru al Industriei si 
Comertului (1996-1997). Prim-ministru 
al Romaniei (2004-2008). Presedinte de 
onoare al Asociatiei Producatorilor si 
Importatorilor de Automobile din Romania. 



Popescu, Teodor M. 

(01.06.1923, Boteni, Dambovita - 
04.04.1973, Bucure§ti) 

Teolog. A studiat Teologia la Bucuresti, 
Literele si Filosofia la Leipzig. Specializari 
in teologie la Atena si Paris. Profesor de 
Teologie la Chisinau si Bucuresti. Lucrari: 
Istoria crestinismului ca istorie a culturii, Chisi- 
nau, 1926; Enciclopedia patriarhilor ortodocsi de 
la 1848, 1935; Teologia ca stiinta, Bucuresti, 
1 937; Atitudinea Vaticanului fata de Ortodoxie in 
ultimii treizeci de ani, 1949; Conditiile istorice ale 
formarii vechilor Biserici Orientale, 1965. 

Popescu, Tudor R. 

(22.05.1913, Braila - 2004, Bucure§ti) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Iasi cu Magna 
Cum Laude. Specializare la Paris. Profesor la 
Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi, 
apoi din Bucuresti. Membru al Consiliului 
Legislativ Roman (1938-1948), consilier 
juridic in Comisia ministeriala pentru redre- 
sare economica si stabilizare monetara 
(1947), presedinte al Comisiei pentru aplica- 
rea Legii de confiscare a patrimoniului tutu- 
ror institutiilor religioase (1948), presedinte 
al Societatii Romane de Drept Comparat 
(1957-1988). Lucrari: Fundatia in Dreptul 
comparat cu speciala privire asupra Dreptului 
romdn, 1937; Calduza juristului, 1955; Dreptul 
familiei, 2 vol., 1960, 1965; Cdsdtoria, familia si 
Dreptul, 1963; Dreptul comertului international, 
1975. Membru al Societatii de Legislatie 
Comparata din Paris, al Institutului Interna- 
tional pentru Unificarea Dreptului Privat din 
Roma, al Clubului International de Arbitri in 
Afaceri Comerciale din Milano. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Popescu, Valerian C. 

(26.10.1912, Negre§ti, jud. Vaslui) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Profesor la Institutul de Medicina si Farma- 
cie din Bucuresti. Contributii in domeniul 
anesteziei in stomatologie si al traumato- 
logiei maxilo-faciale. Lucrari: Tehnici curente 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 637 



& 



31.10.2011 17:29:27 



Popescu 




Vera Popescu Ion Popescu-Voitesti Radu Popescu-Zeletin 



Gligor Popi 




638 



in chirurgia stomatologica, 1961; Chirurgie 
buco-maxilo-faciald, 2 vol., 1964; Igiena gurii si 
a dintilor, 19 67 ;Anestezia in stomatologic, 1973; 
Radiologic stomatologica, 1985. Membru al 
Academiei de Stiinte Medicale din Romania, 
al Academiei de Chirurgie Dentara din Paris. 
Premiul Maginot al Academiei de Medicina 
din Paris. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1963). 

Popescu, Vera 

(8.11.1915, Tighina, Basarabia - 2008, Bucure§ti) 
Jurista. A absolvit liceul la Tighina, apoi 
Dreptul la Universitatea din Iasi. Odihna 
absoluta la Varatic doi ani deoarece se depis- 
tase o tuberculoza incipienta. In 1940 s-a 
casatorit cu juristul Tudor P. si s-a angajat 
la Consiliul Superior Legislativ (1940-1948), 
fiind prima femeie din Romania care a lucrat 
in acest for. A predat la Scoala Juridica din 
Bucuresti, a lucrat la Ministerul Justitiei, 
unde a redactat revista Justitia noud, apoi la 
Institutul de Petrol si Gaze. 

Popescu-Voitesti, Ion 

(18.11.1876, Voite§ti, com. Balane§ti, jud. Gorj - 
4.10.1944, Bucure§ti) 

Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Bucuresti. Specializare la 
Paris. Profesor la Facultatea de Stiinte din 
Bucuresti. A participat la razboiul balcanic 
(1913) si la Primul Razboi Mondial (1918), 
ajungand pana la gradul de maior. Contribu- 
tii in domeniul paleontologiei, concretizate 
printr-o colectie impresionanta (obiecte, 
schite, harti, fotografii). 

Popescu-Zeletin, Ion Gh. 

(1.02.1907, Buda, jud. Bacau - 
20.05.1974, Bucure§ti) 

Inginer silvic. Tata al lui Radu P.-Z. A absol- 
vit Dreptul la Iasi si Silvicultura la Bucuresti. 
Specializare la Giessen, Germania. Profesor 
la Institutul de Prelucrarea Lemnului si 
Institutul Forestier din Brasov, apoi la Insti- 
tutul Politehnic din Brasov. Contributii in 



biometria forestiera si amenajarea padurilor 
(ocrotirea arboretului natural din Carpati). 
Lucrari: Consideratii asupra impaduririlor cu 
salcdm din rcgiunca Dridu, 1933; Amenajarea 
padurilor, 1941; Norme pentru constituirea 
marilor unitdti forestiere, 1948; Rolul padurilor 
in economia apelor r 1950, Biometria forestiera, 
1956, in colaborare. Membru al Academiei 
de Stiinte Agricole si Silvice din Romania, 
membru al Uniunii Internationale a Insti- 
tutelor de Cercetare Forestiera. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Popescu-Zeletin, Radu 

(4.02.1947, Bucure§ti) 

Inginer. Fiu al lui Ion Gh. P.-Z. A absolvit 
Automatica la Bucuresti si s-a specializat la 
Bremen si Berlin, Germania. A fost inginer 
la Fabrica de Cinescoape din Bucuresti, 
cercetator la Institutul de Tehnica de Cal- 
cul, apoi la Institutul de Cercetari Nucleare 
Hahn-Meitner, Berlin (1947-1987), director 
al Institutului de Cercetare GMD-FOKUS, 
profesor la Universitatea Tehnica din Ber- 
lin. Contributii in domeniul retelelor de 
calculatoare (reteaua nationala germana), 
proiecte comunitare (sisteme de fisiere 
virtuale, baze de date distribute) . Medalia 
IEEE (1988). Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1997). 

Popi, Gligor 

(17.09.1918, Toracul Mic, Banatul Sarbesc - 
31.01.2008, Var§et) 

Istoric. A absolvit Scoala Normala la Varset 
si Istoria la Universitatea din Belgrad. Pro- 
fesor la Academia Pedagogica din Varset. 
A publicat in Nddejdea (1927-1944), sapta- 
manalul Libertatea (din 1945), Lumina, revista 
de literatura, arta si cultura (din 1947), 
Bucuria copiilor, Femeia noua, Calendarul popu- 
lar (ulterior Almanahul Libertatea), Tibiscus, 
Cuvantul romanesc, Familia, Tineretea, Traditia, 
Foaia Sdn-Mihaiului, Satu Nou, atat in limb a 
romana, cat si in limba sarba. A scris in 
ziarul de la Novi Sad (tiparit in cinci limbi) 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 638 



& 



31.10.2011 17:29:27 



Popovici 



Misao, precum si in Vrsacka kula - „Cula 
Varsetului" din Varset, in ziarul Dnevnik din 
Novi Sad etc. Promoter al invatamantului in 
limba romana in Banatul Sarbesc. Este auto- 
rul a 11 carti, dintre care majoritatea sunt 
de interes major pentru minoritatea romana 
din Serbia si Muntenegru sau opere impor- 
tante pentru relatiile romano-sarbe. Dintre 
ele trebuie amintite: Rumuni u Jugoslovenskom 
Banatu izmedju dva rata (Romanii din Banatul 
iugoslav in perioada dintre cele doud rdzboaie), 
Novi Sad, 1976; Jugoslovensko-rumunski 
odnosi 1918-1941 (Relatiile iugoslavo-romdne 
1918-1941) , Novi Sad, Varset, 1984; Romanii 
din Banatul Sarbesc in secolele XVIII-XX. Pagini 
de istorie si culturd, Varset, Bucuresti, 1993; 
Romanii din Banatul sarbesc - 1941-1996, 
1998; Romanii in viata publicd, Novi Sad, 
2001 . Elector al Consiliului National Roman 
din Serbia ca reprezentant al Societatii de 
Limba Romana din Voivodina, al carui 
membru fondator era. 

Popi§teanu, Alexandru 

(3.01.1904, Bucure§ti - 

1.06.1941, Marienthal, langa Odesa) 

Pilot. Tata al lui Cristian P. A absolvit Scoala 

Pregatitoare de Ofiteri de Aviatie de la 

Cotroceni. In timpul celui de-al Doilea Raz- 

boi Mondial a comandat Grupul de Lupta 

nr. 7. A participat la 33 de raiduri aeriene si a 

obtinut Ordinele Mihai Viteazul clasa a Ill-a 

si Virtutea Aeronautica. A murit in lupta. 

Popi§teanu, Cristian 

(25.12.1932, Bucure§ti - 26.02.1999, Bucure§ti) 
Istorie. A absolvit Institutul pentru Relatii 
Internationale al ASE si si- a sustinut docto- 
ratul in istorie la Universitatea din Bucuresti. 
Cofondator al revistelor Lumea (1963) si 
Magazin istorie (1967). Lucrari: Independenta, 
Nealiniere, Pace: Momente si semnificatii ale unei 
miscdri istorice a secolului XX, in colaborare; 
Istoria clipei; Sturdzestii: din cronica unei familii 
istorice, in colaborare; A Trip down Memory 
Lane; Romania and the Balkan Entente, cu 
o postfata a lui A.J. Toynbee. Director al 
Magazinului istorie si presedinte al fundatiei 
acestuia. Membru al Institutului pentru Stu- 
dii Internationale din Bucuresti, al Asociatiei 
Americane a Istoricilor, al Institutului Inter- 
national al Presei (Viena si Zurich). O strada 
din Bucuresti ii poarta numele. 

Popov, Vasile Mihai 

(7.07.1928, Galati) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Bucu- 
resti. Cercetator la Institutul de Energetica 
al Academiei. Traieste in Florida, SUA. 




Alexandru Popi§teanu 



Vasile Mihai Popov 



Concepere, proiectare si executie a calcu- 
latoarelor analitice Mecan I si Mecan II. 
A fundamentat principiul hiperstabilitatii 
sistemelor, recunoscut pe plan mondial cu 
numele autorului, publicand in 1957 prima 
lucrare care marcheaza contributia sa de 
pionierat in acest domeniu. Ineditul operei 
consta in utilizarea ecuatiilor integrale in 
locul metodei functiei Liapunov si rezultatul 
acestei initiative a fost criteriul frecvential de 
stabilitate care in prezent ii poarta numele. 
Lucrari in domeniul stabilitatii sistemelor 
automate neliniare: Hiperstabilitatea Sisteme- 
lor Automate (1966), care s-a impus prin fapte 
teoretice remarcabile. Scoala romaneasca de 
teorie matematica a sistemelor automate, 
deschisa de el prin teoria hiperstabilitatii 
sistemelor, a fost dezvoltata de Vlad Ionescu 
si Vladimir Rasvan. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963). 

Popovici, Aurel C. 

(4.10.1863, Lugoj - 10.02.1917, Geneva) 
Publicist. A absolvit Medicina la Viena. 
Luptator pentru drepturile romanilor din 
Austro-Ungaria. Dupa o condamnare de 
patru ani in Transilvania, vine in Romania. 
Colaboreaza la Gazeta de Transilvania, Sama- 
natorul, Adevdrul s.a. Din pacate doctrina sa 
nationala a fost preluata si exacerbata de 
Garda de Fier. Lucrari: Nationalism si demo- 
cratic 1903. 

Popovici-Barcianu, Daniil 

(18.10.1847, Ra§inari, jud. Sibiu - 
3/16.02.1903, Sibiu) 

Teolog si naturalist. Fiu al lui Sava P.-B. 
A absolvit Institutul Teologic-Pedagogic 
din Sibiu. Specializare in Germania pentru 
studiul organizarii scolilor populare. A stu- 
diat stiintele naturale, filosofia si pedagogia 
la universitatile din Viena, Bonn si Leipzig. 
Profesor la Institutul Teologic-Pedagogic 
si director al Scolii de Fete ASTRA din 
Sibiu. Membru in Comitetul Partidului 
National Roman din Transilvania, unul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 639 



^ 



31.10.2011 17:29:27 



Popovici 




Sava Popovici-Barcianu Andrei Popovici-Bazno§anu 



Calin Popovici 




640 



dintre initiatorii Memorandumului (1862), 
motiv pentru care a facut inchisoare la 
Vacz. Lucrari: Untersuhungen uber die Bluten- 
twicklung der Onagraceen, 1874; Elemente de 
istorie naturald pentru scoalele poporale, 2 vol., 
1881-1883. A reeditat lucrarile tatalui sau. 

Popovici-Barcianu, Sava 

(1814, Ra§inari, jud. Sibiu - 
12/24.03.1879, Ra§inari) 
Om politic. Tata al lui Daniil P.-B. A stu- 
diat Medicina la Viena, Filosofia la Cluj 
si Teologia la Sibiu. Profesor la Institutul 
Teologic-Pedagogic din Sibiu. A participat 
la revolutia de la 1848 in Transilvania si a 
facut parte din delegatia condusa de Andrei 
Saguna pe Campia Libertatii de la Blaj. 
Lucrari: Curs de aritmeticd pentru folosul si 
trebuinta tinerimei romdne (1848), Abetedar 
pentru folosul scoalelor de legea greco-rdsdriteand 
(1851), Culegere de istorioare morale (1876), 
Gramatica romdnd. Curs pregdtitor pentru 
scoalele secundare preparandii si privati (1852). 
Membru corespondent al Societatii Acade- 
mice Romane (1869). 

Popovici-Bayreuth, Dimitrie 

(19.07.1860, la§i - 6.04.1927, Cluj) 
Bariton. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti si s-a specializat la Viena. Solist al Ope- 
relor din Praga, Viena, Munchen, Hamburg 
si Bayreuth. A intreprins turnee in Europa 
si SUA. A revenit in tara in 1905 si a preluat 
conducerea Conservatorului din Bucuresti, 
apoi a celui din Cluj. 

Popovici-Bazno§anu, Andrei 

(1876, Baznoasa, com. Lunca, jud. Boto§ani - 
1969, Bucure§ti) 

Zoolog. Armean din Moldova dupa mama 
(Ericeanu). Casatorit cu Maria Buiucliu, 
dintr-o familie de junimisti, evreica. A absolvit 
Facultatea de Stiinte la Bucuresti. Specializare 
la Munchen. Profesor la Facultatea de Biolo- 
gie a Universitatii din Bucuresti. A intemeiat 
Statiunea Zoologica de la Sinaia (1922), al 



carei director a fost 19 ani (urmat de Con- 
stantin Motas), si s-a sprijinit pe organizatia 
turistica numita Cabana Naturalistilor, al 
carei consilier a fost. A fost coorganizator al 
primului Congres International de Zoologie 
(Cluj, 1928) si al Rezervatiei Retezat (1935). 
ArhivaErbiceanu-Buiucliu-Popovici-Bazno- 
sanu, cuprinzand documente vechi de cateva 
sute de ani (de la Miron Costin), a fost pre- 
data Academiei Romane de fiica zoologului. 

Popovici, Calin 

(4.10.1910, Galati - 16.01.1977, Bucure§ti) 
Astronom, astrofizician si geodez. A pus 
fundamentul cercetarilor de fizica solara, de 
fotometrie a stelelor si geodezie spatiala in 
Romania. El este eel care a inceput preda- 
rea astrofizicii generale si a fizicii solare la 
Universitatea din Bucuresti. Si-a inceput 
cariera de astronom la Observatorul din 
Bucuresti in 1930, pe cand era inca student 
in anul al Ill-lea. A obtinut doctoratul 
in 1949, la Bucuresti, cu o teza care trata 
probleme legate de miscarea Soarelui in 
sistemul local de miscari stelare proprii. 
A inceput sa predea astrofizica la Facultatea 
de Fizica si Matematica din Bucuresti. Intre 
1952 si 1961 a predat astronomia geodezica 
si cartografia la Academia Militara Tehnica, 
unde a fost profesor. In 1961 s-a transferat 
la Institutul de Constructii unde preda si 
cursuri de gravimetrie. Preda fizica solara la 
Universitatea din Bucuresti si la Facultatea 
de Matematica, inainte de 1957. Principala 
sa contributie la studiul satelitilor a repre- 
zentat-o metoda „cercului de simultane- 
itate", cu care a determinat in 1962 prima 
directie spatiala in Europa, intre Bucuresti si 
Postdam. Metoda sa a fost aplicata cu suc- 
ces in Franta, Germania si Rusia. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1990). 

Popovici, Constantin 

(21.05.1924, Romancauti, Bucovina de Nord - 
4.12.2010, Chi§inau) 

Filolog si folclorist. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Cernauti. A fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 640 



& 



31.10.2011 17:29:28 



Popovici 



iMmF 



Constantin Popovici Constantin C. Popovici 



profesor la Institutul Invatatoresc, Univer- 
sitatea de Stat si Institutul Pedagogic din 
Cernauti, apoi la Institutul de Istorie, Limba 
si Literatura al Filialei Moldovenesti a AS a 
URSS, sef al Sectiei literatura comparata a 
Institutului de Limba si Literatura al ASM, 
director al Sectiei de studiere a minoritati- 
lor nationale a ASM (din 1993 - Institutul 
Minoritatilor Nationale, iar din 1999 - 
Institutul de Cercetari Interetnice). Lucrari: 
Coiiua/ibHue Momueu e no93uu SmunecKy 
(1963); Ion Creangd si basmul est-slav (1967); 
YKpauncKuu meamp na KuiuuneecKou ci^ene 
(1974); Eminescu. Viata si opera (1974, 1976, 
1988, 2001, 2005, 1982, versiunea rusa); 
albumul-monografie M. Eminescu. Viata si 
opera in documente, marturii, ilustratii (in lim- 
bile romana, rusa, franceza, engleza, 1985); 
YKpaincbKuu meamp na KuiuuniecbKiu ci^eni 
(1995). Laureat al Premiului International 
Andrei Pervozvannii (Rusia), al Premiului 
LP. Kotlearevski (Ucraina) si al Premiului 
Prezidiului ASM. Distins cu titlurile Om 
Emerit, Eminent al Invatamantului Public, 
print al Ordinului International al Cava- 
lerilor Arhistrateg Mihail in grad de gene- 
ral-colonel. A fost distins cu 20 de ordine, 
inclusiv Ordinul pentru Apararea Patriei 
clasa I, Ordinul Republicii si 25 de medalii 
civile si militare din 8 state (URSS, Republica 
Moldova, Rusia, Ucraina, Romania, Ungaria, 
Germania, Canada). Membru de onoare al 
Academiei de Stiinte din Ucraina, membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Popovici, Constantin C. 

(12/24.03.1878, la§i - 26.11.1956, Bucure§ti) 
Inginer (sisteme tehnologice), matematician 
si astronom. A absolvit Facultatea de Mate- 
matica a Universitatii din Iasi. Specializare la 
Paris. Profesor la Universitatea din Iasi, apoi 
la cea din Bucuresti, Catedra de astronomie. 
A infiintat Observatorul Astronomic din Iasi 
(1913) si a condus Observatorul Astronomic 
din Bucuresti (1937-1943). A determinat 
multimea functiilor (care ii poarta numele) 



D. Popovici 



Doru Popovici 



ce raman invariante in raport cu un argu- 
ment functional dat. Lucrari: Sur les ecuations 
aux integrates reciproques, 1907; Integration des 
systemes d' ecuations functionelles, 1933; Astrono- 
mie stellaire, 1944; Importanta presiunii luminii 
in mecanica cereascd, 1950. Membru al Soci- 
etatii Romane de Stiinta, al Societatii Fran- 
ceze de Matematica. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1990). 

Popovici, D(imitrie) 

(25.10.1902, Daneasa, jud. Olt - 5.12.1952, Cluj) 
Comparatist. A absolvit Literele si Filoso- 
fia la Bucuresti. S-a specializat la Paris in 
literatura comparata. A fost lector de limba 
romana la Sorbona si Ecole des Langues 
Orientales Vives (1930-1940). A fost pro- 
fesor la Universitatea din Cluj si director al 
Bibliotecii Academiei, filiala Cluj. A lasat un 
fond de manuscrise care-i poarta numele 
(1300 de piese). Fondator al revistei Stu- 
dii literare (1942-1948). Este unul dintre 
fondatorii comparatismului in Romania: 
Ideologia literara a lui Heliade-Radulescu, 1935; 
Santa-Cetate • Intre utopie si poezie, 1935; Cer- 
cetari de literatura romana, 1944; La literature 
roumaine a Vepoque des Lumieres (Literatura 
romana in epoca Luminilor), 1945. 

Popovici, Doru 

(17.02.1932, Re§ita) 

Compozitor. Tatal sau a murit la Gherla, in 
1959, arestat dupa evenimentele din Ungaria 
din 1956. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti ca elev al lui Mihail Andricu, Mihail 
Jora, Paul Constantinescu, Martian Negrea, 
Zeno Vancea. Specializare la Darmstadt 
cu Gyorgy Ligeti, Karlheinz Stockhausen 
si Iannis Xenakis. Editor muzical la Radio- 
difuziunea Romana. Profesor la Facultatea 
de Muzica a Universitatii Spiru Haret. I-au 
fost elevi Serban Nichifor, Costin Miereanu, 
Florian Lungu s.a. A compus muzica pos- 
timpresionista si dodecafonica (primul com- 
pozitor roman in acest gen), fiind influentat 
de postbizantinismul muzicii romanesti. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 641 



^ 



31.10.2011 17:29:28 



Popovici 




642 




Eusebiu Popovici 



Mihai Popovici (politician) 



Lucrari: Sonata pentru plan; Sonata pentru 
vioara si plan; Mariana Pineda; Prometheus; 
Omagiu lui Palestrina; Porumbeii mortii; Oma- 
giu lui Tuculescu; Omagiu lui Eminescu; Imnuri 
bizantine; Codex Caioni. Distins cu Premiile 
Uniunii Compozitorilor Iugoslavi (1970), 
mai tnulte premii ale UCMR, precutn si cu 
Premiul Academiei Romane (1972). 

Popovici, Eusebiu 

(15.02.1838, Cemauti - 28.09.1922, Cemauti) 
Preot si profesor. A absolvit Teologia la 
Cemauti. Specializare la Viena. Custode al 
Bibliotecii de Stat din Cemauti. Profesor la 
Facultatea de Teologie a Universitatii din 
Cemauti, rector al universitatii. Membru 
in Consiliul scolar al Austriei, vicar al Arhi- 
episcopiei Cernautilor. Lucrari: Gramatica 
romaneasca, 1921. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1908). 

Popovici, Gheorghe 

(8.11.1863, Cemauti - 

12.07.1905, Munkacs, azi Mukacevo, Ucraina) 
Istoric. A absolvit Dreptul la Cemauti. 
Specializare la Innsbruck. Contributii in 
domeniul istoriei fenomenului juridic 
romanesc. Lucrari: Mihai Voda si mosnenii din 
Sularul - o incercare interpretativa, 1886; Anul 
de la martie in Moldova in timpul lui Alexandru 
eel Bun. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1905). 

Popovici, Gheorghe 

(25.04.1862, Cliciova, jud. Timi§ - 
2712.1927, Lugoj) 

Preot, teolog, istoric. A absolvit Teologia la 
Universitatea din Cemauti. Specializare la 
Viena. Membru, vicepresedinte si deputat 
in Dieta de la Budapesta al Partidului 
National din Trans ilvania. Protopop al 
Lugojului. Lucrari: Uniunea romdnilor din 
Transilvania cu biserica romano-catolicd sub 
imparatul Leopold I, 1901; Istoria romdnilor 
banateni, 1904. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1909). 



Popovici, Hie T. 

(30.10.1902, Budai, Republica Moldova - 
11.10.1982, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Medicina Vete- 
rinara la Bucuresti. A fost bacteriolog in 
diverse laboratoare din Chisinau, apoi profe- 
sor la Facultatea de Medicina Veterinara din 
Bucuresti. Fondator al Institutului de Zoo- 
tehnie si Medicina Veterinara din Bucuresti, 
al carui director a fost (1949-1962). A creat 
si optimizat vaccinuri pentru animale. 
Lucrari: Vaccinarea impotriva angalaxiei conta- 
gioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii 
de Capromyes agalactice, 1957; O noua metoda 
de vaccinare antirabicd folositd in combaterea 
turbdrii la animale in RPR r 1960. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Popovici, lonel 

(n. 1952, Satu Nou, lugoslavia) 
Pictor. Elev al lui Livius Balnojan, care 
i-a fost profesor la scoala din satul natal. 
A absolvit Liceul de Arte Plastice la Novi 
Sad si Institutul de Arte Plastice la Bucuresti 
ca elev al lui Corneliu Baba. Este graficianul 
Trustului de Presa si Editura Libertatea din 
Pancevo. A participat la peste 250 de expo- 
zitii colective in tara si in strainatate. Face 
parte din grupul de arta Pesak (Nisipul). 

Popovici, losif 

(17.02.1876, Cliciova-Bethausen, Timi§ - 
26.08.1928, Cluj) 

Lingvist. A facut liceul la Lugoj si Brasov, 
Filologia la Budapesta, Leipzig, Viena, 
Zagreb, Paris. Elev al lui Gustav Weigand, 
Gaston Paris si Wilhelm Meyer-Liibke. Pro- 
fesor de slavistica la Universitatea din Cluj. 
Lucrari: Vocalele romdnesti, 1926; Dialectele 
romane din Istria, 2 vol., 1909, 1914; Jertfa 
zidirii la romani r 1909. A descoperit la Buda- 
pesta primul exemplar complet al Paliei de la 
Ordstie. A cules Poezii populare romane, 1909. 

Popovici, Mihai 

(21.10.1879, Bra§ov - 7.05.1966, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Budapesta 
si Filosofia la Viena. Membru al Partidului 
National Roman, militant pentru unirea 
Transilvaniei cu tara. In timpul razboiului, 
intre 1917 si 1918, a fost insarcinat cu 
organizarea corpului voluntarilor romani in 
Moldova, multi dintre ei adunati din randul 
prizonierilor ardeleni din Rusia. De aseme- 
nea, a facut parte din Comitetul National 
al romanilor emigrati din Austro-Ungaria, 
constituit la Odessa in 1918. Membru al 
Consiliului Dirigent al Transilvaniei la 
Departamentul Industriei si Comertului, 
deputat in Parlamentul Romaniei intregite. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 642 



& 



31.10.2011 17:29:28 



Popovici 




Mihail Popovici (medic) 



Nicolae Popovici 



Silvia Popovici 



Titus Popovici 



In cabinetul Blocului Parlamentar a o cup at 
portofoliile Ministerului Lucrarilor Publice 
si al Ministerului Finantelor. Vicepresedinte 
al PNT (1926). A facut parte din toate 
guvernele taraniste (8 guvernari), in special 
ca ministru al Finantelor, dar si al Justitiei, 
Internelor si al Lucrarilor publice. Adept al 
lui Iuliu Maniu. Arestat ca taranist in 1 947 
si acuzat de conspiratie contra statului 
in afacerea Tamadau. Detinut la Sighet 
pana in 1955. Lucrari: Solidarismul politic, 
Bucuresti, 1923; Bugetul, 1924; Datoriile si 
creantele Romdniei dupa tratate, 1925; Discurs, 
1925; Politica de revalorizare si conversiunea la 
Banca Nationald, 1925; Politica de productiune 
si bugetul, 1926; Legea pentru reorganizarea 
Inaltei Curti, 1929; Legea contabilitatii publice, 
1930; Lege pentru reorganizarea Inaltei Curti de 
Conturi, 1930. 

Popovici, Mihail 

(29.10.1942, Podoima, Basarabia) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
la Institutul de Medicina din Chisinau si 
s-a specializat in cardiologie. Cofondator, 
cu V Anestiade, si director al Institutului 
de Cardiologie din Chisinau. A definit 
factorii (autoimuni, toxici, virali s.a.) care 
contribuie la dezvoltarea cardiomiopatiilor 
dilatative. Director coordonator al Progra- 
mului de Interventie Nationala Integrata 
impotriva bolilor nontransmisibile. A fost 
deputat in Parlamentul Republicii Moldova 
(1990-1994). Autor a 17 brevete de inventie, 
din care 6 distinse cu medalii de aur si argint 
la saloanele internationale de inventica. 
Lucrari: ffunamau,uoHHax KapduoMuonamux 
(1986, in colaborare); ToKcunecKoe u aymo- 
UMMyHHoe noepexcdeHue MUOKapda (1988); 
Mema6onunecKue u (fiyHKi^uonanbHue ochobu 
BKcnepuMenmanbHux KapduoMuonamuu (1990, 
in colaborare); Fotobiotehnologie - realizdri noi 
in biomedicina (1995, in colaborare); Hiperten- 
siunea arteriala (recomandari practice) (1999, in 
colaborare); Combaterea bolilor cardiovasculare 
in populatie (2000, in colaborare); Ghidul 



medicului de familie in combaterea hipertensiunii 
arteriole (2003, in colaborare); Endoteliul si 
patologia cardiovasculard (2005, in colaborare); 
Dislipidemiile (2005, in colaborare). Laureat al 
Premiului de Stat, distins cu Ordinul Repu- 
blicii si cu Medalia Meritul Civic. Presedinte 
al Societatii Cardiologilor din Moldova, 
membru al societatilor stiintifice de cardio- 
logie din Romania, Rusia, Turcia. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Popovici, Nicolae 

(1903, Biertan, comitatul Tarnava Mare - 
20.10.1960, Cheia) 

Episcop. A absolvit liceul Andrei Saguna la 
Brasov si Facultatea de Teologie la Cernauti. 
Profesor la Seminarul Teologie din Sibiu, 
ales episcop de Oradea in 1926. In timpul 
Diktatului s-a stabilit la Beius. Misionar in 
Transnistria in 1941. Intors la Oradea in 
1 944, a denuntat prin memorii catre Minis- 
terul Cultelor ceea ce considera ateismul 
comunist. Sinodul BOR i-a ridicat functia in 
1950. S-a calugarit la manastirea Cheia. 

Popovici, Silvia 

(7.05.1933, Fundata, Bra§ov - 
16.09.1993, Bucure§ti) 

Actrita. A absolvit Institutul de Teatru 
din Bucuresti, a debutat in 1954 ca actrita 
intr-un film realizat de alti studenti, intitulat 
La mere. A jucat pe scena Teatrelor Nationale 
din Bucuresti, Cluj si Craiova. Consacrarea 
a venit odata cu debutul regizoarei Malvina 
Ursianu, care o alege in 1967 sa interpreteze 
rolul principal din filmul Gioconda fard suras. 
A facut multe roluri pentru Teatrul Radiofo- 
nic si de Televiziune. Roluri in film: Ora H, 
1956; Bijuterii de familie, 1956; Darclee, 1961; 
Padureajpanzuratilor, 1967; Trecatoarele iubiri, 
1974; Intoarcerea lui Vodd Lapusneanu, 1979; 
Enigmele se explica in zori, 1987. 

Popovici, Titus 

(16.05.1930, Oradea - 29.11.1994, Tulcea) 
Scriitor si scenarist. A absolvit Literele 
la Universitatea din Bucuresti. Din 1957 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 643 



^ 



31.10.2011 17:29:28 



Popoviciu 




644 




Tiberiu Popoviciu 



Carol Popp de Szatmary 



devine scenarist, odata cu adaptarea pentru 
ecran a nuvelei lui loan Slavici Moara cu 
noroc. A fost considerat unul dintre cei mai 
importanti scenaristi romani din perioada 
1960-1970. Colaboreaza constant cu regi- 
zori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei 
Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu 
s.a. Scenarii de film: La Moara cu noroc (1957); 
Setea (roman - 1958); Valurile Dundrii (1959); 
Furtuna (1960); Passacaglia (teatru - 1960); 
Cuba, teritoriu liber al Americii (insemnari - 
1962); Strdinul (1964); Pddurea spdnzuratilor 
(1964); Dacii (1966); Columna (1968); Mihai 
Viteazul (1970); Puterea si adevdrul (1971); 
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1971); 
Cu mdinile curate (1972); Conspiratia (1972); 
Ultimul cartus (1973); Departe de Tipperary 
(1973); Capcana (1974); Actorul si sdlbaticii 
(1974); Pe aid nu se trece (1975); Operatiunea 
Monstrul (1976); Profetul, aurul si ardelenii 
(1978); Ion: Blestemul pamantului, blestemul 
iubirii (1 979); Artista, dolarii si ardelenii (1 979); 
Pruncul, petrolul si ardelenii (1981); Lumini si 
umbre: partea I (1981); Lumini si umbre: par- 
tea II (1982); Secretul lui Bachus\l9S4); Korea 
(1984); Secretul lui Nemesis (1985); Noi, cei din 
linia intai (1985); Momentul adevarului (1989); 
Mircea (1989); Miss Litoral (1990); Divort 
din dragoste (1991); Crucea de piatra (1993). 
Lucrari literare: Povestiri si romanul Strdinul, 
1955; Setea (I960), Premiul de Stat; Moartea 
lui Ipu, nuvela (1970). Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1974). 

Popoviciu, Tiberiu 

(16.02.1906, Arad - 29.12.1975, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit cursurile Facul- 
tatii de Stiinte din Bucuresti, a sustinut un 
doctorat la Paris (1933), a devenit apoi cadru 
didactic la universitatile din Cernauti, Bucu- 
resti si Iasi. In 1946 este numit profesor la 
Universitatea din Cluj (Catedra de analiza 
matematica), intemeind aici - in 1 957 - Insti- 
tutul de Calcul al Academiei Romane (filiala 
Cluj), fiind totodata decan intre 1 950 si 1 953 . 
La Institutul pentru Automatizari au fost 



elaborate pentru industrie, pe baza lucra- 
rilor sale, microcalculatoarele ECAROM si 
SIDET, care s-au fabricat la FEA - Bucuresti 
si la IEIA - Cluj-Napoca. Au fost concepute, 
de asemenea, sisteme distribuite si automate 
programabile, introduse in fabricatie la Intre- 
prinderea Automatica Bucuresti, si a fost asi- 
milat in microproductie industrial^ sistemul 
modulat AMS, care, printre altele, a echipat 
si instalatia de automatizare a metroului 
bucurestean. Prin staruintele lui, in 1959 
se va relua publicarea revistei Mathematica. 
Membru al Academiei Romane (1963). 

Popp de Szatmary, Carol 

(1812, Cluj - 1886, Cluj) 
Pictor si fotograf. Maghiar ca etnie. Stra- 
mosii sai au fost innobilati pentru servicii 
teologice aduse imparatului. Mason. A avut 
o idila de tinerete cu Maritica Vacarescu, vii- 
toarea sotie a lui Gheorghe Bibescu (a lasat 
acuarela Un ideal care nu se atinge niciodata, 
1830). A trecut in Tara Romaneasca pe 
la Rucar, si-a luat ramas-bun si a plecat la 
Roma, unde s-a imprietenit cu Constantin 
Lecca. In 1834 a plecat la Viena, unde a 
fost elevul lui Peter Fendi si Johann Treml. 
Revine in Tara Romaneasca in 1837 si pic- 
teaza peisaje din Dolj si Arges. Se duce si 
in Moldova si picteaza la Varatec, alcatuind 
o scurta enciclopedie a vietii cotidiene si 
portului taranilor romani. II insoteste pe A. 
Demidov intr-o calatorie in Ungaria, tarile 
romane, Basarabia, Crimeea. Calatoreste din 
nou la Paris, Roma, Florenta si este inspirat 
de stilul romantic si de Renastere. Revine la 
Cluj si executa litografii ale membrilor Die- 
tei. Incearca sa deschida o scoala de pictura 
gratuita. In 1847 il insoteste pe Franz Liszt 
prin Tara Romaneasca, in drumul acestuia 
catre Kiev. Dupa caderea lui Bibescu intra si 
in gratiile domnului Barbu Stirbei si ii face 
un portret. Dupa 1850 a calatorit la Bagdad, 
Diarbekir, pe Tigru, la Khorsabad si Baalbek, 
perioada in care a pictat o mie de tablouri. 
Dar la Expozitia din 1855 la Paris a expus 
fotografii cu portretele generalilor rusi si 
taberele din Silistra si Oltenita, o raritate 
in epoca (unul din albume a fost daruit lui 
Napoleon al Ill-lea). Prounionist, a susti- 
nut alegerea lui Cuza in ambele principate 
in 1859 si deseneaza Deschiderea Divanului 
Ad-Hoc , adica a Parlamentului Principatelor 
Unite. A fost premiat la Expozitia Internati- 
onala de la Viena, 1873, cu Medalia pentru 
Arta si Stiinta a imparatului Austriei. A cala- 
torit la Miinchen, Haga si in Anglia, iar in 
1877 a fost pictor pe frontul Razboiului de 
Independenta. In 1881 a pictat incoronarea 
primului rege al Romaniei. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 644 



^ 



31.10.2011 17:29:28 



Pora 




Mi§u Popp 



luliu Popper 



Popp, Mi§u 

(1827, Brasov - 6.03.1892, Brasov) 
Pictor de biserici. A urmat meseria tatalui 
sau, invatand de la el mestesugul icoanelor, 
dar si de la preotul bisericii Sf. Nicolae din 
Scheii Brasovului. Dupa ce a ab solvit Scoala 
Militara de Graniceri, a studiat doi ani la 
Academia de Arte Frumoase din Viena. In 
1848 face cunostinta cu pictorul Constantin 
Lecca, refugiat la Brasov, si vor ramane prie- 
teni toata viata. A facut parte din garda care 
a aparat Brasovul la 1848, apoi s-a refugiat 
la Bucuresti si a pictat, impreuna cu Lecca, 
bisericile Curtea Veche, Sf. Gheorghe Nou r 
capela Cimitirului Serban Voda. In 1862 
revine la Brasov si picteaza o serie de portrete 
de brasoveni, pastrate la Muzeul ASTRA din 
Sibiu. Dupa un an revine la Bucuresti si 
picteaza biserica Radu Voda, apoi pleaca la 
Campulung si picteaza biserica Sf. Nicolae. 
Dupa care revine in orasul natal si picteaza 
biserici prin satele din jur. 

Popp, Traian Vintila 

(22.01.1933, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Constructii 
Civile si Industriale la Institutul de Con- 
structii din Bucuresti. A lucrat la Institutul de 
Proiectare Carpati si a fost profesor asociat 
la Institutul de Arhitectura din Bucuresti. 
Contributii in domeniul staticii si dinamicii 
constructiilor, al structurilor de rezistenta 
pentru constructii. Membru al Asociatiei 
Inginerilor si Constructorilor din Romania, 
membru al International Association of 
Shell Structures. Membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Popper, luliu 

(1857, Bucuresti - 6.06.1893, Buenos Aires) 
Inginer si explorator. A absolvit Ecole Poli- 
technique la Paris. A plecat de la Bucuresti 
la Constantinopol, apoi in Egipt. A calatorit 
in China, Japonia, Siberia, Alaska, apoi se 
stabileste in New Orleans. In capitala Cubei, 
Havana, ridica planul orasului si al portului. 



Intre 1884 si 1885 lucreaza la Ciudad de 
Mexico, fiind redactor la publicatia Diario de 
los Forasteros. La inceputul lui 1886 ajunge 
la Buenos Aires. Principala realizare a 
scurtei sale vieti a fost insa explorarea Tarii 
de Foe, unde, din insarcinarea guvernului 
argentinian, a efectuat mai multe expeditii 
(1886-1892), determinand pozitia a nume- 
roase formatiuni geografice, descoperind 
insemnate bogatii naturale, facand observa- 
tii etnografice si meteorologice importante. 
Mai multe asezari stabile sunt de asemenea 
creatia lui. A construit drumuri, o cale ferata 
scurta etc. A infiintat si o mica intreprindere 
de exploatare a aurului la El Paramo, pentru 
care a inventat un „recoltator de aur", ba 
chiar a pus acolo in circulatie monede de 
aur (una de un gram si alta de o jumatate 
de gram, cate o mie de bucati din fiecare) 
si un timbru, a instituit un tribunal etc. 
Zona unde lucra era necartografiata in acel 
moment, asa ca muntilor, raurilor descope- 
rite de el le-a dat denumiri romanesti. Astfel 
apar pe harta geografica a lumii Rio Rosetti, 
Rio Ureche, Varful Lahovary, Punta Sinaia, 
Sierra Carmen Sylva. In timpul sederii sale 
in Tara de Foe (don Julio de Romania) reali- 
zeaza o serie de fotografii document despre 
etniile din regiune. A creat un album legat in 
piele de foca, pe a carui coperta textul a fost 
realizat din foite de aur extras din propriile 
mine. A trimis lucrarea Societatii Romane de 
Geografie, dar in timpul bombardamentelor 
din 1944 a disparut. A fost ucis de mafia 
aurului, ca si fratele sau, ramas la Bucuresti. 
Abia in anii 1 980 a aparut un al doilea exem- 
plar al lucrarii (sau acelasi), pe care se pare 
ca 1-ar fi trimis parintilor. Acesta se ana in 
custodia comunitatii evreiesti din Bucuresti. 
Membru corespondent al Societatii Romane 
de Geografie. 

Pora, Eugen A. 

(13.06.1909, Bunesti, jud. Brasov - 
28.10.1981, Cluj-Napoca) 
Zoolog, ecofiziolog si oceanograf. Este 
absolvent al Facultatii de Stiinte din Cluj 
din 1932, cu o specializare la Sorbona si un 
doctorat in stiinte naturale obtinut in 1938. 
Pana in 1945 a fost cadru didactic la Uni- 
versitatea din Iasi, apoi se muta la Cluj, la 
Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie 
(Catedra de fiziologia animalelor). In 1948 
devine membru corespondent al Academiei 
Romane, iar activ din 1963. In 1962 a parti- 
cipat la expeditia vasului sovietic Viteaz, in 
Oceanul Indian, ulterior (1964) publicand 
un volum pe aceasta tema. Membru al Aca- 
demiei Romane (1963). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 645 



^ 



31.10.2011 17:29:29 



Porcius 




646 



1 



iaJ 



fm* 





Eugen A. Pora 



Florian Porcius 



Marius Porumb 



Porcius, Florian 

nume la na§tere §tefan Florian 

(16/28.08.1816, Rodna, districtul Nasaud - 
17/30.05.1906, Rodna, comitatul Bistrita-Nasaud) 
Botanist. Greco-catolic. A fost crescut de 
bunicul sau, Gherasim Porcu, al carui nume 
latinizat 1-a luat. A urmat (1827-1831) 
cursurile Scolii Militare Normale cu limba 
de predare germana din Nasaud, apoi lice- 
ele din Blaj si Cluj. In 1836 era invatator la 
Rodna- Veche. In 1844 obtine o bursa de la 
fondul graniceresc pentru a studia la Insti- 
tutul Pedagogic din Viena, timp de 2 ani. 
A o cup at diverse posturi administrative la 
Reteag, Beclean, Saliste, Rodna si Nasaud, 
ajungand, in 1867, vicecapitan (subprefect) 
al districtului Nasaud. Pentru apararea drep- 
turilor natiunii romane din Transilvania a 
fost in audienta (1848) la imparatul Austriei, 
fapt ce i-a atras arestarea si deportarea la 
Cluj, pe timp de un an, din partea autoritati- 
lor revolutionare maghiare. Este unul dintre 
cei mai de seama creatori ai terminologiei 
botanice romanesti. Colaboreaza cu Dimi- 
trie Brandza la Flora Dobrogei, revenindu-i 
precizarea nomenclaturii si a sinonimelor, 
alcatuirea cheilor de determinare si scri- 
erea diagnozelor. In Biblioteca Academiei 
Romane se ana manuscrisul intitulat 
Explicarea termenilor botanici care se folosesc in 
opurile botanice la descrierea plantelor fanero- 
game si cryptogame vasculare. Cu indrumdrile si 
anexele necesare pentru determinarea genurilor si 
familiilor naturale care provin din Europa medie, 
manuscris de o deosebita importanta pentru 
crearea terminologiei botanice romanesti. 
A descris o serie de specii noi: Heracleum car- 
paticum, Centaurea carpatica, Pulmonaria dacica 
s.a., iar altele ii poarta numele: Festuca porcii 
Sassurea porcii. A scris Enumeratio plantarum 
phaneroga-micarum districtus quondam Naszo- 
densis (1868), iar in 1881 a aparut in versiune 
romaneasca; Diagnozele plantelor cryptogame 
vasculare, care provin spontaneu in Transilvania 
(1881); Diagnozele plantelor fanerogame si 
cryptogame vasculare care cresc spontaneu in 



Transilvania si nu sunt descrise in opul lui Koch: 
Synopsis Florae Germanicae etHelveticae (1893). 
Membru al Academiei Romane (1882). 

Porumb, Marius 

(9.10.1943, Grozesti, RSSM) 
Critic si istoric de arta. A absolvit Facultatea 
de Istorie si Geografie la Cluj. Specializare 
in Italia si Iugoslavia. Cercetator si direc- 
tor la Institutul de Arheologie si Istoria 
Artei din Cluj. A participat la inventarierea 
patrimoniului de arta si istorie al judetelor 
Cluj si Covasna, la organizarea Muzeului 
National de Istorie din Bucuresti. A coor- 
donat si organizat Muzeul de Arta Veche 
Romaneasca al Arhiepiscopiei Clujului. 
Lucrari: Ghidul muzeelor din Cluj Napoca, 
1974; Pictura romaneasca din Transilvania in 
sec. XIV-XVIII, 1981; Dictionar de pictura veche 
romaneasca din Transilvania in sec. XIII-XVIII, 
1998. Vicepresedinte al Comisiei Nationale 
a Monumentelor Istorice, al Asociatiei Isto- 
ricilor din Transilvania si Banat. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 

Porumbaru, Olga 

(21.03.1919, Bucure§ti - 2003, Rockland, SUA) 
Artist plastic. Stranepoata a generalului 
Magheru si nepoata a lui Radu Porumbaru, 
geolog, primul roman care a cucerit Mont 
Blanc (1877). Prima sotie a lui Constan- 
tin Baraschi. A absolvit Scoala de balet a 
Floriei Capsali, apoi Academia de Belle 
Arte de la Bucuresti, ca eleva a lui Francisc 
Sirato, Camil Ressu, Jean Steriadi, Cornel 
Medrea si Constantin Baraschi. In paralel 
a urmat cursuri de filosofie la Universitatea 
din Bucuresti. Specializare la Universita- 
tea Rudolf Steiner, New York. A jucat in 
melodrama Se aprind fdcliile, 1939, regia 
Ion Sahighian, alaturi de George Vraca si 
Costache Antoniu. A plecat din tara in 1969, 
la New York, din 1996 la Rockland. A facut 
sculptura (mai ales in Romania, pentru 
amenajarea resedintelor presedintelui tarii 
si sediului guvernului, a unor hoteluri de pe 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 646 



^ 



31.10.2011 17:29:29 



Postolati 




Ciprian Porumbescu 



Iraclie Porumbescu 



Vitalie Postolati 



litoral), pictura, tapiserie, vitralii, ceramica, 
decoratie interioara (mai ales la New York, 
unde, impreuna cu fiul, Anton Baraschi, a 
infiintat biroul Enviromental Arts prin care 
s-au amenajat sute de hectare in Las Palmas 
del Mar si Puerto Rico). A realizat in Emira- 
tele Arabe Unite (Kuweit), vreme de 9 ani r 
toata arhitectura de interior a noilor cladiri 
(palate, complexe comerciale, Ambasada 
Kuweitului in Indonezia), aceea care a inspi- 
rat si arhitectura Palatului Parlamentului din 
Bucuresti. Membru de onoare al Academiei 
Romano-Americane. 

Porumbescu, Ciprian 

(14.10.1853, SJpotele Sucevei - 6.07.1883, 
Stupca, azi Ciprian Porumbescu, judetul Suceava) 
Compozitor. Fiu al lui Iraclie P. A inceput 
studiul muzicii la Suceava si Cernauti, 
apoi a continuat la Konservatorium fur 
Musik und darstellende Kunst la Viena, 
cu Anton Bruckner si Franz Krenn. Intre 
1873 si 1877 a studiat teologia ortodoxa 
la Cernauti. A fost unul dintre cei mai fai- 
mosi compozitori romani ai vremii. Printre 
cele mai populare lucrari sunt Crai nou si 
Baladd pentru vioard si plan. In plus, a com- 
pus muzica pentru imnul albanez, Hymni 
i Flamurit. A fost arestat pentru activitatea 
sa politica, iar in timpul detentiei si-a scris 
cele mai bune piese. 

Porumbescu, Iraclie 

(9.03.1823, Sucevita - 
13.02.1895, Fratautii Noi, jud. Suceava) 
Preot si scriitor. Tata al lui Ciprian P. 
A absolvit gimnaziul si Institutul Teologic la 
Cernauti. A fost preot la Sipote, Boian, Stu- 
pca, Fratautii Noi, toate sate din Bucovina. 
A fost unul dintre primii bucovineni care 
a scris versuri (balade si poezii patriotice) 
si proza (schite, legende istorice, amintiri). 
A publicat la Iasi in Albina Romdneascd a lui 
Gh. Asachi si la Brasov in Gazeta de Transil- 
vania si Foaia pentru minte, inimd si literaturd. 
La Bucuresti a publicat in Romdnul. A fost 



si secretar de redactie al ziarului Bucovina. 
Scoala de Arte si Meserii din Fratautii Noi 
ii poarta numele. 

Postica, Elena 

(2.09.1954, Lapusna, Republica Moldova) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie la 
Universitatea de Stat din Moldova. Sefa 
a sectiei Istorie contemporana la Muzeul 
National de Istorie a Moldovei (1989-2006); 
director adjunct la Muzeul National de 
Arheologie si Istorie a Moldovei, Chisinau 
(din 2006). Lucrari: Rezistenta antisovieticd in 
Basarabia. 1944-1950, 1997; Impactul trecutu- 
lui totalitar asupra noilor democratii din Europa 
Centrald si de Est, Simpozion International 
1999, The Impact of the Totalitarian past upon 
the New Democracies, 1999. 

Postolache, Tudorel Tudorache 

(20.11.1932, Foc§ani) 

Economist. A studiat stiinte economice 
la Institutul de Economie Nationala si la 
Universitatea de Stat din Moscova. A fost 
director general al Institutului National 
Roman de Cercetari Economice, presedinte 
al Comisiei de la Snagov de pregatire a stra- 
tegiei de aderare a Romaniei la UE, ambasa- 
dor al Romaniei la Luxemburg in perioada 
pregatirii aderarii Romaniei la UE. Lucrari: 
Consideratii metodologice privind sistemul nati- 
onal al stiintei economice, 1966; Ciclul secular 
si etapele capitalismului, 1973; Schitd privind 
infaptuirea economiei depiatd in Romania, 1990. 
Distins cu Marea Cruce a Ordinului de 
Merit a Luxemburgului. Membru al Acade- 
miei Romane (1990). 

Postolati, Vitalie 

(19.07.1937, Jekinovka, rn. larmpol, reg. Vinita, 
Bucovina de Nord, azi Ucraina) 
Inginer. A absolvit Institutul de Meca- 
nizare si Electrificare a Agriculturii din 
Melitopol, Ucraina. Specializare la Sectia 
cibernetica-energetica a ASM. Director al 
Institutului de Energetica al ASM si sef 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 647 



^ 



31.10.2011 17:29:29 



Poteca 




648 



al Laboratorului Linii Electrice Dirijate 
la Centrala Electrica Raionala de Stat a 
Moldovei. A dezvoltat suportul stiintific 
al energeticii generale, electroenergeticii, 
sistemelor electrice si centralelor electrice, 
transportului si distribuirii energiei electrice, 
economiei energeticii, ecologiei si securita- 
tii energetice. A propus un nou tip de linii 
electrice de curent alternativ, denumite linii 
electrice aeriene dirijate cu autocompensare 
de inalta tensiune (LEAA), care, in compa- 
ratie cu cele obisnuite, au o capacitate de 
transport a energiei electrice cu 20-40% 
mai mare. Detine zeci de brevete de inventie 
si inovatie. Lucrari: Pacnem u onmuMU3a- 
u,ux napamempoe u pexcuMoe ynpaenneMux 
MHozonpoeobuux nuHuu (1990, in colaborare); 
YnpaenneMue jiuhuu anetcmponepedcmu (1994, 
in colaborare); Auanu3 cocmoxnux anepze- 
munecKoeo KomnneKca Pecny6nuKU Mondoea u 
nymu o6ecneneHUK dnepzemunecKou 6e3onac- 
Hocmu (2001, in colaborare). Distins cu 
Medalia pentru Vitejie in Munca, de doua 
ori cu diploma de onoare a Prezidiului 
Sovietului Suprem al RSSM. Eminent al 
Energeticii si Electrificarii din URSS. 

Poteca, Euf rosin nume la na§tere Radu 
(1788, Nuc§oara, Prahova - 10.12.1858, 
manastirea Gura Motrului, Mehedinti) 
Teolog, pedagog. A absolvit Academia Gre- 
ceasca din Bucuresti, apoi Filosofia, Teologia 
si Istoria la Pisa si Paris si a fost profesor la Sf. 
Sava. A contribuit la formarea terminologiei 
filosofice in limba romana. Lucrari: Cuvinte 
panighirice si moralnice, 1826; Obiceiurile isra- 
elitenilor si ale crestinilor culese din Sf. Scripturd 
si din Istoria bisericescd a abatelui Claude Fleury, 
1845; postume: Istoria monastirilor Vlahiei sau 
printilor domnitori Tdrii Romanesti, mai ales 
cele religioase, dupa rdnduiala chronologhiceasca, 
incepandu-se de la Radu Negru Voievod pdnd in 
zilele noastre, scrisa in 1846, publicata partial 
de G. Dem. Teodorescu in 1883; Predici si 
cuvdntari, 1993. 

Prager, Emil 

(18/31.08.1888, Bucure§ti - 1985, Bucure§ti) 
Inginer constructor. Casatorit cu actrita 
Elvira Godeanu. A absolvit Scoala Nati- 
onala de Poduri si Sosele din Bucuresti ca 
elev al lui Anghel Saligny, Elie Radu si Ion 
Ionescu Bizet. Si-a inceput activitatea la 
Directia Generala a Porturilor si Cailor de 
Comunicatie pe Apa condusa de Anghel 
Saligny, apoi la Ministerul Energiei Electrice 
ca inginer-sef. A avut propria sa antrepriza 
de constructii. A fost unul dintre promotorii 
betonului armat in Romania si a edificat 
Palatul Regal, Ministerul de Interne (devenit 
sediu al CC al PCR in perioada comunista 



si sediu al Senatului Romaniei (1989-2003), 
Palatul Inginerilor (sediu al Societatii Poli- 
tehnica, azi AGIR), Academia Militara, sediul 
Universului, sala Dalles, Biblioteca Centrala 
Universitara din Iasi, hotelul Union din 
Bucuresti, case de locuit pe Calea Victoriei 
si Bulevardul Elisabeta. Lucrari: Calculul 
sectiunilor dreptunghiulare dublu armate (1914); 
Organizarea lucrului in constructii (1931); Pro- 
blema drumurilor in Romania (1944); Pentru 
introducerea tehnicii noi in constructii (1956). 
Membru si vicepresedinte al Societatii Poli- 
tehnice din Bucuresti. 

Praporgescu, David 

(13.12.1856, Turnu Magurele - 
30.09/13.10.1916, Caineni, Rm. Valcea) 
General. A urmat Scoala Normala pentru 
Invatatura Poporului Roman din Bucuresti 
si a fost invatator in satul Lita. A plecat 
voluntar in Razboiul de Independent;!, dupa 
care a absolvit Scoala Militara de Ofiteri 
Activi. Specializare in Franta si Austria. 
Profesor la Scoala de Ofiteri de Infanterie 
si Cavalerie din Bucuresti. Din 1909 sef al 
Statului Major al Inspectoratului General al 
Armatelor. In 1916 era general de brigada si 
comandantul Brigazii 20 infanterie, pe care 
a condus-o in luptele de pe valea Lotrului si 
valea Oltului. A murit in explozia unui obuz 
in timp ce inspecta armatele. 

Precup, Victor 

(3.04.1889, Miercurea Sibiului - 
7.09.1958, Bucure§ti) 

Om politic. Nepot al lui Stefan Cicio-Pop. In 
tinerete a servit in armata austro-ungara. Era 
capitan de aviatie. In 1918 a asigurat comu- 
nicarea intre LLC. Bratianu, Nicolae Balan 
si Consiliul National Roman. La revolutia 
maghiara din 1919 a facut parte din armata 
romana care a luptat contra lui Bela Kuhn. 
A facut parte din camarila lui Carol al II-lea 
si a trebuit sa piece intr-un scurt exil cand 
acesta a parasit tronul si a plecat cu Elena 
Lupescu. Este unul dintre conspiratorii 
loviturii de palat din 1 934 si i-a prezentat lui 
Carol conditiile revenirii asa cum le pregatise 
Iuliu Maniu. Arestat din ordinul lui Mihail 
Moruzov in 1940, a fost eliberat la scurta 
vreme, dupa ce 1-a cunoscut in inchisoarea 
de la Doftana pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. 
A ajutat, sub numele Eugen, la venirea la 
putere a comunistilor, fiind inaintat la gradul 
de general-locotenent in 1948. 

Preda, Eugen 

(29.10.1929, Bacau - 28.07.2000, Bucure§ti) 
Realizator radio. A absolvit Facultatea de 
Comert a ASE si s-a specializat in istorie. 
A lucrat la Radiodifuziunea Romana din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 648 



^ 



31.10.2011 17:29:29 



Preoteasa 



9E3 




Eufrosin Poteca 



Grigore Preoteasa 



1950 pana in 1994. S-a ocupat de actualitatea 
politica interna si externa. A fost redactor-sef 
adjunct (1953-1957), a lucrat la Televiziunea 
Romana ca redactor-sef al Actualitatilor 
(1969-1973), a revenit apoi la Radio difuziune 
si in timpul revolutiei din decembrie 1989 
a fost imputernicit sa conduca institutia, 
fiind apoi directorul ei general (1990-1994). 
A transmis in direct in timpul conflictului 
din Transnistria, al razboiului din Iugoslavia, 
al razboiului din Golf si al celui din Somalia. 
A scris mai multe carti: Se prabuseste sistemul 
colonial (1957), Transmitem de la ONU (1962), 
Dialog cu trei continente (1965, in colaborare), 
Saritura de pisicd (1976), Miza petrolului in 
vdltoarea razboiului (1983), Sferele de influenta 
(1986, in colaborare). 

Preda, Marin 

(5.08.1922, Sili§tea-Gume§ti, jud. Teleorman - 
16.05.1980, Mogo§oaia) 

Scriitor. La terminarea scolii nu se mai 
intoarce in satul natal si devine corector la 
ziarul Timpul (1941). In 1942 citeste la cena- 
clul Sburatorul, condus de E. Lovinescu, 
nuvela Calul, care produce o vie impresie 
asupra celor prezenti. Nuvela a fost inclusa 
in volumul de debut din 1948, Intalnirea din 
pamdnturi. In 1943-1945 satisface serviciul 
militar, experienta descrisa in operele de 
mai tarziu, in Viata caoprada, Y)ll si Delirul, 
197 '5. In 1956 primeste Premiul de Stat pen- 
tru romanul Morometii, vol. 1, 1955; vol. 2, 
1967. In 1957 calatoreste in Vietnam. La 
intoarcere se opreste la Beijing. In 1968 este 
ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, 
iar in 1970 devine director al editurii Cartea 
Romaneasca, pe care o va conduce pana la 
moarte, incercand sa transpuna in fapt cre- 
zul unei generatii, asa cum fusese teoretizat 
de Petru Dumitriu, fondatorul ESPLA. In 
1974 este ales membru corespondent al 
Academiei Romane. Apare editia a doua a 
romanului Marele singuratic (1 976) si roma- 
nul Intrusul. In 1980, la editura pe care o 
conducea, a publicat ultimul sau roman: Cel 



mai iubit dintre pamdnteni. Membru cores- 
pondent al Academiei (1974) si membru 
titular post-mortem (1990). 

Preda, Victor 

(20.11.1912, Bucure§ti - 
10.04.1982, Cluj-Napoca) 
Biolog. A absolvit Medicina la Cluj. Specia- 
lizare la Viena si Paris. Profesor la Facultatea 
de Medicina din Cluj, la Facultatea de 
Biologie a Universitatii din Cluj, director al 
Centrului de Cercetari Biologice din Cluj. 
Contributii in domeniul cercetarii tipurilor 
antropologice, al embriologiei. Lucrari: 
Experienta antropologica si determinismul mani- 
festarilor umane, 1941; Evolutia indicelui cefalic 
in raport cu varsta, 1943; Probleme moderne de 
biologie, 1946; Biochimia dezvoltarii embrionare 
la vertebrate, 1969. Vicepresedinte al Societa- 
tii de Histochimie si al Uniunii Societatilor 
Medicale din Cluj. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1974), presedinte al filialei 
Cluj a Academiei Romane (1975-1982). 

Predescu, Victor 

(1912, Ploie§ti - 1984, Bucure§ti) 
Violonist si dirijor. Fondator si prim-dirijor 
al orchestrei de muzica populara Barbu Lau- 
taru (1984). Concertmaistru al Ansamblului 
Ciocarlia (1950), dirijor al Orchestrei de 
muzica populara a Radiodifuziunii Romane. 
Contributii la valorificarea muzicii populare 
si lautaresti romanesti din veacul al XlX-lea, 
orchestrata si interpretata la vioara de el 
insusi, vocea fiind, eel mai adesea, a Mariei 
Tanase. Melodii: „Brau banatean"; „Paltinas 
cu frunza verde"; ,Joc ca din cimpoi"; „Marie, 
soro Marie"; „De doi din Almaj"; „Doina din 
Banat"; „Braul batranilor"; „Ardeleana din 
Banat"; „Deschide, mandro, portita"; „Tan- 
dara"; „Joc de doi al rudarenilor". 

Preoteasa, Grigore 

(25.08.1915, Bucure§ti - 4.11.1957, Bucure§ti) 
Om politic. Fiu de ceferist. A absolvit Facul- 
tatea de Litere a Universitatii din Bucuresti 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 649 



^ 



31.10.2011 17:29:29 



Prezan 




650 



si a devenit membru al PCR in timpul 
marii greve de la Atelierele Grivita din 1929 
(marea criza economica). In 1936 era liderul 
Frontului Studentesc Democrat, care avea 
ca punct principal in program sa se opuna 
ascensiunii Garzii de Fier. A colaborat inde- 
aproape cu Ion Popescu Puturi, Grigore 
Raceanu si Alexandru Iliescu (tatal lui Ion 
Iliescu). A contribuit la aparitia Romdniei 
libere in ilegalitate si a fost intemnitat la 
Targu Jiu cea mai mare parte a anilor raz- 
boiului. A facut parte din gruparea Lucretiu 
Patrascanu si a fost contra lui Stefan Foris. 
Mai tarziu aliniat la politica lui Gheor- 
ghiu-Dej. Membru al Comitetului Central 
al PCR din 1955, 1-a inlocuit pe Leonte 
Rautu la Propaganda. Membru al Biroului 
Politic din 1957. A murit pe aeroportul 
Vnukovo, Moscova, deoarece avionul a luat 
foe pe pista inainte de decolare. 

Prezan, Constantin 

(27.01.1861, Sterianul de Mijloc, com. Butimanu, 
plasa Snagov, distr. Ilfov, azi jud. Dambovita - 
27.08.1943, Bucuresti) 

Unul din cei sase maresali ai armatei romane 
din toate timpurile. Se inscrie la Scoala de 
Infanterie si Cavalerie din Bucuresti in 1 877. 
Dupa absolvire urmeaza Scoala Speciala de 
Artilerie si Geniu din Fontainebleau, absol- 
vita in 1886 ca ofiter de stat major brevetat. 
Urmatorii doi ani este profesor de fortificatii 
la Scoala de Cavalerie din Bucuresti, fiind 
in acelasi timp si comandant al Cetatii 
Bucuresti. A luat comanda Armatei IV 
Romane (de Nord) in luptele din Transilva- 
nia (15 august-9 noiembrie 1916), fiind pe 
toata durata razboiului sef al Marelui Car- 
tier General al Armatei si rival al generalului 
Averescu. In perioada 11-13 noiembrie 
1916 a indeplinit functia de comandant al 
Armatei I. Fiind specialist in arma geniului, 
a coordonat planul campaniei din 1917, 
adica al faimoaselor batalii de la Marasti, 
Marasesti si Oituz. Dupa razboi ajunge 
in fruntea Marelui Stat Major al Armatei 
Romane pentru doi ani (1918-1920). A fost 
ridicat la gradul de mares al al Romaniei 
impreuna cu Alexandru Averescu in 1930. 
Erou al Marelui Razboi de Reintregire a 
Romaniei. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1923). 

Priadcencu, Alexandru 

(26.08.1902, Chisinau - 26.07.1981, Bucuresti) 
Inginer agronom. A absolvit Facultatea de 
Agronomie la Iasi. Cercetator la Statiunea 
Experimental^ Agricola Targu Frumos. 
A obtinut soiuri noi de grau, ovaz, linte si 
porumb. Director al Sectiei de ameliorare a 




Constantin Prezan 



Alexandru Proca 



plantelor din cadrul Institutului de Cerce- 
tari Agronomice al Romaniei. Sef al Sectiei 
genetice a Institutului pentru Cereale si 
Plante de la Fundulea. Lucrari: Hibridul grdu/ 
secard, 1932; Cele mai noi soiuri de grdu de pri- 
tndvard pentru Romania, 1 954; Porumbul. Stu- 
diu monografic, 1957. Membru al Academiei 
de Stiinte Agricole si Silvice din Romania, al 
Societatii Naturalistilor Romani. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1952). 

Proca, Alexandru 

(16.10.1897, Bucure§ti - 13.12.1955, Paris) 
Fizician. La Bucuresti a fost student emi- 
nent al Scolii Politehnice. Fiind atras de 
fizica teoretica, pleaca la Paris, unde absolva 
Facultatea de Stiinte de la Sorbona, primind 
din mana Mariei Curie diploma de licentiat 
in stiinte. Ea il si angajeaza cercetator la 
Institutul Radiumului (1925). II atrag teoria 
cuantica si periodicitatea luminii, careia li 
atribuie o structura discontinua. Considera 
ca lumina poate poseda particule elemen- 
tare - fotoni - fara a inceta sa fie coerenta, 
interpretare confirmata ulterior in dezvol- 
tarea stiintei (Werner Heisenberg). In 1934 
primeste o bursa Rockefeller si lucreaza in 
cercetare la Copenhaga sub indrumarea lui 
Niels Bohr. Anii 1933-1939 sunt cei mai 
importanti pentru cariera sa. Cercetarile pe 
marginea ecuatiilor Maxwell 1-au condus 
la descoperirea ecuatiilor numite Proca. 
Lucrari: Intrebuintarea electricitdtii in industria 
de petrol, 1924; Sur la theorie des quanta de 
lumiere, 1 928; Mecanisme quantique des protons, 
1934. A fost ales post-mortem membru de 
onoare al Academiei Romane in 1990. 

Proca Ciortea, Vera 

nume la na§tere Vera Proca 
(30.01.1915, Sibiu - 22.04.2002, Bucuresti) 
Maestru de dans. Sotie a compozitorului 
Tudor Ciortea. A absolvit Academia Nati- 
onala de Educatie Fizica de la Bucuresti, 
fiind eleva lui Octav Onicescu la mecanica 
miscarii, a lui Mircea Eliade la psihologie, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 650 



& 



31.10.2011 17:29:30 



Procopiu 



a Floriei Capsali la dans clasic. A luat lectii 
de balet la scoala Elenei Penescu Liciu si de 
coregrafie la scoala lui Iris Barbura (sora lui 
Gelu Barbu). A dansat la Teatrul National 
pe coregrafii de Iris Barbura. Specializare 
la Berlin cu Mary Wigmann pentru dans 
modern (muzica lui Carl Orff) si cu Harold 
Kreutzberg, venit de la Salsburg. Profesoara 
de ritmica la ANEF. La sugestia lui Constan- 
tin Brailoiu a alcatuit o notatie grafica pen- 
tru dans, cu ajutorul careia a reusit sa noteze 
o colectie de 6 600 de dansuri populare 
romanesti. A fost sefa Sectiei de coregrafie a 
Institutului Etnografic din Bucuresti (1949). 
Cu ea se incheie in baletul romanesc scoala 
europeana si se afirma spiritul scolii sovietice 
de balet. A creat la New York, 1973, Group 
of Ethnochoreology, pe care 1-a condus, si 
a tinut conferinte despre aceasta disciplina 
de granita la Viena, Stuttgart, Leipzig, Essen, 
Hamburg, Koln, Ierusalim, Budapesta, 
Bayonne, Agrigento, Frosta Vaeen (Suedia), 
Stockholm, Oslo, Zurich. Creatii de dans 
ritmic pe motive populare romanesti: Mio- 
rita, 1940, pe muzica de Mihai Brediceanu, 
Bela Bartok, Mihai Andricu, Filip Lazar, 
Paul Constantinescu si Sabin Dragoi; suita 
de piese - Icoana, Sorcova, Mezina, Bab a Ilinca 
nebuna si altele, 1942; Dansul defete si Ritmuri 
lautdresti pe muzica de Tudor Ciortea; Rymo- 
dia de Nicolae Brandus si Blestemul de dragoste 
cantat de Maria Tanase, dansate de grupul 
Columna la Panoramicul de dans contem- 
poran de la Focsani, in 1984; Limbaj I de 
Nicolae Brandus; Ecouri ardelene si Respiratie 
de Vasile Sirli, care au facut parte din pro- 
gramul Studioului Artele Plastice si Dansul 
de la Muzeul National de Arta al Romaniei, 
1985, piese prezentate la Kiel, in 1990, unde 
adauga Rapsodia cineticd de loan Maxim si 
un dans inchinat tinerilor ucisi in 1989, In 
memoriam. Premiul de onoare al Festivalului 
International de Dans de la Kiel (1990). 

Proca, Eugeniu Gh. 

(12.01.1927, Godeni, jud. Arge§ - 
7.03.2004, Bucure§ti) 

Medic. A urmat cursurile Facultatii de Medi- 
cina Militara din Bucuresti (1945-1949). 
Dupa excluderea din Institutul Militar, 
continua studiile la Facultatea de Medicina 
din Bucuresti (1951-1953). Desi sef de 
promotie, functioneaza ca medic al unei 
mine de carbuni de pe valea Trotusului. In 
1953 intra, prin concurs, la spitalul Panduri. 
Pana in 1965, cand devine seful Clinicii de 
urologie de la Fundeni, parcurge toate eta- 
pele didactice numai prin concurs: stagiu 
la Institutul de Urologie din Londra; cinci 
luni stagiu la Boston, la Harvard. In 1989 a 




Eugeniu Gh. Proca 



§tefan Procopiu 



reinfiintat Societatea Romana de Urologie 
(desfiintata in 1945), al carui presedinte 
a fost pana in aprilie 1999, dovedindu-se 
un demn urmas al profesorilor Herescu 
si Hortolomei; de asemenea, a reinfiintat 
Revista romana de urologie. A fost profesor de 
clinica chirurgicala urologica la Institutul 
de Medicina si Farmacie din Bucuresti (din 
1973); rector al Institutului de Medicina din 
Bucuresti (1976-1978), ministru al Sanatatii 
(1 978-1 985). A introdus in activitatea clinica 
tehnici noi: realizarea primelor homotrans- 
planturi renale la om. A infiintat primul 
centru de dializa. Preocuparile sale stiintifice 
au fost orientate spre cercetarea functionali- 
tatii normale si patologice a vezicii urinare, 
studierii fluxului plasmatic renal, hiperten- 
siunii nefrogene, patologiei glandelor supra- 
renale. De numele sau se leaga initierea si 
elaborarea protocoalelor de diagnostic si 
tratament in tuberculoza aparatului urinar, 
a infectiilor urinare si oncologia urinara, 
adoptate in intreaga tara. Lucrari: coordo- 
natorul Tratatului de chirurgie, Tratatului de 
patologie chirurgicala. Colaboreaza la Tratatul 
de medicina interna, Tratatul de nefrologie, Tra- 
tatul depractica medicinei interne in ambulatoriu. 
Presedinte al Societatii Romane de Urologie, 
al Societatilor de Urologie din Belgia si 
SUA. Membru al Academiei de Medicina 
din Romania, membru fondator al Asociatiei 
Balcanice de Urologie. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1992). 

Procopie lva§kovici 

V. Ivaskovici, Procopie 

Procopiu, §tefan 

(19.01.1890, Barlad - 22.08.1972, la§i) 
Fizician. Licentiat al Sectiei fizico-chimice 
a Facultatii de Stiinte din Iasi (1912), dupa 
care a urmat alte studii universitare la Paris, 
cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie 
Curie, Paul Langevin, Aime Cotton, Charles 
Fabry, lucrand in „Laboratoire de recherches 
physiques". Devine doctor in stiinte fizice la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 651 



^ 



31.10.2011 17:29:30 



Procopovici 




652 




Alexe Procopovic 



Sorbona (1924). Reia catedra sa din Bucu- 
resti, iar la 15 ianuarie 1925 este numit pro- 
fesor titular la Catedra de gravitate, caldura 
si electricitate a Universitatii din Iasi, unde 
a predat pana la pensionare (1962). A fost 
decanul fondator al Facultatii de Electroteh- 
nica a Politehnicii Gheorghe Asachi din Iasi 
(1937-1941), apoi trece decan al Facultatii 
de Stiinte. A descoperit efectul Procopiu de 
depolarizare a luminii. Descoperitor al Mag- 
netonului numit Bohr-Procopiu (1919). 
Membru al Academiei Romane (1955), 
Doctor Honoris Causa al Politehnicii din 
Iasi (1967), membru al Comisiei mondiale 
de propuneri pe anul 1970 pentru Premiul 
Nobel pentru fizica, membru al multor soci- 
etati stiintifice romane si straine. 

Procopovici, Alexe 

(14.03.1884, Cernauti - 22.06.1946, Cluj-Napoca) 
Lingvist si filolog. A absolvit Facultatea de 
Litere a Universitatii din Cernauti. Profesor 
la aceeasi facultate, apoi la Facultatea de 
Litere a Universitatii din Cluj. Fondator al 
Revistei filologice. S-a ocupat de literatura 
veche romaneasca. Lucrari: Introducere in 
studiul liter aturii vechi, 1922; Arhetipul husit 
al catehismelor noastre luterane, 1927; Mic dic- 
tionar de lingvisticd generald, 1930. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1919). 

Prodan, David 

(13.03.1902, Cioara, azi Sali§te, jud. Alba - 
11.06.1992, Cluj) 

Istoric. A urmat liceul la Orastie, apoi 
Facultatea de Istorie si Geografie din Cluj, 
absolvita in 1924. In perioada 1924-1938 
a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, iar in 
urmatorii zece ani la Biblioteca Centrala 
Universitara. A fost profesor universitar 
in perioada 1948-1962 si sef de sectie la 
Institutul de Istorie si Arheologie din 1948 
pana in 1972. Si- a dedicat viata studierii 
istoriei Transilvaniei. Lucrari: Supplex Libellus 
Valachorum (editare); Incd un Supplex Libellus 
romdnesc - 1804, 1970. Din 1955 membru 



titular al Academiei Romane. La moartea lui 
Fernand Braudel este ales membru al Asoci- 
atiei Istoricilor Americani pe locul acestuia. 

Prodan, luliu 

(29.10.1875, Chiochi§, jud. Bistrita-Nasaud - 
27.02.1959, Cluj) 

Botanist. A urmat liceul din Gherla, apoi 
pe eel din Nasaud. La indemnul faimosului 
botanist Florian Porcius studiaza stiintele 
naturale la Universitatea din Cluj, pe care o 
absolva in 1900. Functioneaza ca profesor 
secundar la liceele din Gherla, Nasaud, 
Eger, Sombor, apoi profesor la Catedra 
de botanica descriptiva si fitopatologie a 
Academiei de Inalte Studii Agronomice 
(Institutul Agronomic Dr. Petru Groza din 
Cluj-Napoca), azi Universitatea de Stiinte 
Agricole si Medicina Veterinara. Din 1938 
a fost numit titular de sistematica, anatomie 
si fiziologie vegetala. Majoritatea lucrarilor 
sale sunt de floristica, studii de vegetatie 
si ecologie vegetala. Este primul autor al 
unui „determinator" clasic pentru plantele 
cu flori (fanerogame) si ferigi (criptogame 
vasculare). Monografiile sale despre genurile 
Centaurea, Rosa, Achillea, Iris sunt printre cele 
mai importante de acest gen din literatura 
botanica romaneasca. Incepand cu 1949 
a lucrat in calitate de colaborator la Flora 
Republicii Populare Romane. Studiile privind 
ecologia plantelor halofile din Romania, 
comparate cu cele din Ungaria (sesul Tisei), 
constituie prima incercare de acest gen in 
literatura botanica romaneasca. Lucrari: 
Flora critica a Dobrogei, (1923); Ameliorarea 
locurilor alcaline (1923); Flora pentru determi- 
narea si descrierea plantelor ce cresc in Romania, 
2 vol. (1923, republicat in 1939); Flora nisipu- 
rilor din Romania (1925); Flora mica ilustratd a 
Romdniei (1928); Centaureele Romdniei (1929); 
Achileele Romdniei (1931); Flora Cdmpiei Arde- 
lene (1931); Die Iris Arten Rumaniens (1934- 
1935); Conspectulflorei Dobrogei, (1934-1938); 
Buruienile vatamatoare semanaturilor, fanatelor 
si pdsunilor (1946); Dusmanii pomilor roditori, 
recunoasterea si combaterea lor (1947); Specii din 
genul Centaurea, aflate si studiate in herbarul 
Universitatii Cluj (1950). Membru titular al 
Academiei Romane (1955). 

Profiri, Nicolae 

(19.09.1886, Murgeni, jud. Vaslui - 
22.09.1967, Bucure§ti) 

Inginer si om politic. A absolvit in 1911 
Scoala Nationala de Poduri si Sosele si apoi 
a studiat la Institutul Politehnic din Berlin 
(1911-1914), devenind inginer constructor. 
A fost profesor universitar, sef al Catedrei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 652 



& 



31.10.2011 17:29:30 



Protopopescu 




Nicolae Profiri 



Leonid Proskurov Pache Protopopescu 



de drumuri la Institutul Politehnic din 
Bucuresti (1940), presedinte al Consiliului 
Tehnic Superior. A fost presedinte al Aso- 
ciatiei Generale a Inginerilor din Romania 
(reales in 1949), decan al Colegiului Ingi- 
nerilor si membru al Societatii Politehnice 
Romane. Opera sa stiintifica este legata de 
constructia drumurilor. A redactat norme 
si instructiuni si a construit sosele-labora- 
tor pentru incercarea diferitelor tipuri de 
sosele moderne (pavaje de klincher, asfalt 
coloidal, asfalt de pamant, covoare asfaltice). 
A contribuit la elaborarea Legii drumurilor 
din 1929. A avut preocupari de mecanica 
aplicata la rezistenta constructiilor: calculul 
deformatiilor sistemelor static nedetermi- 
nate, calculul momentelor de inertie ale 
sectiunilor plane, al degradarii constructii- 
lor fundate pe argile cu contractu mari etc. 
In perioada 1946-1951 a indeplinit functia 
de ministru al Comunicatiilor in guver- 
nele conduse de dr. Petru Groza. Lucrari: 
Constructia strdzilor (1916), Norme practice la 
executarea lucrarilor de drumuri (1932), Sisteme 
moderne de asfaltaj (1933) - in colaborare cu 
Gheorghe Nicolau, Problema drumurilor noas- 
tre (1937), Salvarea soselelor prin bituminizari 
(1938). In 1948 a fost ales membru titular 
al Academiei Romane, devenind in 1957 
vicepresedinte al ei. 

Proskurov, Leonid 

(17.10.1915, Kibinti, rn. Mirgorod, reg. Poltava, 
Ucraina - 14.06.2000, Sankt Petersburg, Rusia) 
Director de imagine. Rus ca etnie. A absolvit 
Institutul de Cinematografie la Kiev si s-a 
specializat in operatorie de film la Institutul 
de Cinematografie din Moscova. A lucrat 
cu Emil Loteanu si s-a axat pe film artistic. 
Filmografie: Cand omul nu-i la locul lui, 1958; 
Va scriu, 1959; Dincolo de marginea orasului, 
1960; Armaghedon, 1962; Asteptati-ne in zori, 
1963; Evadat de sub escortd, 1965; Mariana, 
1967; Zece ierni pentru o vara, 1969; Explozie 
cu eject intarziat, 1970; Ofiter in rezervd, 1971; 
Crestdturi spre amintire, 1972; Minia (regia in 



colaborare cu N. Ghibu), 1974; Greseala lui 
Tony Wendis, 2 serii, 1981. Maestru Emerit al 
Artei din Moldova. 

Protopopescu, Dragos 

(1892, Calarasi - 1948, Jilava) 
Anglist. A absolvit Facultatea de Litere din 
Bucuresti, s-a specializat la Londra si Paris. 
Profesor la Facultatea de Litere din Cernauti, 
apoi din Bucuresti. Editor al revistei Letopi- 
setul din Cernauti. Legionar, inchis la Jilava 
(1934) din acest motiv, devenit parlamentar 
al Partidului Totul Pentru Tara (1937). 
Arestat din nou in 1938, apoi in 1948, s-a 
sinucis in inchisoare. Lucrari: studii despre 
Shakespeare, Stilul lui Dimitrie Cantemir r 
1915; Poemele restristei, 1920; Valoarea latina 
a culturii engleze, 1923; Pagini engleze, 1925; 
Iarmarocul Metehnelor, roman, 1932; Fortul 13, 
roman, 1936. 

Protopopescu, Pache (Pake) 
nume la na§tere Manole [Emanoil] 
Protopopescu, porecla Pache 
(1845, Bucuresti - 1893, Bucuresti) 
Primar al capitalei (1888-1891). A absolvit 
Academia Comerciala la Bucuresti si s-a 
specializat la Paris. Liberal ca optiune poli- 
tica. A fost prefectul capitalei, deputat si 
antijunimist; a ramas cunoscut mai ales ca 
primar. A marit lungimea retelei stradale 
(cu 31,7 km), a introdus canalizarea (Uzina 
Grozavesti, care avea trei pompe) si trotu- 
arele, a pavat strazile cu piatra cubica. Si-a 
format lucratori specializati, infiintand 28 de 
scoli de reconversie profesionala. A infiintat 
serviciul gratuit de ambulanta pentru spitale 
(deservit de trasuri), un azil de noapte pentru 
oamenii strazii, a introdus iluminatul elec- 
tric si tramvaiul cu cai. A infiintat „sectorul 
rosu", obligand casele de toleranta sa-si 
puna un felinar rosu pentru a putea controla 
medical stabilimentele, iar prostituatele sa 
poarte basca rosie. A introdus serviciul de 
hingheri. A modernizat gradina Cismigiu. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 653 



& 



31.10.2011 17:29:30 



Prunariu 





Dumitru-Dorin Prunariu 



Prunariu, Dumitru-Dorin 

(27.09.1952, Bra§ov) 

Cosmonaut. Absolvent al Facultatii de 
Inginerie Aerospatiala a Universitatii Poli- 
tehnice, Bucuresti. A facut serviciul militar 
la Scoala de Ofiteri de Rezerva de Aviatie 
si s-a inrolat in Fortele Aeriene Romane la 
Bacau (1977). A fost selectat in programul 
Intercosmos de cosmonautul Leonid Popov. 
A facut cursul de cosmonauti in Zviozdnii 
Gorodok, „orasul stelar" al URSS. A zburat 
pe Soiuz 14 in mai 1981, cu Leonid Popov, 
fiind singurul roman care s-a aflat in spa- 
tiu. In perioada 1981-1998 a fost inspector 
pentru activitati spatiale al Fortelor Aeriene 
Romane. Autor al mai multor carti de teh- 
nologie spatiala. In perioada 1996-1999 
presedinte al Comitetului de Relatii Politice 
Internationale al Asociatiei Exploratorilor 
Spatiali. Din 1998 presedinte al Agentiei 
Spatiale Romane. Mare ofiter al Ordinului 
Steaua Romaniei si membru de onoare al 
ARA din 2002. Din 2003 general-maior de 
aviatie (general de flotila). Trecut in rezerva 
in 2007. Erou al RSR si medaliat cu Ordinul 
Steaua de Aur a URSS in 1981. Din 1993 
reprezentant permanent al Romaniei la 
Asociatia Exploratorilor Spatiali de pe langa 
Comitetul pentru Exploatarea Pasnica a 
Spatiului al Natiunilor Unite. Ambasador al 
Romaniei in Federatia Rusa (2005). 

Puiu, Visarion, prenume la na§tere Victor 
(27.02.1879, Pa§cani - 10.08.1964, Paris) 
Mitropolit. A inceput Seminarul Teologic 
la Roman si 1-a absolvit la Iasi. A absolvit 
Facultatea de Teologie la Bucuresti si Aca- 
demia Duhovniceasca (intemeiata de Petru 
Movila) la Kiev. Hirotonisit in 1908. A fost 
vicar al eparhiei Dunarii de Jos in 1909, 
apoi director al seminarului Sf. Andrei din 
Galati, iar mai tarziu director al seminarului 
din Chisinau si exarh al manastirilor din 
Basarabia. In 1921 a fost ales episcop de 
Arges, in 1923 episcop de Hotin cu sediul 
la Balti, din 1935 mitropolit al Bucovinei. 



In perioada 1942-1944 a fost mitropolit 
al Transnistriei. Ajuns la Zagreb in 1944, 
a fugit in Occident in vreme ce Tribunalul 
Poporului il condamna la moarte in tara. 
A condus Episcopia Ortodoxa Romana din 
Paris (1950-1958), subordonata Sinodului 
Bisericii Ruse din afara granitelor cu sediul 
la New York. Exclus din functie de Sfantul 
Sinod in 1950, a fost reabilitat in 1990. 

Pumnul, Aron 

(1818, Cuciulata, jud. Brasov - 
12.01.1866, Cernauti, azi Tn Ucraina) 
Filolog. Profesor de limba romana al lui 
Mihai Eminescu la liceul din Cernauti. 
Etimologist in linia Scolii Ardelene. Consi- 
dera ca romana deriva din latina populara. 
Ca literat a scris un tratat de prozodie si a 
lasat o antologie de texte beletristice, morale 
si didactice: Lepturariu romanesc, 4 vol., 
1862-1865. 

Puric, Dan 

(12.02.1959, Buzau) 

Actor si regizor de teatru si film. Bacalau- 
reat al liceului de arte Nicolae Tonitza din 
Bucuresti, 1985; absolvent al Institutului 
de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. 
Caragiale. Actor la Teatrul Mihai Eminescu, 
Botosani, in prezent la Teatrul National 
din Bucuresti. Spectacolele sale - Toujours 
V amour, Made in Romania, Costumele, Don 
Quijote - au cutreierat lumea. In film a jucat 
rolul principal in coproductia romano-sarba 
Broken Youth, regia Maria Marek, iar specta- 
colele sale de pantomima au fost transmise 
de Televiziunile BBC, Belfast Royal College, 
3 SAT Frankfurt, RTL. A mai jucat si in filme 
pentru televiziunea din Lausanne, Elvetia, 
1978. Roluri: teatru - Idolul si Ion Anapoda 
de G.M. Zamfirescu (2006); Don Quijote 
dupa Miguel de Cervantes, scenariu si regie 
proprii (2005); Vis - one man show, scenariu 
si regie proprii (2005); O scrisoare pierduta de 
I.L. Caragiale (2003); O noapte furtunoasd de 
I.L. Caragiale (2002); Revizorul de N.V Gogol 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 654 



& 



31.10.2011 17:29:30 



Pu§cariu 



(2002); Urmuz - one man show dupa Urmuz 
(1992); regie - Cei 150, Teatrul National 
Bucuresti (2003); Hie sunt leones, Teatrul 
National Bucuresti (2002); Made in Romania 
la Centrul Cultural European din Bucuresti 
(2001); Costumele la Teatrul Constantin 
Nottara, Bucuresti (1999); Toujours V amour r 
Teatrul National Bucuresti (1997); roluri in 
film - Sosesc pdsdrile calatoare, 1984; Orient 
Express, 2004. Premii: Marele Premiu la cea 
de-a 8-a editie a Festivalului International de 
Monodrama din Bitolia, Macedonia, 2006; 
Premiul Aristizza Romanescu al Academiei 
Romane pentru realizarile din cinema si 
teatru; Premiul UNITER pentru teatru 
non-verbal, 2003; Marele Premiu la Festiva- 
lul One Man Show de la Chisinau; Marele 
Premiu UNESCO pentru Dezvoltare Cul- 
turala; Premiul UNITER acordat de Sectia 
romana a Asociatiei Internationale a Criti- 
cilor de Teatru pentru spectacolul Toujours 
T amour, 1999; Premiul Chicago Artists Inter- 
national Program, 1996; Premiul special la 
eel de-al doilea Festival al Pantomimei de 
la St. Croix, Elvetia; Premiul Golden Arena 
la Festivalul International de film de la Pula, 
Iugoslavia pentru rolul principal din Broken 
Youth; Premiul I la Festivalul de Film de la 
Costinesti pentru spectacolul de pantomima 
Jocul, 1987. Distins cu Ordinul National 
Steaua Romaniei in grad de Cavaler. 

Purica, lonel I. 

(3.03.1925, Naipu, jud. Vla§ca - 
7.08.1990, Bucure§ti) 

Inginer (energetica nucleara). A absolvit 
Electromecanica la Politehnica din Bucuresti. 
Cercetator la Institutul de Fizica Atomica sub 
conducerea lui Horia Hulubei. Unul dintre 
promotorii programului nuclear romanesc. 
A infiintat si a condus Scoala International;! 
de date nucleare si fizica reactorului, care isi 
desfasura activitatea la IFA Bucuresti. Con- 
ceptiile sale privind obtinerea de fluxuri mari 
de neutroni prin coloane termice interne si 
optimizarea reactorilor nucleari prin teoria 
jocurilor si-au gasit utilizarea in marile cen- 
tre de cercetari nucleare din lume. Lucrari: 
Energia astdzi si mdine, 1979; Legile gdndirii 
modale si stiintele experimentale, 1990. Membru 
al Societatii Europene de Fizica. In prezent 
exista un premiu care-i poarta numele si se 
acorda cu incepere din 1993 pentru realizari 
deosebite din domeniul nuclear. Membru 
post-mortem al Academiei de Stiinte Teh- 
nice din Romania. 

Pu§cariu-Densu§ianu, Elena 

V. Densusianu Puscariu, Elena 



Pu§cariu, Emil 

(1859, Bra§ov - 1928, la§i) 
Naturalist. Sot al Elenei P.-D., fiu al lui loan 
P. si frate cu Sextil P. A absolvit Medicina la 
Bucuresti, specializare la Viena. A fost sef 
de sectie la institutul infiintat si condus de 
Victor Babes. A lucrat la vaccinul antirabic 
care se numeste Puscariu-Babes. A fost 
profesor la Facultatea de Medicina din Iasi. 
Fondatorul Institutului Antirabic (vaccinal) 
din Iasi (1894), al patrulea din Europa, dupa 
Paris, Odessa si Bucuresti. Pentru vaccin 
si infiintarea institutului a fost premiat cu 
medalia de aur, distinctie de rang egal cu a 
institutelor bacteriologice din Franta, Anglia 
si Germania (1904). 

Pu§cariu, Marion (Bucur) 

(5.09.1842, Sohodolul Branului, Bra§ov - 
26.08/8.09.1922, Sibiu) 

Pedagog si istoric. Greco-catolic. A absolvit 
Institutul Teologic din Sibiu si Filosofia la 
Universitatea din Viena. Profesor la Insti- 
tutul Teologic Pedagogic din Sibiu. Vicar si 
arhiereu al Arhiepiscopiei Sibiului. Prese- 
dinte al Despartamantului Sibiu al ASTRA. 
Lucrari: Prineipii de pedagogie generald, 1880; 
Manual de pedagogie bisericeasca pentru tine- 
rimea de confesiune greco-orientala din scoalele 
medii si comer ciale r 1883; Documente pentru 
limba si istorie, 2 vol., 1889, 1897; Contributi- 
uni istorice privitoare la trecutul romanilor de pe 
pamdntul crdiesc, 1913, in colaborare. Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1916). 

Pu§cariu, loan 

(10.10.1824, Sohodolul Branului, Bra§ov - 
24.12.1911, Bran, Bra§ov) 
Istoric si scriitor. Greco-catolic. A absolvit 
Academia de Drept la Sibiu. Consilier in 
Ministerul Cultelor, membru al Curtii 
Supreme Judecatoresti de la Budapesta. 
A participat la revolutia de la 1 848 in Tran- 
silvania, fiind stegar al Adunarii de la Blaj, 
apoi in Tara Romaneasca, fiind comisar cu 
propaganda in judetul Arges. A participat 
la elaborarea statutelor ASTRA. Lucrari: 
Comentar la preainalta patentd din 2 iunie 1854 
pentru Ardeal, 2 vol., 1858, 1859; Date istorice 
privitoare lafamiliile nobile romane, 2 vol., 1892, 
1894; Notite istorice despre intampldrile contem- 
porane, 1913, postum. Membru de onoare 
al Societatii Academice Romane (1877) si 
membru titular al Academiei Romane (1900). 

Pu§cariu, Sextil 

nume la na§tere Sextil losif Pu§cariu 

(4.01.1877, Bra§ov - 5.05.1948, Bran) 

Filolog si lingvist. Al saselea fiu al lui loan P., 

frate cu Emil P. Urmeaza studiile gimnaziale 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 655 



& 



31.10.2011 17:29:31 



Pu§cariu 




lonel I. Purica 



loan Pu§carii 



Sextil Pu§cariu 



Edgar Quinet 




656 



si liceale la Brasov, dupa care pleaca pentru 
studiile superioare universitare in Germa- 
nia, la Leipzig (1895-1899), apoi in Franta, 
la Paris (1899-1901) si in Austria, la Viena 
(1902-1904). Devine 'doctor in filosofie al 
Universitatii din Leipzig in 1899, respectiv 
docent privat pentru filologia romaneasca la 
Universitatea din Viena (1904-1906). Pro- 
fesor extraordinar incepand cu anul 1906, a 
fost titularul Catedrei de limba si literatura 
romana timp de zece ani (din 1908) si deca- 
nul Facultatii de Filosofie de la Universita- 
tea din Cernauti in 1918. A scris peste 400 
de lucrari de mare valoare stiintifica. A ini- 
tiat si a coordonat Dictionarul limbii romdne 
(dictionarul tezaur al Academiei) si Atlasul 
linguistic romdn. A fondat si a condus revista 
Dacoromania si a intemeiat, in toamna anului 
1919, Muzeul Limbii Romane din Cluj, 
primul institut romanesc de lingvistica. 
A fost unul dintre cei mai mari lingvisti ai 
Romaniei, adevarat sef de scoala. Domeniile 
in care si-a desfasurat activitatea: dezbaterea 
problemelor romanitatii si latinitatii limbii 
romane; cunoasterea aspectelor cu caracter 
normativ (ortografie, sistemul fonetic si 
fonologic al limbii noastre); fundamenta- 
rea lexicografiei si a geografiei lingvistice 
romanesti; promovarea unor metode noi 
de studiere a vocabularului. A aprofundat 
numeroase aspecte ale culturii nationale, 
de la filologie la arta, de la istorie la critica 
literara, dovedind, pentru toate, nu numai 
intelegere, ci si o mare pasiune. A scris 
versuri si schite, cronici muzicale si teatrale, 
a intretinut legaturi stranse cu numerosi 



reprezentanti ai culturii noastre. Initiaza si 
conduce ziarul Glasul Bucovinei, aparut la 
22 octombrie 1918, cea mai activa si raspan- 
dita publicatie romaneasca din Bucovina. 
Participa activ la unirea Bucovinei cu Roma- 
nia. In primavara lui 1919 i se ofera postul 
de ministru al Bucovinei la Bucuresti, dar 
refuza. Este numit comisar general al Con- 
siliului Dirigent privind organizarea Uni- 
versitatii Daciei Superioare din Cluj dupa 
unirea Transilvaniei cu Romania. Devine 
primul rector roman al Universitatii din 
Cluj. Este membru in delegatia Romaniei la 
Liga Natiunilor de la Geneva (1922-1925). 
Reprezentantul Romaniei la Institutul 
International de Cooperatie Intelectuala 
de pe langa Societatea Natiunilor (1922) 
si membru in Comitetul International de 
Lingvistica incepand cu anul 1936. Lucrari: 
Etymologisches Worterbuch der rumdnischen 
Sprache. I. Lateinisches Element mit Beriicksich- 
tigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 
1905; Studii istroromdne, vol. I-III, 1906- 
1929; Zur Rekonstruktion des Urrumdnischen, 
1910; Dictionarul limbii romdne (literele A-C, 
F-L, pana la cuvantul lojnita), 1913-1948 
(coordonare); Istoria literaturii romdne. Epoca 
veche, 1921; Limba romana, vol. I, Privire 
generala, 1940; reeditata in 1976; vol. II, 
Rostirea, postum, 1959; Cdlarepe doua veacuri, 
postum, Cercetari si studii, 1974; Brasovul de 
altadata, \^11; Memorii, postum, Spita unui 
neam din Ardeal, postum, Premiul I. Heliade 
Radulescu al Academiei Romane (1905). 
Membru Academiei Romane (1914). 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITAJII ROMANESTI. PERSONA 



diet LZ.indd 656 



^ 



31.10.2011 17:29:31 



Q 



Quinet, Edgar 

(16.02.1803, Bourg, Franta - 
27.03.1875, Versailles, Franta) 
Istoric. A facut colegiul la Lyon, Dreptul si 
Limbile straine la Paris. A tradus, la 23 de 
ani, in 1825, Herder - Idees sur la philoso- 
phic de Vhistoire de Vhumanite. Casatorit cu 
Hermiona, fiica lui Gheorghe Asachi. La 
Paris a publicat in Revue des Deux Mondes, 
studii ample reunite ulterior in lucrarea Les 
Roumains, VAllemagne et Vltalie, 2 vol., 1839. 
A fost profesor la Lyon si la College de 
France (1841-1842), unde i s-a incredintat 
cursul de limbi si literaturi ale Europei 
Meridionale. Scriitor militant, a fost implicat 
in revolutia de la 1848 din Tara Roma- 
neasca, fiind unul dintre marii sustinatori 
ai drepturilor romanilor, pe care le-a aparat 
in lucrarea Les Roumains, 1857, in traducere 
Istoria romanilor, 1866. Cetatean de onoare al 
Romaniei (1866) si membru de onoare strain 



al Societatii Academice Romane (1869). Alte 
lucrari: De la Grece moderne et de ses rapports 
avec VAntiquite, 1830; Le systeme politique en 
Allemagne, 1831; Examen de la vie de Jesus, 
1838; Genie des religions, 1842; La Revolution 
del'Italie, 1852. 

Quintescu, Chiriac Nicolae 

nume la na§tere Chiriac Chintescu 

(21.02.1841, Craiova - 12.08.1913, Bucuresti) 
Filolog. Familie originara din Chintesti, 
Romanati. Profesor de limba latina la uni- 
versitatile din Iasi si Bucuresti, director al 
Scolii Normale Superioare. Membru fonda- 
tor al Societatii Junimea. A combatut scoala 
latinista si a considerat ca limba romana lite- 
rara trebuie fundamental pe limba romana 
vie, populara. A tradus masiv din Goethe. 
Membru al Societatii Academice Romane 
(1877), vicepresedinte al Academiei Romane 
(1884-1885; 1909-1912). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. P E RS N A LI TAJ I 




diet LZ.indd 657 



& 



31.10.2011 17:29:31 



R 




Rachmuth, Ion 

(9.01.1911, Bazane, jud. Suceava - 
30.09.1990, Bucure§ti) 

Economist. A absolvit Dreptul si Academia 
Comerciala la Cernauti. Director adjunct al 
Institutului de Cercetari Economice al Aca- 
demiei Romane. Contributii in domeniul 
studierii mecanismelor de formare a preturi- 
lor si al balantei intre ramurile economice in 
cadrul economiei nationale. Lucrari: Despre 
caracteristicile economiei capitaliste, 1948; Teoria 
valorii, 1949; Crizele capitalismului in stadiul 
imperialist, 1950; Cheltuielile sociale de muncd 
si preturile, 1969. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1955). 

Racoce, Teodor 

(1780, Carapciu de Ceremu§, Bucovina 
de Nord - 22.01.1822, Lvov, Ucraina) 
Traducator. A fost coleg cu Gheorghe Lazar 
la Liceul piarist din Cluj. A lucrat in admi- 
nistratia guberniei Galitia, unde 1-a avut 
sef pe loan Budai-Deleanu, apoi a celei din 
Cernauti. Iluminist. A publicat o colectie 
de traduceri din autori antici si moderni: 
Diodor din Sicilia, Quintus Rufus, Plutarh, 
Diogene Laertiu, M-me de Genlis, numita 
Crestomaticul romdnesc sau Adunare a tot feliul 
de istorii si alte faptorii, scoase din autorii di pe 
osebite limbi, 1820. 

Racovita, Constantin 

(? - 1764, Bucure§ti) 

Domn al Moldovei (1749-1753; 1756-1757) 
si al Tarii Romanesti (1753-1756; 1763- 
1764). Fiu al lui Mihai R. Deoarece incerca 
sa implineasca proiectul postbizantin, susti- 
nut de Cantacuzini si Cantemiresti, de pro- 
movare a ortodoxiei rasaritene ca fenomen 
de aparare colectiva contra islamismului 
care se intindea odata cu Imperiul Otoman, 
s-a inconjurat la domnie de greci, ceea ce a 
suparat boierii moldoveni si munteni deo- 
potriva. Se pare ca a murit otravit. 

Racovita, Emil 

(15.11.1868, la§i - 17.11.1947, Cluj) 
Explorator, speolog si biolog. Apartine di- 
nastiei de domni R. Considerat fondatorul 



biospeologiei (studiul faunei din subteran - 
pesteri si panze freatice de apa). Si- a inceput 
educatia la Iasi ca elev al lui Ion Creanga si 
mai tarziu al lui Grigore Cobalcescu, conti- 
nuand apoi cu liceul Institutele Unite. A stu- 
diat la Facultatea de Drept din Paris, dupa 
dorinta tatalui sau r dar a audiat concomitent 
si cursurile Scolii de Antropologie. Dupa 
obtinerea cu succes a licentei in Drept, se 
inscrie si la Facultatea de Stiinte de la Sorbo- 
na r dupa absolvirea careia (1891) lucreaza in 
cadrul statiunii biologice marine de la Bany- 
uls-sur-Mer. Prezinta teza de doctorat in 
1896. La varsta de numai 25 de ani este ales 
membru al Societatii Zoologice din Franta. 
Este recomandat sa participe ca naturalist al 
Expeditiei antarctice belgiene (1897-1899) 
la bordul navei Belgica, condusa de Adrien 
de Gerlache. Aceasta expeditie, care porneste 
din Anvers pe 10 august 1897, avea un ca- 
racter international, pe langa belgieni la ea 
participand si norvegianul Roald Amundsen 
ca ofiter secund, medicul american Frede- 
rick Cook, meteorologul polonez Antoine 
Dobrowolski si geologul Henryk Arctowski. 
Cu prilejul escalelor facute in Chile si pe 
tarmurile stramtorii Magellan, efectueaza 
cercetari complexe si asupra florei si faunei. 
In apropierea Tarii Palmer din Antarctica 
expeditionarii descopera o stramtoare care a 
primit numele navei Belgica si cateva insule 
(una numita de Racovita insula Cobalcescu). 
In perioada cand Belgica a fost prizoniera 
gheturilor (martie 1898 - februarie 1899), 
naturalistul expeditiei si ceilalti oameni de 
stiinta au intreprins numeroase observatii si 
cercetari stiintifice. Materialul adunat a con- 
stituit obiectul unui numar de 60 volume 
publicate, reprezentand o contributie stiin- 
tifica mai mare decat a tuturor expeditiilor 
antarctice anterioare luate la un loc. Savan- 
tul roman a intreprins un studiu aprofundat 
asupra vietii balenelor, pinguinilor si altor 
pasari antarctice, ceea ce i-a adus o reputatie 
binemeritata. La intoarcere a publicat o 
lucrare importanta despre cetacee, in spe- 
cial balene. In 1900 devine director adjunct 
al Laboratorului Oceanologic Arago din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 658 



& 



31.10.2011 17:29:31 



Racovski 



Banyuls-sur-Mer, Franta. In 1 907 a publicat 
Essai sur les problemes biospeologiques, prima 
lucrare importanta din lume dedicata bio- 
speologiei. Dupa aceea a initiat un program 
international de cercetare numit Biospeolo- 
gica, legat de fauna pesterilor, la inceput ca 
o activitate privata, dar in 1920 infiinteaza 
la Cluj primul Institut Speologic din lume. 
Lucrari: Essai sur les problemes biospeologiques 
(1907), Speologia (1927), Evolutia si proble- 
mele ei (1929). Aduce la Cluj si o echipa de 
prieteni biologi de renume, doi francezi 
(Jules Guiart, Rene Jeanne!) si un elvetian 
(Alfred Chappuis). In august 1940, cand, 
prin Diktatul de la Viena, Clujul a devenit 
parte a Ungariei, s-a mutat la Timisoara, 
in timp ce Institutul Speologic a fost con- 
dus de prietenul sau elvetian (deci neutru) 
Alfred Chappuis. Dupa revenirea nordului 
Transilvaniei la Romania, s-a intors la Cluj. 
Rector al Universitatii din Cluj, 1929-1930. 
Presedinte al Academiei Romane de Stiinte, 
1926-1929. Director al Institutului Speolo- 
gic, 1920-1947. Membru al mai multor aso- 
ciatii stiintifice. A fost membru al Academiei 
Romane (1920) si presedinte al Academiei 
Romane (1926-1929). ' 

Racovita, Mihai 

(? _ 1744, Constantinopol) 
Domn al Moldovei (1703-1705; 1707-1709; 
1716-1726) si Tarii Romanesti (1730-1731; 
1741-1744). Apartine unei dinastii la 
origine de boieri munteni, care a dat mai 
multi domni in ambele tari romane. Tata 
al lui Constantin R. Era Cantacuzin (nepot 
de vara al lui Serban Cantacuzino) dupa 
nastere si casatorit cu sora lui Dimitrie si 
Antioh Cantemir. Ca si ceilalti Cantacuzini 
si precum Cantemirestii (de altfel, Dimitrie 
era casatorit cu fiica stolnicului Constantin 
Cantacuzino), a vrut sa pastreze constiinta 
unitatii de neam a fostei Dacii si sentimen- 
tul apartenentei acestui spatiu la proiectul 
postbizantin (Cantacuzinii erau o dinastie 
de imparati bizantini la origini) al crestina- 
tatii rasaritene. Asa cum Dimitrie Cantemir 
voia sa-1 lase domn in Moldova pe fratele 
sau Antioh si sa fie el domn in Tara Roma- 
neasca, Racovitestii au domnit in ambele tari 
romane. A murit in exil la Constantinopol, 
ca si Antioh Cantemir. 

Racovita, Mi hail 

(7.03.1889, Bucure§ti - 28.06.1954, Sighet) 
General de corp de armata. A inceput Scoala 
de Ofiteri de Cavalerie si, dupa primul an, 
a fost trimis la Scoala Militara din Hano- 
vra, unde a^ urmat si Scoala de Echitatie 
Pandebom. Intors in tara, a absolvit Scoala 




Emil Racovita 



Mihail Racovita 



Superioara de Razboi. A fost comandantul 
Corpului de Cavalerie (1941-1943) care a 
ajuns pana in Caucaz, participand la batalia 
de la Marea Azov (a contribuit la luarea 
portului Novorosiisk). In 1943 a primit 
comanda garnizoanei Bucuresti, dupa care 
a devenit comandantul Corpului Meca- 
nizat. A primit Crucea de Fier in grad de 
Cavaler. A fost comandantul Inspectoratu- 
lui General al Armatei III (1945-1946), apoi 
a fost numit la comanda Armatei I, pana in 
1 947, cand a fost trecut in rezerva. Arestat 
in 1950, a fost trimis la inchisoarea de la 
Sighet, unde a murit. 

Racovita Moisescu, Monica 

(27.02.1940, Bucure§ti) 

Artist decorator. A absolvit Institutul de Arte 
Plastice, Facultatea de Arte Decorative, la 
Bucuresti. A lucrat la Casa Tineretului din 
Bucuresti. A realizat tapiseria Batalia de la 
Rovine pentru Teatrul National din Bucu- 
resti si un mare mozaic pentru Institutul 
Meteorologic. A avut expozitii in Romania, 
Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia. 
S-a stabilit in Elvetia in 1978. A fost profe- 
soara de desen la mai multe colegii si mester 
tapiser la Atelierul Permanent de Artizanat 
din Geneva. Distinsa cu diploma de onoare 
a Salonului International de Sculp tura, Pic- 
tura si Tapiserie de la Geneva (1981). 

Racovski, Cristian, nume la nastere 
Krastio Gheorghev Stancev 

(1/13.08.1873, Kotel, langa Sliven, Stara 
Planina, Bulgaria - 11.09.1941, Oriol, Rusia) 
Om politic. Bulgar ca etnie. A venit in 
1880 cu parintii in Romania, la Pecineaga, 
in Dobrogea, capatand cetatenie romana. 
A studiat Medicina la Geneva, unde s-a 
alaturat cercului socialist al Rozei Luxem- 
burg si Gheorghi Plehanov si a conti- 
nuat-o la Berlin, unde s-a alaturat cercului 
social-democrat al lui Wilhelm Liebknecht, 
apoi la Zurich, la Nancy si a terminat la 
Montpellier. Corespondent al publicatiei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 659 



& 



31.10.2011 17:29:31 



Radoff 




franceze UHumanite pentru Balcani, condusa 
de Jean Jaures. A fost militant socialist si 
apoi comunist. A activat in Bulgaria, Elvetia, 
Germania, Franta, Rusia si Romania, apoi 
la conducerea Kominternului. In 1913 1-a 
gazduit la Mangalia pe Lev Trotki, al carui 
discipol a devenit. A contribuit material si 
organizatoric la formarea miscarii sindicale 
in Romania. In 1910 a reusit sa cristalizeze 
in jurul ziarului Romania muncitoare Partidul 
Social- Democrat Roman, drept care i s-a 
retras cetatenia romana (a reprimit-o in 
1912). A initiat o federatie balcanica (Roma- 
nia, Bulgaria, Grecia, Serbia) a partidelor 
social-democrate. Arestat in 1916 ca agent 
german, a fost eliberat de armata rusa pe 
teritoriul Moldovei. S-a dus la Odessa si s-a 
raliat revolutiei bolsevice. In 1918 a semnat 
un acord (din partea rusa) cu Romania prin 
care Rusia Sovietica s-a obligat sa-si retraga 
trupele din Basarabia si s-a permis in acest 
fel consolidarea independentei Republicii 
Democrate Moldovenesti si unirea ei cu 
Romania la 9 aprilie 1918. Cofondator al 
Internationalei Comuniste (1919). In 1922 a 
participat la dezbaterile care au dus la inte- 
meierea URSS. Pastrand cetatenia romana, 
a continuat, ca lider al Kominternului, sa fie 
implicat in miscarea socialists din Romania. 
Foarte ostil regimului si ideii Romaniei 
Mari, cu ocazia aderarii Partidului Socialist 
din Romania la Komintern a cerut si obtinut 
excluderea din partid a unora din militan- 
tii socialist!: loan Flueras, Iosif Jumanca, 
Constantin Popovici, Leon Ghelerter. Dupa 
ascensiunea lui Stalin la putere in URSS 
s-a lansat in diplomatie si a reusit sa scoata 
din izolare economica statul sovietic. L-a 
invitat pe Panait Istrati sa viziteze URSS. 
Exprimand critici la adresa lui Stalin, a fost 
exclus din Komintern, din PCUS si trimis cu 
domiciliu fortat la Astrahan, apoi la Saratov. 
Arestat in 1936 in cadrul „marii epurari". 
A fost impuscat. 

Radoff, §tefan 

(1.12.1934, Buftea, jud. Ilfov) 
Actor. Bulgar din Basarabia, Ismail, dupa 
tata. Arestat in 1953, condamnat politic de 
Tribunalul Militar din Bucuresti la doi ani 
munca silnica la Canal. A fost conferentiar 
la Academia de Teatru si Film (1990-1994) 
si profesor la Academia de Arta, Universita- 
tea Hyperion, actor la Teatrul Nottara. Este 
membru al Uniunii Scriitorilor din 1991 si al 
AFDPR. A dat viata multor personaje (roluri 
principale) din dramaturgia nationala si uni- 
versale, clasica, moderna si contemporana, 
in teatru, in cinematografie, televiziune si la 
radio. A lucrat cu cei mai important! regizori. 




Cristian Racovski 



§tefan Radoff 



A jucat la Paris, Koln, Lisabona, Nancy, 
Copenhaga, Helsinki, Praga, Bratislava, Bel- 
grad, Atena, Salonic, Budapesta, Moscova, 
Sankt Petersburg, Luxemburg, Sofia si Plov- 
div, Ciudad de Mexico, Guanahato, Morelia 
si Vera Cruz etc. Laureat al mai multor pre- 
mii din tara si strainatate: Premiul ATM si 
al criticii'teatrale in 1980, 1982, 1984, 1986; 
laureat al Festivalului de Film de la Lucarno 
cu filmul Prea mic pentru un razboi atat de mare; 
laureat al festivalurilor de teatru de la Nancy, 
1969; Arhus, Danemarca, 1970; Guanahato, 
Mexic, 1978. In 2004 a fost distins cu Ordi- 
nul Steaua Romaniei in grad de Cavaler de 
presedintele Romaniei. 

Radu I 

V. Basarab, Radu I 

Radu III eel Frumos 

V. Basarab, Radu al Ill-lea eel Frumos 

Radu IV eel Mare 

V. Basarab, Radu al IV-lea 

Radu, Adrian 

(25.09.1928, la§i) 

Inginer. A inceput Facultatea de Constructii 
la Institutul Politehnic din Timisoara si a 
terminat-o la Institutul Politehnic din Iasi. 
Profesor si decan al Facultatii de Constructii 
a Politehnicii din Iasi. Contributii in dome- 
niul stabilirii caracteristicilor termotehnice 
ale materialelor componente si elementelor 
de constructie cu punti termice. Membru 
AGIR, membru al Academiei de Stiinta si 
Tehnica din Romania, membru al Asociatiei 
Romane de Inginerie a Vantului. 

Radu, Elie 

(20.04.1853, Boto§ani - 10.10.1931, Bucure§ti) 
Inginer constructor de poduri si sosele. 
A studiat la Iasi, la Academia Mihaileana. 
A plecat la Bruxelles in 1872, unde a urmat 
Scoala Politehnica, pe care a absolvit-o in 
1877, obtinand titlul de inginer. In decem- 
brie 1 877, dupa intoarcerea in tara, intra in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 660 



^ 



31.10.2011 17:29:31 



Radul 



serviciul Ministerului Lucrarilor Publice, 
unde debuteaza ca inginer alaturi de Anghel 
Saligny (1854-1920), la controlul caii ferate 
Ploiesti-Predeal. A contribuit la construi- 
rea soselelor transcarpatice, realizate dupa 
Marea Unire cu Transilvania. S-a dovedit un 
luptator pentru drepturile profesionale ale 
inginerilor, a stimulat si a indrumat creatia 
inginereasca. A detinut functia de presedinte 
al Societatii Politehnice in' 1898, 1903 si 
1904. A construit 650 km de cai ferate dupa 
conceptii proprii. Unul dintre cele mai 
importante trasee de cale ferata realizate 
de el este linia Targu Ocna-Comanesti- 
Palanca. A proiectat si realizat numeroase 
poduri din beton armat si tabliere metalice, 
o realizare deosebita fiind considerata 
legarea malurilor Siretului prin opt poduri. 
In 1889 a realizat o statie de captare a apei 
subterane la Bragadiru, unica in Europa, 
ca si prima retea de alimentare cu apa a 
orasului Bucuresti. Ulterior a mai realizat 
si alimentarea cu apa a oraselor Botosani, 
Sinaia, Drobeta Turnu-Severin, Targoviste, 
Iasi. I se datoreaza proiectarea si construirea 
a 60 de cladiri de gari, remarcabile fiind cele 
de la Curtea de Arges, Comanesti si Galati. 
Sub directoratul sau ministerial a fost pro- 
iectata si realizata de catre arhitectul Petre 
Antonescu constructia cladirii Ministerului 
Lucrarilor Publice, in prezent primaria capi- 
talei. In 1894 a fost numit profesor la Scoala 
Nationala de Poduri si Constructii Civile, 
unde a predat cursurile de trigonometrie, 
poduri si constructii civile. La infiintarea 
Scolii Politehnice din Bucuresti, in 1920, a 
predat cursurile: Edilitate, care se referea la 
canalizarea si aprovizionarea cu apa a cen- 
trelor urbane, si Procedee generale de con- 
structii. Academia Romana 1-a ales membru 
de onoare in anul 1927. 

Radu, loana 

nume la na§tere Eugenia [Jana] Braia 

(17.02.1917, Craiova - 18.09.1990, Bucure§ti) 
Cantareata de romante. Sora a Miei Braia, 
tot cantareata de romante. Autodidacta. 
Considerata a doua mare voce a domeniului 
dupa Maria Tanase. Numele de scena i-a fost 
dat de compozitorul Fili Ionescu. Melodii 
interpretate: „N-ai sa stii niciodata"; „Lelita, 
loana"; „As vrea iar anii tineretii"; „Cine mi 
te-a scos in cale?"; „De la primarie-n sus"; 
„De dragul tau am plans"; „Piatra, piatra"; 
„De tine nu mai mi-este dor"; „As dori din 
piept sa-mi scot"; „Toata lumea-mi zice 
Lotru'"; „Te-astept pe-acelasi drum"; ,,1-auzi, 
valea, cum mai suna"; „Car frumos cu patru 
boi"; „Ciobanas cu trei sute de oi"; „Inima, de 
ce nu vrei sa-mbatranesti?"; „Nu se poate". 




Radu, Vasile Gh. 

(26.06.1903, Pargare§ti, Bacau - 
8.03.1982, Cluj-Napoca) 

Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Iasi. Specializare la Paris, 
ca si la statiunile de cercetari de la Roscoff, 
Agigea, Sinaia. Profesor la Facultatea de Sti- 
inte Naturale a Universitatii din Cluj, decan 
al Facultatii de Biologie-Geografie, director 
al Institutului de Zoologie si Anatomie 
Comparata din Cluj. A promovat faunistica 
in Romania si ecologia terestra. Lucrari: 
Izopodes terrestres de Roumanie, 1935; Never- 
tebrate. Clasificare si scurtd caracterizare, 1954; 
Rolul animalelor in transformarea naturii, 1962; 
Contributii la studiul acarienilor din sol, 1963. 
Membru al Societatii de Biologie din Paris, 
al Societatii Internationale pentru Nomen- 
clatura din Londra. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1948). 

Radul, Macarie M(ihailovici) 

(? - 1971, Chi§inau) 

Militant politic. Nu se stie exact unde si 
cand s-a nascut si daca acesta este numele 
sau real. Era specialist in geografie si vorbea 
romana si rusa. In 1938 a avut initiativa infi- 
intarii Facultatii de Geografie la Universita- 
tea din Tiraspol. A fost primul ei decan. Apoi 
a fost director al Institutului Pedagogic din 
Tiraspol, inca sub guvernul roman. Dupa 
reocuparea Basarabiei de catre URSS a fost 
comisar al poporului pentru invatamant in 
Moldova si vicepresedinte pentru Invata- 
mant al Consiliului de Ministri al RSSM. 
A initiat (1944) infiintarea Universitatii de 
Stat din Moldova (cu 9 facultati si 30 de 
catedre) si a Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1946) ca baza de cercetare a Academiei de 
Stiinte a URSS in Moldova. Ambele au fost 
hotarari de partid. A fost membru al Birou- 
lui CC al PCM si secretar cu propaganda al 
PCM (1949). A avut initiativa crearii Insti- 
tutului de Economie al Moldovei (1960), 
fiind primul sau director. Exclus din toate 
functiile pentru „nationalism romanesc" 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 661 



^ 



31.10.2011 17:29:31 



Rafail 





Macarie M. Radul 



Francisc losif Rainer 



Membru corespondent al Academiei de Sti- 
inte a Moldovei (1961) si primul presedinte 
al sectiei sale de geografie (1965). 

Rafail prenume la na§tere Radu 
(1735, Stance§ti, langa Buzau - 
15.08.1787, Hurezi) 

Calugar. Copist de manuscrise religioase, a 
realizat anluminuri si caracteristici ale pagi- 
nii care au dat un stil anume al manastirii. 
A copiat si manuscrise lake, considerate 
foarte importante in epoca: Minunile Maicii 
Domnului (1753-1754), Istoria Rusiei si a lui 
Petru eel Mare (1755), Viata lui Sf. Paisie de 
loan Colibasul (1768), Miscelaneu teologic, 
indeosebi cu lucrari polemice (1768), Pateric 
(1769), Ithica ieropoliticd sau filosofie de obi- 
ceiuri invatatoare... (1771), Istoria Troadei 
(1773), Capetele Sf. Diadoh al Foticeii (1772), 
Scara Sf. loan Scararul (1773), Cuvintele 
Cuviosului Petru Damaschinul (1779), Oglinda 
bogosloviei (1779), Miscelaneul dogmatic pole- 
mic (1780), Viata Sf. Varlaam si loasaf (1781), 
Aravicon mitologhicon (Halima sau O mie si una 
de nopti, 1783, traducerea lui). 

Raicu, §erban 

(30.09.1940, Targovi§te) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Transporturi 
la Institutul Politehnic din Bucuresti. Profe- 
sor al facultatii pe care a absolvit-o. Contri- 
butii in domeniul transporturilor feroviare. 
Membru in consiliul de administratie al 
Registrului Feroviar Roman. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Rainer, Francisc losif 

(28.12.1874, Rohozna, Basarabia - 
5.08.1944, Bucure§ti) 

Medic (anatomist). A absolvit Medicina la 
Bucuresti. Specializare la Berlin si Palma 
de Mallorca. Profesor la Facultatea de 
Medicina din Iasi, apoi din Bucuresti, la 
Belle Arte (Facultatea de Anatomie Estetica) 
si Institutul Superior de Educatie Fizica. 
A intreprins studii fundamentale asupra 



sistemului limfatic, asupra inimii, asupra 
structurii functionale a organelor etc. Este 
creatorul scolii anatomo-antropologice 
romanesti. A preconizat in anatomie o con- 
ceptie biologica dinamica, punand fundatiile 
anatomiei functionale din Romania. I-a 
avut elevi pe medicii Ion Turai si Berthold 
Rasvan. Lucrari: Cercetdri antropologice asu- 
pra osemintelor aflate in sapdturi, 1917-1923; 
Enquetes anthropologiques dans trois villages 
roumaines des Carpathes, 1937; Sur le premier 
crane d'homme paleolitique trouve en Roumanie, 
1942, in colaborare. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1943). 

Rakoczi I, Gheorghe 

nume la na§tere Rakoczi Gyorgy 

(1593-1648) 

Principe al Transilvaniei (1630-1648). Tata 
al lui Gheorghe Rakoczi II. S-a sprijinit pe 
noblimea ungara antihabsburgica, pe alianta 
cu Matei Basarab, domnul Tarii Romanesti, 
si cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, pentru 
a tine piept tatarilor care veneau dinspre est. 
S-a aliat cu Suedia si Franta pentru a lupta 
contra Habsburgilor. 

Rakoczi II, Gheorghe 

nume la na§tere Rakoczi Gyorgy 

(30.01.1621 - 7.06.1660, Nagyvarad) 
Principe al Transilvaniei (1648-1657). Fiu al 
lui Gheorghe Rakoczi I, asociat la domnie 
cu acesta (1642-1648) inainte de a domni 
singur. S-a aliat cu Matei Basarab, domnul 
Tarii Romanesti, si Vasile Lupu, domnul 
Moldovei, si impreuna au aderat la coalitia 
suedezo-prusaca pentru a lupta cu Polonia 
(Razboiul de 30 de Ani). A fost biruit de 
poloni si alungat de pe tron. A murit in 
batalie incercand sa-1 recapete. 

Ralea, Mihai 

(1.05.1896, Hu§i - 17.03.1964, Berlin) 
Sociolog, psiholog, eseist. A studiat Filosofia 
la Bucuresti si Iasi. S-a specializat la Ecole 
Normale Superieure si Sorbona in filosofie 
si drept. A sustinut doua teze de doctorat: 
„Ideea de revolutie in doctrinele socialiste", 
1923 si „Proudhon, conceptia despre pro- 
gres si atitudinea lui sociala", 1923. A facut 
inchisoare inainte de razboi pentru pozitii 
ideologice de stanga. Dupa razboi, minis- 
tru al Artelor, deputat in Marea Adunare 
Nationala, membru in Consiliul Mondial al 
Pacii. A urmat lui C. Stere si G. Ibraileanu 
la conducerea Vietii romanesti. Ca eseist a 
scris aproape despre toti scriitorii moderni 
din literatura romana si universala: Ibsen, 
Keyserling, Th. Hardy, Amiel, Fromentin, 
Anatole France, Rilke, Paul Valery, Gide, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 662 



& 



31.10.2011 17:29:31 



Ranga 




Gheorghe Rakoczi I 



Gheorghe Rakoczi II 



Zamfir Rally-Arbore 



Th. Mann, Balzac, Sadoveanu, Arghezi, 
Ibraileanu etc. Lucrari: Interpretari, 1927; 
Introducere in sociologie, 1927; Comentarii si 
sugestii, 1928; Perspective, 1928; Atitudini, 
ipoteze si precizdri in stiinta sufletului; Specific si 
frumos in comentarii si sugestii, 1931; Sociologia 
si teoria cunoasterii; Formarea ideii de personali- 
tate; Valori, 1935; Psihologie si viatd; Explicarea 
omului; Intelesuri (1 942); Intre doud lumi (1 943); 
Sociologia succesului (in colaborare); Cele doud 
Frante, 1956; Istoria psihologiei, 1958 (in cola- 
borare); Portrete, cdrti r idei. Introducere in psiho- 
logia sociala, 1966 (postum). Pentru activitatea 
sa culturala si pentru cea stiintifica a fost 
ales membru al Academiei Romane (1948), 
presedinte al Sectiei de stiinte economice, 
filosofice si juridice (1959-1963), si distins 
cu titlul de laureat al Premiului de Stat. 

Rally-Arbore, Zamfir 

(14.11.1848, Cernauti, Basarabia - 
2.04.1933, Bucuresti) 

Prozator si memorialist. A facut studii 
gimnaziale la Chisinau, Nikolaev si Mos- 
cova, a frecventat cursuri la Facultatea 
de Medicina a Universitatii din Moscova 
si la Academia Medico-Chirurgicala din 
Petersburg. A aderat la cercurile narodnice 
studentesti, a participat la miscarea revolu- 
tionara din Rusia, fiind arestat si intemni- 
tat de mai multe ori. A locuit un timp in 
Italia si Elvetia, in 1878 vine in Romania, 
unde se apropie de miscarea socialists a 
lui Nicolae Zubcu-Codreanu, Constantin 
Dobrogeanu-Gherea si desfasoara o intensa 
activitate publicistica la Romdnul, Telegraful, 
Telegraful roman si in alte publicatii ale tim- 
pului. Este functionar la Arhivele Statului, 
profesor de limba rusa la Scoala Superioara 
de Razboi. Lucrari: Catre revolutionarii rusi 
(1873, in colaborare), Comuna din Paris 
(1874), Satui si flamanzi (1875), Basibuzucii 
de la Petersburg (1877), Temnitd si exil (1894), 
In exil (1896), Basarabia in secolul XX (1898), 
premiata de Academia Romana. 



Ralu Caragea 

V. Caragea, Ralu 

Ramadan, Constantin 

(25.02.1896, la§i - 25.03.1958, la§i) 
Actor. A facut actorie de tanar, remar- 
candu-se in diverse trupe. A luptat in Primul 
Razboi Mondial. Actor al Teatrului National 
din Iasi. Profesor la Institutul de Teatru din 
Iasi. A jucat numeroase roluri in teatru, dar 
si la radio (Teatru Radiofonic) si in film. 
Filmografie: In sat la noi (1951); Mitrea Cocor 
(1952); Arendasul roman (1952); Brigada lui 
Ionut (1 952); Rasare soarele (1 953); Nepotii gor- 
nistului (1953); Directorul nostru (1954); Si Hie 
face sport (1955); Afacerea Protar (1956); Sofer 
de mare vitezd (1956); Rdpa Dracului (1957); 
Bijuterii de familie (1957); Ciulinii Baraganului 
(1958). Artist al Poporului din RPR. O strada 
din Iasi ii poarta numele. 

Ranga, Alexandru 

(10.08.1920, Cure§nita Noua, Basarabia - 
3.01.1981, Chisinau) 

Violonist si compozitor. Intre 1938 si 1940 
a invatat sa cante la vioara la Conservatorul 
din Iasi. Din 1940 se stabileste la Chisinau, 
unde isi continua studiile la Conservatorul 
Municipal, cu Alexandru Pavlov (vioara). 
Pana in 1955 a condus orchestre de muzica 
populara in diferite localitati ale Moldovei: 
Balti (1940-1955), Orchestra de studio a 
Radioteleviziunii din Chisinau (1955-1970), 
cu intrerupere de doi ani (1962-1964). Din 
1970 pana in 1974 este dirijor al orchestrei 
de muzica populara a Casei de cultura din 
Delacau, Anenii Noi. Bun cunoscator al 
muzicii populare, a compus muzica in stil 
popular, lucrari corale, vocale, pentru fan- 
fara, cantece pentru copii. A editat in 1970 
culegerile: Frunza verde sdlcioard (pentru voce 
si pian); Ciobanase, ciobanel (1972, pentru 
orchestra de instrumente populare), Fantezie 
(1958), Meleaguri moldave (1959), Fantezie 
despre Nistru (1961), Rapsodie (1961), In codru 
(1967), La stransul strugurilor - piesa pentru 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 663 



^ 



31.10.2011 17:29:32 



Ratiu 




loan Ratiu 



Ion Ratiu 



Mircea Raceanu 




fluier (1961), Piesd pentru cimpoi (1963), Piesd 
pentru vioard (1964), Piesd pentru flaut (1965); 
pentru voce cu orchestra: Hora muncii (1976, 
versuri V Teleuca), Pe un rdmurel de soare 
(1 977, versuri M. Roman), Hora roadei (1 978), 
Baladd despre mama (1978, versuri P. Zad- 
nipru) s. a.; compozitii pentru cor: Cdntd, 
acordeon (1954), Cantec despre pace (1955), 
Of, dragostea mea (1956), Rodeste, pdmdntul 
meu (1958), Cantec despre mama (1971) s. a.; 
creatii vocale: Doina, Amicul meu, Te astept, te 
astept (versuri V Rusu); Cires-cires, Dragostea 
soldatului (versuri N. Costcnco); Mdndra mea 
tard s.a.; creatii pentru fanfara: marsul Rezer- 
vele muncii (1966), Mars (1968), Polca (1968), 
fantezia Ciobdneasca (1972), Rapsodia nr. 1. 
(1973); cantece pentru copii: Hai la muncd, 
Timurovistii, Hai in luncd, lepurasu', Bradul 
meu, Ninge s. a. Artist Emerit din Republica 
Moldova (1967). Membru al Uniunii Com- 
pozitorilor din Moldova (1974). 

Ratiu, loan 

(30.09.1841, Alecu§, Alba - 27.11.1900, Blaj) 
Preot, profesor. Greco-catolic. Bunic al lui 
Ion R. A absolvit gimnaziul la Blaj, univer- 
sitatea la Viena. A fost rector al Seminarului 
greco-catolic din Blaj si a publicat manuale: 
Principiile fundamentale ale religiunii crestine, 
1872; Catehism pentru scoalele poporale, 1878, 
in colaborare cu Basiliu Ratiu). A editat Foaie 
bisericeascd si scolard, Blaj, 1887-1890. 

Ratiu, Ion 

(6.06.1917, Turda - 17.01.2000, Bucure§ti) 
Gazetar. Nepot al lui loan R., inrudit cu 
George Georgescu. Si-a luat licenta in Drept 
la Cluj (1938), trimis la Londra in 1940 de 
Ministerul de Externe, a demisionat odata 
cu infiintarea statului legionar si a cerut azil 
politic (1940) la Londra. A obtinut o bursa 
de 3 ani la Cambridge si a obtinut diploma 
de Master of Arts in stiinte economice. 
Angajat de grupul de companii de depunere 
si expeditii Pall Mall, manager al Julius 
Rudert Limited (1951-1957). Intemeiaza 



propria companie, J.R. Shipping Co. Ltd., 
specializata in transporturi si expeditii 
directe pentru incarcaturi in vrac (1957). 
Fondator si administrator delegat al firmei 
Regent Line, de transporturi maritime 
lunare intre Europa de Nord si porturile 
din sudul Statelor Unite ale Americii de la 
Oceanul Atlantic (1963-1975). In 1965 a 
infiintat ARCADA (Asociatia Culturala a 
Romanilor din Anglia), in 1984 (Geneva) 
a infiintat Uniunea Romanilor Liberi. 
A revenit in Romania dupa 1989, fiind 
membru fondator al noului Partid Taranesc 
Crestin-Democrat, deputat in Parlamentul 
Romaniei, unul dintre fondatorii ziarului 
Cotidianul (din 1991) al PNTCD. Membru al 
organizatiei scriitorilor PEN Club Internati- 
onal si PEN in Exil, presedinte al Federatiei 
Internationale a Ziaristilor Liberi (1957- 
1984) si presedintele ei de onoare (din 
1984), membru al Asociatiei Presei Straine 
din Londra, unul dintre fondatorii organi- 
zatiei Amnesty International (1960). Lucrari: 
Templeton, piesd de teatru, Londra, 1958 (in 
colaborare cu Jane Cobb); Bessarabia, a 
Romanian Land, sub auspiciile ACARDA, 
1968; Contemporary Romania, Londra, 1975; 
La Roumanie d'aujourd'hui, Paris, 1975; 
Rumunia wspolczesna, Londra, 1975; Romania 
de astdzi, 1977; Cartea Memorandului, 1979; 
Moscow Challenges the World, 1986. 

Raceanu, Mircea 

nume la na§tere Mircea Bernat 

(17.10.1935, Bucure§ti) 

Om politic. Fiu natural al lui Bernat Andrei, 
evreu din Targu Mures, militant comunist, 
executat de fascisti la Rabnita, in Transnis- 
tria, in aprilie 1944. El insusi s-a nascut la 
inchisoarea Vacaresti, unde se ana mama 
naturala, comunista din 1927, nume la 
nastere Ileana Pop, casatorita Bernat, apoi 
Raceanu. A absolvit Institutul de Stat 
pentru Relatii Internationale la Moscova. 
Specializare in SUA. A lucrat in Ministerul 
de Externe al Romaniei (ministru Corneliu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 664 



& 



31.10.2011 17:29:32 



Radescu 




Lothar Radaceanu 



Sergiu Radautanu 



Nicolae Radescu 



Manescu) pe relatia cu SUA, Canada, tarile 
Americii Centrale si statele Americii Latine. 
A colaborat cu partea americana in submi- 
narea regimului totalitar din Romania. In 
ianuarie 1989 a fost arestat ca autor princi- 
pal al „scrisorii celor sase", trimisa Europei 
Libere si care avea sa declanseze revolutia 
din decembrie 1989 si a fost condamnat la 
moarte. Traieste in SUA din 1990. Lucrari: 
Infern '89, 1990; Cronologie comentata a 
relatiilor romano-amerkane, 2005. Reabilitat 
sub presedintia lui Emil Constantinescu, a 
primit Ordinul Steaua Romaniei sub prese- 
dintia lui Ion Iliescu. 

Radaceanu, Eduard 

(1.01.1943, Uterek, URSS) 
Inginer. Evreu ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Energetica la Institutul Politehnic din 
Bucuresti. Specializare in automatica in 
Marea Britanie si SUA. A lucrat la Centrul 
de Calcul (CEPECA), conferentiar la Aca- 
demia Tehnica Militara, director stiintific 
la Institutul Roman de Management. Con- 
tributii in domeniul simularii ca metoda de 
proiectare si reproiectare asistata de calcu- 
lator a fluxurilor de productie. Presedinte 
al Asociatiei Romane de Simulare si Jocuri 
Decizionale in cadrul AGIR. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Radaceanu, Lothar 

nume la na§tere Lothar Wuertzel 

(19.05.1899, Radauti - 24.08.1955, Helsinki) 
Om politic. Etnic german, dedicat ideologiei 
de stanga. Ca membru al Partidului Social 
Democrat a sustinut unificarea acestui partid 
cu Partidul Comunist Roman. A fost contra 
comunismului de tip Stalinist, care, in loc sa 
colaboreze cu social democratii rusi, i-a tri- 
mis la inchisoare. A fost, de asemenea, contra 
gogo-cuzismului si a legionarilor. Ministru al 
Muncii in cabinetul 1 si 2 condus de Petru 
Groza. Dupa unirea PSDR cu PCR a fost 
membru al Comitetului Central al PMR. 
Membru titular al Academiei Romane (1955). 



Radautanu, Sergiu 

(17.06.1926, Chisinau - 
6.03.1998, St. Petersburg) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico- 
Matematici, Universitatea din Chisinau. 
Specializare la Institutul Politehnic din 
Leningrad. Doctor habilitat in fizica (1966, 
Leningrad). Rector fondator (1964) al Insti- 
tutului Politehnic din Chisinau. A sustinut 
accesul tineretului basarabean la scolile 
superioare. A fost presedinte al Sovietului 
Suprem al RSSM (1967-1971). In 1973 a 
fost destituit din postul de rector. Director 
al Centrului de materiale semiconductoare 
al Institutului de Fizica Aplicata al ASM. 
Contributii in domeniul fizicii si chimiei 
semiconductorilor, tehnologiei si aplicarii 
materialelor semiconductoare. Autor a 
peste 100 de brevete de inventie. Presedinte 
al Uniunii Tehnico-Stiintifice din Chisinau, 
membru si vicepresedinte al Academiei de 
Stiinte a Moldovei, membru al Academiei 
Ingineresti a Federatiei Ruse, membru al 
Academiei Internationale de Cosmonau- 
tica, presedinte al Fundatiei Dimitrie Gusti 
din Chisinau. Laureat al Premiului de Stat 
al Republicii Moldova. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1991). 

Radescu, Nicolae 

(30.03.1874, Calimanesti - 
16.05.1953, New York) 

General. A absolvit Academia Militara 
la Bucuresti, ajungand general de corp 
de armata. Lider al grupului partidului 
(nationalist de dreapta) Cruciada Roma- 
nismului, separat din gruparea Garda de 
Fier (legionarii). A fost contra amestecului 
Germaniei in treburile interne ale Romaniei. 
Intemnitat la Targu Jiu in 1942 pentru critici 
la adresa ambasadorului german Killinger. 
Prim-ministru al Romaniei (1944-1945), 
1-a avut vicepresedinte al guvernului pe 
Petru Groza. A incercat sa opreasca inglo- 
barea Romaniei in blocul socialist. Internat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 665 



& 



31.10.2011 17:29:32 



Raducanu 





Ion Raducanu 



Alexandru D. Radulescu 



in lagarul de la Targu Jiu. A fugit din tara 
in 1945 cu ajutorul ambasadei britanice 
la Bucuresti, cu cateva zile inainte de a fi 
arestat de comunisti, si s-a stabilit in SUA, 
unde a incercat sa formeze un guvern roman 
in exil, cu personaje politice care evadasera 
din Romania (Mihail Farcasanu, Grigore 
Gafencu si Constantin Visoianu). Trupul 
sau a fost adus si inhumat la Bellu, Bucu- 
resti, in anul 2000, la initiativa premierului 
Mugur Is ares cu. 

Raducanu, Ion 

(20.03.1884, Bucure§ti - 10.11.1964, Bucure§ti) 
Economist. A absolvit Academia Comerci- 
ala la Graz, Austria. Doctoratul in Finante 
la Universitatea din Berlin, 1902. In 1911 
obtine, prin concurs, titlul de docent la 
Facultatea de Drept a Universitatii din Bucu- 
resti; in aceasta calitate tine un curs despre 
cooperatie; in 1912 redacteaza proiectul de 
lege pentru infiintarea Academiei Comerci- 
ale, institutie care incepe sa functioneze in 
1913; in 1915 este numit, prin concurs, pro- 
fesor la Academia Comerciala, Catedra de 
stiinta finantelor si legislatie. Va fi si rector 
al acestei institutii din 1931 pana in 1940, 
cand este inlaturat de legionari. In ianuarie 
1918 intemeiaza la Iasi, cu Virgil Madgearu 
si Victor Slavescu, revista Independent econo- 
micd, ce va aparea pana in 1947. Tot la Iasi 
este alaturi de Dimitrie Gusti, Vasile Parvan 
si Virgil Madgearu, unul dintre fondatorii 
Asociatiei pentru Stiinte si Reforme Sociale, 
care va deveni Institutul Social Roman; intre 
februarie-mai 1918 face parte din comisia 
financiara romana care negociaza cu ger- 
manii, la inceput la Buftea, apoi la Bucu- 
resti, preliminariile Pacii de la Bucuresti; 
in perioada interbelica participa la diferite 
congrese parlamentare (Rio de Janeiro, 
Varsovia etc.), paneuropene (Viena, 1935), 
interbalcanice (Istanbul, 1931 si Bucuresti, 
1933), conferinte ale Biroului International 
al Muncii (Geneva, 1929-1930), congrese 
ale Aliantei Cooperative Internationale 



pentru Societatea Natiunilor; ministrul 
Muncii, Cooperatiei si Asigurarilor Sociale 
(noiembrie 1929 - iunie 1930). In aceasta 
calitate redacteaza legea cunoscuta sub 
numele de Legea Raducanu, care stipuleaza 
dreptul muncitorilor de a beneficia de con- 
cedii legale platite (aceasta cu 7 ani inainte 
de acordarea de concedii legale in Franta); 
ministru de Finante, 7-13 iunie 1930; minis- 
trul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor, 
noiembrie 1930-aprilie 1931. Inlaturat din 
invatamant in 1948, a fost intemnitat la 
Sighet (1950-1955). Lucrari: Stiinta finan- 
ciara si legislatia, 1939; Introducere in finantele 
publice, 1946. In 1936, la recomandarea 
lui Dimitrie Gusti, este numit membru 
corespondent al Academiei Romane (1936), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Radulescu, Alexandru D. 

(26.08.1886, Foc§ani - 11.04.1979, Bucure§ti) 
Medic si scriitor. A absolvit Medicina la 
Bucuresti. Director al Spitalului de Chirur- 
gie infantila din Cluj (1920-1940), a infiintat 
primul spital de ortopedie pentru copii din 
Romania, la Cluj, in 1921. Profesor la Insti- 
tutul de Medicina si Farmacie din Bucuresti. 
Fondator al Revistei de ortopedie si chirurgie 
infantila (1931). Contributii in domeniul 
ortopediei si traumatologiei. Lucrari: Ortope- 
dia, 1 927; Mica chirurgie si elemente depatologie 
chirurgicala, 1934; Fracturi si luxatii, 1950; 
Artoplastia, 1958; Scoliozele, 1960; Transplan- 
tdri si grefe osoase si cartilaginoase, 1975, in 
colaborare. Membru al Academiei de Stiinte 
Medicale din Bucuresti, al Academiei de 
Chirurgie din Paris, al Societatii Internati- 
onale de Chirurgie. Membru al Academiei 
Romane (1955). 

Radulescu, Andrei 

(28.11.1880, Chiojdeanca, jud. Prahova - 
30.09.1959, Bucure§ti) 

Jurist si magistrat. Presedinte al Inaltei Curti 
de Casatie si Justitie. Absolvent al liceului Sf. 
Petru si Pavel din Ploiesti, a urmat Faculta- 
tile de Drept, Litere si Filosofie la Bucuresti 
si a obtinut licenta in drept la Liege. Timp 
de 30 de ani a fost titularul Catedrei de drept 
civil la Facultatea de Drept din Bucuresti si 
la Academia de Inalte Studii Comerciale si 
Industriale. Intemeietor al scolii de cercetare 
a dreptului romanesc. A publicat indeosebi 
studii privitoare la vechiul drept romanesc, 
iar in ultima perioada a condus lucrarile de 
tiparire, in editii critice, a unor vechi legiuiri 
romanesti. Lucrari: Din viata si activitatea lui 
Andronache Donici, 1906 (monografie); Privire 
asupra organizdrii judecatoresti din Dobrogea 
veche de la anexare pana azi r 1914; Pravilistul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 666 



& 



31.10.2011 17:29:32 



Radulescu 



Flechtenmacher, 1916 (monografie); Studii de 
drept civil, 2 volume, 1920; Cultura juridicd 
romdneascd in ultimul secol, 1923; Viata juri- 
dicd si administrativd a satelor, 1927; Izvoarele 
Codului Calimachi, 1927; Influenta belgiand 
asupra Dreptului romdnesc, 1931; Originalitatea 
Dreptului romdnesc, 1933; Romanitatea Dreptu- 
lui nostru, 1939; Dreptul romdnesc in Basarabia, 
1943. Academician si presedinte al Acade- 
miei Romane in perioada 1946-1948. 

Radulescu, Constantin (Costin) 

(23.02.1932, Bucure§ti - 27.06.2002, Bucure§ti) 
Speolog si paleontolog. A absolvit Facultatea 
de Biologie a Universitatii din Bucuresti. 
Cercetator si director la Institutul de Speo- 
logie Emil Racovita din Cluj. Contributii in 
domeniul cercetarii mamiferelor fosile de pe 
teritoriul Romaniei. A descoperit genuri si 
subspecii noi din Eocen, care stabilesc un 
areal comun intre Egipt, Anatolia si supra- 
fata Romaniei. Lucrari: Remarques sur quelques 
Equides quaternaires de Roumanie, 1962; Essai 
sur la chronologie du Quaternaire inferieur et 
moyen de Roumanie, 1970; The mammals of 
the Dacian, 1995. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1993). 

Radulescu, Dan P. 

(20.01.1928, Bucure§ti) 

Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale la Universitatea din Bucuresti. 
Profesor la aceeasi facultate. Cercetator si 
director la Institutul Geologic din Bucuresti. 
Din 1997 ambasador al Romaniei in Grecia. 
Cercetari asupra minelor din rocile vulca- 
nice si saline, asupra evolutiei geotectonice 
a teritoriului Romaniei. Lucrari: Mineralogia 
topografica a Romaniei, 1966, in colaborare; 
Harta geologicd a Romaniei, 1968, in colabo- 
rare; Harta metalogeneticd a Romaniei, 1970; 
Vulcanii astazi si in trecutul geologic, 1976; 
Petrologie magmaticd si metamorfica, 1981. 
Membru al Societatii Geologice a Romaniei, 
al Asociatiei Internationale de Vulcanologie 
si Chimism al Interiorului Globului. Mem- 
bru titular al Academiei Romane (1993), 
vicepresedinte al ei (1994-1998). 

Radulescu, Dem. 

(30.09.1931, Ramnicu Valcea - 
17.09.2000, Bucure§ti) 

Actor (de comedie) de teatru, film si televi- 
ziune. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica din Bucuresti. Actor 
la Teatrul National. Profesor la Universi- 
tatea Nationala de Arta Teatrala si Cine- 
matografica I.L. Caragiale din Bucuresti. 
A debutat ca amator la varsta de 17 ani, la 




Dem. Radulescu 



Eugen H. Radulescu 



un bal organizat de fanfara garii. In 1956 
a castigat premiul I pentru interpretare 
cu piesa Steaguri pe turnuri, la un concurs 
pentru tineri actori. A fost remarcat de 
Sica Alexandrescu si, practic, acesta a fost 
debutul sau. A fost prieten cu Ion Cojar si 
Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru 
O scrisoare pierdutd. Roluri in film: Telegrame 
(1959), Pe litoral mi-a rdmas inima (1961), Un 
suras in plind vara (1963), Politica si... delicatese 
(1963), La varsta dragostei (1963), Dragoste la 
zero grade (1964), Gaudeamus igitur (1965), Les 
Fetes galantes (1965), Sept hommes et une garce 
(1966), Brigada Diverse intra in actiune (1970), 
B.D. in alertd (1970), B.D. la munte si la mare 
(1971), Veronica (1972), O scrisoare pierdutd 
(1977, TV), Eu, tu si Ovidiu (1977), Expresul 
de Buftea (1978), Santaj (1981), Saltimbancii 
(1981), Grdbeste-te incet (1981), Destine roman- 
tice (1981), Am o idee (1981), Un Saltimbanc 
la Polul Nord (1982), Milionar la minut (1982, 
TV), Fram (1 983, serial TV), Bocet vesel (1 983), 
Secretul lui Bachus (1984), Primavara bobocilor 
(1985), Coana Chirita (1986), Chirita la Iasi 
(1987), Secretul armei secrete (1988), Omul 
din Buzdu (1988, TV), Harababura (1990), 
Milogul S.R.L. (1991, TV), O invitatie (1993, 
TV), A doua cadere a Constantinopolului (1994), 
Politica inalta (TV), Atmosfera incdrcatd (1996). 

Radulescu, Eugen H. 

(13.10.1904, Bordu§ani, lalomita - 
2.03.1993, Bucure§ti) 

Inginer agronom. A absolvit Agronomia 
la Cluj. Specializare la Universitatile din 
Halle, Munchen si Viena. Profesor si decan 
la Facultatea de Agricultura din Cluj, pro- 
fesor si rector al Institutului de Agronomie 
din Cluj, apoi din Bucuresti. Contributii la 
cercetarea ciupercilor parazite si insectelor 
daunatoare. A obtinut, impreuna cu V Veli- 
can, soiurile de grau Cenad 650 si Cenad 
635. Lucrari: Dusmanii inului, 1937; Plosnitele 
grdului si combaterea lor, 1939; Indrumator pen- 
tru determinarea bolilor si daunatorilor la seminte, 
1967; Dictionar de termeni populari tehnici si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 667 



& 



31.10.2011 17:29:32 



Radulescu 




stiintifici in fitopatologie, 1983. Membru al 
Academiei de Stiinte Agricole si Silvice 
din Romania, al Societatii Nationale de 
Geografie din Washington. Membru titular 
al Academiei Romane (1963), presedinte al 
Sectiei de stiinte agricole si silvice a Acade- 
miei Romane (1965-1966)'. 

Radulescu, Gheorghe Aurelian 

(23.03.1907, Calara§i - 2002, Bucure§ti) 
Inginer chimist. A urmat studiile universi- 
tare la Strasbourg, in Franta, unde in 1929 
a obtinut diploma de inginer chimist si titlul 
de doctor in stiinte prin sustinerea unei teze 
publicate la Parish 1937. Intre 1963 si 1973 
a fost director stiintific al Institutului Petro- 
chim, iar intre 1973 si 1983 a fost cercetator 
stiintific principal si consilier stiintific al 
ICERP SA Ploiesti, Departamentul uleiuri 
lubrifiante. A lasat carti si 20 de brevete de 
inventie: o monografie a titeiurilor roma- 
nesti, singura existenta, precum si date des- 
pre tehnologia uleiurilor lubrifiante, carti de 
importanta majora in formarea specialistilor 
de ieri si de azi in acest domeniu: Tehnologia 
uleiurilor miner ale, 1958; Proprietatile titeiurilor 
romdnesti, 1961; Energetica turbomotoarelor cu 
ardere interna, 1964; Uleiuri si ungerea auto- 
vehiculelor, 1973. In 1992, ca recunoastere a 
intregii sale activitati, a devenit membru de 
onoare al Academiei Romane. 

Radulescu, Gheorghe (Gogu) 

(5.09.1914 - 28.05.1991, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit Academia de Studii 
Economice la Bucuresti. A intrat in PCR 
din 1933, iar in 1941 a dezertat din armata 
si a trecut in URSS. A revenit in tara dupa 
23 august 1944 si a fost ministru al Comer- 
tului, membru al CC al PCR din 1960, vice- 
presedinte al Consiliului de Ministri (1963), 
din 1965 membru al CPEx, iar din 1969 al 
Prezidiului Permanent al CC al PCR. Repre- 
zentant permanent al Romaniei in Comitetul 
Executiv al CAER. Sef al Inaltei Curti de 
Conturi. A cultivat cu obstinatie cultul lui 
Nicolae Ceausescu, dar si pe intelectualii care 
s-au aflat in prima linie a rasturnarii regimu- 
lui socialist: Ana Blandiana, Mircea Dinescu, 
Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Augustin 
Buzura, Dan Haulica, Nicolae Manolescu, 
Eugen Simion, George Ivascu, Horia Roman 
Patapievici sau Zigu Ornea. Arestat la ince- 
putul lui 1991 pentru inalta tradare (colabo- 
rare cu Moscova), a fost eliberat din motive 
de boala. A murit la spitalul Caritas. 

Radulescu-Motru, Constantin 

(2.02.1868, Motru - 4.03.1957, Bucure§ti) 
Gazetar si specialist in psihologie sociala. 
A absolvit Dreptul, Literele si Filosofia la 



Bucuresti. Specializare la Paris si in Germa- 
nia. In 1892 isi adauga numele de Motru la 
eel de Radulescu. Henri Bergson a citat teza 
sa de doctorat in lucrarea Introduction a la 
Metaphysique. In 1897 infiinteaza Studii filoso- 
fice, care a devenit Revista defilosofie. Profesor 
la Universitatea din Bucuresti, a infiintat 
primul laborator de psihologie din Romania 
(1906). In 1918 devine director al Teatrului 
National din Bucuresti. A infiintat si condus 
Societatea Romana de Filosofie. Conservator 
(maiorescian) ca ideal politic. Lucrari: Stiinta 
si energie, 1902; Cultura romana si politicia- 
nismul, 1904; Psihologia industriasului, 1907; 
Nationalismul, 1909; Sufletul neamului nostru, 
1910; In zilele noastre de anarhie, 1910; Psiholo- 
gia ciocoismuluiy 1911; Psihologia industriasului, 
1911; Din psihologia revolutionarului, 1919; 
Conceptia conservatoare si progresul, 1924; Tara- 
nismul, un suflet si o politica, 1 924; Demagogia 
scolara, 1927; Ideologia statului romdn, 1934; 
Romdnismul, 1939; Etnicul romanesc. Comuni- 
tate de origine, limbd si destin, 1942. In 1923 
este primit in Academia Romana, pentru ca 
in 1938 sa devina presedintele acestei insti- 
tutii, functie exercitata pana in 1 941 . Exclus 
in 1948, repus in drepturile sale de membru 
titular in 1990. 

Radulescu, Nicolae Al. 

(22.10.1905, Bude§ti, jud. Vrancea - 
23.01.1989, Bucure§ti) 

Geograf. A absolvit Facultatea de Geografie 
a Universitatii din Bucuresti. Profesor la 
Facultatea de Stiinte a Universitatii din 
Bucuresti. Fondator si redactor al revistelor 
Milcovia si Revista Geograficd Romana. Con- 
tribute in domeniul geografiei populatiei 
si asezarilor, al seismologiei si climatolo- 
giei. Lucrari: Clima Moldovei de Sud, 1930; 
Cutremurele de pdmdnt din Moldova de Sud, 
1930; Oltenia seismicd, 1938; Pozitia geopoli- 
ticd a Romaniei, 1938; Antropologia rasiald si 
antropogeografia, 1941; Unitatea si functiunile 
pdmdntului si poporului romdn, 1943; Geografia 
agricola a Romaniei, 1968. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1948), exclus in 
acelasi an, repus in drepturi in 1990. 

Radulescu-Pogoneanu, Ion A. 

(14.08.1870, Pogoanele, jud. Buzau - 
14.03.1945, Bucure§ti) 

Pedagog. Tata al lui Victor R.-P. A absolvit 
Facultatea de Litere a Universitatii din 
Bucuresti, Dreptul si Filosofia la Leipzig. 
Junimist. Profesor la Universitatea Bucu- 
resti, director al Seminarului Pedagogic din 
Bucuresti. Contributii in domeniul peda- 
gogiei in linia lui Pestalozzi. Lucrari: Johann 
Heinrich Pestalozzi, o schita a vietii si ideilor sale, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 668 



& 



31.10.2011 17:29:33 



Rasvan 








Gheorghe Radulescu Constantin Radulescu-Motru Ion A. Radulescu-Pogoneanu 



Remus Radulet 



1910; Fenomenul educatiei, 1942. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1919). 

Radulescu-Pogoneanu, Victor 

(21.09.1910, Bucuresti - 10.03.1962, Vacaresti) 
Diplomat. Fiu al lui Ion A. R.-P. A absolvit 
Dreptul si Filosofia la Universitatea din 
Bucuresti. Trimis in 1941 la Legatia Romana 
din Stockholm, a cerut revenirea in centrala 
ministerului in 1943. A fost director al 
Cabinetului si cifrului in Ministerial Afa- 
cerilor Straine si s-a ocupat de tratativele 
secrete de pace cu aliatii si cu URSS. In 
acelasi timp, organizase un guvern-fantoma, 
cunoscut sub numele de Cabinetul Negru, 
care avea conexiuni cu grupul Cretzi- 
anu-Gafencu-Tilea prin fratele lui Victor 
R-R, Titus, aflat la Berna pentru a face un 
Centru de Studii Romanesti. Arestat in 1 947 
in grupul Iuliu Maniu, a murit in inchisoare. 

Radulet, Remus 

prenume la na§tere Remus Baziliu 

(3.05.1904, Bradeni, jud. Sibiu - 
6.02.1984, Bucuresti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electro- 
mecanica la Universitatea din Timisoara. 
Specializare la Zurich, Elvetia. Profesor la 
Politehnica din Timisoara, la Institutul de 
Cai Ferate din Bucuresti si la Politehnica din 
Bucuresti. Director al Institutului de Ener- 
getica al Academiei Romane. Este unul din- 
tre creatorii scolii romanesti de energetica 
si electrotehnica. Contributii in domeniul 
marimilor primitive si derivate ale campului 
electromagnetic, a elaborat prima teorie a 
comportarii cuptoarelor de inductie fara fier, 
in tehnica sudurii electrice. Lucrari: Electrici- 
tatea si magnetismul, 2 vol., 1950-1951; Bazele 
teoretice ale electrotehnicii, 2 vol., 1953-1954; 
Proiectarea hidrogeneratoarelor si a motoarelor 
sincrone, 1980. Membru al Asociatiei Gene- 
rale a Inginerilor din Romania, al Comisiei 
Internationale de Electrotehnica. Membru 
titular al Academiei Romane (1963), vice- 
presedinte al ei (1966-1974) si presedinte al 
Sectiei de stiinte tehnice (1963-1966). 



Rasvan, Berthold 

nume la na§tere Berthold Rosenkrantz 

(12.02.1903, Bucure§ti - 
24.08.1989, Ashdod, Israel) 
Medic pediatru. Tata al lui Vladimir R. 
A absolvit Medicina la Bucuresti ca elev al 
lui Fr. I. Rainer si Victor Babes. Specializare 
in Franta. Apropiat de miscarea comunista 
din anii 1930, aripa Lucretiu Patrascanu, 
gratie lui Athanase Joja si Stefan Milcu. 
Medic la spitalul Caritas, profesor la Facul- 
tatea de Medicina din Bucuresti. A organizat 
dupa razboi sistemul national de ocrotire 
a mamei si copilului si a infiintat prima 
sectie de imaturi din Romania (1949) la 
Casa Copilului nr. 1, devenita Institutul de 
Puericultura, unde a fost director fondator 
(1949-1951). S-a ocupat de organizarea 
primelor conferinte nationale de pediatrie si 
a organizat cursuri pentru surorile de pedi- 
atrie. Contributii la diagnosticarea precoce 
a bolilor infectioase congenitale la copii. 
A publicat primul Manual de pediatrie din tara 
dupa razboi (1949). Lucrari: Contributiuni la 
studiul anemiei pseudoleucemice infantile, 1929; 
UUltravirus tuber culeux, 1932; Asupra valorii 
alimentare a semintei de soia in dietetica sugarului, 
1 936; Raportul asupra ocrotirii mamei si copilului 
in Romania, 1944; Curs de puericultura, 1949; 
Pneumotoraxul spontan la sugar, 1950; Spre o 
noud orientare in pediatrie, 1 95 1 , in colaborare; 
Electroforeza in astmul infantil, 1961. Membru 
fondator al Societatii Romane de Pediatrie 
(1929), membru al Societatii de Pediatrie 
din Strasbourg (1931), membru fondator al 
Sindicatului Sanitar Roman (1944). 

Rasvan, Vladimir 

(20.05.1945, Bucuresti) 

Inginer. Fiu al lui Berthold R. si sot al Eca- 
terinei Taralunga. A absolvit Facultatea de 
Automatica a Politehnicii din Bucuresti ca 
elev al lui Corneliu Penescu, Aristide Hala- 
nay si Mihai Vasile Popov. Specializari in 
Italia (Politecnica Torino), Israel (Weizmann 
Institut) si Franta (CNRS). Cercetator la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 669 



& 



31.10.2011 17:29:33 



Ra§canu 





Vladimir Rasvan 



loan Ra§canu 



Institutul de Energetica al Academiei, profe- 
sor si decan fondator al Facultatii de Auto- 
matica la Universitatea din Craiova, profesor 
la Departamentul in limbi straine al Politeh- 
nicii din Bucuresti. Contributii in domeniul 
stabilitatii sistemelor dinamice neliniare, al 
teoriei sistemelor cu intarziere, modelarii 
proceselor neliniare, oscilatiilor neliniare, 
teoriei calitative a sistemelor discrete. Invitat 
pentru conferinte in SUA, Rusia, Polonia, 
Marea Britanie, Ungaria, Portugalia, Spania, 
Cehoslovacia, Mexic. Lucrari: Stabilitatea 
absolutd a sistemelor automate cu intarziere, 1 975, 
Premiul Academiei Romane; Teoria stabilitatii, 
1987; Sisteme dinamice multi-echilibru sifunctii 
Liapunov naturale, 1998. Membru al Societatii 
Americane de Matematica, membru fon- 
dator al Societatii Romane de Automatica 
si Informatica, membru al Association des 
Ingenieurs Beiges, membru senior al Insti- 
tute of Electrical and Electronics Engineers 
din SUA (IEEE), membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Ra§canu, loan 

(1.10.1878, Cahul, Basarabia - 
25.02.1952, Sighet) 

General de corp de armata. A fost atasat mili- 
tar la Berlin (1907-1911), ofiter de legatura 
cu Statul Major francez in 1916, comandant 
de brigada in batalia de la Marasesti in 1917, 
primar al Bucurestiului (1942-1944). Libe- 
ral ca optiune politica. Deputat si senator 
in mai multe legislaturi. Ministru de Razboi 
intre 1918 si 1921 si apoi ministru al Basa- 
rabiei si Bucovinei in 1927. Intre 1931 si 
1932 a fost ministru de stat, cu sarcina de 
comisar superior al guvernului in Basarabia 
si Bucovina. Cu prilejul venirii maresalului 
Joffre la Bucuresti pentru sarbatorirea a 
3 ani de la victoria de la Marasesti (1920), 
a primit de la acesta Crucea de Razboi a 
Frantei pentru orasul erou. Arestat in 1947 
alaturi de alti veterani de razboi decorati cu 
Ordinul Mihai Viteazul in Primul Razboi 
Mondial, a murit in inchisoare. 



Ra§canu, Vasile 

(22.07.1885, Ogoe§ti, Barlad - 4.05.1980, la§i) 
Medic, fiziolog. A absolvit Facultatile de Sti- 
inte Naturale si Medicina din Iasi. Doctor 
in Medicina (1916). Profesor la Medicina 
din Iasi. Director al Institutului de Biologie 
Generala si Aplicata al Academiei Romane 
de la Iasi. Contributii in domeniul fizio- 
logiei. Presedinte al Societatii de Medici 
si Naturalisti din Iasi. Profesor Emerit. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte 
Medicale din Romania. Membru titular al 
Academiei Romane (1955). Un liceu din Iasi 
ii poarta numele. 

Ratescu, Constantin G 

(28.02.1868, Foc§ani - 19.07.1938, Meri§ani) 
Jurist. Familie de boieri argeseni. Bunicul, 
Gherasim R., a devenit episcop al Buzau- 
lui. A absolvit Dreptul la Universitatea din 
Bucuresti. Secretar general la Ministerul 
Justitiei, consilier la Inalta Curte de Casatie. 
A facut parte din echipa care s-a ocupat 
de unificarea Codului Penal in perioada 
interbelica, desfasurata sub egida Consiliu- 
lui Legislativ. Lucrari: Manualul legii pentru 
autentificarea actelor, 1928 (in colaborare); 
Manualul Curtilor cu Jurati, 1929 (in cola- 
borare cu N. Pavelescu); Codul de procedura 
penala, 3 vol., 1929-1932 (in colaborare); 
Legi speciale, 1932 (in colaborare); Codul penal 
Carol al II-lea adnotat, 1937. 

Rau, Alexandru 

(14.03.1900, Bucure§ti - 13.12.1993, Bucure§ti) 
Inginer (metalurg). A absolvit Politehnica la 
Timisoara. Specializare la Aachen. Inginer 
la Resita, unde a elaborat primele oteluri 
rapide produse in Romania. Director al Uzi- 
nelor de fier de la Hunedoara, unde a pus 
in functiune otelaria si laminoarele. Brevet 
de inventie pentru otelurile cu molibden. 
Director general la Ministerul Metalurgiei 
si Industriei Chimice (1947), apoi la Directia 
Generala a Minereurilor. A intreprins lucra- 
rile de amplasare a Combinatului Siderurgic 
de la Galati. Profesor la Institutul Politehnic 
din Bucuresti. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1993). 

Rau, Alexe 

(23.12.1953, Larga, Republica Moldova) 
Poet, publicist, director general al Bibliotecii 
Nationale a Republicii Moldova (din 1992). 
A absolvit Facultatea de Biblioteconomie a 
Universitatii de Stat din Chisinau (1975) si 
Facultatea de Socio logie si Filologie a Uni- 
versitatii Social-Politice (1983). A lucrat ca 
lector-conferentiar la Universitatea de Stat 
din Chisinau '(1975-1976), bibliotecar-sef 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 670 



^ 



31.10.2011 17:29:33 



Rautu 




Vasile Ra§canu 



de serviciu, director adjunct al Bibliotecii 
Nationale (1976-1984), vicepresedinte si 
secretar responsabil al Societatii Prietenii 
Cartii din Republica Moldova (1984-1990), 
sef al Sectiei biblioteci a Ministerului Culturii 
al Republicii Moldova (1990-1991). Preo- 
cupari stiintifice in domeniile bibliologiei, 
filosofiei, istoriei, scrisului, cartii si tiparului, 
managementului cultural si biblioteco- 
nomic. A initiat elaborarea unei discipline 
universitare noi - bibliosofia. In calitate de 
specialist in biblioteconomie, a participat 
la 12 forumuri stiintifice internationale si 
este autor a peste 400 de articole stiintifice 
si studii publicate in reviste de profil din 
Republica Moldova, Romania, Franta, Rusia, 
Belarus, SUA, Serbia, Germania si din alte 
tari. Este autorul si directorul unor proiecte 
de importanta nationala, ca sistemul integrat 
SIBIMOL, Biblioteca Nationala Digitala 
a Moldovei, programul national Memoria 
Moldovei s.a. Autorul ideii si coordonatorul 
cercetarii nationale „Timpul si Spatiul lecturii 
in Republica Moldova". Ca scriitor, a debutat 
editorial in 1 993, cu placheta de versuri Spune 
ceva, urmata de volumele de versuri Unilu- 
conul (1997), Nuca lui Nevermore (Timisoara, 
1999), Jurnal parizian (publicistica pe teme 
de biblioteconomie, 2001) s.a. Este laureat 
al Premiului Bibliotecii Octavian Goga din 
Cluj-Napoca pentru cercetari in domeniul 
bibliologiei (1997), al Premiului Fundatiei 
Culturale Romane pentru cartea Jurnal pari- 
zian (2001), al Premiilor Uniunii Scriitorilor 
din Moldova pentru poezie si pentru eseu, 
precum si al altor premii valoroase. E distins 
cu Ordinul Meritul Civic (1996), cu Medalia 
Mihai Eminescu (2000), cu Medalia Uniunii 
Europene Manager al secolului al XXI-lea, 
cu Diploma UNESCO si cu Medalia de Aur 
a Fondului de Excelenta de la Geneva. 

Rau, Aurel 

(9.11.1930, com. Josenii Bargaului, 

jud. Bistrita Nasaud) 

Poet. A absolvit Filologia la Cluj. Redactor 

la Almanahul literar din Cluj, devenit Steaua, 



apoi redactor-sef al aceleiasi reviste. Scrie 
o poezie a sentimentelor obiectivate: Turn 
cu ceas, 1971; Zeii asediati, 1972; Septentrion, 
1980; Miscarea de revolutie, 1985; Ritualuri, 
1987; Zodiac, 1991; In povesti cu Ion Creanga, 
1994; Gutui japonez, 1996; Scoli, 2000; Piatra 
scrisa, 2002; Alcinous si zarva petitorilor, 2003; 
Terosos, 2005. A tradus mult din poezia uni- 
versala: Antonio Machado, Saint John Perse, 
Poeti francezi, 1987. Scrie articole si studii 
despre poezie. 

Rautu, Colea 

nume la na§tere Nikolai Rutkovski 

(28.11.1912, Limbenii Noi, Basarabia - 
13.05.2008, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film. Familie polono-rusa. 
A fost elev la Colegiul Regele Ferdinand din 
Chisinau. A urmat Conservatorul de Arta 
Dramatica din Bucuresti. A fost mai intai 
corist la Opera din Cluj. A debutat la Teatrul 
de Revista Carabus condus de Constantin 
Tanase, unde a interpretat mai ales cuplete 
social-satirice si faimosul slagar „Ti-a iesit 
cosaru-n drum", de Gherase Dendrino, pe 
versuri de Puiu Maximilian. La initiativa lui 
Sica Alexandrescu ajucat la Teatrul National 
din Bucuresti. Intre 1952 si 1968 ajucat la 
Teatrul Giulesti. Ajucat pentru scurt timp si 
la Teatrul din Pitesti. A interpretat roluri in 
peste 70 de filme de lungmetraj, atat roma- 
nesti cat si straine si in seriale de televiziune. 
Roluri in film: Desfdsurarea (1954), Moara cu 
Noroc (1955), Dincolo de brazi (1957), Bijuterii 
de familie (1957), Soldatifara uniforma (1960), 
Setea (1961), Vara romantica (1961), Lupeni 
'29 (1962), Pisica de mare (1963), Lumina 
de iulie (1963), Castelanii (1964), Rdscoala 
(1965), Procesul alb (1965), Neamul Soimdres- 
tilor (1965), Vremea zapezilor (1966), Haiducii 
(1966), Fantomele se grab esc (1966) , De trei ori 
Bucuresti (1 967), Rdzbunarea haiducilor (1968), 
Rapirea fecioarelor (1968), Vdnatorul de cerbi 
(1969), Die Lederstrumpferzahlungen (1970) - 
serial TV (RFG), Zestrea domnitei Ralu (1 970), 
Mihai Viteazul - Unirea (1970), Haiducii lui 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 671 



^ 



31.10.2011 17:29:33 



Rautu 




Saptecai (1970), Serata (1971), Saptamana 
nebunilor (1971), Pddurea pierdutd (1971), 
Facerea lumii (1971), Lupul mdrilor (1971) - 
serial TV (Austria), La Revoke des Haidouks 
(1972) - serial TV (Franta/Romania), Explo- 
zia (1973), Apachen (1973), Despre o anumitd 
fericire (1973), Stefan eel Mare (1974), Nemu- 
ritorii (1974), Ulzana (1974), Cdutdtorii de 
aur (1986), Mircea (1989), Cel mai iubit dintre 
pdmanteni (1993). Actorul a primit Premiul 
ACIN in 1988, pentru intreaga activitate si 
s-a numarat printre laureatii Galei Varsta 
de Aur din 2001, ai Premiilor Nationale in 
Domeniul Teatrului si Galei Premiilor in 
Cinematografie. 

Rautu, Leonte 

nume la na§tere Leonea Oighenstein 

(28.02.1910, Cernauti - 1993, Bucure§ti) 
Om politic. Frate cu Misa Oisteanu (Oigen- 
stein la nastere, tatal lui Andei Oisteanu). 
A studiat Literele in Germania. Apropiat de 
partidul comunist din 1929, cand a lucrat 
in districtul Cernauti. A venit pentru putina 
vreme in Romania inainte de 1940, apoi 
definitiv dupa 1 944, unde a inceput prin a-1 
ajuta pe Iosif Chisinevschi. Membru al CC 
al PMR din 1948. A condus Directia de Pro- 
paganda si Cultura a CC a PCR, avandu-i 
ca subordonati pe Paul Niculescu Mizil si 
Manea Manescu. A fost ales in Marea Adu- 
nare Nationala (reprezentand jud. Bacau) 
pana in 1989. Viceprim-ministru (1969- 
1972), rector al Academiei Politice Stefan 
Gheorghiu la sfarsitul carierei (1972-1982). 
Erou al Muncii Socialiste (1964). 

Ramniceanu (Romniceanu), Grigore 

(5.12.1845, Bucure§ti - 30.04.1915, Bucure§ti) 
Medic. Frate cu Mihail M. R si Victor R. 
A absolvit Medicina la Paris. Profesor si 
decan al Facultatii de Medicina din Bucu- 
resti. Lucrari: Despre colera epidemicd, 1868; 
Tratat elementar de anatomie descriptivd, 1870; 
Bandages et appareils de fractures, 1899; Lectiuni 
clinice asupra boalelor chirurgicale ale copiilor, 
1890; Les differents formes de syphilis infantile, 
1892. Membru al Societatii de Chirurgie din 
Paris. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1890). 

Ramniceanu (Romniceanu), Mihail M. 

(1854, Buzau - 4.10.1915, Bucure§ti) 
Inginer. Frate cu Grigore si Victor R. A absol- 
vit Facultatea de Stiinte la Bucuresti. Profesor 
la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, 
subdirector general al Cailor Ferate Romane. 
Colaborator al lui Anghel Saligny. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1904). 



Ramniceanu, Naum 

(27.11.1764, Corbi, jud. Arge§ - 
1838 sau 1839, Cernica) 
Calugar. Familie originara din imprejurimile 
Sibiului. Luat de Filaret, viitorul episcop, 
la Mitropolie, s-a calugarit la Hurezi. In 
timpul razboiului austro-turc s-a refugiat 
in Transilvania si Banat (Sibiu, Lipova, 
Hodos-Bodrog), predand limba greaca. In 
1795 a revenit la Ramnicu Valcea, apoi la 
Bucuresti. A fost dascal la diverse manastiri 
(Sinaia, Margineni, Bucuresti). A lasat lucrari 
istorice in greaca si romana, publicate mai 
ales postum: Poemation in versuri grecesti 
despre originea romanilor, 1808; Hronicul de 
la 1768-1810; Poesiile protosinghelului Naum 
Ramniceanu asupra Zaverei, scrise in 1821, 
1890; Adunarea hronologiei domnilor tarii noas- 
tre, 1944, postum. 

Ramniceanu (Romniceanu), Victor 

(12.09.1856, Buzau - 29.11.1933, Bucure§ti) 
Jurist. Frate cu Grigore si Mihail M. R. 
A absolvit Dreptul la Bucuresti. Speciali- 
zare la Paris. Presedinte al Inaltei Curti de 
Casatie, ministru al Finantelor. A contribuit 
la modernizarea justitiei si formarea juris- 
prudentei. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1923). 

Reabuhin, lurie 

(8.02.1939, Moscova) 

Matematician. Rus ca etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Fizico-Matematici a Universitatii 
din Chisinau. A lucrat la Institutul de Mate- 
matica si Informatica al ASM. Contributii 
la teoria structurala si teoria radicalilor in 
diferite sisteme algebrice, in cadrul carora a 
fost elaborata teoria radicalilor ideal ereditari 
in categorii si au fost rezolvate probleme 
privind radicalii nespeciali si supranilpotenti. 
Profesor invitat in Polonia, Ungaria. Lucrari: 
PaduKanu ame6p u cmpyKmypHan meopun, 
1979, in colaborare; Onepamopu 3aMUKamix 
muna C u cemaHHue c humu KOHcmpyKU,uu 
ame6p 6e3 HU/ibnomeumHux dnemeHmoe, 
2 vol., 1987, in colaborare; KeasupeeynxpHue 
ame6pu, mobynu, zpynnu u MH020o6pa3ux, 
1997. Laureat al Premiului de Stat. Distins 
cu titlurile de Om Emerit in Stiinte si in 
Invatamantul Public, Ordinul Gloria Muncii. 

Rebengiuc, Victor 

(10.02.1933, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Institutul de Teatru la 
Bucuresti in 1956, clasa prof. Aura Buzescu 
si Beate Fredanov. Este membru al trupei 
Teatrului Bulandra din Bucuresti din 1957. 
Joaca insa si in spectacolele altor teatre, cum 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 672 



& 



31.10.2011 17:29:33 



Regman 




Leonte Rautu 



lurie Reabuhin 



Victor Rebengiuc 



Liviu Rebreanu 



ar fi Teatrul National din Bucuresti, Teatrul 
Mic r Teatrul National din Cluj-Napoca 
sau Teatrul Area. A fost rector al UNATC 
in perioada 1990-1996. A fost director 
al Teatrului Bulandra intre 1996 si 1998. 
Performantele sale artistice sunt legate si de 
importante roluri in teatrul de televiziune si 
in teatrul radiofonic. Roluri in: Balcescu de 
Camil Petrescu, regia Aura Buzescu (1955); 
Citadela sfdrdmatd de Horia Lovinescu, regia 
Aura Buzescu (1955); Nebuna din Chaillot 
de J. Giraudoux, regia Liviu Ciulei (1957); 
Un strugure in soare de L. Hausburry, regia 
Lucian Pintilie (1961); Cum v a place de Wil- 
liam Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1961); 
Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia Liviu 
Ciulei si Lucian Pintilie (1961); Rdzboi si 
pace de E. Piscator, dupa Lev Tolstoi, regia 
Dinu Negreanu (1962); Play Strindberg de Fr. 
Durrenmatt, regia Radu Penciulescu (1971); 
Pygmalion de G.B. Shaw, regia Moni Gheler- 
ter (1974); O scriso are pier dutd de I.L. Cara- 
giale, regia Liviu Ciulei (1979); Teatrul comic 
de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcarete 
(1992); Copilul ingropat de Sam Shepard, 
regia Catalina Buzoianu, premiul UNITER 
(1996); Regele Lear de William Shakespeare, 
regia Dragos Galgotiu (1999); De Sade de 
Peter Weiss, regia Silviu Purcarete (2000); 
Unchiul Vanea de A. P. Cehov, regia Iuri Kor- 
donski, 2001; Sase personaje in cdutarea unui 
autor de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, 
2005; Inimd de caine de Mihail Bulgakov, 
regia Iuri Kordonski, 2005; Molly Sweeny de 
Brian Friel, regia Alexandru Dabija, 2006; 
Burghezul gentilom dupa J.B.P. Moliere, regia 
Petrika Ionescu, Teatrul National I.L. Cara- 
giale, 2006. Roluri in film: Mdndrie (1956), 
Furtuna (1960), Darclee (19 61) , A fost prietenul 
meu (1961), Pddurea spdnzuratilor (1964), 
regia Liviu Ciulei (film premiat la Cannes 
1965), Cadou (1969, TV), Departe de Tipperary 
(1 973), Dimitrie Cantemir (1 973), Zidul (1 974), 
Capcana (1974), Tanase Scatiu (1976) - regia 
Dan Pita, O scrisoare pierduta (1977, TV), De 
ce trag clopotele, Mitica? - regia Lucian Pintilie 



(1981), Inghititorul de sabii (1981), Faleze de 
nisip (1983), - regia Dan Pita, Pddureanca 
(1987), Balanta - regia Lucian Pintilie 
(1992), Cel mai iubit dintre pamdnteni (1993), 
Raport despre starea natiunii (2004), Un cartus 
de Kent si un packet de cafea (2004), Tertium 
non datur (2005), Dupa ea (2006), La urgenta, 
serial TV (12 episoade, 2006-2007). A fost 
declarat actorul anului 2004, alaturi de 
Maia Morgenstern. 

Rebreanu, Liviu 

(27.11.1885, Tarli§ua, jud. Bistrita-Nasaud - 
1.09.1944, Valea Mare, jud. Arge§) 
Prozator. A absolvit Scoala de Honvezi 
din Sopron (Ungaria) si Academia Mili- 
tara Ludoviceum din Budapesta. Intrat in 
conflict cu autoritatile maghiare si arestat, 
fuge la Bucuresti, unde desfasoara o bogata 
activitate jurnalistica. Director al Teatrului 
National din Bucuresti. A frecventat cena- 
clul Sburatorul. Prin problematica abordata, 
este unul dintre cei mai solizi romancieri 
romani. Romane: Ion, Premiul Academiei, 
1920; Pddurea spdnzuratilor, Marele Premiu al 
romanului acordat de Societatea Scriitorilor, 
1922; Ciuleandra, 1927; Craisorul, Premiul 
National pentru proza, 1929; Rascoala, 1932; 
Gorila, 1938; Amandoi, 1940. A mai scris 
piese de teatru: Plicul, 1923; Apostolii, 1926, 
si a facut traduceri. Postum: Jurnal, 2 vol., 
1984. Este tradus in peste douazeci de limbi 
straine. A fost presedinte al Societatii Scri- 
itorilor Romani (1925-1926; 1927-1932), 
membru al PEN Clubului (1933), al Acade- 
miei (1939). 

Regman, Cornel 

(28.11.1919, Dane§, jud. Mure§ - 
14.07.1999, Bucure§ti) 

Critic literar. A absolvit Facultatea de Litere 
si Filosofie a Universitatii din Cluj (1942). 
Si-a luat doctoratul in filologie cu teza 
„Agarbiceanu si demonii", 1973. A facut 
parte, alaturi de Ion Negoitescu, Radu 
Stanca, Ioaniche Olteanu, Nicolae Balota, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 673 



& 



31.10.2011 17:29:34 



Repta 




Cornel Regman 



Vladimir Repta 




din Cercul literar de la Sibiu. A fost redactor 
la ESPLA, cercetator la Institutul de Ling- 
vistica, conferentiar universitar la Institutul 
Pedagogic din Constanta, redactor la Viata 
romaneascd. Lucrari: Confluence literare, debut, 
1966; Carti, autori, tendinte, 1968; Cicd niste 
cronicari..., 1970; Selectie din selectie, 1972; 
Agdrbiceanu si demonii. Studii de tipologie 
literard, 1973; Nuvela si povestirea romaneascd 
contemporand 1944-1974, 1975; Colocvial, 
1976; Explordri in actualitate, 1978; Noi explo- 
rdri critice, 1982; De la imperfect la maiputin ca 
perfect, 1987; Nu numai despre critici, 1990; Ion 
Creangd: o biografie a operei, 1997; Reflexii si 
reflexe: aforisme vesele si triste, 1997; Patru dece- 
nii de prozd romaneascd, 2000, postum; Ultime 
explordri critice, 2000, postum. 

Repta, Vladimir cavaler de 

nume la na§tere Vasile Repta 

(1842, Banila de Ceremu§, azi Tn Ucraina - 
24.04.1926, Cernauti) 

Mitropolit. A absolvit Institutul Teologic 
la Cernauti. S-a specializat la Viena, Miin- 
chen, Bonn si Zurich. Profesor la Institutul 
Teologic, apoi la Facultatea de Teologie din 
Cernauti. Rector al Universitatii din Cer- 
nauti. S-a calugarit la manastirea Sucevita 
(1885). A fost episcop de Radauti (1899) si 
mitropolit al Bucovinei (1902). A refacut 
ctitoriile voievodale de la Putna si Mirauti. 
Vicepresedinte al Societatii pentru Cultura 
si Literatura Romana din Bucovina. Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1919). 

Ressu, Camil 

(28.01.1880, Galati - 1.04.1962, Bucure§ti) 
Pictor. Aroman din regiunea Epir la origini. 
In 1887 se inscrie la Scoala de Belle-Arte 
din Bucuresti, avandu-1 ca profesor pe 
G.D. Mirea; isi continua studiile la Iasi 
cu pictorul Gheorghe Popovici. In 1902 
termina studiile la Scoala de Belle-Arte din 
Iasi, obtinand medalia de argint, si pleaca in 
acelasi an sa se perfectioneze in strainatate. 
Se opreste doua luni la Miinchen, vizitand 



muzeele din localitate, dupa care se duce 
la Paris si se inscrie la Academia Julian, in 
atelierul lui Jean Paul Laurens, unde are 
colegi pe Jean Al. Steriadi, Nicolae Darascu 
si Ion Theodorescu-Sion. In 1908 revine 
in tara si, preocupat de problemele sociale, 
colaboreaza cu desene satirice la publica- 
tiile Furnica, Facia si Adevdrul. In acelasi an 
se inscrie in Partidul Social- Democrat din 
Romania. Participa pentru prima data in 
1910 la expozitia Tinerimii Artistice cu 
peisaje si compozitii pe teme rustice. In 
1912 expune la Salonul Oficial tabloul 
Inmormdntare la tara, iar in anul urmator, 
la Tinerimea Artistica, portretul de grup 
Terasa Otetelesanu, cu sapte figuri ale boemei 
literare, muzicale si plastice. In 1914 des- 
chide prima expozitie personala la Bucu- 
resti. In 1917, impreuna cu pictorii Nicolae 
Darascu, Stefan Dimitrescu, Iosif Iser, 
Marius Bunescu si cu sculptorii Dimitrie 
Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea si Oscar 
Han, infiinteaza asociatia Arta Romana la 
Iasi. A fost profesor si rector al Academiei 
de Belle-Arte din Bucuresti pana in anul 
1941. Din 1950 a fost presedinte de onoare 
al Uniunii Artistilor Plastici, reluandu-si si 
activitatea de profesor la Institutul de Arte 
Nicolae Grigorescu. In 1955 i se acorda 
titlul de Artist al Poporului si devine mem- 
bru al Academiei Romane. 

Revenco, Mihail 

(17.02.1947, Badiceni, Republica Moldova) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie a 
Universitatii de Stat din Chisinau. Elev al 
lui Nicolae Garbalau. Profesor la Universi- 
tatea Agrara de Stat din Moldova, Institutul 
Hidrotehnic, Blida, Algeria (1978-1982), la 
Universitatea de Stat din Moldova. Con- 
ductor de proiecte stiintifice, realizate cu 
participarea echipelor din Europa si SUA in 
cadrul programelor INTAS, NATO, CRDF, 
SCOPES. Interesele stiintifice sunt axate 
pe reactiile de asamblare si valorificarea lor 
in scopuri analitice sau medico-biologice. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 674 



& 



31.10.2011 17:29:34 



Ripianu 




Mihail Revenco 



Raluca Ripan 



Andrei Ripianu 



A contribuit la reformarea invatamantului 
liceal, este autor al curriculumului si manu- 
alului de bazele analizei chimice. Laureat al 
Premiului de Stat pentru Stiinta si Tehnica, 
Om Emerit al Stiintei din Moldova. 

Rezu§, Petru 

(22.06.1913, Radauti - 7.05.1995, Bucuresti) 
Preot, prozator. A studiat la Cernauti 
teologia, literele si filosofia. Specialized la 
Oxford, Cambridge, Strasbourg si Viena ca 
bursier al Mitropoliei Bucovinei. Venit in 
Romania dupa al Doilea Razboi Mondial, 
a fost profesor de dogmatica si apologetica 
la Academia Teologica din Caransebes, pro- 
fesor de teologie la Facultatea de Teologie 
din Suceava, profesor la Institutul Teologie 
din Bucuresti. A scris cursuri de speciali- 
tate: Dezvoltarea dogmatica, Cernauti, 1938; 
Traditia dogmatica si ortodoxa, 1939; Teologia 
ortodoxa contemporana, 1989. Proza si eseuri: 
FdtFrumos cu tichie de aur, 1 970; Dochita impa- 
rdtita. Basme si poezii populare din Tara de Sus, 
1972; Amintiri, 1973; Dacd poti rdde sd rdzi. 
Proverbe si zicatori din Banat, 1 974; Razboieni, 
roman, 1980; Ion Creanga, mitsi adevdr, 1981; 
Mihai Eminescu, 1983. 

Rhemaxos 

(sec. II T.Hr.) 

Rege dac. A domnit in Scythia Minor (Dobro- 
gea de azi) peste o uniune de sciti si geti si 
percepea taxe de la colonia greceasca Histria 
(fondata de Milet in secolul al IV-lea i.Hr. 
pentru a se proteja de persi si migratii). 

Riegler, Emanoil 

(5.11.1854, Grozesti, jud. Bacau - 
30.08.1929, lasj) 

Medic si farmacolog. A absolvit Medicina 
si Chimia la Viena. Profesor la Facultatea 
de Medicina din Iasi. A infiintat serviciul de 
clinica terapeutica la spitalul Sf. Spiridon 
din Iasi. Contributii in domeniul biochimiei 
si terapeuticii. Lucrari: Un nou procedeu pentru 
dozarea iodului si a cuprului, 1902; Chimia, 



fiziologia si patologia urinei umane, 1 904; Rolul 
diagnosticului functional in medicina, 1910; 
Terapeutica bolilor interne, 1913. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1904). 

Ripan, Raluca 

(27.06.1894, Iasi - 5.12.1972, Cluj-Napoca) 
Chimista. A absolvit Facultatea de Chimie 
la Universitatea din Iasi. Cadru didactic la 
Facultatea de Stiinte a Universitatii din Iasi, 
apoi profesor si decan al Facultatii de Medi- 
cina din Cluj, rector al Universitatii din Cluj. 
A condus Institutul de Chimie din Cluj. 
A utilizat, pentru prima oara in Romania, 
izotopii radioactivi pentru studiul combi- 
natiilor complexe ale izotopilor in medii 
omogene. S-a ocupat de polielectroliti, de 
metodele analitice pentru determinarea 
tipurilor de ioni. Lucrari: Sets complexes de 
magnesium, 3 vol., 1921-1922; Studiu asupra 
prepararii si constitutiei acizilor periodici, 1949; 
Studiul structurii combinatiilor anorganice cu 
ajutorul izotopilor radioactivi, 1961; Sinteza, 
analiza si proprietatile unor oxalato-molibdati, 
1975. Membru al Societatii de Chimie din 
Bucuresti si din Paris. Membru titular al 
Academiei Romane (1948), presedinte al fili- 
alei Cluj a Academiei Romane (1957-1975). 

Ripianu, Andrei 

(18.07.1919, Pa§cani) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electrome- 
canica a Scolii Politehnice din Timisoara. 
Profesor la Institutul Politehnic din Cluj. 
A infiintat Laboratorul de dinamica si 
vibratii mecanice. Contributii in domeniul 
mecanicii teoretice si aplicate si al vibratiilor 
mecanice. Lucrari: Miscarile vibratorii ale 
arborilor drepti si cotiti, 1969; Mecanica solidu- 
lui rigid, 1973; Calculul dinamic si de rezistenta 
al arborilor drepti si cotiti, 1985. Membru 
al Academiei Albert Einstein din SUA, 
membru al Gessellschaft fur Angewandte 
Mathematik und Mechanik din Germania. 
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta 
din Romania. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 675 



& 



31.10.2011 17:29:34 



Robescu 




Robescu, Constantin F. 

(1839, Ramnicu Sarat - 23.09.1920, Bucuresti) 
Inginer agronom. A absolvit Scoala Natio- 
nala de Ape si Paduri din Nancy. Licenta in 
Stiinte Naturale la Paris. Profesor la Scoala 
de Agricultura din Herastrau. Cofondator al 
Scolii Speciale de Silvicultura din Bucuresti 
(1883) si al Revistei stiintifice (1870). Primar 
al Bucurestiului (1895-1899). Deputat si 
senator. Membru corespondent al Societatii 
Academice Romane (1871). 

Robinson, Edward G. 

nume la na§tere Emanuel Goldenberg 

(12.12.1893, Bucuresti - 26.01.1973, New York) 
Actor american. Var cu Paul Muni. A inceput 
clasele primare la Bucuresti si a emigrat cu 
familia in SUA in 1903. Dupa ce a absolvit 
Townsend Harris High School si City College 
of New York, a intrat la American Academy 
of Dramatic Arts din New York, data la care 
si- a schimbat numele. A debutat in 1913 pe 
Broadway, ca actor de teatru, dar a facut cari- 
era fulminanta in filmul sonor. A avut propria 
sa companie cinematografica, Samuel Gol- 
dfish (supranumita Samuel Goldwin). A jucat 
roluri de gangsteri alaturi de Humphrey 
Bogart, James Cagney, Bette Davis, Johnny 
Rocco, Lionel Barrymore, Laureen Bacall 
(si ea plecata tot din Romania) in filme care 
au facut epoca: Five Star Final (1931); Smart 
Money (1931); Tiger Shark (1932), Kid Galahad 
(1937); A Slight Case of Murder (1938); Dr. 
Ehrlich's Magic Bullet (1940); Double Indemnity 
(1944); The Woman in the Window (1945); Scar- 
let Street (1945); Key Largo (1948). Anchetat 
intre 1950-1952 de Comisia pentru Activitati 
Antiamericane pentru pozitia lui de stanga. In 
1956 a constituit, cu propria sa colectie, un 
muzeu de arta antica greceasca. A revenit la 
cinematografie in 1959 si i-a avut parteneri 
pe Frank Sinatra, Marlon Brando, in filme 
regizate de Francis Coppola. Ultimul mare 
rol a fost in Soylent Green, film SF, 1973. 1 s-a 
decernat Premiul Oscar de onoare, pentru 
intreaga activitate, 1973. 

Robot, Alexandru 

nume la na§tere Alter Rotmann 

(15.01.1916, Bucure§ti - 7.08.1941) 
Poet si gazetar. A absolvit liceul Spiru Haret 
din Bucuresti. A debutat cu o placheta de 
versuri apreciate de G. Calinescu. A publicat 
in revistele Discobolul Duminica Universului, 
Universul literar si artistic, Azi s.a. In 1935 se 
stabileste la Chisinau, colaboreaza la Gazeta 
Basarabiei cu eseuri, reportaje, cronici lite- 
rare si teatrale si cu un interviu luat celebrei 
cantarete de opera Maria Cebotari. Lucrari: 




Edward G. Robinson 



Alexandru Robot 



Apocalips terestru (1932), Somnul singurdtdtii 
(1936), Scrieri alese (aparute 1968). 

Robu, loan 

(6.11.1944, Targu Secuiesc) 
Arhiepiscop romano-catolic de Bucuresti. 
Familie originara din jud. Neamt. Cursurile 
primare le-a absolvit in satul bunicilor sai, 
iar pe cele liceale la Iasi, la Seminarul Teo- 
logic Romano-Catolic Sf. Iosif. A absolvit 
Institutul Teologic Romano-Catolic de grad 
universitar din Iasi in 1968, iar pe 15 august, 
la Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, 
a fost hirotonisit preot. A activat ca vicar in 
parohia din Craiova, apoi ca paroh excurens 
la Tulcea, Kogalniceanu si Buzau. In perioada 
1973-1977 a urmat studii de specializare la 
Universitatea din Laterano, Academia Alfon- 
siana, obtinand titlul de doctor in teologie. In 
perioada 1977-1983 a fost profesor, iar mai 
apoi rector al Institutului Teologic din Iasi. 
Din noiembrie 1983 este chemat sa conduca 
arhidieceza de Bucuresti, mai intai ca admi- 
nistrator diecezan, apoi ca episcop-adminis- 
trator apostolic (1984). A fost consacrat epi- 
scop de Cellce Preconsulce in decembrie 1984 
la Roma. La 14 martie 1990, prin decretul 
papei loan Paul al II-lea, a fost ridicat la rangul 
de arhiepiscop si mitropolit. Din 2001 este 
membru de onoare al Academiei Romane. In 
201 1 a primit din partea Vaticanului o fiola cu 
sangele papei loan Paul al II-lea. 

Rodan, Gideon Alfred 

(1934, Bucure§ti - 

1.01.2006, Bryn Mawr, Pennsylvania, SUA) 
Biochimist. A plecat in Israel cu parintii, 
dupa ce a facut scoala primara la Bucuresti. 
A absolvit Medicina la Universitatea Ebraica 
din Ierusalim. A fost cercetator in domeniul 
biologiei la Institutul Weizmann din Reho- 
vot. Contributii in domeniul studierii oste- 
oporozei. Din 1990 director al Departamen- 
tului de biologie osoasa la Merck Research 
Laboratories in SUA. Lucrari: Principles of 
Bone Biology, 1996. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 676 



& 



31.10.2011 17:29:35 



Roman 




loan Robu Theodor Rogalski 



§tefan Roll 



Rogalski, Theodor 

(11.04.1901, Bucuresti - 2.02.1954, Zurich) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti ca elev al lui Alfonso Castaldi. 
Specializare la Leipzig si Paris, ca elev al lui 
Maurice Ravel. Profesor la Conservatorul 
din Bucuresti, dirijor al Orchestrei Radio 
(1930-1951) si al Filarmonicii (1950-1954), 
director artistic si director al Ansamblului 
Perinita (1950-1952). Lucrari: muzica de 
teatru, trei balade pentru tenor si orches- 
tra (Iancu Jianu, Toma Alimos, Mihu Copilu'), 
muzica simfonica (intre altele Doud dansuri 
romdnesti pentru sufldtori, baterie si plan lapatru 
mdini, Doud schite simfonice, Doud capricii pentru 
orchestra, Trei dansuri romdnesti) , muzica la fil- 
mul Viata invinge, piese camerale instrumen- 
tale (intre care Cvartetul de coarde din 1925) si 
vocale. Premiul al II-lea pentru compozitie 
la Festivalul International George Enescu, 
mentiune la Concursul International de la 
Venetia, 1933. 

Roles 

(sec. I T.Hr.) 

Rege al dacilor din Scythia Minor (azi 
Dobrogea). A fost aliatul romanilor in lup- 
tele cu tracii de la sudul Dunarii si 1-a spri- 
jinit pe generalul Marcus Licinus Crassus. 

Roll, §tefan 

nume la na§tere Gheorghe Dinu 

(5.06.1903, Fiorina, Grecia - 
14.05.1974, Bucuresti) 

Poet. Familie aromaneasca. In particular 
tinea o laptarie, unde veneau poetii avangar- 
disti si in jurul careia s-a si format grupul. 
Se numea Laptaria lui Enache. A fost unul 
dintre promotorii avangardismului roma- 
nesc: Exercitii in aer liber, 1929; Moartea vie 
a Eleonorei, 1930; Manifestatie, 1945; Ospdtul 
de aur, 1968. Teatrul National din Bucuresti 
a reconstituit atmosfera si a numit Laptaria 
lui Enache cafeneaua teatrului, unde se 
organizeaza evenimente culturale. 



Roller, Mihail 

(6.05.1908, Buhusi - 21.06.1958, Bucuresti) 
Istoric. Evreu ca etnie. A studiat la Moscova 
si a fost conferentiar la Universitatea din 
Moscova. Profesor la Academia Militara 
din Bucuresti. A detinut un numar de 
functii in structurile Partidului Comunist 
Roman: director adjunct al Institutului de 
Istorie a Partidului, seful Sectiei de stiinta 
a Comitetului Central (CC) al PCR/PMR. 
Dar istoriografia a fost domeniul pe care 
1-a influentat in mod sensibil prin activi- 
tatea sa ideologica si este istoricul roman 
care a publicat cele mai multe documente. 
Lucrari: 1848 in Principate; Anul revolutionar 
1848; Anul revolutionar 1848 in Moldova; Ana 
Ipdtescu; Cugetdtori si luptdtori rusi din secolul 
al XlX-lea; Despre pedagogia in URSS; Eroicul 
si sdngerosul 1907; Evenimentele premergdtoare 
anului 1877; Figuri din Revolutia Francezd, 
1 789-1794; Uheroisme du peuple roumain dans 
sa lutte pour independence 1877-1878; Istoria 
RPR; Nicolai Zuber Petrovici, Documente din 
miscarea muncitoreascd (3 vol.); Documente pri~ 
vind istoria Romdniei; Rdzboiul pentru indepen- 
dentd (9 vol.); Starea economicd si social-politicd 
in ajunul anului 1877; Transilvania; Tar a 
Romdneascd; Studii si note stiintifice privind isto- 
ria Romdniei. In 1 948 a devenit academician, 
odata cu transformarea Academiei Romane 
in Academia Republicii Populare Romane. 
S-a sinucis. 

Roman, Alexandru 

(26.11.1826, Auseu, jud. Bihor - 
15/27.09.1897, Sebes) 

Indrumator cultural, publicist. Studiile 
primare si secundare le-a terminat la Beius 
si Oradea. A urmat studiile universitare la 
Viena, unde a studiat filosofia, matematica 
si teologia. A fost profesor la gimnaziul 
romanesc Samuil Vulcan din Beius. Aici a 
fost primul profesor care a tinut prelegeri 
in limba romana. Din 1851 a devenit pro- 
fesor titular de limba romana la Academia 
de Drept din Oradea, iar din 1862 pana in 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 677 



& 



31.10.2011 17:29:35 



Roman 




1867, profesor de litnba romana la Uni- 
versitatea din Budapesta. A fost fondatorul 
Catedrei de limba si literatura romana de 
la universitatea maghiara. S-a numarat 
printre organizatorii Societatii de Lectura 
a Junimei Romane Studioase (1851) si 
ai Societatii Petru Maior (1862). A fost 
redactor al gazetelor Concordia (infiintata 
la Budapesta in 1861, in colaborare cu 
Sigismund Papp, a existat pana in 1866) si 
la Federatiunea (1868-1876), infiintata tot de 
el la Budapesta. In paginile acestor reviste a 
publicat „Pronunciamentul de la Blaj" din 

1868, articol pentru care a fost condamnat 
la un an de inchisoare. Intre 1865 si 1888 a 
fost deputat in Dieta (Parlamentul maghiar), 
unde a aparat drepturile romanilor din 
Transilvania. Membru fondator al Acade- 
miei Romane. 

Roman, Mircea 

(24.06.1958, Targu Lapu§) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arta Plas- 
tica la Cluj. Specializare la Londra. Sculp- 
teaza in lemn si picteaza statuile. Apartine 
curentului modern anti-Brancusi, inspirat 
de arta antica (Africa, Egiptul vechi). Traieste 
la Londra, dar are un atelier si la Bucuresti. 
Expozitii in Japonia, Olanda, Venetia, Lon- 
dra, Elvetia, Germania, SUA. Lucrari: Omul 
bared, Omul in Alb. Premiul Atelier 35, Bucu- 
resti, 1988. Participarea la Trienala de sculp- 
tura de la Osaka i-a adus Marele Premiu, 
1992. Premiul Delfina Studios, 1993-1994, 
Londra. Distins cu Ordinul Serviciu Credin- 
cios in grad de Of iter. 

Roman I Mu§at 

V. Musat, Roman I 

Roman, Petre 

(22.07.1946, Bucure§ti) 

Om politic. Fiu al lui Valter R. A absolvit 
Facultatea de Energetica a Institutului 
Politehnic din Bucuresti. Specializare la 
Paris. Profesor la Facultatea de Energetica, 
specialitatea hidroenergetica, a Universitatii 
Politehnice din Bucuresti. Prim-minis- 
tru al Romaniei (1989-1991), deputat 
(1992-1996), presedinte al Senatului 
Romaniei (1996-1999), ministru de Externe 
(1999-2000). Fondator al Partidului Demo- 
crat, inlaturat de Traian Basescu in 2003, a 
intemeiat in acelasi an Partidul Forta Demo- 
crats. Lucrari: Introducere infizica poluarii flui- 
delor, 1981; Hidrologie siprotectia calitatii apelor, 
1987; Preserving the Civil Liberties and Fighting 
Terrorism Efficiently: is it Possible?, 2004; On 
the Strategic Importance of EURASIA, 2006; 
Schita strategiei pentru infaptuirea economiei de 



piata in Romania - un plan de actiune «avant la 
lettre» r 2007; Extinderea UE din ianuarie 2007: 
implicatii asupra Occidentului, 2007. Distins cu 
Diploma UNESCO pentru mediul incon- 
jurator si cinci decoratii de stat (Franta, 
Columbia, Ecuador, Uruguay, Argentina, 
Portugalia si Regatul Danemarcei). 

Roman, Valter (Walter) 

nume la na§tere Erno Neulander 

(7.10.1913, Oradea - 16.04.1992, Bucure§ti) 
Om politic. Evreu ca etnie, casatorit cu o 
spaniola. Tata al lui Petre R. A studiat la 
Universitatea Tehnica din Brno. A intrat 
de tanar in activitatea comunista ilegala 
(in 1931), refugiat la Moscova si de acolo 
plecat pe frontul razboiului civil din Spania 
in batalionul Ana Pauker. Decorat la intoar- 
cere cu Steaua Rosie a URSS (1945), a lucrat 
la emisiunile pentru Romania ale Radio 
Moscova. S-a intors in Romania in 1944 
si in 1946 a fost seful Marelui Stat Major 
al armatei romane. A organizat Securitatea. 
Cazut in dizgratie in perioada Ceausescu, 
ajunge director al Editurii Politice. Lucrari: 
Despre teoria razboiului, 1948; Probleme mili- 
tare contemporane, 1949; Despre fizica modernd 
si perspectivele utilizdrii energiei atomice, 1954; 
Stiinta si socialismul, 1958; Revolutia industri- 
al in dezvoltarea societatii, 1965; Eseuri despre 
revolutia stiintificd si tehnica, 1970; File din 
trecut, evocari, 1971. 

Roman, Viorel 

(20.03.1943, Lovrin, jud. Timi§) 
Economist. A absolvit Institutul de Studii 
Economice din Bucuresti. A lucrat ca eco- 
nomist la mai multe institutii din Timisoara 
si cadru didactic la Universitatea din Timi- 
soara. Plecat in Germania Federala in 1972, 
s-a specializat la Universitatea din Frankfurt 
am Main si si-a sustinut doctoratul la Uni- 
versitatea din Bremen, unde a devenit consi- 
lier academic pe viata. A organizat Biblioteca 
Universitatii si i-a adaugat o bogata colectie 
de romanistica. Corespondent pentru Vocea 
Americii, Washington. Expert al Programu- 
lui Natiunilor Unite pentru Dezvoltare. Pro- 
fesor asociat la ASE Bucuresti, la Universita- 
tea din Timisoara si din Baia Mare. Lucrari: 
Rumanien im Spannungsfeld der Grofimachte / 
Romania in sfera de interese a marilor puteri, 
1774-1991, 3 vol., 1987-1991; Politica 
economicd romdneascd. Strategia unei politici de 
dezvoltare, 1988; Revolutia din decembrie 1989, 
1 990; Romania spre Piata Comund, 1 992; Impe- 
riul, evreii si romanii, 1 994; Romania in Europa, 
1995; Transilvania. Romanii la incrucisarea 
intereselor imperiale, 1998; Imperium & Limes, 
1999; Capitalism ortodox, 1999; Tranzitia. De 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 678 



^ 



31.10.2011 17:29:35 



Romanescu 



■: 



-• I 





Petre Roman 



Vasile Romanciuc 



la revolutia din Romania - 1989 la rdzboiul din 
Iugoslavia - 1999, 2000; Bucovina si Basarabia, 
2002. Metnbru al Academiei Romano-Ame- 
ricane (ARA). 

Roman, Visarion 

(5.07.1833, Darlos, jud. Sibiu - 
29.04/11.05.1885, Sibiu) 
Publicist si om politic. A absolvit Seminarul 
Romano-Catolic si Seminarul Pedagogic 
Teologic Ortodox din Sibiu. A fondat 
prima revista romana de pedagogie, Amicul 
scoalei sau Foaia pentru invdtamant si educatie 
la romdni (1860), a editat pentru sate calen- 
darul Amicul poporului (1861-1882), prima 
publicatie cu alfabet latin din Transilvania, 
a scos, impreuna cu I. Al. Lapedatu, Albina 
Carpatilor (1877). A organizat Conferinta 
de la Miercurea (1869), contra dualismului 
austro-ungar proclamat in 1867. A organi- 
zat prima institutie de credit pentru romanii 
din Transilvania, Societatea de Pastrare si 
Imprumut (un CEC avant la lettre!), si Banca 
Albina, fiind primul ei director (1871-1884). 
Membru corespondent al Societatii Acade- 
mice Romane (1877). 

Romanciuc, Vasile 

(17.12.1947, Badragii Noi, Republica Moldova) 
Poet. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau. A fost 
redactor la Radio Moldova, redactor-sef 
adjunct la saptamanalul Literatura si arta, 
redactor la editurile Literatura artistica, 
Museum, Prut International. Lucrari: ver- 
suri - Genealogie (1974), Citirea proverbelor 
(1974), Din tatd in flu (1984), Ce am pe suflet 
(1988), Note de provincial (1991), Un timpfdrd 
nume (1996), Indoiala de sine (1997), Marele 
pustiu invizibil (Timisoara, 2001), Recitirea 
proverbelor (2007), Olimpul de plastic (2007); 
carti pentru copii - Dacd ai un prieten (1983), 
Mama coase~o floricea (1987), Pamantul parin- 
tilor r pamantul copiilor (1989), Doi iezi (1990), 
Toate intamplarile se prefac in cuvinte (2000), 
Copilul cu aripi de carte (2006), O furnicd in 



bibliotecd (2007), De ce pldnge clovnul (2009). 
Laureat al Premiului National al Republicii 
Moldova (2000), Marele Premiu pentru 
poezie Nichita Stanescu (2001), Diploma de 
Onoare Andersen (2003). 

Romanescu, Aristizza 

(24.12.1854, Craiova - 4.06.1918, la§i) 
Actrita. Profesoara de declamatie la Con- 
servatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. 
Fiica a actorilor Constantin Demetriad si 
Paulina Stavrescu, a debutat la varsta de 
18 ani, in 1872, la Craiova, in trupa cunos- 
cutului cupletist I.D. Ionescu. Era verisoara 
cu mezzosoprana de coloratura Elena Teo- 
dorini. A jucat si pe scena Teatrului National 
din Iasi, unde a fost remarcata de Ion Ghica, 
acela care i-a incredintat rolul principal din 
tragedia Roma invinsd de A. Parodi, tradusa 
in versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fost 
angajata la Bucuresti de Societatea Drama- 
tica. A studiat ca bursiera la Paris, impreuna 
cu actorul Grigore Manolescu, partenerul 
ei. Revenita in Romania, a jucat pe scena 
Teatrului National din Bucuresti si a celui 
din Iasi, in piesele Ovidiu de Vasile Alecsan- 
dri, O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa 
de I.L. Caragiale, in Romeo si Julieta, Othello 
si Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe de 
Moliere. Jocul ei s-a caracterizat printr-o 
plastica desavarsita a miscarii, armonizata 
cu o voce cristalina si o dictie impecabila. 
Mimica sugestiva exterioriza puternic 
emotiile pe care sensibilitatea ei le traia. 
A fost profesoara unor mari actrite: Maria 
Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria 
Filotti, Sonia Cluceru. A aparut in primul 
film romanesc, Independenta Romaniei, reali- 
zatintre 1911 si 1912. 

Romanescu, Eleonora 

(26.04.1926, Leu§eni, Basarabia - 

1980, Chi§inau) 

Pictorita. A absolvit Scoala de Arte Plastice 

din Chisinau. Specializare in restaurare 

pictura la Atelierele Centrale de Stat Iurie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 679 



^ 



31.10.2011 17:29:35 



Romano 




Grabari din Moscova. Restaurator la Muzeul 
de Arta din Chisinau. A avut expozitii perso- 
nale si de grup in Moldova, Ucraina, Georgia, 
Rusia, Romania, Canada, Mongolia, Siria. 
Lucrari: ciclul Meleag natal (peisaje). Dis- 
tinsa cu titlul de Artist Emerit al Republicii 
Moldova, Premiul de Stat si titlul de Artist al 
Poporului din Republica Moldova. Membru 
al Uniunii Artistilor Plastici din Moldova. 

Romano, Dionisie 

prenume la na§tere Dimitrie 
(29.07.1806, Sibiu - 18.01.1873, Buzau) 
Carturar si episcop. A absolvit Colegiul 
Sf. Sava din Bucuresti. Director al Semi- 
narului Mitropoliei Bucuresti. S-a calugarit 
in 1823 si a fost staret al manastirii Neamt. 
A participat la revolutia de la 1848 in Tara 
Romaneasca. A fost inchis la Bucuresti, apoi 
exilat in Transilvania. Lucrari: Abetedar reli- 
gios, 1835; Prescurtare de geografie veche, 1850; 
Imnuri in prosd pentru copiii care incep a ceti, 
1858; Principii de retorica si elocinta Romdniei, 
2 vol., 1859. Membru fondator al Societatii 
Academice Romane (1867), careia i-a donat 
biblioteca logofatului Constantin Cornescu 
Olteneanu, de peste 7 000 de volume, baza 
viitoarei Biblioteci a Academiei Romane. 

Romanovski, Anton 

(~ 1900, Rusia - ~ 1969, Bucuresti) 
Maestru de balet. Rus ca etnie. A absolvit 
Scoala Imperiala de Balet la Moscova si a 
dansat alaturi de Anna Pavlova si Vatlav 
Nijinski in compania Baletele Ruse, trupa 
lui Diaghilev de la Bolsoi Teatr. Cand aceasta 
companie a plecatin SUA, dupa revolutia din 
octombrie 1917, a primit oferta lui George 
Georgescu de a veni la Bucuresti (in 1924). 
Practic el este parintele baletului romanesc, 
deoarece a pregatit balerini, maestri de balet 
si coregrafi. Vera Carally, absolventa a ace- 
leiasi scoli de balet din Moscova, venita si 
ea la Bucuresti, a preluat in 1929 compania 
infiintata in 1924 pe langa Opera Romana. 
A montat Lacul lebedelor de Ceaikovski in 
1932 numai cu balerini romani. A contribuit 
la infiintarea Liceului de Coregrafie din 
Bucuresti (1948). A facut coregrafii si pentru 
Teatrul de Opera din Belgrad, a selectionat 
talentele care au studiat la Moscova (Magda- 
lena Popa, Gellu Barbu) si a format pleiada 
de aur a baletului romanesc. 

Roques, Mario 

(1.07.1875, Callao, Peru - 1961, Paris) 
Filolog. A absolvit Literele la Sorbona si 
Ecole Pratique des Hautes Etudes si Ecole 
des Langues Orientales Vivantes. Profesor 
la Ecole Normale Superieure din Paris. 




Aristizza Romanescu 



David Moses Rosen 



A condus Institutul de Filologie Romana din 
cadrul Facultatii de Litere din Paris. Director 
al revistei Romania din Paris. Contributii la 
cunoasterea limbii si literaturii romane in 
spatiul romanitatii. Lucrari: UEvangeliaire 
roumain de Coresi, 1907; UOriginal de la Palia 
de la Orastie, 1913, UUnite roumaine. Avec une 
carte ethnographique, 1919. Membru al Insti- 
tutului Frantei. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1914). 

Rosen, David Moses 

(23.07.1912, Moinesti, jud. Bacau - 
6.05.1994, Bucuresti) 

Sef-rabin al cultului mozaic din Romania 
(1948-1994) si presedinte al Federatiei 
Comunitatilor Evreiesti din Romania 
(1964-1994). In 1931 ' a devenit student 
la Facultatea de Drept din Bucuresti. In 
acelasi an pleaca la studii la Institutul de 
Studii Rabinice din Viena (Austria), dar 
nu-si poate termina studiile acolo din lipsa 
de fonduri si revine la Bucuresti. In 1935 
termina studiile universitare la Bucuresti, 
obtinand diploma de jurist. Isi satisface apoi 
timp de doi ani stagiul militar obligatoriu 
la Falticeni. In 1937 revine la Institutul 
de Studii Rabinice din Viena, dar pleaca 
din Austria un an mai tarziu, in mai 1938, 
dupa anexarea ei de catre Germania fascista. 
A studiat in paralel ca discipol al rabinu- 
lui Alter Dorf si a obtinut titlul de doctor 
in iudaism. In 1938 a obtinut diploma de 
rabin de la unii dintre cei mai mari invatati 
ai timpului. In 1 940 este ales rabin in ora- 
sul Suceava, dar, in acelasi an, ca urmare a 
venirii legionarilor la putere, este arestat si 
deportat intr-un lagar la Caracal, fiind acu- 
zat ca ar fi comunist. Este eliberat din lagar 
dupa cateva luni si numit rabin cu norma 
partiala la Bucuresti si profesor de Talmud 
la o scoala iudaica. Pana la sfarsitul anului 
1946 este ales succesiv in trei pozitii-cheie 
din viata religioasa a evreilor din Bucuresti: 
presedinte al sectiei cultului, membru al 
Sfatului Rabinic si rabinul Sinagogii Mari. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 680 



^ 



31.10.2011 17:29:36 



Rosetti 



In 1948 a fost ales sef-rabin al Comunitatii 
Evreilor din Romania (1-a avut contracan- 
didat pe David Safran). In 1957 a devenit 
deputat in Marea Adunare Nationala (Parla- 
mentul socialist al Romaniei), reprezentand 
municipiul Bucuresti, cu o mare populatie 
de etnie evreiasca. Din 1964 a cumulat si 
functia de presedinte al Federatiei Comu- 
nitatilor Evreiesti din RSR, detinand-o pana 
la moarte. A fost fondatorul Revistei Cultului 
Mozaic (1956). A fondat Muzeul de Istorie 
a Obstii Evreiesti din Romania (1979) si a 
inaugurat acolo un ciclu de conferinte sap- 
tamanale. Circa 400 000 de evrei au putut 
sa emigreze in Israel datorita sustinutei 
sale activitati de convingere a autoritatilor 
statului roman. Lucrari: In lumina Torei 
(1971); The paper bridge-Essays on Judaism 
(Washington, 1973); Izvoare si mdrturii referi- 
toare la evreii din Romania (1988); Itim la-Tor ah 
(Ierusalim, 1988); Eseuri biblice (1992); Evreii 
din Romania intre anii 1940-1944 (in colabo- 
rare, 1993); Veha-sneh eynenu ukal: zikhronot 
mi-tekufot ha-ma'avak le-hatsalat Yehudey 
Romany ah / me-et David Moshe Rozen (Ierusa- 
lim, 1993). Membru de onoare al Academiei 
Romane (1992). In prezent, o piata publica 
din Ierusalim a primit numele sau si al sotiei 
sale Amalia. 

Rosenthal, Constantin Daniel 

nume la na§tere Daniel Rosenthal 

(1820, Pesta, Imperiul Austriac - 
22.07.1851, Pesta, Imperiul Austriac) 
Pictor. Evreu ca etnie, cetatenie austriaca 
si romana. A trecut la crestinism in 1 847 si 
si-a luat prenumele Constantin. A absolvit 
Academia de Belle Arte la Viena si a studiat, 
in paralel, arheologia. A ajuns la Bucuresti 
gratie pictorului loan D. Negulici, in 1842, 
ca trimis al masoneriei, pentru a sprijini 
miscarea de trezire nationala care a generat 
revolutiile de la 1848. Astfel, a fost membru 
al societatii secrete Fratia, a facut parte din 
cercul lui CA. Rosetti si au plecat impreuna 
in emigratie dupa infrangerea revolutiei 
de la 1848, spre a reveni mai apoi la Pesta. 
Lucrari: Romania rupdndu-si lanturile pe Cam- 
pia Libertdtii; Portretul Mariei Rosetti, Anica 
Maniu cu copilul; Portretul lui Nicolae Golescu; 
Portretul lui Teodor Arion; Romania revolutio- 
nard; Portretul lui Nicolae Balcescu. 

Rosetti, Alexandru 

(20.10.1895, Bucuresti - 27.02.1990, Bucuresti) 
Filolog. Originea familiei este boierul mol- 
dovean Ruset. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti. Specializare la Paris. Profesor 
si rector al Universitatii din Bucuresti, 
Doctor Honoris Causa al universitatilor din 




Alexandru Rosetti 



Montpellier si Aix-en-Provence. A publicat 
lucrari de specialitate, unele de larga cuprin- 
dere: Colindele religioase la romani, 1920; Etude 
sur le rhotacisme en roumain (Studiu asupra 
rotacismului in romana) , 1924; Recherches sur 
la phonctique du roumain du XV-e siecle (Cerce- 
tdri asupra foneticii limbii romane a veacului al 
XV-lea), Y¥ll-, Istoria limbii romane, 6 vol., Pre- 
miul de Stat, 1938-1966 (vol. 1-5), 1975 (vol. 
6); Limb a descdntecelor romdnesti, 1975. Mem- 
bru al Academiei Romane (1948), presedinte 
al Sectiei de stiinte filologice, literatura si arte 
(1968-1974) si membru corespondent al 
Academiilor iugoslava si suedeza. 

Rosetti C(onstantin) A. 

(2.06.1816, Bucuresti - 8.04.1885, Bucuresti) 
Om politic, publicist, poet. A urmat Colegiul 
Sf. Sava, unde i-au fost profesori Eftimie 
Murgu si C. Aristia. A contribuit la infi- 
intarea societatii secrete Fratia, alaturi de 
N. Balcescu. A deschis o tipografie impre- 
una cu E. Winterhalder. Intre 1844 si 1845 
a urmarit la Paris cursurile lui Jules Michelet 
si Adam Mickiewicz si a infiintat Societatea 
Studentilor Romani. Unul dintre fruntasii 
revolutiei de la 1848. Unionist, a conspirat 
apoi pentru inlaturarea lui Alexandru loan 
Cuza. A scos ziarul Romdnul. A fost primar 
al capitalei, presedinte al Camerei, de mai 
multe ori ministru, director al Teatrului 
National. A scris lirica sentimentala si patri- 
otica: Femeia cea nobila sau Pierderea iluziunii 
mele, Demisiunea la amor, a tradus din Byron, 
Lamartine, Hugo, Beranger. A lasat Jurnalul 
meu (tiparit integral in 1974), scriere remar- 
cabila despre epoca sa. Membru fondator al 
Societatii Academice Romane (1867). 

Rosetti, Dimitrie 

(17.04.1850, Bucuresti - 12.10.1934, Bucuresti) 
Gazetar. A studiat, fara sa termine, la Ecole 
des Sciences Politiques et Administratives 
din Paris. Sotia lui Titu Maiorescu, Ana, 
era sora lui. Era cumnat si cu Iacob Negru- 
zzi. A fost avocat al statului la Ministerul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 681 



^ 



31.10.2011 17:29:36 



Rosetti 




Radu R. Rosetti 



Theodor G. Rosetti 




Cultelor si Instructiunii Publice. Lucrari: a 
scris reviste satirice: Vicleimul, 1881; Nazatl, 
1886; Zeflemele, 1889; un dictionar: Dictiona- 
ry! contimporanilor din Romania, 1898, eseuri: 
Danturi vechi, danturi noi; Intre Capsa sipalat. . . 
Impresiile unui trecator, 1904, ca si diverse 
„caractere": Trotuarul Bucurestiului, 1896. 

Rosetti, Maria nume la na§tere 
Mary Grant, frantuzoaica dupa mama, 
englezoaica dupa tata 

(1820, Guernsey, Anglia - 13.02.1893, Bucuresti) 
Publicists. Sotie a lui C. A. Rosetti. Pasop- 
tista. A ratnas cu sotul ei in exil la Paris. 
Jules Michelet a lasat un portret elogios al 
ei. Este considerata prima femeie gazetar din 
Romania. Ea este modelul picturii lui Daniel 
Rosenthal Romania revolutionard. Lucrari: 
Scrieri din 1864 si 1865, 1893, editie ingrijita 
de fiul ei, Vintila Rosetti. 

Rosetti, Radu R. 

(20.03.1877, Caiuti, jud. Bacau - 
2.06.1949, Vacaresti) 

Istoric si general. Dupa terminarea cursu- 
lui primar la scoala din comuna natala isi 
continua studiile la Liceul National din Iasi, 
urmeaza cursul pregatitor pentru Scoala de 
Poduri si Sosele, in 1899 este absolvent al 
Scolii Militare de Artilerie si Geniu, iar in 
1906 al Scolii Superioare de Razboi. A avut 
o merituoasa activitate ca sef al Biroului 
Operatii din cadrul Marelui Cartier General, 
ca ofiter de Stat Major si apoi comandant al 
Regimentului 47/72 Infanterie; este ranit in 
lupta de la Razoare (6 august 1917), pentru 
faptele sale eroice fiind decorat prin decret 
regal cu cea mai inalta distinctie militara, 
Ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a. Dupa 
razboi este numit atasat militar la Londra, 
apoi comandant de brigada si, ulterior, 
director al cursurilor de pregatire pentru ofi- 
terii superiori. In 1924 este inaintat la grad 
de general. Reputat practician si teoretician, 
autor al unor studii de istorie si teorie mili- 
tara de incontestabila importanta, presedinte 



al consiliului de conducere al Muzeului 
Militar National, muzeu pentru infiintarea 
caruia militase inca din 1914. Intre 1931 si 
1 940 conduce Biblioteca Academiei. Consi- 
derat eel mai important cercetator al istoriei 
militare a poporului roman, a fost in 1941 
ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si 
Artelor, motiv pentru care, ulterior, a fost 
arestat din ordinul Tribunalului Poporului. 
A murit in inchisoare. Membru titular al 
Academiei Romane (1934), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Rosetti, Theodor G. 

(5.05.1837, Iasi sau Solesti - 
17.07.1923, Bucuresti) 

Publicist si om politic. A inceput liceul la 
Lvov si 1-a terminat la Viena, a studiat eco- 
nomia politica si finantele la Viena si Paris. 
Prefect de Vaslui, agent diplomatic al Roma- 
niei la Berlin, ministru al Lucrarilor Publice, 
presedinte al Curtii de Casatie, prim-minis- 
tru al Romaniei in perioada 1888-1889, 
guvernator al Bancii Nationale, ministru de 
Finante, membru al Curtii Permanente de 
Arbitraj de la Haga. Lucrari: Despre directiu- 
nea progresului nostru, 1 874; Miscarea sociald la 
noi, 1885. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1891). 

Rosea, Alexandru 

(23.08.1906, Calata, comitatul Cluj - 
17.02.1996, Cluj) 

Psiholog. Profesor la Facultatea de Filosofie 
din Cluj. A absolvit Filosofia la Universitatea 
din Cluj. Unul dintre parintii scolii clujene 
de psihologie. Director al Institutului de 
Psihologie din Bucuresti. Lucrari: Selectia 
valorilor, 1943; Studii de psihologie pedagogica, 
1 958; Determinismul psihologie, 1 971 ; Psihologie 
generald, 1976; Sinteze de psihologie generald, 
4 vol., 1980-1987. Membru in Comitetul 
Executiv al Asociatiei Internationale de 
Psihologie Aplicata, membru al Societatii 
Franceze de Psihologie. Membru titular al 
Academiei Romane (1991). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 682 



& 



31.10.2011 17:29:36 



Rotariu 




Alexandru Ro§ca 



D. D. Ro§ca 



Costa Rosu 



Ro§ca, Alexandru 

(27.04.1934, Mandre§ti, Telenesti, Basarabia) 
Filosof. A absolvit Facultatea de Istorie si 
Filologie la Universitatea de Stat din Chi- 
sinau. Director al Institutului de Filosofie, 
Sociologie si Drept al ASM (1991-2001). 
A edificat cadrul teoretic si metodologic 
de examinare a orasului si satului ca ele- 
mente ale unui sistem integrat, a elaborat 
conceptia proceselor integrative in sistemul 
oras-sat si a evidentiat rolul acestor procese 
in crearea conditiilor dezvoltarii umane. 
Lucrari: Dezvoltarea libera a fiecdruia (1980); 
UnmezpaUtUOHHue npoi^eccu na cene u ececmo- 
ponnee pa36umue nuHHocmu (1984); Progra- 
mul alimentar - manifestare a grijii partidului 
fatade om (1985); MHtnezpai^uoHHue npot^eccu 
6 cucmeue „eopod-ceno" kclk ocnoea (fiopMU- 
poeamix ececmopoHHe pa3eumou nuHHocmu 
(1988); 06-beKmu6Hoe u cy6?>eKmu6Hoe e 
noeutueHuu cou,uaiibHou aKtnueHocmu jiuhho- 
cmu (1991); Probleme privind protejarea diversi- 
tdtii etnoculturale si asigurarea unitdtii poporului 
Republicii Moldova (1999); Factorul etnic in 
contextul vietii economico-sociale si politice din 
Republica Moldova. Statul de drept si problemele 
minoritdtilor nationale (2002). Este membru 
titular al Academiei Central-Europene de 
Stiinte si Arte (Timisoara), membru asociat 
al Institutului Francez de Relatii Internatio- 
nale (Paris), membru al Academiei Balcanice 
de Stiinta, Cultura Libera si Dezvoltare 
Durabila Denis Jersov (Sofia). Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Ro§ca D(umitru) D. 

(29.01.1895, Sali§te, comitatul Sibiu - 
25.08.1980, Cluj-Napoca) 
Filosof. A studiat Filosofia la Bucuresti, 
Viena si Paris, unde a tradus Hegel din ger- 
mana in franceza. Profesor la Facultatea de 
Filosofie a Universitatii din Cluj. Hegelian 
ca optiune filosofica. Lucrari: Istoria filoso- 
fiei (1964); Prelegeri de esteticd (1966); Stiinta 
logicii (1966); Studii filosof ice (1967); Insemnari 
despre Hegel (1967); Influenta lui Hegel asupra 



lui Taine (1968); Existenta tragicd: incercare de 
sinteza filosofica (1968); Prelegeri de filosofie a 
istoriei (1969); Studii si eseuri filosofice (1970); 
Oameni si climate (1971). Membru titular al 
Academiei Romane (1974). 

Ro§ca, lurie 

(31.10.1961, Telene§ti, Republica Moldova) 
Om politic. Rus dupa mama. A absolvit 
Facultatea de Jurnalism a Universitatii de 
Stat din Chisinau. A lucrat la televiziunea 
nationala (Teleradio Moldova). Prese- 
dinte al Frontului Popular din Moldova. 
Deputat din partea Partidului Popular 
Crestin-Democrat (PPCD) in Parlamentul 
Republicii Moldova. In 2005 a insistat ca 
fractiunea parlamentara a partidului sa 
voteze pentru alegerea lui Vladimir Voro- 
nin ca presedinte al tarii. 

Ro§u, Costa 

(30.03.1947, Begheiti, Toracul Mare, 
Banatul Sarbesc) 

Istorie literar. A absolvit Institutul Iugoslav 
de Ziaristica din Belgrad. A fost ziarist la 
diverse publicatii romanesti din Iugoslavia. 
A publicat Bibliografia Editurii Libertatea 
1945-1995, 1995; Bibliografia sdptdmdna- 
lului „Eibertatea" 1945-1995, 1995-1997; 
Dictionarul de literaturd romand din Iugoslavia, 
1989; Epigramisti romani din Voivodina, 1994; 
Lexiconul jurnalisticii romanesti din Iugoslavia, 
1989; Romanii din Banatul Sarbesc, 1989; 
Personalitati romanesti din Voivodina (1734- 
2004), premiul Editurii Libertatea pentru 
Cartea Anului 2004. Director al Fundatiei 
de Etnografie si Folclor Traditia, care 
cuprinde si Muzeul Satului Romanesc din 
Voivodina, sef de sectie la Trustul Liberta- 
tea din Pancevo. 

Rotariu Planjanin, Aurora 

nume la na§tere Aurora Rotariu 

(7.10.1950, Co§tei, Banatul Sarbesc) 
Economista. Fiica a lui Ion R. Cordan 
si sotie a lui Nicolae P. A absolvit Liceul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 683 



& 



31.10.2011 17:29:36 



Rotaru 





Sofia Rotaru Stephan Ludwig Roth 



Economic din Varset, apoi Facultatea de 
Stiinte Economice la Novi Sad. S-a spe- 
cializat la Budapesta si la Belgrad. Scrie 
versuri si proza scurta la Bucuria copiilor, 
Lumina, Libertatea (toate editate de Trustul 
Libertatea din Pancevo), Liter atura si arta 
din Chisinau si Viata Basarabiei editata de 
Institutul Cultural Roman, Zlatna greda din 
Novi Sad, Mladost" din Belgrad, Dolgozok 
(revista in limb a maghiara) si Dnevnik, in 
albaneza, ambele din Novi Sad. Este si 
solista de muzica populara romaneasca. 
Desi n-a publicat volume proprii, a obtinut 
mai multe premii pentru poezie: premiul II 
al Asociatiei din Voivodina pentru ONU 
(1980), premiu la Festivalul Muncitoresc 
de la Kosovska Mitrovica (1983), premiul 
I la Intalnirile Iugoslave Abrasevic de la 
Valjevo (1988). 

Rotaru, Sofia 

(7.08.1947, Mar§inti, rn. Noua Sulita, 
reg. CernautJ) 

Interprets de muzica usoara. A inceput 
prin a interpreta pop folk ucrainean (1962), 
apoi a interpretat si in romana si rusa. Este 
supranumita regina pop a Ucrainei. Din 
repertoriul sau fac parte melodii de dragoste, 
dar si melodii romanesti din Bucovina, Mol- 
dova, Transnistria. Melodii: „Crede-ma"; 
„Melancolie"; „Icoana"; „Lavanda, prima- 
vara"; „Tinerete floare"; „Seara albastra"; 
„Asteapta"; „Iubirea mea tarzie". A jucat in 
filme si a fost producator de film. Artist eme- 
rit si Artist al Poporului din Ucraina, Artist 
al Poporului al RSSM, Artist al Poporului 
al URSS, laureata a Premiului LTC, Erou al 
Ucrainei, Erou al Moldovei, Ordinul Repu- 
blicii, Ordinul Prietenia Popoarelor al URSS. 

Roth, Stephan Ludwig 

(24.11.1796, Media? - 11.05.1849, Cluj) 
Carturar iluminist. Sas ca etnie, fiu de pastor. 
German ca etnie. A studiat cu Pestalozzi la 
Tubingen. Pasoptist. A functionat ca preot 



langa Medias. Sustinator al dreptului la 
sanse egale pentru toate limbile vorbite in 
Transilvania, pentru toate etniile, al originii 
latine a limbii romane. Alaturi de Nicolae 
Balcescu, Eftimie Murgu, Andrei Muresanu, 
C. A. Rosetti, Gabor Aron, Petofi Sandor, 
faptuitor al idealurilor reformatoare ale 
revolutiei de la 1848. In ciuda armistitiu- 
lui, a fost arestat si executat de maghiari. 
Lucrari: Gemdlde einer Reise durch Oberoster- 
reich, 1817; Der Sprachunterricht (Invdtarea 
limbii), 1820; Der Sprachkampfin Siebenbiirgen. 
Eine Beleuchtung des Woher und Wohin?, 1842; 
Untersuchugen und Wohlmeinungen iiber Acker- 
bau und Nomadenwesen (Lupta pentru limbd in 
Transilvania); Dissertationem suam de Divisione 
historiae in genere et Transsylvanicae in specie 
corom Inclyto Augustanae Confessioni (o istorie 
a Transilvaniei), lucrare de peste o mie de 
pagini, ramasa in manuscris. Desi numerosi 
autori maghiari si germani s-au ocupat de 
scrierile sale, un singur autor roman a scris 
despre el: George Baritiu. 

Roth, Viktor 

(28.08.1874, Sebe§ - 19.04.1936, Sebe§) 
Preot si istorie. Etnie germana. A urmat 
scoala primara si gimnaziul la Sebes, a 
continuat studiile la liceul Honterus din 
Brasov. Dupa liceu a continuat studiile de 
germanistica, latina si teologie la Tubingen, 
Cluj, Halle, Evengen. Dupa absolvire a 
ocupat posturi de invatator si profesor in 
diferite localitati. In 1918 s-a stabilit defi- 
nitiv la Sebes, unde a activat pana la sfar- 
situl vietii ca preot. A efectuat calatorii de 
documentare in Austria, Germania, Boemia 
si Italia. A publicat atat lucrari stiintifice, cat 
si articole si studii in reviste de specialitate. 
A lasat o serie de scrieri in special despre 
istoria arhitecturii si artelor germane, sasesti 
si ardelenesti. Este considerat primul cer- 
cetator care a abordat problematica artelor 
si arhitecturii autohtone pe baze stiintifice 
moderne. Lucrari: Geschichte der deutschen 
Baukunst in Siebenbiirgen, 1905; Geschichte 
der deutschen plastischen Kunst in Siebenbiirgen, 
1906; Geschichte des deutschen Kunstgewerbes in 
Siebenbiirgen, 1908; Beitrdge zur Kunstgeschi- 
chte Siebenbilrgens, 1914; Die Siebenbilrgischen 
Altdre, 1916; Goldschmiedearbeiten, Sibiu, 
1922. Universitatea din Viena i-a decernat 
in 1921 titlul de Doctor Honoris Causa, iar 
Academia Romana i-a acordat in 1926 titlul 
de membru de onoare. 

Rozin, Gheorghe 

(27.07.1888, Falticeni - 10.01.1961, Vacare§ti) 
General (de brigada, de divizie, de corp de 
armata). Atasat militar la Berlin (1940-1941), 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 684 



& 



31.10.2011 17:29:36 



Ruset 




Anghel Rugina 



Anatol Rurac 



comandant-sef al trupelor mecanizate (care 
devin motorizate in 1944), trecut in rezerva 
in 1945. Condamnat la 20 de ani inchisoare 
(1949), a murit in penitenciar. 

Rubobostes 

(Tnceputul sec. al ll-lea T.Hr., Dacia - 
sec. al ll-lea T.Hr., Sarmizegetusa, Dacia) 
Sef de uniune tribala a dacilor. A fost 
precedat de Oroles si urmat de Burebista. 
A luptat contra bastarnilor, aliati cu Filip al 
V-lea al Macedoniei (veniti dinspre rasarit), 
si contra celtilor, care stapaneau teritoriul 
intracarpatic. El a mutat capitala dacilor 
liberi din campia dunareana in Transilvania, 
la Sarmizegetusa, fortificata natural, in zona 
de azi a Albei Iulia. 

Rudescu, Ludovic losif Urban nume 
la na§tere Ludovic losif Urban Rodewald 

(25.05.1908, Cernauti - 17.03.1992, Bucuresti) 
Biolog. German ca etnie. A absolvit Faculta- 
tea de Biologie la Universitatea din Cernauti. 
Specializare la Berlin, Lunz, Kaisermiilen, 
Stockholm, Lund, Uppsala, Goteborg s.a. 
Cercetator la Institutul de Celuloza si Hartie 
din Bucuresti, apoi la Institutul de Biologie. 
Contributii la studiul nutritiei minerale a 
plantelor, al rezistentei lor la ger si la seceta. 
Trebuie mentionata colaborarea cu specia- 
list! din Irak si Pakistan privind valorificarea 
stufului din regiunea Mesopotamia, deltele 
fluviilor Tigru, Eufrat, Ind, Gange si Brahma- 
putra, colaborarea cu Academia de Stiinte 
a URSS pentru studiul deltei Niprului si a 
fluviului Volga si colaborarea cu specialism 
din Cehoslovacia si Polonia pentru studiul 
macrofitelor acvatice. Lucrari: Stuful si 
valorificarea lui, 1935; Delta Dunarii. Evolutia, 
viata si bogdtiile ei, 1957; Rolul cercetdrii biologice 
in ridicarea productivitdtii piscicole si stuficole 
din Delta Dunarii si din tara noastra, 1971, 
in colaborare; Deltele lumii, 1972. Membru 
al Societatii Americane de Limnologie si 
Oceanografie. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1963). 



Rudic, Valeriu 

(18.02.1947, Talmaza, Republica Moldova) 
Biochimist. A absolvit Facultatea de Medi- 
cina Generala la Institutul de Medicina si 
Farmacie din Chisinau. Specializare la Insti- 
tutul de Biochimie A. N. Bah al Academiei de 
Stiinte din Moscova, Universitatea Berkeley, 
California, SUA. Contributii in domeniul 
algologiei, fitobiotehnologiei, farmaceuticii. 
Are peste 200 de brevete de inventie. Mem- 
bru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Rugina, Anghel 

(1913, Bucuresti - 15.12.2008, Boston) 
Economist. A absolvit Academia Comerciala 
la Bucuresti. Specializare la Freiburg. Profe- 
sor la Universitatea din Portland-Oregon, 
la Niagara University si la Northeastern 
din Boston. Lucrari: The integral democracy 
of tomorrow; Development of capitalism sys- 
tem; A reorganization plan of the International 
Monetary Found; Programme de stabilization 
economique, financiere et sociale pour la France; 
American Capitalism - a Crossroad) Un miracol 
economic in Romania este inca posibil, 1993 si 
Teoria si practica economicd in epoca tranzitiei si 
dupa, 1994. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (2005). 

Rurac, Anatol (Nicolae) 

(19.02.1957, Stanilesti, reg. Cernauti, Ucraina) 
Pictor. A absolvit Facultatea de Arte Plastice 
la Universitatea de Stat din Cernauti ca 
elev al lui Mihai Grecu. Specializat in sce- 
nografie, a lucrat la Chisinau si Iasi. A avut 
expozitii personale in Republica Moldova, 
Romania, Germania, Franta, Finlanda, Italia, 
Rusia, Ungaria, Olanda. Presedinte al Uni- 
unii Artistilor Plastici din Moldova. Distins 
cu Marele Premiu la Concursul National 
de Scenografie al Moldovei (1995), Premiul 
Ministerului Culturii si Cultelor din Roma- 
nia (2001). 

Ruset 

V. Rosetti 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 685 



^ 



31.10.2011 17:29:37 



Rusnac 





Constantin Rusnac 



Gheorghe Rusnac 



Rusnac, Constantin 

(6.02.1948, Trebisauti, Republica Moldova) 
Compozitor, muzicolog, folclorist. A absolvit 
in 1965 cu medalie de aur Scoala Repu- 
blican;! de Muzica din Chisinau (azi liceul 
Ciprian Porumbescu) la contrabas (clasa 
profesorilor Nicolae Cazacu si Valentin 
Vilinciuc) si teoria muzicii (armonie, clasa 
profesorilor Leonid Berov si Simion Lun- 
gul). In acelasi an sustine probele de admi- 
tere la Institutul de Arte Gavriil Musicescu la 
doua specialitati: muzicologie si contrabas. 
In 1970 preda la Catedra de folclor a ace- 
leiasi institutii. Intre 1975-1984 activeaza 
in cadrul Ministerului Culturii al Republi- 
cii Moldova in calitate de redactor-sef al 
Colegiului pentru Repertoriile Colectivelor 
Artistice de Amatori, ulterior - prim-vice- 
ministru al Culturii. Din iunie 1984 pana in 
decembrie 1998 detine functia de rector al 
Conservatorului de Stat Gavriil Musicescu 
(actualmente Academia de Muzica, Teatru si 
Arte Plastice). In octombrie 1993 este numit 
secretar general al Comisiei Nationale a 
Republicii Moldova pentru UNESCO, 
functie pe care o detine pana in prezent. 
Din 2000 este presedinte al Consiliului 
National Delfic. Membru al Uniunii Com- 
pozitorilor (1977). Laureat al Premiului de 
Stat al Republicii Moldova pentru creatia 
orchestrala Sdrbdtoreasca (1976). Laureat 
al Festivalului televizat IlecHH-79 (Cante- 
cul-79, Moscova). Diploma pentru cea mai 
buna muzica de film in cadrul Festivalului 
International al filmului televizat, Chisinau, 
1980 (pentru muzica la filmul documentar 
Aproape) - dedicat poetului Grigore Vieru, 
regizor Valeriu Vidrascu. Maestru Emerit in 
Arta (1984). Premiul I si laureat al Concur- 
sului televizat Cdntecul-91 (Chisinau, 1992). 
Cavaler al Ordinului Gloria muncii (1998). 
Conferentiar (1986). Profesor universitar 
(1990). Cetatean de Onoare al municipiului 
Cluj-Napoca din 1994. Doctor Honoris 
Causa al Academiei de Muzica Gheorghe 



Dima din acelasi oras (1997). A cules mai 
mult de 2 000 de creatii muzicale folclorice. 
A editat culegeri folclorice: Ca la noi in sat 
(1981), Cucusor cu pana sura, antologie fol- 
clorica bilingva romano-rusa, 1988, Folclor 
din Moldova - antologie folclorica bilingva 
romano-rusa si romano-franceza, 1 997, Fol- 
clor instrumental romdnesc de pretutindeni (CD, 
3 000 de melodii), 2007, partituri muzicale: 
Piese pentru taraf, 1973, Piese folclorice, 1977; 
cantece: Tu, dragostea mea, 1983, Si cdnta 
viorile, 1985, Romante de Constantin Rusnac, 
2007, un disc Cantece de Constantin Rusnac 
(Moscova, Melodia, 1984), un dublu CD 
cu muzica proprie de toate genurile (Cehia, 
1997), un CD cu muzica usoara (Chisinau, 
2005) s.a. Este autorul mai multor creatii 
instrumentale, pentru orchestra de camera, 
creatii vocal-simfonice, camerale, pentru cor 
a capella, muzica pentru spectacole drama- 
tice si filme, romante, lieduri, cantece pentru 
copii, muzica usoara, emisiuni radio-TV, 
scenarii pentru telefilme s.a. 

Rusnac, Gheorghe 

(23.11.1942, Ocnita, Republica Moldova) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii de Stat din Chisinau, unde a 
fost profesor, rector si presedinte al con- 
siliului rectorilor din Moldova. Lucrari: 
Politologie, manual, 1991; Conceptele si noti- 
unile de baza ale diplomatiei. Dictionar, 1998; 
Pluripartidismul in Moldova: etapele si tendintele 
de baza ale consolidarii, 2000; Republica Mol- 
dova. Istoria politicd (1989-2000), documente, 
2 vol., in colaborare, 2000; Evolutia invd- 
tamdntului universitar in Republica Moldova 
'(1990-2000), 2001, in colaborare. Distins cu 
Ordinul Republicii, Ordinul Gloria Muncii, 
Legiunea de Onoare a Frantei. Membru al 
Academiei Internationale pentru Invatamant 
Superior (Moscova), membru al Academiei 
Internationale a ONU de Informatica (filiala 
din Moldova), membru al Academiei Inter- 
nationale de Ecologie si Protectia Activitatii 
Umane, membru corespondent al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. 

Russel, N. nume la na§tere 

Nikolai Konstantinovici Sudzitovski, 

in ucraineana Mikolai Sudzilovski, 
in polona Michael Sudzilowski 

(15.12.1850, Moghiliov, Ucraina - 
30.04.1930, China) 

Militant socialist. Moghiliov era o localitate 
numita dupa Petru Movila, mitropolitul 
Ucrainei (Mala Rosia) si locuita de ostenii 
moldoveni impreuna cu care a parasit 
tara Dimitrie Cantemir (si hatmanul lui, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 686 



& 



31.10.2011 17:29:37 



Russo 




Eugeniu Russev 



cronicarul Ion Neculce, care-i era si ruda). 
A inceput Dreptul la Sankt Petersburg, 
dar 1-a abandonat, angrenat in miscarea 
narodnica a lui Nikolai Cernisevski. Apoi a 
inceput Medicina, pe care de asemenea n-a 
terminat-o, fiind unul dintre organizatorii 
Comunei de la Kiev, care tinea, ca si experi- 
mentul de la Scaeni, de punerea utopica in 
practica a ideilor socialiste. Trimis asistent 
medical la o inchisoare din Nikolaev, a 
organizat evadarea in masa a detinutilor, 
fiind expulzat din Rusia. A intrat in Romania 
sub numele de cod Nicolae Russel. A stat 5 
ani r in care timp si- a terminat Medicina la 
Bucuresti (ceea ce denota ca era vorbitor de 
limba romana) si a adus clandestin din Rusia 
materiale de propaganda socialista, organi- 
zand, impreuna cu Dobrogeanu-Gherea 
(expulzat si el din Rusia din aceleasi motive) 
si Zubcu-Codreanu, primul Cere socialist 
secret, cu sediul la Iasi. A fost medic la 
Ploiesti, Curtea de Arges si Iasi. A organizat 
la Focsani primul Congres National al Stu- 
dentilor din Romania, la care au participat 
Constantin Milk, Ion Nadejde. Expulzat 
din Romania (1881). A actionat in acelasi 
interval de timp si in Bulgaria, luand parte 
la miscarea contra Imperiului Otoman din 
1876. In timpul Razboiului de Independent;! 
a facut propaganda socialista in randul tru- 
pelor rusesti. A trebuit sa paraseasca Europa 
si in 1887 a ajuns la San Francisco, de unde 
a plecat in Hawaii. Acolo, sub numele Kauka 
Lukini, a fondat Partidul Hawaii Homerule 
(1892), care se opunea politicii de inglobare 
a insulei de catre SUA. A fost ales presedin- 
tele Senatului din Hawaii. In timpul razbo- 
iului ruso-japonez (1904-1905) a plecat in 
Extremul Orient si a condus propaganda 
socialista in randul prizonierilor de razboi 
rusi, ceea ce a declansat in Rusia revolutia 
din 1905, predecesoarea aceleia din 1917, 
condusa de Lenin. Ultimii ani i-a petrecut 
in Philippine si China. A scris lucrari de 
medicina si sociologie si a fost membru al 
Societatii Americane de Genetica. 



Russev, Eugeniu 

(24.12.1915, Cernoarmeiskoe, jud. Bolgrad, 
Basarabia - 15.05.1982, Chisinau) 
Istoric si epigrafist. A absolvit Facultatea 
de Litere si Filosofie a Universitatii din 
Bucuresti si s-a specializat la Institutul de 
Istorie al Academiei de Stiinte a URSS, filiala 
moldoveneasca. A lucrat la Institutul de 
Istorie, Limba si Literatura. A fost director 
al Institutului de Istorie al ASM (din 1970). 
Contributii analitice si documentare la 
studierea si publicarea izvoarelor cronogra- 
fice medievale moldovenesti, la cercetarea 
lexicografiei. Lucrari: Cronografia Moldovei 
din veacurile XV-XVIII; Ion Neculce; Slova cro- 
nicdreascd - ecoul bdtrdnei Moldove; Dictionarul 
rus-romdn. Membru al Uniunii Scriitorilor si 
Uniunii Jurnalistilor din Moldova. Maestru 
Emerit in Stiinta, laureat al Premiului de 
Stat al Moldovei, distins cu Ordinul Drape- 
lul Rosu de Munca. Membru corespondent 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Russo, Alecu 

(17.03.1819, Stra§eni, Basarabia - 
5.02.1859, Iasi) 

Scriitor. A studiat la Vernier (langa Geneva) si 
la Viena. Pasoptist. A cules in spirit roman- 
tic folclor (Poezia poporald), incercand sa 
teoretizeze pe marginea lui si a literaturii ca 
fenomen cultural: Critica criticii. A scris teatru 
in stil Alecsandri: Bdcdlia ambitioasd, 1846; Jig- 
nicerul Vadrd sau Provincialul la Teatrul National, 
1846, memorii: Amintiri, 1855, impresii de 
calatorie, versuri. Nicolae Balcescu a afirmat 
ca este autorul Cdntarii Romdniei, 1850, ceea 
ce Russo n-a negat. Totusi asupra paterni- 
tatii ei parerile sunt impartite: sau Nicolae 
Balcescu, sau Alecu Russo. 

Russo, Demostene 

(22.01.1869, Peristerion - 5.10.1938, Bucuresti) 
Istoric si filolog. Aroman. A absolvit liceul 
la Constantinopol si a studiat filosofia la 
Atena, Berlin, Leipzig. Profesor de bizanti- 
nologie la Facultatea de Litere si Filosofie a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 687 



^ 



31.10.2011 17:29:37 



Russo 




Universitatii din Bucuresti. Lucrari: Studii 
bizantino-romdne, Bucuresti, 1907; Studii si 
critici, 1910; Din corespondenta doamnei Ana 
Racovita, 1911; Critica textelor si tehnica editii- 
lor, 1912; Elenismul in Romania, 1912; Filologia 
greacd medie si moderna la Universitatea din 
Bucuresti, 1913; Datoria criticii si bilantul unei 
activitati stiintifice, 1914; Cronica Ghiculestilor. 
Un nou letopiset al Moldovei (1695-1754), 
1915; Un bizantinolog improvizat, 1916; Studii 
istorice greco-romdne, 1939. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1919). 

Russo, Nadia 

nume la na§tere Nadia Brjozovski, 

nume prin casatorie Nadejda Russo Bossie 

(17.06.1901, Tver, langa Moscova - 
22.01.1988, Bucure§ti) 

Aviatoare. Rusoaica dupa etnie, din familia 
aristocrata de la care se reclama si Boris 
Godunov, maritata cu un mic boier, Rusu, 
din Basarabia. A frecventat cursurile organi- 
zate de Crucea Rosie la Chisinau, ca si Scoala 
de Belle Arte (1932-1934). Divorteaza si vine 
la Bucuresti. A absolvit Scoala de Pilotaj de 
la Cotroceni si a obtinut brevet (gradul I 
si II) in 1936. S-a imprietenit cu Mariana 
Dragescu si Ionel Fernic. In 1937 si-a cum- 
parat propriul avion (YR) si a participat la 
mitingul aviatic de la Chisinau (1938) si la 
Concursul aerian al Micii Antante, pe ruta 
Praga-Ujgorod-Cluj-Bucuresti-Belgrad- 
Zagreb-Arad-Cluj-Ujgorod-Praga, concurs 
in urma caruia este decorata de Carol al 
II-lea cu Ordinul Virtutea Aeronautica de 
pace r clasa Crucea de Aur. A mai participat 
la manevrele regale de la Galati si la Cupa 
Ministerului Aerului si Marinei. In al Doilea 
Razboi Mondial a facut parte din Escadrila 
Alba, botezata astfel de scriitorul Curzio 
Malaparte (avioane pilotate numai de femei, 
coechipiere fiind: Mariana Stirbey, Mariana 
Dragescu, Virginia Dutescu, Irina Burnaia) 
care aducea ranitii de pe linia frontului 
(Basarabia, Odessa, Stalingrad). A fost din 
nou decorata cu Ordinul Virtutea Aerona- 
utica cu spade, clasa Crucea de Aur (1941). 
In 1942 s-a retras. Pasionat fotograf, a lasat 
o colectie impresionanta de instantanee din 
razboi. A fost arestata si condamnata in 1 951 
la 7 ani, dupa care a avut domiciliu fortat pe 
Baragan, in care perioada il intalneste pe 
viitorul sot, Gheorghe Bossie. 

Rusu, Adrian 

(3.02.1946, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit in 1968 Facultatea de 
Electronica si Telecomunicatii la Institu- 
tul Politehnic din Bucuresti. Profesor al 
facultatii pe care a absolvit-o. Activitatea 



didactica se desfasoara in cadrul discipli- 
nelor dispozitive si circuite electronice si 
modelarea componentelor microelectronice 
active. Activitatea de cercetare in domeniul 
dispozitivelor electronice semiconductoare 
a reusit sa impinga frontul cunoasterii in 
microelectronica prin unele rezultate care 
sunt citate in lucrarile de baza din literatura 
stiintifica mondiala sau reprezinta subiectul 
unor brevete de inventii. Dintre acestea se 
pot remarca: dioda Schottky cu gradient 
lateral al concentratiei de impuritati, capa- 
citor variabil electronic, tetroda cu inductie 
statica, curbele de calcul ale strapungerii 
capacitorului MOS. Lucrari: Modelarea com- 
ponentelor microelectronice active, 1990, Premiul 
Academiei Romane; Conductie electricd nelini- 
ard in structuri semiconductoare, 2000. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1994). 

Rusu-Ciobanu, Valentina 

(28.10.1920, Chi§inau) 

Pictorita. A absolvit Scoala de Arte la Chi- 
sinau, Academia de Belle Arte la Iasi, apoi 
Scoala de Arte Plastice I. Repin din Chisinau. 
A facut expozitii in Moldova, Rusia, Bulga- 
ria, Canada, Romania, Irak, Siria. Lucrari: 
Fetitd lafereastra, 1957; La joe, 1957; Plantdnd 
copaci, 1961; Portretul lui Emil Loteanu, 1964; 
Portretul actorului Dumitru Fusu, 1964; Foe de 
artificii, 1966; Vizita doctorului, 1971; Micul 
dejun, 1979-1980; Scriitorul Serafim Saka, 
1996. Laureata a Premiului de Stat, distinsa 
cu Ordinul Insigna de Onoare, cu titlul de 
Artist al Poporului din Moldova. Maestru 
Emerit in Arta, Medalia de argint a EREN, 
Ordinul Republicii si Premiul Uniunii Artis- 
tilor Plastici din Moldova pentru intreaga 
activitate si pentru prosperarea artelor 
plastice, 1998. Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Moldova. 

Rusu, Dragos 

(8.12.1910, Cajvana, jud. Suceava - 
6.12.1994, Bucure§ti) 

Jurist. A absolvit Dreptul la Cernauti. Speci- 
alizare la Bordeaux. Angajat al Guvernaman- 
tului Civil al Transnistriei, apoi profesor la 
Universitatea din Cluj. Lucrari: Bibliographic 
juridique roumaine, 2 vol., 1948; Bibliografia 
romdneascd de drept international si istoria rela- 
tiilor internationale, 1966. Membru de onoare 
al Societatii pentru Cultura si Literatura 
Romana din Bucovina, membru al Asoci- 
atiei Juristilor Democrati din Romania, al 
Societatii de Legislatie Comparata din Paris. 
Membru de onoare al Institutului Roman 
de Cercetari Juridice. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 688 



^ 



31.10.2011 17:29:37 



Rusu 



Rusu, Liviu 

(9.11.1901, Sarmat, jud. Mure§ - 1966, Cluj) 
Estetician. A absolvit Literele si Filosofia la 
Cluj, specializandu-se in Germania si Franta. 
A fost profesor universitar la Cluj-Napoca. 
A publicat Essai sur la creation artistique • 
Contribution a une esthetique dynamique (Eseu 
asupra creatiei artistice • Contribute la o estetica 
dinamicd), 1935, care cuprinde principalele 
sale idei estetice. Opera capitala este Estetica 
poeziei lirice, 1937. Este un posthegelian, 
influentat mai mult de fenomenologie si 
experimentalism: Logica frumosului, 1946. 
Eminescu si Schopenhauer, 1966; Viziunea asupra 
lumii inpoezia noastra populara, 1967, postum; 
Eschil r Sofocle, Euripide r 1968, postum. 

Rusu, Oliviu 

(6.02.1919, Bra§ov - 7.02.2003, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Constructii la Politehnica 
din Bucuresti. Subdirector la Uzinele Comu- 
nale Bucuresti. Profesor si decan la Facultatea 
de Transporturi a Institutului Politehnic din 
Bucuresti. Contributii in domeniul meto- 
delor experimentale de analiza a tensiunilor 
si al procedeelor de calcul, in domeniul 
holografiei. Lucrari: Mecanica constructiilor ; 
1956; Elemente de rezistenta materialelor si teoria 
elasticitatii, 1970; Oboseala materialelor, 1992, 
in colaborare. A supervizat aparitia a 24 de 
reviste de specialitate editate de ASIT - CNIT, 
ale diferitelor asociatii profesionale ingine- 
resti (minerit, constructii, chimie s.a.). Pentru 
activitatea didactica, stiintifica si obsteasca i 
s-au acordat Ordinul Muncii clasa a Il-a si 
a Ill-a, Steaua Romaniei. Membru AGIR. 
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta 
din Romania, membru fondator si presedinte 
al Asociatiei Romane de Mecanica Ruperii. 

Rusu, Valeriu 

(9.09.1935, com. Mihaileanca, jud. Hotin, 
Basarabia - 5.11.2008, Aix-en-Provence, Franta) 
Lingvist. A studiat la liceul Mihai Viteazul 
din Bucuresti (1946-1953) si la Universi- 
tatea din Bucuresti, Facultatea de Litere 
(1953-1958). Intre 1958 si 1987 a lucrat in 
calitate de cercetator stiintific, apoi sef al 
sectiei de dialectologie la Centrul de Fone- 
tica si Dialectologie al Academiei Romane 
(din 1974 - Institutul de Etnografie si 




Valentina Rusu-Ciobanu 



Dialectologie), concomitent fiind angajat 
profesor la Facultatea de Litere. Specializare 
la Toulouse, Franta. Intre 1965 si 1988 a 
fost lector de romana la Universitatea din 
Belgrad (Iugoslavia), apoi profesor aso- 
ciat la Universitatea din Provence, Franta 
(1989-1991); membru al consiliului stiintific 
al UFR ERLAOS, conducator de teze de 
doctorat in specialitatea limba si literatura 
romana, sef al Departamentului de limba 
romana. Din 1999 devine profesor titular 
de limba, civilizatie si lingvistica romana 
la Universitatea Provence Marseille I (din 
orasul Aix-en-Provence). Membru fondator 
al Centrului Academic International Mihai 
Eminescu, inaugurat la Chisinau, 2000. 
Este prezent in viata spirituala din Basarabia 
cu studii, eseuri, note de o indiscutabila 
valoare in paginile revistei Limba Romana, in 
saptamanalul Literatura si arta, la radio si tele- 
viziune. Lucrari: Introducere in studiul graiurilor 
romdnesti, 1977; Le Roumain. Langue r litter ature 
et civilisation, 1 992; Le Roumain. Mots et Images, 
1994; Noul Atlas linguistic romdn pe regiuni. 
Oltenia. vol. 1 - 1967; vol. 2 - 1970; vol. 3 - 
1974; vol. 4 - 1980; vol. 5 - 1984, Premiul 
Academiei Romane; Noul Atlas linguistic romdn 
pe regiuni: Muntenia si Dobrogea, vol. 1, 1996; 
Moldoua, vol. 2, 1996; Tratatul de dialectologie 
romdneasca (coordonator), 1984. Membru 
corespondent al Academie de Sciences, Agri- 
culture, Arts et Belle-Lettres din Aix-en-Pro- 
vence (din 1994). Membru al Societe de 
Linguistique Romane (Paris-Strasbourg), 
membru al Societe Internationale de Dialec- 
tologie et Geolinguistique. 




ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATH R0MANE§TI. PERSONA 



diet LZ.indd 689 



& 



31.10.2011 17:29:37 



s 




Sadova, Marietta 

nume dupa sot Sadoveanu 

(14.07.1897, Sibiu - 17.07.1981, Bucure§ti) 
Actrita si regizoare. Sotie a scriitorului 
Ion Marin Sadoveanu, iar apoi a lui Haig 
Acterian. A participat la conferintele gru- 
pului Criterion. A jucat roluri in teatru (in 
special de drama la Teatrul National din 
Bucuresti) si film. Simpatizanta a miscarii 
legionare. In 1956 a adus in tara, de la Paris, 
in urma unui turneu al Teatrului National, 
volumele lui Mircea Eliade si Emil Cioran, 
pe care le-a raspandit clandestin. A fost 
arestata (1959) si judecata in lotul Noica- 
Pillat, alaturi de Constantin Noica, Dinu 
Pillat, Arsavir Acterian, Sergiu Al-George, 
Theodor Enescu, Alexandru Paleologu, 
Anca Cantacuzino, Ion Negoitescu, Nico- 
lae Steinhardt, Vladimir Streinu, Pastorel 
Teodoreanu. Dupa executarea pedepsei 
revine la regia de teatru si film. A devenit 
profesor universitar la Bucuresti, la IATC, 
azi UNATC. A avut roluri notabile in pie- 
sele de teatru Profesiunea doamnei Warren 
de G.B. Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen. 
A pus in scena Pescarusul de A. P. Cehov la 
Teatrul Bulandra in 1969, Rdzvan si Vidra 
de Bogdan-Petriceicu Hasdeu. Regie de 
film: Maiorul Mura (1928), State la Bucuresti 
(1934), Mitrea Co cor (1952), Rdsare soarele 
(1954), Nufdrul rosu (1955). 

Sadoveanu, Ion Marin 

nume la nastere lancu Leonte Marinescu 

(15.06.1893, Bucure§ti - 
2.02.1964, Bucure§ti) 

Prozator. Si- a luat licenta in Litere si Drept 
la Bucuresti, iar doctoratul in Drept la 
Sorbona. A fost de mai multe ori director 
al Teatrului National, inspector al teatrelor 
in Ministerul Artelor. A scris studii de tea- 
trologie: De la mimus la baroc, 1933; Teatrul 
medieval, 1 942 si a tradus mari autori ai lite- 
raturii universale (Stendhal, Heinrich von 
Kleist, Ibsen, Goethe, Lenau, Heine, Schiller, 
Balzac). A ramas mai ales ca romancier cu 
un stil bine realizat: Sfdrsit de veac in Bucuresti, 
1944; Ion Sdntu, 1957; Taurul mdrii, 1962. 



Sadoveanu, Mihail 

(5.11.1880, Pa§cani - 19.10.1961, Bucure§ti) 
Scriitor si om politic. Urmeaza cursurile 
Liceului National din Iasi, iar la Bucuresti 
studiaza Dreptul. Debuteaza in revista 
bucuresteana Dracu'm 1897. In 1898 incepe 
sa colaboreze la foaia Viata noud alaturi de 
Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi 
s.a., semnand cu numele sau, dar si cu 
pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabileste 
la Bucuresti in 1904. In acelasi an are loc 
debutul editorial cu patru volume deodata - 
Povestiri, Dureri indbusite, Crasma lui Mos 
Precu, Soimii - in care manifesta predilectie 
deosebita pentru istorie. In 1910 este numit 
director al Teatrului National din Iasi. In 
acel an publica volumele Povestiri de seard, 
Genoveva de Brabant, brosura Cum putem 
scdpa de nevoi si cum putem dobdndi pdmdnt 
s.a. Colaboreaza la revista Sdmdndtorul, dar 
se simtea mai apropiat spiritual de revista 
Viata romdneascd. In 1926 reprezinta Soci- 
etatea Scriitorilor Romani, impreuna cu 
Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. 
In 1928 publica Hanul Ancutei, un volum 
cu 9 povestiri. In 1936 scoate, cu George 
Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore 
T. Popa, incepand cu luna ianuarie, revista 
lunara Insemndri iesene. In 1935 devine 
mason si va fi seful Lojii Orientului. Dupa 
1947 devine presedinte al Prezidiului Marii 
Adunari Nationale. A fost primul presedinte 
de onoare al Uniunii Scriitorilor dupa al 
Doilea Razboi Mondial (1949). Lucrari: 
Flo are ofilita, nuvele (1905), Mormantul unui 
copil (1905), Amintirile cdprarului Gheorghitd 
(1905), Vremuri de bejenie (1906), La noi in 
Viisoara (1906), Esopia (1906), Insemndrile 
lui Neculai Manea, nuvele (1906), Oameni si 
locuri (1 907), O istorie de demult (1 907), Duduia 
Mar gar eta (1907), Istoria marelui imp drat Ale- 
xandru Macedon in vremea cdnd era emirul lumii 
5250 de ani (1907), Povestiri de seard (1909), 
Genoveva de Brabant (1909), Cum putem scdpa 
de nevoi si cum putem dobdndi pdmdnt (1909), 
Cdntecul amintirii (1909), Apa mortilor (1911), 
Povestiri de petrecere si fobs (1911), Bordeenii, 
roman (1912), Un instigator (1912), Privelisti 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 690 



& 



31.10.2011 17:29:37 



Sager 




Marietta Sadova 



Ion Marin Sadoveanu Mihail Sadoveanu 



Voicu lonel Safta 



dobrogene (1914), Neamul Soimarestilor, roman 
(1915), Foi de toamnd (1916), 44 de zile in 
Bulgaria (1916), Umilitii mei prieteni (1917), 
Umbre (1919), In amintirea lui Creanga (1919), 
Priveghiuri (1919), Povestiri pentru moldoveni 
(1919), Cocostarcul albastru (1921), Strada 
Lapusneanu (1 921), Neagra Sarului (1 922), Pil- 
dele lui cuconu Vichentie (1922), Lacrimile iero- 
monahului Veniamin (1922), Oameni din lund 
(1923), Fi-aduci aminte (1923), Rdzboiul balca- 
nic (1923), Venea o moardpe Siret (1924), Tara 
de dincolo de negurd (1926), Dumbrava minu- 
natd (1926), Povestiri pentru copii (1926), Dimi- 
neti de iulie. Stigletele (1927), Demonul tineretii 
(1928), HanulAncutei (1928), Impdratia apelor 
(1928), O intamplare ciudatd (1928), Olanda, 
reportaje de calatorie (1928), Zodia Cance- 
rului sau Vremea Ducdi-Vodd, roman (1929), 
Baltagul, roman (1930), Departari, roman 
(1 930), Maria Sa, puiulpadurii, roman (1 930), 
Nunta domnitei Ruxandra, roman (1932), Uvar 
(1932), Creanga de aur, roman (1933), Locul 
unde nu s-a intamplat nimic (1933), Soarele in 
baltd sau aventurile sahului (1934), Noptile de 
Sanziene, roman (1934,) Viata lui Stefan eel 
Mare, biografie (1934,) Frenul fantomd (1934), 
Cele mai vechi amintiri (1934), Cuibul invaziilor 
(1935), Povestiri alese (1935), Pastile blajinilor 
(1935), Inima noastrd (1935), Cazul Eugenitei 
Costea (1936), Ion Creanga, conferinta (1936), 
Ion Neculce, conferinta (1936), Far a cangurului 
(1937), Istorisiri de vdndtoare (1937), Ochi de 
urs (1938), Valea Frumoasei (1938), Morminte 
(1939), Fratii Jderi (vol. I, Ucenicia lui lonut, 
1935, vol II. IzvorulAlb, 1936, vol. Ill, Oame- 
niiMdriei Sale, 1942), Divanul persian, roman 
(1 940), Cincizeci de ani de la moartea lui Creanga, 
conferinta (1940), Vechime (1940), Ostrovul 
lupilor (1941), Povestirile de la Bradu-Strdmb 
(1941,) Anii de ucenicie (1944), Fantazii 
rdsdritene (1946), Caleidoscop (1946), Nada 
Florilor, amintirile unui pescar cu undita (1951), 
Nicoard Potcoava, roman (1952), Insemnari 
pe marginea articolului 80 (1952), Aventuri in 
Lunca Dundrii (1954), Evocdri (1954), Lumina 
vine de la Rdsdrit, reportaje din URSS (1945), 



Fauna Mica (1 948), Mitrea Cocor (1 949), Mar- 
turisiri (1960). Devine membru al Academiei 
Romane in 1921, presedinte al Sectiunii 
literare (1935-1938) si al Sectiei de limba, 
literatura si arte (1948-1961). 

Safta, Voicu lonel 

(6.04.1933, Cluj) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica la 
Institutul Politehnic din Timisoara. Profesor 
al Facultatii de Mecanica din Timisoara. 
Contributii in domeniul defectoscopiei, 
flabilitatii previzionale, al proceselor de 
degradare a materialelor. Lucrari: Incercdri si 
analize de metale, 1965, in colaborare; Controlul 
imbinarilor si produselor sudate, 1 984; Incercarile 
materialelor. Controlul nedistructiv, 1986, in 
colaborare. Vicepresedinte al Asociatiei de 
Sudura din Romania, membru al Asociatiei 
Americane de Sudura. Membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. 

Sagaidac, Maria 

(20.10.1942, Cuhure§tii de Sus, 
Republica Moldova) 

Actrita. A absolvit Facultatea de Fizico- 
Matematici la Universitatea de Stat din Chi- 
sinau. Conferentiar la Facultatea de Mate- 
matica si Informatica a aceleiasi universitati. 
Descoperita ca actrita de Emil Loteanu. 
Filmografie: Ofiterin rezervd, 1971; Foatepro- 
bele contra, 1974; Mark Fwain acuza... r 1974; 
Nicusor, un adolescent dificil, 197 '5; O intamplare 
la festival, 1976; Si va veni o zi, 1978; Cum sa 
devii celebru, 1984; Luceafarul, 1986; Miorita, 
1987. Maestru in Arta. 

Sager, Oscar 

(22.12.1894, Foc§ani - 14.04.1981 Bucure§ti) 
Neurolog. Evreu ca etnie. Se inscrie la 
Facultatea de Medicina din Bucuresti. Este 
nevoit sa intrerupa studiul, nind mobilizat 
ca medic de batalionin perioada 1918-1919. 
Dupa sfarsitul razboiului, continua stagiile 
de extern si intern prin concurs. In 1921 
primeste diploma de doctor in medicina si 
chirurgie. Intre 1924 si 1925 devine medic 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 691 



& 



31.10.2011 17:29:37 




692 




Saharneanu 



nn 




Maria Sagaidac 



Oscar Sager 



Valeriu Saharneanu 



Alexandru Sahia 



secundar, iarintre 1925 si 1929 asistent uni- 
versitar la Clinica neurologica de la spitalul 
Colentina sub conducerea lui Gheorghe 
Marinescu. In 1931 devine docentin neuro- 
logie, iar in 1933 primeste functia de sef de 
lucrari la Clinica de neurologie de la Colen- 
tina. Profesor la Universitatea din Bucuresti. 
La recomandarea lui Gh. Marinescu pri- 
meste o invitatie de a colabora cu neurofizi- 
ologul J.G. Dusser de Barenne in laboratorul 
acestuia din Amsterdam la un proiect asupra 
functiunii talamusului, tematica despre care 
publicase deja cateva lucrari. Impreuna cu 
Dusser de Barenne descrie trei tipuri de 
sindroame talamice, in functie de teritoriile 
vasculare afectate. Desi avand gradul de 
medic capitan, este luat in timpul regimu- 
lui fascist la munca obligatorie intre 1942 
si 1944. Dupa o scurta activitate de medic 
primar neurolog la spitalul Caritas, devine in 
1946 conferentiar de neurologie experimen- 
tal;! la Facultatea de Medicina din Bucuresti, 
pentru ca in 1948 sa primeasca functia de 
profesor si sef al Clinicii de neurologie si 
endocrinologie la Facultatea de Medicina 
nou-infiintata din Timisoara. Dupa moartea 
lui N. Ionescu-Sisesti in 1955, este chemat 
la Bucuresti, ca profesor si director al Cli- 
nicii de neurologie de la Colentina. A facut 
cercetari experimentale si clinice asupra 
tonusului muscular, relatiilor somn-veghe, 
excitabilitatii neuronului motor periferic, 
asupra transmiterii excitatiilor vizuale la 
cerebel, transmiterea excitatiilor senzitive 
pe cai nespecifice la rinencefal etc. Lucrari: 
Diencefalul, 1960; Formatia reticulata, 1965. 
In 1937 devine membru corespondent al 
Societatii de Neurologie din Paris. Face 
parte din grupul de fondatori ai Societatii de 
Neurologie din Romania in 1939. Din 1963, 
membru titular al Academiei Romane. 

Saharneanu, Valeriu 

(3.08.1952, Cuizauca, Republica Moldova) 
Jurnalist. A absolvit Facultatea de Jurna- 
lism a Universitatii de Stat din Chisinau. 



Specializare la Scoala de Politologie din 
Petersburg. A lucrat la Radio difuziunea din 
Republica Moldova. Fondator si director al 
postului de radio Vocea Basarabiei (1997), 
fondator al posturilor de televiziune Europa 
Nova TV din Nisporeni (2001) si Euro TV 
Chisinau (2002). Fondator si editor al sap- 
tamanalului Gazeta Romdneascd (2001-2002). 
Manager principal al Euronova Media 
Group (2003). Presedinte al Uniunii Jur- 
nalistilor din Moldova (din 1997). Lucrari: 
Podul celor trei culori (film documentar, 1991), 
Per aspera... (film documentar, 1993), Zile de 
cumpdnd (film documentar, 1994), Libertdtile 
mass-media in Republica Moldova (studiu, 
2000), Mass-media in Republica Moldova. 
Raport anual 2000 (2001), Mass-media in 
Republica Moldova. Raport anual 2001 (2002). 
Participant la Congresul Federatiei Interna- 
tionale a Jurnalistilor de la Santander, Spania 
(1995), Congresul Institutului International 
de Presa de la Moscova (1998). Distinctii: 
Medalia Om Emerit, titlul de Jurnalist Eme- 
rit din Republica Moldova (1991), Ordinul 
pentru Merit in grad de Comandor, Ordinul 
Republicii (2009). 

Sahia, Alexandru 

nume la na§tere Alexandru Stanescu 

(9.10.1908, Manastirea, jud. Calara§i - 
12.08.1937, Bucure§ti) 

Publicist si scriitor. Orientare socialist- 
comunista. Provine dintr-o familie simpla 
de tarani. A absolvit Facultatea de Drept 
din Bucuresti, publicand inca de pe bancile 
scolii articole si schite, printre altele in 
publicatiile: Cuvdntul liber, Adevdrul, Facla r 
Dimineata sau in cele infiintate de el, Bluze 
albastre si Veac nou (1932). Scrie reportaje si, 
dupa o vizita in URSS in 1935, lauda reali- 
zarile sovietice. De la el ne ramane volumul 
URSS azi, una din putinele carti scrise de 
autori romani despre URSS in perioada 
interbelica. Membru al Academiei Romane, 
ales post-mortem in 1948. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 692 



^ 



31.10.2011 17:29:38 



Saka 




GlebusSainciuc 



Sahini, Victor Emanuel 

(30.08.1927, Galati) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie a 
Universitatii din Bucuresti. Specializare la 
Dresda, Moscova, Leningrad, Cambridge. 
Profesor la Facultatea de Chimie a Universi- 
tatii din Bucuresti. Contributii in domeniul 
spectroscopiei moleculare, chimiei fizice 
biologice, chimiei cuantice. Lucrari: Con- 
tributii la teoria legaturii coordinative, 1961; 
Introducere in spectroscopia experimentald, 1966; 
Introducere in chimia fizicd, 1978; Chimie cuan- 
ticd in exemple si aplicatii, 1985. Membru si 
presedinte al filialei Bucuresti a Societatii 
Romane de Stiinte Fizice si Chimice si al 
Societatii de Chimie din Romania. Membru 
al Academiei Romane (1990). 

Saidel, Teodor 

(1874, Braila - 1967, Bucure§ti) 
Agrochimist. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
Sectia fizico-chimice, la Universitatea din 
Bucuresti. A lucrat la sectia de agrochimie a 
Institutului Geologic Roman, apoi la Institu- 
tul de Cercetari Agronomice. A fost primul 
in lume care a determinat metoda potenti- 
ometrica (pe cale electrica) de determinare 
a PH-ului solului. S-a ocupat in mod siste- 
matic de pedologie, cu accent pe solurile din 
Romania. Lucrari: Despre legile salubrizdrii 
componentelor solului si despre aplicarea lor la 
cercetarea chimicd a solului, 1 934; Corelatii intre 
legea cresterii plantelor si legile salubrizdrii sub- 
stantelor din sol, 1960. Membru al Academiei 
de Stiinte Agricole si Silvice din Romania. 
Astazi unul dintre premiile acordate de 
aceasta academie ii poarta numele. 

Sainciuc, Glebus 

(19.07.1919, Chi§inau) 

Pictor. Rutean ca origine. A absolvit Scoala 
de Arte Plastice din Chisinau si Facultatea 
de Arhitectura la Bucuresti. A facut pictura 
si grafica. A avut expozitii la Moscova, Baku, 
Odessa, Lvov, Piatra Neamt, Iasi, Sofia, 
Montreal, in Uzbekistan, Belgia, Franta. 



Lucrari: Viticultorii (1954); La ferma de lapte 
(1957); Casa mare (1960); Eleva (1961); Maria 
Biesu (1967); V. Anestiadi (1972); Igor Vieru 
(1979); Muncitoarele de la Uzina Mikroprovod 
(1969); Energeticienii - contemporanii mei 
(1984). Laureat al Concursului Republican 
de Portrete, Premiul UAP pentru intreaga 
activitate, Premiul de Stat. Doctor Honoris 
Causa al Academiei de Stiinte a Moldovei. 
Distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei, 
cu Ordinul Republicii Moldova. Membru al 
Uniunii Artistilor Plastici din Moldova. 

Saizescu Geo 

(14.11.1932, com. Prisaceaua, jud. Mehedinti) 
Regizor, scenarist si actor. A absolvit Insti- 
tutul de Teatru din Bucuresti. Director al 
Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti. Regie 
de film: Doi vecini (1958), Un suras in plina 
vara (1963), Dragoste la zero grade (1964, in 
colaborare cu Cezar Grigoriu), La portile 
pamantului (1965), Balul de sambata seara 
(1967), Astd seara dansdm in familie (1972), 
Pacala (1974), Eu, tu si Ovidiu (1977), Santaj 
(1980), Grabeste-te incet (1981), Secretul lui 
Backus (1983), Sosesc pdsarile cdlatoare (1984), 
Secretul lui Nemesis (1986), Harababura 
(1990), Calatorie de neuitat (1994, serial TV), 
Pacala se intoarce (2006). Scenarii de film: 
Doi vecini (1958), Astd seara dansdm in familie 
(1972, in colaborare cu Ion Baiesu), Pacala 
(1974, in colaborare cu D. R. Popescu), Eu, 
tu si Ovidiu (1977, in colaborare cu Alexan- 
dru Struteanu si Beno Maiorovici), Santaj 
(1980, in colaborare cu Rodica Ojog Braso- 
veanu si Mihai Opris), Harababura (1990, in 
colaborare cu Ion Baiesu), Pacala se intoarce 
(2006). Actorie de film: S-a jurat o bomba 
(1961, regie Ion Popescu-Gopo), Partea ta 
de vind (1963), Astd seara dansdm in familie 
(1972), Eu, tu si Ovidiu (1977), Lumina palida 
a durerii (1979), Santaj (1980), Saltimbancii 
(1981), Grabeste-te incet (1981), Am o idee 
(1981), Buletin de Bucuresti (1982), Pe malul 
stdng al Dundrii albastre (1983), Pram (serial 
TV, 1983), Caruta cu mere (1983), Secretul lui 
Backus (1983), Sosesc pdsarile cdlatoare (1984), 
Casatorie cu repetitie (1985), Figurantii (1987), 
Milionari de weekend (2004). 

Saka, Serafim 

(16.03.1935, Vancicauti, reg. Cernauti, Bucovina 
de Nord, azi Tn Ucraina - 27.05.2011, Chi§inau) 
Scriitor. Sot al Mariei S.-R. A absolvit Insti- 
tutul Pedagogic la Chisinau si cursuri de 
cinematografie la Moscova. A fost invatator 
si ziarist. Lucrari: Era tarziu, nuvele, 1968; 
Vamile, roman, 1972; 3a cmonom MonnaHUH 
(La masa tacerii), proza, Moscova, 197 5; Aid si 
acum, interviuri, 1976; Lima deplutire, roman, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 693 



^ 



31.10.2011 17:29:38 



Saka-Racila 




694 




Geo Saizescu 



1987, 1993; Pentru tine to... y jurnalism, 1988; 
Basarabia in gulag, 1995. A tradus in romana 
din Ostrovski, Gorki, Visnevski, Suksin, 
Vampilov, Rozov, Satrov. Maestru in Arta, 
distins cu Ordinul Republicii. Membru al 
Uniunii Scriitorilor din Moldova, laureat 
al Premiului de Stat al RSSM (1987). A fost 
presedinte al PEN Clubului pentru Repu- 
blica Moldova. 

Saka-Racila, Maria 

(11.02.1941, Draganesti, rn. Bald, Basarabia) 
Artist plastic. Sotie a lui Serafim S. A absolvit 
Scoala Republican^ de Arte Plastice Alexan- 
dru Plamadeala din Chisinau. A creat mode- 
lele pentru Fabrica de Covoare din Straseni 
si a lucrat la Casa de Creatie Populara din 
Chisinau. A avut expozitii de tapiserie in 
Moldova, Suedia, SUA, Franta, Canada, 
Romania, Mongolia, Norvegia, India, Cipru, 
Japonia, Algeria. Lucrari (tapiserie): Motive 
moldovenesti; Cor satesc; Sdrbdtoarea holdelor. 
Distinsa cu medalia de bronz la EREN, 
Moscova, cu titlul de Maestru E merit al 
Artei din Moldova, Medalia Meritul Civic, 
Premiul de Stat. Membru al Uniunii Artis- 
tilor Plastici din Moldova. 

Sala, Marius 

(8.09.1932, Vascau, jud. Bihor) 
Lingvist. Evreu ca etnie. Licentiat al Faculta- 
tii de Filologie a Universitatii din Bucuresti 
(1955). Din 1953 este cercetator la Institutul 
de Lingvistica al Academiei Romane din 
Bucuresti, actualmente Institutul de Ling- 
vistica Iorgu Iordan-Al. Rosetti, al carui 
director devine in 1 994. Si- a luat doctoratul 
in filologie cu teza „Fonetica si fonologia 
iudeo-spaniolei din Bucuresti" (1967), sub 
conducerea lui Iorgu Iordan. Profesor invi- 
tat la universitatile din Heidelberg, Ciudad 
de Mexico, Koln, Frankfurt, Oviedo, Malaga, 
Madrid si Udine. Sustine cursuri si seminarii 
la Universitatea din Bucuresti, Universitatea 
Crestina Dimitrie Cantemir din Bucuresti, 
Universitatea de Vest si Institutul Tibiscus 



din Timisoara. Redactor responsabil la o 
serie de lucrari fundamentale: Dictionarul 
limbii romane, Dictionarul etimologic al limbii 
romane, Istoria limbii romane, Micul dictionar 
academic. Din 1990 este directorul biroului 
din Romania al Uniunii Latine. Lucrari: 
Contributii la fonetica istoricd a limbii romane, 
1970; Estudios sobre el judeo-espanol de Buca- 
rest, Ciudad de Mexico, 1970; Phonetique et 
phonologie du judeo-espagnol de Bucarest, Haga, 
1971; Contributions a la phonetique historique du 
roumain, Paris, 1976; Le judeo-espagnol, Haga, 
1976; Limbile lumii. Mica enciclopedie, 1981; 
El Espanol de America, I. Lexico, Bogota, 1982; 
Les langues du monde. Petite encyclopedic, Paris, 
1984; Etimologia si limb a romana, 1987; Voca- 
bularul reprezentativ al limbilor romanice, 1988; 
Enciclopedia limbilor romanice, 1989; El problema 
de las lenguas en contacto, Ciudad de Mexico, 
1988; L'unite des langues romanes, 1996; Limbi 
in contact, 1997; De la latind la romana, 1998; 
Introducer e in etimologia limbii romane, 1999; 
Du latin au roumain, Bucuresti-Paris, 1999; 
Ratengo kara rumaniago he-rumania goshi, 
Osaka, 2001; Contemporanul lor, contemporanul 
lui, 2002; Aventurile unor cuvinte romdnesti, 
2005. Membru corespondent al Real Aca- 
demia Espanola (1978), membru al Instituto 
Mexicano de Cultura (1981), Academia 
Nacional de Letras din Uruguay (1994), 
Academia Peruana de la Lengua (2004), 
membru in comitetele de redactie ale revis- 
telor Studii si cercetari lingvistice (din 1957, 
actualmente redactor-sef), Revue roumaine de 
linguistique (din 1957, din 2005 redactor-sef), 
Limba romana (din 1971, actualmente redac- 
tor-sef), Bulletin de la Societe roumaine de lingu- 
istique romane (din 1971, actualmente redac- 
tor-sef). Premiul B.-P. Hasdeu al Academiei 
Romane (1970), Premiul Timotei Cipariu 
al Academiei Romane (1981, 1989), Premio 
del Centenario de la Academia Mexicana 
(1975). Membru (din 2001) si vicepresedinte 
al Academiei Romane. 

Saligny, Alfons Oscar 

(3.04.1853, Focsani - 4.05.1903, Bucuresti) 
Chimist. Italian ca etnie. Frate al lui Anghel 
S. Dupa Unirea Principatelor li s-a cerut 
strainilor stabiliti in Romania sa declare 
ca vor sa devina cetateni romani (si numai 
cu aceasta optiune puteau ramane in tara). 
Studiile primare le face in familiile si la pen- 
sionul de copii deschis de tatal sau in orasul 
Focsani, dupa care urmeaza gimnaziul din 
Focsani. Studiile secundare au fost urmate 
de fratii Alfons si Anghel, impreuna cu sora 
lor, Sofia, la Postdam, in Prusia. Dupa stu- 
diile secundare, urmeaza studii de chimie la 
Berlin, cu renumitul profesor Hofmann, si 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 694 



& 



31.10.2011 17:29:38 



Sandi 




Anghel Saligny 



obtine titlul de doctor in chimie cu o tenia 
de chimie organica. Se intoarce in tara in 
1875 si ocupa postul de chimist la laborato- 
rul Eforiei, de la spitalul Coltea. In 1889 este 
numit profesor la Catedra de chimie gene- 
rala si aplicata a Scolii de Poduri si Sosele, 
pe care o conduce pana la sfarsitul vietii. 
Intre 1879 si 1899 detine, in paralel, functia 
de sef al Laboratorului Monetariei Statului, 
iar intre 1899 si 1903 pe cea de subsef de 
serviciu la Caile Ferate Romane. A infiintat la 
Bucuresti primul laborator de incercari pen- 
tru materialele de constructii din Romania, 
experienta si competenta folosita de fratele 
sau, Anghel S., la ridicarea podului peste 
Dunare si a viaductelor care traverseaza 
lunca Dunarii. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1902). 

Saligny, Anghel 

(19.04.1854, §erbane§ti, com. Lie§ti, 
jud. Galati - 17.01.1925, Bucure§ti) 
Inginer constructor. Frate al lui Alfons 
Oscar S. A urmat gimnaziul la Focsani, iar 
studiile superioare (astronomia) la Postdam 
si Charlottenburg (Scoala Tehnica Superi- 
oara), in Germania. Profesor la Scoala Nati- 
onals de Poduri si Sosele. Ca inginer-sef al 
Serviciului de poduri si cai ferate a proiectat 
si construit numeroase poduri metalice 
(prin nituire), printre care se numara podul 
peste Dunare de la Cernavoda, eel mai mare 
din Europa la acea vreme si al treilea din 
lume, inaugurat la 14 septembrie 1895 (lun- 
gime 4 088 m). A conceput portul comercial 
Constanta si toate depozitele de grane de pe 
senalul romanesc al Dunarii (de Mijloc si de 
Jos), multe functionale pana astazi. Director 
general al Cailor Ferate Romane, in care cali- 
tate a creat legaturile Constanta-Bucuresti- 
Berlin. A participat, impreuna cu Teodor 
Dragu, la congresele dedicate cailor ferate, 
desfasurate la Sankt Petersburg (1892) si 
Washington (1905). Membru fondator al 
Societatii Politehnice (1881) si presedinte 
al ei (1895-1897, 1910-1911),' unul' dintre 



intemeietorii ingineriei romanesti si pionier 
al stiintei si tehnicii mondiale, in special 
prin solutiile noi date in proiectarea si exe- 
cutarea constructiilor de poduri. Ministru 
al Lucrarilor Publice (1918-1919). Ofiter 
al Legiunii de Onoare a Frantei (1908). 
Membru al Academiei Romane (1897), 
vicepresedinte (1901-1904) si presedinte al 
ei (1907-1910). 

Samoila, Mircea 

(21.09.1942, Satu Nou, Banatul Sarbesc, 
lugoslavia) 

Publicist. A colaborat la Libertatea inca din 
liceu, in calitate de corespondent pentru 
agricultural sport, istorie locala, cultura, 
cu reportaje si proza scurta. Presedinte al 
comitetului de administratie al saptama- 
nalului Libertatea (1992-1998). Membru 
fondator al Fundatiei de Etnografie si Fol- 
clor a Romanilor din Voivodina. Lucrari: 
Poljoprivreda u Seleusu - Agricultura la Seleus, 
1984; Sportul la Seleus, 1984; Domnia Sa, 
Omul, reportaj, 1989; Monografia Alibunaru- 
lui, 1998, in colaborare; Viata numelui, 2002, 
prima carte despre onomastica romaneasca 
din Voivodina; Tragedia Alibunarului, 2004 
(despre bombardamentele „de incalzire" ale 
aviatiei americane in Voivodina, care venea 
apoi sa bombardeze campurile petrolifere 
de la Ploiesti in al Doilea Razboi Mondial); 
Lautarul Ion Durain, 2005; Alibunarul cultural 
(Cronica realizdrilor cultural artistice in peri- 
oada anilor 1996-2006), 2006. Distins cu 
premiul I si premiul II pentru reportaj de 
Trustul Libertatea. 

Sandi, Horea 

(20.01.1932, Sibiu) 

Inginer constructor. A absolvit Institutul 
de Constructii si Facultatea de Mecanica 
la Politehnica din Bucuresti. Specializare la 
Hanovra. Sef de sectie la Institutul National 
de Cercetare-Dezvoltare in Constructii si 
Economia Constructiilor. Profesor la Insti- 
tutul de Constructii Bucuresti. A proiectat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 695 



^ 



31.10.2011 17:29:38 



Sandu 




696 



galerii, castele de apa, cladiri feroviare, hale 
industriale. Contributii in studierea dina- 
micii structurilor, modelarii probabilistice a 
incercarilor, dezvoltarii de progratne de cal- 
cul. Vicepresedinte al Asociatlei Europene 
de Inginerie Seismica. Metnbru al Academiei 
de Stiinte din Romania. 

Sandu-Aldea, Constantin 

(14.11.1874, Tichilesti, Braila - 
21.03.1927, Bucuresti) 

Inginer agronom si scriitor de orientare 
samanatorista. Fiu de taran, a facut studiile 
agricole la Scoala Superioara de Agricultura 
de la Herastrau. Specializare in Franta si 
Germania. A fost profesor de agricultura la 
Scoala Centrala de Agricultura de la Heras- 
trau. Ca agronom, este fondatorul stiintei 
ameliorarii plantelor in Romania (Ameliora- 
rea plantelor agricole, 1915). A adus si achizi- 
tionat in Romania diferite soiuri de grau, pe 
care le-a cultivat in scop stiintific. A selecti- 
onat cele mai productive soiuri si a studiat 
soiurile romanesti: Balan romanesc, Urias, 
Banat, Tisa, Azima. Recurgand la incrucisari 
cu soiuri straine, a obtinut noi variante 
precum Balan/Squarehead, Pietrosani/ 
Nonette, Arnau/Ghirca, Arnau/Turchestan 
etc. Intre 1922 si 1925 a creat si hibrizi noi 
care ii poarta numele: Sandu-Aldea 22 si 
Sandu-Aldea 224. Ca scriitor, a debutat cu 
poezii si note de calatorie, dar s-a afirmat 
mai ales ca prozator. Personajele nuvelelor 
(In urma plugului, 1905; Pe drumul Baraganu- 
lui, 1908; Ape mari, 1910) si ale romanelor 
sale (Doua neamuri, 1906), recrutate din 
lumea Baraganului si a baltilor Dunarii, 
sunt naturi elementare si aprige, manate 
de instincte violente. A tradus din Ibsen, 
Andreev, Loti, Sudermann. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1919). 

Sandu-Ville, Constantin A. 

(22.08.1897, Pietroasele, jud. Buzau - 
13.10.1969, Iasi) 

Inginer agronom. A absolvit Scoala Supe- 
rioara de Agricultura de la Herastrau. 
Specializare la Viena. Profesor la Academia 
de Inalte Studii Agronomice din Bucuresti, 
apoi la Facultatea de Agronomie din Iasi. 
Director al Statiunii de Fitopatologie din 
Chisinau si Statiunii de Viticultura din 
Iasi. Contributii la cercetarea bacteriilor 
si ciupercilor parazite la plante. A descris 
peste 3 000 de micromicete prezente in 
Romania. Lucrari: Raia neagra a cartofului in 
Romania, 1926; Tratarea semintelor de grdu con- 
tra malurei, 1936; Instructiuni pentru folosirea 
insecticidelor si fungicidelor in agricultura, 1 944; 



Ciupercile Erysiphaceae din Romania, 1967, in 
colaborare. A pus bazele Herbarului micologic 
alMoldovei, care-i poarta numele, unde 137 
de micromicete sunt absolut noi pentru 
stiinta. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1955). 

Sanielevici, Alexandru S. 

(25.05.1899, Bucure§ti - 21.12.1969, Bucure§ti) 
Fizician. Evreu ca etnie. Frate cu Henric si 
Simion S. A absolvit Facultatea de Stiinte 
a Universitatii din Bucuresti si Facultatea 
de Stiinte din Iasi. Specializare la Torino si 
Paris, unde a lucrat sub conducerea Mariei 
Curie si a lui Frederic Joliot Curie. Profe- 
sor la Facultatea de Fizica a Universitatii 
din Bucuresti, sef de sectie la Institutul de 
Fizica si Institutul de Fizica Atomica din 
Bucuresti. Contributii in domeniul radio- 
activitatii. Lucrari: Radioactivitatea. Fenomene 
si legi generale, 1956; Structura nucleului atomic 
si tranzactiile radioactive, 1958. Membru al 
Societatii Franceze de Fizica, reprezentant 
al Romaniei la Agentia de Energie Atomica 
de la Viena. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1955). 

Sanielevici, H(enric) 

(15.09.1875, Boto§ani - 19.02.1951, Bucure§ti) 
Antropolog, sociolog si critic literar. Frate cu 
Alexandru si Simion S. A absolvit Literele 
si Filosofia la Universitatea din Bucuresti. 
A predat istoria literaturii romane la Cami- 
nul Uniunii Evreilor Pamanteni din Bucu- 
resti. A vrut sa lase o teorie unitara pentru 
antropologie si stiinta literaturii bazata pe 
antropocentrism si perspectiva etica. A cola- 
borat la Adevarul, a fondat Curentul nou. 
Lucrari: Incercdri critice, 1903; Cercetdri critice 
sifilosofice, 1916; Noi studii critice, 1920. 

Sanielevici, Simion 

(4.08.1870, Boto§ani - 
12.08.1963, Klagenfurt, Austria) 
Matematician. Frate cu Alexandru si Hen- 
ric S. Studii primare si liceale (1881-1889) 
la Botosani, in primii ani de scoala coleg 
cu Nicolae Iorga. Studiile universitare le-a 
urmat la Facultatea de Stiinte a Universitatii 
din Bucuresti, cu specializare la Paris. Pro- 
fesor la Facultatea de Stiinte a Universitatii 
din Bucuresti, apoi a Universitatii din Iasi. 
A efectuat cercetari importante in domeniul 
ecuatiilor diferentiale, integrale si integro- 
functionale. Lucrari: Ecuatii diferentiale ale 
coardelor si membranelor vibrante, 1909; Sur 
V integrale de Fourier, 1915; Curs de mecanica 
rationala, 2 vol., 1929, 1931. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1948). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 696 



& 



31.10.2011 17:29:38 



Savul 




Constantin Sandu-Aldea 



Simion Sanielevici 



Mircea Ion Savul 



Sauciuc-Saveanu, Theofil 

(21.10.1884, Bosanci, jud. Suceava - 
26.07.1971, Bucure§ti) 

Istoric. A studiat Literele si Filosofia la 
Cernauti si Viena. Profesor de filologie 
clasica si rector la Universitatea austriaca 
din Cernauti, apoi profesor de epigrafie 
si decan al Facultatii de Litere si Filosofie 
la Universitatea din Bucuresti. Deputat si 
senator taranist. Lucrari: Numele comunei 
urbane Mangalia, 1928; Titus Vitrasius Pollio si 
orasul Callatis, 1 936; Istoria anticd elind si studii 
de istorie elind in cei 25 de ani din urmd, 1925. 
Membru al Institutului Arheologic German, 
al Institutului Arheologic Austriac. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1945), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Saulea, Emilia 

(21.07.1904, la§i - 1.04.1998, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale a Universitatii din Iasi. Studii de 
specializare la Basel si Paris. Profesor de 
geologie la Universitatea din Bucuresti si 
cercetator la Institutul Geologic Roman. 
Contributii la studiul paleontologic si stra- 
tigrafic al tertiarului pe teritoriul romanesc. 
Lucrari: Les bryzoires de la zone recifale du 
Sarmatien moyen des departements d'Orhei et de 
Ldpusna, Bessarabie, 1943; Hdrtile litofaciale 
ale neogenului superior din Romania, 1966, in 
colaborare. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1993). 

Sava, losif 

(15.02.1933, la§i - 18.08.1998, Bucure§ti) 
Critic si comentator muzical, pianist. A Ince- 
put Conservatorul la Iasi si 1-a absolvit la 
Bucuresti, ca si Institutul de Arte Plastice. 
Absolvent si al Facultatii de Filosofie la 
Universitatea din Bucuresti. Realizator de 
radio si televiziune. A interpretat muzica 
clasica impreuna cu formatiile Ars Rediviva, 
Quodlibet Musicum, Consortium Violae, 
concertand in Romania, dar si in Bulgaria, 
Germania, Italia, Olanda, Spania, Elvetia, 



Cuba, URSS. In intervalul 1980-1997 a 
realizat emisiunea de televiziune „Serata 
muzicala". Lucrari: Dictionar de muzica, 1979 
(in colaborare); Teritorii muzicale romdnesti, 
1980; Amintirile muzicienilor romdni, 1983; 
Istoria muzicii universale in date, 1983; ; Bucu- 
riile muzicii, 1985; Mica enciclopedie muzicald, 
1997 (in colaborare). Distins cu Premiul 
Academiei Romane, sase premii ale UCMR, 
patru premii ale Asociatiei Profesionistilor 
de Televiziune din Romania, Premiul Cole- 
giului Criticilor Muzicali (1980). 

Savic, Momcilo D. 

(28.03.1921, Cuprija, Serbia - 
16.05.2008, Belgrad) 

Lingvist, specialist in limba romana. Sarb 
ca etnie. Si-a sustinut teza de doctorat la 
Universitatea din Belgrad in 1962, unde a si 
lucrat, din 1954, la Facultatea de Filosofie, 
pentru ca din 1973 sa fie profesor de limba 
italiana, iar apoi sef al Catedrei de limba ita- 
liana a Facultatii de Filologie din Belgrad si 
colaborator apropiat a regretatului prof. dr. 
Radu Flora, sef al Catedrei de limba romana 
la aceeasi facultate. A fost colaborator fidel 
si membru de onoare al Societatii de Limba 
Romana din Voivodina. Lucrari: Dictionar 
romdno-sdrbo- croat, 1969, in colaborare; 
Uespressione del passato nei quotidiani delle lin- 
gue balcaniche, 1 974; Antologija rumunske lirike 
XXveka, 1975, in colaborare; L'uso deipreteriti 
nello stile biblico italiano, 1990. 

Savul, Mircea Ion 

(3/15.05.1895, la§i - 13.05.1964, la§i) 
Geolog, geochimist. A absolvit Facultatea de 
Stiinte la Universitatea din Iasi. Specializare 
la Nancy, in Franta. A fost profesor de mine- 
ralogie la Universitatea din Iasi. Este autorul 
a numeroase lucrari privind petrografia 
formatiunilor eruptive din nordul Dobrogei 
si a formatiunilor metamorfice din Carpatii 
Orientali, geochimia vanadiului, fosforului, 
manganului si a elementelor majore din 
rocile carbonice din Romania, precum si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 697 



^ 



31.10.2011 17:29:38 



Salagean 




698 






Traian Lorin Salagean 



NicolaeSalageanu 



1 *m 




Leontin Salajan 



PetreSalcudeanu 



geotermometria si analiza structurala petro- 
logica etc. Lucrari: Eruptiunile de diabaze din 
nordul Dobrogei, 1931; Cristalinul muntilor 
Bistritei intre Dorna si Borca, 1935. Membru 
titular al Academiei Romane (1963). 

Salagean, Traian Lorin 

(5.03.1929, Turnu-Severin - 
13.11.1993, Timi§oara) 

Inginer. A absolvit Electrotehnica la Politeh- 
nica din Timisoara. Specializare la Ohio State 
University, SUA. Profesor la Institutul Poli- 
tehnic din Timisoara. Contributii in dome- 
niul sudurii prin topire a metalelor. Lucrari: 
Fenomene fizice si metalurgice la sudarea cu arcul 
electric a otelurilor, 1 963; Automatizarea proceselor 
de tehnologie a suddrii, 1965; Plasma termica pen- 
tru tdierea, sudarea si acoperirea metalelor, 1969; 
Oteluri pentru structuri sudate, \97A; Sudarea cu 
arcul electric, 1977. Vicepresedinte al Institutu- 
lui International de Sudura. Membru titular 
al Academiei Romane (1990). 

Salageanu, Nicolae 

(12.12.1907, Idicel, Mure§ - 
25.12.1988, Bucure§ti) 

Botanist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti si a devenit profesor al facultatii. 
Director al Institutului de Biologie din Bucu- 
resti. Director al Comisiei Monumentelor 
Naturii (1956-1976). Contributii in domeniul 
fiziologiei vegetale. Lucrari: Sur V assimilation 
chbrophyllienne pratense, 1936; Solanum lycoper- 
sicum crescute in sera sipe camp, 1 95 1 ; Monumente 
ale naturii din Romania, 1965, in colaborare; 
Circulatia substantei in corpulplantei, 1966; Fizio- 
logia plantelor, 1972. Membru titular al Acade- 
miei Romane (1963), presedinte al Sectiei de 
stiinte biologice (1974-1988). 

Salajan, Leontin 

nume la na§tere Leon Szilaghi 

(19.06.1913, Santau, Tn maghiara Tasnadszanto, 
jud. Satu Mare - 28.08.1966, Bucure§ti) 
General de armata. Roman cu nume 
maghiarizat. Lacatus la depoul CFR Oradea, 



a intrat in PCR in 1939. Din 1944 secretar 
al Comitetului de partid Bihor. Din 1948 
membru al CC al PCR, din 1955 membru 
supleant al Biroului Politic al CC al PCR. 
Membru al Comitetului Politic Executiv 
(1965). Deputat de Bihor in Marea Adu- 
nare Nationala (1948-1966). Adjunct al 
ministrului Sanatatii si Prevederilor Sociale 
(1948), presedinte al Comitetului pentru 
Veriflcarea Armatei, iar in perioada 24 
septembrie 1949-17 martie 1950 ministru 
al Constructiilor in Guvernul Petru Groza. 
Sef al Marelui Stat Major al armatei romane 
si adjunct al ministrului Fortelor Annate 
(1950), si-a completat pregatirea militara 
(in 1953). Ministru al Fortelor Armate 
(1955-1966) dupa Emil Bodnaras. A initiat 
procesul de personalizare a politicii militare 
romanesti fata de Tratatul de la Varsovia, 
in cadrul politicii duse de Gheorghe Ghe- 
orghiu-Dej. Decorat de mai multe ori cu 
Ordinul Republicii. 

Salcudeanu, Petre 

(8.09.1926, Gligore§ti, jud. Turda - 
6.11.2005, Bucure§ti) 

Scriitor. A studiat la Institutul de Literatura 
Maxim Gorki din Moscova ca elev al lui 
Paustovski. Membru fondator al Uniunii 
Scriitorilor din Romania. A lucrat ca redac- 
tor la diverse publicatii din Bucuresti, a fost 
director general al Studioului Cinemato- 
grafic Bucuresti, presedinte al Consiliului 
National al Cinematograflei. Dupa 1989 
membru al consiliului de administratie al 
Editurii Adevarul, ministru al Culturii si 
Cultelor. A debutat ca poet. A scris romane 
in stil abrupt: Sdptdmdna neterminatd, 1965; 
Singurfara cer, 1966; Corabia cu suflete, 1967; 
Moartea manechinului, 1970; Biblioteca din Ale- 
xandria, 1980; Cina cea de taind, 1984; Ochiul 
si marea, 1989; Umbre, 1990; Nuntd cu garoafe 
mov, 1990; Pacatele lumii, 1993 si scenarii de 
film: Rascoala, Cu mdinile curate, Ultimul car- 
tus r Conspiratia, Departe de Tipperary, Munti 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 698 



^ 



31.10.2011 17:29:39 



Sandulescu 



in flacari, La rdscrucea marilor furtuni, lama 
bobocilor, Primavara bobocilor, Priveste inainte 
cu manie, Dulcea sauna a mortii. 

Salisteanu, Ion 

(6.10.1929, Pite§ti) 

Pictor. A studiat pictura intre 1949 si 1955 
la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu din 
Bucuresti cu profesorii Samuel Miitzner 
si Adam Baltatu. Devine cadru didactic la 
Sectia pictura si membru al Uniunii Artis- 
tilor Plastici profesionisti. Este interesat de 
raportul dintre arta si spatiul social, de arta 
medievala si bizantina, de ipostazele picturii 
moderne si contemporane. Lucreaza mari 
cicluri tematice, preocupat de ordinea for- 
melor din natura. Calatoreste mult, cu mare 
sete de a observa tot ceea ce ne defineste si ne 
inconjoara. Realizeaza peste 4 000 de lucrari, 
multe figurand in cele circa 200 de expozitii 
de arta romaneasca organizate in strainatate, 
in diferite centre culturale ale lumii, precum: 
1955 - Varsovia, 1956 - Dresda, Bratislava; 
1957 - Budapesta, Moscova; 1965 - Szcze- 
cin; 1967 - Frankfurt; 1968 - Uppsala, 
Praga, Paris, Ruse; 1969 - Roma, Torino, Tel 
Aviv, Rijeka, Varsovia, Landschau; 1970 - 
Venetia, Diisseldorf, Torino, Milano, Varso- 
via; 1971 - Tesside, Middlesbourg, Palma 
de Mallorca, Leningrad, Praga, Varsovia, 
Torino; 1973 - Eastbourne, Southampton, 
Toulon, Philadelphia, Washington, Akron, 
Saint Paul, Oskonson, Moscova, Beijing, 
Timzin, Madrid, Venetia; 1974 - Phenian, 
Quebec, Atena, Tunis, Cairo, Berlin, Mos- 
cova, Glasgow; 1975 - Berlin, Stuttgart, 
Moscova; 1976 -Ankara, Copenhaga, Sofia; 
1978 - Lisabona, Atena, Praga, Berlin, Sofia, 
Moscova, 1979 - Buenos Aires, Cottbus, 
Berlin, Moscova, Helsinki; 1980 - Olimpia, 
Bari, Macerata, Roma, Napoli; 1981 - Novi- 
sad, Sarajevo, Zagreb, Sofia; 1982 - Berlin, 
Praga, Bratislava; 1984 - Sofia, Lisabona; 
1985 - Gabrovo; 1986 - Varsovia, Beijing, 
Sofia; 1990 - Geneva, Paris, New York; 
1992 - Viena, Denver, Chisinau; 1993 - 
Chisinau (membru de onoare a UAP - Mol- 
dova); 1994 - Beijing, Nanjing; 1995 - Istan- 
bul, Ankara, Izmir; 1996 - Sofia - Trienala 
de pictura (premiu); 2002 - prima Bienala 
International;! de la Beijing; 2004 - Palatul 
Parlamentului European, Bruxelles. Premiul 
de pictura al UAP, 1964, 1985; Ordinul 
Meritul Cultural, 1968; Premiul Ministe- 
rului Culturii, 1971; Premiul Academiei 
Romane, 1972; Premiul international al 
artistilor profesionisti Trionfo, Roma, 1981; 
Premiul international Pace, Roma, 1983; 
Premiul international Omaggio a Picasso, 




Ion Sali§teanu Gh. Constantin Sanatescu 



Palazzo Barberini, Roma, 1983; Marele Pre- 
miu al Uniunii Artistilor Plastici din Roma- 
nia, 1999; Presedinte de Onoare al UAP, 
1999; Ordinul National Steaua Romaniei in 
grad de Ofiter, 2000. Membru corespondent 
al Academiei Romane (din 2006). 

Sanatescu, Gh. Constantin 

(1885, Craiova - 1947, Bucure§ti) 
General de corp de armata. Fiu al generalu- 
lui Gheorghe S. A absolvit Scoala Militara la 
Bucuresti. Instructor la Scoala de Cavalerie 
din Targoviste. A luptat in razboiul balcanic 
(1913), a ajuns pana la Tighina in timpul 
Primului Razboi Mondial, a fost atasat 
militar la Londra si Paris in perioada inter- 
belica, a comandat Brigada 3 Cavalerie din 
Cernauti (1935), a facut parte din delegatia 
romana care a mers la Moscova in 1940. 
Comandant militar al capitalei in timpul 
rebeliunii legionare. A comandat Corpul 
al IV-lea al armatei romane (1941-1943) 
si Armata IV din 1944. Sef al Marelui Stat 
Major (1944-1945). Ministru de Razboi 
(1944-1944). Presedintele Consiliului de 
Ministri (1944-1944), din guvernul sau au 
facut parte Petru Groza, Constantin Viso- 
ianu, Lucretiu Patrascanu, Stefan Voitec, 
Constantin (Bebe) Bratianu, Lothar Rada- 
ceanu, Gheorghe Vladescu Racoasa s.a. 

Sandulescu, Aureliu Emil 

(11.02.1932, Bucure§ti) 

Fizician si om politic. A absolvit Facultatea 
de Fizico-Matematici a Universitatii din 
Bucuresti. Specializare la Mainz, Germania. 
Sef de sectie la Institutul de Fizica Atomica 
de la Bucuresti, director adjunct si vicedi- 
rector al Institutului Unificat de Cercetari 
Nucleare de la Dubna, URSS. Profesor 
invitat al universitatilor din Danemarca, 
Finlanda, Franta, Germania, SUA. Deputat 
in legislatura 1996-2000, ales in judetul 
Bistrita-Nasaud pe listele PNTCD. Pre- 
miul I al Institutului Unificat de Cercetari 
Nucleare de la Dubna pentru descoperirea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 699 



^ 



31.10.2011 17:29:39 



Sandulescu 




700 



: . 

bflKBM 




Aureliu Emil Sandulescu 



experimental;! a dezintegrarii cu emisie de 
neon a catorva nuclee. Presedinte al Socie- 
tatii Romane de Fizica, membru al Societatii 
Europene de Fizica, presedinte al Uniunii 
Generale a Industriasilor din Romania 
(UGIR 1903). Membru titular al Acade- 
miei Romane (1992) si vicepresedinte al ei 
(1994-1998). 

Sandulescu, Mircea loan Valentin 

(16.10.1933, Sibiu) 

Inginer geolog. A absolvit Facultatea de Geo- 
logia Petrolului de la Institutul de Petrol si 
Gaze din Bucuresti. Specializare la Sorbona. 
A lucrat la Institutul de Geologie si Geoflzica 
si la Institutul Geologic al Romaniei. Contri- 
butii in domeniul geotectonicii, stratigrafiei 
si geologiei structurale. A participat la ela- 
borarea primei harti tectonice a Romaniei 
cu partea referitoare la Carpati si Dobrogea. 
Lucrari: Consideratii asupra posibilitatilor 
de corelare a structurii Carpatilor Orientali si 
Occidental!, 1969; Geotectonica Romaniei, 1984; 
Cainozoic Geotectonic History of the Carpathians, 
1988; Overview on Romanian Geology, 1994. 
Membru titular al Academiei Romane 
(1994), presedinte al Sectiei de stiinte geono- 
mice (din 1995). 

Sararu, Dinu 

(30.01.1932, com. Slatioara, jud. Olt) 
Prozator. Autodidact. Director al Radiotele- 
viziunii, al Teatrului Mic si Teatrului Nati- 
onal din Bucuresti, membru in Consiliul 
de Administrate al Bancii Religiilor. Dupa 
cateva volume de cronici teatrale, a scris cu 
succes romane despre lumea satului roma- 
nesc: Niste tarani, Premiul Academiei, 1974; 
Clipa, 197 6; Adevdrul de toatdziua, 1987; Dra- 
gostea si revolutia, vol. I, Toamna rosie, 1981; 
vol. II, Cei care pldtesc cu viata, 1989; vol. Ill, 
Speranta, 1989; Iarba vantului, 1993; Trilogia 
taraneasca, 1996; Ciocoii noi cu bodyguard, 
2004. Distins cu Ordinul Steaua Romaniei 
in 2002. Membru de onoare al Academiei 
Oamenilor de Stiinta din Romania (2007). 



Sasarman, Gheorghe 

(9.04.1941, Bucuresti) 

Arhitect si scriitor. Studii si doctorat in 
teoria arhitecturii la Bucuresti. A colaborat 
cu articole de specialitate la Scanteia r Contem- 
poranul, Arhitectura. Stabilit in Germania din 
1983. Membru al Uniunii Scriitorilor din 
Romania (din 1978); membru al Asociatiei 
Scriitorilor Romani si Germani din Bavaria 
(din 1998); secretar' al ASRG (din 2001); 
membru al Asociatiei Ziaristilor Romani 
(1965-1983); membru al Asociatiei Jurna- 
listilor Romani-Vest (din 2002). Fondator 
al Ligii Asociatiilor Romano-Germane din 
Germania (LARG) si presedinte al LARG 
(2002-2004), presedinte de onoare al 
LARG (din 2004). Lucrari literare: Oracolul, 
povestiri, 1968; Cuadratura cercului, proza 
fantastica, 1975; Himera, povestiri si nuvele, 
1978; Cupa de cucutd, roman, 1994; Farul, 
piesa de teatru, Miinchen, 2000; Arapabad 
u.a. Kurzgeschichten, povestiri, Miinchen 
2000; Sud contra Nord, roman, 2001; Deus 
ex machina, piesa de teatru, premiera in sta- 
giunea 2004/2005 la Teatrul National din 
Cluj. Premiul international la concursul de 
povestiri de anticipatie organizat in sapte 
tari est-europene (1962); Premiul Europa 
pentru cea mai buna povestire europeana 
a genului, decernat la Conventia europeana 
de literatura si arta fantastica si science-fic- 
tion EUROCON, Stresa/Italia,'l980. 

Saulescu, Gheorghe 

(4.03.1878, Ro§ie§ti, Vaslui - 
6.09.1964, Corni-Albe§ti, Vaslui) 
Filolog si poet. A studiat greaca la Husi si a 
fost trimis de mitropolitul Veniamin Costa- 
che la Academia din insula Chios, condusa 
de Neofit Vamva. A plecat la Cernauti 
(1821-1829), unde a studiat germana si 
latina si a calatorit la Viena. A fost profesor si 
director al tipografiei mitropolitane de la Iasi. 
A tiparit Hronicul a vechimei romano-moldo-vla- 
hilor al lui D. Cantemir. A publicat la Albina 
si Albina romdneascd. A scris manuale, studii 
de filologie ^ si istorie, fabule: Abetedariu 
romdnesc sau Intdile cunostinte, 1 832; Gramaticd 
romdneascd sau Observatii gramaticesti asupra 
limbei romanesti pentru scoalele normale si 
ghimnaziale, 1833; Fabule in versuri sau poezii 
alegorice, 1835; Descrierea istorico-gheografica a 
cetatei Caput-Bovis, Capul Boului sau Ghertina, 
1837. A ramas in manuscris Traditii poetice, 
cu o introducere intitulata „Despre istoria 
literaturii si a poeziei ghintelor". 

Saulescu, Nicolae N. 

(15.04.1939, Bucuresti) 

Inginer agronom. A absolvit Facultatea de 

Agronomie si Zootehnie la Bucuresti. A fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 700 



& 



31.10.2011 17:29:39 



Sbiera 




Gheorghe Sasarman Napoleon Savescu 



Alice Savulescu 



Traian Savulescu 



cercetator la Institutul de Cercetari pentru 
Cereale si Plante Tehnice de la Fundulea. 
A coordonat programul pe tara pentru 
ameliorarea graului si secarei. A omologat si 
introdus in productie 14 soiuri noi de grau, 
adoptate si in Turcia si Canada. A colaborat 
la elaborarea tratatelor: Principii de geneticd, 
1969; Soiuri de hibrizi de plante agricole cultivate 
in Romania. Graul, 1 984. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1990). 

Savescu, Napoleon 

(24.06.1946, Bucuresti) 

Medic. A absolvit Facultatea de Medicina la 
Bucuresti si a fost medic internist in capi- 
tals. A parasit tara in deceniul al saptelea 
al veacului XX pentru a se stabili in New 
York, SUA. Interesat de preistoria romani- 
lor, a intemeiat Dacia Revival International, 
o societate care organizeaza congrese de 
dacologie si tracologie, detine filiale in 
Romania, Republica Moldova, Germania, 
Elvetia, Macedonia, Austria, si editeaza 
Dacia Magazin. Lucrari: Noi nu suntem 
urmasii Romei, 2002, lansata la Bucuresti 
si la Chisinau. Membru al The Romanian 
Medical Society of New York (din 2000). 

Savulescu, Alexandru 

(1847, Cerneti, jud. Dolj - 1902, Bucuresti) 
Arhitect. A studiat arhitectura la Bucuresti 
si Paris, unde s-a documentat asupra con- 
structiilor civile. Profesor la Facultatea de 
Arhitectura din Bucuresti. A ediflcat, dupa 
modelul Salpetriere, spitalul de psihiatrie de 
la Iasi (1897-1899) si Palatul Postelor din 
Bucuresti (azi Muzeul National de Istorie), 
pentru construirea caruia a vizitat Viena, 
Miinchen, Zurich, Geneva, Paris, Bruxelles, 
Torino, Milano, Venetia si Budapesta. Este 
considerat unul dintre fondatorii scolii 
romanesti de arhitectura. 

Savulescu, Alice 

(29.10.1905, Oltenita - 1.02.1970, Bucuresti) 
Botanist. Sotie a lui Traian S. A absol- 
vit Facultatea de Stiinte la Bucuresti. 



Specializare la Universitatea Columbia din 
New York. Cercetator si director la Institutul 
de Biologie din Bucuresti. Vicepresedinte 
al Centrului de Cercetari Biologice al Aca- 
demiei Romane. Contributii la omologarea 
si introducerea in productie a pesticidelor. 
Lucrari: Ruginile cerealelor si combaterea lor, 
1 949; Protectia plantelor cu sprijinul zondriipro- 
ductiei agricole in RPR r 1959; Cateva probleme 
actuale de cercetare in domeniul virusurilor plante- 
lor, 1967 ' ; Microbiologia, 1970. Vicepresedinte 
al Societatii de Stiinte Biologice, al Societatii 
Internationale de Stiintele Naturii. Membru 
titular al Academiei Romane (1963). 

Savulescu, Traian 

(2.02.1889, Ramnicu Sarat - 
29.03.1963, Bucure§ti) 

Biolog si botanist. Sot al Alicei S. A absolvit 
Facultatea de Stiinte la Universitatea din 
Bucuresti. Profesor la aceasta facultate. 
Ministru al Agriculturii si Domeniilor 
(1946-1948) in Guvernul Petru Groza si 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri 
(1948-1952). De mai multe ori ales in Marea 
Adunare Nationala. Fondator al scolii roma- 
nesti de fltopatologie, primul care a facut 
cunoscuta in tara noastra flora Arabiei si 
Palestinei. Lucrari: Aspectele actuale ale agricul- 
turii romanesti, 1946; Monografia Uredinalelor 
din RPR, 2 vol., 1953; Tratat de patologie vege- 
tald, 1959, in colaborare. Membru (1948) si 
primul presedinte (1948-1959) al Academiei 
Romane dupa reorganizare. 

Santimbreanu, Mircea 

V. Sintimbreanu, Mircea 

Sbiera, Ion al lui Gheorghe 

(1.11.1836, Horodnicul de Jos, Suceava - 
22.10.1916, Cernauti) 

Istorie literar si folclorist. A absolvit gim- 
naziul la Cernauti, Dreptul si Filosofia 
la Viena. Urmeaza la catedra lui Aron 
Pumnul, la gimnaziul din Cernauti. A orga- 
nizat, impreuna cu fratii Hurmuzaki si alti 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 701 



^ 



31.10.2011 17:29:39 



Schenk 




Ion Gh. Sbierea 



Christian W. Schenk 



Georg Scherg 



Carol Al. Schmidt 




702 



intelectuali, Societatea pentru Cultura si 
Literatura Romana in Bucovina. A colaborat 
la Romania juna, Candela, Familia, Vatra s.a. 
Adept al fonetismului limbii romane, prefl- 
gureaza pozitia lui Titu Maiorescu. Lucrari: 
Colinde, cdntece de stea si urdri la nunti, 1888; 
Traiul romdnilor inainte de fundarea staturilor 
nationale, 1890; Miscdri culturale si liter are la 
romdnii din stdnga Dundrii, in rdstimpul de la 
1504-1714, 1897; Contribuiri pentru o istorie 
sotiald, cetateneasca, religioasd-bisericeasca si 
cultural-literard a romdnilor, de la originea lor 
incoace pdna la iulie 1504, 1904. Membru 
fondator al Societatii Academice (1866). 

Schenk, Christian W. 

(11.11.1951, Bra§ov) 

Poet si eseist. Doctor in medicina al 
Universitatii din Mainz, Germania. Sef al 
publicatiei tetralingve Romanian convergences 
(1984-1986), seful editurii Dyonisos Verlag, 
membru al Uniunii Scriitorilor din Romania 
si din Germania. Debut literar la revista Astra 
din Brasov. Lucrari: Poezii (Gedichte), 1981; 
Transilvania-Bingen, 1982; Phoenix. Amintiri 
lirice 1959-1984, 1984; Testament, 1991; 
Rastignirea ultimului cuvdnt, elegii, 1992; Lich- 
tebbe (Reflux de lumind), 1994; Blinder Spiegel 
(Oglindd oarbd), 1994; Semne, gratii si simbo- 
luri, 1995; Poeme vechi si noi, 2000. Cetatean 
de onoare al municipiului Cluj. Membru al 
Academiei Romano-Americane. 

Scherg, Georg 

nume la na§tere Peter Kurmes 

(19.01.1917, Bra§ov - 
20.12.2002, Mossingen-Belsen, Germania) 
Scriitor. A studiat fllologia la Paris, Berlin, 
Strasbourg, Tubingen. Profesor la Brasov. 
A facut inchisoare (1958-1962), a lucrat 
apoi ca muncitor si violonist, a fost reabilitat 
in 1968. Profesor la Sibiu, in invatamantul 
superior. Intretine relatii cu Ion Caraion, 
Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica, 
Mircea Ivanescu si cu numerosi scriitori 
din RGD si RFG. In 1987 cere emigrarea 



in RFG, dar o obtine abia in 1990. A scris 
proza: Das keinerHerr und keiner Knecht, 1957; 
Die Erzahlungen des Peters Merthes (Povestirile 
lui Peter Merthes), 1958; Das Ziinglein an der 
Waage (In cumpdnd), 1968; Der Mantel des 
Darius (Mantia lui Darius), 1968; Spielgelkam- 
mer (Camera cu oglinzi), 1974, drame istorice 
in versuri: Giordano Bruno, 1 954, debut; Ovi- 
diu, 1955, si versuri: Die Silberdistel (Scaietele 
de argint), 1969; Penelope ist anderer Meinung, 
1971; Paraskiv, Paraskiv, 1976; Die verhohlene 
Miinze si Die Schuldbilrger, 1987; Goa Mgoo 
oder die Erfindung der Unsterblicheit, 1997. 
A tradus in germana din literatura romana 
contemporana. In 1984 este distins cu titlul 
de Profesor Emerit. 

Schiavoni, Jiovanni 

(1804, Venetia - 1848, Venetia) 
Pictor. Italian ca etnie. E ducat in spiritul 
picturii renascentiste tarzii din zona Veneto, 
educat la Milano si Viena, influentat de pre- 
romantism, a fost adus la Iasi de Gh. Asachi 
ca profesor de pictura si zugrav al frescelor 
Mitropoliei. S-a intors la Venetia in 1840. 
A lasat litografii legate de istoria Moldovei: 
Alexandru eel Bun Domnul Moldovei cdnd a 
primit coroana si hlamida de la ambasadorii 
Impdratului loan Paleologul II (1839). 

Schileru, Eugen 

(1916, Braila - 12.08.1968, Bucure§ti) 
Critic de arta si film. Evreu ca etnie. A absol- 
vit Institutul de Arte Plastice la Bucuresti. 
Profesor al Institutului. Colaborator la 
numeroase publicatii de stanga (cronica de 
film si arte plastice). A facut parte din cercul 
Vietii Romdnesti. Lucrari: Preludii critice, 1974; 
Impresionismul, 1978. 

Schmidt, Carol Al. 

(25.06.1846, Balti, Basarabia - 

9.04.1928, Chi§inau) 

Primar al Chisinaului. A inceput Faculta- 

tea de Fizico-Matematici la Universitatea 

din Kiev, dar, dupa un an, a continuat cu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 702 



& 



31.10.2011 17:29:40 



Schweitzer 



Dreptul la Universitatea din Odessa, pe 
care 1-a terminat. A lucrat ca judecator de 
pace in districtul Chisinau. A fost primar 
al orasului (1877-1903). Prin concursul 
sau nemijlocit s-au construit capela din 
cartierul Rascani si case pentru invalizi 
(dupa razboiul ruso-turc, numit la noi Raz- 
boiul de Independent^), s-au pavat strazi, a 
fost dezvelit monumentul lui A.S. Puskin, 
s-a deschis un azil pentru oamenii strazii 
(1899), a fost construit amfiteatrul popular 
cu o sala de spectacole (1900), s-au tras 
primele linii de tramvai (1881-1895), au fost 
deschise Scoala de Meserii (1881), cursurile 
de desen liniar pentru meseriasi (1894), s-au 
edificat Scoala Reala (1886), Gimnaziul de 
Fete al principesei Dadiani (1900), Scoala 
de Comert. A fost membru al Comitetului 
Basarabean de Titulare a Orfelinatelor, 
presedinte al Directiei Chisinau a Societatii 
de Ajutorare a Tinerilor Studenti, epitrop 
al Liceului de Comert si al Scolii Reale. 
A fost initiatorul deschiderii unui muzeu 
al scolilor, al Societatii Muzicale Armonia, 
membru al consiliului bibliotecii cu sali de 
lectura gratuite. A acordat un mare ajutor 
Spitalului Evreiesc dupa pogromul din 
1903. Presedinte (1900-1904) al Directiei de 
Credite, apoi unul dintre directorii Societatii 
de Credite din Chisinau (1904-1912). 

Schmidt, Joseph 

(4.03.1904, Davideni, rn. Storojinet, Bucovina 
de Nord - 16.11.1942, Zurich, Elvetia) 
Tenor. Evreu ca etnie. A urmat o scoala de 
comert la Cernauti, luand in particular lectii 
de canto. Specializare in Germania. Cantor 
la sinagoga din Cernauti. Era foarte marunt 
ca statura, dar cariera sa de opera - mai 
ales discografica - a fost impresionanta, 
incluzand muzica de opera, lieduri, muzica 
religioasa evreiasca, muzica pentru film. 
Compozitori favoriti: Verdi, Puccini, Rossini, 
Bizet, Meyerbeer, Schubert, Lehar, Berlioz, 
Charpantier. A inregistrat la Parlophone, in 
Berlin, numeroase discuri: Wie sich die Bilder 
gleichen, Tosca, 1929; Mutter, der Rote war 
allzu..., Cavalleria rusticana, 1929; Freundlich 
blick ich, Rigoletto, 1930; Una furtiva lagrima, 
1931; Dafi nurfiir dich mein Herz er. . ., Trubadu- 
rul, 1931; Wie eiskalt ist dies Handchen, Boema, 
1932; Jungfrau Maria, Alessandro Stradella, 
1934; Nessun dorma, Turandot, 1934; Una fur- 
tiva lagrima, Liebestrank, 1934; Funiculi-Funi- 
cula, 1936; Ik hou van Holland, Schootemeyer, 
1937 A concertat in Austria, Franta, Belgia, 
SUA, Palestina. A murit intr-o tabara de 
refugiati evrei din Elvetia, unde venise odata 
cu ocuparea Frantei de catre nazisti. 




Joseph Schmidt 



Isaac Jacob Schonberg 



Schonberg, Isaac Jacob 

(21.04.1903, Galati - 21.02.1990, Wisconsin) 
Matematician. Evreu ca etnie. A absolvit 
Matematica la Universitatea din Iasi. Spe- 
cializare la Berlin si Gottingen ca elev al 
lui Edmund Landau, in teoria analitica a 
numerelor. Plecat in SUA cu o bursa Rock- 
efeller in 1930. A lucrat la Chicago si Har- 
vard cu Bliss. Membru al Institutului pentru 
Studii Avansate la Princetown, unde s-a 
ocupat de spatii Hilbert. Din 1941 profesor 
la Universitatea din Pennsylvania, unde a 
facut cercetari de balistica necesare armatei 
americane. Dupa razboi s-a ocupat din nou 
de teoria numerelor, mai ales de functiile 
zeroului. Din 1966 membru al Centrului de 
Cercetari Matematice la Universitatea din 
Wisconsin. 

Schonengold 

(Shongold sau Shoengold), Abba 

(~ 1855, Bucuresti - ~ 1920, New York) 
Actor de limba idis. Canta la sinagoga din 
Bucuresti si, pentru a castiga, canta la nunti 
impreuna cu Sigmund Mogulescu. Cand 
s-a infiintat la Iasi teatrul de limba idis 
numit azi Abraham Goldfaden, au dat con- 
curs amandoi, dar n-a reusit decat Mogu- 
lescu. S-a alaturat trupei lui Moses Halevy 
Hurvitz si a plecat la Chisinau, iar de acolo 
la Odessa, unde a fost actor de limba idis 
la Teatrul Mariinskii. A si compus comedii 
in limba idis si este considerat primul actor 
profesionist care a facut roluri numai in 
aceasta limba. A plecat la Londra in 1880, 
interpretand piese scurte in idis impreuna 
cu sotia sa. In 1880 a plecat la New York, 
unde a continuat sa joace pentru comuni- 
tatea evreiasca. 

Schweitzer-Cumpana, Rudolf 

(7.05.1886, Pitesti - 17.02.1975, Bucuresti) 
Pictor. German ca etnie. A absolvit Acade- 
mia Regala de Arte Frumoase din Berlin. 
Profesor la Institutul de Arte Plastice din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 703 



& 



31.10.2011 17:29:40 



Scobioala 




704 




Rudolf Schweitzer-Cumpana 



Aurel Scobioala 



Bucuresti. Intors in tara, a expus la Saloa- 
nele Oficiale de pictura si sculptura si, 
sporadic, la Saloanele de desen si gravura. 
In 1920-1923 si in 1927 are expozitii per- 
sonale la Ateneul Roman. A expus in mai 
multe orase din tara si din strainatate, fiind 
legat indeosebi de Paris (stilul Scolii de la 
Barbizon). A facut o insemnata donatie 
muzeului din Pitesti, dar lucrari ale sale se 
afla in toate muzeele importante din Roma- 
nia. Distins cu Ordinul Muncii clasa a Ill-a 
(1955) si Meritul Cultural clasa a Il-a (1968). 
In prezent exista o fundatie care-i poarta 
numele si se ocupa de destinul creatiei sale. 

Scobioala, Aurel 

(17.09.1941, Malaie§ti, Republica Moldova - 
3.07.2007, Chi§inau) 

Prozator. A absolvit Facultatea de Limbi 
Straine a Institutului Pedagogic de Stat 
Alecu Russo din Balti. A fost profesor de 
scoala medie, director de liceu, redactor 
la televiziunea nationals, sef de redactie la 
Editura Literatura Artistica, director gene- 
ral la Departamentul Edituri, Poligrafie si 
Comertul cu carti, redactor la Editura Prut 
International si, totodata, consilier la Uniu- 
nea Scriitorilor din Moldova. Lucrari: pen- 
tru copii - Cdrdruie alba (1974), La menajerie 
(1974), Dincoace de poveste (1977), Bdietelul 
din Lund (1980), Ispita (1980); Viceversa - hop! 
(1981), Ce te-nvatd o povati (1987), Marele 
fermier Bus-Ldbus (1999), Invatd minte din 
vorbd cuminte (2003), Carte pentru cdini destepti 
(2003, Premiul Salonului International de 
Carte pentru Copii, Iasi, apoi Chisinau) 
s.a. Greu mai cresc bdrbatii... (1977), Scriitorii 
cdnd erau copii (2005, Premiul Ministerului 
Educatiei al Republicii Moldova); proza - 
Ulciorul cu pdtdranii (1994), Alt ulcior cu pdtd- 
ranii (2001). Distins cu Diploma de Onoare 
Andersen (2006). Scoala din satul natal ii 
poarta azi numele. 

Scorillo 

V. Coryllus 



Scriban, Filaret 

(1811, Burdujeni, Suceava - 23.03.1873, la§i) 
Arhiereu si pedagog. Frate cu Neofit si The- 
octist S. A studiat la Academia Mihaileana 
din Iasi si s-a calugarit la Lavra Pecerska in 
Kiev. Luptator activ pentru Unirea Principa- 
telor, membru al Divanului ad-hoc (1857). 
A lasat lucrari de specialitate, dar si altele, 
care vadesc deschiderile ortodoxiei roma- 
nesti catre laicitate si universalitate: Intdile 
cunostinte pentru junimea moldoveand care invatd 
limb a francezd (1836); Mica Geografie a Daciei, 
Moldaviei si a Tdrii Romdnesti, prelucrare, 
1838; Istoria bisericeascd a romdnilor pe scurt, 
1871. Au ramas in manuscris o serie de tra- 
duced: Dialogurile mortilor de Fenelon; Brutus 
dupa Voltaire; Ambrosie Crusoe dupa Daniel 
Defoe; Viata lui Socrate dupa Platon s.a. 

Scriban, luliu 

(31.05.1878, Galati - 4.01.1949, Bucure§ti) 
Arhimandrit si misionar. A absolvit semina- 
riile teologice de la Galati si Iasi si Facultatea 
de Teologie de la Bucuresti, apoi Facultatea 
de Teologie Catolica si Protestanta din Stras- 
bourg si Facultatea de Filosofie din Heidel- 
berg. Profesor si director al Seminarului 
Central din Bucuresti, profesor la Facultatea 
de Teologie din Chisinau (1928-1941), apoi 
la cea din Bucuresti. A participat la nume- 
roase consfatuiri ecumenice internationale. 
Lucrari: Liberul arbitru si determinismul, 1903; 
Lupta contra scrierilor imorale, 1913; Chemarea 
preotului. Studiu indrumdtor pentru activitatea 
pastorald a preotului, 1921. 

Scriban, Neofit, nume de botez Nicolae 
(1808, Burdujeni, Suceava - 
9.10.1884, Burdujeni) 

Arhiereu, pedagog. Frate cu Filaret si The- 
octist S. A studiat la Academia Mihaileana 
din Iasi si la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. 
Surghiunit de domnul Mihai Sturdza la 
Neamt, a fost, ca si fratele sau, luptator 
pentru unirea principatelor, membru in 
Divanul ad-hoc (1857). Autor de lucrari 
de specialitate, manuale scolare, traduceri, 
poezii: Urziri istorice sau curs metodic de istorie, 
prelucrare dupa D.E. Levi-Alvares, 1851; 
Metoda pentru studiul limbii elenice, dupa 
J.L. Burnouff, 2 vol., 1861, 1862; Dublul 
paralel sau Biserica in fata papitdtii si a reformei 
veacului XVI , 1851; Incercdri poetice. Discur- 
suri politice. Memoare si scrisori politice, 1870; 
Foloasele Unirii Principatelor, 1856; Necesitatea 
clerului in societate si nevoia de punere a sa in 
adevdrata cale a sortirii sale... insotitd de consti- 
tutiunea clerului ortodox din Transilvania, 1858. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 704 



^ 



31.10.2011 17:29:40 



Sebastian 




luliu Scriban 



loan Scurtu Horia Scutaru-Ungureanu 



Mihail Sebastian 



Scriban, Theoctist 

(19.04.1825, Adancata, jud. Suceava - 
11.01.1890, la§i) 

Arhimandrit si profesor. Frate cu Filaret si 
Neofit S. A absolvit Acadetnia Mihaileana 
din Iasi, Seminarul de la Socola si Academia 
Duhovniceasca din Kiev. Profesor la Semi- 
narul de la Socola si la Seminarul Central 
din Bucuresti. Arhimandrit si presedinte al 
Consistoriului eparhial din Ismail (1857- 
1863). Lucrari: Omiletica sau stiinta despre 
literatura bisericeasca, 2 vol., 1856, 1858. 

Scurtu, loan 

(27.11.1940, Dochia,jud. Neamt) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie la 
Universitatea din Bucuresti. Profesor la 
Universitatea din Bucuresti si la Univer- 
sitatea Spiru Haret (unde a fost prorector), 
Academia de Politie. Director general al 
Arhivelor Nationale (1991-1996), direc- 
tor al Institutului de Istorie Nicolae Iorga 
(2001-2006). Lucrari: Romania. Viata politica 
in documents 1945, 1946, 1947 (3 vol., in cola- 
borare, 1 994 - 1 996); Minoritatile nationale din 
Romania. 1918-1938 (3 vol., in colaborare, 
1995-1999); Totalitarismul de dreapta. Ori- 
gini, manifestari, evolutie. 1918-1941 (6 vol., 
in colaborare, 1996-2003); Stenograme ale 
sedintelor Biroului Politic al C.C. alRM.R., 1948, 
'l949, 1950 (3 vol. in colaborare, 2002-2004); 
Documente straine despre romdni (in colaborare, 
1992; Din viata politica a Romaniei. Intemeierea 
si activitatea Partidului Tardnesc. 1918-1926 
(1975); Din viata politica a Romaniei. Studiu 
critic privind istoria Partidului National-Tdrd- 
nesc. 1926-1947 (1983); Ion I.C. Brdtianu. 
Activitatea politica (1992); luliu Maniu. Activi- 
tatea politica (1995); Viata cotidiana a romdnilor 
in perioada interbelicd (2001); Istoria romdnilor 
in timpul celor patru regi (4 vol.); Romania si 
Marile Puteri (2 vol., 1999 si 2000); Romania 
in anii celui de-al doilea razboi mondial, vol. I (in 
colaborare, 1989); The Red Army in Romania 
(in colaborare, 2000); Alba Mia. 1 Decembrie 



1918 (1988); Anul 1940. Drama romdnilor din- 
tre Prut si Nistru (in colaborare, 1992); Sfdr- 
situl dictaturii. Bucuresti 21-25 decembrie 1989 
(in colaborare, 1990); Marea Unire din 1918 
in context international (in colaborare, 2003); 
1907 in viziunea contemporanilor (in colabo- 
rare, 2007); Istoria Romdnilor in secolul XX 
(in colaborare, 1999); Istoria contemporand 
a Romaniei. 1918-2001 (2002); Enciclopedia 
partidelor politice. 1866-1994 (in colaborare, 
1995); Dictionar enciclopedic (in colaborare, 
vol. I - 1993, II - 1996, III - 1999). Presedinte 
al Societatii de Stiinte Istorice din Romania 
(din 1998), membru al Academiei Oamenilor 
de Stiinta din Romania. 

Scutaru-Ungureanu, Horia Viorel 

(29.10.1943, Roman, Neamt) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica la 
Universitatea din Bucuresti. Cercetator la 
Institutul de Fizica Atomica si la Institutul 
de Fizica si Inginerie Nucleara din Bucuresti. 
Contributii in domeniul teoriei nucleului 
atomic si particulelor elementare. Membru 
titular al Academiei Romane (1995) si prese- 
dinte al Sectiei de stiinte fizice. 

Sebastian, Mihail 

nume la na§tere losif Hechter 

(18.10.1907, Braila - 29.05.1945, Bucure§ti) 
Prozator. A absolvit Dreptul si Filosofia la 
Bucuresti. S-a specializat la Paris. A lucrat 
la Editura Fundatiilor Regale. A semnat si 
Victor Mincu. A scris proza autobiografica: 
De doud mii de ani, 1934, cu prefata lui Nae 
Ionescu si cuprinzand analiza situatiei 
evreului in Romania in preajma celui de-al 
Doilea Razboi Mondial; Accidentul, 1940, 
teatru: Jocul de-a vacanta, 1946; Steaua fdrd 
nume, 1946, dupa care s-a turnat un film, 
productie romano-franceza, cu Marina 
Vlady si Claude Rich in rolurile principale; a 
fost un bun traducator al lui Marcel Proust 
si interpret al operei acestuia: Corespondenta 
lui Marcel Proust, 1939. A lasat Eseuri, cronici, 
memorii, 1972, postum. 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 705 



^ 



31.10.2011 17:29:40 



Seciu 




706 



Seciu, Valeria 

(2.08.1939, Bucure§ti) 

Actrita de teatru si film. A jucat la Teatrul 
Bulandra. A absolvit in 1964 Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematografica din Bucu- 
resti (IATC). Roluri in film: Casa neterminatd 
de Dimos Rendis, regia Andrei Blaier 
(1964); Asediul de Corneliu Leu, regia Mir- 
cea Muresan (1971); Parasutistii de Mihai 
Opris, regia Dinu Cocea (1972); Instanta 
amdnd pronuntarea, regia Dinu Cocea (1976); 
Casa de la miezul noptii de Fanus Neagu, 
regia Gheorghe Vitanidis (1976); Regdsire, 
regia Stefan Traian Roman (1977); Raul 
care urea muntele, regia Cristiana Nicolae 
(1977); Inainte de tdcere de Alexa Visarion, 
regia Alexa Visarion (1978); Clip a, de Dinu 
Sararu, regia Gheorghe Vitanidis (1979); 
Speranta, regia Serban Creanga (1979); 
Ion - Blestemul pdmdntului, blestemul iubirii 
de Liviu Rebreanu, regia Mircea Muresan 
(1979); Lumini si umbre - serial TV de Titus 
Popovici, regia Andrei Blaier/Mihai Con- 
stantinescu/Mircea Muresan (1979); Bund 
seara r Irina, regia Tudor Marascu (1980); 
Vdndtoare de vulpi de Dinu Sararu, regia 
Mircea Daneliuc (1980); Adela de Garabet 
Ibraileanu, regia Mircea Veroiu (1985). 
Roluri in teatru in: Eminescu, regia Sica Ale- 
xandrescu (1964); Idiotul dupa Dostoievsky 
regia Al. Finti (1969); Sd imbrdcdmpe ceigoi de 
Luigi Pirandello, regia C. Buzoianu (1978); 
Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov, 
regia C. Buzoianu (1980); Dama cu camelii 
dupa Alexandre Dumas, regia C. Buzoianu 
(1985); Creatorul de teatru de Thomas Ber- 
nard, regia Alexandru Dabija (2007). 

Secosan, Ion Nita 

a folosit §/ pseudonimul Ginu Papalapce 

(16.09.1900, Toracul Mare, Banatul Sarbesc - 
7.08.1939, Toracul Mare) 
Scriitor. A absolvit liceul Coriolan Bredi- 
ceanu din Lugoj dupa Primul Razboi Mon- 
dial. A inceput sa scrie in grai banatean, fiind 
asemanat cu Victor Vlad Delamarina. A scris 
piese de teatru pentru amatorii din Torac, ca 
si pentru Zilele de Teatru ale Romanilor din 
Voivodina, tiparite la Timisoara: Divortul, 
Capriciu, Comedie, Ghitd Pddurariu, Tdganul 
la telefon, Ion ordonanta, Nu-i cum socoate omul, 
In sat la noi si Cdtana. A publicat sub pseu- 
donim versuri satirice. S-au pastrat si piese 
in manuscris: Iosca vinde iapa r Biletul, Trutd 
recrut, Fdcdlet Gdluscd, Doi mincinosi si Lumea 
de azi, scenete cornice, apoi Lucia - piesa 
in 3 acte, Boala bunicii, piesa pentru copii 
intr-un act, Luta-n Bucuresti, monolog comic 
cu glosar de cuvinte in limba romana. 



Segal, Eugen 

(23.05.1933, la§i) 

Chimist. Evreu ca etnie. A absolvit Faculta- 
tea de Chimie la Universitatea din Bucuresti. 
Specializare la Moscova, Novosibirsk, Stan- 
ford (SUA). Profesor la Facultatea de Chimie 
a Universitatii din Bucuresti. Contributii in 
domeniul cineticii chimice heterogene, izo- 
terme si neizoterme. Este autorul a 12 bre- 
vete de inventie. Lucrari: Probleme actuale 
ale studiului chemasorbtiei gazelor pe suprafete 
solide, 1969; Introducere in chimia fizicd, 2 vol., 
1979, 1981; Introducere in cinetica neizotermd, 
1983; Catalizd si catalizatori, 2 vol., 1986, 
1989. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1991), presedinte al Comisiei de 
Analiza Termica si Calorimetrie a Academiei 
Romane. 

Sellu, Victor 

(14.11.1943, Bucure§ti) 

Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
la Bucuresti si a avut prima expozitie per- 
sonala in 1979. Apoi a expus in Germania, 
Franta, Marea Britanie, Australia, unde 
a si ramas (la Sidney). Ceea ce defineste 
pictura lui este lirismul abstract. Lucrari: 
Dada-Dada; seria Damnation. 

Sergescu, Petre 

(17.12.1893, Drobeta Turnu-Severin - 
21.12.1954, Paris) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte, Facultatea de Litere si Filosofie si 
Conservatorul de Muzica din Bucuresti. 
Specializare in matematica la Sorbona. 
Profesor la Universitatea din Cluj, apoi 
la Institutul Politehnic din Bucuresti. S-a 
stabilit in Franta in 1946. Contributii in 
domeniul algebrei si teoriei numerelor. 
Lucrari: Asupra rezolvdrii ecuatiilor de gradul 
al II-lea, 1915; Monografie asupra ecuatiilor 
algebrice cu toate rdddcinile reale, 1925; Gandirea 
matematica, 1928; Matematica la romani, 1934; 
he developement de Videe de Vinfini mathematique 
au XIV e Steele r 1948. Membru al Academiei 
Masaryk din Praga, al Societatii Regale de 
Stiinte din Liege, al Societatilor de Matema- 
tica din Franta, Germania, Polonia. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1934), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Servien, Pius 

V. Coculescu, Serban Piu 

Sevastos, Elena Didia Odorica 

(16.05.1864, Cucorani, jud. Botosani - 
18.03.1929, Chisinau) 

Folclorista. Provine dintr-o familie saraca, 
munceste pentru a se intretine la studii. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 706 



& 



31.10.2011 17:29:41 



Severeanu 




Petre Sergescu Septimiu S. Sever 



A absolvit Scoala Centrala de Fete din Iasi, 
apoi Literele si Filosofia, tot la Iasi. Desi 
nitneni n-a incurajat-o si munca ei n-a fost 
apreciata, a realizat lucrari comparabile cu 
ale lui S.F1. Marian si altor folcloristi, ba 
chiar, spre deosebire de multi dintre ei, mai 
apreciati, a realizat culegeri din toate regiu- 
nile romanesti, prefigurand prin ele unitatea 
spirituals a tuturor romanilor. A scris Nunta 
la romdni, 1889; Cdldtorii in Tar a Romdneasca, 
1888. Culegeri: Poezii poporane. Doine, 1886; 
Cdntece moldovenesti, 1888. A colaborat la 
Convorbiri literare, Tribuna, Vatra, Viitorul 
romdncelor s.a. 

Sever, Septimiu 

(30.04.1926, Turda) 

Actor. A absolvit Institutul de Arta Drama- 
tica la Bucuresti, ca elev al Marioarei Voi- 
culescu si Victor Ion Popa. Actor la Teatrul 
din Sibiu, apoi la Teatrul Lucia Sturdza- 
Bulandra si Teatrul National din Bucuresti. 
Asistentul lui George Vraca la IATC. Din 
1972 stabilit in Canada, la Montreal. A deve- 
nit presedinte al Theatre de Marieville din 
Marieville (Quebec), unde si joaca. Roluri 
in teatru (pentru NBC Canada) - Hamlet, 
Livada cu visini, Unchiul Vania, Grand Papa, Les 
Dames de Cceur, Un Signe de Feu, Spinoza, Le 
Gourou, The Shipbuilder; in film - Mitrea Cocor, 
Dacii, Mihai Viteazul, De-asfi... HarapAlb; Un 
signe defeu; La Source du Mal;Jeunes en liberte, 
2 parti; Taut le faire; Grand papa. Distins in 
Romania cu titlul de Artist Emerit, laureat al 
Premiului de Stat, Ordinul Meritul Cultural 
in grad de Ofiter. 

Sever S(ecula), Septimiu 

(19.11.1869, Baia de Cri§, jud. Hunedoara - 
25.03.1912, Sibiu) 

Teolog. A studiat la gimnaziile din Arad, 
Sibiu si Blaj. A absolvit Institutul Teologic 
la Arad si Facultatea de Litere si Filosofie 
a Universitatii din Bucuresti. A lucrat ca 
bibliotecar la Academia Romana si Arhivele 
Statului din Bucuresti. A fost profesor la 



Scoala Episcopiei Aradului, apoi la Insti- 
tutul Teologic Pedagogic din Arad, preot 
in Odvos, Arad. A tradus din literatura 
maghiara si franceza si a scris lucrari de 
istorie care atesta continuitatea de locuire a 
romanilor in Transilvania: Romdnii in revolu- 
tia lui Gheorghe Doja, 1897; Realitdti si visdri. 
Nuvele si schite, 1897; Un memoriu al luiMoise 
Nicoara. Monografie istorica, 1 904; Biserica din 
Leheceni Carpinet. Schita istorica, 1 904. 

Severeanu, Constantin 

nume la na§tere Constantin Dimitrescu 

(1840, langa Turnu Severin - 1930, Bucure§ti) 
Medic chirurg. Fiu de taran. Tata al lui 
George S. Mason, prieten cu Theodor 
Aman. Selectat de Carol Davila prin con- 
curs, este trimis cu bursa de stat la Facul- 
tatea de Medicina din Paris. Specializare la 
Zurich. Profesor la Facultatea de Medicina 
din Bucuresti. A lucrat si la spitalul Coltea. 
A introdus metode noi in chirurgie (aneste- 
zia si asepsia). A infiintat Gazeta medico-chi- 
rurgicald (1870) si Progresul medical romdn. 
A fost primul care a utilizat razele X in chi- 
rurgie (1897), influentat de fiul sau, radiolog. 
A organizat primul congres international al 
domeniului la Bucuresti, ceea ce insemna 
comunicari si operatii, iar in cadrul lui a 
reusit extirparea unui chist hidatic in 27 de 
minute. A scris nu doar lucrari de speciali- 
tate, ci si 4 volume de memorii, dintre care 3 
publicate, dupa modelul chirurgului Theo- 
dor Billroth, din Zurich, prieten cu Brahms, 
al carui elev fusese. O strada din Bucuresti si 
una din Craiova ii poarta numele. 

Severeanu, George 

(1879, Bucure§ti - 20.09.1939, Bucure§ti) 
Medic radiolog. Fiu al lui Constantin S. 
A absolvit Medicina la Paris si a fost preo- 
cupat de radio activitate. S-a specializat in 
laboratoarele lui Joliot Curie. Profesor de 
radiologic la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti. Mare colectionar de antichitati, 
a avut o mare pasiune pentru numismatica 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 707 



& 



31.10.2011 17:29:41 



Severeanu 




Constantin S. Sibirschi 



Andrei P. Silard 




708 



si obiecte din tot arealul geto-tracic. A fost 
primul care a folosit radiul pentru tra- 
tamentul cancerului. Fondator (1931) si 
primul director al Muzeului de Istorie al 
Municipiului Bucuresti, deschis in cladirea 
Observatorului Astronomic, prin bunavo- 
inta amiralului Vasile Urseanu, director si 
prieten al tatalui sau, muzeu caruia i-a donat 
30 000 de monede dacice, grecesti, romane 
si peste 11 000 de obiecte din Paleoliticul, 
Neoliticul si Hallstattul romanesc (Epoca 
Fierului), statuete de Tanagra etc. Colectia 
de tablouri (Theodor Aman, Artur Verona, 
Arthur Chladek s.a.), a constituit nucleul 
Pinacotecii din Bucuresti, fondata tot de el 
in 1933. Casa de la intersectia strazilor de azi 
Nicolae Iorga cu Henri Coanda, care era a 
familiei S., a devenit casa-muzeu si adapos- 
teste Colectia Maria si George S., initiata in 
1939 si deschisa publicului in 1956, cand 
sotia defunctului a repatriat din Elvetia biju- 
teriile dacice care-i apartinusera. 

Severeanu, Nicolae 

(14.10.1864, Flamanzi, jud. Boto§ani - 
9.03.1941, Buzau) 

Muzician. Ramas orfan la 6 ani, a fost trimis 
la manastirea Neamt, unde a luat lectii de 
muzica bisericeasca de la Damaschin, direc- 
tor al tipografiei manastirii. Mitropolitul Iosif 
Naniescu 1-a luat psalt la Mitropolia din Iasi. 
A ajuns, prin concurs, la Domnita Balasa din 
capitala si s-a inscris la conservator, fiind 
elevul lui Eduard Wachmann. A ocupat prin 
concurs Catedra de muzica a gimnaziului 
din Turnu Severin. In 1894 s-a transferat la 
Buzau. Fondator al Societatii Cantaretilor 
Bisericesti (1888), a compus si dirijat muzica 
pentru coruri bisericesti, modernizand scri- 
itura. Lucrari: Imnologhiono-catavasier, 1900. 

Sibirschi, Constantin S. 

(8.01.1928, Chi§inau - 14.02.1990, Chi§inau) 
Matematician. Descendent din familia unui 
arhiepiscop, iar pe linia materna - din familia 
boierului Hancu. Unchiul sau, Alexandru 



S., a fost primar interimar al Chisinaului 
(1937-1938), iar tatal a fost impuscat in 
1 941 . A absolvit Matematica la Universitatea 
de Stat din Moldova. Profesor la aceeasi 
institutie, apoi seful Departamentului ecu- 
atii diferentiale la Institutul de Matematica 
al ASM. Fondator al teoriei topologice a 
ecuatiilor diferentiale (sistemele dinamice). 
Lucrari: Introducere in dinamica topologicd, 
1970; Sisteme semidinamice, 1987, in colabo- 
rare. Distins cu titlul Om Emerit in Stiinta 
si laureat al Premiului de Stat al Moldovei. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 
Un concurs republican de matematica si un 
liceu din Chisinau ii poarta numele. 

Sichitiu, Ion 

(19.01.1878, Rugi, jud. Gorj - 29.04.1952, Aiud) 
General de corp de armata. A facut studiile 
militare la Bucuresti. Sef al Marelui Stat 
Major (1937), retras din activitate in ace- 
lasi an, a revenit ministru al Agriculturii 
in Guvernul Ion Antonescu (1941-1942). 
Arestat in 1948, trimis la inchisoarea Vaca- 
resti, a fost condamnat la 10 ani cu verdictul 
criminal de razboi si trimis la Aiud. A murit 
in inchisoare. 

Silard, Andrei P. 

(30.04.1944, Timi§oara - 30.06.1993, Bucure§ti) 
Inginer. Si-a obtinut diploma de inginer 
la Facultatea de Electronica, Institutul de 
Energetica din Moscova in 1967. Dupa un 
stagiu de cercetator (1967-1974) la Insti- 
tutul de Cercetari Electronice din Bucu- 
resti, a trecut prin toata ierarhia didactica, 
ajungand profesor (1992) la Catedra de 
dispozitive, circuite si aparate electronice 
la Facultatea de Electronica, Institutul 
Politehnic din Bucuresti. Activitatea sa 
stiintiflca a fost in principal orientata catre 
urmatoarele domenii: dispozitive electro- 
nice, fizica semiconductorilor, aparate si 
circuite electronice, opto electronica. In 
domeniul dispozitivelor electronice a pro- 
iectat si realizat la intreprinderile romanesti 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 708 



^ 



31.10.2011 17:29:41 



Sima 



de profil (IPRS - Baneasa, Micro electro- 
nica) peste 20 de dispozitive electronice 
noi, in special dispozitive de putere. Pot fi 
mentionate: tiristoare cu blocare pe poarta 
(GTO) de medie si mare putere, cu doua 
nivele de interdigitare (TIL) - prioritati 
mondiale, tranzistoare de putere bipolare 
cu doua nivele de interdigitare, tranzistoare 
de putere bipolare rapide, optotiristoare, 
senzori optici pe siliciu monocristalin cu 
raspuns spectral controlat, celule solare 
de mare eficienta, realizate prin diferite 
procese tehnologice: difuzie, implantare 
ionica. Principalele sale contributii stiin- 
tifice originale sunt pe scurt: formularea 
unitara a teoriei strapungerii dispozitivelor 
semiconductoare de putere si verificarea sa 
experimentala, introducerea conceptului de 
interdigitare, clasificarea teoretica a parti- 
cularitatilor campurilor electrice interne in 
jonctiuni semiconductoare VLSI, introdu- 
cerea de solutii originale la proiectarea si 
realizarea celulelor solare de mare eficienta, 
elaborarea de noi metode pentru controlul 
raspunsului spectral al senzorilor optici, 
investigarea electrotermica a dispozitivelor 
si circuitelor integrate analogice de putere. 
Pentru activitatea sa stiintifica a primit Pre- 
miul Academiei Romane (1981). A introdus 
3 noi discipline: dispozitive semiconduc- 
toare de putere, dispozitive optoelectronice 
de putere (la Facultatea de Electronica) si 
dispozitive optoelectronice si de putere 
(la Facultatea de Electrotehnica). Are 6 bre- 
vete, 1 1 lucrari stiintifice la conferinte inter- 
nationale (India, Brazilia etc.), 4 expuneri 
stiintifice la universitati din SUA, Canada, 
Polonia etc., 4 carti care sintetizeaza opera 
sa stiintifica. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1993). In 1990 a fost ales 
Fellow IEEE (Senior Member, 1982). 

Sila§, Gheorghe 

(18.04.1914, Caianul Mic, jud. Bistrita-Nasaud - 
9.03.2001, Timi§oara) 

Inginer. A absovit Facultatea de Matematica 
la Universitatea din Cluj si Electromeca- 
nica la Institutul Politehnic din Timisoara. 
Profesor si prorector la Institutul Politehnic 
din Timisoara. Lucrari: Sisteme vibropercu- 
tante, 1986. Este creatorul scolii de vibratii 
si vibropercutii din Timisoara. Profesor 
Emerit (1972). Membru fondator al Aca- 
demiei de Stiinte Tehnice din Romania. 
Membru al Societatii de Matematica din 
SUA, al Comisiei de Acustica a Academiei 
Romane. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1991). 




Gheorghe Sila§ 



Sila§i, Grigore 

(27.01.1836, Beclean, jud. Cluj - 
1701.1897, Nasaud) 

Preot, filolog, folclorist. Greco-catolic. 
Doctor in teologie la Viena. Vicerector 
al Seminarului Sfanta Barbara din Viena. 
Lucrari: Dialectul macedo-roman paralel cu eel 
daco-romdn, 1874; Romdnul in poezia poporald. 
Studii asupra tuturor ramurilor poeziei populate 
romane din punct de vedere etic, istorico-mitologic 
si lingvistic, 1876-1877; Sa latinizdm au ba? r 
1882. Membru onorific al Societatii Acade- 
mice Romane, 1877. 

Silberg, loan Alexandru 

(6.11.1937, Cluj-Napoca - 18.11.2006, Cluj) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie 
la Universitatea din Cluj. Specializare in 
Germania, Franta, Marea Britanie si SUA. 
Cercetator la Institutul de Chimie si Insti- 
tutul de Energetica Chimica si Biochimica 
din Cluj. Profesor la Facultatea de Chimie a 
Universitatii din Cluj. Contributii in dome- 
niul electrosintezei organice, al radicalilor 
liberi organici. Lucrari: Recent Advances in the 
Chemistry ofPhenothiazines, 1968; Metode mag- 
netice de analizd, 1970; Chimie organicd, 1973; 
Teoria reactivitdtii compusilor organici, 1997, in 
colaborare. Membru al Societatii de Chimie 
din Romania si din SUA. Membru cores- 
pondent (din 1996) al Academiei Romane. 

Sima, Horia 

(3.07.1906, Mandra, jud. Fagara§ - 
25.05.1993, Barcelona) 

Om politic. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti, fiind apoi profesor de limba 
romana la liceul din Caransebes. A intrat in 
miscarea legionara in 1927 si a ajuns repede 
sef al Regiunii a IX- a, Banat. Dupa ucide- 
rea lui Zelea-Codreanu in 1938 conduce 
operatiunea de ucidere a prim-ministrului 
Armand Calinescu, dupa care se refugiaza 
la Berlin. Intors in tara in 1940, este arestat 
si eliberat sub presiunea nazistilor ger- 
mani, fiind numit, la 14 septembrie 1940, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 709 



^ 



31.10.2011 17:29:41 



Sima§chevici 




710 




Alexei Sima§chevici 



Angela Similea 



vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Pe 
21 ianuarie 1941 Garda de Fier a provocat 
pogromul de la Bucuresti, incercand sa preia 
puterea prin lovitura de stat, prilej cu care 
Ion Antonescu a scos Garda de Fier in afara 
legii. Dupa inlaturarea regimului Antonescu 
(23 august 1944, intrarea sovieticilor in 
Bucuresti) a fost chemat de Hitler sa organi- 
zeze rezistenta romaneasca si astfel a aparut 
la Viena un guvern in exil. In 1 945 a fugit in 
Italia, de acolo in Franta si apoi s-a stabilit 
in Spania franchista unde a trait pana la 
sfarsitul vietii, ca profesor la Universitatea 
din Barcelona. Lucrari: Articole politice (1950- 
1963), 1967; Ce este comunismul? ', 1972; Histo- 
ire du Mouvement Legionnaire, 1972. 

Sima§chevici, Alexei 

(27.06.1929, Chi§inau, Basarabia) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico- 
Matematici la Universitatea din Chisinau. 
Elev al lui Mihail Kot si Vladimir Andru- 
nachievici. Profesor la Institutul de Fizica 
Aplicata al ASM. Preda fizica si ingineria 
semiconductorilor. Brevetul sau de inventie 
(coautor), fotocondensator cu semiconduc- 
tor!, a fost medaliat la Salonul International 
de Inventica, 2005. Membru al Consiliului 
Societatii Fizicienilor din Moldova. Membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Similea, Angela (loana) 

(9.07.1946, com. 1 Decembrie, jud. Ilfov) 
Interprets de muzica usoara. A studiat canto 
cu Florica Orascu. Provine din miscarea de 
amatori. A debutat la Festivalul Internatio- 
nal Cerbul de Aur, Brasov, 1970, obtinand 
premiul al II-lea. In 1 977 a obtinut premiul I 
la Festivalul de la Mamaia. George Grigo- 
riu, Florin Bogardo, Ion Cristinoiu, Marcel 
Dragomir, Marius Teicu, Jolt Kerestely, 
Temistocle Popa s.a. au creat slagare special 
pentru ea. Cantece: „Amurgul", 1971; „Tu 
esti primavara mea", 1972; „Un albastru 
infinit", 1977; „Sa mori de dragoste ranita", 
2000. A jucat in mai multe musicaluri de 



televiziune si in filmul lui Ion Popescu-Gopo r 
Ramasagul, 1985. 

Siminel, Gheorghe 

(3.03.1930, Chi§inau - 9.01.1989, Chi§inau) 
Actor. A absolvit Institutul Teatral de Stat A. 
Ostrovski din Leningrad. A fost actor la Tea- 
trul Muzical Dramatic A.S. Puskin din Chisi- 
nau. A infiintat teatrul de televiziune Dialog 
la Televiziunea Moldovei. A facut regie de 
film la Moldova Film si Telefilm Chisinau. 

Siminel, Vasile 

(2.06.1921, Gordine§ti, Basarabia) 
Agronom. A absolvit Facultatea de Agro- 
nomie a Institutului Agricol din Chisinau, 
in prezent Universitatea Agrara de Stat din 
Moldova. Specializat in genetica si irigatii. 
Director al Statiunii experimentale pentru 
incercarea si aprecierea metodelor de lucrare 
a solului, apoi sef al Centrului stiintific din 
Tvardita, Ceadar-Lunga, al Institutului de 
Cercetari pentru Culturile de Camp din 
Balti. In prezent profesor la Universitatea 
Agrara a Moldovei. A elaborat bazele teore- 
tice ale hibridarii graului de toamna cu eel 
de primavara. A demonstrat experimental ca 
plantele de grau pot fi obtinute nu numai 
prin hibridarea graului de toamna cu eel de 
primavara, dar si prin intermediul mutage- 
nezei. Distins cu titlurile de Om Emerit in 
Stiinta, cu ordinele Drapelul Rosu de Munca 
si Gloria Muncii. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Simion, (loan) Eugen 

(25.05.1933, Chiojdeanca, jud. Prahova) 
Istoric literar. Profesor la Facultatea de Limba 
si Literatura Romana a Universitatii din 
Bucuresti. Profesor invitat la Sorbonne VI 
(1970-1973). Editor, apoi director al revistei 
Caiete critice (apare din 1983). Presedinte al 
Comitetului National UNESCO pentru 
Decada Mondiala a Dezvoltarii Culturale. 
Presedinte al Consiliului National de Ates- 
tare a Diplomelor si Certificatelor Universi- 
tare. Laureat al Premiului Uniunii Scriitori- 
lor si Premiului Academiei Romane (1977). 
Director al Institutului de Istorie si Teorie 
Literara G. Calinescu, Bucuresti. A publicat 
injur de 3 000 de articole si 20 de volume de 
critica si istorie literara: Intoarcerea autorului, 
1961; Orientdri in literatura contemporana, 
1965; Scriitori romdni de azi, vol. I - 1971, II - 
1977, III - 1983, IV - 1989; Fragmente critice, 
vol. I - 1997, II - 1998; III - 1999, IV- 2000. 
Initiator al proiectelor de editare a Dictio- 
narului Tezaur al limbii romane, coordonator 
al colectiei Opere Fundamentale a Fundatiei 
Academiei Romane (al carei presedinte 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 710 



& 



31.10.2011 17:29:42 



Simionescu 




Gheorghe Siminel 



Vasile Siminel 



Eugen Simion 



Bogdan C. Simionescu 



este). Metnbru corespondent (din 1991) 
al Academiei Romane, membru plin din 
1992. Vicepresedinte al Academiei Romane 
(1994-1998), apoi presedinte (1998-2006). 
Din 1992 membru al Academiei Europaea. 
Din 1999 membru de onoare al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. Din 2004 membru al 
Institut de France. Distins cu Legiunea de 
Onoare a Frantei in grad de Cavaler (2011). 

Simion Movila 

V. Movila, Simion 

Simion, §tefan 

(? - 1656, Alba lulia) 

Mitropolit. Ortodox. Calugarit la Alba lulia, 
a fost ales in 1643 mitropolit al Balgradului 
(belti in slavona insemna alb, deci e vorba de 
Alba lulia), Vadului si Maramuresului. Desi i 
s-a impus calvinizarea bisericii ortodoxe din 
Transilvania, n-a respectat acest deziderat al 
principelui Gheorghe Rakoczi I, considerat 
conditie a autonomiei Transilvaniei fata de 
coroana imperiala. A tiparit prima editie 
integrala in romana a Noului Testament de la 
Balgrad, 1641. A fost primul mare sustinator 
explicit al folosirii limbii romane ca atestare 
a identitatii de neam: „Bine stim ca cuvintele 
trebuie sa fie ca banii, ca banii aceia sunt 
buni carii imbla in toate tarile; asea si cuvin- 
tele, acealea sunt bune, carele le inteleg toti. " 
Seminarul Ortodox din Alba lulia poarta azi 
numele lui. 

Simionescu, Bogdan C. 

(16.03.1948, la§i) 

Chimist. Fiu al lui Cristofor S. A absolvit 
Facultatea de Chimie a Institutului Poli- 
tehnic din Iasi. Specializare la Louvain la 
Neuve, Belgia. Profesor la Universitatea 
Tehnica din Iasi (Departamentul Polimeri- 
lor) si profesor asociat la Universitatea Teh- 
nica din Bucuresti. Director al Institutului 
de Chimie Macromoleculara Petru Poni din 
Iasi. Profesor invitat in Japonia, Canada, 
SUA, Franta, Germania, Polonia. Proiecte: 



Materiale polimere multifazice - biodegradabile, 
biocompatible, biologic active, sisteme mobile arti- 
ficiale - cu aplicatii in medicind si pentru asigura- 
rea protectiei mediului, 2003; Materiale polimerice 
multifunctionale malt performante pentru medi- 
cind, farmacie, microelectronica, stocare de energie/ 
informatii, protectia mediului, 2006. Membru 
corespondent al Academiei Romane (2000). 

Simionescu, Cristofor I. 

(17.07.1920, Dumbraveni, Suceava - 
6.08.2007, la§i) 

Inginer chimist. Tata al lui Bogdan S. Studii 
liceale la Suceava si Iasi si superioare (Facul- 
tatea de Chimie Industrial^) la Iasi. Profesor 
si sef de catedra (din 1952), director de 
studii (1949-1951), prorector (1951-1952) 
si rector (1953-1976) la Institutul Politehnic 
Gh. Asachi din Iasi; sef al Sectiei de chimie 
macromoleculara (1956-1970) si director 
(1970-2000) al Institutului de Chimie 
Macromoleculara Petru Poni din Iasi. Speci- 
alist in domeniul chimiei macromoleculare, 
a efectuat studii in domeniul chimiei lem- 
nului si celulozei, al polimerilor si al copo- 
limerilor grefati. Are contributii stiintifice si 
in domeniul tehnologiei chimice a celulozei, 
hartiei si fibrelor artificiale. A elaborat teoria 
conductiei in compusi organici. De mare 
insemnatate sunt cercetarile in domeniul 
copolimerizarii si al obtinerii copolimerilor 
secventati. A initiat cercetari intr-un nou 
domeniu: sinteza polimerilor prin metode 
ionice pe cale electrochimica. Este autorul 
unor studii privitoare la structura fizica 
a compusilor macromoleculari naturali 
si sintetici, efectuate pe calea degradarii 
menajate a polimerilor: hidroliza, degradare 
termica. Lucrari: Chimia lemnului in RPR 
(1964); Chimia stufului (1966); Mecanochimia 
compusilor macromoleculari (1967); Stadiul 
actual al cercetarii din domeniul grefdrii celulozei 
(1967); Fractionarea compusilor macromoleculari 
(1969); Chimia lemnului si a celulozei (2 vol., 
1 972-1 973,); Chimia lemnului in Romania. Plo- 
pul si salcia (1973); Tratat de chimia compusilor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



diet LZ.indd 711 



^ 



31.10.2011 17:29:42 



Simionescu 




Cristofor I. Simionescu 



Ion Th. Simionescu 



Maya Simionescu 



Mircea Horia Simionescu 




712 



macromoleculari (4 vol., 1973-1993); Chimia 
algelor marine (1974); Polimeri bicompatibili 
si biologic activi (1980); Enzime (1980); Pro- 
teine (1982); Originea vietii (1983); Chimie 
macromoleculara (1985); Poliacetilene (1987); 
Implicatii bioenergetice ale colorantilor (1988) 
s.a. A publicat si lucrari privitoare la istoria 
chimiei: Figuri de chimisti romdni, 1964, si la 
relatia stiinte-nlosofie, precum si eseuri: 
Gdnduri, 5 vol. Membru titular (1963) 
al Academiei Romane; vicepresedinte al 
Academiei Romane (1974-1990) si vice- 
presedinte cu delegatie de presedinte al 
Academiei Romane (1977-1980); prese- 
dinte al filialei Iasi a Academiei Romane 
(1963-1974 si 1989-2001). Membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1991), al Academiei de Stiinte din New 
York, al Academiei Ungare de Stiinte, 
al Academiei Internationale de Stiinta a 
Lemnului (IAWS), al Academiei Europene 
de Stiinte si Arte, al Societatilor de Chimie 
din Franta si SUA. Doctor Honoris Causa al 
Institutului Chimico-Tehnologic din Sofia. 
A fost distins cu Medalia de Aur a Societatii 
Americane de Chimie (1976) si cu Ordinul 
National Steaua Romaniei in grad de Mare 
Ofiter (2000). 

Simionescu, Ion Th. 

(10.07.1873, Fantanele, Boto§ani - 
7.01.1944, Bucure§ti) 

Geolog si paleontolog. A absolvit Facultatea 
de Stiinte la Iasi. Specializare la Viena si 
Grenoble. Profesor la Facultatea de Stiinte, 
apoi la Universitatea din Iasi, unde a fost si 
rector. Fondator si director al Revistei Vasile 
Adamachi. Contributii la stabilirea originii 
geologice comune a Carpatilor Orientali 
si muntilor Dobrogei. Lucrari: Studii geo- 
logice si paleontologice din Carpatii sudici, 3 
vol., 1898-1905, Constitutiunea geologica a 
tarmului Prutului din nordul Moldovei, 1902; 
Geologia Romaniei. Literatura geologica. Consi- 
deratiuni generale asupra tectonicei si stratigra- 
fiei Romaniei, 1906; Mamifere pliocene de la 



Cimislia-Basarabia, 5 vol., 1940; Paleontologia 
Romaniei, 1943. Membru al Societatii Sti- 
intifice Romane. Membru titular (1911) al 
Academiei Romane. 

Simionescu, Maya 

(23.02.1937, Bucure§ti) 

Biolog. Sotie a lui Nicolae S. A absolvit 
Facultatea de Biologie a Universitatii din 
Bucuresti. Specializare la New York (unde a 
lucrat cu George Emil Palade) si la Yale Uni- 
versity. Cercetator si director la Institutul de 
Biologie si Patologie Celulara din Bucuresti. 
Profesor invitat la Montreal, New York, Bos- 
ton, Los Angeles. Contributii la studierea 
biologiei si patologiei celulare a sistemului 
cardiovascular. Lucrari: The Cardiovascular 
System in Histology, Differentiated Distribution of 
Anionic Sites on Capillary Endothelium, Fenomene 
de segregare nucleolara in celula tiroidiand umand 
patologica, Modele experimentale chirurgicale ale 
glandelor endocrine, in colaborare. Membru al 
American Society for Cell Biology. Membru 
al Societatii Stiintifice Romane. Membru al 
Academiei Romane (1991) si vicepresedinte 
alei (1998-2006). 

Simionescu, Mircea Horia 

(23.01.1928, Targovi§te - 18.05.2011, Bucure§ti) 
Prozator. A absolvit Filologia la Bucuresti si a 
fost redactor la diverse publicatii. Director al 
Editurii Institutului Cultural Roman. A fon- 
dat, impreuna cu Radu Petrescu, Al. George 
si Costache Olareanu, asa numitul Grup 
de la Targoviste. Inteligenta ironica si stilul 
spiritualizat definesc proza lui: Nesfdrsitele 
primejdii, 1968; Erasmo, 1969; Ingeniosul bine 
temperat • Dictionar onomastic, 4 vol., 1969- 
1983); Bibliografie generald, 1970; Dupa 1900, 
pe la amiazd, 1975; Rdpirea lui Ganymede, 1975; 
Jumdtate plus J, Premiul Academiei, 1976; 
Invatdturi pentru delfin, 1979; Banchetul, 1982; 
Redingota, 1984; Licitatia, 1985; Trei oglinzi, 
1987; Asediul locului comun, 1988; Targoviste, 
un excurs sentimental, 1999. Premiul Prome- 
theus pentru Opera Omnia, 1998. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 712 



& 



31.10.2011 17:29:42 



Simu 



Simionescu, Nicolae 

(27.06.1926, Bucure§ti - 6.02.1995, Bucure§ti) 
Biolog. Sot al Mayei S. A absolvit Medicina 
la Bucuresti. Specializat in biologie celulara 
in Belgia r Franta, SUA. Profesor invitat la 
Yale University, Rockefeller University din 
New York (de catre George Emil Palade), 
Montreal, Boston, Los Angeles. A fondat, 
impreuna cu sotia sa, Institutul de Biologie 
si Patologie Celulara. Contributii in dome- 
niul biologiei si patologiei celulare a siste- 
mului cardiovascular si glandelor endocrine. 
Lucrari: Vascularizatia organelor interne, 2 vol., 
1953; Ghid pentru studiul practic al anatomiei 
omului, 4 vol., 1960; Probleme generate teore- 
tice si practice ale terenului reactivitatii, 1965; 
Histogeneza cancerului tiroidian, 1966; The 
Cardiovascular System, 1975; Endothelial Cell 
Disfunction, 1991. Membru al Academiei de 
Stiinte din New York, al Societatii Interna- 
tionale de Endocrinologie. Membru al Aca- 
demiei Romane (1991) si vicepresedinte al ei 
(1994-1995). Distins cu numeroase premii 
la Salonic, Tokyo, Bologna s.a. 

Simionescu-Ramniceanu, Marin 

(9.11.1883, Bonte§ti, com. Carligele, 
jud. Vrancea - 25.03.1964, Bucure§ti) 
Critic si istoric literar. Era un Ramniceanu 
(Romniceanu) dupa mama, inrudit cu 
Grigore si Mihail R., bucovinean dupa tata. 
Tatal sau a fost modelul personajului Tanase 
Scatiu, arendasul din romanele lui Duiliu 
Zamfirescu. A absolvit Literele si Filosofia la 
Berlin. S-a ocupat de arhitectura bizantina si 
de urbanism. Administrator al Regiei Publice 
Comerciale a Loteriei Privilegiate de Stat 
(din 1931). Cofondator al Editurii Cultura 
Nationala, care-si desfasura activitatea cu 
fondurile lui Aristide Blank. Lucrari: Propilee 
artistice, 1913; Istoria artelor. Scurta expunere 
asupra evolutiei stihurilor si a caracteristicilor celor 
mai insemnati artisti, 1 924; Necesitatea frumu- 
setii. Studii de esteticd si arid, 1925; Consider atii 
artistice asupra arhitecturii bizantine. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1919), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Simonescu, Dan 

(10.12.1902, Campulung - 
11.03.1993, Bucure§ti) 

Istoric literar, bibliograf. A absolvit Facultatea 
de Litere la Universitatea din Bucuresti si s-a 
specializat in literatura veche. Sef al Sectiei 
manuscrise a Bibliotecii Academiei Romane, 
profesor la Facultatea de Limba si Litera- 
tura Romana a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: Bibliografia romdneasca veche, vol. Ill, 
IV (continuate dupa Nerva Hodos); Incercari 
istorico -liter are, 1926; Arta legaturii de carte la 




Dan Simonescu Zeno Virgil Gheorghe Simion 



romdni 1710-1747; Literatura romdneasca de 
ceremonial, 1939; Membru de onoare (1992) 
al Academiei Romane. 

Simon, Zeno Virgil Gheorghe 

(23.04.1935, Timi§oara) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie la 
Universitatea din Bucuresti. Specializare la 
Institutul Max Plank din Tubingen. Profesor 
la Facultatea de Fizica a Universitatii din 
Timisoara, apoi la Institutul de Medicina 
din Timisoara. Contributii in domeniul chi- 
miei cuantice si al aplicatiilor chimiei fizice 
in modelarea reglajului celular. Lucrari: 
Carcinogenic Inhibitory Properties of Retinoids: 
a QSAR - MTD Analysis, 1990; Relatii can- 
titative - structurd chimicd - activitate biologica 
(QSAR). MetodaMTD, 1996. Membru cores- 
pondent al Academiei de Stiinte Medicale 
din Romania (1994), membru al Societatii 
de Biologie Celulara, membru al Societatii 
Americane de Chimie. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1997). 

Simonov, luri 

(25.05.1937, Steklozavod, rn. Lukianovsk, 
reg. Gorki-Nijni Novgorod, Rusia) 
Fizician. Rus ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Fizica a Universitatii din Gorki si a fost 
repartizat la filiala din Moldova a Academiei 
de Stiinte a URSS. Specializat in cristalochi- 
mie. Contributii in domeniul preparatelor 
psihotrope si antimicotice. Detine 20 de 
brevete de inventie. A conferentiat in Polo- 
nia, Romania, Rusia, Ucraina, SUA, Ger- 
mania, Italia, Franta. Laureat al Premiului 
de Stat al Moldovei, distins cu titlul de Om 
Emerit al Stiitei, cu Medalia Meritul Civic, 
premiul presedintilor a trei Academii: Mol- 
dova, Ucraina, Belarus. 

Simu, Anastase 

(25.03.1854, Braila - 27.02.1935, Bucure§ti) 
Colectionar de arta. Dupa liceul absolvit la 
Theresianum, in Viena, a absolvit Dreptul 
la Paris si Stiinte Politice si Administrative 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 713 



^ 



31.10.2011 17:29:42 



Sinadino 




Panteleimon Sinadino 



BenoneSinulescu 



Gheorghe Sion 



loan Alecu Sion 




714 



la Bruxelles. A fost secretar de legatie al 
Romaniei la Berlin, membru al Consiliu- 
lui Consultativ al Artelor (1910-1915) si 
a fondat in 1910 Muzeul Simu, a carui 
bogata colectie de opere de arta romanesti 
si straine a donat-o statului roman in 1927. 
Achizitiile fusesera facute incepand din 
1878, la Toulouse, Muntele Athos, Venetia, 
Milano, Florenta, Paris, Niirnberg, iar casa a 
fost construita special pentru a le adaposti. 
A fost prieten cu Paul Signac si Alfred Sisley 
(pointilisti). O parte din aceasta colectie se 
afla astazi la Muzeul National de Arta al 
Romaniei, iar o alta in colectia Simu de la 
Pinacoteca orasului Bucuresti. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1933). 

Sinadino, Panteleimon 

(27.07.1875, Chi§inau - ?, Siberia) 
Om politic. Grec ca etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Medicina a Universitatii din Kiev. 
A fost tutore la diferite institutii pentru 
copii, institutii scolare, judecator de pace 
onorific, consilier si loctiitor al presedintelui 
Dumei orasenesti, deputat in Duma a Il-a 
si a Ill-a de Stat a Rusiei din partea Basa- 
rabiei. Primar al Chisinaului (1903-1910). 
Ca deputat in Sfatul Tarii a votat unirea 
Basarabiei cu Romania in 1918. Dupa 1918 
a activat in sistemul bancar al Basarabiei si a 
fost membru al Partidului National Liberal. 
Senator in Parlament pe listele Frontului 
Renasterii Nationale (1937-1939). A optat 
in 1940, la schimbul de populatie, pentru a 
ramane in Basarabia. Arestat de NKVD in 
1940 si trimis in Siberia. 

Sinulescu, Benone 

(24.05.1937, Siriu, jud. Buzau) 
Interpret de muzica populara. A absolvit 
Scoala Tehnica la Buzau si Scoala Speciala 
de Muzica la Bucuresti. A cantat cu preca- 
dere melodii culese din zona Buzaului si 
Muntii Siriului. A debuat in 1956 si a cantat 
practic toata viata, cu diverse formatii. Can- 
tece: „Straina mamei, straina"; „La Lenuta 



sub cerdac"; „In muntii Buzaului"; „Radu 
mamii"; „Crasmarita din Buzau"; „Dulce-i 
vinu r "; „Lasa-ma sa beau"; „Haideti sa 
cantam"; „Cocosel de la Buzau". Laureat 
al Festivalului Tinerilor si Studentilor de 
la Helsinki, 1962; Ordinul Muncii, 1966; 
Ordinul Meritul Cultural, 1968; Discul de 
Aur al Electrecordului, 1969; Ordinul Ser- 
viciu Credincios, 2002. 

Sion, Gheorghe 

(18.05.1822, Mamornita, azi Tn Ucraina - 
1.10.1892, Bucure§ti) 

Scriitor. In 1848 a luat parte la miscarea 
revolutionara din Moldova. In 1860 a 
scos Revista Carpatilor. A scris versuri si 
teatru fara o valoare deosebita. A ramas in 
amintirea urmasilor pentru poezia „Limba 
romaneasca". Proza memorialistica Suvenire 
contimporane, 1888, remarcabila prin culoa- 
rea si fluenta evocarii, cuprinde portrete 
memorabile si pitoresti, descried de atmo- 
sfera, realizand in cuprinsul povestirii valo- 
roase nuvele autonome. A tradus din clasicii 
si romanticii francezi. Membru titular al 
Academiei Romane (1868). 

Sion, loan Alecu 

(28.09.1890, Pite§ti - 7.11.1942, Cotul Donului) 
General de divizie. A facut Liceul Militar 
la Iasi si apoi Scoala de Oflteri de Artilerie, 
Geniu si Marina din Bucuresti. S-a distins 
inca din Primul Razboi Mondial in luptele 
de la Persani (1916), primind Coroana 
Romaniei in grad de Cavaler. A absolvit 
Scoala Superioara de Razboi si a lucrat la 
Marele Stat Major, la Secretariatul General 
al Ministerului de Razboi, la Consiliul Supe- 
rior al Apararii. In 1939 a preluat comanda 
Brigazii 2 Artilerie din Divizia 2 Infanterie. In 
1 941 a devenit general de brigada si a primit 
comanda nou-inflintatei Divizii 1 Blindate, 
a trecut Prutul in 1 941 si a inaintat pana la 
Moghilev, ajungand apoi in zona Odessei. 
A primit Crucea de Fier clasa a Il-a si Ordi- 
nul Mihai Viteazul post-mortem (1943). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 714 



^ 



31.10.2011 17:29:42 



Slatineanu 




Mircea STntimbreanu 



A tnurit in lupta, pe valea Tarita, fiind singu- 
rul general roman care a murit in lupta in al 
Doilea Razboi Mondial. 

Sitinski, Leopold 

(7.03.1854, Chisinau - dupa 1918, Chisinau) 
Medic. Se trage din boierii Rascanu dupa 
mama, rus dupa tata. A absolvit Academia de 
Medicina din Petersburg, specializandu-se 
la Viena, Paris si Berlin. A fost medic-sef 
al Spitalului Central din Chisinau. A fost 
primar al Chisinaului (1904-1905), deputat 
in Duma ruseasca. Presedinte al Comisiei 
Municipale de Constructie, a initiat constru- 
irea Bancii orasului, Spitalului Municipal, 
sediului pompierilor si a mai multor scoli. 
Distins cu Ordinul Coroana Romaniei in 
grad de Comandor. 

STntimbreanu, Mircea 

(7.01.1926, Baita, Brad - 19.08.1999, Bucuresti) 
Scriitor. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
Presedinte al Cinematografiei Romane. 
Director al Editurii Albatros. A scris litera- 
tura pentru copii. Lucrari: Cu sifaraghiozdan, 
1956; Recreatia mare, 1965; Schite vesele, 1969; 
Sa stdm de vorbdfdrd catalog, 1971; Aducdtoru- 
lui multumiri, 1976; Mama mamutilor mahmuri, 
1980; Gulliver in tar a chiticilor, 1983; Caiete de 
editor, 2000, postum. Presedinte al Sectiei 
literatura pentru copii a Uniunii Scriitorilor, 
a primit de mai multe ori Premiul Uniunii 
Scriitorilor. Scoala din orasul Brad, unde a 
invatat, ii poarta astazi numele. 

Slavici, lo(a)n 

(18.01.1848, Siria, Arad - 
17.08.1925, Crucea de Jos, Vrancea) 
Prozator. A studiat Dreptul la Budapesta 
si Viena, dar nu 1-a terminat. S-a imprie- 
tenit cu Mihai Eminescu, acela care 1-a si 
descoperit ca scriitor. A fost presedinte al 
Societatii Romania Juna. A fost secretar al 
Comisiei pentru Documentele Hurmuzaki, 
redactor la Timpul alaturi de I.L. Caragiale si 
Mihai Eminescu, profesor de liceu. Junimist. 



Fondator al Ligii pentru Unitatea Culturala 
a Tuturor Romanilor. A scris proza, remar- 
candu-se mai ales prin nuvelele pline de 
substanta: Popa Tanda, 1875; Budulea Tai- 
chii, 1880; Moara cu noroc, 1880, dupa care 
s-a turnat in 1956 filmul cu acelasi nume; 
romane: Padureanca, Mara, 1894. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1882). 

Slatineanu, Alexandru 

(1873, Bucuresti - 1939, lasi) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la Paris. Tata al lui Barbu S. 
Specialist in bacteriologie, unul dintre fon- 
datorii acestei discipline la lasi. Contributii 
in domeniul tratamentului poliomielitei si 
febrei tifoide, al serovaccinurilor. Profesor 
la Facultatea de Medicina din lasi. Pasionat 
colectionar de arta romaneasca (Nicolae 
Grigorescu, Stefan Luchian, Dimitrie 
Ghiata, Iosif Iser) si franceza (Van Gogh, 
Camille Claudel, eleva a lui Auguste Rodin 
si sora a poetului Paul Claudel, Toulouse 
Lautrec). Membru al Academiei de Medi- 
cina din Romania. 

Slatineanu, Barbu 

(1895, Paris - 31.10.1959, Jilava) 
Colectionar de arta. A absolvit Academia 
Militara la Paris, fara a avea o inclinatie 
militara speciala, a ajuns pana la gradul de 
colonel. Fiu al lui Alexandru S. Ginere al lui 
Alexandru Lahovary. Director fondator al 
Muzeului Ceramicii Romanesti, profesor la 
Institutul de Arte Plastice. A imbogatit colec- 
tia tatalui sau cu obiecte de arta romaneasca 
(vase si textile). A alcatuit o harta a centrelor 
de olarit din Romania. Colectia a fost des- 
chisa pentru public in 1948. Multi intelec- 
tuali se intalneau in Casa Slatineanu: Vasile 
Voiculescu, Adrian Maniu, Ion Pillat, George 
Oprescu, Serban Cioculescu, Vladimir Stre- 
inu, Ion Tzigara-Samurcas, Dinu si Nelly 
Pillat, Hrandt Avachian, istoricii Lambrino 
si Draghiceanu. Majoritatea au fost arestati 
sub acuzatia de complot contra ordinii de 
drept (comentau cartile lui Emil Cioran 
aduse clandestin in tara de Marietta Sadova). 
Amfitrionul insusi a murit in inchisoare. 

Slatineanu, Stroe Constantin 

(1926, Bucuresti - 3.02.1993, Bucuresti) 
Scriitor si compozitor. A studiat Aeronautica 
la Politehnica din Bucuresti, fiind arestat de 
student (1947, ca si restul familiei), tinut la 
inchisoarea din Pitesti pana in 1 949, fara a fi 
judecat. Casa a fost nationalizata in 1950, iar 
colectia de arta donata statului. A lucrat ca 
tehnician la Canalul Dunare-Marea Neagra, 
apoi la Institutul de Ameliorari Funciare din 
Bucuresti (din 1952). A proiectat si realizat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 715 



^ 



31.10.2011 17:29:43 



Slavescu 




Barbu Slatineanu 



Victor Slavescu 



Nichita P. Smochina 



Mircea Snegur 




716 



mai multe statii de irigare. A avut 6 inventii 
omologate. A tradus din si in franceza litera- 
tura, a scris versuri, a compus sonate, lieduri 
si simfonii (fiind elevul lui Dimitrie Cuclin). 
Lucrari: Cdntecul blestemat si sfdnt, versuri, 
2004, postum; lieduri pe versuri de Tudor 
Arghezi, Vasile Voiculescu, Mihai Eminescu, 
loan Alexandru. 

Slavescu, Victor 

(23.05/5.06.1891, Rucar, jud. Muscel - 
24.09.1977, Bucuresti) 

Economist. Absolvent al Facultatii de Filoso- 
fie din Gottingen. In 1912 a plecat la Uni- 
versitatea din Miinchen, unde a studiat timp 
de doua semestre stiintele economice. Intre 
timp face si o calatorie la Paris. In toamna lui 
1913 si-a continuat studiile la Universitatea 
din Halle, obtinand in 1914 titlul de doctor 
in stiinte economice. Profesor la ASE, spe- 
cialitatea finante, credit, schimburi bancare. 
Director general la Societatea Nationala de 
Credit Industrial (1923-1933); director la 
BNR; subsecretar de stat la Ministerul de 
Finante (1933-1934); ministru de Finante 
(1934, 1935) si ministru ad interim la Indus- 
trie si Comert (1 934) - lui i se datoreaza faptul 
ca, pe fondul crizei economice mondiale din 
1937, Romania a inregistrat uriasa crestere 
financiara din 1938; ministru la Inzestrarea 
Armatei (1939, 1940); membru in condu- 
cerea unor societati industriale; presedinte 
UGIR (Uniunea Generala a Industriasilor 
din Romania); initiator al revistei Independent 
economicd (1918); director la Anale economice 
si statistice (1926); rector al Academiei de 
Inalte Studii Comerciale si Industriale din 
Bucuresti. Lucrari: Organizarea creditului in 
Romania, 1922; Istoria Bancii Nationale Romane, 
1925; Economia nationala, 1933. Membru al 
Consiliului Superior Bancar (1938, 1946); 
cofondator, membru in comitetul de con- 
ducere la Institutul de Cercetari Sociale 
(1938). Seful organizatiei PNL din judetul 
Galati, deputat in cinci legislaturi, senator. 
A fost intemnitat la inchisoarea Sighet (1950 



si 1955). Marea Cruce Coroana Romaniei, 
Marea Cruce Orange Nassau, Mare Ofiter al 
Legiunii de Onoare. Membru al Academiei 
Romane (1939), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Smara, Maica nume la na§tere Smaranda 
Andronescu, maritata Gheorghiu 
(5.09.1857, Targovi§te - 26.01.1944, Bucure§ti) 
Scriitoare. Nepoata a poetului Gr. Alexan- 
drescu. A absolvit Scoala Centrala de Fete 
din Bucuresti. Feminista, a conferentiat 
pe aceasta tema in tara si in Italia, Franta, 
Danemarca, Suedia, Grecia. A organizat un 
cenaclu literar pe care-1 frecventa si M. Emi- 
nescu. A scos revista Altite si bibiluri (1893). 
A scris proza si eseuri: Din pana suferintei, 
1888; Novele, 1890; Veronica Mick. Viatasi 
operilesale, 1892; Inteligentafemeii, 1896; Schite 
si amintiri din Italia, 1900; Marza, 1904; Tara 
mea, 1 905; Fata tatii, 1912; Schite si amintiri din 
Cehoslovacia, 1925; O romdnca la Polul Nord, 
1932; Dumitrite brumate, 1937; Canta Dorna, 
1939. 

Smochina, Nichita P. 

(14/27.03.1894, Mahala, ora§ul Dubasari, 
Basarabia - 14.12.1980, Bucure§ti) 
Jurist, istoric, etnograf, folclorist si om politic. 
Autodidact. Mason. A participat la Congre- 
sul Popoarelor din Caucaz (1917). Fondator 
al publicatiei Moldovanul, Dubasari, 1918. 
In 1920 s-a stabilit la Iasi, unde a absolvit 
Dreptul si Filosofla. A fondat Revista tineri- 
lor transnistreni (1935), ziarul Transnistria si 
Moldova noua. Lucrari: Anul Nou la moldovenii 
de peste Nistru, 1928; Din trecutul romdnesc al 
Transnistriei, 1930; I Romenifra il Dnister ed il 
Bug, 1941. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1942), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Snegur, Mircea 

(17.01.1940, Trifane§ti, Basarabia) 
Om politic. In 1956 a absolvit scoala medie 
din satul Frumusica, raionul Floresti. Stu- 
diile superioare si le-a facut la Institutul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 716 



& 



31.10.2011 17:29:43 



Socor 



Agricol din Chisinau, absolvit in 1961. 
A facut aspirantura la Catedra de fitotehnie a 
aceluiasi institut (1972). Intre 1961 si 1968 a 
fost agronom si presedinte de colhoz in satul 
Lunga, raionul Floresti, ulterior a detinut 
functiile de: director al Statiei Experimentale 
pentru Culturile de Camp (1968-1973), 
sef al Directiei principale stiinta agricola 
a Ministerului Agriculturii' (1973-1978), 
director general al Asociatiei Stiintifice de 
Productie Selectia si director al Institutului 
de Cercetari Stiintifice in Domeniul Cultu- 
rilor de Camp din orasul Balti (1978-1981). 
In perioada 1981-1985 este prim-secretar 
al Comitetului Raional Edinet al PCM. Din 
1985 pana in 1989 detine functia de secretar 
al CC al PCM. Din 1989 pana in 1990 a fost 
presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem 
al RSSM si presedinte al Sovietului Suprem 
al RSSM.De la 3 septembrie 1990 pana la 
1 decembrie 1996 detine functia de prese- 
dinte al Republicii Moldova. A fost deputat 
in Sovietul Suprem al RSSM in legislaturile a 
Xl-a si a XH-a, in legislatura a XIV-a. In 1 995 
a citit, in Parlamentul Moldovei, mesajul 
„Limba romana este numele corect al limbii 
noastre". I-au fost conferite urmatoarele 
distinctii de stat si titluri onorifice: Ordinul 
Insigna de Onoare (1966), Medalia pentru 
Vitejie in Munca (1976), Ordinul Republicii 
(2000), Diploma Ad Honores a Academiei 
Europene de Arte (1995), Diploma de 
Onoare si Medalia de Aur a Ordinului Euro- 
pean de Merit (1995), Doctor Honoris Causa 
la Universitatea Agrara din Chisinau (1996), 
Doctor Honoris Causa la Universitatea din 
Ankara (1996), Doctor Honoris Causa la 
Universitatea Libera Internationala din Mol- 
dova (2001). 

Soare, Mircea 

(21.07.1927, Bucure§ti - 1999, Bucure§ti) 
Inginer constructor. A absolvit Institutul 
de Constructii la Bucuresti. Specializare la 
Liege. Profesor la Institutul de Constructii 
din Bucuresti. Contributii in domeniul 
stabilitatii echilibrului, al promovarii unor 
noi materiale de constructie (beton celular 
autoclavizat, poliesteri armati cu fibre de 
sticla). Lucrari: Aplicarea ecuatiilor cu diferente 
finite la calculul pldcilor curbe subtiri, 1959; 
Paraboloidul eliptic si hiperbolic in constructii, 
1964, in colaborare; Automatizarea calculelor 
de rezistentd in constructii. Programe basic, 
1989, in colaborare. Membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. 

Socec(u), loan V. 

(1830, Sacele, jud. Bra§ov - 1896, Bucure§ti) 
Editor si librar. A venit la Bucuresti adus 
de valul revolutiei de la 1848 si si-a facut 



ucenicia in meserie la libraria Ioanid. Si-a 
deschis prima sa librarie in 1856 (Libraria 
Noua Socec & Comp), devenita in 1871 
tipografie si librarie (Socec, Sander si Teclu). 
Desfasurarea amplului proiect editorial 
al tipografiei si librariei a inceput in 1875, 
prin editarea colectiei Opere complecte a 
autorilor romani clasici si contemporani. 
Ei i se adauga colectiile: Clasici Romani si 
Straini pentru copii si tineret, ingrijita de 
Octav Minar si care cuprindea, pentru prima 
oara in Romania, informatii biobibliografice 
despre autori; Biblioteca Teatrului National. 
Amplul proiect editorial s-a exprimat si prin 
editarea atlaselor de judete, a lucrarilor des- 
pre minoritatile din Romania, a dictionarelor 
bilingve si a enciclopediilor. Brandul tipo- 
grafie-editura-librarie a fost atat de puternic, 
incat a rezistat intemperiilor a doua razboaie 
mondiale si a disparut abia in 1948, odata 
cu perioada socialista, cand intregul sistem 
al culturii a fost drastic modificat. Totusi, 
colectiile initiate cu incepere din 1875 au 
continuat sa existe si in noul sistem, sub 
numele si cu girul altor edituri. O strada din 
Brasov si o editura si librarie virtuala aparuta 
in 2008 ii poarta numele. 

Socolescu, Mircea 

(14.07.1902, Bucure§ti - 5.10.1993, Bucure§ti) 
Geolog si geofizician. A absolvit Facultatea 
de Mine si Mineralogie din Bucuresti. Spe- 
cializare in Franta. Profesor la Facultatea 
de Geografie si Geologie din Bucuresti. 
Contributii in domeniul geologiei econo- 
mice si geofizicii aplicate, a initiat alcatuirea 
hartilor de anomalie geologica ale Romaniei, 
descifrarea structurii geologice de adancime. 
S-a impus prin introducerea metodelor 
magnetice si electromagnetice in prospecta- 
rea acumularilor de substante minerale. Sef 
al Sectiei gravimetrie la Intreprinderea de 
Prospectiuni si Laboratoare, geolog al Trus- 
tului de Prospectiuni si Explorari Miniere. 
Lucrari: Carte de correction topographique pour 
les anomalies gravimetriques et cartes des altitudes 
moyennes pour la Roumanie, 1956; Prospectiuni 
radiometrice utilizate in interpretari geologice, 
1958; Fizica si structura scoartei terestre din 
Romania, 1975. Membru de onoare al Aca- 
demiei Romane (1993). 

Socor, Matei 

(15.09.1908, la§i - 30.05.1980, Bucure§ti) 
Compozitor si dirijor. A studiat la Conserva- 
torul din Bucuresti (1927-1929), ca elev al 
lui Gh. Cucu, Alfonso Castaldi si Constantin 
Brailoiu. Studii de perfectionare la Conser- 
vatory din Leipzig cu maestri ai compozitiei 
si dirijori de orchestra (1930-1933). Revenit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 717 



& 



31.10.2011 17:29:43 



Sofroni 




718 



in Romania, a fost cercetator etnolog si 
dialectolog al muzicii in cadrul Institutului 
de Folclor din Bucuresti, unde a colaborat 
cu C. Brailoiu, pentru o serie de culegeri de 
folclor. S-a apropiat din tinerete de miscarea 
muncitoreasca, devenind membru al PCR 
inca din ilegalitate si participand activ la 
lupta acestui partid impotriva fascismului si a 
guvernului antonescian. A fost presedinte al 
Comitetului de Radiodifuziune si presedinte 
al Uniunii Compozitorilor din RPR (1949- 
1954). Este autorul muzicii pentru doua 
din imnurile de stat ale Romaniei: Zdrobite 
cdtuse - imn national intre 1948 si 1953 , si Te 
slavim, Romaniei - imn national intre 1 953 si 
1977. Lucrari: Cumjiul isi curge necazul la vale 
(1942) si De-ajuns, Romaniei calvarul (1944); 
poemul simfonic Mama (1944), pe versuri de 
Maria Banus, si oratoriul Stejarul din Borzesti 
(1966); Sonata pentru pian (1932); Concertul de 
camera pentru sapte instrumente (1936); Concer- 
tul pentru orchestra cu clarinet, corn si violoncel 
(1 939); Passacaglia pentru violoncel si orchestra de 
camera (1941); Cdntarea Romaniei si Concertul 
pentru vioara si orchestra (1955); Tret salvdri 
(1969) - sextet de suflatori, o veritabila sin- 
teza a experientei sale. In ultimii ani de viata a 
compus opera Conu' Leonida fata cu reactiunea, 
reprezentata pe scena Operei Romane din 
Bucuresti in 1980. A fost Maestru Emerit al 
Artei si laureat al Premiului de Stat. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1952). 

Sofroni, Laurentie 

(1928, Fratautii Vechi, jud. Suceava) 
Inginer metalurg. A absolvit Facultatea de 
Metalurgie la Institutul Politehnic din Bucu- 
resti. Specializare la Institutul Politehnic din 
Kiev. Profesor la Facultatea de Metalurgie. 
Contributii in domeniul proceselor de tur- 
nare a fontelor cu fosfor ori grant nodular, 
al dirijarii proceselor de cristalizare si solidi- 
ficare a metalelor puse in forme. Presedinte 
de onoare al Asociatiei Tehnice de Turnato- 
rie din Romania. Membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Solacolu, §erban 

(1905, Bucure§ti - 21.03.1980, Bucure§ti) 
Inginer chimist. A absolvit Politehnica la 
Bucuresti si s-a specializat la Scoala Tehnica 
Superioara din Berlin-Charlottenburg. Pro- 
fesor la Facultatea de Chimie a Institutului 
Politehnic din Bucuresti. A fost primul care 
a predat in Romania un curs de chimia fizica 
a silicatilor tehnici. Fondator si director al 
Institutului de Cercetari pentru Materiale de 
Constructs. A elaborat prima sistematizare a 
zgurilor magneziene si dolomitice, a initiat 
fabricarea unor tipuri noi de ciment si beton 




Dumitru Solomon 



pentru barajul hidrocentralei de la Bicaz, 
noi tipuri de caramizi refractare pentru cup- 
toarele de la Combinatul Chimie Fagaras. 
Lucrari: Cimenturile speciale pentru constructiile 
maritime , 1933; Cimenturi speciale pentru baraje, 
1937; Industria cer arnica in Romania, 1940. 
Membru corespondent (1963) al Academiei 
Romane. Premiul de Stat (1963). Astazi 
exista la Bucuresti Fundatia pentru Stiinta si 
Ingineria Materialelor care-i poarta numele. 

Solomon, Dumitru 

(14.12.1932, Galati - 10.02.2003, Bucure§ti) 
Eseist. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
Evreu ca etnie. Frate cu Michel S. Redactor- 
sef al revistei Teatrul azi, apoi Scena. Lucrari: 
Problema intelectualului in opera lui Camil 
Fetrescu, debut, 1958; Masti contemporane, 
1970; Fata morgana, 1973, Trilogia antica: 
So crate, Diogene cdinele, Platon, 1974; Amor, 
1978; Elogiul nebuniei, 1983; Repetabila scena 
a balconului, Premiul UNITER pentru cea 
mai buna piesa romaneasca a anului, 1995; 
Teatru, 1997; Cine ajunge sus la fix, 2004. Este 
laureat al Premiului Academiei Romane, 
1978; al Uniunii Scriitorilor, 1982, 1985; 
al Asociatiei Uniunii Scriitorilor din Bucu- 
resti, 1978, 1984; al Premiului Ministerului 
Culturii, 1996. 

Solomon, Michel 

(8.12.1910, Galati - 1994, Montreal) 
S editor si publicist. Frate cu Dumitru S. 
Si-a luat licenta in Drept la Montpellier, 
Franta (1932) si a debutat ca ziarist la 
Timpul, Bucuresti. Delegat corespondent 
de presa la Londra, se inroleaza in armata 
britanica in al Doilea Razboi Mondial. 
Intors apoi in Romania, este arestat ca spion 
si trimis in lagarul de la Magadan, Siberia. 
Revenit in Romania in 1956, este trimis, 
fara proces, la penitenciarul de la Gherla. 
Eliberat in 1964, prin amnistie generala, 
pleaca din tara in 1965 si se stabileste la 
Montreal, unde este redactor-sef al revistei 
Regards sur Israel. Colaboreaza la Le Devoir, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 718 



^ 



31.10.2011 17:29:43 



Sorel 



La Presse, The Gazette, The Montreal Star. 
Scrie proza si memorialistica: Magadan, 
1973; Le Struma, 1974; Mon calvaire roumain, 
1976; Eden retrouve, L'etrange destin d'Emilia, 
La troisieme greffe du cosur, Shiffra, Aaron Hart 
(Sieur de Betancour). 

Solovine, Maurice 

(1875, Bucure§ti - 1958, Berna, Elvetia) 
Filosof. Evreu ca etnie. A studiat filosofia 
si fizica aplicata la Berna, cea din urma cu 
Albert Einstein, cu care s-a imprietenit. 
El, Einstein, Conrad Habicht (1876-1958), 
austriac, Albert Ritter von SteiEbein, ger- 
man, Michelangelo Besso, italian, si Marcel 
Grossman (originar tot din Romania), Firi- 
edrich Adler, austriac (social democrat ca 
profil, care i-a cedat lui Einstein postul de 
profesor la Zurich) au intemeiat Academia 
Vesela, cunoscuta sub numele de Akade- 
mie Olympia, un forum gratuit, deschis 
studentilor la matematica, fizica si filosofie, 
unde se discutau chestiuni legate de influ- 
entele reciproce dintre aceste domenii ale 
cunoasterii. A tradus in franceza din filosofii 
antici greci (atomisti) si din Einstein: Pensees 
philosophiques de 'Heraclite d'Ephese, prefata de 
Anatole France (1918); La Theorie de la rela- 
tivite restreinte et generalisee, expose elementaire. 
La relativite et le probleme de Vespace de Albert 
Einstein (1923); Lettre a Herodote de Epicur 
(1925 ?); Doctrines philosophiques et reflexions 
morales de Democrit (1928). 

Soltan, Petru 

(29.06.1931, Co§nita, Transnistria) 
Matematician si scriitor. A absolvit Institu- 
tul Pedagogic din Chisinau si s-a specializat 
la Universitatea de Stat M. V. Lomonosov 
din Moscova. Profesor la Facultatea de 
Matematica a Universitatii de Stat din 
Chisinau, director al Institutului de Cer- 
cetari in Domeniul Planificarii al ASM. 
Contributii in domeniul teoriei multimilor 
d-convexe cu referire la matematica apli- 
cata. Lucrari: AeponpoMuiuneHHUu KomnneKC 
pecny6nuKu (1981, in colaborare); Excursions 
into Combinatorial Geometry (1997, in cola- 
borare), Ietrele (nuvele, 2003), Intre Scyla 
si Charibda (2006) si Transnistria, lacrima 
mea (2006, publicistica). Este fondatorul 
seminarului Facultatii de Matematica pe 
care-1 conduce de 40 de ani - Probleme 
extreme asupra multimilor convexe. A fost 
profesor invitat la Moscova, Tbilisi, Task- 
ent, Leningrad, Varna, Erevan, Bucuresti, 
Varsovia, Budapesta, Marsilia, Tartu. Dupa 
1990 este si deputat, presedinte al Comisiei 
pentru Stiinta si Invatamant si membru 
al Prezidiului Parlamentului Republicii 




Michel Solomon 



Moldova (1990-1994). Initiaza formarea 
Comisiei Superioare de Atestare din R.M. 
Distins cu titlurile de Om Emerit in Stiinta, 
laureat al Premiului National, cu medaliile 
Meritul Civic, S.I. Vavilov, Mihai Eminescu, 
Dimitrie Cantemir. Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei (1992), membru de 
onoare al Academiei Romane (2003). 

Sonea, Sorin 

(14.03.1920, Cluj) 

Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
la Bucuresti. Specializare in igiena la Paris. 
Din 1950 stabilit la Montreal, in Canada. 
Profesor Emerit si sef al Departamentului de 
microbiologie si imunologie la Universitatea 
din Montreal. Lucrari: A New Bacteriology, 
New York, 1983; Le strutture biologiche: Batteri, 
Milano, 1993; Procaryotology, 2000. Premiul 
Societatii Canadiene de Microbiologie (1978). 
Membru al Academiei de Stiinte din Canada 
(1975), fost membru al Colegiului Regal 
al Medicilor si Chirurgilor din Canada si 
membru al Ordinului Medicilor din Quebec. 
A primit titlul de Membru de Onoare al Aso- 
ciatiei Microbiologilor din Quebec (1982); 
membru al International Board of Directors, 
Muzeul Microcosmos, Boston. 

Sorbul, Mihail 

nume la na§tere Mihail Smolski 

(29.10.1885, Boto§ani - 20.12.1966, Bucure§ti) 
Dramaturg. Polonez ca etnie dupa tata. 
Autodidact. Influentat de I. L. Caragiale si 
de naturalism. A facut parte din cenaclul lui 
Mihail Dragomirescu. Secretar de redactie 
la Convorbiri critice. Lucrari: Letopiseti, 1915; 
Patima rosie, 1916; Dezertorul, 1 91 9; O iubesti?, 
1933, roman. Din 1995 la Botosani se des- 
fasoara anual Concursul national de teatru 
scurt Mihail Sorbul, dotat cu premii. 

Sorel, Andrei Florea 

(5.04.1947, Bucure§ti) 

Pictor. A absolvit Sectia design a Scolii de 

Arhitectura din Bucuresti. Pana in 1974 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 719 



^ 



31.10.2011 17:29:43 



Sorescu 




Mihail Sorbu Andrei Florea Sorel 



Marin Sorescu 




720 



lucreaza ca artist decorator la diverse insti- 
tute (design de interior, mobila, ambalaje), 
apoi se dedica exclusiv picturii. S-a stabilit 
la Paris din 1981. A expus in Romania, 
Franta, Elvetia, Italia, Germania, SUA. Prie- 
ten cu Gheorghe Zamfir, in plastica este un 
romantic. 

Sorescu, Marin 

(18.02.1936, Bulze§ti,jud. Dolj - 
8.12.1996, Bucure§ti) 

Scriitor. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
A fost redactor-sef al revistei Ramuri, Craiova, 
si director fondator al revistei Literatorul, 
Bucuresti, serie noua. Ministru al Culturii 
(1995-1996). A scris lirica demitizanta si 
ironica: Poeme, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1966; Tuppi, 1969; Unghi, 1970; Fantani in 
mare, 1982; Drumul, 1984; Apd vie, apd moartd, 
1987; Poezii alese de cenzurd, 1991; La Lilieci, 
cartile I- VI, 1990-1999; Puntea ■ Ultimele, 
1997, postum; dramaturgie: Iona, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, 1968; Rdceala, 1977; 
Matca, 1970; eseuri: Teoria sferelor de influentd, 
1970; Usor cu pianul pe scdri, 1985, proza: Trei 
dinti din fata, 1977; Viziunea vizuinii, 1982. 
Membru al Academiei Romane (1993). 

Soru, Eugenia D. 

(17.05.1901, Piatra Neamt - 
26.11.1988, Bucure§ti) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie la 
Universitatea din Iasi. Specializare la Stras- 
bourg, Frankfurt am Main, Londra. Cerce- 
tator la Institutul de Inframicrobiologie Dr. 
I. Cantacuzino si profesor la Facultatea de 
Medicina din Bucuresti. A initiat metode 
noi pentru obtinerea unor enzime pe baza 
carora a pus in evidenta dereglari meta- 
bolice. Lucrari: Studiul chimie, fizico-chimic 
si antigenic al organismelor bacteriene, 1951; 
Bio chimie medicaid, 1953; Enzimele ca agenti 
terapeutici, 1972. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania, al Societatii 
de Chimie din Paris. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 



Sotchi Voinicescu, Victor 

(22.01.1945, Flore§ti, Republica Moldova) 
Actor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
A. Lunacearski din Moscova. Filmografie: 
Poienele rosii, 1966; Gustul pdinii, 1966; Salut, 
Maria!, Mosfilm, 1969; Singur in fata dra- 
gostei, 1969; Ldutarii, 1971; Ofiter in rezervd, 
1971; Crestdturi spre amintire, 1972; Ultimul 
haiduc, 1972; Rdddcinile vietii, 1977; Un bdtrdn 
ducea un cal, 1980, Premiul pentru cea mai 
buna interpretare masculina la Festivalul 
Republican de Film, Kiev; Vreau sd cant, 1980. 

Spacu, Gheorghe 

(5.12.1883, la§i - 23.07.1955, Bucure§ti) 
Chimist. Tata al lui Petru George S. In 1906 
a absolvit Facultatea de Stiinte a Univer- 
sitatii din Iasi. Dupa specializari la Viena 
si Berlin, a revenit in tara, unde a avut o 
prodigioasa cariera didactica la universitatile 
din Iasi, Cluj si Bucuresti. A facut cercetari 
fundamentale in domeniul combinatiilor 
complexe, a stabilit structura unor combi- 
natii anorganice din grupa sarurilor duble, a 
sintetizat noi clase de combinatii complexe, 
a elaborat metode analitice pentru deter- 
minarea cuprului, zincului, mercurului, 
nichelului, cobaltului, bismutului, argin- 
tului etc. Lucrari: Contributiuni la constitutia 
antimoniatului de potasiu. Asupra unei clase de 
amine. Hexahidro-antimoniato-aminele, 1949; 
Noi metode pentru separarea cuprului de molibden 
si dozarea acestor doud elemente, 1954; O noua 
metodd gravimetricd precisd si rapidd pentru 
dozarea bismutului, 1955. Membru al Aca- 
demiei Italiene de Stiinte, al Societatilor de 
Chimie din Berlin, Paris, Washington, Bucu- 
resti. Membru al Academiei Romane (1955), 
vicepresedinte al ei (1944-1948). 

Spacu, Petru George 

(6.06.1906, Charlottenburg, Germania - 
30.03.1995, Bucure§ti) 

Chimist. Fiu al lui Gheorghe S. A urmat 
cursurile Facultatii de Stiinte a Universitatii 
din Cluj (1925-1929), avand ca profesori pe 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 720 



^ 



31.10.2011 17:29:43 



Spariosu 




Victor Sotchi Voinicescu 



GheorgheSpacu 



A. Ostrogovich, Gh. Spacu si I. Tanasescu. 
Cu o bursa acordata de guvernul francez 
a facut studii de specializare la Sorbona 
(1934-1935 si 1935-1936) r audiind o serie 
de cursuri speciale de chimie anorganica, 
chimie fizica si chimie generala. A efectuat 
mai multe lucrari originale in laboratorul de 
chimie generala al Universitatii Sorbona si la 
Institutul de Biologie Fizico-Chimica (Fun- 
datia Rothschild) sub conducerea prof. dr. 
G. Urbain. In 1937 a facut un stagiu de per- 
fectionare la Miinchen, la Institutul Politeh- 
nic r sub conducerea prof. W. Hieber. In 1937 
a dat concurs pentru ocuparea unui post de 
profesor la Facultatea de Chimie Industrials 
a Institutului Politehnic din Bucuresti, fiind 
acceptat. A functionat ca profesor sef de 
catedra pana in 1955, cand a preluat aceeasi 
functie la Facultatea de Chimie a Universi- 
tatii din Bucuresti, unde a fost si prorector 
intre 1966 si 1969. Contributii: sinteza fina 
anorganica; structura compusilor anorga- 
nici; chimia elementelor rare. A elaborat 
(1975) procedee de dezoxidarea, protectia, 
fluidizarea si curatarea aliajelor de Al-Si, 
Al-Mg. Lucrari: Chimia combinatiilor complexe 
(1969, 1974), in colaborare; Tratatul de chimie 
anorganica (1974), in colaborare. A obtinut 
sase brevete de inventie, care se aplica si 
astazi in industria chimica. A fost membru 
al Academiei de Stiinte de la Gottingen, al 
Academiei Mediteraneene Italia, al Societatii 
Franceze de Chimie, al Uniunii Internatio- 
nale de Chimie Pura si Aplicata. Membru 
al Academiei Romane (1990), presedinte al 
Sectiei de stiinte chimice (1990-1994). 

Spasski, Alexei 

(3.07.1917, Lukoianov, reg. Nijnii Novgorod, 
Rusia - 26.06.2006, Chi§inau) 
Biolog. Rus ca etnie. Sub conducerea lui a 
fost inventariata fauna parazitara la plante 
si animale, a fost studiate ciclul biologic al 
unor agenti patogeni si caile de circulatie a 
lor in ecosisteme naturale si antropizate din 
Moldova, impactul mono- si poliinvaziilor 



asupra organismului-gazda si caile de dimi- 
nuare a lor, au fost descrise peste 1 200 de 
specii de paraziti, depistati pentru prima 
data in Republica Moldova, dintre care 
peste 100 sunt patogeni pentru animale si 
peste 50 pentru plantele agricole. Laureat 
al Premiului de Stat al Republicii Moldova 
in domeniul stiintei si tehnicii, laureat al 
Premiului Prezidiului Academiei de Stiinte 
a URSS K.I. Skreabin. Membru de onoare 
al Asociatiei Parazitologilor din Ucraina si 
Romania. Membru al Academiei de Stiinte a 
Moldovei, vicepresedinte al ei (1961-1969). 

Spariosu, Traila 

(17.06.1930, Uzdin, Banatul Sarbesc) 
Pedagog. A absolvit Liceul Mixt Roman din 
Varset si Facultatea de Filosofie a Universi- 
tatii din Belgrad. Profesor la Scoala Normala 
din Varset, apoi la Academia Pedagogica, 
unde a devenit director. A introdus cursurile 
de pedagogie, psihologie si metodica. De 
asemenea, a scris si introdus cursul de Meto- 
dica limbii romane la Universitatea din Novi 
Sad. Specializare la Facultatea de Limba 
si Literatura Romana a Universitatii din 
Bucuresti. Profesor la Universitatea din Zre- 
nianin, unde preda metodologia cercetarilor 
pedagogice si bazele stiintelor pedagogice. 
Profesor de pedagogie la Catedra de limba 
romana a Facultatii de Filosofie de la Uni- 
versitatea din Novi Sad. Membru fondator 
si presedinte (1985-1987) al Societatii de 
Limba Romana din Voivodina. Presedinte 
al consiliului editorial al Trustului de Presa 
si Editura Libertatea (1984-1991). Lucrari: 
Carte de citire pentru clasa a Il-a primara, 
1961, coautor (10 editii); Abecedar pentru 
clasa I primara cu limba de predare romana din 
Voivodina, 1974 (8 editii); Lecturd literard in 
scoala geneald - fundamentarea stiintificd a 
manualului tezd de doctorat, 1 977; Carte de citire 
pentru clasa a JV-a, 1978 (7 editii); Invdtdmdn- 
tul in limba romana din R.S.A. Voivodina 1945- 
1980, 1982; Metodica invatamantului limbii si 
liter aturii romane, 1984; Teoria sipractica limbii 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 721 



& 



31.10.2011 17:29:44 



Spataru 




Dan Spataru 



PetreSpanul 



TheodorS. Sperantia 



Alfred Margul Sperber 




722 



romane in scoala elementard, 1987. Distins cu 
Medalia Scanteile Culturii, 1984; Placheta 
de bronz a Universitatii din Novi Sad (1990). 

Spataru, Dan (George) 

(2.10.1939, Aliman, jud. Constanta - 
9.09.2004, Bucuresti) 

Interpret de muzica usoara. Si-a inceput 
cariera in fotbal, jucand la Medgidia, apoi 
la Progresul si Stiinta Bucuresti, in timp ce 
era student la Facultatea de Educatie Fizica 
si Sport. A trebuit sa paraseasca sportul din 
cauza unei discopatii. A inceput sa cante 
la Casa Studentilor in 1962 melodii itali- 
enesti. A fost elevul Cameliei Dascalescu. 
Temistocle Popa a compus slagare pentru 
el. Cele mai cunoscute melodii: „Tarancuta, 
tarancuta"; „Nici o lacrima"; „Nu-ti sade 
bine cand plangi"; „Nu m-am gandit la des- 
partire"; „Oare, oare, iti pare rau"; „In randul 
patru"; „Drumurile noastre toate"; „Trecea 
fanfara militara"; „Mi-ai furat inima"; „Mai- 
cuta, iti multumesc". Pentru multe dintre 
melodii a compus el insusi versurile. 

Spanul, Petre 

(17.01.1894, Vicovul de Jos, jud. Suceava - 
708.1962, Timisoara) 

Medic veterinar. A ab solvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Viena si Academia 
de Inalte Studii Agronomice la Cluj. Specia- 
lizare la Paris. Asistent la Scoala Superioara 
de Medicina Veterinara din Viena. Medic 
de front in Primul Razboi Mondial. Sef al 
Serviciului Indrumarilor Zootehnice din 
Directia Zootehnica si Sanitar- Veterinara 
din Ministerul Agriculturii si Domeniilor 
(din 1937). Lucrari: Notiuni elementare de exte- 
riorul animalelor domestice, 1922; Diagnosticul 
gestatiei la iapdpe cale vaginald, 1926; Cresterea 
manjilor, 1937; Cercetdri asupra aclimatizdrii 
taurinelor de rasa Siementhal in Bontida, Cluj, 
1942. Membru al Asociatiei Medicilor Vete- 
rinari din Romania. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 



Sparchez, Tiberiu 

(22.02.1899, Zarnesti, jud. Brasov - 
4.06.1977, Bucuresti) 

Medic. A absolvit Medicina la Cluj. Speciali- 
zare la Paris, Hamburg si Bruxelles. Profesor 
la Facultatea de Medicina din Cluj, apoi din 
Bucuresti. Contributii in domeniul gastero- 
enterologiei, tehnicii endoscopice si tratarea 
afectiunilor tubului digestiv. Fondator si 
director al Centrului de Gastroenterologie. 
Lucrari: Restroscopia, 1936; Parazitii intestinali, 
1936; Rezultatele tratamentului cu unde scurte si 
ultrascurte, 1937; Boli cauzate de intoxicatiuni si 
agenti fizici r 1939; Consider atii asupra ulcerului 
gastric, 1968; Alergia gastro-intestinald, 1968. 
Membru al Academiei de Stiinte Medicale 
din Romania, membru al societatilor de 
gastroenterologie din Cehoslovacia, Franta, 
Germania, Marea Britanie. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1963). 

Sperantia, Theodor D(imitrie) 

(4.05.1856, Onesti, jud. lasi - 
9.03.1929, Bucuresti) 

Folclorist. A fost unul dintre intemeietorii 
Contemporanului. Pentru activitatea socialists 
a fost implicat intr-un proces alaturi de 
fratii Nadejde, cu care se inrudea (var dupa 
mama). A fost profesor la cateva licee din 
Bucuresti. A fost culegator de folclor si teo- 
retician pe marginea fenomenului folcloric: 
Anecdote popular e, 3 vol. 1889-1893; Introdu- 
ces in literatura populard romdna, 1 904; Urme 
de la dad si alte studii de folclor, 1914. Membru 
corespondent (1891) al Academiei Romane. 

Sperber, Alfred Margul 

(23.09.1898, Storojinet, Bucovina, 
azi Tn Ucraina - 3.01.1967, Bucuresti) 
Poet. A absolvit liceul la Viena si a fot 
incorporat in armata habsburgica. Studiile 
superioare le-a facut la Bucuresti, Paris, New 
York, unde a si lucrat la New York Volkszeitung. 
Intors in Romania, a scris lirica militanta si 
erotica: Martorul vremii, 1951; Vesnicul august, 
1959; Cuvantul vrdjit, 1969, si a tradus in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 722 



^ 



31.10.2011 17:29:44 



Spulber 



germana poezie romaneasca: Rum'dnische 
Volksdichtungen, Premiul de Stat, 1 954. 

Spiess, Ludovic 

(13.05.1938, Cluj - 

5.03.2006, Dragane§ti, jud. Teleorman) 
Tenor. Gravor in metal ca meserie, a 
descoperit tarziu muzica. A absolvit 
Conservatorul din Bucuresti ca elev al lui 
Petre Stefanescu Goanga si a fost solist al 
Operei din Bucuresti. Ministru al Culturii 
(1991-1992), director general al Operei 
Romane (2001-2005). A obtinut Marele 
Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu 
si alte doua premii de interpretare la Rio de 
Janeiro (1965), premiul I la Hertogenbosch, 
Olanda (1 966), si o bursa de studii la Milano 
pentru un an. A cantat pe scena operelor 
din Stuttgart, Wiesbaden, Miinchen, Koln, 
San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires, 
Milano si Verona, fiind apreciat peste tot. 
La Salzburg atrage atentia marelui dirijor 
Herbert von Karajan, sub bagheta caruia 
va realiza rolul Dmitri din Boris Godunov de 
Musorgski. Roluri in: Lysistrata, Voievodul 
tiganilor, Tara surdsului, Trubadurul, Fidelio, 
Paiate, Bal mascot, Tosco Boemo Aida, Cdntecul 
pdmdntului de Mahler, Requiemul de Verdi, 
Missa Solemnis de Beethoven si Ioana pe rug 
de Honegger. Decorat cu Ordinul Crucea 
de Onoare a Austriei si Ordinul Steaua 
Romaniei in grad de Cavaler. 

Spinei, Victor 

(26.10.1943, Lozova, Republica Moldova) 
Istoric, arheolog. A absolvit Facultatea de 
Istorie-Filosofie a Universitatii din Bucu- 
resti. Specializare la Saarbriicken. Profesor 
la Facultatea de Istorie a Universitatii din 
Iasi si director al Institutului de Arheologie 
din Iasi. A participat la numeroase sapaturi 
arheologice. Contributii in domeniul Evului 
Mediu timpuriu, migratiilor popoarelor 
nomade in estul si sud-estul Europei la 
inceputul mileniului al Il-lea, raporturilor 
romanilor cu Imperiul Bizantin, cnezatelor 
rusesti. Lucrari: Moldova in secolele XI-XIV, 
1982; Realitati etnice sipolitice in Moldova Meri- 
dionald in secolele X-XIII. Romani si turanici, 
1985; Reprezentanti de seamd ai istoriografiei si 
filologiei romdnesti si universale, 1996; Marile 
migratii din estul si sud-estul Europei in secolele 
IX-XIII, 1999; Universa Valachica. Romdnii 
in contextul politic international de la inceputul 
mileniului al Il-lea, 2006. Membru corespon- 
dent al Institutului Arheologie German (din 
2005), membru al Asociatiei Arheologilor 
din Praga (din 2006), membru al Biroului 
Executiv al Societatii de Stiinte Istorice din 
Romania. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (2001). 




Ludovic Spiess 



Daniel Spoerri 



Spoerri, Daniel 

nume la na§tere: Daniel Isaac Feinstein 

(27.03.1930, Galati) 

Artist plastic. Tatal era evreu convertit la 
crestinism, mama elvetiana. Tatal a fost ucis 
de nazisti in 1941, in Transnistria. Adoptat 
de unchiul matern, al carui nume 1-a preluat. 
Stabilit cu familia in Elvetia, la Fribourg, in 
1942. A studiat baletul cu Preobrajenskaia. 
Prim-balerin al Operei din Berna, a dansat 
in balete dupa Eugen Ionescu si Picasso. 
Afondatin 1959 Multiplication d'Art Trans- 
formable, care putea produce copii dupa 
arta tridimensional;! a lui Marcel Duchamp, 
Dieter Roth, Victor Vasarely. Atras de avan- 
garda, se intalneste cu Jean Tinguely, Marcel 
Duchamp si Man Ray, impreuna cu care 
fondeaza neorealismul, al carui manifest a 
fost publicat in 1960. S-au alaturat Lynn 
Chadwick, Eduardo Paolozzi. A scris Topo- 
graphs Anecdotee du Hasard, 1962. Numele 
sau este asociat si cu miscarea Fluxus, de 
tip dadaist. A stat un an pe insula Symi in 
Marea Egee (tipul de calatorie spre propriile 
origini pe care 1-a facut si Hundertwasser), 
dupa care a publicat A Gastronomic Itinerary, 
1970. A fost profesor la Kunstakademie din 
Miinchen, la Brest si Viena (1978-1989). 
A creat Grddina cu sculpturi (1990-1997) 
de la Seggiano, Italia. A lucrat litografie si 
serigrafie, lucrari tridimensionale, grupate in 
cicluri: Krieger derNacht (Luptatorii noptii); Die 
Spieler (focobijuterii); Schweizer Tessinergeschirr, 
seria Sevilla. 

Spulber, Nicholas 

(1.01.1915, Bucure§ti - 7.01.2004, Indiana) 
Economist. Familie originara din satul 
Spulber, Tara Vrancei. A absolvit Academia 
Comerciala la Bucuresti. Specializare la Paris, 
unde s-a stabilit inainte de al Doilea Razboi 
Mondial. A fost corespondent al France 
Presse pe langa ONU, New York, din 1950, 
cand si-a facut si specializarea in economie la 
New School, cu accent pe chestiunea roma- 
neasca si economiile est-europene. Stabilit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 723 



& 



31.10.2011 17:29:44 



Stahi 




724 



la Universitatea Bloomington, Indiana, din 
1954, devenit profesor de economie din 
1961. Director al Institutului pentru Studii 
Europene al universitatii din 1974. Lucrari: 

The Economics of Communist Eastern Europe, 
1957; The State and Economic Development in 
Eastern Europe, 1966; Socialist Management 
and Planning: Topics in Comparative Socialist 
Economics, 1971; Organizational Alternatives in 
Soviet-Type Economics, 1979; Restructuring the 
Soviet Economy: In Search of the Market, 1991; 
Managing the Amercican Economy from Roose- 
velt to Reagen, 1997; The Economics of Water 
Resources: from Regulation to Privatization, 
1994; Redefining the Role of the State, 1997; 
Russia's Economic Transitions, 2003. A editat, 
in colaborare: The Soviet Economy: Structure, 
Principle, Problems, 1962; Quantitative Econo- 
mic Policy and Planning: Theory and Models of 
Econonmic Control, 1976. Profesor Emerit al 
Bloomington University. Doctor Honoris 
Causa al Scolii Nationale de Stiinte Politice 
si Administrative din Bucuresti. 

Stahi, Constantin D. 

(1844, Dobreni, jud. Neamt - 1920, la§i) 
Pictor. Familie fugita din Basarabia de teama 
tatarilor in veacul al XVIII-lea. A studiat 
la Scoala de Belle Arte din Iasi si a fost 
recomandat de director, Gh. Panaiteanu 
Bardasare, pentru o bursa acordata de 
ministrul Costa Foru spre a se specializa la 
Mimchen (1871-1873), continuata cu una 
din caseta personala a regelui, apoi din banii 
sai (1883-1884). S-a specializat in gravura 
si a devenit profesor la Scoala de Belle Arte 
din Iasi. A fost eel mai bun gravor in lemn al 
perioadei si este considerat parintele gravurii 
in lemn din Romania Mica. 

Stahi, Henri H. 

a semnat $/ Henry H. Stahi sau H.H. Stahi 

(1901, Bucure§ti - 9.09.1991, Bucure§ti) 
Antropolog si sociolog. Provine dintr-o 
familie cu stramosi veniti din Alsacia si din 
Elvetia francofona, a fost fiu al lui Henri S. 
(1877-1942, initiatorul stenografiei, si frate 
mai mic al lui Serb an Voinea, activist al Par- 
tidului Social Democrat, ca si al scriitoarei 
Henriette Yvonne S., casatorita cu Petru 
Dumitriu). Reprezentant de frunte al scolii 
monografice a lui Dimitrie Gusti, autor 
prestigios in domeniile sociologiei rurale, 
antropologiei culturale, istoriei sociale, teo- 
riei etnografice si memorialisticii. Adept al 
cercetarilor empirice, fundamentate teoretic 
si metodologic si al intelegerii procesuale si 
rationale a culturii si societatii. A fost autorul 
unei celebre metode de stenografie, aparuta 
in 1908, si stenograf-sef al Parlamentului 



Romaniei, i-a asistat pe Dimitrie Gusti si pe 
Gheorghe Vladescu-Racoasa in realizarea 
unei vaste actiuni interdisciplinare de scri- 
ere a monografiilor satelor din Romania. Ca 
membru fondator al Societatii Criterion s-a 
facut cunoscut prin pozitia sa marxista, in 
1932 avand diferende cu Lucretiu Patras- 
canu, care sustinea o pozitie leninista. In 
1 934, impreuna cu Alexandru Cristian Tell, 
Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu si Petru 
Comarnescu, a infiintat revista Criterion. 
In 1936, impreuna cu Dimitrie Gusti si 
Victor Ion Pop a, a infiintat Muzeul Satului 
din Bucuresti. In 1938, contrar spiritului 
generatiei sale, s-a declarat antifascist. 
Lucrari: 1934 - Tehnica monografiei socio- 
logice; 1939 - Nerej, un village d'une region 
archaique, 3 vol.; 1946 - Sociologia satului 
devalmas romanesc; 1950 - 1965 - Contributii 
la studiul satelor devalmase romdnesti, 3 vol.; 
1966 - Les anciennes communautes villageoises 
roumaines; asservissement et penetration capi- 
taliste; 1975 - Teoria si practica investigdrilor 
sociale, 2 vol.; 1979 - Traditional Romanian 
Village Communities: The Transition from the 
Communal to the Capitalist Mode of Production 
in the Danube Region (Cambridge University 
Press); 1980 - Teoriisi ipoteze privind sociologia 
ordnduirii tributale; 1981 - Amintiri si gdnduri 
din vechea scoala a monografiilor sociologice; 
1983 - Eseuri critice. Despre cultura popular a 
romaneascd; 1986 - Dimitrie Gusti. Studii cri- 
tice; 1992 - Probleme confuze in istoria sociald a 
Romaniei. In 1990 a fost ales membru titular 
al Academiei Romane. 

Stahi, Henriette Yvonne 

(9.01.1900, St. Avoid, Lorena, Franta - 
25.05.1984, Bucure§ti) 

Prozatoare. Sora a lui Henri H. S. si matusa a 
lui Paul H. S. Prima sotie a lui Petru Dumi- 
triu. A urmat Conservatorul de Arta Dra- 
matica la Bucuresti. A debutat cu proza de 
tip naturalist: Voica, 1924, si a continuat cu 
o proza rafinata si puternica despre mediul 
citadin: Matusa Matilda, Premiul Femina, 
1928; Steaua robilor, 1933; Intre zi si noapte, 
1942; Marea bucurie, 1947; Pratele meu, omul, 
1 965; Nu ma cdlca pe umbra, 1 969. 

Stahi, Paul H. 

(4.05.1925, Bucure§ti) 

Sociolog. A absolvit sociologia la Bucuresti 
ca elev al lui Dimitrie Gusti. Director adjunct 
la Centrul de Cercetari Psiho-Medico-Peda- 
gogice (1949-1953), cercetator la Institutul 
de Istoria Artei (1953-1963) si la Institutul 
de Studii Sud-Est-Europene' (1963-1969). 
A plecat in Franta in 1969, fiind profesor 
la Ecole des Hautes Etudes en Sciences 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 724 



& 



31.10.2011 17:29:45 



Stamati 




Constantin D. Stahi Henriette Yvonne Stahl 



Irimie Staicu Constantin Stamati-Ciurea 



Sociales, la Universitatea Rene Descar- 
tes-Sorbona (din 1970) si membru la Labo- 
ratoire d'Anthropologie Sociale, dependent 
de College de France. Lucrari: Arhitectura 
in Muzeul Satului, in colaborare (1956), 
Ceramica de Hurez, in colaborare (1956), Arta 
populard romaneasca: ceramica (1956), Arhitec- 
tura populard romaneasca. Regiunea Hunedoara, 
in colaborare (1956), Arta populard roma- 
neasca, regiunea Pitesti, in colaborare (1957), 
Arhitectura populard romaneasca. Regiunea 
Ploiesti, in colaborare (1957), Planurile caselor 
romdnesti tdrdnesti (1958), Scoarte romdnesti, 
in colaborare (1966), Arta populard din zonele 
Arges siMuscel, in colaborare (1967), Folclorul 
si arta populard romaneasca (1968), Civilizatia 
vechilor sate romdnesti (1968), Mesterii tdrani 
romdni si creatiile lor de arta (1969), Histoire 
de la decapitation (Paris, 1986), Le radici di una 
valle alpina: antropologia storica e sociale della 
Val Tartano (Sondrino, 1995), Name and Social 
Structure: Examples Southeast Europe (New 
York, 1 998), Triburi si sate din sud-estul Europei 
(2000), Familia si scoala. Contributii la sociologia 
educatiei (2002). Cavaler al Ordinului Palmes 
Academiques, Franta. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 

Staicu, Irimie 

(15/28.04.1905, Cristian, jud. Brasov - 
12.07.1989, Bucuresti) 

Inginer agronom. A absolvit Scoala Supe- 
rioara de Agricultura de la Herastrau. 
Specializare la Manhattan - Kansas, SUA. 
Profesor la Facultatea de Agricultura, apoi 
la Facultatea de Biologie a Universitatii si la 
Institutul Agronomic din Bucuresti. Sef de 
sectie la Institutul de Cercetari pentru Cere- 
ale si Plante Tehnice de la Fundulea, director 
general la Institutul de Cercetari Agricole. 
Contributii in domeniul ingrasamintelor 
chimice si organice. Lucrari: Aratul pe solul 
brun-roscat depddure si efectele lui asupra recolte- 
lor de grau r porumb, ovdz si mazdre, 1 941 ; Agro- 
tehnicd, 2 vol., 1958, in colaborare; Pregdtirea 
si pdstrarea ingrasamintelor, 1956; Probleme ale 



mediului inconjurdtor , 1972. Membru al Aca- 
demiei de Stiinte Agricole si Silvice, membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 

Stamati-Ciurea, Constantin 

(4.05.1828, Chisinau - 22.02.1898, Caracusenii 
Vechi,jud. Hotin, Basarabia) 
Scriitor. Fiu al lui Constantin Stamati. 
A absolvit Facultatea de Drept, Filosofle 
si Stiinte ale Naturii la Sorbona. A fost 
secretar al Ambasadei Ruse la Paris, Berlin, 
Londra. Dupa 1850 se intoarce in Basarabia, 
lucreaza la cancelaria guvernatorului militar, 
devine membru al Comitetului Statistic din 
Basarabia. Din 1860 se retrage pe mosia sa 
din Caracusenii Vechi si se dedica literaturii 
si artelor (pictura, fotografle, astronomie). 
Lucrari: literatura - Neneaca, cuconasul ei si 
dascdlul (adaptare a piesei omonime a lui 
C. Stamati), titlu schimbat in Cometa anului 
1853 sau incd o data Mitrofanusca pentru ver- 
siunea rusa (1853); Amintiri despre o vdndtoare 
din Basarabia (Odessa, 1854); Silven (teatru, 
1857), Scene din viata deprovincie (1 857), Opuri 
dramatice, 2 vol. (Cernauti, 1888, 1893), Insula 
Sagalin (roman, 1894), Moartea lui Lermontov 
(Odesa, 1885). Membru al Societatii Teatrale 
din Moscova. 

Stamati, Constantin (Costache) 

(1786, Hu§i sau lasi - 12.09.1869, Ocnita, 
judetul Hotin, azi Republica Moldova) 
Scriitor. Tata al lui Constantin S.-Ciurea, 
A colaborat la Albina romaneasca si Dacia 
literard. A fost membru al Societatii de 
Medici si Naturalisti din Basarabia, precum 
si al Societatii Imperiale de Istorie si Anti- 
chitati din Odesa. Era un bun cunoscator 
de franceza, rusa si greaca si a detinut mai 
multe functii publice in Basarabia. A fost un 
iluminist: Suceava si Alexandru eel Bun in sec. 
XV; Marele Stefan si bravul sau hatman Arbore; 
Neneaca, cuconasul ei si dascdlul; Geniul vechi al 
romanilor si romdnii de astdzi; Despre Basarabia 
si cetdtile ei vechi s.a. Autor de compuneri 
originale si de imitatii din autori europeni, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 725 



& 



31.10.2011 17:29:45 



Stan 




726 




Constantin Stamati 



lleana Stana-lonescu 



a evocat mMusa romdneasca (1868) mitologia 
si istoria nationala, dovedind o imaginatie 
fabuloasa si predilectie pentru viziunea 
macabra si umorul grotesc. A scris Povestea 
povestelor (1843), basm in versuri albe, sinteza 
a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. 
A mai scris fabule si comedia de factum cla- 
sica Cum era educatia nobililor romdni in secolul 
trecut, cdnd domneau fanariotii in tara, precum 
si dialogul satiric Holteiul si boiernasul etc. 
A fost unul din membrii fondatori (1866) 
ai Societatii Academice Romane (Academia 
Romana), reprezentand Basarabia. 

Stan, Aurelian 

(19.06.1910, Bogze§ti, jud. Neamt - 
24.06.2003, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitati din Cluj, specialitatea matema- 
tica, apoi a urmat cursurile Scolii Superioare 
de Fabricare a Armamentelor in Franta si 
ale Facultatii de Electrotehnica la Institutul 
Politehnic din Bucuresti, devenind inginer 
electromecanic. In 1969 si- a sustinut teza 
de doctorat cu tenia „Contributii la studiul 
acustic in prezenta unui ecran". De-a lungul 
anilor a fost profesor de matematici, balistica 
si tehnica militara la Scoala de Ofiteri de 
Aviatie si de Artilerie Anitaeriana, la Institu- 
tul Politehnic, unde a fost sef al Catedrei de 
mecanica, la Academia Militara, din nou la 
Institutul Politehnic din Bucuresti. In paralel 
a desfasurat o intensa munca de cercetare, 
aducand contributii originale in domeniul 
vibratiilor, al acusticii salilor de spectacole, 
al infrasunetelor si al tehnicii militare. 
Rezultatele demersurilor sale stiintifice au 
fost publicate in peste 200 de lucrari, studii, 
comunicari, din care amintim: Mecanica teh- 
nica, Comb aterea zgomotelor si a vibratiilor, Omul 
in prezenta vibratiilor, Acustica moderna, impor- 
tant domeniu interdisciplinary Acustica mediului 
inconjurator. Ca presedinte al Comisiei de 
acustica a Academiei Romane a contribuit 
la promovarea studierii acestui domeniu. 
A fost vicepresedinte al unor societati de 



acustica din Europa, membru corespondent 
al Academiei de Stiinte din Romania, distins 
cu Medalia de Argint a Societatii de Acustica 
Franceze. In 1993 a fost ales membru de 
onoare al Academiei Romane. 

Stana-lonescu, lleana 

(14.09.1936, Brad, jud. Hunedoara) 
Actrita. Italianca dupa etnie. A debutat 
ca actrita in 1955, la varsta de 19 ani, la 
Teatrul de Stat din Resita, in Scoala femeilor 
de Moliere. In 1959 se transfera la Teatrul 
Tineretului din Piatra Neamt. Din 1965 
desfasoara o prestigioasa activitate teatrala 
la Teatrul National din Bucuresti, precum 
si la televiziune. Din 2002 este societar de 
onoare al Teatrului National din Bucu- 
resti. Deputat in Parlamentul Romaniei in 
legislatura 2000-2004, ca reprezentanta a 
minoritatii italienilor din Romania. Roluri 
in film: Merit salbatici (1964), Un film cu o 
fata fermecatoare (1966), Drum in penumbra 
(1972), Pacala (1974), Un august in flacari 
(1974), Doctor fara voie (1976), Gloria nu cantd 
(1976), Serenada pentru etajul 12 (1976), Tufa 
de Venetia (1976), Eu, tu si Ovidiu (1977), Al 
patrulea stol (1978), Singur printre prieteni 
(1979), Dumbrava minunata (1979), Santaj 
(1981), Alo r aterizeaza strabunica! (1981), 
Grabeste-te incet (1981), Seer etui lui Backus 
(1983), Cucoana Chirita (1986), Cuibul de 
viespi (1986), Secretul lui Nemesis (1986), 
Chirita in Iasi (1987), Zambet de soare (1987), 
Campioana (1989), Harababura (1990), ...escu 
(1990), Bloodlust: Subspecies III (1994), Meur- 
tres par procuration (1995), Aid nu mai locuieste 
nimeni (1995), Sexy Harem Ada-Kaleh (2001), 
Casatorie imposibila (2004) - serial TV, Mili- 
onari de weekend (2004), O soacrd de cosmar 
(2006), Pacala se intoarce (2006). Societar de 
onoare al Teatrului National din Bucuresti. 
Premiul pentru excelenta al Galei UNITER, 
1998. Placheta de Aur a UARF pentru 
merite deosebite in dezvoltarea artelor si 
culturii cinematografice, 2001. Distinsa cu 
Ordinul national Serviciu Credincios in 
grad de Cavaler (2002). 

Stanca, Dominic 

(31.01.1926, Cluj - 26.07.1976, Bucure§ti) 
Poet si actor. Sot al regizoarei Sorana 
Coroama Stanca. A absolvit Seminarul 
Pedagogic al Universitatii din Cluj, apoi Aca- 
demia de Muzica si Arta Dramatica din Cluj. 
Actor la Teatrul National din Cluj, apoi din 
Bucuresti. Lucrari: Ceruri arse (1942-1945); 
Roata cu sapte spite, 1957; Strada care urea la 
cer, postum, 1997. Roluri in: Frederic Chopin 
de Stefan Horea, piese de I.L. Caragiale, 
Maxim Gorki, Mihail Davidoglu s.a. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 726 



^ 



31.10.2011 17:29:45 



Stati 




Dominic Stanca 



Zaharia Stancu 



Stanciu, Carol 

(17.05.1938) 

Medic gastroenterolog. A absolvit Facultatea 
de Medicina la Iasi. Specializare la Londra, 
Odensee (Danemarca) si Freiburg. Profesor 
si rector al Universitatii de Medicina si 
Farmacie din Iasi. Fondator si director al 
Institutului de Gastroenterologie si Hepa- 
tologie din Iasi. Lucrari: Gastroenterologie 
practica, 1976; Boala Crohn, 1982; Semiologia 
medicaid de baza, 2 vol., 1989; A Guide to 
Clinical Examination, 2002. Membru al Royal 
College of Physicians, Anglia, al Organiza- 
tiei Internationale de Gastroenterologie, al 
Academiei de Stiinte Medicale din Roma- 
nia, al Academiei Oamenilor de Stiinta din 
Romania. Presedinte al Societatii Romane 
de Gastroenterologie si Hepatologie, des- 
prinsa din Societatea Romana de Medicina 
Interna. Membru de onoare al Academiei 
Romane (2004). 

Stancu, Zaharia 

(7.10.1902, Salcia, jud. Teleorman - 
5.12.1974, Bucure§ti) 

Scriitor. A studiat literatura si fllosone la 
Universitatea din Bucuresti. Dupa absolvire 
a devenit jurnalist. In 1932 a scos revista 
Azi si, in 1937, ziarul democratic Lumea 
romdneasca. Amandoua au fost interzise de 
regimul fascist. A fost inchis inainte de eel 
de-al Doilea Razboi Mondial. In 1946 a 
devenit directorul Teatrului National din 
Bucuresti, post pe care 1-a ocupat pentru 
mai bine de 20 de ani. A fost membru al 
Academiei Romane si presedinte al Uniunii 
Scriitorilor din Romania. A castigat Premiul 
de Stat pentru literatura, iarin 1971 a primit 
Premiul Gottfried von Herder al Univer- 
sitatii din Viena. Cartea sa, Descult, 1948, 
este eel mai tradus roman romanesc din 
toate timpurile, in 24 de limbi. In adunarea 
generala din 25-27 martie 1949 s-a hotarat 
innintarea Uniunii Scriitorilor, fiind ales 
presedinte activ. Deputat in Marea Adunare 
Nationala (1964). Lucrari: Poeme simple, 



Premiul Societatii Scriitorilor Romani, 1927; 
Albe, 1 937 ;Aniide Jum, 1944; memorialistica: 
Zile de lagdr, 1945; romane: Taifunul, 1937; 
Descult, Premiul de Stat, 1952; Jocul cu moar- 
tea, 1962; Ce mult te-am iubit, 1968. Laureat 
al Premiului de Stat si membru al Academiei 
Romane (1955). 

Stanomir, Dumitru 

(12.09.1930, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electroteh- 
nica la Institutul Politehnic din Bucuresti. 
Profesor la Facultatea de Electronica si 
Telecomunicatii a Politehnicii din Bucuresti. 
Contributii privind stabilirea unor analogii 
pentru sisteme electromagnetice, metodele 
variationale pentru sisteme electrice. Mem- 
bru al Institute of Electrical and Electro- 
nics Engineers, SUA, membru fondator al 
Societatii Acustica, Romania. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Stati, Petru 

(24.01.1903, Tau§e§ti, jud. Ia§i - 8.06.1978, la§i) 
Poet si traducator. A absolvit studii clasice 
la Facultatea de Litere a Universitatii Petru 
Movila din Kiev. A fost profesor de latina la 
Balti si Iasi. Fondator al revistei Cuget mol- 
dovenesc, Basarabia. In 1944 a optat pentru 
Romania. A facut inchisoare (1952-1964). 
Ca poet se afla in linia modernismului inter- 
belic: Din timpuri de urgie, 1930; Spre viitor, 
1 932; Icoane de lumind, 1 936; Strofe pentru veac 
nou, 1937; Cartea dorurilor mele, 1939; Talaz 
spre veac nou, 1940; Chemarea soarelui, 1943. 
A tradus din latina: Satirici si epigramisti 
latini, 1967; Poeti latini, 1973. 

Stati, Sorin 

(1.02.1932, Bucure§ti - 16.01.2008, Bologna) 
Lingvist. A absolvit Limbi clasice la Uni- 
versitatea din Bucuresti si a fost profesor 
la aceeasi universitate. A ramas in Occident 
din 1971, fiind profesor invitat la Paris, 
Innsbruck, Lund, Aarchus, dar abia din 
1981 profesor de glotologie si fundamentele 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 727 



& 



31.10.2011 17:29:45 



Stancescu 




728 



lingvisticii la Universitatea din Bologna. 
Lucrari: La semantique des adjectifs en lan- 
gues romanes, 1958; Introducere in lingvistica 
structurald r 1966, impreuna cu Solomon 
Marcus si Edmond Nicolau; Teorie si metodd 
in sintaxd, \9G7-, Istoria lingvisticii, impreuna 
cu Al. Graur si Lucia Wald, 1971; Manuale 
di semantica descrittiva, 1978; II dialogo: con- 
siderazioni di linguistica pragmatica, 1982; Le 
transphrastique, 1992; Methodologie der Dia- 
loganalyse, cu Edda Weigand, 1992; Sintassi 
e Lessico dell'Argomentazione, 2000; / giochi di 
parole, 2001; Principi di analisi Argomentativa, 
2002; Problemele actuale ale semanticii lingvis- 
tice, 2003. Presedinte al International Associ- 
ation for Dialogue Analysis si vicepresedinte 
al Societe Internationale de Linguistique 
Fonctionnelle, presedinte al Associazione 
Internazionale per lo Studio del Dialogo. 
A fost o vreme si director al Institutului de 
Lingvistica Semiotica din Bologna. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1993). 

Stancescu, Dumitru 

(20.12.1866, Bucure§ti - 
9.07.1899, Axenfels, Elvetia) 
Culegator de folclor. A absolvit liceul 
Sf. Sava, unde 1-a avut profesor pe Gh. 
Dem. Teodorescu. A colaborat la Literatorul. 
A facut studiile si doctoratul la Liege, Belgia, 
specialitatea stiinte politice si administrative. 
A fost primul director al colectiei Biblio- 
teca pentru Toti (1895) infiintata de Carol 
Miiller (svab, banatean ca origine, probabil 
din familia lui Theodor Miiller, care a dat 
numele Trupei Lirice dirijate de Eduard 
Wachmann). A scris proza scurta si a cules 
folclor. Lucrari: Memoriile unui catel, 1884; 
Monologul unui papagal, 1884; Basme culese din 
popor, 1885, prefata Moses Gaster; Snoavesau 
glume populate , 1 892; Cerbul de aursi alte basme 
pentru copii culese din gura poporului, 1893; 
Glume sipovesti, 1895, prefata Al. Vlahuta. 

Stanciulescu, Ion 

(24.05.1936, Bra§ov) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electronica 
si Telecomunicatii la Institutul Politehnic din 
Bucuresti. Sef al Centrului Tehnic de intre- 
tinere in telecomunicatii al regiunii Pitesti, 
director general al Centrului National de 
Studii si Cercetari pentru Comunicatii. 
Contributii in domeniul transmisiunilor cu 
modulatia impulsurilor in cod (modernizarea 
echipamentului de cai telefonice, radiorelee, 
echipamente de linie). Presedinte al Comisiei 
de Comunicatii, Informatica si Microtehno- 
logii a Colegiului Consultativ pentru Cerce- 
tare-dezvoltare. Presedinte al consiliului de 
conducere al Sistemului de Management 



al Retelei Internationale de Telecomunicatii 
(din 1993). Membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Stanculescu, loan Toma Alexandru 

(20.05.1919, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Constructii 
la Scoala Politehnica din Bucuresti. A lucrat 
la Administratia Porturilor si Comunicatiilor 
pe Apa, la Directia Generala a Canalului 
Dunare-Marea Neagra. A condus cercetarile 
hidrotehnice si geotehnice pentru stabilirea 
traseului si solutiilor tehnice la metroul 
Bucuresti. Profesor la Universitatea Teh- 
nica de Constructii din Bucuresti. Laureat 
al Premiului de Stat (1963). Presedinte de 
onoare al Societatii Romane de Geotehnica 
si Fundatii. Membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Stanculescu, Silviu 

(24.01.1932, Timi§oara - 23.10.1998, Bucure§ti) 
Actor. Si-a inceput cariera ca sportiv de 
performanta, dar, din cauza unui accident, a 
trebuit sa si-o schimbe. A absolvit IATC la 
Bucuresti. Actor la Teatrul de Comedie. S-a 
facut remarcat ca actor de film, iar rolurile 
lui sunt semnificative pentru parcursul 
catorva decenii de film romanesc. Roluri in 
film: Lapatrupasi de infinit (1964); Cerul incepe 
la etajul III (1967); Simpaticul domn R (1969); 
Parasutistii (1972); Pe aid nu se trece (1975); 
Rdzboiul Independents (serial TV) (1977); 
Manole - Mester valah (1978); Pentru patrie 
(1978); Actiunea „Autobuzul" (1978); Vlad 
Tepes (1979); Al treilea salt mortal (1980); Not, 
cei din linia intai (1986); Francois Villon, poetul 
vagabond (1987); Mircea (1989); Triunghiul 
Mortii (1998). 

Stanescu, Carmen 

(29.07.1925, Bucure§ti) 

Actrita. A absolvit Conservatorul Regal 
de Muzica si Arta Dramatica, promotia 
1944-1948, la clasa profesoarei Marioara 
Voiculescu. In tinerete a practicat sportul de 
performanta. A debutat in 1 945 in piesa Fratii 
Karamazov. Roluri in teatru: D'ale carnavalului 
de I.L. Caragiale, 1951; Invitatie la castel de 
Jean Anouilh, 1958; Cidul de Pierre Corne- 
ille, 1959; O scriso are pier duta de I.L. Caragi- 
ale, 1962; Apus de soare de Barbu Stefanescu 
Delavrancea, 1967; Tartuffe de J.B.P. Moliere, 
regia Ion Fintesteanu, 1967; Mecanismul 
infernal de Jean Cocteau, 1 979; Nu se stie nici- 
odatd de George Bernard Shaw, 1985; Vlaicu 
Vodd de Alexandru Davila, 1982; Marea de 
Edward Bond, 1987; Calatorii cu mdtusa mea 
de Graham Greene, 1988; Menajeria de sticld 
de Tennessee Williams, 1992; Parintii teribili 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 728 



^ 



31.10.2011 17:29:45 



Stanca 




Ion Stanciulescu Silviu Stanculescu Carmen Stanescu 



Nichita Stanescu 



de Jean Cocteau, 1993; Locomotiva de Andre 
Roussin, 1994; Nunta lui Krecinski de Alek- 
sandr Vasilievici Suhovo-Kobilin, 2000; Leul 
in iarnd de James Goldman, 2001; Egoistul 
de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, 2004. 
Roluri in film: Doi vecini dupa Tudor Arghezi, 
1958 (debut in film); Runda 6, 1965; Tinerete 
far a bdtrdnete, 1969; Fratiijderi, 1974; Premi- 
era dupa Aurel Baranga, 1975; Muschetarul 
romdn, 1975; Povestea dragostei, 1975; Rdzboiul 
de Independents, serial tv, 1977. Distinsa cu 
Ordinul National Serviciu Credincios in 
grad de Ofiter, 2000. Artista Emerita in 1 964. 
Maestra a sportului in 1952. Este societar de 
onoare al Teatrului National I.L. Caragi- 
ale din 2001. In 2004 a primit Premiul de 
excelenta in teatru, cu ocazia implinirii a 60 
de ani de teatru, oferit in cadrul festivitatii 
Femeile de succes ale anului 2004. 

Stanescu, Nichita 

(31.03.1933, Ploie§ti - 13.12.1983, Bucure§ti) 
Poet. A absolvit Filologia la Bucuresti. 
Redactor la diverse publicatii. A scris o lirica 
de ordin conceptual, innoind mijloacele 
liricii moderne: Sensul iubirii, 1960; O viziune 
asupra sentimentelor, 1964, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; 11 elegit, 1966; In dulcele stil clasic, 
1970; Noduri si semne, 1982; Antimetafizica, 
1999, postum. Laureat al Premiului Herder 
(1975), al premiului Coroana de Aur la 
Festivalul Serile Poetice de la Struga (1982), 
Banatul Sarbesc. Membru post-mortem al 
Academiei Romane (1990). 

Stanescu, Vasile 

(4.02.1925, Bucure§ti) 

Economist, jurist. A absolvit in 1948 Aca- 
demia de Studii Economice din Bucuresti. 
Director in Ministerul Culturii, director al 
Fundatiei Elias. Activitatea sa stiintifica a 
constat in elaborarea si publicarea, in tara 
si strainatate, a 30 de volume, precum si a 
peste 350 de articole si studii. Membru al 
Academiei Oamenilor de Stiinta. Membru 



de onoare al Academiei Romane (1999). 
O strada din Timisoara ii poarta numele. 

Staniloae, Dumitru 

(16.11.1903, Vladeni, jud. Bra§ov - 
5.10.1993, Bucure§ti) 

Teolog si eseist. A absolvit Literele la Bucu- 
resti si Teologia la Cernauti. Specializat la 
Atena, Miinchen, Berlin, Paris, Belgrad. 
A fost profesor si rector la Academia 
Teologica din Sibiu, profesor la Institutul 
Teologic din Bucuresti. A facut inchisoare 
(1958-1963) si s-a intors la teologie in 1965. 
Adept - ca si Nichifor Crainic - al ortodo- 
xiei, a scris lucrari explicative in acest sens, 
care au sustinut, inainte de razboi, armatura 
ideatica a unor creatii literare prolegio- 
nare, fiind, dupa razboi, percepute doar in 
cadrul restrans al specialistilor: Ortodoxie si 
romdnism, 1939; Iisus Hristos sau restaurarea 
omului, 1943; Carte de invdtdturd crestind 
ortodoxd, 1952; Teologia dogmaticd ortodoxd, 
1978; Spiritualitatea ortodoxd, 1981; Pozitia 
domnului lucian Blagafatd de crestinism si orto- 
doxie, 1993; Catolicismul de dupa razboi, 1993. 
A tradus din greceste Filocalia, 10 volume, 
1946-1981. Doctor Honoris Causa al Facul- 
tatii de Teologie din Salonic, din Belgrad si 
al Universitatii din Bucuresti. Membru al 
Academiei Romane (1991). 

Stanca, §tefan, nume la na§tere Stein 
(16.05.1865, la§i - 11.01.1897, la§i) 
Medic oftalmolog. Socialist. A inceput 
Facultatea de Medicina la Iasi si a absolvit-o 
la Bucuresti. A raspandit in mase cunostinte 
de igiena si cultural- stiintifice. A fost medic 
in judetele Prahova, Dambovita si Ilfov. 
A apartinut Cercului Socialist de la Iasi si a 
fost primul medic din Romania care a facut 
medicina sociala. Texte: Mediul social ca factor 
patologic; Darwin si Malthus in etiologie, Dialec- 
tica in medicina, Cdteva articole de igiena, Incer- 
cdri asupra patologiei si patogenezei in diverse 
epoci istorice. Ales post-mortem membru al 
Academiei Romane (1948). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 729 



& 



31.10.2011 17:29:45 



Steinberg 




Dumitru Staniloae 



Stefan Stanca 



Saul Steinberg 



Alexandru Sterca-§ulut;iu 




730 



Steinberg, Saul 

(15.06.1914, Ramnicu Sarat - 
12.05.1999, New York) 

Desenator. A absolvit Facultatea de Filosofie 
a Universitatii din Bucuresti si Facultatea 
de Arhitectura la Politehnica din Milano, 
publicand la Bertoldo (revista satirica). Odata 
cu aparitia legilor antisemite in Italia (1938), 
a plecat in Republica Dominicana, apoi in 
SUA (1942), unde a fost ilustratorul publi- 
catiei The New Yorker (1942-1976). Apoi s-a 
mutat la Columbia Pictures, unde a facut 
animatie pentru Walt Disney pana in 1987. 

Steinhardt, N(icu) 

prenume la na§tere Aurelian 
(29.07.1912, Bucuresti - 30.03.1989, Rohia) 
Eseist. A absolvit Dreptul la Bucuresti. 
A facut inchisoare dupa razboi. A participat 
la cercul Viata Romdneascd. Evreu, a devenit 
ortodox^ si s-a calugarit la Rohia. A scris 
eseuri: In genul... tinerilor, 1934; Intre viata si 
cdrti, 1976; Incertitudini literare, 1980; Critica 
la persoana mtdi, 1983; Escale in timp si spatiu 
sau Dincoace si dincolo de texte, 1987; Prin altii 
spre sine, 1988; Jurnalulfericirii, 1991, postum; 
Daruind vei dobdndi, 1992, postum; Dumnezeu 
in care spui cd nu crezi... Scrisori cdtre Virgil 
lerunca, 1967-1983, 2000, postum. 

Stelescu, Mihail 

(16.07.1907, Galati - 16.07.1936, Galati) 
Disident legionar. A devenit membru al 
Legiunii Arhanghelului Mihail (devenita 
Garda de Fier) ca elev de liceu. Exista surse 
care sustin fie ca a fost agent al Sigurantei 
Statului, fie adept al lui Carol al II-lea 
infiltrat in randurile legionarilor. Distins de 
legionari cu Crucea Alba, a fost ales in Par- 
lamentul Romaniei (1932) din partea lor si a 
initiat organizarea Cruciadei Romanismului, 
o disidenta legionara cu elemente de stanga. 
A plecat la Galati si a scos o revista antilegi- 
onara. La o tabara de munca din Basarabia, 
comuna Budachi, a cerut eliminarea lui 
Corneliu Zelea Codreanu, dar a fost tradat 



si eliminat din miscare de un juriu condus 
de Cantacuzino Granicerul, format din zece 
membri si numit Decemvirii. (Au fost prinsi 
toti cei zece si ucisi de jandarmi in drum 
spre inchisoarea Jilava, 1938.) 

Stephanescu, George 

V. Stephanescu, George 

Sterca-^ulutiu, Alexandru 

(15.02.1794, Abrud - 7.09.1867, Blaj) 
Mitropolit si folclorist. Frate cu loan S.-S. 
A studiat la Alba Iulia si Blaj. Mitropolit 
greco-catolic in Transilvania, in situatia 
in care mitropolia a devenit independenta 
de arhiepiscopia romano-catolica de Stri- 
goniu. A lucrat, alaturi de Andrei Saguna, 
spre a obtine drepturi politice si sociale 
pentru romanii din Transilvania. A spriji- 
nit invatamantul romanesc la Blaj, ca si in 
toata Transilvania. Lucrari: Istoria Horii si a 
poporului romanesc din Muntii Apuseni aiArdea- 
lului, 1860, prima monografie a rascoalei lui 
Horea, Closca si Crisan. 

Sterca-^ulutiu, loan 

(1796, Abrud - 1858, Abrud) 
Proprierar de mine de aur la Abrud. 
Greco-catolic. Frate cu Alexandru S.-S. 
Ofiter in armata imperiala austro-ungara in 
timpul razboaielor napoleoniene. Pasoptist. 
A sprijinit actiunea lui Avram Iancu prin 
construirea unor tunuri de lemn. L-a ada- 
postit pe Alexandru Golescu, aflat pe calea 
exilului, in drum spre Paris. Principalul scop 
al actiunilor sale a fost pastrarea de catre 
romani a proprietatilor din Muntii Apuseni. 

Stere, Constantin nume la na§tere Sterea, 
porecla $/' pseudonimul §arcaleanu, 
pseudonimul Nicanor & Co 
(1/13.06.1865, Horodi§te, jud. Soroca, 
Basarabia - 26.06.1936, Bucov, jud. Prahova) 
Scriitor si om politic. Familie originara din 
Botosani, care avea pamanturi la Ciripcau, 
Basarabia. A studiat Dreptul la Chisinau 
si a fost influentat de socialismul utopic, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 730 



& 



31.10.2011 17:29:46 



Stoia 






loan Sterca-§ulutiu 




Constantin Stere 



Jean Alexandru Steriadi 



Margareta Sterian 



aderand apoi la narodnicism. Arestat de 
Ohrana in 1883, a fost trimis in Siberia si a 
trecut dintr-un loc in altul, fara a renunta la 
ideile sale. L-a intalnit pe Lenin la Krasno- 
iarsk in 1889. Eliberat in 1891, a venit in 
Romania in 1 892 si i-a contactat pe socialisti 
(Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet 
Ibraileanu, Iosif si Sofia Nadejde, Anton 
Bacalbasa). Profesor de drept administrativ 
si constitutional la Universitatea din Iasi. 
A intrat in PNL formand o aripa de stanga, 
de inspiratie narodnicista, adaptata la 
industrialismul romanesc, si care s-a numit 
poporanism. Dupa revolutia din 1905 din 
Rusia s-a intors in Basarabia si a intemeiat, 
alaturi de Pan Halippa, Ion Inculet si Alexei 
Mateevici, publicatia Basarabia. Revenit 
la Iasi, a fondat, impreuna cu Paul Bujor, 
revista Viata romaneasca, cea mai longeviva 
publicatie romaneasca pana astazi. A fost 
prefect de Iasi. In 1918 a reprezentat la 
Chisinau Guvernul Marghiloman si a mili- 
tat pentru unirea lui cu Partidul National 
Taranesc din Transilvania. A fost autorul 
legislatiei de descentralizare a administratiei 
locale, influentat de ideile economice ale lui 
Virgil Madgearu. 

Steriadi, Jean Alexandru 

(29.10.1880, Bucuresti - 23.11.1956, Bucuresti) 
Pictor si grafician. A studiat la Bucuresti 
cu G.D. Mirea, apoi la Munchen si la 
Paris. Profesor la Scoala de Arte Frumoase 
din Bucuresti. A condus Muzeul Aman, 
apoi Muzeul Kalinderu si a fost profesor 
la Scoala de Arte Plastice din Bucuresti. 
Este initiatorul si promotorul saloanelor 
de alb-negru in grafica. Lucrari: Hamali in 
portul Brailei, Chivutele in Piata Mare, Vanza- 
toare de danteld. Mai tarziu a pictat peisaje 
urbane si acvatice, colturi ale vechiului 
Bucuresti, imagini din Dobrogea si din 
numeroasele sale calatorii. A practicat cu 
succes si litografia. Membru al Academiei 
Romane (1948). 



Sterian, Margareta 

(16.03.1897, Buzau - 9.09.1992, Bucure§ti) 
Pictorita. Evreica dupa etnie, maritata Ste- 
rian. A urmat Scoala Evanghelica din Bucu- 
resti, unde i-a fost profesor de limba romana 
loan Slavici. A studiat Belle Arte la Paris si 
a frecventat cursurile de sociologie ale lui 
Dimitrie Gusti la Bucuresti. A calatorit in 
Anglia, Austria, Danemarca, Franta, Norve- 
gia, Suedia, SUA. A participat la campania 
monografica a satelor romanesti si a pictat 
6 portrete de copii din Dragus. Ca pictorita 
a participat la miscarea de avangarda alaturi 
de Marcel Iancu, M. H. Maxy. Sotul sau a 
fost ucis ca legionar. A fost adepta culturala a 
lui Mircea Eliade. A facut parte din Cenaclul 
Criterion si dupa 1945 a avut interdictie de 
exprimare, publicand, sub pseudonim, la 
ESPLA (director fondator Petru Dumitriu) 
traduced din Whitman, Poe, Eliot, Sand- 
burg. A scris si literatura: Antologia poeziei 
americane moderne, traducere, 1947; Poeme, 
1969; Castelul de apa, microroman, 1971; 
Soare difiiz, 1974; Din petice colorate, 1977; 
Oblicpeste lume, memorii. Premiul Ministeru- 
lui Artelor, 1929. Premiul special al Uniunii 
Artistilor Plastici, 1985. Muzeul National de 
Arta din Bucuresti a instituit Premiul Mar- 
gareta Sterian care se acorda anual pentru 
creatie plastica si muzeografie. 

Sternberg, lacob 

(1890, Lipcani, Basarabia - 1973, Moscova) 
Om de teatru. A scris in idis. Continuator al 
lui Abraham Goldfaden. A creat si condus 
teatrul de limba idis de la Bucuresti (1930), 
ca si publicatia de limba idis de la Iasi, Likht, 
unde a urmarit si comentat renasterea limbii 
si culturii idis in Romania. 

Stoia, Achim 

(1910, Mobu, jud. Sibiu - 1973, la§i) 
Compozitor. A inceput Conservatorul la 
Bucuresti, ca elev al lui Alfonso Castaldi, si 
l-a continuat la Paris la Schola Cantorum 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 731 



& 



31.10.2011 17:29:46 



Stoian 




I 



V 





GheorgheStoica 



Petre Stoica (poet) 



Constantin Stoiciu 




732 



cu Paul Le Fletn si Charles Koechlin, si la 
Scoala Normala de Muzica, fiind elev al 
lui Paul Dukas. A fost profesor de muzica 
la largo viste, Focsani si Sibiu. S-a stabilit 
la Iasi ca profesor la Conservator si dirijor, 
apoi director al orchestrei Moldova. A cules 
si prelucrat folclor, ceea ce se simte in 
compozitiile sale. Lucrari: Invartitd (1937); 
Zece colinde pentru cor mixt, 1937; Coral variat 
(1947); Tret jocuri din Ardeal (1947); Sase 
coruri populare romdnesti, 1 947; suita In lumea 
copiilor (1950); Suita a Il-a simfonica (1952); 
Trei cdntece de nunta, 1955; Suita a III- a simfo- 
nica (1956); Suita a JV-a Sibiana (1956); Suita 
a III- a simfonica (1956); Suita a IV- a Sibiana 
(1956); Cinci cdntece de dragoste, 1957; Zece 
coruri pe melodii populare din Moldova, 1962; 
Triptic coral, 1968; Rapsodia I Moldoveneasca 
(1963); Suita a V-a. Mica suita (1966); Suita a 
Vl-a Ardeleneascd (1967). Laureat al Premiu- 
luide Stat (1952). 

Stoian, Stanciu 

(7/20.09.1900, Varteju-Lehliu, jud. Dambovita - 
11.08.1984, Bucure§ti) 

Pedagog. A absolvit Filologia, Sectia pedago- 
gic, la Universitatea din Bucuresti. Profesor 
de pedagogie la Universitatea si Institutul 
Politehnic din Bucuresti. Contributii in 
domeniul didacticii, metodei si metodo- 
logiei. Lucrari: Din problemele localismului 
educativ, 1932; D. Gusti - reformatorul scolar si 
pedagogul, 1937; Sociologia sipedagogia satului, 
1943; Metodologia comparativa in educatie si 
invatamdnt, 1968; Pedagogia si cercetarea inter- 
disciplinard, 1972. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1963). 

Stoica, Gheorghe 

(20.07.1900, Bucure§ti - 1976, Bucure§ti) 
Om politic. Membru fondator al PCR. 
Membru in comitetul de greva de la Ateli- 
erele Grivita (1929). L-a adus pe Gheorghe 
Gheorghiu-Dej in miscarea comunista. 
A luptat in razboiul civil din Spania. Refugiat 
in URSS in timpul celui de-al Doilea Razboi 



Mondial. A fost membru al CC al PMR/ 
PCR (1948-1974); membru supleant, apoi 
titular al Comitetului Executiv (1968-1974); 
prim-secretar al comitetului orasenesc 
Bucuresti al PCR (1950-1953); ambasador 
in RD Germana (1953-1956); director gene- 
ral al Directiei Generale pentru Consiliile 
Populare (1969-1976). 

Stoica, Petre 

(15.02.1931, Jimbolia - 20.03.2009, Jimbolia) 
Poet. A absolvit Facultatea de Limbi germa- 
nice la Universitatea din Bucuresti. Corector 
si redactor de editura la Bucuresti. Lucrari: 
Poeme, 1957; Pietre kilometrice, 1963; Miracole, 
1 966; Arheologie blanda, 1 969; O casetd cu serpi, 
1970; Trecdtorul de demult, 1975; Coplesit de 
glorie, 1980; Numai dulceata porumbelor , 1985; 
Tango si alte dansuri, 1990; Vizita maestrului 
de vanatoare, 2002. De mai multe ori laureat 
al Premiului pentru poezie al Uniunii Scri- 
itorilor. Distins cu Ordinul National Pentru 
Merit in grad de Cavaler. 

Stoica, Petre 

(23.07.1949, Ramnicu Valcea) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Automatica 
a Institutului Politehnic din Bucuresti. Pro- 
fesor la Facultatea de Automatica. Profesor 
invitat in Olanda, Suedia r Marea Britanie. 
Contributii in modelarea sistemelor, a pre- 
lucrarii statistice a semnalelor, analizei si 
predictiei seriilor temporale. Sunt metode 
de analiza care-i poarta numele. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1991). 

Stoicescu, Constantin C. 

(23.08.1881, Bucure§ti - 29.05.1944, Bucure§ti) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Paris si s-a spe- 
cializat la Berlin. Profesor si decan la Facul- 
tatea de Drept a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: Curs elementar de Drept roman, 2 vol., 
1912,1913; Nolle teorii asupra injuriei. Studiu de 
Drept roman, 1907; La date de la prohibition des 
donations inter virum et uxorem, 1 941 . Membru 
corespondent al Academiei Romane (1936). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 732 



^ 



31.10.2011 17:29:46 



Stoilow 



Stoicescu, Lazar 

(5.10.1901, Ploiesti - 1975, Bucuresti) 
Inginer (petrol si gaze). A absolvit Politehnica 
din Timisoara. Profesor de termodinamica la 
Politehnica din Timisoara, apoi profesor si 
rector la Politehnica din Bucuresti. Director 
general al Planiflcarii uzinelor in Ministerul 
Industriei. Este considerat creatorul scolii 
romanesti de termotehnica. A proiectat o 
serie de masini termice deosebit de eficiente, 
printre care un compresor performant si 
unele masini termice militare. 

Stoicescu, Liviu Dan 

(21.01.1933, Constanta) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica, 
Sectia constructii navale si instalatii de bord 
la Institutul Politehnic din Galati. Profesor la 
Institutul Politehnic din Galati. Contributii 
in domeniul folosirii metodei elementelor 
finite pentru calcularea barelor cu pereti 
subtiri, ca si a fluidului din jurul navei, in 
domeniul hidroelasticitatii si vibratiilor 
navei. Lucrari: Metode matriceale in teoria 
structurilor de nave, 1 973 , in colaborare; Rezis- 
tenta materialelor, 1986. Membru in Asociatia 
Oamenilor de Stiinta si Asociatia Romana de 
Mecanica Ruperii. Membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Stoicescu, Nicolae 

(30.11.1924, Slatina, jud. Olt - 
15.09.1999, Bucuresti) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Bucuresti. Cercetator la 
Institutul de Istorie N. Iorga din Bucuresti. 
Ambasador al Romaniei in Grecia. Lucrari: 
Curteni si slujitori. Contributii la istoria arma- 
tei romane, 1968; Bibliografia localitdtilor 
si monumentelor feudale din Romania. Tara 
Romaneasca, 1970; Vlad Tepes, 1976; Matei 
Basarab, 1982; Dictionar istoric al judetului 
Ddmbovita, 1984. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 

Stoiciu, Constantin 

(16.02.1939, lasi) 

Jurnalist, producator de film, scriitor. Unchi 
al lui Liviu loan S. A studiat Filosofia la 
Bucuresti. A emigrat in 1982 in Canada 
si s-a stabilit la Montreal. In tara a scris 
scenarii pentru filme de Andrei Blaier, Dan 
Pita, Lucian Pintilie. Dupa plecare a cola- 
borat la postul de radio Europa Libera, a 
fondat editura si revista Humanitas, 1985, 
incurajand mai ales debutantii din comuni- 
tatea romaneasca. Lucrari: Dimineata, 1967, 
volum de schite, una din ele devenita sce- 
nariul de film - Diminetile unui bdiat cuminte, 



1968; Pestele defonta, 1969; Trufie, 1974; Filip 
eel bun, devenita scenariu de film, 1977; 
Pasarela, 1979; Le roman du retour, 1991; De 
V insouciance, 1994; Fragments frivoles d'eternite, 
1998; La surprenante dignite d'un inconu qui 
etouffe, 1999; L'attente, 2001. 

Stoiciu, Liviu loan 

(19.02.1950, Dumbrava Rosie, Piatra Neamt) 
Prozator. Nepot al lui Constantin S. Contes- 
tatar recunoscut, din 22 decembrie 1989 si 
pana la 5 martie 1990 (cand se va retrage) 
va fi in fruntea judetului Vrancea, prese- 
dinte al CFSN/CPUN Vrancea, membru al 
Parlamentului Provizoriu. In ianuarie 1990 
fondeaza la Focsani revista literara bilunara 
Revista V, pe care o va conduce trei sferturi de 
an. Din 1990 isi va aduce cartea de munca la 
Bucuresti (la Uniunea Scriitorilor, la redactia 
noului saptamanal literar Contrapunct, fiind 
ales din februarie 1990 redactor-sef- pentru 
ca in anul urmator sa demisioneze din func- 
tie si sa se transfere, ca redactor principal, 
la revista Viata Romaneasca). Din 1991 pana 
azi este si redactor-colaborator la ziarul 
Cotidianul. In 1995, cofondator al publicatiei 
literare Caietele de la Durdu. Debut editorial: 
ciclurile de versuri Balans si Cantonul 248 in 
Caietul debutantilor, 1978, 1979. A publicat 
volumele de versuri: La f anion, Premiul de 
Debut al Uniunii Scriitorilor, 1980; Inima 
de raze, 1982; Can d memoria va reveni, 1985; 
O lume paraleld, 1989; Poeme aristocrate, 
Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor, 
1991; Singuratatea colectiva, Premiul Mihai 
Eminescu al Academiei Romane, Premiul 
de Poezie al Asociatiei Scriitorilor Profesio- 
nisti din Romania (ASPRO), Premiul Poesis 
pentru cea mai buna carte a anului 1996, 
Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica 
Moldova, 1996; volumul Ruinele Poemului, 
Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu al 
Festivalului International de Poezie (Editia 
I, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul 
1997 - Superlativele Revistei Cuvantul, 1997; 
volumul Post-ospicii, Premiul Asociatiei Scri- 
itorilor din Bucuresti, 1997; Poemul animal, 
2000. A publicat volumul de publicistica 
Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piata 
Universitatii Bucuresti), 1992, si romanele: 
Femeia ascunsd, 1997; Grijania, 1999. 

Stoilow, Simion 

(2/14.09.1887, Bucuresti - 4.04.1961, Bucuresti) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte la Sorbona. Profesor la Facultatea 
de Stiinte din Cernauti, apoi la Institutul 
Politehnic si Universitatea din Bucuresti. 
Director al Institutului de Matematica al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 733 



^ 



31.10.2011 17:29:47 



Stoit 




Liviu loan Stoiciu 



Simion Stoilow 



lonel Stoit Theodor Dumitru Stolojan 




734 



Acadetniei Romane. Ambasador al Romaniei 
in Franta. A facut cele dintai cercetari asupra 
teoriei ecuatiilor liniare cu derivate partiale 
in domeniul complex. A lucrat ca profesor la 
Universitatea din Bucuresti. Este cunoscut 
drept creatorul teoriei topologice a functii- 
lor analitice, intemeietor al scolii romane de 
matematica moderna. Numele sau a ramas 
in terminologia domeniului: teorema Hada- 
mard-Stoilow, frontiera Kerekjarto-Stoilow. 
Membru al societatilor de matematica din 
Belgia, Franta si Romania. Membru al Aca- 
demiei Romane (1948), presedinte al Sectiei 
de stiinte matematice (1948-1961). 

Stoit, lonel 

(5.07.1952, Toracul Mic, fost BegheitO 
Poet. A absolvit liceul, apoi Scoala Superioara 
Tehnica la Zrenjanin. Lucreaza la Institutul 
de Statistica al Provinciei Voivodina ca sef al 
departamentului pentru pregatirea si intro- 
ducerea datelor, iar din 1990 la Centrul de 
calcul al Consiliului Executiv al Voivodinei, 
unde a initiat tehnoredactarea computerizata 
a publicatiilor consiliului. Este secretar al 
Societatii de Limba Romana din Voivodina 
si membru al Comitetului de organizare a 
Memorialului Radu Flora, dedicat fondato- 
rului S.L.R. A fost membru al comitetului 
de initiative apoi redactor al revistei Tribuna 
tineretului. Din 1992 activeaza la Societatea 
Literar Artistica Tibiscus din Uzdin, ca vice- 
presedinte. Sprijina organizarea Festivalului 
International de poezie Drumuri de spice. 
A fost redactor-sef al revistei de satira si 
umor Scdrpinatu', unica revista de acest gen 
din Iugoslavia. Este fondator si presedinte 
al Cenaclului Literar Folomoc din Torac si 
vicepresedinte al Cenaclului de creatie in grai 
banatean Cea Ventila din Uzdin. A pregatit 
pentru editare computerizata publicatiile 
in limba romana Tibiscus, Cuvdntul romanesc, 
Vorba noastra, Curcubeul timocean s.a. Scrie ver- 
suri in grai banatean, dar si in limba romana 
literara, publicand in Banatul Sarbesc, Repu- 
blica Moldova, Romania. Volume: Zambiti, 



vd rog, 1992; Am venit din nou in sat, 1993; 
Eu in lumea mea de visuri, 2002; Hai cu mine in 
cosie, 2002; Cuvinte de plumb, 2002; Stoitisme, 
2002. Distins cu mai multe premii: premiul I, 
premiul II si premiul III pentru interpretare 
la Festivalul de Umor al Romanilor din 
Voivodina, Begheiti-Torac, 1971; Uzdin, 
1986; Torac, 1972; Premiul Mihai Eminescu 
la Festivalul International de Poezie Mihai 
Eminescu - Voievodul poeziei Romanesti, 
Targoviste, 2004; Premiul Gheorghe Bulic la 
Festivalul International de poezie Drumuri 
de spice, Uzdin, 2005; Premiul I - Zaristi 
etnici la Festivalul International Lumina lina 
organizat de Societatea Culturala Patrimoniu, 
Timisoara, 2006. 

Stolojan, Theodor Dumitru 

(24.10.1943, Targovi§te) 

Economist si om politic. A absolvit Acade- 
mia de Studii Economice din Bucuresti. 
A fost economist in Ministerul Industriei 
Alimentare si Agriculturii, in Ministerul de 
Finante (unde a fost seful Departamentului 
Bugetului si director al Departamentului 
Relatii Valutare si Financiare Internationale, 
1988-1989). Membru al Partidului Liberal, 
a produs ruptura care a regrupat o parte a 
liberalilor (democrat-liberalii) alaturi de Par- 
tidul Democrat, devenit Democrat Liberal 
(2006). Ministru al Finantelor (1990-1991), 
presedinte al Agentiei Nationale de Priva- 
tizare, in care calitate a elaborat proiectul 
Legii privatizarii si infiintarii Fondului Pro- 
prietatii de Stat. Prim-ministru al Romaniei 
(1991-1992), in care calitate a decis recapi- 
talizarea bancilor prin schimbarea raportului 
de s chimb leu/dolar. A lucrat pentru Banca 
Mondiala si pentru Grupul Tofan. Consilier 
al presedintelui Romaniei pe probleme eco- 
nomice (2006-2007). 

Storch, Franz 

(11.09.1927, Timi§oara - 6.06.1982, Bucure§ti) 
Prozator. Svab ca etnie. S-a dus de buna 
voie prizonier in lagar in URSS, ca etnic 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 734 



^ 



31.10.2011 17:29:47 



Storck 




Franz Sto re h 



Cecilia Storck Botez 



Cecilia Storck Cutescu 



german, in timpul celui de-al Doilea Raz- 
boi Mondial, in locul surorii sale. Comu- 
nist din ilegalitate. A fost redactor la Neuer 
Weg si redactor-sef la Volk und Kultur (1 969- 
1982). Lucrari: Gebannte Schatten (Umbre 
incatusate), 1959; Im Krawallhaus - Ein 
Lausbub entdeckt die Welt (In casa cu tdrdboi - 
un pusti descoperd lumea), 1963; Drei schwere 
Tage (Trei zile grele), 1968; Sonst geschah 
nichts - kurze Prosa (In rest nu s-a intdmplat 
nimic. Prozd scurtd) , 1978. Vicepresedinte al 
Uniunii Scriitorilor din Romania. La Timi- 
soara i s-a ridicat un bust. 

Storck Botez, Cecilia 

(4.07.1914, Bucuresti - 1994, Paris) 
Pictorita si ceramista. Fiica a lui Frederic si 
a Ceciliei Cutescu St., mama a lui Alvaro 
Botez. A absolvit Academia de Arte Fru- 
moase la Bucuresti. Asistenta a lui Mircea 
Eliade la Lisabona, in perioada razboiului, 
unde acesta era atasat cultural. A plecat 
definitiv la Paris in 1982. A participat la 
expozitii in Romania, Franta, Elvetia, Ceho- 
slovacia, Germania, Turcia, Japonia. Meda- 
lia de Aur la Expozitia Artelor Decorative 
de la Miinchen (1967). Premiul National 
pentru Arta, Bucuresti 1968. Distinsa cu 
Ordinul Muncii clasa a Ill-a. Membru al 
Academiei Internationale de Ceramica de 
la Geneva. 

Storck, Carol 

(10.05.1854, Bucuresti - 1926, Bucuresti) 
Sculptor. German ca etnie. Fiu al lui Karl si 
frate al lui Frederic St. A studiat la Acade- 
mia Regala de Arta din Florenta si la Phila- 
delphia, SUA. In sculptura a fost un emul 
al tatalui sau, combinand neoclasicismul 
cu mitologia locala. A realizat impreuna cu 
fratele sau statuile alegorice de la Palatul de 
Justitie si multe statui funerare (Dimitrie 
Bolintineanu, Iulia Hasdeu, ca si statuia lui 
Carol Davila de la Facultatea de Medicina). 



Storck Cutescu, Cecilia 

nume la na§tere Cecilia Cutescu 

(14.03.1879, Caineni, jud. Valcea - 
29.10.1969, Bucuresti) 

Pictorita. Casatorita (al doilea sot) cu Fre- 
deric St. A studiat la Academie Julian, Paris. 
Influentata de Art Nouveau. A lucrat in ulei 
si fresca, executand pictura propriei sale 
case, azi casa memoriala a familiei Storck, 
ca si numeroase peisaje de la Balcic, unde 
familia avea de asemenea o casa. A executat 
portretul lui George Enescu. A avut doua 
nice - Gabriela, arhitecta, si Cecilia (Lita), 
ceramista, ca si un fiu din prima casatorie, 
Romeo Kuntz St., pictor. 

Storck, Frederic (Fritz) 

(1872, Bucuresti - 1942, Bucuresti) 
Sculptor. Fiu al lui Karl si frate al lui Carol St. 
Sot al Ceciliei Cutescu St. A studiat la Scoala 
de Belle Arte din Bucuresti, apoi la Miin- 
chen. A fost profesor la Scoala de Belle Arte 
din Bucuresti, ca si tatal sau. A executat, 
impreuna cu fratele sau, statuile de pe fatada 
Palatului de Justitie din Bucuresti. A introdus 
in Romania moda sculpturii de salon. A exe- 
cutat busturile lui Alexandru Macedonski, 
Ion Heliade Radulescu, ca si portrete alego- 
rice: Adolescenta, Portret de femeie (al sotiei sale). 

Storck, Karl 

(21.05.1826, Hanau, Germania - 
30.03.1887, Bucuresti) 

Sculptor. Tata al lui Carol si Frederic (Fritz) 
St. Mason. Bijutier, a fost adus in 1848 la 
Bucuresti de bijutierul Josef Resch. In 1857 
si-a inceput propria afacere mutandu-se 
la Miinchen, unde a studiat si sculptura. 
S-a intors la Bucuresti in 1859, la sugestia 
lui Theodor Aman. Cand acesta a infiintat 
Scoala de Belle Arte, a devenit profesor de 
sculptura si a creat, practic, scoala de sculp- 
tura romaneasca. A combinat neoclasicismul 
cu mitologia romaneasca. Lucrari: statuile 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 735 



^ 



31.10.2011 17:29:47 



Storin 




Frederick Storck 



Gheorghe Storin 




Universitatii Bucuresti (daramate in 1944): 
zeita Minerva incoronand stiintele si artele, 
statuia lui Mihai Cantacuzino din fata bise- 
ricii Sf. Gheorghe, bustul lui Theodor Aman. 

Storin, Gheorghe 

nume la nastere Gheorghe Hagi Stoica 

(17.02.1883, Bucuresti - 1.10.1968, Bucuresti) 
Actor. Grec la origini. A absolvit Conser- 
vatory de Arta Dramatica din Bucuresti ca 
elev al lui Petre Liciu si C.I. Nottara. A fost 
profesor la acelasi conservator si actor al 
Teatrului National, ca si al Companiei 
Alexandru Davila si Companiei Bulandra- 
Storin-Manolescu-Maximilian. Fondator, 
alaturi de cei de mai sus, al primului Sindicat 
al Artistilor Dramatici si Lirici. I-a avut par- 
teneri pe Aristizza Romanescu, C. I. Nottara, 
Marioara Voiculescu, Elvira Popescu r Tony 
Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra s.a. si a 
fost unul dintre actorii care i-au lansat pe 
I.L. Caragiale pe scena romaneasca, director 
al Nationalului fiind Alexandru Davila, si 
pe clasicii dramaturgiei romanesti: Victor 
Ion Popa, B.St. Delavrancea, G.M. Zamfi- 
rescu, Victor Eftimiu s.a. A fost unul dintre 
fondatorii cinematograflei romanesti, inter- 
preted, in regia lui Jean Georgescu, roluri 
in filme inca de la inceputul secolului XX, 
turnate in studiourile de la Budapesta: Amo- 
rurile unei printese, 1913; Pe valurile fericirii, 
1920; Televiziune, 1931; Trenulfantomd, 1933. 

Strata n, Pavel 

(11.11.1970, Niscani, Republica Moldova) 
Cantautor. A absolvit Academia de Teatru, 
Muzica si Arte Plastice din Chisinau. Com- 
pune cantece de muzica usoara, pe versuri 
proprii si le interpreteaza (voce si chitara). 
Sinteza intre folclorul moldovenesc si 
eel citadin, stil muzical influentat de eel 
rusesc. Da concerte in Republica Moldova 
si Romania. Albume: Amintiri din copildrie, 
I - 2002, II - 2003, ambele Discul de Platina 
al Casei de productie Cat Music; III - 2005, 
Discul de Aur al aceleiasi case de discuri 
pentru cea mai buna vanzare. 



Strajescu, loan 

(1833, Rascov, Basarabia - 4.10.1873, Bucure§ti) 
Om politic. La origini familia este din satul 
Straja, sat de granita din jud. Suceava. Inrolat 
in armata rusa, a participat la diverse campa- 
nii, fiind capitan de husari. Apoi s-a retras 
din armata si a calatorit mult, in Europa si 
Asia. Stabilit la Bucuresti, a devenit deputat 
liberal in Parlament si a ocupat diverse func- 
tii in administrarea capitalei. A tradus din 
rusa mai ales lucrari referitoare la principiile 
organizarii administrative: Asezamant pentru 
rdnduiala Adundrilor dvorenesti alegerilor si a 
slujbelor ce urmeazd dupd idle, 1832. Si-a lasat 
intreaga avere statului roman spre a institui 
burse studentesti pentru cei care studiau 
in Europa. Membru fondator al Societatii 
Academice Romane (1866). 

Strajescu, Nicolae D. a semnat Strajesko 
Nicolai in rusa §/ Strazhesko Mikola D., 

in polona 

(30.10.1876, Odessa, azi Tn Ucraina - 1952, Kiev) 
Medic. Din familia Strajescu, la origini 
din satul Straja, jud. Suceava. A absolvit 
Institutul de Medicina la Kiev. Specializare 
cu profesorul VP. Obraztov, fondatorul 
scolii de terapie ucrainene. Profesor si sef 
la Departementul de patologie si terapie al 
Institutului de Medicina din Kiev. Fondator 
al Institutului de Medicina Clinica din Kiev, 
care s-a unit in 1940 cu Departamentul de 
terapie al Istitutului de Medicina si au creat 
Departamentul regional pentru protectia 
sanatatii din regiunea Cernauti. Retras cu 
institutul in Baskiria (1941-1945), a condus 
si Departamentul de terapie al Institutului 
de Medicina din Baskiria. Contributii la 
diagnoza bolilor de inima prin mijloace 
sonice (sistola/extrasistola), metoda numita 
„sunetul Strajescu", la diagnoza si trata- 
mentul reumatismului, al insuficientelor 
circulatorii. Distins cu Ordinul Sfanta Ana 
clasa a Ill-a, Ordinul Sf. Stanislav clasele 
a Ill-a si a Il-a. A fost academician in trei 
academii: Academia de Stiinte a Ucrainei, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 736 



& 



31.10.2011 17:29:47 



Stroe 




Andrei Strambeanu 



Vladimir Streinu 



Academia de Stiinte a URSS, Academia de 
Medicina a URSS. ' 

Strambeanu, Andrei 

(25.08.1935, Fantana Alba, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit Institutul Pedagogic din 
Chisinau. A fost redactor (ca student) la 
ziarul Cultura Moldovei (1958), demis in ace- 
lasi an pentru articolul „Situatie afumata"; 
redactor la editurile Scoala Sovietica si Car- 
tea Moldoveneasca (demis, tot in 1959, din 
cauza prieteniei cu poetul disident Petru 
Carare); consilier-traducator la Prezidiul 
Sovietului Suprem al RSSM (I960, demis 
in acelasi an); redactor la ziarul Tinerimea 
Moldovei (1961, demisionat dupa doi ani 
din cauza articolului „De ce nu mai canta 
Nicolae Sulac"?); consilier la Comitetul 
de Stat al RSSM pentru edituri, poligrafie 
si comertul cu carti (1965, peste un an 
demisionat din cauza unui denunt). In 
1966 devine membru al Uniunii Scriitorilor 
din Moldova; in 1967 - redactor la revista 
literara Nistru si la editura Cartea Moldo- 
veneasca, dar in 1969 este demis pentru 
antisovietism. A fost deputat (1998) in 
Parlamentul Republicii Moldova. Lucrari: 
teatru - Minodora, Consumatorul de onoruri, 
Clopotul care si- a inghitit limba, Armasarul 
cu dinti de am, poemul Lupii si alte poezii, 
povestiri si eseuri au fost adunate si publi- 
cate in volumul Contrapunct, aparut in 2003. 
In colaborare cu ansamblul de muzica 
usoara Noroc, a inregistrat mai multe sla- 
gare: „Primavara", „Dor, dorule", „Mama", 
„Despartire", „Ajuta-ma, te rog, ca sa te 
uit", „Minodora", „Sunt o fata fericita" 
s.a. Decorat cu Medalia Mihai Eminescu 
(1997), Ordinul Republicii (2010), Premiul 
I.L. Caragiale al Academiei Romane (2008). 

Streinu, Vladimir 

nume la na§tere Nicolae lordache 

(23.05.1902, Teiu, jud. Arge§ - 
26.11.1970, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Literele la Bucu- 
resti. In 1922, cu sprijinul poetului Vasile 



Voiculescu, este angajat secretar de redactie 
la revista Cugetul romdnesc, scoasa de Tudor 
Arghezi si Ion Pillat. In acelasi timp incepe 
sa frecventeze cenaclul Sburatorul. Facand 
politica taranista, a fost pentru scurta vreme 
(1932-1933) deputat. Din 1942 e numit 
director al revistei Preocupdri literare, care, 
din 1943, devine Kalende. In 1947 isi sus- 
tine examenul de doctorat la Universitatea 
din Iasi cu teza „Versul liber romanesc". 
Face inchisoare (1959-1962), fiind arestat 
in grupul Noica. Eliberat in 1962, devine 
cercetator stiintinc principal la Institutul de 
Istorie si Teorie Literara (in 1965) la propu- 
nerea lui G. Calinescu. Reabilitat in 1969, e 
numit director la Editura Univers. Lucrari: 
Pagini de criticd literara. Marginalia. Eseuri, 
1938, urmat de Recitind pe clasicii nostri. Ion 
Creanga (1939), Clasicii nostri (1943), Litem- 
tura romdnd contemporand. Antologie (1943), 
Istoria liter aturii romane (in colaborare cu 
Tudor Vianu si Serban Cioculescu, 1944), 
Versificatia moderna (1966), Calistrat Ho gas 
(1968), Pagini de criticd literara, 2 vol. (1968), 
care vor continua postum pana la vol. V 
inclusiv (1977). Tot postum vor aparea 
micromonografia Ion Creanga (1971), volu- 
mul de versuri Ritm imanent (1971), Studii de 
literatura universald (1973). A ingrijit prima 
editie critica de Opere ale lui Calistrat Hogas, 
2 vol. (1944, 1947), si o editie anglo-romana 
a capodoperei lui Shakespeare, Tragedia lui 
Hamlet, print al Danemarcei (1965). In 2006 
a fost ales membru post-mortem al Acade- 
miei Romane. 

Streza, Liviu 

(12.10.1947, Sambata de Sus, jud. Bra§ov) 
Teolog. A absolvit Institutul Teologic la 
Sibiu, s-a specializat la Bucuresti, la Insti- 
tutul din Bossey si la Facultatea de Teologie 
Catolica din Frigourg, Elvetia. Profesor la 
Institutul Teologic din Sibiu. Lucrari: Chi- 
puri ctitoricesti in pictura bisericilor romdnesti 
din Transilvania, 1 974; Botezul in diferite rituri 
liturgice crestine, 1984; Taina mirungerii in 
Biserica Ortodoxa si in Bisericile Vechi, Orientale, 
1987; Relatarile unor pelerini rusi din secolele 
XVI-XVIII in trecere prin tdrile romane despre 
viata liturgica ortodoxa si locasurile de cult romd- 
nesti, 1988; La signification mystique de Vespace 
sacre selon la theologie orthodoxe, 1993. 

Stroe, Aurel 

(5.05.1932, Bucure§ti - 3.10.2008, Bucure§ti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti. A studiat pianul cu Maria Fotino 
si compozitia cu Martian Negrea. Speci- 
alizare la Darmstadt si in SUA in muzica 
electronica. Profesor la Conservatorul din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 737 



& 



31.10.2011 17:29:48 



Stroescu 




738 




Vasile V. Stroescu 



Bucuresti. Profesor invitat la Strasbourg. 
A concertat la Avignon, Berlin, Roma, Paris, 
Metz. Plecat in Germania, la Mannheim, in 
1986. Lucrari: Tdriimele, 1959; Concert pentru 
pian, 1966; Introspectie sonord la Bach, 1988; 
Ciaconna cu unele licente, 1995; Preludii lirice, 
1999; Mandala, 2001; Concert pentru acordeon, 
2001. Meritul Cultural clasa a IV-a (1969), 
Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor 
(1998), distins de presedintele Frantei cu 
Ordinul de Cavaler al Literaturii si Artelor 
(1991), laureat al Premiului Herder (2001). 

Stroescu, Vasile V(asilievici) 

(11.11.1845, Trinca, judetul Hotin - 
13.04.1926, Bucuresti) 

Om politic, filantrop. A facut studii la Liceul 
Regional din Chisinau, la liceul din Kame- 
net-Podolsk, la Richelieu din Odessa. A stu- 
diat Dreptul la Universitatile din Moscova, 
Petersburg si Berlin. Apoi a calatorit prin 
Europa si Africa. Si- a folosit averea pentru 
a sustine crearea de scoli romanesti in Basa- 
rabia si Transnistria. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1910). 

Sturdza, Alexandru 

(19.11.1791, lasi - 1854, Sankt Petersburg) 
Diplomat si publicist rus de origine roma- 
neasca. Fiu al lui Scarlat S. si al Sultanei 
Moruzzi, in fapt urmas al domnilor fana- 
rioti care au domnit atat in Moldova, cat 
si in Tara Romaneasca, dupa inlaturarea 
domnilor pamanteni. Educat in Franta si 
Germania, a intrat in serviciul diplomatic 
rus in 1817 si a scris, la cererea tarului 
Alexandru I, in vederea Congresului de la 
Aix-la-Chapelle (Aachen), 1818, lucrarea 
Memoire sur VEtat actuel de I'Allemagne, in fapt 
un proiect al Sfintei Aliante, prima afirmare 
clara a identitatii europene, dincolo de orice 
clivaje etnice ori religioase. A lasat Con- 
siderations sur la doctrine et V esprit de VEglise 
orthodoxe, 1816; La Grece, 1821; Oeuvres post- 
humes religieuses, historiques, philosophiques et 
litteraires (5 vol., Paris, 1858-1861). 



Sturdza, Dimitrie (§tefan Ferdinand) G. 

(11.10.1938, lasi) 

Fizician. Fiu al lui Gheorghe S. si al norve- 
gienei Margaret Kavaal. A plecat din tara cu 
familia la 10 ani. A absolvit Facultatea de 
Fizica Atomica la Lausanne. A participat, ca 
tenisman, la Cupa Davis. A fondat compania 
de cosmetice Deesse (1971). A donat banii 
pentru restaurarea Palatului Culturii din lasi 
(2002) si a fost consul onorific al Romaniei 
la Zurich. Presedinte de onoare al Fundatiei 
Magazin Istoric. 

Sturdza, Grigorie 

(1821, lasi - 1901, Bucuresti) 
General. Fiu al lui Mihail S., educat in Ger- 
mania si Franta, general al armatei otomane 
si sef al oastei Moldovei. Mason. Contracan- 
didatul lui Al. I. Cuza in 1859 la tronul Mol- 
dovei. A scris Lois fondamentales de Vunivers 
(Paris 1891). Statuia mausoleului sau din 
cimitirul Bellu a fost facuta de Bourdelle, iar 
dupa mutarea osemintelor la Agapia a fost 
luata de familie. 

Sturdza, Mihail 

(1795, lasi - 8.05.1884, Paris) 
Domn al Moldovei. Grec la origine. Tata al 
lui Grigorie S. A infiintat la lasi Academia 
Mihaileana, care i-a purtat numele, prima 
forma de invatamant superior din tarile 
romane. A decretat emanciparea tiganilor 
(1844) si a secularizat averile manastiresti, 
pentru ca veniturile lor sa fie folosite in scop 
laic, la modernizarea tarii. A reprimat misca- 
rea revolutionary de la 1848. A fost domn al 
Regulamentului Organic promovat de Rusia 
in principatele romane dupa revolutia lui 
Tudor Vladimirescu, aflat in siajul Eteriei. In 
timpul domniei sale s-au construit drumuri 
si au fost puse bazele viitoarei industrii. 

Sturdza-Bulandra, Lucia 

(25.08.1873, lasi - 19.09.1961, Bucuresti) 
Actrita. Sotie a actorului Tony Bulandra. 
Una dintre marile figuri ale scenei roma- 
nesti, de neuitat in roluri de compozitie din 
dramaturgia universale si nationala, spirit 
organizatoric, talent pedagogic care a format 
generatii intregi de actori, ca profesoara, 30 
de ani, la Conservatorul de Arta Dramatica 
din Bucuresti: Nicolae Baltateanu, George 
Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, 
Victor Rebengiuc. A absolvit Facultatea de 
Litere si Filosofie din Bucuresti. In 1898 a 
debutat la Teatrul National din Bucuresti, 
iar in 1914, impreuna cu sotul ei, a inteme- 
iat o companie particulara. Din 1941 este 
actrita a Teatrului Municipal din Bucuresti, 
iar din 1947 pana la sfarsitul vietii a fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITATI 



diet LZ.indd 738 



^ 



31.10.2011 17:29:48 



Sturza 




MihailSturdza 



Lucia Sturdza-Bulandra Dim. A. Sturdza-Miclau§anu 



Helmut Sturmer 



directoarea acestui teatru, astazi Teatrul 
Lucia Sturdza-Bulandra. A jucat si in primul 
film artistic romanesc (Amor fatal - 1911). 
Volume: Actorul si arta dramatica, 1912. 

Sturdza-Miclau§anu, Dimitrie 
A(lexandru), numit§i Mitita Sturdza 

(10.03.1833, Miclau§eni, jud. Ia§i - 
8.10.1914, Bucure§ti) 

Om politic. Mason. Educat la Academia 
Mihaileana, si-a continuat studiile in Germa- 
nia, unde a luat parte la miscarile politice ale 
vremii. Ulterior a devenit secretar particular 
al lui Alexandru loan Cuza. Dupa aceea s-a 
intors impotriva lui Cuza, devenind membru 
in guvernul liberal al lui Ion Bratianu. In 
1899 a fost ales lider al partidului ca succesor 
al lui Ion Bratianu. A fost ministru al Lucra- 
rilor Publice (1861, 1866-1867, 1876-1878, 
1884-1885, 1902-1903), agent diplomatic 
la Constantinopol (1868-1870), ministru de 
Finante (1870-1871, 1877, 1878-1881, 1888, 
1902), ministru al Cultelor si Instructiunii 
Publice (1885-1888), ministru al Afacerilor 
Straine (1895-1896, 1897-1899, 1901-1902, 
1904, 1907), ministru de Razboi (1901-1904, 
1907), prim-ministru (1895-1896; 1901- 
1905; 1907-1908). Lucrari: Banca Nationala 
si reforma monetara, 1889; Acte si documente 
referitoare la istoria renascerei Romdniei, 11 vol., 
1889-1909; Domnia regelui Carol I. Fapte. 
Cuvantari. Documente 1866-1876, 1906; 
Memoriu asupra portretelor domnilor romdni, 
1875; Partidul National Liberal de la 1876 pana 
la 1888. Cu doud anexe cuprinzand manifestele 
partidului de la 8 mai si 11 septembrie 1888, 
1888; Chestiunea nationala, 1894. A sprijinit 
publicarea colectiilor de documente istorice 
facute de Constantin Hurmuzaki (30 de 
volume, Bucuresti, 1876-1897), precum si 
alte acte si documente in afara de pamflete 
politice minore. Cu sprijinul lui a fost trimis 
Gr. Tocilescu sa caute in arhivele rusesti 
documente referitoare la Dimitrie Cantemir, 
pentru a alcatui editia de Opere complete, 8 vol., 
singura care a aparut. A donat Academiei 



o impresionanta colectie de documente si 
harti. Membru al Academiei Romane (1871), 
vicepresedinte al ei (1879-1882), presedinte 
(1882-1884), secretar general (1885-1914). 

Sturdza-§cheianu, Dimitrie C. 

(19.05.1839, la§i - 6.02.1920, Bucure§ti) 
Istoric, om politic. El a descoperit Psaltirea 
scheiana la manastirea Voronet, care si-a luat 
numele dupa descoperitor. Iar acesta dupa 
mosia sa de pe Siret, Scheia (conacul data 
din 1808). Conservator ca optiune politica. 
Ministru al Justitiei (1891-1895) in Guvernul 
Lascar Catargiu si director al Bancii Agricole. 
A donat Bibliotecii Academiei colectia sa de 
carti rare si manuscrise vechi, care au intrat 
in seria de documente Hurmuzaki. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1907). 

Sturmer, Helmut 

(2.02.1942, Timi§oara) 

Pictor si scenograf. A absolvit Institutul de 
Arte Plastice la Cluj. A fost scenograf la Tea- 
trul German din Sibiu si la Teatrul Bulandra 
din Bucuresti. A facut si scenografia filmelor 
Nunta de piatrd, Dincolo de nisipuri Tanase 
Scatiu. A avut expozitii personale la Bucu- 
resti, Sidney, in Germania. A plecat la Miin- 
chen in 1977. A realizat scenografia pentru 
mai mult de 200 de spectacole de teatru si 
opera, ca si pentru sase filme regizate de 
Lucian Pintilie, Andrei Serban, Liviu Ciulei. 
Premiul pentru Scenografie al UAP, 1974. 

Sturza, Ion 

(9.05.1960, Parjolteni, Republica Moldova) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Econo- 
mie la Universitatea de Stat din Moldova. 
A contribuit la infiintarea Organizatiei de 
Comert Exterior Moldex de pe langa guver- 
nul RSS Moldovenesti de la Chisinau, fiind 
numit vicedirector general. In 1991 a fondat 
si a fost director si presedinte al Consiliului 
de Administratie al SA Incon, unul dintre 
prinicipalele grupuri financiar-industriale 
din Republica Moldova. In 1998 a devenit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 739 



& 



31.10.2011 17:29:48 



Sturza 




740 




Valentin a Sturza 



viceprim-ministru, ministru al Economiei 
si Reformelor (guvernul Ciubuc), iar in 
1999 prim-ministru. Din 2002 presedinte- 
director general al companiei Rompetrol 
Moldova, parte a celui mai mare grup indus- 
trial romanesc privat, cu majoritatea opera- 
tiunilor si activelor in Romania si Europa 
de Sud-Est, iar din 2005 a detinut functia 
de Director General Adjunct al companiei 
Rompetrol Group. Din 2009 este presedinte 
a Fondului Investitional GreenLight Invest. 
Face parte din consiliul de administrate a 
mai multor fundatii si companii internatio- 
nale, inclusiv Fundatia Familia Sturza. 

Sturza, Marius 

(26.08.1876, §epreu§, jud. Arad - 
26.07.1954, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Medicina la Cluj. Speci- 
alizare la Viena, Paris, Berlin, Nancy. A fost 
profesor al Facultatii de Medicina din Cluj, 
specialitatea balneologie, apoi profesor la 
Medicina din Bucuresti. A infiintat, la Viena, 
sanatoriul Wallischhof, unde a introdus 
tratamentul climato-dietetic in aer liber (sis- 
temul cabanelor). A initiat in Romania inva- 
tamantul si studiul complex al balneologiei, 
hidroterapiei, fizioterapiei si climatologiei 
medicale. Lucrari: Hidroterapia bolilor apara- 
tului digestiv, Climatoterapia in tratamentul boa- 
lelor tubului digestiv, Protectia tehnicd si igienica 
a statiunilor balneare si climaterice, Balneoterapia 
practica (1949). Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1938), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Sturza, Valentina nume la na§tere Scafaru 
(20.10.1929, Ciuciuleni, jud. Chi§inau) 
Om politic. In 1941 a fost deportata cu 
familia in Kazahstan (tatal - Grigore Scafaru, 
primar, deputat in Parlamentul Romaniei, 
colaboratorul lui Ion Inculet, membru al Par- 
tidului Liberal). In 1944 evadeaza. Intoarsa la 
Chisinau, face studii la Scoala nr.l (absolvita 
in 1949). In 1950 este arestata si deportata a 
doua oara. S-a intors acasa in 1956. A fost 



eliminata de la Universitatea din Chisinau 
din motive politice. A absolvit Institutul de 
Industrie si Comert din Moscova. A fost 
21 ani sef de sectie la Ministerul Agriculturii 
din Chisinau. A participat activ la miscarea 
nationala din perioada 1989-1991. Din 2000 
este presedinta Asociatiei Fostilor Deportati 
si Detinuti Politici din Moldova. 

Suceveanu, Arcadie 

(16.11.1952, Suceveni, rn. Adancata, 
reg. Cernauti, Bucovina de Nord, Ucraina) 
Poet. A absolvit Facultatea de Filologie 
(sectia romana) la Universitatea de Stat din 
Cernauti. A fost profesor de limba romana 
in raionul Herta, apoi redactor-sef la edi- 
tura Literatura Artistica, devenita in 1990 
Hyperion. Vicepresedinte, apoi presedinte 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 
2010), presedinte al filialei Chisinau a Uni- 
unii Scriitorilor din Romania. Lucrari: Md 
cheamd cuvintele, 1979; Tdrmul de echilibru, 
1982; Mesaje la sfarsit de mileniu, 1987; Arhi- 
vele Golgotei, 1990; Secunda care sunt, 1993; 
Infruntarea lui Heraclit, 1998; Zaruri pictate. 
Poeme, 2003. Distins cu Premiul Special al 
Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1995, 
Premiul Academiei Romane, 1997; Premiul 
National al Republicii Moldova, 1998. 

Suciu-Bacaoanu, Elena 

(16.02.1936, Fundatura, com. Iclod, jud. Cluj) 
Pilot. A intrat in aviatie in 1953, facand 
planorism la Dudesti Cioplea. A facut salturi 
demonstrative si antrenamente pe Herastrau 
si la Marea Neagra. Campioana mondiala la 
proba stil 2 500 m cadere libera cu executare 
de figuri in aer, Bratislava, 1958. Singura 
femeie care a obtinut vreodata acest titlu. 
Mai detine trei recorduri mondiale, in grup, 
doua in 1961 si unul in 1964, pentru ateri- 
zare la punct fix. De 12 ori a iesit pe locul al 
II-lea. Distinsa cu Medalia de Merit a Fede- 
ratiei Aeronautice din Franta si cu Meritul 
Sportiv clasa I (1968, 2006) in Romania. 

Suciu, Gheorghe Claudiu 

(6.05.1905, Blaj, jud. Alba lulia - 
12.12.1990, Bucure§ti) 

Chimist. Greco-catolic. A facut liceul la 
Blaj, Beius si Sibiu. Facultatea de Chimie la 
Cluj. Specializare la Roma. Director al Ser- 
viciului Tehnologic la Petrolifera Muntenia, 
sef de proiect al rafinariei Onesti. Profesor 
la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie 
din Bucuresti. A proiectat si dezvoltat pro- 
cesele chimice in unitati de productie, a 
fost preocupat de hidrodinamica titeiului. 
A proiectat si brevetat cuptoare tubulare 
folosite si in Marea Britanie, Franta, Italia, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 740 



^ 



31.10.2011 17:29:48 



Suruceanu 




ArcadieSuceveanu 



India. A contribuit la proiectarea rafinariilor 
de la Ploiesti si Borzesti. Lucrari: Elemente de 
inginerie chimica, 1 946; Aspecte ale fluidizdrii, 
1958; Procese calorice, 1961; Ingineria prelucrdrii 
hidrocarburilor, 2 vol., 1973-1974. Membru al 
Academiei Romane (1990). 

Suciu, Vasile 

(13.01.1873, Copacel, comitatul Fagara§, 
azi jud. Bra§ov - 25.01.1935, Blaj) 
Arhiepiscop greco-catolic de Alba Iulia si 
Fagaras in 1 920-1 935. A fost trimis la Roma, 
la Institutul De Propaganda Fide. Acolo a 
obtinut titlul de doctor in filosofie (1894) 
si in teologie (1898). Profesor la Seminarul 
Teologic din Blaj, prefect de studii, profesor 
de religie la liceul de baieti, precum si bibli- 
otecar al bibliotecii arhidiecezane. A intrat in 
politica militanta, ca membru al Partidului 
National Roman, si a obtinut succese in cir- 
cumscripta Vintul de Jos, din actualul judet 
Alba. In 1912, cand era deja canonic, a fost 
trimis la Roma de catre mitropolitul Victor 
Mihali de Apsa, a inaintat, din partea Bise- 
ricii Romane Unite cu Roma, un memoriu 
de protest si a insistat pe langa dicasteriile 
de la Vatican contra infiintarii episcopiei 
greco-catolice maghiare la Hajdu-Bodrog. 
Generalul roman Constantin Prezan a tri- 
mis la Blaj primul avion al Marelui Cartier 
General Roman, intrucat acolo se afla eel 
mai sigur loc de aterizare din Transilvania, 
sub apararea garzii nationale romane, al 
carui comandant spiritual era chiar el, 
vicarul general capitular. Consiliul National 
Roman, prezidat de Stefan Cicio-Pop, a decis 
sa convoace acolo Adunarea de la Alba Iulia, 
la 1 decembrie 1918. La 27 noiembrie 1918, 
Vasile Suciu a dat Circular a pastor aid nr. 5742, 
prin care anunta prabusirea Imperiului Aus- 
tro-Ungar, subliniind dreptul popoarelor 
la autodeterminare. Lucrari: Hipnotism si 
spiritism. Studiu critic-teologic, 1906; Teologia 
Dogmatica fundamental, 2 vol., 1907 (vol. I. 
Apologetica crestind; vol. II. Traditiunea si 
Biserica; ed. a Il-a, 1927); Teologia Dogmaticd 



speciald, 2 vol., 1908 (vol. I, Dumnezeu unul. 
Sfdnta Treime. Dumnezeu Creatorul. Intruparea 
Domnului. Gratia, vol. II. Sacramentele in 
general. Sacramentele in special. Eshatologia, ed. 
a Il-a, 1927); Raporturi dintre religie, stiintd si 
societate, 1910. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1919). 

Sudan, Gabriel 

(1899, Bucure§ti - 22.06.1974, Bucure§ti) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Bucuresti ca elev 
al lui Traian Lalescu si Dimitrie Pompeiu. 
Specializare la Gottingen cu David Hilbert. 
Profesor la Institutul Politehnic din Bucu- 
resti si cercetator la Institutul de Matematica 
din Bucuresti. Contributii in domeniul teo- 
riei numerelor, al functiilor recursive nepri- 
mitiv recursive (astazi numite Ackermann). 
Lucrari: Uber die geordneten Mengen, 1925; Sur 
le nombre transfini w w , 1927. 

Surdu, Alexandru 

(24.02.1938, Bra§ov) 

Logician. Studiaza la Universitatea din 
Amsterdam logica simbolica si fundamen- 
tele matematicii. Profesor de nlosofie la 
Facultatea de Filosofie a Universitatii din 
Bucuresti. Membru al Uniunii Scriitorilor 
din Romania (1988). Lucrari: Logica clasicd si 
logica matematica, 1 971 ; Elemente de logica intu- 
itionistd, 1976; Neointuitionismul, 1977; Actu- 
alitatea relatiei gandire-limbaj. Teoria formelor 
prejudicative, 1989; Pentamorfoza artei, 1993; 
Vocatii filosofice romanesti 1995; Contributii 
romanesti in domeniul logicii in secolulXX, 1 999; 
Gdndirea speculativa - Coordonate istorico-siste- 
matice, 2000; Filosofia modernd - Orientdri fun- 
damental, 2002; Confluence cultural-filosofice, 
2002; Filosofia contemporand, 2003; Mdrturiile 
anamnezei, 2004; Theory of Prejudicative Forms, 
2006. Membru corespondent al Consiliului 
Superior de Logica si Stiinte Comparate 
din Bologna (1972). Membru al Academiei 
Romane (1993) si vicepresedinte al Sectiei 
de filosofie, teologie, psihologie si pedagogie 
a Academiei Romane (1993). 

Suruceanu (Soroceanu), Ion C. 

(13.12.1851, Chi§inau - 18.11.1897, Chi§inau) 
Carturar. A facut liceul la Chisinau si Odessa, 
a inceput Istoria la Nejin, fara a termina 
facultatea. A calatorit in Crimeea, Caucaz si 
pe tot litoralul de nord al Marii Negre colec- 
tionand piese antice grecesti. Colectia a stat 
la baza Muzeului Antichitatii Pontului Scitic 
din Chisinau. Lucrari: Inscriptiones grecae et 
latinae novissimae annis 1889-1894, Museo 
Surutschaniano quod estKishinevi inlatae. Mem- 
bru al Institutului Imperial de Arheologie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 741 



& 



31.10.2011 17:29:48 



Suto 




Alexandru Surdu 



Alexandru Sutu 



Mihail Sutu 




742 



din St. Petersburg, al Societatii Arheologice 
Bisericesti din Kiev, al Societatii de Istorie si 
Antichitati din Odessa. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1888). 

Suto And ras 

(17.06.1927, Camara§u, jud. Cluj - 
30.09.2006, Budapesta) 

Scriitor. Etnie maghiara. A absolvit Colegiul 
de Arta Dramatica din Cluj. Redactor-sef al 
unei publicatii maghiare din Targu Mures, 
a avut interdictie de publicare din 1980. 
Vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din 
Romania (1974-1982). In 1990, in timpul 
evenimentelor antiromanesti din Targu 
Mures, si-a pierdut un ochi. Fondator al 
UDMR. Laureat al Premiului Herder (1979) 
si al Premiului Uniunii Scriitorilor din 
Romania pentru Opera Omnia (1996). 

Sutu, Alexandru A. 

(30.03.1837, la§i - 22.09.1919, Bucure§ti) 
Medic. Apartine dinastiei de domni fana- 
rioti Sutu. A absolvit Medicina la Paris si a 
lucrat la Clinica Salpetriere, ca si la clinici 
de psihiatrie din Heidelberg, Berlin, Miin- 
chen. Profesor la Facultatea de Medicina 
din Bucuresti. A fost profesor de medicina 
legala si clinica psihiatrica la Medicina din 
Bucuresti. A fost un precursor in organi- 
zarea invatamantului psihiatrie romanesc. 
A publicat studii asupra clasificarii psiho- 
zelor, simptomelor catatonice, epilepsiei si 
maniei epileptice. Lucrari: Alienatul in fata 
societatii si a stiintei, 1877; Elemente de medicina 
legala, 1880; Psihiatria modernd, 1905; Raportul 
reciproc dintre sifilisul secundar si psihozele primi- 
tive, 1 907; Balneoterapia, clinoterapia si sistemul 
,non restreinf in terapeutica si asistenta modernd 
a alienatilor, 1908. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1888). 

Sutu, Mihail C. 

(15.02.1841, Bucure§ti - 9.07.1933, Bucure§ti) 
Istorie si numismat. A absolvit Scoala Cen- 
tralis, de Arte si Manufacture din Paris. A fost 



director general al Postelor, Guvernator al 
Bancii Nationale a Romaniei. Numismat 
ca vocatie, a pus bazele cercetarii numis- 
matice stiintifice din Romania. Lucrari: 
Introduction a V etude des monnaies de Vltalie 
antique (vol. I - 1887; vol. II - 1889); Systemes 
monetaires primitifs de VAsie Mineure et de la 
Grece, 1883; Etude sur les monnaies imperiales 
romaines, 1899; Poids et monnaies de Tomis, 
1900; Monete din colectiunea noastrd inedite sau 
putin cunoscute, in urbele antice din Dobrogea, 
1908; Ponduri antice inedite din Tomis si Calla- 
tis, 1914; Ponduri si monede identice din orasele 
noastre pontice, 1915; U evolution ponder ale dans 
Vantiquite, 1921. Membru titular al Acade- 
miei Romane (1909), presedinte al sectiunii 
eiistorice (1922-1924). 

Sutu, Nicolae 

(25.10.1798, Constantinopol - 
10.01.1871, Faurei) 

Economist. Fiu al domnitorului Alexan- 
dru Nicolae S. Mama sa era o Callimachi, 
sotia o Cantacuzino. A studiat Stiinte 
Economice la Paris. Specializat in statistica. 
A fost presedintele Tribunalului de Comert 
(1832), postelnic (1832), mare postelnic 
(1834, 1842), bei al Imperiului Otoman 
(1834), vornic (1835), secretar particular 
al domnului Mihail Sturdza (1835-1848), 
ministru de Finante (1839, 1841-1843, 
1849), mare logofat (1843), mare logofat al 
Justitiei (1846-1848, 1849-1851), autorul 
principal al Regulamentului Instructiei 
Publice (1843), presedintele Sfatului admi- 
nistrativ extraordinar, director si actionar 
al Teatrului National din Iasi (1845-1846), 
secretarul particular al domnului Grigore al 
V-lea Ghica (1849-1855), caimacam (1852), 
presedinte al Consiliului de Ministri si 
ministru de Interne (1853), ministru al Cul- 
telor si al Instructiei publice (1853), deputat 
(1859), membru al Comisiei Centrale de la 
Focsani a domnitorului Alexandru loan 
Cuza (1860-1862), statistician, economist, 
memorialist, om de litere, unul dintre 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 742 



^ 



31.10.2011 17:29:48 



Szabo 



fondatorii Jockey Clubului din Iasi (1875). 
Lucrari: Apergu sur Vetat industriel de la Mol- 
davie (1838), Apergu sur les causes de la gene et 
de la stagnation du commerce et sur les besoins 
industriels de la Moldavie (1838), Quelques 
observations sur la statistique de la Roumanie 
(1867), Actes de V organisation d'une Banque 
Nationale de Moldavie (1852), Memoires du 
prince Nicolas Soutzo (postum, 1899). A fost 
decorat cu ordinul turc Nisani-Iftihar (1834 
si 1850), decorat cu ordinul rus Sfanta Ana 
(1834) si Ordinul Sfantul Vladimir (1829 si 
1851), decorat cu ordinul grec Saint-Sau- 
veur (1842), decorat cu ordinul polonez 
Sfantul Stanislas (1854). 

Szabo Gabriela 

(14.11.1975, Bistrita) 

Atleta (alergari). Maghiara ca etnie. S-a 
antrenat din clasa a sasea si pana la sfarsitul 
carierei cu Zsolt Gyongyossy. A participat la 
competitii din 1991 (Salonic) pana in 2002 
(Zurich). Medalii olimpice de aur (Syd- 
ney, 2000, 5 000 m), argint (Atlanta, 1996, 
1 500 m) si bronz (Sydney, 2000, 1 500 m). 
Campionate Mondiale - 5 medalii de aur 
(Lisabona, 1994, 3 000 m, Durham, 1995, 
cros echipa, Atena, 1997, 5 000 m, Sevilla, 




NicolaeSutu 



Gabriela Szabo 



1999, 5 000 m, Edmonton, 2001, 1 500 m). 
Campionate Mondiale de sala - 4 medalii de 
aur (Barcelona, 1995, 3 000 m, Paris-Bercy, 
1997, 3 000 m, Maebashi, 1999, 3 000 si 
1 500 m). Campionae Europene - medalie 
de argint (Budapesta, 1998, 5 000 m). Cam- 
pionate Europene de sala - medalie de aur 
(Gent, 2000, 3 000 m). A fost prima atleta 
din Romania care a castigat Goldean League. 
Este vicepresedinta a Federatiei Romane de 
Atletism si studiaza, la nivel de masterat, 
antropologia motrice la ANEFS Bucuresti. 
Distinsa cu Ordinul Serviciu Credincios in 
grad de Comandor (2001). 



EN CI C LOPED 1/ 



IDENTITATH ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJ I 



<§> 



diet LZ.indd 743 



& 



31.10.2011 17:29:49 



§ 




§afran, Alexandru 

(12.09.1910, Bacau - 28.07.2006, Geneva) 
Rabin-sef al evreilor din Romania 
(1939-1948) si apoi al celor din Elvetia 
(1948-1997). ' Senator in Parlamentul 
Romaniei. A absolvit Facultatea de Filo- 
sofie a Universitatii din Viena si in paralel 
Institutul de Inalte Studii Teologice Iudaice 
din Viena. A aparat evreii din Romania in 
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. 
Expulzat in 1947 din Romania. Lucrari: 
Cabala, 1989; Un taciune smuls flacarilor: 
Comunitatea Evreiasca din Romania, 1939-47, 
1996; Intelepciunea Cabalei, 1997. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1997). 

§aguna, Andrei 

nume la na§tere Andrei Atanasiu 

(20.12.1808 sau 1809, Mi§colt, Ungaria - 
16/28.06.1873, Sibiu) 

Mitropolit al Transilvaniei de origine 
aromana. A studiat Filosofia si Dreptul la 
Pesta, Teologia la Varset, a devenit monah la 
manastirea sarbeasca Hopovo (1833). A fost 
profesor la Seminarul din Carlovat (Banatul 
Sarbesc), apoi la Seminarul din Varset. Din 
1846, vicar general al Episcopiei Ardealului, 
apoi episcop al Ardealului si mitropolit (la 
reinfiintarea Mitropoliei Ardealului, 1864). 
A alcatuit Statutul Bisericii Ortodoxe din 
Transilvania, care prevedea autonomia fata 
de stat si participarea laicilor comunitatilor 
locale la conducerea treburilor bisericesti. La 
1848 a fost presedintele Marii Adunari Nati- 
onale a romanilor de pe Campia Libertatii 
de la Blaj. A publicat Istoria Bisericii Ortodoxe 
rasaritene universale de la intemeiere pana in zilele 
noastre, 2 vol., I860, si a lasat in manuscris 
Memorialul arhiepiscopului si metropolitului 
Andrei baron de Saguna sau Luptele nationale 
politice ale romanilor, 1846-1873. A editat 
Marturisirea ortodoxd a lui Petru Movila, 1855, 
si Biblia, 1858. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1871), presedinte de onoare al 
Societatii Transilvania din Bucuresti. 

§ahighian, Ion 

(16.11.1897, Bucure§ti - 11.03.1965, Bucure§ti) 
Regizor. Armean ca etnie. Ambele sale 
nice, Lia si Anca, au fost actrite. A absolvit 



Conservatorul de Arta Dramatica din Bucu- 
resti ca elev al lui C. I. Nottara si Paul Gusty. 
Profesor la Institutul de Arta Dramatica 
din Bucuresti. A montat piese de teatru la 
Teatrul National si Teatrul Nottara. Regie de 
teatru: Hagi Tudose de Delavrancea, Fdntdna 
Blanduziei de Alecsandri, Tudor Vladimirescu 
de Nicolae Iorga, Oedip de Sofocle, Pigmalyon 
de Bernard Shaw, Regele Lear de Shakespeare, 
Dinjales-a intrupat Electra de Eugene O'Neill, 
Richard al Ill-lea de Shakespeare; regie de 
film: Ndbdddile Cleopatrei, 1925, impreuna 
cu Jean Georgescu; Datorie si sacrificiu, 1926; 
Simfonia dragostei, 1928; Stele la Bucuresti, 
1 934; Noapte depomina, Se aprind fdcliile si Trei 
dansuri romdnesti, 1939. 

§alaru, Vasile 

(26.09.1934, Varatic, jud. Edinet, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Biologie si 
Pedologie (specialitatea botanica) a Univer- 
sitatii de Stat din Moldova. Specializat in 
algologie. Cercetator la gradina botanica a 
ASM. Profesor la Facultatea de Biologie a 
Universitatii de Stat. A intreprins cercetari 
in muntii Caucaz, Carpati, Pamir, Altai, 
Kopet-Dag, Tian-Shan. Invitat in Romania, 
Rusia, Germania, Bulgaria, Egipt, Columbia, 
Siria, Guineea, Vietnam, Uzbeldstan. Scoala 
sa de algologie este parte a Institutului de 
Botanica din Sankt Petersburg. Contributii 
in domeniul studierii comunitatilor de alge 
edafice si aerofile. Laureat al Premiului de 
Stat al Republicii Moldova in domeniul 
stiintei, tehnicii si productiei, distins cu 
titlul onorific de Om Emerit in Stiinta, cu 
Medalia Meritul Civic. Membru de onoare 
al mai multor societati ale botanistilor din 
lume. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. 

§andru, lo(a)n 

(23.01.1923, Poiana Sarata, langa Oituz, 
jud. Bacau - 23.05.2004, Bucium, jud. Bra§ov) 
Geograf. A absolvit Geografia la Universita- 
tea din Iasi si a fost profesor la Facultatea 
de Geografie si Geologie a Universitatii 
din Iasi. Lucrari: Cdteva probleme de geografie 
ale orasului Bacau (1955), Rolul pasurilor si 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 744 



& 



31.10.2011 17:29:49 



§eicaru 




Alexandru §afran 



Andrei §aguna 



Ion §ahighian 



Vasile §alaru 



trecdtorilor carpatice in mobilitatea populatiei, 
1974. Profesor Emerit. Presedinte de onoare 
al Societatii de Geografie din Romania. 

§apca, Radu 

(1795, Celei, Romanati - 1876, Celei, Romanati) 
Preot, revolutionar. A luptat la 1848, fiind 
membru al Guvernului Provizoriu format 
la Islaz alaturi de Gheorghe Magheru, 
loan Maiorescu, Stefan Golescu, Christian 
Tell, Ion Heliade Radulescu. De la Islaz 
revolutionarii au plecat si s-au intrunit la 
Craiova. Acolo e adoptat tricolorul ca dra- 
pel national, iar pe el scrie, cu alfabet slav, 
DREPTATE - FRATIE. Popa Sapca n-a mai 
ajuns la Bucuresti, in guvern a intrat chiar 
mitropolitul Neofit. 

§araga, Elias 

(1859, la§i - 1939, Bucure§ti) 
Tipograf si editor. Provenea dintr-o veche 
familie de tipografi si anticari evrei. Bunicul 
sau, Aizig (1770-1845), a avut o legatorie de 
carti. Unchii sai, Aizig David si Ihil S., fii ai 
lui Aizig, au infiintat Tipografia Buciumul 
Roman (1 850). Elias era fiul lui Ihil si, impre- 
una cu fratele sau, Samoil S. (1857-1906), a 
continuat munca de tipografie. Si-au ince- 
put activitatea colindand prin iarmaroace si 
vanzand carti populare. In 1884 au infiintat 
Editura Fratii S., numita apoi Libraria Scoa- 
lelor. Acolo au tiparit Mihai Eminescu, Ion 
Creanga, AD. Xenopol, I.L. Caragiale, Vasile 
Conta, Dimitrie Bolintineanu. Au infiintat si 
stabilimentul grafic Miron Costin. Au avut 
ideea infiintarii Colectiei de 1 leu si a Bibli- 
otecii de 25 de bani, prima idee de cultura 
de masa aparuta in principatele romane. 
A donat un numar mare de manuscrise, 
documente si monede vechi Academiei 
Romane si Muzeului National de Antichi- 
tati. In 1891, Elias devine primul donator de 
timbre si formulare postale pentru Muzeul 
Postei din Bucuresti. In 1906 a donat si 
calimara folosita in tipografia lui Asachi 
pentru tiparirea apelurilor Unirii. Distins cu 
Medalia Serviciu Credincios (1888). 



^aineanu, Lazar 

nume la na§tere Lazar Scheiu 

(23.04.1859, Ploie§ti - 11.05.1934, Paris) 
Folclorist si lingvist. Evreu ca etnie. A absol- 
vit Literele la Bucuresti. S-a specializat la 
Paris si Leipzig. A obtinut cetatenia romana 
gratie interventiei speciale a lui Titu Maio- 
rescu. A lasat studii importante in domeniile 
de care s-a ocupat: Incercare asupra semasio- 
logiei romane, 1886; Istoria filologiei romane, 
1892; Basmele romdnilor, Premiul Academiei, 
1894; Basmele romane in comparatie cu legendele 
antice clasice si in legatura cu basmul popoarelor 
invecinate si ale tuturor popoarelor romanice • 
Studiu comparativ, 1895; Dictionarul universal 
al limbii romane, 1896; Influenta orientald asu- 
pra limbei si culturei romane, vol. I, Introducere, 
1900; vol. II, partea I - Vocabularul • Vorbe 
populare, 1900; vol. II, partea a Il-a - Vorbe 
istorice • Imprumuturi • Indice general, 1900. 
Dupa ce s-a stabilit la Paris, in 1901, s-a 
ocupat de Rabelais: La langue de Rabelais, 
2 vol., 1923. 

§curea, Sandri Ion 

(14.11.1935, Vadul lui Isac, azi rn. Vulcanesti, 
Basarabia - 12.08.2005, Chisinau) 
Actor. A absolvit Scoala de Teatru B. Sciukin 
din Moscova. A fost actor la Teatrul Luceafa- 
rul si actor de film la studioul Moldova Film. 
S-a remarcat in piesele lui Vasile Alecsandri. 
Filmografie: Omul merge dupa soare, 1961; 
Of iter in rezerva, 1971; Podurile, 1973; O satrd 
urea la cer, Mosfilm, 1975; Nimeni in locul tau, 
1976; Cetatea, 1978; Suspectul, 1978; Emisarul 
serviciului secret, 1979; La portile Satanei, 1980; 
Hotarul din iunie, 1982; Prietenie intre bdrbati, 
1982; Luceafarul, 1986. Distins cu Premiul 
National. Artist al Poporului. 

§eicaru, Pamfil 

(1894, Buzau - 21.10.1980, Munchen) 
Gazetar. A facut Dreptul la Bucuresti, a 
participat la Primul Razboi Mondial, a 
fost deputat in Parlamentul Romaniei 
(1928, 1931, 1933). A fost director de ziare: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 745 



& 



31.10.2011 17:29:49 



§enchea 




loan §andru 



Radu §apca 



Lazar§aineanu 



Sandri Ion §curea 




746 



Bucovina, Curentul. A participat la faurirea 
„Gandirii". Dupa ce, in 1939, a scris ca 
afirmatia Marii Britanii cum ca ar garanta 
frontierele Romaniei in fata nazismului nu 
valora nimic, a plecat din tara in 1 944, din 
cauza prolegionarismului sau, la Madrid, 
unde a editat, vreme de 30 de ani, editia din 
exil a ziarului Curentul. Lucrari: Pax Ameri- 
cana o Pax Sovietica, 1947; Istoria partidelor 
politice in Romania, 1959; La Roumanie dans la 
Grande Guerre , 1968; Karl Marx - Insemnari 
despre Romania, 1968; Adevdruri care trebuie 
amintite, 1980. A lasat un jurnal care n-a 
fost publicat. 

§enchea, Mircea Traian 

(10.08.1921, Bucure§ti - 26.03.1984, Arad) 
Pilot. A absolvit Scoala de Ofiteri de Aviatie 
(1941) si a facut parte din Flotila 2 Vana- 
toare. In 1947 a fost trecut in rezerva din 
Flotila 1 de Vanatoare si trimis vopsitor in 
provincie. Distins cu Virtutea Aeronautica 
clasa Crucea de Aur cu prima si a doua 
bareta; Coroana Romaniei; Virtutea Aero- 
nautica in grad de Cavaler cu prima si a 
doua bareta; Steaua Romaniei; Vulturul Alb 
(cehoslovac); Victoria Sovietica (Pobeda); 
Steaua Republicii clasa a IV-a si citat prin 
Ordinul de zi nr. 150 din 2 august 1944 
impreuna cu toti colegii Grupului 9 Vana- 
toare. Dupa razboi a tradus din franceza, in 
special lucrari de psihologie. 

§erban, Andrei 

(21.06.1943, Bucure§ti) 

Regizor. A absolvit Institutul de Arta Tea- 
trala si Cinematografica, clasa Radu Pen- 
ciulescu. A debutat la Teatrul Tineretului de 
la Piatra Neamt si a revenit apoi la Teatrul 
Bulandra din Bucuresti. Din 1971 a plecat 
la New York. A castigat granturi pentru 
proiecte de la fundatiile Ford, Guggenheim 
si Rockefeller. Discipol al lui Peter Broks. 
Profesor la Columbia University - School of 
Arts. Profesor invitat la Harvard University, 



Conservatorul din Paris, Scoala de Drama- 
turgic din Stockholm, Scoala de Teatru din 
Tokio, institutele de teatru din Pittsburgh si 
San Francisco s.a. A regizat spectacole de 
teatru (are o preferinta pentru Shakespeare) 
in SUA, Europa (Paris, Viena, Londra, 
Helsinki), Japonia. Regie: de teatru - Ham- 
let, A douasprezecea noapte, Negutatorul din 
Venetia, Regele petrece de Shakespeare, Trei 
surori, Unchiul Vania de Cehov, tragicii greci; 
de opera - Turandot de Puccini, Norma de 
Bellini, Lucia di Lamermoor de Donizetti, 
Don Carlos, Cavalleria Rusticana, Paiate de 
Verdi, Flautul fermecat, Nunta lui Figaro de 
Mozart, Oedip de George Enescu. Premiul 
pentru cea mai buna regie, 1965 (piesa Seful 
sectorului suflete de Alexandru Mirodan) la 
Festivalul de Teatru de la Zagreb; Premiul 
George Abott pentru regie si coregrafie pen- 
tru impactul major asupra teatrului secolu- 
lui XX; Premiul Elliot Norton al Asociatiei 
Criticilor de Teatru din Boston, 1999. 

§erban, Mihail 

(11.06.1930, Craiova - 7.07.2004, Bucure§ti) 
Biochimist. A absolvit Facultatea de Chimie 
la Universitatea din Bucuresti. Specializare 
la Praga, Padova, Paris, Roma. Cerceta- 
tor la Institutul de Biochimie al Academiei 
Romane, profesor la Facultatea de Medicina 
Veterinara din Bucuresti. Contributii la 
studierea corelatiilor dintre proprietatile 
fizico-chimice si parametrii cinetici la 
enzime, dintre evolutia biologica si cea bio- 
chimica. Lucrari: Biochimia contractiei muscu- 
lare, 1970; Biochimia medicaid veterinara, 1981; 
Organizarea moleculara a organismului animal, 
1984; Metode de analiza in biochimia animala, 
1994. Membru in Organizatia Europeana 
de Biologie Moleculara, membru fondator 
al Fundatiei Nationale de Stiinte, membru 
al Societatii de Chimie Biologica din Franta 
si din Germania. Profesor Emerit, distins cu 
Ordinul Meritul Stiintinc. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane, 1991. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 746 



^ 



31.10.2011 17:29:49 



§ilimon 




Pamfil §eicaru 



Andrei §erban Alexandru §erbanescu 



Horia §erbanescu 



§erbanescu, Alexandru 

(17.05.1912, Colone§ti, jud. Bacau - 
1943, Ru§avat, com. Patarlagele, jud. Buzau) 
Capitan de aviatie. A intrat prin concurs 
la Liceul Militar de la manastirea Dealu. 
A absolvit Scoala Militara de Ofiteri de 
Infanterie Sibiu, iar in paralel Institutul Mili- 
tar de Educatie Fizica (pentru vanatorii de 
munte) si Scoala de Aviatie, cu specializare 
pentru pilot de front, la Ghimbav, Brasov. 
A comandat Grupul 9 Vanatoare, care a eva- 
cuat ostasii romani de la Stalingrad. A cazut 
pe front, in Muntii Buzaului. Distins cu 
Ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a, Ordinul 
Virtutea Aeronautica, clasa Crucea de Aur 
cu doua barete si clasa Cavaler cu doua 
barete, Ordinul Coroana Romaniei clasa 
a IV-a cu spade, Ordinul Steaua Romaniei 
clasa a V-a cu spade si panglica de Virtute 
Militara. Din 2006 Baza 95 Aeriana Bacau ii 
poarta numele. 

§erbanescu, Horia 

(16.03.1924, Bucure§ti - 19.09.2010, Bucure§ti) 
Actor de comedie si de revista. A debutat 
pe scena la varsta de 5 ani, in 1929, in piesa 
Miss Revista. A jucat pe scena Teatrului din 
Sarindar, condus de Tudor Musatescu, si pe 
scena de la Teatrul Nostru, condus de Dina 
Cocea. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria. 
Primul mare succes al sau a fost inregistrat 
la Gradina Volta Buzesti cu piesa Profesorul 
de francezd semnata de Tudor Musatescu. 
Primul cuplu artistic a fost format de Horia 
Serbanescu si Emil Popescu. Alaturi de un 
alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul 
a scris istoria Teatrului de Revista, iden- 
tificandu-se practic cu existenta acestuia. 
De-a lungul anilor acesta a fost cuplul eel 
mai solicitat de Televiziunea Romana. Roluri 
in film: Rdsund valea (1949), Directorul nostru 
(1955), Telegrame (1959), Politicd si delicatese 
(1963), Pad spre lund (1963), Mofturi 1900 
(1964), Cdldurd mare. Roluri in teatru: Pe ari- 
pile Revistei - unde a interpretat un tertet de 
zile mari, Trei Cdlusari, alaturi de N. Stroe si 



Radu Zaharescu; Concertul tineretii - 1960; Ca 
la Revista - 1963; Carnaval la Tdnase - 1964; 
Cu muzica e... de glumit! - 1965; VitaminaM... 
Muzica] si Horia si Radu isi asumd riscul - 1 967. 

Serbanescu, Theodor 

(29.12.1839, Tecuci, jud. Galati - 
2.07.1901, Braila) 

Poet. A absolvit Academia Mihaileana si 
Scoala de Ofiteri din Iasi. Junimist, prefect 
al judetului Cahul. A luptat in Razboiul de 
Independenta la Plevna, cu gradul de maior, 
sef al Statului Major al armatei de operatii. 
Simbolist ca optiune lirica. Lucrari: Sonete 
decadente, Marsul calarasilor, Lacrimile. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1894). 

§esan, Milan Pavel 

(23.03.1910, Cemauti - 7.06.1981, Sibiu) 
Istoric, teolog. A studiat Teologia, Dreptul, 
Literele si Filosofia la Universitatea din Cer- 
nauti. A luat doctoratul in istorie la Praga si 
doctoratul in teologie la Cernauti. A predat 
limba ceha si slavistica la Universitatea 
Austriaca din Cernauti. Din 1948, optand 
pentru Romania, a fost profesor la Insti- 
tutul Teologie din Sibiu. Militant pentru 
promovarea ecumenismului, publicand in 
acest sens peste o mie de articole. Lucrari: 
Periodizarea in istoria bisericeascd universala, 
Cernauti, 1939; Husitii si Ortodoxia, 1958; 
Crestinismul vechi carpatic, 1958; Liricul 
intre Roman si Bizant, 1960; Die orthodoxe 
Kirche vom Jahre 1054 bis heute, Lausanne, 
1969; Orthodoxie. Histoire d'un mot et de sa 
signification, 1970. A tradus din ceha Amos 
Comenius - Scoala maternd, 1937. A lasat in 
manuscris versuri proprii. 

§ilimon, losif 

(22.07.1918, Bucure§ti - 8.02.1981, Bra§ov) 
Constructor de avioane. A absolvit Faculta- 
tea de Electromecanica la Scoala Politehnica 
din Bucuresti. A lucrat la IAR Brasov, unde a 
devenit, dupa 1944, seful sectiei de montaj, 
participand la producerea primului tractor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 747 



^ 



31.10.2011 17:29:50 



§incai 




Theodor §erbanescu 



Gheorghe §incai 



Francisc §irato 



Gheorghe §i§canu 




748 



romanesc. Din 1949 a produs peste 30 de 
tipuri de planoare. Fondator al Intreprinderii 
de Constructii Aeronautice de la Ghimbav, 
unde a fost inginer-sef si, apoi, din 1980, 
director tehnic. Un colegiu tehnic din Bra- 
sov si un aeroclub ii poarta numele. 

§incai, Gheorghe 

(28.02.1754, Raciu, jud. Mures - 
2.11.1816, Sinea, Slovacia) 
Istoric si filolog. A studiat la Colegiul catolic 
De Propaganda Fide din Roma si s-a calugarit 
cu numele Gabriel (fiind greco-catolic). Si- a 
perfectionat studiile la Viena. A fost profesor 
la Blaj. Iluminist. A luptat pentru laicizarea 
invatamantului, organizand in Transilvania 
376 de scoli, fiind inchis din ordinul episco- 
pului loan Bob (tot greco-catolic) , ceea ce 
il face sa renunte la haina monahala. A fost 
corector al cartilor romanesti tiparite la 
Buda. A scris, in colaborare cu Samuil Micu, 
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae 
(Elementele limbii daco-romane ori valahe), 1780 
si a ramas cunoscut prin Hronica romdnilor 
si a mai multor neamuri, o istorie stiintifica, 
influentata de cunoasterea Hronicului lui 
Dimitrie Cantemir, redactata intre 1803 si 
1809 si tiparita postum, Iasi, 1853-1854, 
de Mihail Kogalniceanu. A scris si manuale 
scolare: ABC sau Alphavit pentru folosul si 
procopseala scoalelor ^celor normalesti a neamului 
romanesc, 1873; Indreptare catre aritmetica, 
intaia parte alcatuita si intocmita pentru folosul 
si procopsala tuturor scoalelor normalesti a nea- 
mului romanesc, 1875; Povatuire catre economia 
de camp, pentru folosul scoalelor romanesti celor 
din Tara ungureasca si din partile ei impreunate, 
1875. Membru marcant al Scolii Ardelene. 

§irato, Francisc 

(15.08.1877, Craiova - 4.08.1953, Bucure§ti) 
Pictor. In 1898 pleaca in Germania, la Diis- 
seldorf. Neavand suficiente resurse materi- 
ale, nu reuseste sa urmeze cursurile Acade- 
miei de Arta de acolo si, pentru a avea cu 
ce trai, este nevoit sa lucreze intr-un atelier 



de gravura. In 1899 se intoarce in tara, iar 
in anul urmator se inscrie la Scoala de Arte 
Frumoase din Bucuresti. Isi castiga existenta 
lucrand afise in diverse tipografii si, mai ales, 
desenand si litografiind icoane in culori. 
Expune pentru prima data la Salonul Oficial 
in 1907; pictura sa nu este remarcata, dar 
desenele nu pot trece neobservate. Ele apar 
cu regularitate in paginile revistei Furnica, 
multe fiind inspirate din rascoalele taranesti 
din 1907. Inainte de Primul Razboi Mon- 
dial, intre 1908 si 1914, expune in cadrul 
Tinerimii Artistice, numarandu-se printre 
primii membri ai acestei asociatii. In 1917 
devine custode la Muzeul National de Arta 
Populara, iar mai tarziu, in 1932, este numit 
profesor la Academia de Arte Frumoase din 
Bucuresti, remarcandu-se ca un bun peda- 
gog. In 1946, pictorului, caruia, cu multi ani, 
in urma i se acordasera premii la manifestari 
artistice internationale (Barcelona, Bruxelles, 
Paris, New York), i se decerneaza Premiul 
National pentru Pictura. 

§iscanu, Gheorghe 

(5.07.1932, Macare§ti, Basarabia) 
Biolog. Frate cu Teodor S. A absolvit Scoala 
Pedagogica la Calarasi, Republica Moldova, 
si Facultatea de Biologie si Chimie a Insti- 
tutului Pedagogic din Tiraspol. Cercetator 
la Institutul de Biologie al ASM, fondator al 
Laboratorului de fotosinteza. Contributii la 
cercetarea fotosintezei in procesul de altoire 
a plantelor, relatia dintre radacini si frunze in 
acest proces. Distins cu Ordinul Republicii, 
medalia Dimitrie Cantemir a Academiei de 
Stiinte a Moldovei, titlul de Om Emerit al 
Moldovei. Membru al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. 

§iscanu, Teodor 

(22.05.1933, Jiganca, Basarabia) 
Inginer. Frate cu Gheorghe S. A absolvit 
Facultatea de Fizico-Matematici la Insti- 
tutul Pedagogic de Stat din Tiraspol. Spe- 
cializare la Institutul de Semiconductor! al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 748 



& 



31.10.2011 17:29:50 



^■'*v-. 





Teodor §i§ianu 



Mariana §lapac 



Mihai §ora 



Raul §orban 



AS a URSS, Leningrad. A fost inginer in 
cadrul Laboratorului procese de difuziune 
in semiconductor! Profesor la Institutul 
Politehnic (azi Universitatea Tehnica) din 
Chisinau, director al centrului sau interna- 
tional de studii si cercetari pentru tehnolo- 
gii moderne. Contributii in domeniul fizicii 
dispozitivelor semiconductoare si microe- 
lectronice, traductoare si senzori inteligenti, 
dispozitive micro-opto-electronice pentru 
comunicatii prin fibre optice. A facut cer- 
cetari in laboratoarele de la Universitatea 
Essex, Colchester (Marea Britanie), Univer- 
sitatea Tehnica din Budapesta (Ungaria), a 
fost profesor invitat la Universitatea Hallan, 
Sheffield (Marea Britanie), si coordonator 
de proiecte internationale: INTAS, Soros, 
Copernicus, Tempus (Marea Britanie, 
Franta, Germania, CRDF/MRDA, SUA. 
Lucrari: JJ,u(f(fy3ux u neneuuM bezpadau.uu e 
nonynpoeodHUKoeux Mamepuanax u npu6opax 
(1978); Comunicatii prin fibre optice (2003, in 
colaborare). Distins cu titlul de laureat al 
Premiului de Stat, Medalia Meritul Civic 
si Medalia D. Cantemir a ASM. Membru 
corespondent al ASM (1995). 

§lapac, Mariana 

(10.12.1955, Tiraspol, Transnistria) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Urbanism 
si Arhitectura la Universitatea de Stat din 
Chisinau. Specializare la Institutul de Arte 
al ASM, unde activeaza pana in prezent. 
Volume: Cetati medievale din Moldova: (mij- 
locul secolului al XlV-lea - mijlocul secolului 
al XVI-lea), diploma Consiliului Europei, 
2005; Arta urbanismului in Republica Moldova, 
2008; Cetati Mica enciclopedie ilustratd, 2008. 
Membru al Uniunii Arhitectilor din Mol- 
dova, al Societatii de Heraldica, Genealogie 
si Arhivistica Paul Gore din Moldova, al 
Comisiei de Istoria Oraselor din Romania, 
al Societatii Numismatilor din Romania, 
al Organizatiei Paneuropene de Protectie a 
Patrimoniului Europa Noastra. 



§ora, Constantin 

(7.06.1924, Feneris, jud. Bihor) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electrome- 
canica a Scolii Politehnice din Timisoara. 
Profesor la facultatea pe care a absolvit-o. 
Contributii la teoria cuadripolului electric, la 
calculul numeric al campului electromagnetic 
si incadrarea unitara a giratoarelor. Lucrari: 
Cuadripolul electric. Teorie si aplicatii, 1964; 
Introducere in studiul generatorului Hall, 1969; 
Forte de gradient si aplicatii, 1995. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

§ora, Mihai 

(7.11.1916, lanova, jud. Timis) 
Eseist. Incepe Filosofia in 1938, la Uni- 
versitatea din Bucuresti, ca elev al lui Nae 
Ionescu. In 1939 pleaca la Paris ca bursier al 
statului francez si studiaza Filosofia. la parte 
la miscarea de rezistenta. Revine in tara dupa 
razboi. Functionar la Ministerul de Externe 
sub conducerea Anei Pauker, apoi a lucrat 
la ESPLA, a fost director adjunct in Minis- 
terul Invatamantului. Membru fondator al 
Societatii Academice Romane dupa 1989. 
Ministru al Invatamantului (tot dupa 1989). 
Lucrari: Du Dialogue interieur. Fragment d'une 
Anthropologic Mitaphysique, debut, 1947; A fi, 
a face, a avea..., 1985; Eu, Tu, El, Ea sau Dialo- 
gul Generalizat, 1990; Firul ierbii, 1998; Cdteva 
crochiuri si evocdri, 2000; Mai avem un viitor? 
Romania la inceput de mileniu, 2001; Locuri 
comune, 2004; Clipa si Timpul, 2005. A tradus 
in romaneste pe Jean Paul Sartre. Premiul 
Grupului pentru Dialog Social, 2001. 

§orban, Raul 

(4.09.1912, Dej - 20.072006, Cluj) 
Istoric de arta. A studiat la Universitatea 
Catolica din Milano, Universitatea din Graz, 
Austria, si Universitatea din Cluj, fiind licen- 
tiat in istorie, filosofie si drept. A fost profesor 
si rector la Conservatorul de Muzica si Arta 
Dramatica din Cluj, apoi la Universitatea din 
Bucuresti (1963-1965). In perioada 1940- 
1944 a salvat 15 000 de evrei din Transilvania 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 749 



^ 



31.10.2011 17:29:50 



§otropa 




750 




Virgil §otropa 



Nicolae§ova 



hortista, trecandu-i peste munti cu ajutorul 
unei retele din care a facut parte, la 19 ani, 
si Irina Medrea (tatal era taranist ca optiune 
politica), viitoarea sotie a scriitorului Petru 
Dumitriu (a doua). Statul Israel i-a conferit 
titlul de Drept intre Popoare si cetatean de 
onoare al Israelului. Dupa razboi a renuntat 
la pictura, fiind acuzat de decadentism. A fost 
scos din invatamant si recaliflcat zugrav. I-a 
fost confiscate casa, iar in 1952 a fost inchis. 
Cu ajutorul lui Petru Groza a reusit sa iasa 
din inchisoare patru ani mai tarziu si a ajuns 
redactor la Editura de Stat Pentru Literatura 
si Arta, unde director era Petru Dumitriu. 
Lucrari: Ter Borch, 1985; Theodor Pallady, 
1975; Fantasma Imperiului Ungarsi Casa Euro- 
pei, 1990; Chestiune maghiard, 2001. 

§otropa, Virgil 

(5.12.1867, Gheorghieni, jud. Harghita - 
1.04.1954, Nasaud, jud. Bistrita-Nasaud) 
Profesor. A studiat Filologia la Cluj si 
Budapesta. Profesor la scoala secundaria, 
din Nasaud. A infiintat Muzeul din Nasaud 
(1931), revista Arhiva somesand (1924-1940). 
Lucrari: Istoria scoalelor nasaudene, 1913; Tdta- 
rii in Valea Rodnei, 1924, in colaborare; Pdta- 
niile Batalionului 1 ndsdudean in 1848-1 849 ', 
1931. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1943), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

§ova, Nicolae 

(9.11.1885, com. Poduri, Moldova - 
12.03.1966, Bucuresti) 

General de corp de armata. A absolvit 
Scoala Superioara de Razboi (infanterie). In 
Primul Razboi Mondial a fost seful Biroului 
de Informatii al Corpului 6. In perioada 
interbelica a fost atasat militar la Viena. 
A fost comandant al Diviziei de Garda a 
armatei (1941-1943). A participat la batalia 
de la Tiganca (Basarabia), sprijinindu-1 pe 
generalul Dascalescu. Dupa 23 august 1944 
a fost comandantul Corpului 7 al Armatei I 
si a luptat pe Tisa si in Ungaria. A primit 
Ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a in 1945, 



dupa care a fost trecut in rezerva. Arestat in 
1 946, a stat la inchisoarea din Aiud pana in 
1956 si si-a obtinut pensia abia in 1964. 

§tefan I 

V. Musat, Stefan I 

§tefan eel Mare 

V. Musat, Stefan eel Mare 

§tefan, Gheorghe D. 

(9.11.1899, Brate§ani, jud. Valcea - 
29.02.1890, Bucure§ti) 

Arheolog. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Bucuresti si s-a specializat 
cu Vasile Parvan la Scoala de la Roma, 
studiind filologia clasica. Profesor si decan 
la Facultatea de Istorie a Universitatii din 
Bucuresti. Unul dintre fondatorii arheologiei 
romanesti (domeniul Antichitatii) si coorga- 
nizator al Muzeului de Antichitati din Bucu- 
resti. Lucrari: Les fouilles de Cdscioarele, 1925; 
Scythica a propos d'un passage de Vltinerarium 
Antemini, 1944; Istoria Romaniei, vol. I, 1960, 
in colaborare; Dinogetia, vol. I, 1967, in cola- 
borare; Formarea poporului romdn si a limbii 
sale, 1973. A editat documente: Fontes historiae 
daco-romanae r 2 vol., 1964, 1970. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1952). 

§tefanelli, Teodor V. 

nume la na§tere Theodor V. §tefaniuc 

(18.08.1849, Siret, jud. Suceava - 
23.07.1920, Falticeni, jud. Suceava) 
Istorie si scriitor. A absolvit liceul la Cerna- 
uti si Dreptul la Viena. Secretar al Societatii 
Romania Juna din Viena, fondator al Soci- 
etatii Arboroasa, a studentilor romani din 
Cernauti. Coleg de liceu si de facultate cu 
M. Eminescu. Consilier la Curtea de Apel 
din Lemberg si la Inalta Curte de Casatie 
din Viena. Lucrari: Cdteva date statistice si 
istorice din Bucovina, 1881; Un omor. Din remi- 
niscentele unui criminalist, 1875; Moara Dracu- 
lui. Amintire din Muntii Bucovinei, 1887; Dupa 
teatru, 1881; Eudoxiu de Hurmuzaki, 1913; 
Amintiri despre Eminescu, 1914. Membru al 
Academiei Romane (1910). 

§tefanescu, Alexandru 

(6.11.1947, Suceava) 

Critic literar. A absolvit Facultatea de Limba 
si Literatura Romana la Universitatea din 
Bucuresti. Redactor-sef la revista Romania 
literara. Lucrari: Preludiu, 1977; Introducere 
in opera lui Nichita Stdnescu, 1987; Cu gdndul 
la Corneliu Coposu, 1994; Melania si ceilalti, 
teatru, 1996; Cdsatorie imposibild, scenariu, 
Premiul UNITER, 2000; Ceva care seamdnd cu 
literatura, Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003; 
Istoria literaturii romane, 2005, Premiul Uniunii 
Scriitorilor. Membru al Uniunii Scriitorilor. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 750 



& 



31.10.2011 17:29:51 



§tefanescu 




Teodor V. §tefanelli 



Alexandru §tefanescu 



George §tefanescu 



Gregoriu §tefanescu 



§tefanescu, George 

(20.04.1914, Plaine§ti, azi Dumbraveni, jud. 
Vrancea - 29.10.2007, Ludinghausen, Germania) 
Pictor. Aroman din Bitolia dupa tata. 
A absolvit liceul la Ramnicu Sarat, unde a 
lucrat si ca ucenic al pictorului de biserici 
Constantinescu, executand fresce. S-a pre- 
gatit cu Ion Teodorescu Sion pentru a intra 
la Belle Arte, unde a fost elevul lui Nicolae 
Darascu si Lucian Grigorescu. Prima 
expozitie (1936) continea lucrari executate 
la Balcic si in Vrancea. A realizat decorati- 
unile interioare la SONACo, societatea de 
constructii a lui Liviu Ciulei, tatal viitorului 
regizor. Ranit in al Doilea Razboi Mondial. 
A facut grafica publicitara (1948-1952), 
perioada in care era si director al Labora- 
torului Filmul Popular. A pictat manastiri 
din jurul Bucurestiului si, in 1958, a devenit 
scenograf la Teatrul Bulandra. A executat 
portretul lui Toni Bulandra. Plecat din tara 
in Germania in 1989, unde a avut mai multe 
expozitii personale. 

§tefanescu (Stefanescu), Gheorghe 

(5.10.1955, Valea Mare, com. Pravat, jud. Arge§) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucuresti. 
Profesor si prodecan al Facultatii de Mate- 
matica a Universitatii din Bucuresti. Con- 
tribute in domeniul informaticii, al logicii 
algebrice si categoriale. Profesor invitat in 
Japonia, Germania, Olanda, SUA. Lucrari: 
Algebra of flownominals, 1994; Network Alge- 
bra, 2000. Membru al American Mathema- 
tical Society, al European Association for 
Theoretical Computer Science. 

stefanescu, Gregoriu 

(10.02.1836, com. Eliza Stoene§ti, 
jud. lalomita - 20.02.1911, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Sorbona. Profesor la Facultatea de 
Geografie si Geologie a Universitatii din 
Bucuresti. Director al Muzeului de Stiinte 
Naturale, apoi al Muzeului de Geologie si 



Paleontologie din Bucuresti. A scos, impre- 
una cu P.S. Aurelian, Revista stiintifica. Con- 
siderat, alaturi de Gr. Cobalcescu, fondator 
al geologiei si paleontologiei romanesti. 
A facut calatorii stiintifice in America de 
Nord, Mexic, Asia, Urali. Lucrari: Calcarul 
numulitic de la Albesti Muscel, 1864; Observdri 
geologice in Romania in secolul trecut, 1891; 
Despre plantele jostle din Romania, 1899. 
Membru al Societatii de Stiinte si Socie- 
tatii Geografice din Bucuresti, al Societatii 
Imperiale a Naturalistilor din Moscova. 
Membru fondator al Societatii Academice 
Romane (1876). 

Stefanescu, Marinel 

(1947, Bucure§ti) 

Balerin. A absolvit Scoala de coregrafie la 
Bucuresti si a impartit cu Mihail Baris- 
nikov, la Festivalul de Dans de la Varna, 
1964, Medalia de Aur. S-a specializat la 
Bolsoi Teatr din Moscova cu Ermolaev si 
la Baletul Kirov din Leningrad cu Al. Pus- 
kin. Prim-balerin al Operei Nationale din 
Bucuresti. In 1969 a primit Premiul pentru 
cea mai buna interpretare la Festivalul de 
Balet de la Moscova. S-a stabilit in Italia 
din 1977 si a fondat, impreuna cu Liliana 
Cosi, in regiunea Reggio Emilia, Compania 
de Balet Clasic, care exista si astazi. A facut 
numeroase coregrafii: Patetica, Romeo si 
Julieta, Omagiu lui Ceaikovski, Spartacus 
de Haciaturian, Raymonda de Glazunov, 
Petruska de Stravinski, Anafura de Adrian 
Enescu, Coppelia de Delibes, Don Quijote de 
Minkus, Renasterea umanitdtii de Stravin- 
ski-Smetana-Enescu, Omagiu lui Degas de 
Chopin, Ave Maria de Gounod, Doina pe 
motive populare romanesti, Suita de dansuri 
spaniole de Albeniz, Amintirea Maicii Teresa 
la Calcutta pe muzica de Mozart, Nocturne 
de Chopin, Primavara de Vivaldi s.a. Din 
1997 picteaza; a deschis mai multe expozi- 
tii in Italia. Distins cu Steaua Romaniei in 
grad de Cavaler (2002). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 751 



^ 



31.10.2011 17:29:51 



§tefanescu 




Marinel §tefanescu 



Sabba §tefanescu 



Petre §tefanuca Florian §tefanescu-Goan 




752 



§tefanescu, Melchisedec 

V. Melchisedec 

§tefanescu, Sabba 

(16.01.1857, Craiova - 16.08.1931, Sinaia) 
Geolog. Tata al lui Sabba S. St. A absolvit 
Facultatea de Stiinte Naturale la Universi- 
tatea din Bucuresti. Specializare la Sorbona. 
Profesor de paleontologie la Facultatea 
de Stiinte Naturale a Universitatii din 
Bucuresti. A organizat Laboratorul de 
paleontologie donand propria sa colectie. 
A facut studii monografice de geologie ale 
regiunilor romanesti in vederea alcatuirii 
hartii geologice a Romaniei. S-a ocupat de 
Tertiar, cu precadere perioada Pliocenului. 
Lucrari: U extension des couches sarmatiques en 
Valachie et en Moldavie, 1890; L'age gelogique 
des conglomerats tertiaires de la Muntenia (Rou- 
manie), 1894; Etude sur les Terrains Tertiaires de 
la Roumanie. Contributions a V etude stratigrafi- 
que, 1897. Stabilit in Franta in anii Primului 
Razboi Mondial, si- a continuat cercetarile la 
Paris si Grenoble. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1893). 

§tefanescu, Sabba S. 

(20.07.1902, Bucure§ti - 15.04.1994, Bucure§ti) 
Geolog. Fiu al lui Sabba St. A absolvit 
liceul St. Lous din Paris si Scoala Natio- 
nala Superioara de Mine din Paris. Sef al 
Serviciului de Prospectiuni Geofizice din 
cadrul Comitetului Geologic al Romaniei. 
Profesor la Institutul de Geologie si Tehnica 
Miniera si la Institutul de Petrol, Gaze si 
Geologie din Bucuresti. A asezat pe baze noi 
metodologia sondajelor electrice verticale 
pe terenuri stratificate si teoria campului 
electromagnetic. Lucrari: Electromagnetisme. 
Un cas particulier de lignes H algebriques, 1938; 
Liniile de camp magnetic ale unui curent rectiliniu 
de doud ori cotit, 1951; Open magnetic field lines, 
1958; Noi metode de cercetare a Pdmdntului la 
mare addncime, 1971; Perspectiva cercetarilor 
geofizice in descoperirea zdcdmintebr de substante 
minerale utile, 1971; Problemele geofizice actuale 



ale subsolului romdnesc, 1971. Presedinte al 
Comitetului National Roman de Geodezie 
si Geofizica, membru de onoare al Societatii 
Prospectorilor Geofizicieni Americani. Mem- 
bru al Academiei Romane (1963), presedinte 
al Sectiei de stiinte geologice, geofizice si 
geografice a Academiei (1966-1990). 

§tefanescu, §tefan 

(24.05.1929, Goicea Mica, jud. Dolj) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Bucuresti. Specializare in 
bizantinologie la Universitatea Lomonosov 
din Moscova si la Sorbona. Cercetator si 
director la Institutul de Istorie N. Iorga din 
Bucuresti. Profesor si decan al Facultatii de 
Istorie a Universitatii din Bucuresti. Lucrari: 
Bania in Tara Romaneasca, 1965; Istoria popo- 
rului roman, 1970; Demografia - dimensiune 
a istoriei, 1974; Principatele romane. Originea 
si afirmarea lor, 1991; Romdnii si constiinta 
europeana, 1995; Istoria economica a Romaniei, 
1997. Distins cu Ordinul Meritul Stiintific, 
cu Ordinul bulgar Sf. Metodiu si Chiril. 
Membru in Comitetul National al Istoricilor 
din Romania, membru al Academiei Euro- 
pene de Istorie de la Bruxelles, membru al 
Comitetului International de Stiinte Istorice. 
Membru al Academiei Romane (1992). 

§tefanescu-Goanga, Florian 

(5.04.1881, Curtea de Arge§ - 26.03.1958, Cluj) 
Psiholog. Unchi al lui Petre St.-G. A studiat 
psihologia cu Wilhelm Wundt la Leipzig. 
Profesor la Catedra de psihologie a Univer- 
sitatii din Cluj. A infiintat primul Laborator 
de psihologie universitara din Romania. 
Fondator al Institutului de Psihologie Expe- 
rimental;!, Comparata si Aplicata din Cluj si 
al editurii acestuia. A pus bazele Societatii 
de Psihologie din Cluj (1931) si ale Revistei 
de psihologie teoreticd si aplicata (1938-1949). 
Lucrari: Selectiunea capacitatilor si orientarea 
profesionala, 1929; Instabilitatea emotivd, 1936; 
Constitute biopsihicd si criminalitate, 1938; 
Adaptarea sociald, 1938; Educatia copiilor inferior 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 752 



^ 



31.10.2011 17:29:51 



§tirbey 




Petre §tefanescu-Goanga 



Hie §teflea 



si superior dotati, 1939; Mdsurarea inteligentei, 
1940. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1937), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

§tefanescu-Goanga, Petre 

(3.03.1902, Braila - 5.09.1973, Bucure§ti) 
Bariton. Nepot al lui Florian St.-G. A absol- 
vit Conservatorul la Paris si a fost profesor si 
rector la Academia de Muzica din Bucuresti. 
Zavaidoc, Dan Iordachescu, Marina Krilo- 
vici, Ludovic Spiess, George Emil Crasnaru, 
Pompei Harasteanu i-au fost elevi. Prim- 
solist al Operei Romane. A cantat pe marile 
scene ale lumii si a interpretat toate rolurile 
clasice pentru bariton, in: Rigoletto, Carmen, 
Faust, Falstaff, Paiate etc. A jucat si ca actor, 
in filmul Panto ful cenusaresei, 1969, regia Jean 
Georgescu. Artist al Poporului. 

§tefanuca, Petre 

(1908, laloveni, Basarabia - 
1942, Republica Autonoma Tatara) 
Folclorist si pedagog. A absolvit Literele la 
Universitatea din Bucuresti ca elev al lui 
Dumitru Caracostea si Nicolae Cartojan. 
Adept al scolii sociologice a lui Dimitrie 
Gusti cu privire la rolul satului in civilizatia 
romaneasca. Director al Institutului Social 
din Basarabia. Arestat de NKVD in 1940 
pentru filoromanism, a fost condamnat la 
moarte si a murit in detentie in Republica 
Autonoma Tatara. Lucrari: Folclor din judetul 
Lapusna; Literatura populara a satului Iurceni; 
Cercetari folclorice pe valea Nistrului-de-Jos; 
Doua variante basarabene la basmul Harap-Alb 
al lui Ion Creangd; Datinele de Crdciun si Anul 
Nou pe valea Nistrului-de-Jos; Amintiri din rdz- 
boiul mondial (Adunate de la soldatii moldoveni 
din comuna Cornova, judetul Orhei). 

§teflea, I lie 

(28.03.1887, Sali§te, jud. Sibiu - 
21.05.1946, Bucure§ti) 

General de brigada. A absolvit Scoala Supe- 
rioara de Razboi din Bucuresti. A participat 



la Primul Razboi Mondial cu gradul de capi- 
tan. A participat in 1921-1922 la un stagiu 
de pregatire la Marele Stat Major pentru 
apararea granitei de est si de vest a teritoriu- 
lui Romaniei. Specializare in Franta (1925). 
Director de studii la Centrul de Instructie 
al Infanteriei. In 1931 a fost numit sef de 
stat major al cursului de comandament 
din Marele Stat Major. Director al Scolii 
Superioare de Razboi (1937-1939). Secretar 
general al MAN (1940). Sef al Marelui Stat 
Major (1942-1944), in care calitate a redus 
numarul efectivelor romanesti care trebuiau 
sa participe la incercuirea Stalingradului. 
Prieten cu Constantin Titel Petrescu. A fost 
comandantul general al armatei romane 
(23-30 august 1944) si a pus la dispozitia 
generalului Constantin Sanatescu informatii 
cu privire la situatia trupelor germane din 
tara. Destituit, a fost arestat in octombrie 
1944, trecut in rezerva in februarie 1945 si 
pazit la domiciliu. 

§tephanescu, George 

(13.12.1843, Bucure§ti - 25.04.1925, Bucure§ti) 
Compozitor si dirijor. A absolvit Conser- 
vatorul din Bucuresti ca elev al lui Eduard 
Wachmann si apoi Conservatorul din 
Paris. Profesor de canto la conservator si 
dirijor la Teatrul National din Bucuresti. 
Fondator a trei societati considerate pre- 
mergatoare ale Operei nationale: Mama 
soacra, Cometa si Scaiul barbatilor, reunite 
in Compania Lirica. I-a avut elevi pe Elena 
Teodorini, Hariclea Darclee, Dumitru 
Popovici-Bayreuth s.a. Compozitii: feeria 
muzicala Sanziana si Pepelea (1880); opera 
Peste Dunare, 1880; opereta Cometa (1900); 
drama lirica intr-un act Petra (1902); Dalila 
(1868), cantata pentru solisti, cor mixt si 
orchestra; Banul Maracine, balada pentru 
tenor, bariton, cor mixt si pian, pe versuri 
de V. Alecsandri; Simfonia in la major (1869); 
Uvertura nationald (1876); Cantdrile Sfintei 
Liturghii a lui loan Gurd-de-Aur pentru cor 
mixt si pentru voci egale. 

§tirbey, Barbu 

(4/17.11.1872, Buftea, jud. Ilfov - 
24.03.1946, Bucure§ti) 

Politician. Frate cu Gheorghe Bibescu. 
A absolvit liceul Louis le Grand si Dreptul la 
Paris. Deputat liberal. A condus administra- 
tia Domeniilor Coroanei (1913-1927). Pre- 
sedinte al Consiliului de Ministri, ministru 
de Interne si ministru ad interim la Finante 
si Externe. In 1 944 a facut parte din comisia 
care a pregatit tratativele de pace de dupa al 
Doilea Razboi Mondial. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1929). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 753 



& 



31.10.2011 17:29:51 



§trempel 




Barbu §tirbey 



Gabriel §trempel 



Fiodor §vedov 




754 



§trempel, Gabriel 

(8.09.1926, Pomi, jud. Satu Mare) 
Istoric literar. Evreu ca etnie. A absol- 
vit Facultatea de Istorie a Universitatii 
din Bucuresti. Doctor in stiinte istorice. 
Director al Bibliotecii Academiei. Lucrari: 
Miniaturi si ornamente in manuscrise grecesti 
ale Bibliotecii Academiei, 1971; Catalogul 
manuscriselor romdnesti, vol. I-IV, 1978-1992; 
Antim Ivireanul, 1997; a editat: Didahiile sau 
Predicile lui Antim Ivireanul, 1962; Marii cro- 
nicari moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin, 
Nicolae Costin, Ion Neculce, 2003, in colectia 
Opere fundamentale a Fundatiei Academiei 
Romane. Distins cu Ordinul Meritul Cultu- 
ral si Ordinul Steaua Romaniei. Membru de 
onoare al Societatii Numismatice Romane, 
membru de onoare al Societatii de Stiinte 
Filologice din Romania. Membru de onoare 
al Academiei Romane (2003). 

§tiubei, Dimitrie 

(1901, Bacau - 1985, Mettmann, Germania) 
Pictor. A absolvit Scoala de Ofiteri de 
Marina si s-a specializat la Miinchen. 
Aghiotant regal. A pictat in tot acest timp, 
mai ales marine. Prieten cu Jean Bart, si el 
ofiter de marina, scriitor si pictor. A avut 
peste 20 de expozitii personale in Romania, 



Franta, Elvetia, Finlanda, Polonia. A pictat 
frescele Garii regale de la Mogosoaia si 
Sinaia, ca si de la Pavilionul Romaniei la 
Expozitia Internationala de la Paris, 1937. 
A creat peste 170 de timbre. Fondator, ala- 
turi de Jean Bart, si redactor-sef al revistei 
„Romania maritima si fluviala". A facut 
ilustratie de carte pentru ESPLA, Editura 
Stiintifica, Editura Tineretului. A executat 
decoratia pentru mai multe nave romanesti. 
A plecat in RFG in 1975. Distins cu Meritul 
Cultural, Meritul Maritim si Medalia de 
Vermeil a Societatii de Arta, Stiinte si Litere 
din Paris. Distins cu Legiunea de Onoare a 
Frantei in grad de Cavaler. 

§vedOV, Fiodor (1774 numele era Sfedu) 
(27.02.1840, Chilia, Basarabia - 
25.12.1905, Odessa) 

Fizician. Numele originar al familiei era 
Sfedu. A absolvit Universitarea din Sankt 
Petersburg, specialitatea fizica. A fost pro- 
fesor si rector la Universitatea Novorosiisk 
din Odessa. Nicolae Donici a fost elevul 
sau. Contributii in domeniul fizicii molecu- 
lare, electricitatii, astrofizicii, meteorologiei. 
Lucrari: Fizica - o baza a intelegerii naturii, in 
rusa. Este lucrarea care a stat la baza fonda- 
rii Facultatii de Medicina din Odessa. 



EN CI C LOPED 1/ 



IDENTITAJII R0MANE§TI. PERSONA 



dictLZ.indd 754 



& 



31.10.2011 17:29:51 



T 



Tafrali, Orest 

(14.11.1876, Tulcea - 5.11.1937, la§i) 
Istoric. A absolvit Filologia clasica la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Specializare la 
Sorbona in cultura bizantina. Secretar al 
Muzeului National de Antichitati, profesor 
la Catedra de arheologie a Universitatii din 
Iasi. Fondator al revistei Arta si arheologia. 
Lucrari: Bizantul si influenta lui asupra tdrii 
noastre, 1914; Les tumuli de Callatis, 1928; 
Monuments byzantins de Curtea deArges, 1931. 
Membru de onoare al Societatii Numis- 
matice Romane, membru al Academiei 
din Atena si al Institutului Arheologie din 
Sofia. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1936). 

Tagliavini, Carlo 

(18.06.1903, Bologna - 1982, Roma) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Litere 
la Universitatea din Padova si s-a specia- 
lizat in studiul limbii romane. Profesor la 
Universitatea din Padova. Lucrari: Anto- 
logia romena, 1923; Chiave delta grammatica 
romena, 1923; Un frammento di storia della 
terminologia italo-romena ed un dizionaretto 
geografico dello stolnic Cantacuzino, 1927; 
Per la storia dei Valacchi in Moravia, 1927. 
A fondat publicatia Studi romeni sub egida 
Institutului pentru Europa Orientala din 
Roma. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1928), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1965. 

Talianu, Ion 

(3.03.1898, Targu Ocna - 1956, Bucure§ti) 
Actor de teatru si film. A absolvit Conser- 
vatory de Arta Dramatica la Bucuresti. 
Actor la Teatrul National si profesor la 
Institutul de Teatru din Bucuresti. Interpret 
al emisiunilor de teatru radiofonic. Inega- 
labil interpret al rolului Nae Catavencu in 
comedia O scrisoare pierdutd a lui Ion Luca 
Caragiale. Film: Rasund valea (1949), Mitrea 
Cocor (1952), O scrisoare pierdutd (1953), 
Rasare soarele (1954), Afacerea Protar (1956), 
Pe rdspunderea mea (1956). Roluri in teatru: 
Regele petrece, Topaze, Un om de afaceri. 



Tanco, Paul 

(24.07.1843, Monor, jud. Bistrita Nasaud - 
11.09.1916, Nasaud) 

Profesor. A absolvit liceul la Blaj si a studiat 
filosofia cu bursa din fondurile graniceresti 
la Universitatea din Viena si Carola Fran- 
cisca Universitas Graecensis din Graz. A fost 
profesor de fizico-matematici, apoi director 
la gimnaziul din Nasaud. George Cosbuc 
i-a fost elev la matematica si astronomie. 
A publicat manuale de matematica, astrono- 
mie, cosmologie, fizica, filosofie si algebra. 
Colabora la revistele stiintifice din Iasi. 

Tanoviceanu, loan 

(18.01.1858, Glodu, jud. Dolj - 
8.04.1917, Odesa, Ucraina) 
Jurist. A absolvit Facultatea de Drept din 
Bucuresti, dupa care a devenit doctor in 
drept Magna Cum Laude la Sorbona. 
A profesat ca magistrat al Tribunalului Ilfov 
si profesor de drept penal si procedura 
penala la Iasi, apoi la Bucuresti. Intemeie- 
tor al criminologiei romanesti. Principala 
sa lucrare stiintifica a fost Cursul de Drept 
penal si procedura penala, 3 vol., 1912-1913. 
Cursul a fost reeditat in 1 924 si 1 947, 5 vol. 
Lucrari: Cresterea criminalitdtii in Romania - 
un pericol national (1896); Criminalitatea 
in Romania dupa ultimele publicatii statistice 
(1909); Tratat de Drept si procedura penala 
(5 vol., 1924-1927). Membru corespondent 
al Academiei Romane (1897). 

Tarlapan, Efim 

(17.05.1944, Magurele, Republica Moldova) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie, 
Sectia jurnalism, a Universitatii de Stat din 
Chisinau. Specializare la Cursurile Superi- 
oare Liter are ale Institutului de Literatura 
Maxim Gorki din Moscova. A fost redactor 
la Radio difuziunea republicana, la ziarul 
Viata satului, la Editura Lumina si la sapta- 
manalul Literatura si arta. Publica parodii, 
epigrame, fabule. Lucrari: Scuzati pentru 
deranj... (1974), Tatuaje (1977), Revers (1980), 
Complimente necesare (1983), Acarnita (1986), 
Zambete cu supliment (1987), Asta-i situatia 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 755 



& 



31.10.2011 17:29:52 



Tar lev 




loan Tanoviceanu 



Efim Tarlapan 




(1989), Cartusiera (1991), Dioptrii pentru oche- 
larii de cai (1995), Mdrul lui Adam (1997), 
Stihuri martiale (1999), Coloana ndtdngilor 
(2001), Ingerii din cerul gurii (2003), Pro-scris 
(2005), Cantina sdracilor cu duhul (2008); 
versuri pentru copii - Flori si fulgi (1978), 
Ldntisorul cu cheite (1981), Clape (1988), Stati 
jos, copii (1990), Iese un arid la drum (1997), 
Alfabetul-ghicitoare (1999); culegeri colective 
de opere satirice si umoristice - Buturuga 
mica... (1978), Mere acre (1982), Atlas comic 
(1982), Cu poante pe poante calcdnd. Antologia 
epigramei romanesti. Performance clasice (2005), 
Epigrama daco-romand contemporand (2005), 
O antologie cronologicd a aforismului romdnesc de 
pretutindeni (2005), Cu muza altora in brate... 
O antologie a parodiei romanesti de pretutindeni 
(2008). Este Maestru al Literaturii (1996), 
detine circa 30 de premii literare. 

Tarlev, Vasile 

(9.10.1963, Ba§calia, Republica Moldova) 
Inginer si om politic. Bulgar ca etnie. 
A absolvit Facultatea de Tehnologie din 
cadrul Institutului Politehnic Serghei Lazo 
din Chisinau, Sectia masini si utilaje din 
industria alimentara. Specializare in SUA 
si Ucraina. Are 13 brevete de inventie si 
a publicat lucrari in domeniul industriei 
alimentare. Director general adjunct al SA 
Bucuria (fabrica de dulciuri). Presedinte al 
Asociatiei Nationale a Societatilor pe Acti- 
uni din Moldova si al Asociatiei Nationale 
a Producatorilor din Moldova. Prim-minis- 
tru al Moldovei (2001-2008, plecat prin 
demisie). Distins cu Medalia de Aur pentru 
Management Efectiv de catre Academia 
Internationala de Resurse Umane (2000) si 
cu Ordinul Republicii (2008). 

Tartler, Grete 

(23.11.1948, Bucure§ti) 

Poeta si traducatoare. A absolvit Limbi Ori- 
entale (araba) si Conservatorul de Muzica 
la Bucuresti. A fost profesoara la Liceul de 
Muzica din Bucuresti. Dupa 1989 a lucrat 



in diplomatic, fiind, dupa 1989, ambasa- 
dorul Romaniei in Danemarca. Lucrari: 
Orient Express, 1989; Proba Orientului, 1991; 
Intelepciunea araba. Secolele V-XIV, 2002; Rdsul 
ocrotit de lege si Europa natiunilor, 2001; Trei 
Di-lezi, 2004. Traduceri din araba: Cele sapte 
mu'allaqate. Poezie preislamica, 1978. 

Tastaman, Vasilica 

(6.10.1933, Braila - 30.03.2003, Bucure§ti) 
Actrita. A absolvit Institutul de Teatru la 
Bucuresti. Membru fondator al Teatrului 
de Comedie din Bucuresti. A mai jucat la 
teatrele Giulesti si Bulandra. Din 1981 s-a 
stabilit in Suedia. A jucat in duete cu Dan 
Tufaru, in filme de televiziune si pentru 
marele ecran. Roluri in film: D'ale carnavalu- 
lui (1958); Telegrame (1959); Badaranii (1960); 
Aproape de soare (1960); Post restant (1961); 
Castelanii (1964); Vremea zapezilor (1966); 
Maiorul si moartea (1967); Cine va deschide 
usa? (1967); Vin ciclistii (1968); B.D. in alertd 
(1970); Urmarirea (1971) - serial TV; Veronica 
(1972); Metamorfoze (1972) - film TV; Asta 
seard dansam infamilie (1972); Dragostea incepe 
vineri (1972); Adio, dragd Nelal (1972); Vero- 
nica se intoarce (1973); Pdcald (1974); Comedie 
fantastica (1975); Eu, Tu si Ovidiu (1977); 
Grabeste-te meet (1981). 

Ta§ca, Gheorghe 

(30.01.1875, Balabane§ti, jud. Tutova, 
azi jud. Galati - 12.03.1951, Sighet) 
Economist si om politic. A absolvit Dreptul 
la Bucuresti. Dupa ce profeseaza cativa ani 
ca avocat, pleaca la studii la Paris, unde isi 
trece doctoratul in drept in 1907. La intoar- 
cere se inscrie la concursul pentru postul de 
conferentiar la Catedra de economie poli- 
tica a Facultatii de Drept. Desi este declarat 
castigator al concursului, Spiru Haret, 
ministrul Instructiunii Publice si al Culte- 
lor, caseaza concursul, cu justificarea ca un 
doctorat in drept nu indreptatea candidatul 
sa predea stiinte economice. Se intoarce la 
Paris, iar in 1910 obtine si un titlu de doctor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 756 



^ 



31.10.2011 17:29:52 



Tavitian 







Vasilica Tastaman 



Gheorghe Ta§ca 



in stiinte economice. Dupa un nou concurs, 
obtine, in 1911, numirea in postul de con- 
ferentiar de economic politica al Facultatii 
de Drept din Bucuresti. In 1920 este numit 
profesor plin la aceeasi catedra, post pe care 
1-a ocupat pana in 1940. La infiintarea prin 
decret regal a Academiei de Inalte Studii 
Comerciale si Industriale pe 10 august 
1913, obtine si Catedra de economic poli- 
tica si doctrine economice, post ocupat de 
asemenea pana in 1940. In perioada 1929- 
1931 a fost rector al Academiei, renuntand 
la aceasta sarcina in momentul numirii 
ca ministru plenipotentiar al Romaniei la 
Berlin. In timpul Primului Razboi Mon- 
dial, cand, din cauza ocupatiei germane, 
institutive de invatamant din Bucuresti nu 
functionau, s-a refugiat in Moldova. Fiind 
concentrat, in aceasta perioada a fost curier 
diplomatic intre Iasi si Petrograd. Dupa 
terminarea razboiului si- a reluat activitatea 
didactica. A mai predat economia politica 
la Scoala Politehnica, Scoala Superioara de 
Razboi si alte institutii de invatamant supe- 
rior. In afara de insarcinarile sale didactice, 
a fost si presedinte al Asociatiei Generale 
a Economistilor din Romania (AGER). 
Participa la alegerile din 1905 in calitate de 
candidat al Partidului Conservator in jude- 
tul Tutova si reuseste sa castige un loc de 
deputat. Dupa intoarcerea de la studiile din 
Franta 1-a urmat pe Take Ionescu in Parti- 
dul Conservator Democrat, contribuind la 
definirea orientarii economice a partidului. 
In 1918 partidul Conservator Democrat s-a 
desfiintat prin afiliere la Partidul National 
Democrat al lui Nicolae Iorga, in cadrul 
caruia a activat pana la desfiintarea partidu- 
lui, in 1938. In 1932 este numit ministru al 
Industriei si Comertului in Guvernul Iorga. 
Lucrari: Evolutia proprietatilor rurale in Roma- 
nia (1899), Lectiuni de introducere in economia 
politica (1908), Les nouvelles reformes agraires 
en Roumanie (1910), Problema valutard (1919), 
Liberalismul economic (1923), Starea financi- 
al a Romaniei dupa razboi (1925), Probleme 



cooperative - Capitalismul romdn si cooperatia. 
Raporturile economice intre sate si orase (1927), 
Probleme economice si financiare (1927), Intro- 
ducere in stiintele economice (1929-1930), 
Devalorizarea si inflatia (1932), Liberalism si 
corporatism (1937), Liberalism, corporatism, 
interventionism (1938), Politica sociala a Roma- 
niei (1940), Curs de economie politica (1945). In 
1950 este arestat impreuna cu alti fosti dem- 
nitari ai perioadei precomuniste. Biblioteca 
sa (care cuprindea manuscrise inedite ale lui 
Goga s.a.) a fost arsa. Pentru activitatea sa a 
fost distins cu Ordinul Coroana Romaniei 
in grad de Comandor si cu Ordinul Gedi- 
minas al Lituaniei in grad de Mare Cruce. 
In 1925 a fost ales membru corespondent al 
Academiei Romane, exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Tattarescu, Gheorghe 

(7.10.1818, Foc§ani - 24.10.1894, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat la Accademia di San Luca 
din Roma. A participat la revolutia de la 
1848 in Tara Romaneasca si apoi s-a dus 
in exil la Constantinopol si Brusa. Intors in 
1851, a participat la miscarea de unificare a 
Principatelor Romane. In 1860 a fost ales sa 
contribuie la alcatuirea Albumului national. 
Fondator, impreuna cu Theodor Aman, al 
Scolii de Belle Arte din Bucuresti (1864), 
al carei profesor a fost. Lucrari: portretele 
revolutionarilor de la 1848, N. Balcescu, 
St. Golescu, Gh. Magheru, portrete de 
tarani, peisaje, compozitii cu subiect istoric: 
Mircea eel Batrdn la 1386, Neagoe Basarab in 
fata mdnastirii Arges, Lupta dintre Preda Buzescu 
si Hanul Tatar, Romania pldngdnd la sarcofagul 
libertatii dupa revolutia de la 1848. A primit 
rang boieresc ca rasplata a talentului cu care 
pictase biserica Zlatari din Bucuresti. 

Tavitian, Hary 

(1952, Constanta) 

Pianist. Armean ca etnie. A studiat pianul 
de la 6 ani. A absolvit Academia de Muzica 
la Bucuresti. Specializat in jazz. Fondator 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 757 



& 



31.10.2011 17:29:52 



Tabarta 




Gheorghe Tattarescu 



Harry Tavitian 



Vasile Tabarta Constantin Tanase (actor) 




al Grupului Creativ (1978) si director al 
Clubului de jazz din Constanta. Este pre- 
ocupat de sincretismul artelor. A creat un 
stil distinct, sinteza intre muzica medievala, 
folclorul balcanic, muzica de camera con- 
temporana si blues. A scris muzica de scena 
pentru Furtuna de Shakespeare si Melissa de 
Kazantzakis. A concertat in Rusia, Lituania, 
Franta, Italia, Germania, Bulgaria, Portuga- 
lia, Republica Moldova, Iugoslavia, Polonia, 
Scotia, Ungaria, Grecia, Turcia, Olanda, 
Statele Unite, Armenia (ca invitat personal 
al presedintelui Armeniei), Slovacia, Elve- 
tia, Cehia. 

Tabarta, Vasile 

(1.01.1940, Zaicani, Republica Moldova - 
10.02.2004, Chi§inau) 

Actor. A absolvit Institutul de Arte din Chi- 
sinau, Sectia regie de teatru. A fost actor la 
Teatrul National din Balti si actor de film. 
Filmografie: Nu crede tipatului pasarii de noapte, 
1 976; La portile Satanei, 1 980; Fiifericita, Iulia!, 
1983; Floare albastra, 1987; Corbii prada n-o 
impart, 1988; Vaku, Vdleu, nu turna, 1991. 
Maestru al Artei din Republica Moldova. 

Tanase, Constantin 

(5.07.1880, Vaslui - 29.08.1945, Bucure§ti) 
Actor si cupletist. Fondator al teatrului de 
revista romanesc. Prima experienta profe- 
sionala ca actor a fost in cadrul trupei de 
teatru de limba idis condusa de Mordechai 
Segalescu, unde aveau nevoie de un actor 
pentru un spectacol la Vaslui si a fost ales 
tanarul Tanase, care era deja nelipsit de la 
repetitii. In 1896 termina gimnaziul si, in 
ciuda dorintei sale de a deveni actor, s-a 
inscris la liceul militar din Iasi, unde a fost 
respins la examenul medical, singura proba 
unde nu-si facuse griji, in favoarea unui fiu 
de colonel. Dezamagit, s-a indreptat catre 
Braila, unde a frecventat o scurta perioada 
liceul Nicolae Balcescu, la care insa a fost 
nevoit sa renunte dupa cateva saptamani 
din lipsa de bani. In 1899 s-a inrolat, la 



Bucuresti, voluntar in Regimentul 1 Geniu. 
Dupa efectuarea stagiului militar s-a inscris 
la cursurile Conservatorului de Arta Drama- 
tica, absolvit in 1905. In 1919 a pus bazele 
trupei de teatru Carabus, din Bucuresti. 
Cu ea a creat o traditie de teatru de caba- 
ret-revista pe parcursul urmatorilor 20 de 
ani, traditie prezenta si astazi, mai ales la 
Teatrul de Revista Constantin Tanase, care 
functioneaza inca la adresa fostului Cara- 
bus, pe Calea Victoriei. A jucat si la Paris. 
O sursa mentioneaza operele de caritate 
ale actorului - 3 scoli primare si o biserica. 
La Carabus lanseaza carierele a numerosi 
artisti, mai ales Maria Tanase si Horia Ser- 
banescu. Inca mai juca in Bucuresti la un an 
dupa sosirea sovieticilor. Dupa mai multe 
reprezentatii care satirizau „rechizitionarea" 
de catre acestia, cu formula „Davai ceas", 
a bunurilor aflate la vedere, a fost arestat, 
amenintat cu moartea si i s-a ordonat sa nu 
mai joace. La urmatorul spectacol a aparut 
pe scena intr-un pardesiu imens, cu mainile 
„bandajate" cu ceasuri de mana. Spectatorii 
1-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul 
nu a scos nici un cuvant. Apoi si-a deschis 
pardesiul, scotand la iveala o imensa pen- 
dula. Aratand catre aceasta, a spus doar: Fa 
tic, eu tac, ea tic, eu tac. Doua zile mai tarziu 
marele actor era mort. 

Tanase, Constantin 

(24.06.1949, Nemteni, Republica Moldova) 
Lingvist si ziarist. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii Pedagogice de Stat 
Ion Creanga din Chisinau. A fost profe- 
sor si director de studii in scoli medii din 
Moldova, transferandu-se la Chisinau ca 
cercetator stiintific la Institutul de Cerce- 
tari in Domeniul Pedagogiei, apoi secretar 
stiintific al Comisiei de Terminologie a 
ASM (1987-1990), deputat in Parlamentul 
Moldovei (1990-1994), director al Centru- 
lui National de Terminologie (1994-1996), 
consilier la Presedintia Republicii Moldova 
(1996-1997), redactor-sef si director al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 758 



& 



31.10.2011 17:29:52 



Tanasescu 




Constantin Tanase (ziarist) 



Stelian Tanase 



Ion Tanasescu 



Grupului de Presa „Flux" (1997-2001), 
director fondator al revistei Timpul. Susti- 
nator al revenirii la scrierea cu alfabet latin 
in Moldova de peste Prut. Lucrari: Metodica 
limbii moldovenesti, clasele JV-VLll (1985), 
Dictionar de termeni administrate -cancelaresti 
(1990); Dictionar rus-romdn de terminologie 
financiard (1993), Ochiul lui Esop (2000); 
Patria vuindd (2001); Hotii de mituri (2004, 
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), 
Blestemul de afi. Cronici basarabene (2009). 

Tanase, Maria 

(25.09.1913, Bucure§ti - 22.06.1963, Bucure§ti) 
Cantareata. A cantat la Teatrul Carabus 
(1934), la Expozitia Internationala de la New 
York (1939), la Teatrul Aihambra, Teatrul 
de Revista Constantin Tanase. De-a lungul 
carierei a cantat in fata fostului presedinte 
al SUA, Hoover, a lui Andre Gide, Yehudi 
Menuhin, Brancusi, George Enescu, Jascha 
Heifetz s.a, in acompaniamentul formatiei 
instrumentale conduse de Fanica Luca si a 
orchestrei dirijate de Grigoras Dinicu. Melo- 
dii foarte cunoscute: „Ti-am pus busuioc in 
par", „Habar n-ai tu", „Romanta mansardei"; 
roluri in film: Ciulinii Bdrdganului. Premiul de 
Stat (1955). Artista Emerita (1957). 

Tanase, Stelian 

(17.02.1952, Bucure§ti) 

Eseist. A absolvit Facultatea de Filosofie la 
Bucuresti si este doctor in sociologie poli- 
tical Profesor de Stiinte Politice la Universi- 
tatea din Bucuresti. A debutat ca romancier 
in 1982 cu Luxul melancoliei. Conduce 
revista Sfera politicii inca de la infiintarea 
sa. Intre 1992 si 1995 a fost vicepresedinte 
al Comisiei de Afaceri Externe a Camerei 
Deputatilor. Membru fondator al Societatii 
Academice Romane. Director al postului de 
televiziune Realitatea (din 2010). Lucrari: 
Corpuri de iluminat, proza, 1990; Socuri si 
crize, 1993; Ora oficiald de iarna, 1995; Revo- 
lutia ca esec. Elite si societate, 1996; Anatomia 
mistificarii, 1997; Miracolul revolutiei, 1999; 



Acasd se vorbeste in soaptd. Jurnal si dosar din 
anii comunismului tdrziu, 2002; Zei si semizei, 
2004; Clientii lu' tanti Varvara, 2005; Maestro, 
2008; Dracul si mumia, 2010. 

Tanasescu, Ion 

(12/23.02.1892, Bucure§ti - 
28.12.1959, Bucure§ti) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti. Profesor la Facultatea de Chi- 
mie a Universitatii din Cluj. Contributii in 
domeniul chimiei organice. Lucrari: Exploa- 
tarea petrolului in Romania, 1 907; UExplication 
du mecanisme des isomerisations et des reactions 
dans la chimie organique a V aide de la theorie de 
la polarite des valences, 1927; Despre acridone, 
1949; Despre steroide, 1961. Membru al socie- 
tatilor de chimie din Berlin si Paris. Membru 
al Academiei Romane (1955). 

Tanasescu, Florin Teodor 

(12.04.1932, Barlad, jud. Vaslui) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electroteh- 
nica la Institutul Politehnic din Bucuresti. 
Director al Institutului de Cercetari pentru 
Industria Electrotehnica ICPE (1969-1984), 
director general al Institutului Central de 
Electrotehnica, vicepresedinte al Consiliu- 
lui National pentru Stiinta si Tehnologie, 
secretar de stat la Ministerul Cercetarii si 
Tehnologiei. Contributii la realizarea unor 
tipuri de izolatoare de inalta tensiune. Are 
50 de inventii brevetate. Membru fondator al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, 
presedinte de onoare al Comitetului National 
de Electrotermie, presedinte al Comitetului 
National Roman al Comisiei Electrotehnice 
Internationale, membru IEEE (Societatea 
Internationala a Inginerilor din Electricitate). 

Tanasescu, Tudor A. 

(2.03.1901, Bucure§ti - 7.08.1961, Bucure§ti) 
Inginer, unul dintre fondatorii scolii roma- 
nesti de electronica si radiotehnica. A fost 
profesor la Institutul Politehnic din Bucu- 
resti. A asigurat si conducerea Sectiei de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 759 



^ 



31.10.2011 17:29:52 



Tarateanu 




"T 



Florin Teodor Tanasescu 





Vasile Tarateanu 



Gheorghe Tata rase u 



electronica a Institutului de Fizica Atomica 
(IFA) din Bucuresti, unde lucrau cateva gru- 
puri remarcabile de cercetatori si ingineri, 
orientati pe trei domenii majore: electro- 
nica aplicata in fizica nucleara, aparatura 
electronica de masurare si control si calcul 
electronic (cu hardware si software). A ela- 
borat teoria si metodele de proiectare ale 
amplificatoarelor radio de putere de clasa C. 
Lucrari: Manual de tuburi electronice ("1955 - 
1957); Introducer e in electronica industrial (in 
colaborare, 1959); Circuite cu tranzistoare (in 
colaborare, 1961). Membru corespondent al 
Academiei Romane (1952). 

Tarateanu, Vasile 

(27.09.1945, Sinautii de Jos, jud. Adancata, 
reg. Cernauti, Bucovina de Nord, azi Ucraina) 
Poet. A absolvit Literele la Cernauti. A fon- 
dat la Cernauti diverse publicatii romanesti: 
Arcasul, Junimea (din 1999), Plai romdnesc (din 
1990). Membru fondator al Societatii pen- 
tru Cultura Romaneasca Mihai E mines cu 
(1989) din Cernauti. Publica versuri in care 
se simte acut dorinta participarii la viata 
intregii natiuni romane: Aripile ploii, 1981; 
Dreptul la neliniste, 1984; Linia vietii, 1988; 
Teama de instr dinar e, 1990; Litanii din Tar a de 
Sus, 1995; Litanii, 1996; Dinafara, 2003; Iluzii 
si lanturi, 2001; Pdmdnt in retragere, 1999; Si 
ne izbavestepe noi, 1999. Laureat al Premiului 
pentru poezie la Festivalul Mihai Eminescu 
(Chisinau, 1993), Festivalul Lucian Blaga 
(Cluj, 1998), Festivalul de la Uzdin (Banatul 
Sarbesc, 1999). 

Tataru, Daniel 

(1967, Piatra Neamt) 

Matematician. Distins cu aur la Olimpia- 
dele Internationale de Matematica din 1984 
si 1985 r ca elev de liceu. A absolvit Facul- 
tatea de Matematica la Universitatea din 
Iasi. Elev al lui Viorel Barbu. Specializare in 
SUA cu Michael Crandall (1990) la Virginia 
University, apoi la Princetown. Profesor la 



Universitatea Berkley, California. Contribu- 
tii in domeniul teoriei haosului si studiului 
vibratiilor. Lucrari: Unique continuation for 
operators with partially analytic coefficients, 
1999; On global existence and scattering for 
the wave maps equation, 2001; Nonlinear wave 
equations, 2002; Global Schrodinger maps in 
dimension two and higher: small data in the cri- 
tical Sobolev spaces, 2008, in colaborare. Pre- 
miul Titeica al Academiei Romane pentru 
teza de diploma. Distins cu Premiul Bocher 
de American Mathematical Society. Mem- 
bru de onoare al Institutului de Matematica 
din Bucuresti. 

Tataru, Tudor 

(1.04.1957, Pojareni, rn. laloveni, 
Republica Moldova) 

Cineast. A absolvit Institutul de Arte din 
Chisinau, Sectia regie de teatru, si Cursurile 
Superioare de Regie de la Moscova. A lucrat 
pentru Moldova Film comedii si filme cu 
tematica folclorica si a relansat revista de 
satira in imagini Usturici. Este solist al for- 
matiei etno-folclorice Talancuta. Fondator 
al Studio ului Buciumul (1992). Filmografie: 
Leagdnul povestilor noastre, 1988; Cine ne 
apara, 1990, Premiul Republican al Arte- 
lor; Leru-i ler pdnzele albe, 1991; Mos Ion in 
Cosmos, 1993, Premiul Simpatia publicului 
la Festivalul International de filme, Gorita, 
Croatia pentru Danila Prepeleac, 1996. 

Tatarascu, Gheorghe (Guta) 

(21.12.1886, Poiana, jud. Gorj - 
28.03.1957, Bucure§ti) 

Om politic. Este absolvent al liceului Carol I 
din Craiova. A absolvit Dreptul la Universi- 
tatea din Bucuresti si s-a specializat la Sor- 
bona. Membru PNL din 1912. Prim-minis- 
tru al Romaniei in 1934-1937 si 1939-1940. 
Domiciliu fortat dupa 1944. O strada si o 
scoala din Targu Jiu ii poarta numele, ca si 
Liceul de Arte din Focsani. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 760 



& 



31.10.2011 17:29:53 



Tecuci 




Constanta Tartau 



Gheorghe Tecuci 



Taiwan, Grigore 

(24.01.1874, Bucuresti - 20.04.1952, Bucuresti) 
Filosof. A absolvit Facultatea de Litere si 
Filosofie la Universitatea din Bucuresti. 
Specializare la Paris si Bruxelles. Profesor de 
filosofie in invatamantul secundar. Lucrari: 
Filosofia lui Plotin, 1900; Kant si adversarii 
lui, 1901; Evolutia sistemelor de morald, 1921; 
Variatiuni liter are si filosof ice, 1931; Traditiona- 
lism^ si eclectismulfrancez, 1938; Cateva sisteme 
metafizice romdnesti, 1940. Membru de onoare 
al Academiei Romane, 1939, exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Tautu, lonica 

(1795, Cerchejeni, jud. Botosani - 
20.04.1830, Istanbul) 

Poet si traducator. A facut scoala cu precep- 
tori particulari. Stia franceza, greaca, turca, 
matematica, topometrie. Sfetnic de taina 
(comis, consilier intim) al domnului Ionita 
Sandu Sturdza. Precursor al pasoptismului. 
Lucrari: Cercare impotriva deistilor; Zidire 
politicii intemeiata pe fire omului; Cuvant al unui 
tdran cdtrd boieri. A tradus din preromanticul 
francez Volney. Textele sale au fost publicate 
in volum pentru prima oara in 1 974, cu titlul 
Scrieri social-politice. 

Tartau, Constanta 

(14.09.1930, Chisinau) 

Actrita de teatru si film. A absolvit studiile 
de teatru la Leningrad (Sankt Petersburg), 
dupa care e angajata la Teatrul Muzical- 
Dramatic Moldovenesc A.S. Puskin (actu- 
almente Teatrul National Mihai Eminescu) 
din Chisinau. A creat chipuri memorabile: 
Lucia (Ovidiu de V Alecsandri), Cordelia 
(Regele Lear de Shakespeare), rolul titular 
din Casa Bernardei Alba de F. Garcia Lorca, 
Veronica Micle (Eminescu de M. Stefanescu) 
s.a. A fost prima crainica la deschiderea 
Televiziunii din Chisinau (1957), a evoluatin 
primul teatru televizat din Moldova, Dialog 
(1967-1972), a interpretat roluri in nume- 
roase spectacole radiofonice, s-a produs in 



cateva filme artistice (Ldutarii de E. Loteanu, 
Fdt-Frumos de VI. Iovita). Maestru Emerit al 
Artei (1965). In 1994 i s-a acordat Medalia 
Mihai Eminescu. 

Teclu, Nicolae 

(18.10.1839, Brasov - 
13/26.07.1916, Viena, Austria) 
Chimist. A studiat ingineria si arhitectura, 
iar apoi chimia, si-a continuat cariera deve- 
nind profesor de chimie generala si chimie 
analitica la Viena. A avut o contributie 
substantiala la dezvoltarea chimiei mondi- 
ale. In 1890 obtine brevet pentru realizarea 
inventiei sale, arzatorul cu mecanism de 
reglare a raportului dintre aer si gaz. Becul 
sau produce o flacara mai fierbinte decat 
becul Bunsen. Folosirea acestui tip de 
arzator este raspandita in Romania, dar si 
in intreaga lume. A dat numele tipului de 
arzator (bee), arzatorul Teclu. Domeniile 
care au fost studiate de el includ: studii de 
rezistenta a hartiei si a fibrelor lemnoase, 
pigmenti minerali, uleiuri utilizate in pic- 
tura, combustia gazelor. Tot lui ii apartin 
o serie de aparate de laborator pastrate 
in prezent la Universitatea din Bucuresti. 
Cele mai importante sunt aparatul pentru 
detectarea metanului si un altul pentru pre- 
pararea ozonului. A analizat chimia unui 
meteorit gasit in 1870 la Goalpara, India. 
Membru titular al Academiei Romane 
(1879), presedinte al sectiunii sale stiintifice 
(1910-1913). 

Tecuci, Gheorghe 

(7.04.1954, Bucuresti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Automatica 
la Institutul Politehnic din Bucuresti ca sef 
de promotie pe tara. Specializare la Sorbona. 
Cercetator la Institutul de Informatica din 
Bucuresti. Profesor invitat la Universitatea 
George' Mason din SUA (1990-1992), 
director al Centrului de Cercetari Avansate 
in Invatarea Automata, Prelucrarea Lim- 
bajului Natural si Modelarea Conceptuala 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 761 



& 



31.10.2011 17:29:53 



Teitel 





Victor Teleuca 



Christian Tell 



al Academiei Romane (din 1992). Lucrari: 
Multistrategry, Learning, 1994, in colaborare; 
Building Intelligent Agents: An Apprenticeship 
Multistrategy Learning Theory, Metodology, 
Tool and Case Studies, 1998. Membru titular 
(1993) al Academiei Romane. 

Teitel, Alfred 

(1900, Dorohoi - 1980, Aachen) 
Medic. Evreu ca etnie. A absolvit Medicina 
la Bucuresti. Discipol al lui Francisc Reiner, 
N.G. Lupu si Daniel Danielopolu. Speci- 
alizare la Berlin si Londra in chimie fizica, 
fiziologie si biologie. A fost unul dintre 
fondatorii scolii moderne de farmacologie 
din Romania. Membru post-mortem al Aca- 
demiei Romane (2006). 

Teleuca, Victor 

(19.01.1932, Cepeleuti, Basarabia - 
12.08.2002, Chisinau) 

Poet, eseist, traducator. A absolvit Facultatea 
de Istorie si Filologie a Institutului Pedago- 
gic de Stat Ion Creanga (azi Universitatea 
Pedagogica de Stat Ion Creanga) din Chisi- 
nau. A fost redactor la ziarul Tdranul sovietic 
si la Televiziunea de Stat din Moldova, 
redactor-sef al saptamanalului Cultura (din 
1977 devenit Literatura si arta). A fost secre- 
tar al Comitetului de Conducere al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova, redactor la revista 
Nistru. Lucrari: La ruptul apelor (1960), Neli- 
nisti (1963), Din patru vanturi (1964), Insula 
cerbilor (1966), Imbldnzirea focului (1971), 
Momentul inimii (1975, Premiul de Stat), 
Incercarea de a nu muri (1980), Intoarcerea 
dramaticului Eu (1983), Ciclul italian sau criza 
de timp (1987), Piramida singuratatii (2000), 
Ninge la o margine de existenta (2002), Decebal 
(2003), Improvizatia nisipului (2005). Distins 
cu titlul de Maestru Emerit al Artei (1983), 
Ordinul Republicii (1999), Medalia Mihai 
Eminescu (2000), Premiul de Excelenta 
al Consiliului Uniunii Scriitorilor pentru 
intreaga creatie (2000). 



Tell, Christian 

(12.01.1808, Brasov - 12.02.1888, Bucuresti) 
General si politician. A absolvit Colegiul 
Sf. Sava din Bucuresti si a intrat in armata 
Imperiului Otoman. A luptat in razboiul 
ruso-turc (1828-1829) si a devenit capitan. 
Din 1830 a facut parte din armata valaha. 
Fondator si participant la actiunile societatii 
secrete Fratia (1840). La 1848 a reprezentat 
judetul Gorj in Adunarea Constituanta. 
A facut parte din Guvernul Provizoriu 
proclamat la Islaz in 1848 si a fost inaintat 
in grad ca general. A plecat in exil la Paris 
(1848-1857) si la intoarcere a contribuit la 
actiunile care au dus la Unirea Principate- 
lor. A fost primar al capitalei (1870-1871). 
Ministru conservator al Apararii in Guver- 
nul Lascar Catargiu (1871-1874). 

Tempea, Radu al ll-lea 

(~ 1691, Fagaras sau Brasov - 
14.05.1742, Brasov) 

Cronicar. A invatat la scoala bisericii 
Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, unde a 
ajuns apoi dascal. A fost si preotul bisericii 
(hirotonisit la Bucuresti de Antim Ivireanul 
in 1716). Apoi protopop al Brasovului si 
Tarii Barsei. Lucrari: Istoria sfintei biserici a 
Scheilor Brasovului, de la 1484 la 1742, ms. 
A fost si copist pentru Tdlcul evangheliilor, 
Invataturi crestinesti s.a. 

Tempea, Radu al V-lea 

(9.02.1768, Brasov - 5.07.1824, Brasov) 
Carturar. Fiu al lui Radu T. al IV-lea si tata 
al lui Radu T. al Vl-lea. A studiat Teologia 
la Buda. A fost preot la biserica Sf. Nicolae 
din Scheii Brasovului (unde a functionat si 
scoala lui Anton Pann si unde intrase Mihai 
Viteazul odata ajuns in Transilvania), apoi 
director al Scoalelor neunite nationalicesti 
din marele printipat al Ardealului. Memo- 
rabil pentru Gramatica romdneasca, 1797, una 
dintre primele lucrari stiintifice in domeniu. 

Tempea, Radu al Vl-lea 

(~ 1793 sau 1794, Brasov - 
1850, Flamanda, jud. Valcea) 
Preot si pedagog. Fiu al lui Radu T. al V-lea. 
S-a scolit la Gimnaziul latin din Sibiu, apoi 
la scoala de preotie a lui Gheorghe Lazar, tot 
la Sibiu. A fost invatator la scoala Bisericii 
Sf. Nicolae din Scheii Brasovului. Dupa el 
a urmat Anton Pann. A fost apoi preot la 
Bucuresti si fondator si director al Semina- 
rului Teologic de la Ramnicu Valcea. Lucrari: 
Oglinda statului bisericesc si politicesc sau Invd- 
tdtura ndravurilor bune si vietii crestinesti, 1835; 
Povatuire cdtre teologia morald, Geografia, Istoria 
bisericeasca, manuale ramase in ms. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 762 



& 



31.10.2011 17:29:53 



Teodoreanu 




Pompiliu Teodor 



Al. 0. Teodorean 



lonel Teodoreanu 



Teoctist, Arapa§u 

V. Arapasu, Teoctist 

Teoctist Blajevici 

V. Blajevici, Teoctist 

Teodor, Pompiliu 

(19.07.1930, Ilia, jud. Hunedoara - 
7.09.2001, Bucure§ti) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Universitatii din Cluj. Elev al lui D. Prodan. 
Specializare la Viena si Urbana, SUA. Cer- 
cetator la Institutul de Istorie din Cluj, apoi 
profesor la Facultatea de Istorie a Universi- 
tatii din Cluj. Lucrari: Ideea de unitate politica 
la romani, 1968; Interference iluministe europene, 
1984; Istorici romani si probleme istorice, 1993; 
Incursiuni in istoriografia romand a secolului XX, 
1995; Incursiuni in istoria istoriografiei univer- 
sale, 2000. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1990). 

Teodor de Vicina 

(secolul al Xlll-lea, Paristrion, Tn Dacia Pontica, 
adica Dobrogea) 

Mitropolit. Probabil grec ca etnie. A fost 
mitropolit de Vicina (cetate aflata la gurile 
Dunarii, la nordul Dobrogei de azi) sub 
imparatul bizantin Andronic al II-lea. 
A participat in 1285 la Sinodul Patriarhiei de 
Constantinopol, tinut in biserica Vlaherne 
(adica a vlahilor), parte a indelungatului 
proces de separare a ortodoxiei rasaritene 
de cea apuseana. A ramas in functie pana la 
sfarsitul secolului al XHI-lea, fiind in bune 
relatii cu mitropolitii din jurul sau. A avut 
grija de credinciosii de la nordul Dunarii, 
trimitandu-le preoti si calugari misionari. 
A sustinut manastirile de la Niculitel, Chilia 
si Sf. Gheorghe din delta Dunarii (Istros). 

Teodorcic (Teodorczik), Cazimir (Kazimir) 

(1891, Odesa - 1968, Moscova) 
Fizician. Evreu ca etnie. A copilarit la 
Chisinau, unde a absolvit liceul. A studiat 
la Universitatea Novorosiisk din Odessa, 
de unde s-a transferat la Facultatea de 



Fizico-Matematici a Universitatii din Mos- 
cova, fiind elevul lui Leonid Mandelstam si 
Igor Tamm. A fost profesor la o scoala din 
Orehovo, Crimeea, apoi (din 1919) la Facul- 
tatea de Fizica si Matematica a Universitatii 
din Moscova si din 1922 la Institutul de 
Fizica si Cristalografie al aceleiasi universi- 
tati. Este considerat unul dintre fondatorii 
fizicii oscilatiilor neliniare in URSS. Membru 
al Comisiei pentru utilaj in procesul de edi- 
ficare a noii cladiri a universitatii moscovite, 
de pe colinele Lenin (azi Vorobiov). Lucrari: 
Sisteme autooscilante, 1944; Metoda construirii 
traiectoriilor radacinii sistemelor liniare si a deter- 
minarii calitative a tipurilor de traiectorii, 1964, 
in colaborare. 

Teodoreanu, Al. 0. (Pastorel) 

(1894, Dorohoi - 1964, la§i) 
Epigramist. Fiu al lui Osvald T. (avocat) si al 
Sofiei (n. Musicescu) si frate al lui lonel T. 
A absolvit Dreptul la Iasi si a practicat avo- 
catura. Gurmand si iubitor de vinuri. A facut 
inchisoare din 1959 pana in 1964 pentru 
epigramele sale antisovietice. Lucrari: Hro- 
nicul mascariciului Valatuc; Gastronomice, 1973, 
postum. 

Teodoreanu, lonel 

(6.01.1897, la§i - 3.02.1951, Bucure§ti) 
Prozator. Fiu al lui Osvald T (avocat) si al 
Sofiei (n. Musicescu) si frate al lui Al. O.T. 
A studiat Dreptul la Iasi si a profesat avoca- 
tura. A facut parte din cercul Vietii romanesti 
si a scris mai ales pentru adolescenti: La 
Medeleni, ciclu compus din romanele Hotarul 
nestatornic, 1925; Drumuri, 1926; Intre vdnturi, 
1927. A lasat si o frumoasa evocare a cena- 
clului Vietii romanesti: Masa umbrelor, 1942. 

Teodoreanu, Nicolae 

(17.08.1889, Rade§ti, jud. Olt - 

19.03.1977, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Scoala Superi- 

oara de Medicina Veterinara la Bucuresti. 

Specializare la Hanovra. Profesor la Scoala 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 763 



^ 



31.10.2011 17:29:53 



Teodoreanu 




Superioara de Medicina Veterinara din 
Bucuresti, director al oieriei Palas Con- 
stanta, sef al sectiei pentru Dobrogea la 
Institutul de Cercetari Zootehnice din 
Bucuresti. Profesor la Institutul de Biologie 
din Bucuresti. Fondator al Societatii de 
Genetica din Romania (1936). A realizat rasa 
Merinos de Pallas. Contributii in domeniul 
geneticii. Lucrari: Monografia oeriei Pallas, 
1932; Cresterea oilor, 1937; Productia porcului, 
contindnd notiuni de anatomie, fiziologie, igiend 
si descrierea amdnuntitd a raselor, a alimentatiei 
si patologiei porcine, 1944; Cercetari asupra 
originii Merino sului, 1951. Distins cu Medalia 
pentru Agricultural a Frantei, Medalia de 
Aur a Societatii de Medicina Veterinara din 
Romania. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane, 1952. 

Teodoreanu, Osvald 

(22.11.1869, la§i - 17.03.1938, la§i) 
Avocat. Fiu de avocat. Familia provenea din 
satul Brusturoasa, pe Trotus, si se refugiase 
acolo din Transilvania, dupa ce generalul 
Bukov a distrus bisericile ortodoxe. Tata al 
lui Al. O. (Pastorel), Ionel T. si Laurentiu T., 
mort pe frontul Primului Razboi Mondial in 
Franta. Casatorit cu fiica lui Gavriil Musi- 
cescu, Sofia, profesoara la Conservatorul 
din Iasi. Judecator de instructie si avocat la 
Iasi. Cel mai cunoscut proces al sau a fost 
apararea comunistilor in procesul din Dea- 
lul Spirii, 1922, Bucuresti, cand, prin recu- 
noasterea Internationalei Comuniste si ade- 
rarea la ea r social-democratia romaneasca a 
capatat o aripa mai de stanga, devenita PCR. 
Senator de Falciu in Parlamentul Romaniei 
(1831-1832). Ca penalist a contribuit la 
alcatuirea primului Cod penal si Cod de 
procedura penala din Romania. 

Teodorescu, Anibal 

(21.02.1881, Campineanca, jud. Vrancea - 
29.08.1971, Bucure§ti) 

Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea din 
Bucuresti si s-a specializat la Paris. Profesor 
si decan al Facultatii de Drept din Bucuresti. 
Decan al Baroului de avocati Ilfov, presedinte 
al Uniunii Avocatilor din Romania. Este 
considerat unul dintre fondatorii dreptului 
administrativ modern in Romania. Lucrari: 
Asociatiile comune in Dreptul administrativ, 
1908; Participarea magistraturii in administrate, 
1924; Teoria raspunderii administratiunii publice 
pentru daune, 1942; Note si interpretdri privind 
istoria vechiului Drept romdnesc in sec. XIV si XV, 
1971. Fondator al Muzeului Comunal din 
Bucuresti, devenit Muzeul de Istorie si Arta al 
Municipiului Bucuresti. Membru al Institu- 
tului Social Roman, al Institutului de Stiinte 




Emanoil C. Teodorescu 



G. Dem. Teodorescu 



Administrative al Romaniei, al Societatii de 
Legislatie Comparata din Paris. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1945), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Teodorescu, Constantin C. 

(22.03.1892, Bucure§ti - 1972, Bucure§ti) 
Inginer. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele din Bucuresti ca elev al 
lui Anghel Saligny, Elie Radu, Ion Ionescu, 
David Emmanuel, Nicolae Vasilescu-Kar- 
pen si Andrei Ioachimescu. Inginer in 
Ministerul Lucrarilor Publice, a fost che- 
mat de Traian Lalescu la infiintarea Scolii 
Politehnice din Timisoara (1920) sa predea 
rezistenta materialelor si mecanica ratio- 
nala. A fost rector (1940-1944). A creat la 
Timisoara primul laborator din tara de 
incercare a materialelor. A dat o metoda 
de comparare a doua limite caracteristice 
pentru materialele supuse la tensiuni si a 
aplicat legea lui Gauss pentru doua variabile 
in unele probleme de incercari de materiale. 
A infiintat la Bucuresti Cercul de mecanica. 
Este autorul primului manual de sudura 
publicat in limba romana. Lucrari: Rezistenta 
materialelor, 1923; Manualul inginerului meca- 
nic, 1955; Imbindri sudate, 1972. Membru 
al Societatii de Rezistenta Materialelor din 
Romania. Profesor Emerit (1962). 

Teodorescu, Constantin Dragos 

(6.07.1937, Stalpu, jud. Buzau) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Constructii 
a Institutului de Cai Ferate din Bucuresti. 
Sef de proiect al noului pod de cale ferata 
de peste Dunare, care dubleaza podul de 
la Cernavoda construit de Anghel Saligny. 
Director tehnic al Institutului de Studii si 
Proiectari Cai Ferate Bucuresti. Profesor 
la Facultatea de Constructii a Universi- 
tatii Tehnice de Constructii (1974-1998). 
Contributii in domeniul podurilor din 
beton armat, al calculului static si dinamic 
al structurilor sudate supuse la solicitari 
variabile. Lucrari: Poduri peste Dunare in zona 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 764 



^ 



31.10.2011 17:29:53 



Teodorescu 




Horia Nicolai Teodorescu 



Paul Teodorescu 



Petre Teodorescu 



Fetesti-Cernavodd, 1995. Membru al Acade- 
miei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Teodorescu, Emanoil C. 

(10.05.1866, Siminicea, Boto§ani - 
26.04.1949, Bucure§ti) 

Botanist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Iasi. Specializare in anatomie si patologie 
vegetala la Sorbona. Profesor la Facultatea 
de Stiinte din Bucuresti. A infiintat primul 
laborator de fiziologie vegetala din Roma- 
nia. Lucrari: Physiologie vegetale, \9\2; Sur le 
mouvement d 'agglomeration et de dispersion des 
zoospores d'algues, 1938. Membru titular al 
Academiei Romane (1945), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Teodorescu, G. Dem. 

(25.08.1849, Bucure§ti - 20.08.1900, Bucure§ti) 
Folclorist. A absolvit Filologia clasica la Paris. 
A fost primul director la Bibliotecii Fundatiei 
Universitare din Bucuresti, a fost ministru al 
Invatamantului, primul culegator de folclor 
versificat care a facut acest lucru in mod 
stiintific: Poesii popular e romane, 1885. 

Teodorescu, Horia Nicolai 

(14.11.1951, la§i) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electronica 
la Institutul Politehnic din Bucuresti si s-a 
specializat in tehnologia constructiilor. 
Profesor la Universitatea Tehnica din Iasi. 
Profesor invitat in SUA, Elvetia (Lausanne), 
Spania (Barcelona), Austria (Linz). Contri- 
butii legate de ingineria biomedicala si sis- 
teme inteligente. Lucrari: Linear Displacement 
sensor Uses Liquid Crystal Cell, Les traumatismes 
de Vetrier. A creat scoala de sisteme fuzzy si 
sisteme inteligente de la Iasi. Are 1 8 brevete 
de inventie in domeniu. Membru al Aso- 
ciatiei Oamenilor de Stiinta din Romania, 
membru fondator al Societatii Romane de 
Sistem Fuzzy, membru al Societatii Romane 
de Inginerie Biomedicala. Membru al Aca- 
demiei de Stiinte din New York. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 



Teodorescu, lulian 

(5.03.1872, Craiova - 29.04.1935, Bucure§ti) 
Specialist in drept penal. A absolvit Faculta- 
tea de Drept la Universitatea din Bucuresti. 
Specializare la Paris. Profesor, decan al Facul- 
tatii de Drept si rector al Universitatii din 
Iasi. Profesor la Facultatea de Drept a Uni- 
versitatii din Bucuresti. Fondator al Institu- 
tului de Stiinte Penale din Bucuresti. Lucrari: 
Teoria sentintelor fdrd duratd determinatd, 1901; 
Educatia noastra sociala, 1903; Chestiuni de drept 
penal si stiinta penitenciara, 1904; Minoritatea 
in fata legii penale, 1904; Judecatorul de ocol ca 
ofiter de politie judiciara, Iasi, 1909; Minoritatea 
in fata legii penale, reeditare adusa la zi, 1928. 
A contribuit la finalizarea Codului penal si 
Codului de procedura penala. 

Teodorescu, Paul 

(28.06.1888, Bacau - 17.01.1981, 
Manastirea Dintr-un Lemn, judetul Valcea) 
General. A absolvit Scoala Militara de Ofi- 
teri de Infanterie si apoi Scoala Superioara 
de Razboi din Bucuresti. Atasat militar la 
Paris, director al Scolii Superioare de Razboi 
(1936-1937), subsecretar de stat la Ministe- 
rul Apararii Nationale, ministru al Aerului si 
Marinei (1938-1940). Demis din armata de 
Ion Antonescu (1940) si reprimit in 1944. 
Lucrari: Divizia in rdzboiul in miscare. Teme si 
solutiuni, 3 vol., Ce trebuie sd stie orice ofiter din 
tactica generald, 1932; Intrebuintarea jandarme- 
riei teritoriale si operative de razboi. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1938), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Teodorescu, Petre 

(30.06.1929, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Fizico- 
Matematici a Universitatii din Bucuresti si 
Facultatea de Poduri si Constructii Masive 
a Institutului de Constructii din Bucuresti. 
Profesor de mecanica la Universitatea 
Politehnica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul mecanicii solidelor deformabile si 
al metodelor matematice utilizate in studiul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 765 



^ 



31.10.2011 17:29:53 



Teodorescu 





Virgil Teodorescu Tudor Teodorescu-Braniste 



Valentin Teodorian 



Corneliu Teodorini 




problemelor la limita ale mecanicii. Lucrari: 
Probleme plane in teoria elasticitdtii, 2 vol., 
1961, 1966; Dynamics of Linear Elastic Bodies, 
1975; Euclidean Tensor Calculus with Applicati- 
ons, 1983; Sisteme mecanice. Modele clasice, vol. 
I-IV, 1984, 1988, 1997, 2000. Senator de 
onoare al Universitatii Tehnice a Republicii 
Moldova. Membru in Consiliul Uniunii 
Balcanice a Matematicienilor. Membru al 
Gesellschaft fur Angewandte Mathematik 
und Mechanik si presedinte al sectiei sale 
romane (din 2002), membru al Uniunii 
Europene a Mecanicienilor (EUROMECH), 
membru al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. 

Teodorescu, Virgil 

(15.06.1909, Cobadin, jud. Constanta - 
2.11.1984, Bucuresti) 

Poet. Cumnat cu Eugen Jebeleanu. A absol- 
vit Literele si Filosofia la Bucuresti. A facut 
parte din grupul suprarealist si a publicat la 
reviste de stanga, precum: Reporter, Tdnara 
generatie. Vicepresedinte al Marii Adunari 
Nationale, presedinte interimar al Uniunii 
Scriitorilor. Lucrari: Blanurile oceanelor, 1945; 
Spectrul longevitatii: 122 de cadavre, 1946 si a 
evoluat spre poezia civica: Semicerc, 1964; 
Heraldica miscarii, 1973, Poezie neintrerupta, 
1976; Ancore lucii, 1977; Legea gravitatiei, 
1979; Culminatia umbrei, 1980; Cat vezi cu 
ochii, 1983; Un ocean devorat de licheni, 1984. 
A tradus din Adam Mickiewicz, Byron, 
Nazim Hikmet, Apollinaire, Paul Eluard, 
Baudelaire, Louis Aragon s.a. Membru 
corespondent al Academiei (1974). 

Teodorescu-Braniste, Tudor 

(12.04.1899, Pitesti - 23.03.1969, Bucuresti) 
Prozator si gazetar. A scris in presa de 
stanga articole de atitudine si a publicat 
romane cu subiect social: Ochiul de nichel, 
1927; Primdvara apele vin mari, 1960, ese- 
uri: Oameni si cdrti, 1923; Scar a vietii, 1967; 
Oameni si paiate, 1967. 



Teodorian, Valentin 

(4.06.1928, Bucuresti - 18.05.1995, Bucuresti) 
Tenor. Fiu al lui Constantin T. (fondator al 
Societatii Operei si prim-solist al Operei 
din Bucuresti). A absolvit Conservatorul 
de Muzica din Bucuresti. Solist al Operei 
Romane. Roluri in: Paiate (debut), Bdrbierul 
din Sevilla, O noapte furtunoasd, La Traviata, 
Evgheni Oneghin,Manon, Gianni Schicchi, Poves- 
tirile lui Hoffmann, Lakme, Boris Godunov, Oedip, 
Pelleas si Melisande, Flautulfermecat, Rdpirea din 
serai, Maestrii cantdreti din Niirnberg, Motanul 
incaltat, Liliacul, Luna. A dat spectacole la 
Paris, Praga, Viena, Budapesta, Moscova. 

Teodorini, Corneliu 

(18.09.1893, Craiova - 
9.10.1976, Kreuth, langa Tegernsee, RFG) 
General de divizie. A absolvit Scoala de Raz- 
boi la Bucuresti. Specializare in arma cavale- 
rie in Germania. A fost comandant al Regi- 
mentului 1 Cavalerie Calarasi (1941-1942), 
seful propagandei in Marele Stat Major al 
armatei (1942), comandantul Brigazii a VI- a 
Cavalerie (1942-1944), pe care a condus-o 
in batalia Stalingradului (a capturat 1570 
de ostasi sovietici si 38 de tancuri de asalt 
incluse in fortele armatei romane), coman- 
dantul diviziilor 6 si apoi 8 Cavalerie (1944), 
trecut in rezerva in 1945. Distins cu Ordinul 
german Crucea de Fier (clasa a Il-a, 1939; 
clasa I cu frunze de stejar, 1943) si Ordinul 
Mihai Viteazul cu spade, 1943. 

Teodorini, Elena 

nume la na§tere Elena Mortun 

(25.03.1857, Craiova - 27.02.1926, Milano) 
Soprana. Si-a inceput cariera la 6 ani, ala- 
turi de sora sa, Aura, la Teatrul Teodorini 
din Craiova (companie cu doua teatre de 
opereta, a tatalui sau, Teodor Teodorini, 
care fusese „carvunar // , prieten cu Gheorghe 
Magheru, emigrase in Franta in 1850 si se 
intorsese in 1854 ca director al Teatrului din 
Craiova, unde si-au inceput cariera Aristizza 
Romanescu si Mihai Fotino tatal, companie 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 766 



& 



31.10.2011 17:29:54 



Teste mitanu 






n\ 




M 


y^^m>*~ 




4 




. Mir"i- ^» 



Elena Teodorini 



Ecaterina Teodoroiu 



si a mamei sale, Maria T., soprana). A fost 
admisa la Conservatorul din Milano la 
14 ani. A debutat in Italia la 17 ani si a ince- 
put sa cante la Scala din Milano la 19 ani, 
fiind prima romanca admisa pe aceasta 
scena. A interpretat toate rolurile celebre, 
din Giuseppe Verdi, Jules Massenet, Arrigo 
Boito, I.L. Caragiale, Vasile Alecsandri, 
George Stephanescu, Carl Teodor Wagner, 
Aron Bobescu etc. A refacut pe cheltuiala ei 
Teatrul Liric din Craiova, care fusese inte- 
meiat de tatal ei, iar astazi ii poarta numele. 

Teodoroiu, Ecaterina 

(14.01.1894, Vadeni, azi Ecaterina Teodoroiu, 
Tnglobat Tn orasul Targu Jiu - 
22.08.1917, Muncelu) 

Locotenent, erou. Familie de tarani. S-a 
inscris la Scoala de Fete din Bucuresti si a 
devenit cercetas. A intrat in lupta pe frontul 
Primului Razboi Mondial dupa moartea 
fratelui ei, Nicolae (in 1916), ca sora medi- 
caid, in timpul luptelor de pe Jiu, conduse 
de generalul Ion Dragalina, apoi de Eremia 
Grigorescu. A combatut epidemia de tifos 
exantematic. A primit gradul de sublocote- 
nent dupa o vizita la spitalul din Iasi, unde 
era internata, a reginei Maria. A cazut in 
timpul luptelor de la Varnita si Muncelu, 
cand victoria romanilor asupra armatei 
austro-ungare s-a soldat cu pierderi grele. 
Decorata de regele Ferdinand cu Virtutea 
Ostaseasca de Aur, post-mortem, 1917. 
Milita Petrascu i-a sculptat un sarcofag in 
cimitirul din Targu Jiu. 

Teodorovici, loan 

(1780, Buda sau Pesta - 1845, Buda sau Pesta) 
Preot la parohia ortodoxa din Pesta, corector 
al cartilor romanesti de la tipografia din 
Buda. Format in spiritul Scolii Ardelene. 
A fost ultimul care a revizuit Lexiconul de la 
Buda, 1825. Lucrari: Cdntare despre inceputul si 
starea de astazi a romanilor, 1813 (este o versi- 
ficare a lucrarii lui Petru Maior Istoria pentru 
inceputul romanilor in Dachia). Traduceri: Pavel 



Kengyeldcz - Istoria universald sau a toatd 
lumea, 1 824; J. F Marmontel - Adelaida sau 
Pdstorita alpiceascd, 1836. 

Teodosie 

(Inceputul veacului al XVII-lea - 1708, Bucuresti) 
Mitropolit. A participat la edificarea si 
tarnosirea (1638) manastirii fortificate Cal- 
darusani, menita sa apere Bucurestiul de 
dusmani, inclusiv de Vasile Lupu al Moldo- 
vei, care voia sa-si impuna un domn prieten 
in Valahia. A participat de asemenea la 
ridicarea catedralei mitropolitane, tarnosita 
in 1658, pe cand mitropolit al Ungrovlahiei 
era Stefan (eveniment descris de Paul de 
Alep in notele sale de calatorie ca insotitor 
al lui Macarie al Ill-lea, mitropolitul Antio- 
hiei). A devenit mitropolit sub domnul Radu 
Leon (1668-1672, 1679-1708). A murit 
fiind mitropolit si este ingropat in catedrala 
mitropolitana. A tiparit Evangheliile, Faptele 
Apostolilor si Epistolele, dedicate printului 
Serban Cantacuzino. 

Teotim I Scitul numit in greaca Theotimas 
(a doua jumatate a sec. al IV-lea, Scythia 
Minor - primul deceniu al sec. al V-lea, Tomis) 
Episcop de Tomis. Dae ca origine, si-a pastrat 
parul lung dupa obiceiul dacilor liberi, ceea 
ce se va impune in crestinismul rasaritean. 
I-a urmat in scaunul episcopal lui Gheron- 
tie. A fost contemporan cu Vasile eel Mare, 
Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz, loan 
Gura de Aur (in linia caruia trebuie situat ca 
adept al ortodoxiei), deoarece impreuna au 
incercat apropierea hunilor de crestinism si 
pastrarea deschiderii ortodoxiei catre spiritul 
filosofiei grecesti (Origene). A fost la sinoa- 
dele din anii 400 si 402 de la Constantino- 
pol. A fost preocupat de edificarea de biserici 
nu numai in Scythia, ci si la nord de Dunare, 
pana la Carpati. A fost declarat sfant ierarh al 
Bisericii Ortodoxe cu data de 20 aprilie. 

Testemitanu Nicolae 

(1.08.1927, Ochiul Alb, jud. Balti, Basarabia - 
20.09.1986, Chisinau) 

Medic. A absolvit Institutul de Stat de 
Medicina din Chisinau si s-a specializat 
in chirurgie. A fost medic-sef al Spitalu- 
lui Clinic Republican (1955), profesor si 
rector al Institutului de Stat de Medicina 
din Chisinau, in care calitate deschide noi 
facultati (de stomatologie [1959], de medi- 
cina profilactica [1962], de farmacie [1964], 
mai apoi plasand-o aici si pe cea de perfec- 
tionare a cadrelor medicale), construieste 
spatii pentru studii, camine studentesti, 
laboratoare, o baza pentru odihna si sport 
pe litoralul Marii Negre. Pune bazele 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 767 



& 



31.10.2011 17:29:54 



Teutsch 





Nicolae Testemitanu 



Friedrich Teutsch 



serviciului traumatologic-ortopedic. A fost 
un timp ministru al Sanatatii al RSSM 
(1963-1968). A deschis la Chisinau prima 
gradinita cu instruire in limb a romana. 
S-a ridicat impotriva aplicarii abuzive a 
pesticidelor in agricultural A reusit chiar sa 
scoata o lege in acest sens. A descentralizat 
serviciul ambulatoriu al tarii. Fondator al 
revistei Ocrotirea sanatatii. Lucrari: Cornul 
de berbec ca materie prima noud in osteosinteza 
oaselor, 1954; Ectomia perfectd a echinococului 
pldmdnului, 1957; Profilaxia traumatismului 
agricol, 1958, in colaborare; Date selective 
despre ocluzia intestinald in RSSM si Spitalul 
clinic republican: Raport, 1962; Despre mdsurile 
de continud ameliorare a asistentei medicale si 
ocrotirii sanatatii populatiei RSSM: Raport, 
1965; Actualitatea si perspectivele dezvoltarii 
asistentei specializate traumatologico-ortopedice 
si de protezare in RSSM, 1968, in colaborare; 
Perfectionarea preddrii medicinii sociale si organi- 
zarii ocrotirii sanatatii si antrenarea deprinderilor 
instructiv-didactice si organizational-obstesti la 
studenti, 1978, in colaborare. Medic Emerit 
al Moldovei. Membru al Academiei de Sti- 
inte a Moldovei. Universitatea de Medicina 
si Farmacie si o strada din Chisinau ii poarta 
astazi numele. 

Teutsch, Friedrich 

(16.09.1852, Sighi§oara - 11.02.1933, Sibiu) 
Episcop si istoric. Etnie germana. A absolvit 
Dreptul la Sibiu. Specializare la Heidelberg 
si Leipzig in teologie si istorie. Episcop al 
Bisericii Luterane din Transilvania (din 
1906). Contributii la studierea istoriei sasi- 
lor. Lucrari: Die Unionen der Drei Standischen 
Nationen in Siebenbilrgen bis 1542, 1874; Die 
Siebenbilrgisch-Sdchsichen Schulordnungen, 2 vol., 
1892; Geschichte der Evangelischen Kirsche in 
Siebenbilrgen, 2 vol., 1921, 1922. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1919). 

Teutsch, Hans Mattis 

(13.08.1884, Bra§ov - 17.03.1970, Bra§ov) 
Pictor, sculptor si grafician. German ca etnie. 
A absolvit Facultatea de Arte Decorative la 



Budapesta si Academia Regala la Miinchen. 
Numele de familie este al tatalui sau vitreg. 
A fost profesor de arte plastice la liceul 
industrial din Brasov. A inceput ca expre- 
sionist, iar in 1918 s-a alaturat gruparii 
Abstrakte Gruppe der Sturm. A fost si 
teoretician al miscarii abstracte (de tip con- 
structivist), publicand lucrarea Kunstideolo- 
gie, 1931. Presedinte al filialei UAP Brasov. 
Liceul din Brasov, unde a fost profesor, ii 
poarta astazi numele. 

Theoctist Scriban 

V. Scriban, Theoctist 

Theodorescu, Barbu 

(14.08.1905, Craiova - 1975, Bucure§ti) 
Bibliograf. Urmeaza Facultatea de Litere 
si Filosofie si, concomitent, Facultatea 
de Drept a Universitatii din Bucuresti. In 
perioada 1929-1931 a urmat cursuri de spe- 
cializare in Italia, Franta si Elvetia. Secretar 
al marelui savant Nicolae Iorga, numit in 
1931-1932 si director de cabinet al prese- 
dintelui Consiliului de Ministri. A organizat 
Casa Romena (donatie N. Iorga) din Venetia. 
A lucrat ca profesor de liceu la Bucuresti, 
asistent universitar, lector, conferentiar. Este 
organizatorul Ateneului N. Iorga din Bucu- 
resti. A colaborat la organizarea cursurilor 
Universitatii Populare din Valenii de Munte 
si a Ligii Culturale. In ultimii ani si-a dedi- 
cat cea mai mare parte a vietii cercetarii, 
editarii si popularizarii operelor lui Iorga. 
In 1968 a publicat o monografie Nicolae 
Iorga. S-a manifestat din plin ca bibliograf 
si istoric al bibliografiei romane. In 1939 
obtine doctoratul in litere si filosofie cu teza 
„Istoria bibliografiei romane". In acelasi an 
a vazut lumina tiparului Manualul biblioteca- 
rului - primul manual de organizare a bibli- 
otecilor -, urmat de Istoria bibliografiei romane 
(1945). In 1972 a aparut Istoria bibliografiei 
romane, in doua parti. 

Theodorescu, Bazil 

(12/24.01.1891, Bucure§ti - 
29.09.1967, Bucure§ti) 

Medic. A inceput Facultatea de Medicina la 
Bucuresti si a terminat-o la Paris, cu spe- 
cializarea medicina interna. Sef de clinica 
la spitalul Coltea, profesor la Institutul de 
Medicina si Farmacie din Bucuresti. A fost 
unul dintre fondatorii scolii romanesti 
de cardiologie. Contributii in domeniul 
studierii influentelor meteorologice asupra 
afectiunilor coronariene, al patogeniei si tra- 
tamentului anginei pectorale. Lucrari: Actua- 
litdti in cardiologie, 1957; Profilaxia si tratamen- 
tul insuficientei coronariene, 1958; Cardiologia, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 768 



& 



31.10.2011 17:29:54 



Theodorescu 




Hans Mattis Teutsch Nicolae-Victor Theodorescu 



Radu Theodorescu 



Razvan Theodorescu 



2 vol., I960, 1961. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania, al Academiei 
de Medicina din Paris, al Societatii Franceze 
de Cardiologie. Membru titular al Academiei 
Romane (1965). 

Theodorescu, Cicerone 

(9.02.1908, Bucure§ti - 18.02.1974, Bucure§ti) 
Poet. Licentiat in Litere si Filosofie la 
Bucuresti, membru fondator al Uniunii 
Scriitorilor. A inceput ca suprarealist, dar a 
adus in poezie masinismul industrial tratat 
expresionist: Un cdntec din ulita noastrd, Pre- 
miul de Stat, 1953. A scris si versuri pentru 
copii: Pddurea de clestar, 1967. Este principa- 
lul traducator al lui Vladimir Maiakovski in 
romaneste. 

Theodorescu, Nicolae-Victor 

(5/18.07.1908, Bucure§ti - 2000, Bucure§ti) 
Matematician. Tata al lui Radu Th. A absol- 
vit Facultatea de Stiinte, Sectia matematici, 
la Universitatea din Bucuresti. Specializare 
la Sorbona in analiza matematica. A lucrat 
cu Octav Onicescu, apoi a devenit profe- 
sor la Institutul de Statistics, Actuariat si 
Calcul din Bucuresti (1931-1948). In 1948 
a fost numit simultan sef de catedra in trei 
locuri: Institutul Politehnic, Facultatea de 
Electrotehnica, unde a predat din 1948 
pana in 1952 matematici speciale apli- 
cate; la Institutul de Constructii din 1948 
pana in 1953 si la Universitate, Facultatea 
de Matematica, unde a predat ecuatiile 
fizice matematice, catedra transformata in 
catedra de ecuatii diferentiale. A dezvoltat 
teoria derivatei areolare a lui D. Pompeiu, 
numita azi teoria Pompeiu-Theodorescu, 
si a generalizat la spatiul tridimensional un 
rezultat obtinut de Gr. Moisil, numit acum 
operatorul Teodorescu-Moisil. A pus bazele 
unei teorii generale a sistemelor. Membru al 
CC al PCR (1970-1980). Lucrari: La derivee 
areolaire, 1936; Metode vectoriale infizica mate- 
matica, 1953; Fundamentele unei teorii generale 
a mdrimilor si operatiilor: notiunea generald de 



mdrime; Caracterul interdisciplinar al operei lui 
Newton, 1987. Premiul de Stat (1953). Secre- 
tar general al Uniunii Matematicienilor de 
Expresie Latina. Membru al Societatii de 
Stiinte Matematice din Romania. Membru 
al Academiei Romane (1963). 

Theodorescu, Radu 

(12.04.1933, Bucure§ti - 
14.08.2007, Quebec, Canada) 
Matematician. Fiu al lui Nicolae-Victor Th. 
A absolvit Facultatea de Matematica la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Cercetator la Insti- 
tutul de Matematica al Academiei Romane, 
din 1964 director pentru statistica indus- 
triala la Centrul de Statistica Matematica al 
Academiei. Plecat in Canada (1968), a fost 
profesor la Universitatea Laval. A pregatit 
absolventi pentru Quebec, Canada. Mem- 
bru al Institutului International de Statistica 
(1969), al American Society for Quality 
(1989), membru de onoare al Societatii de 
Statistica a Canadei. 

Theodorescu, Razvan (Emil) 

(22.05.1939, Bucure§ti) 

Istoric al culturii si istoric de arta. A absol- 
vit Facultatea de Istorie la Universitatea 
din Bucuresti. Cercetator la Institutul de 
Istoria Artei, apoi profesor la Institutul de 
Arte Plastice din Bucuresti. Profesor invitat 
la Poitiers. Numit presedinte al Radiote- 
leviziunii Romane (1990-1992). Senator 
social-democrat in legislatura 2000-2004, 
ales in judetul Iasi. In 2004 a fost numit 
in functia de membru in Colegiul Natio- 
nal al Institutului Revolutiei Romane din 
Decembrie 1989. Ministru al Culturii si 
Cultelor. Lucrari: Manastirea Dragomirna 
(1965); Manastirea Bistrita (1966); Biserica 
Stavropoleos (1967); Bizantul Balcanii si Occi- 
dentul la inceputurile culturii medievale romanesti 
(Secolele X-XIV) (1974); Un mileniu de arta la 
gurile Dundrii (400-1400) (1976); Itinerarii 
medievale (1979); Piatra celor treiprelati (1979); 
Apel la istorie (1980); Civilizatia romanilor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 769 



^ 



31.10.2011 17:29:55 



Theodorescu 




intre medieval si modern. Orizontul imaginii 
(1550-1800) - 2 vol. (1992); Drumuri spre 
ieri (1992); 900 zile de manipulare (1994); 
Pictura murald moldoveneascd din secolele XV si 
XVI (1995); Romdnii si Balcanicii in Civilizatia 
sud-est europeand (1999); Putind Istorie (1999). 
Membru al Academiei Romane (2006). 
Cavaler al Legiunii de Onoare a Frantei. 
Distins cu Ordinul Steaua Romaniei in grad 
de Comandor (2002). Din 2008, ambasador 
al Aliantei Civilizatiilor pentru Romania. 

Theodorescu-Sion, Ion 

(2.09.1882, lanca, jud. Braila - 1939, Bucuresti) 
Pictor. A absolvit Scoala de Belle Arte din 
Bucuresti. Specializare la Academia de Arte 
Frumoase din Paris. A facut parte din grupul 
de artisti care a pictat subiecte nationale 
pentru a sprijini intemeierea unui Muzeu 
National de Arta. Membru fondator al Aso- 
ciatiei Arta Romana din Iasi. A pictat portrete 
de tarani din provinciile romanesti, naturi 
moarte si peisaje din Dobrogea si Balcic. 
Prieten cu Zambaccian, care i-a achizitionat 
numeroase picturi. A fost distins cu Ordinul 
Coroana Romaniei in grad de Ofiter (1923), 
primind si medalia Bene Merenti. 

Theohari, Anibal 

(20.08.1873, Bucuresti - 5.02.1933, Bucuresti) 
Balneolog. A absolvit Facultatea de Medicina 
din Paris. Specializare la Heidelberg. Profesor 
la Facultatea de Medicina din Iasi, apoi din 
Bucuresti. Director al Institutului de Balneo- 
logie din Bucuresti si al clinicii de specialitate 
pe care a creat-o la Spitalul Brancovenesc. 
Fondator al Societatii de Hidrologie Medi- 
caid si Climatologie (1922) si al Revistei de 
hidrologie medicaid si climatologicd (1 924). A stu- 
diat efectele terapeutice ale apelor minerale 
romanesti (investigatii clinice, biochimice, 
fiziopatologice). Contributii in domeniul 
stabilirii principiilor eticii medicale. Lucrari: 
Etude sur la structure fine des cellules principales, 
de bordure etpylorique de Vestomac (1899); Etude 
sur la structure fine de V epithelium des tubes con- 
tournes de rein (1900); Uber ein gastrotoxisches 
Serum (1905); Tratamentul hidromineral al 
boalelor stomacului intestinebr, ficatului; Tratatul 
elementar de terapeuticd, 5 vol. (1922-1931). 

Thiamarkos 

(sec. I T.Hr. - sec. I d.Hr.) 

Rege dac. A domnit dupa Burebista (in con- 
ditiile in care regatul acestuia se sfaramase), 
in partea de nord-vest a Olteniei de astazi si 
a stapanit cetatea Buridava, unde sapaturile 
arheologice (din 1973, 1976) au descoperit, in 
atelierele de olarit (in stilul din Ciprul antic), 
doua inscriptii in greceste cu numele lui. 




Ion Theodorescu-Sion 



Tighineanu, Ion 

(22.03.1955, Sofia, Republica Moldova) 
Inginer. Specializare la Institutul de Fizica si 
Inginerie si la Institutul de Fizica Lebedev al 
Academiei de Stiinte din Moscova. Cerceta- 
tor la Institutul de Fizica Aplicata al ASM r 
profesor si prorector al Universitatii Tehnice 
din Chisinau. Director al Centrului Nati- 
onal de Studiu si Testare ale Materialelor, 
reprezentantul Moldovei la Centrul Unificat 
de Cercetari Nucleare de la Dubna (Rusia). 
Contributii la fizica semiconductorilor si 
nanostructurilor. Laureat al Premiului de 
Stat al Moldovei. Distins cu titlul de Om 
Emerit in Stiinta. Membru corespondent 
si vicepresedinte al Academiei de Stiinte a 
Moldovei (din 2004). Membru al Asociatiei 
Americane pentru Promovarea Stiintei, 
al Consiliului Asociatiei Euro-Asiatice de 
Transfer Tehnologic, Ekaterinburg, Rusia. 

Tiktin, Heimann (Haymann) 

(9.08.1850, Breslau, azi Wroclaw, Polonia - 
13.03.1936, Berlin) 

Lingvist. Origine germana. Doctor in filo- 
logie la Universitatea din Leipzig. Stabilit 
in Romania (1869-1905), a predat romana 
la Seminarul de Limbi Orientale din Iasi. 
A colaborat la Convorbiri literare si a fost 
prieten cu Mihai Eminescu. A lasat studii 
de istoria gramaticii si gramatici compa- 
rate, situand astfel romana in ansamblul 
limbilor romanice si in spatiul geografic 
in care se vorbeste: Der Vocalismus des 
Rumanischen, 1886-1889; Der Konsonatismus 
des Rumdnischen, 1900; Gramatica romana, 
2 vol., 1891; Rumdnisch-Deutsches Worter- 
buch, 1895-1925. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1919). 

Tilea, Viorel Virgil 

(6.04.1896, Sibiu - 20.09.1972, Londra) 
Diplomat. Nepot al lui Ion Ratiu. A stu- 
diat Dreptul si Economia la Cluj, Bratis- 
lava, Viena si Londra. A fost secretar al 
Consiliului National Roman si delegat la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 770 



& 



31.10.2011 17:29:55 




Timu§ 



k 


4 




Ion Tighineanu 



Viorel Virgil Tilea 



George Timica 



Alexandru Timotin 



Conferinta de Pace de la Paris, precum si 
secretar particular al presedintelui Consi- 
liului Dirigent al Transilvaniei. Intre 1919 
si 1923 a indeplinit functia de secretar al 
Legatiei Romaniei la Londra, iar in 1926 a 
infiintat pentru prima data in Romania o 
asociatie culturala anglo-romana, la Cluj. 
Presedinte al tineretului national-taranesc 
din Transilvania in perioada 1926-1931. 
Membru al Parlamentului Romaniei, 
1928, iar in guvernele national-taraniste 
(1930-1931; 1931-1933) a fost subsecretar 
de stat. Membru al delegatiei Romaniei 
pentru Liga Natiunilor (1929-1933), pre- 
sedinte al Asociatiei Anglo-Romane de la 
Bucuresti (1933-1939). Secretar executiv 
al Frontului Romanesc in Transilvania. In 
ianuarie 1939 a fost numit ministru ple- 
nipotentiar al Romaniei la Londra, functie 
ce a detinut-o pana in iulie 1 940 (ii avea in 
subordine pe Matyla Ghyka, Mircea Eliade, 
Marcu Beza s.a.). Antiantonescian, carlist. 
In 1939 s-a prezentat la Intelligence Service 
si a informat ca stie, din surse secrete, ca 
Germania nazista urma sa atace Romania 
si s-o dezmembreze dupa modelul, deja 
intamplat, al Cehoslovaciei. Acest incident a 
provocat incetarea politicii de reconciliere a 
Londrei si Parisului fata de Berlin. Regimul 
antonescian i-a retras cetatenia romana si 
i-a confiscat bunurile. Distins cu Ordinul 
de Comandor al Imperiului Britanic. 

Timica, G(h)eorg(h)e 

nume la na§tere Dumitru Georgescu 

(1886, Bucuresti - 1954, Bucuresti) 
Actor. Sot al Siviei Dumitrescu T. A absolvit 
Academia de Teatru la Bucuresti si a fost 
actor la diverse companii (Teatrul Ventura), 
apoi actor al Teatrului National si profesor 
la Institutul de Teatru si Film din Bucuresti. 
A fost unul dintre pionierii filmului roma- 
nesc: Fistic amorezat, 1913; Maiorul Mura (sin- 
gurul dintre filmele sale care se pastreaza), 
1927; O noapte de pomind, 1939; Odessa in 
flacari, 1942; Bulevardul Fluierd Vdnt, 1950. 



Timotei 

(sfar§itul sec. al IV-lea d.Hr., Macedonia - 
Tnceputul sec. al V-lea d.Hr., Tomis) 
Episcop al Tomisului (colonie a Miletului la 
Pontul Euxin) in Scythia Minor (Dobrogea 
de azi). S-a calugarit in Cappadocia, din Asia 
Mica (aziTurcia), datorita lui Vasile eel Mare. 
Teolog angajat in disputele religioase care 
au separat Bizantul de Imperiul Roman de 
Apus. A participat la Sinodul ecumenic de la 
Efes, 431, contra nestorienilor. A fost urmat 
in scaun de episcopul loan. Declarat sfant 
ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane. 

Timotin, Alexandru 

(29.04.1925, lasi - 14.06.2007, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit in 1949 Politehnica din 
Bucuresti, unde a obtinut si titlul de doctor 
inginer in electrotehnica teoretica (1958) si 
de doctor docentin stiinte (1970). Din 1949 
este cadru didactic al Catedrei de electro- 
tehnica a Politehnicii, profesor titular (din 
1968), conducator de doctorat (din 1966) si 
presedinte al Departamentului cu predare 
in limbi straine (1990-1995). Domenii 
stiintifice: electrodinamica macroscopica, 
energia electromagnetica, procesele tran- 
zitorii de camp, campul cvasistationar in 
conductoare masive, propagarea undelor pe 
linii cu pierderi, teoria campului electrodi- 
fuziv, terminologia stiintifica si structurile ei 
semantice. A fost redactor la Lexiconul Tehnic 
Roman (1958-1965). Din 1984 coordoneaza 
elaborarea structurilor Tezaurului de Concepte 
al terminologiei C.E.I. Membru titular (1999) 
al Academiei Romane, membru al IEEE 
(1991), membru (1991) al Consiliului Stiin- 
tific al Asociatiei Universitatilor Francofone, 
Ofiter al Ordinului Palmes Academiques, 
Franta (din 1993). 

Timu§, Andrei 

(18.10.1921, Molovata Noua, Basarabia) 
Jurnalist. A absolvit Facultatea de Ziaristica 
a Scolii Politice Superioare din Moscova. 
Specializare la Institutul de Economie al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 771 



& 



31.10.2011 17:29:55 



Tipei 




Andrei Timu§ 



Leonte Tismaneanu 



Vladimir Tismaneanu 



NicolaeTitulescu 




ASM. Ranit in al Doilea Razboi Mondial. 
A fost vicepresedinte al Comitetului Repu- 
blican pentru Radio si Televiziune; director 
adjunct al Editurii CC al PCM; vicepre- 
sedinte al Comitetului Republican pentru 
Presa; redactor-sef adjunct si redactor-sef 
al Enciclopediei Sovietice Moldovenesti; sef de 
sector la Sectia de filosofie si drept a ASM; 
cercetator la Institutul de Filosofie, Socio- 
logie si Drept al ASM, ulterior Institutul de 
Filosofie, Sociologie si Stiinte Politice. A cer- 
cetat factorii sociali si economici ai cresterii 
eficientei economice in complexul agroin- 
dustrial, eficienta mijloacelor de comunicare 
in masa, politicile sociale in perioada de 
trecere la economia de piata. Membru fon- 
dator al Uniunii Jurnalistilor din Moldova 
(1957). Fondator al Asociatiei Sociologice 
din Moldova (1976). Distins cu Premiul de 
Stat al RSSM, titlul de Om Emerit, Ordinul 
Drapelul Rosu de Munca si Medalia pentru 
Vitejie in Munca. Membru al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Tipei, Nicolae 

(19.04.1913, Calarasi - 16.03.1999, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Institutul Politehnic 
din Bucuresti si s-a specializat in aviatie. 
Profesor la acelasi institut, la Universitatea 
Stanford (din 1971) si, in paralel, membru al 
Laboratorului de cercetare General Motors, 
Departamentul de mecanica fluidelor 
(1978-1983). Lucrari: Probleme de aerodina- 
micd si mecanica avionului, 1942; Hidrodinamica 
lubrificatiei, 1957; Lagdre de alunecare, 1961; 
Tribologia. Domeniul si aplicatiile sale, 1970; 
Conceptii si tendinte actuate in tehnica aerospati- 
ald, 1971. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1963), exclus in 1971, repus 
in drepturi in 1990. 

Tismaneanu, Leonte 

nume la na§tere Leonid Tismenetki 

(26.02.1913, Soroca, Basarabia - 

1981, Bucuresti) 

Militant politic. Evreu ca etnie. Tata al lui 

Vladimir T. Membru al PCR din 1933. 



A facut de doua ori inchisoare pana in 1936, 
cand a plecat sa lupte in Brigazile Interna- 
tionale in razboiul civil din Spania. Dupa 
infrangerea stangii a plecat in Franta, apoi in 
URSS. In timpul celui de-al Doilea Razboi 
Mondial a fost redactor la Radio Moscova 
pentru emisiunile in limba romana (coleg 
cu Leonte Rautu, Ana Pauker, Vasile Luca). 
Repatriat la initiativa NKVD-ului in 1948, 
cand si-a romanizat numele. N-a detinut 
functii prea inalte in aparatul de partid, dar 
toate au fost pe linia propagandei. Exclus 
din PCR in perioada 1960-1964 (sub Ghe- 
orghiu-Dej). 

Tismaneanu, Vladimir 

(4.07.1951, Bra§ov) 

Politolog. Fiu al lui Leonte T. Coleg de liceu 
cu Nicu Ceausescu la Bucuresti, a absolvit 
Facultatea de Filosofie a Universitatii din 
Bucuresti. Plecat din tara in 1981 cu desti- 
natia SUA, via Spania-Venezuela. Director 
al Centrului de Studii ale Societatilor Post- 
comuniste la Universitatea Maryland, SUA, 
editor al jurnalului East European Politics and 
Societies. Lucrari: Reinventing Politics: Eastern 
Europe from Stalin to Havel (1992); Fantasies 
of Salvation: Nationalism, Democracy and Myth 
in Postcommunist Europe (1998); Stalinism pen- 
tru eternitate: o istorie politica a comunismului 
romdnesc (2005). La cererea presedintelui 
Romaniei, a fost presedinte al Comisiei Pre- 
zidentiale de Analiza a Dictaturii Comuniste 
din Romania si a scris asa-numitul Raport 
Tismaneanu (2007), de condamnare a comu- 
nismului (perioada socialista) in Romania, 
unde tatal sau este folosit ca exemplu nega- 
tiv. Distins cu Premiul Fundatiei Culturale 
Romane (2001). 

Titulescu, Nicolae 

(4.03.1882, Craiova - 17.03.1941, Cannes) 
Diplomat si om politic. Dupa terminarea 
liceului Carol I la Craiova in anul 1900, 
studiaza Dreptul la Paris, obtinandu-si 
doctoratul cu teza „Essai sur une theorie 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 772 



& 



31.10.2011 17:29:55 



Tocilescu 



des droits eventuels". In 1905 s-a intors in 
Romania ca profesor de drept la Universita- 
tea din Iasi, iar in 1 907 se muta in Bucuresti. 
In urma alegerilor din 1912 devine deputat 
pe listele Partidului Conservator-Democrat 
condus de Take Ionescu, iar cinci ani mai 
tarziu devine membru al guvernului lui Ion 
I.C. Bratianu ca ministru al Finantelor. In 
vara anului 1918, impreuna cu alti fruntasi 
romani (Take Ionescu, Octavian Goga, Tra- 
ian Vuia, Constantin Mille), infiinteaza la 
Paris Comitetul National Roman, cu scopul 
de a propaga in opinia publica internatio- 
nal;! dreptul poporului roman la unitatea 
nationala, comitet recunoscut oficial de 
guvernele puterilor aliate ca organ pleni- 
potentiar al natiunii romane. Intre 1927 si 
1936 a fost de mai multe ori ministru de 
Externe. Incepand din 1921 a functionat 
ca delegat permanent al Romaniei la Liga 
Natiunilor de la Geneva, fiind ales de doua 
ori (1930 si 1931) presedinte al acestei 
organizatii. In aceasta calitate a militat 
pentru pastrarea frontierelor stabilite prin 
tratatele de pace, pentru raporturi de buna 
vecinatate intre statele mari si mici, pentru 
respectarea suveranitatii si egalitatii tuturor 
statelor in relatiile internationale, pentru 
securitate colectiva si prevenirea agresiunii. 
Unii contemporani i-au reprosat apropierea 
nepotrivita de ministrul de Externe al URSS, 
Maxim Litvinov, ca si increderea aratata 
liderilor bolsevici. Simpatia deschisa pentru 
actiunile stangii europene, cu precadere in 
razboiul civil din Spania, a fost, de aseme- 
nea, rau vazuta de clasa politica de dreapta 
din Romania vremii. Si-a bazat intreaga 
activitate pe problemele majore, funda- 
mentale, ale politicii externe a Romaniei. 
Dupa instaurarea fascismului in Germania, 
dandu-si seama de pericolul pe care-1 repre- 
zenta acesta pentru Romania (ca si pentru 
alte state europene), a depus o vie activitate 
in directia intaririi colaborarii internatio- 
nale, in interesul pacii si securitatii euro- 
pene. Astfel, a semnat la Londra, in 1933, 
in numele Guvernului Romaniei, Conventia 
de definire a agresorului si a depus eforturi 
remarcabile pentru incheierea in 1933 
a Micii Intelegeri si in 1934 a Intelegerii 
Balcanice, pacte regionale in care vedea o 
pavaza impotriva agresiunii potentiale a 
Germaniei. In 1936, in conditiile virajului 
profascist al Romaniei, regele Carol al II-lea 
il indeparteaza din toate functiile oficiale si 
il obliga sa paraseasca tara. Stabilit la ince- 
put in Elvetia, apoi in Franta, a propagat 
chiar si in exil, prin conferinte si articole, 
de ziare ideea prezervarii pacii, anticipand 
pericolul unui nou razboi. Mormantul sau 



se ana in Scheii Brasovului, un loc simbolic 
al identitatii romanesti. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1930). 

Toader Diacul 

(sfar§itul sec. al XVII-lea, Feldru, Bistrita, 
Transilvania - prima jumatate a sec. al XVIII-lea, 
Moldova) 

Carturar. A fost preceptorul copiilor si 
nepotilor boierului moldovean Patrascu 
Ciogolea, logofat al lui Vasile Lupu. Avea 
o filosofie populara robusta si scrierile lui 
sunt monumente ale limbii romane, vorbita 
unitar in Transilvania si Moldova. Demn 
urmas al cronicarilor si predecesor al lui Ion 
Creanga. Lucrari: Cuvdntul la inmormdntarea 
Sofroniei Ciogole, 1639. 

Tocilescu, Grigore 

(26.10.1850, Fefelei, Prahova - 
18.09.1909, Bucuresti) 

Istoric, arheolog, epigrafist si folclorist. Dupa 
terminarea scolii primare si a gimnaziului la 
Ploiesti, pleaca intai la Bucuresti, unde ter- 
mina liceul la Sf. Sava, dupa care urmeaza 
studiile superioare la Praga si Viena. Obtine 
titlul de doctor in filosofie si licenta in 
drept. Intors in tara, ocupa in 1881 postul 
de profesor de istorie antica si de epigrafie la 
Universitatea din Bucuresti, secretar general 
la Ministerul Invatamantului si senator 
conservator de mai multe ori. Ca arheolog 
a facut sapaturi pe insula Torcello, de langa 
Venetia. Este unul din primii istorici care 
s-a ocupat de studiul civilizatiilor de pe 
teritoriul fostei Dacii. Ca folclorist a publicat 
in colaborare o vasta culegere folclorica. 
Director al Muzeului National de Antichitati 
din Bucuresti. El a descoperit Cronograful lui 
Mihail Moxa si manuscrisele lui Dimitrie 
Cantemir aflate in arhivele rusesti (trimis 
acolo cu sprijinul lui Alexandru Odobescu 
si Mitita Sturdza, a locuit chiar la Arhive, 
a lucrat cu 10 copisti basarabeni si a adus 
in tara copii ale manuscriselor dupa care a 
alcatuit prima editie - si singura completa - 
de Opere D. Cantemir, 7 volume, 1878-1900). 
A scris Dacia inainte de romani din punct de 
vedere geografic, istoric si arheologic, Premiul 
Academiei, 1897, si este considerat parintele 
epigrafiei romanesti prin lucrarea Monumente 
epigrafice si sculpturale ale Muzeului National de 
Antichitati, 1902; Marele Dictionar Geografic 
al Romaniei. Ca folclorist a facut parte din 
scoala lui B.P. Hasdeu. A alcatuit culege- 
rea Materialuri folkloristice r 1900, bazata pe 
chestionare. Membru al Academiei Romane 
(1890), vicepresedinte al ei (1895-1898), 
presedinte al Sectiei literare (1898-1901) si 
Sectiei istorice (1901-1903). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictLZ.indd 773 



& 



31.10.2011 17:29:56 



Todea 








GrigoreTocilescu 



Alexandru Todea 



Todea, Alexandru 

(5.06.1912, Teleac, Comitatul Mure§-Turda - 
22.05.2002, Targu Mure§) 
Cardinal greco-catolic. Mitropolitul Vasile 
Suciu 1-a trimis pentru studii teologice la 
Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, 
fiind promovat doctor in teologie in 1940. 
In 1938 a fost hirotonisit diacon de catre 
episcopul de Cluj-Gherla, cardinalul in pec- 
tore de mai tarziu, Iuliu Hossu. In octombrie 
1948, Biserica Romana Unita cu Roma a fost 
scoasa in afara legii. In aceste conditii, in 
1950 a fost consacrat in clandestinitate epis- 
cop titular de Cesaropolis, in fapt auxiliar al 
episcopului loan Suciu, administrator apos- 
tolic al Arhidiecezei de Alba Iulia si Fagaras 
(cu sediul la Blaj). In 1951 a fost arestat din 
nou si dus la sediul Securitatii din Reghin, 
apoi la eel din Targu Mures, dupa care a fost 
transferat la Ministerul de Interne, la Jilava 
si la Uranus, unde a fost anchetat timp de 
13 luni, dupa care a urmat procesul din 
15 februarie 1952, unde procurorul i-a cerut 
condamnarea la moarte. Tribunalul Militar 
Bucuresti 1-a condamnat la munca silnica pe 
viata. In 1952 a fost mutat la Sighet, unde 
deja erau incarcerati ceilalti episcopi romani 
uniti cu Roma. In 1990 Sfantul Scaun 1-a 
dezlegat de titlul de episcop de Cesaropolis 
si, tinand cont de preferintele conferintei 
episcopatului din 14 martie 1986, 1-a numit 
arhiepiscop de Alba Iulia si Fagaras si 1-a 
confirmat mitropolit al Bisericii Romane 
Unite cu Roma (greco-catolica). In 1991 
a fost ridicat la demnitatea de cardinal. 
Lucrari: Pentru tine, invdtdtoare apostold, Blaj, 
1942; Cascada Tineretii, Blaj, 1943; Rugdciunea 
tineretului, Blaj, 1945 (o carte de rugaciuni de 
400 de pagini). Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1992). 

Todea, Cornel 

(18.11.1935, Cluj) 

Regizor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti. A fost regi- 
zor de televiziune (peste 200 de spectacole), 



regizor si director al Teatrului Ion Creanga. 
A regizat si pentru Teatrul National din 
Bucuresti, Iasi, Cluj, Teatrul Nottara, Teatrul 
Bulandra, Teatrul Mic, Opera din Bucuresti. 
Distins de mai multe ori cu Premiul APTR, 
Premiul UNITER. Distins cu Ordinul Mun- 
cii clasa a Ill-a si Ordinul Serviciu Credin- 
cios in grad de Cavaler. 

Todica, Gavril 

(3.02.1877, Iclodul Mare, langa Gherla, 
jud. Cluj - 23.04.1946, Geoagiu, jud. Hunedoara) 
Popularizator al stiintelor. A absolvit Facul- 
tatea de Stiinte, Sectia fizico-chimice a 
Universitatii din Bucuresti. S-a specializat 
la Altenburg, Franta, in chimie industrial^. 
S-a stabilit la Geoagiu, unde s-a ocupat 
de astronomie si popularizarea stiintei. 
Si-a creat un mic observator astronomic, a 
corespondat cu Camille Flammarion, a scos 
revista Convorbiri stiintifice (1917-1923), sin- 
gura cu acest profil din Transilvania vremii. 
Membru corespondent al Societatii Fran- 
ceze de Astronomie. Membru corespondent 
al sectiunii stiintifice a ASTRA. A scris si 
articole de stiinte social-istorice, economice, 
filologie si folclor. Lucrari: Convorbiri stiinti- 
fice, 1917 '-1920; Studii stiintifice, 1910-1912; 
Palavre, 1906; Hades, 1912. 

Todoran, Traian 

(1952, San Mihai, langa Alibunar, 
Banatul Sarbesc) 

Scenograf si realizator de televiziune. 
A absolvit Scoala Normala la Varset si 
Academia de Arte Plastice la Bucuresti. Pic- 
teaza, dar este si realizator de documentare 
la Televiziunea din Novi Sad, face regie de 
teatru pentru spectacolele din cadrul Zile- 
lor de Teatru ale Romanilor din Voivodina, 
inclusiv performance. Membru al Asociatiei 
Ziaristilor din Serbia si al Asociatiei Artis- 
tilor Plastici din Voivodina. Premii pentru 
film documentar la festivalurile de la Kucevo 
si Torac din Serbia, Ujgorod din Ucraina, 
Slatioara, Targu Mures - Romania si Chisi- 
nau - Republica Moldova. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 774 



^ 



31.10.2011 17:29:56 



Tokes 




Eugenia Todora§cu 



Sigismund Toduta Gheorghe Tohaneanu 



Todorascu, Eugenia 

(11.09.1936, Hlinaia, Transnistria - 
20.07.2010, Chi§inau) 

Actrita. A absolvit Scoala de Teatru B. 
Sciukin din Moscova. Actrita la Teatrul 
Luceafarul, apoi la Teatrul Dramatic din 
Chisinau. Profesoara la liceul de teatru de 
pe langa Teatrul Municipal al Tineretului. 
A jucat in numeroase filme. Filmografie: 
Podurile, 1973; Bdrbatii incdruntesc de tineri, 
1974; Corespondentul vostru special, 1987; Ce-i 
trebuie omului, 1975; Trdnta, 1977; Trecea o 
lebddd pe ape, 1982; In zorii revolutiei, 1984; 
Cum sd devii celebru, 1984; Codrii, serial tv, 
1991; Volkodav, Mosfilm, 2006. Distinsa cu 
Premiul de Stat al RSSM. Artista a Poporului. 

Toduta, Sigismund 

(17.05.1908, Simeria - 3.07.1991, Cluj-Napoca) 
Compozitor, muzicolog, profesor. Si-a facut 
studiile superioare la Conservatorul de 
Muzica si Arta Dramatica din Cluj (1926- 
1930, sectia pedagogie; 1926-1932, sectia 
pian; 1930-1936, sectia compozitie), unde 
i-a avut profesori pe Martian Negrea (com- 
pozitie) si Ecaterina Fotino-Negru (pian). 
A urmat specialized la Roma, la Academia 
Santa Cecilia (1936-1938) - cu Ildebrando 
Pizetti (compozitie) si Alfredo Casella (pian) - 
si, in paralel, la Istituto Pontificio di Musica 
Sacra (1936-1938), pentru orga si compo- 
zitie religioasa. A obtinut titlul de doctor in 
muzicologie (Roma, 1938) la Istituto Ponti- 
ficio di Musica Sacra, cu tenia „Transcrierea 
si comentarea unor lucrari de tinerete, 
necunoscute, semnate de G.Fr. Anerio". Ca 
urmare a acestui fapt, incepand din 1970 i se 
incredinteaza - pentru prima data in Roma- 
nia - conducerea stiintifica a doctoratului in 
stilistica muzicala. A fost profesor de muzica 
la Blaj (1939-1942), apoi asistent-corepe- 
titor la Conservatorul de Muzica si Arta 
Dramatica din Cluj-Timisoara (1942-1944, 
in timpul cedarii Ardealului). Dupa razboi 
devine secretar artistic al Filarmonicii Ardea- 
lul din Cluj (1945-1949). A fost profesor de 



teorie-solfegiu-dictat, armonie, contrapunct, 
fuga, forme si compozitie la Conservatorul 
Gh. Dima din Cluj (1946-1973), timp in 
care a detinut si functia de rector, din 1962 
pana in 1965, iar din 1973 pana la mo arte 
a activat ca profesor-consultant. Intre 1971 
si 1974 a fost si director al Filarmonicii de 
Stat din Cluj. Activitatea sa creatoare a fost 
recompensata cu numeroase distinctii: pre- 
miul al II-lea de compozitie George Enescu 
(1940); premiul Robert Cremer (1943); Pre- 
miul de Stat (1953, 1955); premii ale Uniunii 
compozitorilor (1973, 1976, 1978); Premiul 
George Enescu al Academiei Romane (1974). 
In cele trei perioade de creatie se disting 
tendintele de apropiere si contopire ale 
intonatiilor religioase gregoriene si bizantine 
cu cele folclorice (romanesti) si de aplicare 
a lor pe trunchiul marilor forme ale muzicii 
europene. Este primul compozitor roman 
care, dupa George Enescu si Paul Constan- 
tinescu, ajunge la un adevarat stil personal. 
In 1957 a primit titlul de Maestru Emerit al 
Artei. A fost membru al Academiei de Stiinte 
Sociale si Politice (1970-1989) si membru 
corespondent al Academiei Romane (martie 
1991). Liceul de Muzica din Cluj-Napoca ii 
poarta numele. 

Tohaneanu, Gheorghe 

(7.05.1925, Galati - 27.08.2008, Timi§oara) 
Lingvist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti; profesor la Universitatea din 
Timisoara. Specializat in stilistica literara. 
Lucrari: Studii de stilistica eminesciand, Pre- 
miul Academiei, 1965; Stilul artistic al lui Ion 
Creangd, 1969; Expresia artisticd eminesciand, 
1975; Dincolo de cuvdnt. Studii de stilistica si 
versificatie, 1976. 

Tokes Laszlo 

(1.04.1952, Cluj, Romania) 
Episcop protestant. A absolvit Institutul 
Teologic Protestant din Cluj. A fost preot 
reformat la Brasov, apoi la Dej. Din 1986, 
preot la Timisoara. Critic constant al politicii 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 775 



& 



31.10.2011 17:29:56 



Toma 




romanesti a perioadei (demolarea satelor, 
evacuarea parohiei din Timisoara). Dat in 
judecata pentru refuzul de a se muta in satul 
Mineu, jud. Salaj, este aparat de enoriasi, 
ceea ce duce, prin solidarizare, la izbuc- 
nirea conflictelor de strada in Timisoara 
(16 decembrie 1989) care s-au generalizat 
prin protestul din decembrie 1989. Din 
1990 este copresedinte al Sinodului Bise- 
ricii Reformate din Romania, presedinte de 
onoare al Uniunii Democrate a Maghiarilor 
din Romania, care functioneaza ca un par- 
tid politic. Presedinte de onoare al Uniunii 
Mondiale a Maghiarilor. Presedinte al Con- 
siliului National Maghiar din Transilvania. 
Deputat in Parlamentul European si vice- 
presedinte al acestuia, in care calitate a initiat 
propunerea (2011) de a se face la Bruxelles o 
reprezentanta separata a „Tarii Secuilor" din 
Transilvania, entitate inexistenta in admi- 
nistratia romaneasca. Lucrari: Unde-i numele 
Domnului, e si libertatea, 1990; E timpul pentru 
a vorbi, 1993; In spiritul Timisoarei: ecumenie 
si reconciliere, 1996. Premiul Bethlen Gabor, 
Ungaria (1990); Premiul Roosevelt, Olanda, 
1990; Marele Premiu Leopold Kunschak, 
Austria, 1998; Marea Cruce a Ordinului 
Republicii Ungare. 

Toma, Al(exandru) 

(11.02.1875, Urziceni - 15.08.1954, Bucure§ti) 
Poet. A absolvit Facultatea de Litere si Filo- 
sofie la Bucuresti. Profesor de liceu la Bucu- 
resti si Ploiesti. Director al ESPLA. Adept al 
proletcultismului, folosit de PMR pentru a 
inlatura o parte a elitei romanesti care nu-i 
era favorabila. Lucrari: Fldcdripe culmi, Cdntul 
vietii Piuici sifratii lui mai mid. Membru titu- 
lar (1 948) al Academiei Romane. 

Toma, Constantin I. 

(19.11.1935, Guge§ti, jud. Vaslui) 
Botanist-morfolog. A absolvit Facultatea de 
Stiinte Naturale la Universitatea din Iasi. Spe- 
cializare la Universitatea Catolica din Lou- 
vain la Neuve, Belgia. Profesor la Facultatea 
de Biologie a Universitatii din Iasi. Director 
al Institului de Cercetari Biologice din Iasi. 
Contributii in domeniul biologiei vegetale: 
floristica, histologie, embriologie, fitoterato- 
logie, istoria botanicii. Lucrari: Celula vegetald; 
Anatomia comparatd si ultrastructura fructului la 
soiuri autohtone de mar; Morfologia si anatomia 
plantelor cultivate. Membru si vicepresedinte 
al Societatii Romane de Biologie. Membru 
corespondent (1991) al Academiei Romane. 

Toma, Simion 

(30.08.1936, Marzaci, Basarabia) 

Agronom. A absolvit Facultatea de Agro- 

nomie a Institutului Agricol din Chisinau. 



A fost director si sef de laborator al filialei 
Chisinau a Institutului Central de Deservire 
Agrochimica din URSS, director al Institu- 
tului de Fiziologie a Plantelor al ASM. Este 
fondatorul scolii stiintifice din Moldova in 
domeniul microelementelor ca vectori ai 
proceselor biologice. Detine 44 de brevete 
de inventie. A sustinut conferinte invitate 
in SUA, Franta, Rusia, Grecia, Elvetia, 
Italia, Romania, Finlanda, Ucraina, Uzbe- 
kistan, Estonia. Lucrari: MuKpoaneMenmu e 
noneeodcmee Mondaeuu (1973); CobepManue 
MUKpoaneMeHtnoe 6 Kopmax u eodoucmouHU- 
Kax MondaecKou CCP (1976, in colaborare); 
MuKpodneMenmu u ypoxcau (1979, in 
colaborare); MuKpodnemeHmu u ypomaii nod- 
conneHHUKa (1981); BecnodcmunoHHUu Haeo3 
nod 3epHoeue Kynbtnypu (1 982, in colaborare); 
Fiziologia plantelor de culturd (vol. 1-4, 1999- 
2000, in colaborare). Distins cu titlul de Om 
Emerit in Stiinta, Ordinul Drapelul Rosu de 
Munca, de doua ori cu Insigna de Onoare, cu 
Medalia Academicianul N.I. Vavilov (URSS), 
Medalia de Aur Henri Coanda (Romania) si 
Medalia de Aur OMPI (Geneva). Este laureat 
al Premiului Academicianul D. N. Preanis- 
nikov, al Premiului Academiei Romane, al 
Premiului Academiei de Stiinte a Moldovei, 
al Premiului Presedintilor Academiilor din 
Ucraina, Belarus si Moldova. Este membru 
al Academiei Nationale de Stiinte Ecologice, 
membru titular al Academiei Internationale 
de Stiinte Ecologice si Securitate a Vietii 
cu sediul la Sankt-Petersburg, membru al 
Societatii Europene de Fiziologie a Plantelor, 
membru al Societatii de Fiziologie Vegetala 
din Federatia Rusa, presedinte al Societatii 
de Fiziologie si Biochimie Vegetala din 
Republica Moldova. Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei si vicepresedinte al ei. 

Toma, Stelian 

(3.04.1860, Craiova - 25.10.1925, Bucure§ti) 
Politician. A absolvit Dreptul la Universi- 
tatea din Bucuresti. Specializare la Paris. 
Magistrat si profesor de drept comercial 
la Universitatea din Iasi. Deputat liberal in 
Parlamentul Romaniei (din 1895), cand s-a 
mutat la Bucuresti si a devenit profesor la 
Drept. Ministru al Justitiei (1907) si al Apara- 
rii (1909), a prezidat misiunea parlamentara 
a Consiliului National Roman de la Paris 
(1917-1919). Impreuna cu Spiru Haret, 
Petru Poni si Constantin Stere, a protestat 
contra cabinetelor conservatoare succesive 
Gh. Grigore Cantacuzino si P.P. Carp (Legea 
tuicii, care impozita productia taraneasca, 
si Afacerea Hallier, de cedare a lucrarilor 
publice din portul Constanta unei firme 
frantuzesti). Mare amator de arta, si-a donat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 776 



^ 



31.10.2011 17:29:56 



Tomescu 




Simion Toma 



Svetlana Toma 



casa si colectiile statului roman prin testa- 
ment. Infiintat in 1926, Muzeul Toma Ste- 
lian a fost desfiintat in socialism, devenind 
sediu al Uniunii Scriitorilor, iar colectiile 
mutate la Muzeul Colectiilor. In prezent este 
sediul PSD. 

Toma, Svetlana 

(24.05.1947, Chisinau) 

Actrita. A absolvit Institutul de Arte la Chi- 
sinau. A jucat la Teatrul Dramatic Rus din 
Tiraspol, fiind descoperita, pentru film, de 
Emil Loteanu. A facut mai multe roluri pen- 
tru filmele produse de Moldova Film. Filmo- 
grafie: Poienele rosii, 1966; Aceastd clipd, 1968; 
Cadavrul viu, Lenfilm, 1968; Lautarii, 1971; 
Casd pentru Serafim, 1973; Casa parinteasca, 
1973; Satra, Mosfilm, 1976, Premiul pentru 
eel mai bun rol feminin la Festivalul Inter- 
national de Film, Praga; Dulcea si tandra mea 
fiard, Mosfilm, 1977; Rdddcina vietii, 1978; La 
portile satanei, 1981; Anna Pavlova, Mosfilm, 
1982; Cum sd devil celebru, 1984; Vdnt sdlbatic 
(coproductie), 1985; Luceafdrul, 1986; Tiganii 
mei, Gruzia-film, 1988; Cursa, 1989. 

Toma, Victor 

(14.04.1922, Leova, Basarabia - 
26.11.2008, Bucuresti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica 
si Electricitate a Institutului Politehnic din 
Bucuresti. Specializare in radiocomunicatii la 
Concernul Tesla din Praga. A fost cercetator 
la Institutul de Fizica Atomica de la Magu- 
rele, consilier la Consiliul National pentru 
Stiinta si Tehnologie, director la Institutul de 
Tehnica de Calcul si Informatica din Bucu- 
resti. Este primul constructor de calculatoare 
electronice din Romania (CUFA-1, 1957, cu 
tuburi electronice). Are numeroase inventii 
brevetate in domeniul electronicii si echi- 
pamentelor de calcul. In 1991 a elaborat un 
prototip de numarare electronica a voturilor 
si in 1992-1993 un sistem electronic de vot 
pentru Parlamentul Romaniei. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 



Tomescu, Constantin 

(20.02.1890, Constanta - 5.07.1983, Bucuresti) 
Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie la 
Bucuresti. Director al cancelariei Arhiepis- 
copiei Chisinaului. Profesor la Facultatea 
de Teologie din Chisinau, apoi la aceea 
din Cernauti-Suceava. A facut inchisoare 
in primii ani ai socialismului. A organizat 
si condus pelerinaje la Muntele Athos si la 
Ierusalim. Lucrari: Episcopia Hotinului. Date 
istorice si statistice, 1925; Stiri catagrafice din 
Biserica Moldovei din 1809, 1931; Diferite stiri 
dinArhiva Consiliului eparhiei Chisinau, 1932- 
1938; Scurtd povestire istoricd despre sfdnta 
mdndstire Neamt si despre asezdrile monahale 
supuse ei (mdndstirea Secu si schiturile Vovidenia, 
Pocrov, Sihdstria r Sihla si Icoana) , 1942. Distins 
cu titlul de Mare Dicheofilax al Patriarhiei 
Ecumenice si Crucea Sfantului Mormant a 
Patriarhiei Ierusalimului. 

Tomescu, loan 

(5.11.1942, Ploiesti) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica la Universitatea din Bucuresti. 
Elevul lui Gr. C. Moisil. Profesor la Facul- 
tatea de Matematica a Universitatii din 
Bucuresti. Profesor invitat la universitatile 
din Lahore (Pakistan), Singapore, Aukland 
(Noua Zeelanda), Tirana (Albania). Lucrari: 
Introducere in combinatoricd, 1972; Grafuri si 
programare liniard. O introducere elementard, 
1975; Probleme de combinatoricd si teoria grafu- 
rilor, 1981. Presedinte al Comisiei Nationale 
de Matematica din Ministerul Educatiei 
(1983-1994), vicepresedinte al Societatii de 
Stiinte Matematice din Romania. Membru 
corespondent al Academiei Romane (2000). 

Tomescu, Mircea 

(2.06.1899, Broscari, com. Livezile, 

jud. Mehedinti - 1973, Bucuresti) 

General, ganditor militar. A absolvit Scoala 

Militara la Bucuresti. A fost adjutant regal si 

director de studii al principelui mostenitor 

Mihai (1934-1940), viitorul rege Mihai I 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 777 



^ 



31.10.2011 17:29:56 



Tomoroveanu 




Mircea Tomescu llinca Tomoroveanu Constant Tonegaru 



NicolaeTonitza 




(1940-1947). In timpul rebeliunii legionare 
a incercat sa-1 aduca pe regele Mihai la 
Bucuresti pentru a opri confruntarea dintre 
cele doua tabere. Informat, Ion Antonescu 
1-a intors pe suveran la Sinaia si astfel 
si-a pierdut slujba de la palat. A participat 
la evenimentele din capitala in perioada 
23-31 august 1944. A facut cinci ani de 
inchisoare (Aiud si Jilava), fiind turnat de 
un coleg ca ar fi facut declaratii impotriva 
comunistilor. A functionat apoi ca profesor 
de matematica. Lucrari: Rdzboiul si politico,, 
1944. Astazi exista un premiu care-i poarta 
numele, acordat de Editura Academiei de 
Inalte Studii Militare. 

Tomoroveanu, llinca 

(21.08.1941, Bucure§ti) 

Actrita. Nepoata a lui Lucian Blaga dupa 
mama. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica din Bucuresti ca eleva 
a lui Costache Antoniu. Actrita la Teatrul 
National din Bucuresti, din 2005 director 
artistic al teatrului. A jucat in teatru, la tele- 
viziune si in film. Roluri: de teatru - Moartea 
unui artist de Horia Lovinescu, 1964; Vlaicu 
Vodd de Al. Davila, 1965; Nuntd insdngeratd 
de Federico Garcia Lorca, 1966; Heidelbergul 
de altddatd de Wilhelm Meyer Forster, 1968; 
Un fluture pe lampd de Paul Everac, 1972; 
Dulcea pasdre a tineretii de Tennessee Wil- 
liams, 1972; Jocul ielelor de Camil Petrescu, 
1986; Strigoii de Henrik Ibsen, 1998; Crimd 
pentru pdmdnt de Dinu Sararu, 2002; Masi- 
ndria Cehov de Matei Visniec, 2004; film - 
Mdndrie, 1960; La portile pdmantului, 1965; 
Frumoasele vacante, 1967; Pentru ca se iubesc, 
1971; De-as fi Peter Fan, 1991. Membra a 
Uniunii Cineastilor (UCIN), 1980; membra 
a UNITER, 1990, si a Senatului UNITER, 
1998. Distinsa cu Ordinul Meritul Cultural 
in grad de Comandor, 2004. 

Tonegaru, Constant 

(26.02.1919, Galati - 13.02.1952, Bucure§ti) 
Poet. Autodidact. Prieten cu Dimitrie Ste- 
laru, frecventeaza cenaclul Sburatorul al 



lui E. Lovinescu. A facut parte din al doilea 
val al avangardei romanesti. Arestat in 1 949 
pentru ajutorul dat intelectualilor persecu- 
tati de regim (Asociatia Eminescu, alaturi 
de Vladimir Streinu, Iordan Chimet, Pavel 
Chihaia). Lucrari: Plantatii, versuri, 1945. 

Tonitza, Nicolae 

nume la na§tere Nicolae Antoni^a 

(13.04.1886, Barlad - 26.02.1940, Bucure§ti) 
Pictor. In 1908 pleaca in Germania, la Miin- 
chen, unde este admis la Konigliche Bayeris- 
che Akademie der Bildenden Kiinste la clasa 
profesorului Hugo von Habermann. Expune 
la Kunstverein, trimite caricaturi la revista 
Furnica si articolul „Importanta criticii de 
arta" la revista Arta romand din Iasi, debutul 
sau in publicistica. Paraseste Germania fara 
a-si fi terminat studiile si calatoreste in Italia 
si Franta, unde ramane pentru doi ani la 
Paris. Acolo frecventeaza atelierul lui Pierre 
Laprade si face studii dupa pictori celebri. In 
1911 se intoarce in tara siparticipa la expo- 
zitia Tinerimii Artistice. In 1912 termina 
cursurile Scolii Nationale de Belle- Arte si 
obtine prin concurs certificatul de pictor 
bisericesc. Va zugravi bisericile din Scor- 
teni, Siliste, Poeni, Valeni si altele. In 1916 
expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, 
impreuna cu Stefan Dimitrescu. Mobilizat 
si trimis pe front, cade prizonier in luptele 
de la Turtucaia. Dupa razboi se stabileste la 
Bucuresti, unde - alaturi de participarile la 
expozitii si ilustratie de carte - colaboreaza 
la publicatii de orientare socialista cu desene 
si cronici artistice. In 1924 expune la Bienala 
din Venetia, iar un an mai tarziu se retrage 
din asociatia Arta Romana si - impreuna 
cu Francisc Sirato, Oscar Han si Stefan 
Dimitrescu - intemeiaza Grupul celor Patru. 
Expune si in strainatate: Barcelona (1929), 
Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). In 
1 933 ocupa Catedra de pictura la Academia 
de Belle Arte din Iasi, ramasa vacanta in 
urma decesului lui Stefan Dimitrescu, iar 
in 1937 devine rector al Academiei. In 1933 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 778 



^ 



31.10.2011 17:29:56 



Trandafirescu 



si 1 934 picteaza impreuna cu Francisc Sirato 
la Balcic, realizand o serie de tablouri si 
desene cu peisaje. 

Tonoiu, Vasile 

(3.02.1941, Corbeni, Arge§) 
Filosof. A absolvit Facultatea de Filosofie 
a Universitatii din Bucuresti. Profesor de 
filosofie la Facultatea de Filosofie a Univer- 
sitatii din Bucuresti. Preocupat de studiul 
fenomenologiei si psihanalizei in relatia lor 
cu epistemologia. Lucrari: Ontologii arhaice in 
actualitate, 1989; Gaston Bachelor d si Dialectica 
spiritului stiintific modern, 2 vol., 1986; F. Gon- 
seth. Filosofia deschisa, 2 vol., 1995. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1997). 

Toparceanu, George 

(21.03.1886, Bucure§ti - 7.05.1937, la§i) 
Scriitor. Familie sibiana la origini. Urmeaza 
scoala primara la Bucuresti (1893-1895) 
si la Suici, judetul Arges, unde parintii se 
stabilesc o vreme, apoi liceul la Bucuresti 
(liceul Matei Basarab si Sf. Sava, 1898- 
1906). Debuteaza in revista umoristica 
Belgia Orientului (1904). Inscris la Facultatea 
de Drept (1906), o paraseste pentru Litere, 
fara a termina studiile. Ocupa diverse functii 
marunte. Apropiat de Garabet Ibraileanu 
(cu care intretine o interesanta corespon- 
denta), se stabileste la Iasi (1911), intrand 
in redactia Vietii romanesti. Impreuna cu 
M. Sevastos scoate revista Teatrul (1912- 
1913). Mobilizat, participa la campania din 
Bulgaria, apoi la Primul Razboi Mondial, 
cazand prizonier in primele zile, la Turtucaia 
(1916), unde ramane in captivitate pana in 
1918. Debuteaza editorial cu doua volume: 
Balade vesele si triste si Parodii originate (1916). 
Intors la Iasi, redacteaza impreuna cu 
Mihail Sadoveanu revista Insemndri liter are, 
pana la reaparitia Vietii romanesti (1920), al 
carei prim redactor va fi. Distins cu Premiul 
National (1926). In 1934 incepe, la Revista 
Fundatiilor Regale, publicarea romanului 
satiric Minunile Sfdntului Sisoe (netermi- 
nat). Membru corespondent al Academiei 
Romane din 1936. 

Toppeltin(us), Laurentius 

nume la na§tere Lorenz Toppelt 

(1641, Media§ - 1670, Media§) 
Carturar umanist. Sas ca etnie. Luteran, 
aflat, prin formatia umanista si tentativa 
culturala, in linia lui Johannes Honterus 
(principalul exponent al Contrareformei in 
Transilvania) din Brasov. A studiat la Viena 
si probabil in Franta. Contributii la studiul 
originii dacilor si altor neamuri din Tran- 
silvania - face distinctia, in acest sens, intre 




maghiari si secui - folosind adesea argu- 
mente lingvistice pentru a defini si trecerile 
popoarelor migratoare (cumanii, celtii). 
Analiza numelui vlah - la origine blah - 
pentru romani il duce la studierea ariei de 
raspandire a termenului, care acoperea fosta 
Dacie, dar si teritoriul de la sudul Dunarii 
locuit de comunitatile de aromani. Face de 
asemenea observatia, temerara la nivelul 
epocii, ca limbile germanice sunt inrudite 
cu limba vorbita de urmasii dacilor, intuind 
astfel trunchiul indo-european al ambelor 
grupuri de limbi. Miron Costin si Dimitrie 
Cantemir 1-au folosit drept sursa docu- 
mentary in lucrarile lor. Lucrari: Origines et 
occassus Transsylvanorum, seu erutae nationes 
Transsylvaniae, earumque ultimi temporis Revo- 
lutiones. Historica narratione breviter comprehen- 
sae, 1667, Leida. 

Toroutiu, l(lie) E. 

(17.06.1888, Solca, jud. Suceava - 
23.11.1953, Bucure§ti) 

Istoric literar. A luptat, inca de pe cand era 
in Bucovina, pentru drepturile nationale ale 
romanilor. A condus o vreme Convorbiri lite- 
rare (1939). Proprietar de tipografie (Bucu- 
resti), unde a tiparit biblioteca de populari- 
zare Bucovina, din care enumeram: Povesti 
si cdntece poporale, 1911; Frunzd verde. Cdntece 
poporale din Bucovina, 1914; Povesti poporale, 
1914. A adunat nenumarate documente 
literare, insotite de note si indici: Studii si 
documente, 13 vol. (1931-1946). Membru 
corespondent al Academiei (1936). 

Trandafirescu, Virgil 

(709.1907, Turnu Severin - 23.06.1944, Ploie§ti) 
Aviator. A absolvit Scoala Militara de Aviatie 
de la Cotroceni. A luptat in Basarabia si la 
Odessa in Flotila 1 de Vanatoare (1941), 
apoi in Grupul 5 de Vanatoare si Escadrila 
51 de Vanatoare, pilotand un Hurricane. 
Devenit comandant al Grupului 7 de 
Vanatoare in 1943, i-a avut colegi pe Horia 
Agarici (comandantul Escadrilei 43) si Bazu 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 779 



^ 



31.10.2011 17:29:57 



Trailescu 





Virgil Trandafirescu 



Cornel Trailescu 



Constantin Cantacuzino (comandantul 
Escadrilei 58). In aprilie 1944 a aparat, 
alaturi de Flota a XV- a americana, care 
decolase din Italia, teritoriul romanesc 
(Ploiesti, Campina, Brasov, Turnu Severin). 
A fost doborat in lupta. Distins cu Virtutea 
Aeronautica, Crucea de Fier, Ordinul Mihai 
Viteazul clasa a Ill-a. 

Trailescu, Cornel 

(11.08.1926, Timi§oara) 

Compozitor si dirijor. A absolvit Conser- 
vatorul la Bucuresti, ca elev al lui George 
Georgescu, Constantin Silvestri, Theodor 
Rogalski. Dirijor al orchestrei Operei 
Romane din Bucuresti si director al Operei 
(1991-1993). A dirijat, vreme de o jumatate 
de veac, toate spectacolele Operei. A efec- 
tuat turnee in numeroase orase ale lumii: 
Moscova, Varsovia, Sofia, Praga, Berlin, 
Atena, Paris, Madrid, Lisabona, Venetia, 
Torino, Beirut, Belgrad, Viena, Las Palmas 
s.a. A compus muzica de opera (Motanul 
incdltat, Dragoste sijertfd, Balcescu) si de balet 
(Primavara, Nastasia, Alba ca Zapada). Distins 
cu Ordinul Steaua Romaniei (2001). 

Trebici (Trebis), Vladimir 

(28.02.1916, Horecea-Manastirii, Cernauti, 
azi Ucraina - 13.02.1999, Bucure§ti) 
Demograf si sociolog. A absolvit Facultatea 
de Litere si Filosofie si Facultatea de Drept 
la Universitatea din Cernauti. A lucrat la 
Directia Centrala de Statistica din Bucuresti 
si la Institutul de Cercetari Economice al 
Academiei Romane. Director al Centrului 
de Cercetari Demografice al Academiei 
Romane. Recensamantul din 1 977 s-a desfa- 
surat sub indrumarea lui. Tot el a reprezen- 
tat Romania la Natiunile Unite si a condus 
multi ani Sectiunea Demografica a ONU, ca 
o recunoastere a valorii stiintelor demogra- 
fice si statisticii romanesti. Lucrari: Statistica 
economica, 1957; Dictionar statistic- economic , 
1969; Sociologia. Prognoza si planificarea soci- 
ald, 1970; Modelul cibernetic alfortei de munca, 



1974; Mica enciclopedie de demografie, 1975; 
Demograf ie si etnografie, 1986; Populatia Terrei. 
Demografie mondiald, 1991. Membru al Aso- 
ciatiei Sociologilor din Romania, al Institu- 
tului International de Statistica, al Societatii 
Europene pentru Economia Populatiei. 
Presedinte de onoare al Societatii pentru 
Cultura si Literatura Romana in Bucovina. 
Membru al Academiei Romane (1992). 

Tregubleac, §tefan 

(22.08.1942, Lipnic, Republica Moldova) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Transpor- 
turi a Institutului Politehnic din Bucuresti. 
Cadru didactic la Catedra exploatarea mate- 
rialului rulant de cale ferata a Facultatii de 
Transporturi din Bucuresti. Lucrari: Aparate 
electrice pe vehiculele de cale ferata; Mijloace de 
transport si tractiunea trenurilor; Locomotive si 
automotoare cu motoare termice; Cercetare experi- 
mentald; Tractiune Diesel. Membru AGIR. 

Trenk, Henric 

(1818, Zug, Elvetia - 5.07.1892, Bucure§ti) 
Pictor. Elvetian ca origine. A absolvit Aca- 
demia de Belle Arte din Diisseldorf. Si-a 
inceput cariera de pictor in Austria, la Viena. 
A venit la Sibiu in 1 847, iar in 1 85 1 s-a mutat 
la Bucuresti, fiind angajat de Al. Odobescu sa 
execute acuarele dupa monumentele istorice 
din Tara Romaneasca (a facut 110 lucrari). 
A pictat portrete si peisaje. Lucrari: portrete - 
Karl Sigerus, Stefan Ludwig Roth, Constantin 
Cantacuzino, Matei Basarab si Constantin Brdn- 
coveanu; peisaje - Muntele Negoiu din Carpati 
Malul lacului Caldarusani Tdrgul de iarna, 
Bdlciul la Bucuresti Conac de posta, Peisaj cu casd 
taraneascd r Oltul la Carlije, Oltul la Cozia. 

Trifa, Valerian 

nume la na§tere Viorel D. Trifa 

(28.06.1914, Campeni, Transilvania - 
28.01.1987, Estoril, Portugalia) 
Arhiepiscop al Bisericii Romane Ortodoxe 
pentru America si Canada. A absolvit Teo- 
logia Magna Cum Laude la Chisinau, apoi 
Filosofia la Universitatea din Bucuresti 
si Istoria si Jurnalismul la Universitatea 
Humboldt din Berlin. Legionar, dar contra 
lui Horia Sima. A fugit in Germania si a fost 
internat in lagarele de la Sachsenhausen, 
Buchenwald si Dachau. Dupa razboi a fost 
secretarul mitropolitului Visarion Puiu la 
Viena, apoi, via Paris, a ajuns in Italia, unde 
a predat istoria la un colegiu catolic de limba 
franceza. A plecat in SUA in 1950 si a fost 
ales episcop dupa Congresul de la Chicago 
din 1951, cu sediul la Grass Lake, Michigan, 
subordonat Bisericii Ortodoxe din Romania. 
In 1975 Departamentul de Stat al SUA a 
inceput sa cerceteze cazul sau, deoarece la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 780 



& 



31.10.2011 17:29:57 



Tudorache 




Corneliu Vadim Tudor 



intrarea in SUA ascunsese faptul ca a fost 
legionar. Procurorul statului Israel a cerut 
extradarea lui in Israel. Si-a pierdut cetatenia 
americana in 1980 si dupa doi ani de pere- 
grinari a fost primit in Portugalia. 

Trofin, Virgil 

(23.07.1926, Lipovat, jud. Vaslui - 
7.06.1984, Bucure§ti) 

Om politic. A absolvit Academia de Studii 
Economice la Bucuresti. In 1947 a devenit 
membru al Comitetului Central al Uniunii 
Tineretului Comunist, iar in 1957 a devenit 
primul secretar al UTM, fiind ales in Marea 
Adunare Nationala (Parlamentul perioadei 
comuniste). Membru al Comitetului Execu- 
tiv al CC al PCR dupa moartea lui Alexandru 
Draghici (1968). Din 1969, membru al Con- 
siliului de Aparare al tarii. Si-a pierdut aceste 
pozitii in 1971. In 1972 a fost viceprim- 
ministru si s-a ocupat de comertul interior. 

Tudan, Liviu 

nume la na§tere Dumitru Tunsoiu 

(29.11.1947, Bucure§ti) 

Basist si solist vocal al grupului Rosu si 
Negru. A inceput Conservatorul la Bucu- 
resti si 1-a terminat la Iasi. Obsesia intregii 
sale activitati muzicale a reprezentat-o 
opera rock, astfel ca in 1970 face naveta 
Iasi-Bucuresti pentru a pregati, alaturi de 
grupul fratilor Ureche, Metronom, un spec- 
tacol psihedelic, intitulat Sinestezie, pentru 
care a obtinut Premiul I la Festivalul Club 
A. In 1974 revine la Rosu si Negru. Succese: 
„Imnul copiilor", „Padurea 1-a gonit", „Pas- 
torala", „Oameni de zapada", „Bumeran- 
gul". A obtinut premiul I si premiul presei 
la Festivalul Slagarului de la Dresda, 1984. 

Tudor, Corneliu Vadim 

(28.11.1949, Bucure§ti) 

Poet si om politic. A absolvit Facultatea 
de Filosofie a Universitatii din Bucuresti 
si Scoala de Ofiteri de rezerva Bucuresti. 
Specializare la Viena (bursa Herder oferita 



de Eugen Barbu). A lucrat la AGERPRES 
si Romania libera, colaborator constant la 
Saptamdna Capitalei. Dupa 1989 a infiintat 
partidul si publicatia Romania Mare si revista 
Politica. Senator in Parlamentul Romaniei 
(1992-1996), vicepresedinte al Senatului. 
Reprezentant al PRM in Parlamentul Euro- 
pean (din 2009). Lucrari: Poeme de dragoste, 
urd si sperantd; Poeme, Cdntece de dragoste, 2008. 

Tudor, Vasile 

(11.09.1933, Geamana, jud. Arge§) 
Pilot si istoric al aviatiei. A absolvit Faculta- 
tea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. 
A invatat sa piloteze pe Aeroportul Geamana 
si a fost pilot sportiv (planorist si parasutist). 
Lucrari: Ei aufortat imposibilul, 1992; Alaturi 
de vulturi, 2 vol., 1997, 1999; Constantin Bdzu 
Cantacuzino - printul asilor, 2000; Fascinatia 
planorismului, 2003. I s-a decernat Medalia 
Muncii, 1970; Emblema de Onoare a Statu- 
lui Major al Fortelor Aeriene, 2008. 

Tudorache, Olga 

(11.10.1929, Oituz, jud. Bacau) 
Actrita. A absolvit, in 1951, Institutul de 
Teatru din Bucuresti. Angajata la Teatrul 
Tineretului din Bucuresti pana in 1966, 
cand fuzioneaza cu Teatrul Nottara; la noul 
Teatrul Mic ramane angajata pana in 1978. 
Din 1990 este profesoara la IATC. Roluri in 
teatru: Dealul vrdbiilor de Simukov, 1951; De 
la patru in sus de H. Nicolaide, 1953; Simion 
Albac de Th. Manescu, 1953; Ani de pribegie 
de Arbuzov, 1954; Libelula de Baratasvili, 
1954; David Copperfield dupa Dikens, 1954; 
Cadavrul viu de Tolstoi, 1955; Suflete tari de 
Camil Petrescu, 1957; Antoniu si Cleopatra de 
Shakespeare, 1961; Vulpile de Lillian Hel- 
man, 1964; Cinci schite de Caragiale si Cantd- 
reata cheala de Eugen Ionescu, 1965; Richard 
al II-lea de Shakespeare, 1966; Tango de 
Mrozek, 1968; Dupa cadere de Arthur Miller, 
1 972; Stdlpii societatii de Ibsen, 1 973; Philadel- 
phia, esti a mea de Bryan Friel, 1 974; Cu cartile 
pe fata de Vallejo, 1975; Profesiunea doamnei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 781 



& 



31.10.2011 17:29:57 



Tudoran 




Olga Tudorache 



Dorin Tudoran 



Radu Z. Tudose 



Dan Tufi§ 




Warren de G.B. Shaw, 1974; Unchiul Vanea de 
Cehov, 1978; Nebuna din Chaillot de Girrau- 
doux, 1978; Fluturi..Fluturi de Aldo Nicolaj, 
1981; Aimez vous Brahms de Fr. Sagan, spec- 
tacol la care a facut regia si dramatizarea, 
1986; Noiembrie (Sarutul) de Ana Maria Bam- 
berger, 2003. Premii si distinctii: premiul I 
pe tara la eel de-al II-lea Concurs republican 
al tinerilor actori, pentru Domnisoara Nastasia 
de G.M. Zamfirescu; premiul I pe tara la eel 
de-al treilea Concurs republican, in 1959, 
pentru interpretarea rolului Nila tobosara; 
Premiul Fundatiei TOFAN pentru Cea mai 
importanta personalitate teatrala a anului 
1997; Ordinul National Steaua Romaniei 
in grad de Mare Ofiter acordat de Prese- 
dintele Romaniei, 2000; Diploma Opera 
Omnia, Uniunea Cineastilor, 1996; Diploma 
Artista de onoare a filmului romanesc, 2001; 
Premiul de Excelenta, Centrul National al 
Cinematografiei, 2002. 

Tudoran, Dorin 

(30.06.1945, Timi§oara) 

Poet. A absolvit Filologia la Bucuresti, 
a lucrat ca redactor la revista Luceafarul. 
A emigrat in SUA in 1985 si acolo a scos 
revistele Agora si Meridian. Lucrari: Mic tratat 
de glorie, debut, 1973; Cdntec de trecut Akhe- 
ronul, 1975; O zi in naturd, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, 1977; Uneori, plutirea, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, 1978; Pasaj de pietoni, 
1980; De buna voie, autobiografia mea r 1986; 
Viitorul facultativ , 1999. 

Tudoran, Radu 

(8.03.1910, Blejoi, Prahova - 
19.11.1992, Bucure§ti) 

Prozator. Frate cu Geo Bogza. Ofiter de avia- 
tie, prozator al unei lumi balcanice intrate in 
conflict cu industrializarea: Un port la rasarit, 
1941; Anotimpuri, 1943; Flacari, 1945; Intoar- 
cerea fiului risipitor, 1948; Toate panzele sus, 
1954; Ultima poveste, 1956; Dundrea revarsata, 
1961; O lume intreagd, 1964; Sfdrsit de mileniu, 



vol. I, Casa Domnului Alcibiade, 1978, vol. II, 
Retragerea cu torte, 1990. 

Tudose, Radu Z. 

(5.06.1928, Granice§ti, jud. Suceava - 
5.03.2008, la§i) 

Inginer chimist. A absolvit Facultatea de 
Chimie Industrial^ la Institutul Politehnic 
din Iasi. Profesor la aceeasi facultate. Contri- 
butii in domeniul fenomenelor si utilajelor 
de transfer de impuls, caldura si masa pentru 
industria chimica. Are 102 inventii brevetate. 
Lucrari: Procese si utilaje in industria de prelu- 
crare a compusilor macromoleculari, 1976; Pro- 
cese, operatii utilaje in industria chimica, 1977; 
Reologia compusilor macromoleculari, 3 vol., 
1980. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1991). 

Tufescu, Victor 

(19.11/2.12.1908, Boto§ani - 11.03.2000, la§i) 
Geograf. A absolvit Facultatea de Stiinte 
si Facultatea de Drept la Universitatea din 
Iasi. Specializare in geografie la Sorbona. 
Profesor la Facultatea de Stiinte din Iasi, la 
Academia Comerciala si apoi Academia de 
Stiinte Economice din Bucuresti. A fost unul 
dintre fondatorii Institutului de Cercetari 
Geografice si sef de sectie al Colectivului de 
cercetari geografice al Academiei Romane, 
integrat in Institutul de Geografie-Geologie. 
Lucrari: Un or as in declin: Botosanii 1 938; Fun- 
damentul Podisului Moldovenesc, 1940; Siretul 
inferior, 1 946; Modelarea naturald a reliefului si 
eroziunea acceleratd, 1966; Subcarpatii si depre- 
siunile marginale ale Transilvaniei, 1966; Atlasul 
geografie alR. S. Romania, in colaborare, 1985. 
Presedinte al Comitetului National Roman 
de Geografie (1972, 1979). Membru titular 
al Academiei Romane (1992). 

Tufis, Dan 

(5.02.1954, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Automatica 

si Calculatoare la Institutul Politehnic din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 782 



& 



31.10.2011 17:29:57 



Tumageanian 




Ion Tugearu 



OlegTulaev 



Eduard Tumageanian 



MariusTupan 



Bucuresti. Specializarein litnbaje informatice 
la Santa Cruz (California, SUA). Sef al Labo- 
ratorului de Lingvistica Computationala la 
Institutul de Cercetari in Informatica din 
Bucuresti. A realizat primul sistem informa- 
tic de dialog in limba romana (1984-1985), a 
creat un sistem intrebare-raspuns in limbaj 
natural (omologat 1988). Lucrari: Limbaj si 
tehnologie, 1996; Recent Advances in Romanian 
Language and Speech Processing, 1997. Mem- 
bru in conducerea Asociatiei Europene 
de Lingvistica Computationala. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1997). 

Tugearu, Ion 

(19.11.1937, Bucuresti) 

Dansator si coregraf. A studiat baletul cu 
Floria Capsali si Mitita Dumitrescu. A fost 
angajat la Opera din Timisoara in 1956, apoi 
la Teatrul Liric din Constanta in 1957, iar 
din 1965 la Opera Nationala din Bucuresti, 
unde a devenit prim-solist din 1977. A fost 
profesor la liceul de balet Floria Capsali, la 
Opera din Oslo, la Verona si Bari in Italia. 
In 1990 a intemeiat Compania Orion Balet 
din Bucuresti. Roluri: Evgheni din Calaretul 
de aramd de Glier, Don Jose din Carmen de 
Bizet-Scedrin, Franz din Coppelia din Delibe, 
Bufonul si Rotbalt din Lacul lebedelor de Ceai- 
kovski, Quasimodo si parintele Frolo din 
Esmeralda de Pugni-Glier-Vasilenko, Basil 
din Don Quijote de Mincus, Mandarinul din 
Mandarinul miraculos de Bartok, Mercutio 
din Romeo sijulieta de Prokofiev, Vulpasin din 
Domnisoara Nastasia de Trailescu si rolurile 
principale masculine din Petruska, Sarbatoarea 
primaverii si Pasarea defoc de Stravinski, Bolero 
de Ravel, Simfonia neterminata de Schubert, 
Simfonia fantastica de Berlioz, Spargatorul de 
nuci de Ceaikovski, Nunta in Carpati de Paul 
Constantinescu; coregraf: Festivalul florilor, 
Dupa amiaza unui faun, Proverbe romanesti, 
Izvoare si radacini, Seara spaniola de balet, Gdnd 
pentru Garcia Lorca, Povestiri vieneze, Straussi- 
ana s.a. A facut turnee in numeroase capi- 



tale ale lumii. Distins cu Ordinul National 
Serviciu Credincios in grad de Cavaler, 2002. 

Tulaev, Oleg 

(30.03.1949, Dusanbe, Tadjikistan - 
1.06.2003, Chisinau) 

Regizor de film. Tadjic ca etnie. A absolvit 
Institutul de Cinematografie la Moscova ca 
elev al lui Mihail Romm si Lev Kulidjanov. 
A debutat ca actor de film la Dusanbe (Copiii 
din Pamir, Isfara, Urgenta, Plaiul lui Alfei). 
A fost adus la Moldova Film de regizorul 
Rustam Ibraghimbekov pentru filmul Caii 
sub clar de luna. S-a atasat sufleteste de 
cineastii locali, a ramas in continuare in 
Republica Moldova si a aparut in documen- 
tare: In stepele Bugeacului, 1982; Pulsul pietrei, 
1982; Drumul calului, 1983; Ma indrept spre 
mine, 1985; Diagnosticul: coma, 1987; Racursiu, 
1987; Dincolo de viatd, 1991; CnaeKHKa um,em 
cnaennuHa, 1993; Ion Popescu Gopo, 1998 
(video); Ave Moldova, 2002. 

Tumageanian, Eduard 

(2.02.1942, Bucuresti) 

Bariton. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti si a fost solist al Operei Romane. Din 
1986 traieste in Elvetia, iar dupa 1989 con- 
certeaza in fiecare an si la Bucuresti. A can- 
tat la Scala din Milano - si-a facut debutul 
pe aceasta scena sub conducerea muzicala a 
celebrului dirijor Riccardo Muti -, la Deut- 
sche Oper - Berlin, la Teatro Colon din Bue- 
nos-Aires, la Covent Garden din Londra, la 
Opera Comica, Opera Gamier si la Opera 
Bastille din Paris. A cantat, de asemenea, la 
teatrele de opera din Toulouse, Miinchen, 
Hamburg, Frankfurt, Zurich, la Opera de 
Stat din Viena, in teatrele de opera din Bonn, 
Geneva, Palermo, Torino, Bruxelles, Bassel, 
Lisabona, Oslo, Amsterdam, Varsovia, Tel 
Aviv s.a. Repertoriul sau cuprinde titluri din 
creatia italiana, franceza, germana, rusa. Este 
laureat al marilor concursuri de canto de la 
Viena, Paris, Toulouse, Barcelona, Treviso, 
Vercelli, Verviers, Sofia, Hertogenbosch etc. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 783 



^ 



31.10.2011 17:29:58 



Tupan 




Emil Turdeanu 



Alex. Tzigara-Samurca§ 




Tupan, Marius 

(18.04.1945, Tamna, jud. Mehedinti - 
6.12.2007, Bucuresti) 

Prozator. A absolvit Filologia la Universi- 
tatea din Bucuresti. Redactor-sef al revistei 
Luceafarul si fondator al Fundatiei Luceafa- 
rul. Lucrari: Mezareea, debut, 1 974; Crisalide, 
1977; Coroana Izabelei, trilogie; Marmura nea~ 
gra, 1989; Rdtdcirea Domnului, 1999; Vdmile 
depresiunii, 2002; Sinucidere amdnatd, 2005; 
Batalioane invizibile, trilogie. De mai multe ori 
laureat al Premiului pentru proza al Uniunii 
Scriitorilor din Romania. Distins cu Ordinul 
Meritul Cultural in grad de Cavaler. 

Turdeanu, Emil 

(10.11.1911, Sibot, Hunedoara - 
22.01.2001, Paris) 

Slavist. A absolvit Scoala Romana de la 
Fontenay aux Roses, infiintata de N. Iorga. 
A predat limba romana la Sorbona dupa 
Jean Boutiere si la Universitatea La Sapienza 
din Roma dupa Rosa del Conte. A sustinut 
in exil, la Paris, un Institut Universitar 
Carol I si publicatiile Etudes roumaines 
(1953-1975) si Bulletin Scientifique Roumain, 
ca si revista Fiinta romdneascd (1963-1968). 
A impartasit conditia generatiei sale de 
intelectuali romani: Alexandru Cioranescu, 
PS. Nasturel, Eugeniu Coseriu. Lucrari: Din 
vechile schimburi culturale intre romani sijugos- 
lavi (sec. XTV-XVIII), 1939; Legdturile romdnesti 
cu mdndstirile Hilandar si Sfdntul Pavel de la 
Muntele Athos, 1940; Le Dit de VEmpereur 
Nicephore II Phocas et de son epouse Theophano, 
1976; Apocriphes slaves et roumaines de I Ancient 
Testament, 1981; Etudes de littrerature roumaine 
et d' ecrits slaves et grecs des Princiapautes rou- 
maines, 1985. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1994). 

Tzara, Tristan 

nume la na§tere Samuel Rosenstock 

(4.04.1896, Moinesti - 25.12.1963, Paris) 
Poet. Emul al lui Urmuz. Initiator al dadais- 
mului (Zurich, 1916). Din 1919 s-a mutat la 



Paris. Din 1929 a aderat la suprarealism. Din 
1947 a devenit cetatean francez. A publicat 
poeme in romana si franceza: La Premiere 
aventure celeste de Monsieur Antipyrine, 1916; 
Vingt-cinq poemes, 1918; Sept manifestes Dada, 
1924; UHomme approximatif, 1931; Parler 
seul, 1950; La Face interieure, 1953. Versurile 
romanesti au fost publicate de Sasa Pana in 
volumele: Primele poeme ale lui Tristan Tzara si 
Insurectia de la Zurich, 1934. 

Tzigara-Sam ureas, Alexandru 

(23.04.1872, Bucuresti - 1.04.1952, Bucuresti) 
Istoric de arta. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1938). Provine dintr-o 
veche familie de mici boieri. Urmeaza 
studiile liceale la Bucuresti, iar Facultatea 
de Litere si Filosofie la Paris, Berlin si 
Munchen. II are indrumator pe Wilhelm 
von Bode, reformator al muzeelor din 
Berlin. Dupa terminarea studiilor este 
numit bibliotecar, apoi director la Fundatia 
Carol I si profesor la Catedra de istoria 
artei si estetica la Scoala de Arte Frumoase 
din Bucuresti. In 1906 este numit director 
al Muzeului Etnografic, de arta nationala, 
arta decorativa si arta industriala, muzeu 
devenit in 1915 Muzeul de Arta Nationala 
Carol I. In 1948 este indepartat de la con- 
ducerea muzeului. Lucrari: Muzeul nostru 
national, 1906; Arta in Romania. Studii critice, 
1909; Muzeul National din Bucuresti, 1912; 
LArt du peuple roumain. Apercu historique, 
1935; Estetica capitalei, 1928; Vechimea portu- 
lui taranesc, 1945. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1938), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Tzincoca, Remus 

(1920, lasi) 

Dirijor si compozitor. A absolvit Conserva- 
torul la lasi si s-a specializat la Conservato- 
rul din Paris. Discipol al lui George Enescu. 
A dirijat Orhestra Radio difuziunii Romane 
si a Operei la Bucuresti, dupa 1965 s-a 
stabilit in Canada, la Montreal. A dirijat mai 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 784 



& 



31.10.2011 17:29:58 



Tzipoia 







Remus Tzincoca 



George Tzipoia 



multe orchestre din Europa si Americi: Lon- 
don Philarmonic Orchestra, Lamoureux, 
Zurich, Radiotelevision Francaise, New York 
Philarmonic, Cleveland Orchestra, CBC 
Orchestra. A descoperit, impreuna cu Anisia 
Campos, versiunea originala, in romana, a 
Cantatei Profane de Bela Bartok in arhivele 
Bartok din New York si a interpretat-o in 
prima auditie la Bucuresti, 1984. A compus 
oratorii, simfonii, lieduri. Premiul I pentru 
dirijat al Conservatorului din Paris. 



Tzipoia, Alexandru 

(1914, Bucure§ti - 1993, Geneva) 
Pictor. Tata al lui George Tz. Bunicul sau 
matern a fost Louis-Adolphe Leyvraz, 
fondatorul coloniei elvetiene din Romania 
(1839). A absolvit Facultatea de Belle Arte 
la Bucuresti, ca elev al lui Nicolae Darascu. 
A pictat mult in Italia (pana in 1947), fiind 
influentat de cubism. Lucra fara umbre sau 
lumini, a creat volume numai din culoare. 
A plecat in Elvetia in 1983. Dupa 1989 a 
expus la Mogosoaia si Muzeul Cotroceni 
sub egida fundatiei intemeiate de fiul sau. 

Tzipoia, George 

(1945, Bucure§ti) 

Pictor. Fiu al lui Alexandru Tz. A absolvit 
Facultatea de Arte Plastice la Bucuresti. 
Influentat de simbolism si gandirea arhe- 
tipala, incearca sa vizualizeze sensurile 
ascunse ale cotidianului. S-a stabilit la 
Geneva, Elvetia, in 1982, unde a intemeiat 
Fundatia Pictor Alexandru Tzipoia. Dupa 
1989 a expus la Mogosoaia si Muzeul 
Cotroceni sub egida fundatiei sale. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E R S N A LI TAJ I 



% 



diet LZ.indd 785 



^ 



31.10.2011 17:29:58 



T 




Jamblac, Grigorie 

(1364-1420, Suceava) 

Presviter. A invatat la Muntele Athos si 
Patriarhia din Constantinopol. Mitropolit 
al Kievului. A lasat insemnari in slavona, de 
martor ocular, despre domnia lui Alexandria 
eel Bun, ca si despre cetatea Trapezunt, in 
Martiriul sdntului, sldvitului martir loan eel Nou 
carele s-a martirizat la Cetatea Alba, 1402. 

Jaralunga, Ecaterina 

(29.07.1947, Ramnicu Sarat) 
Istoric literar. Sotie a lui Vladimir Rasvan. 
A absolvit Filologia la Bucuresti, unde si-a 
luat doctoratul. Calatorii de studii la Mos- 
cova, Leningrad (invitata a Academiei de 
Stiinte a URSS), Torino, Paris, Klagenfurt, 
Rehovot. Eleva a profesorilor Ion Coteanu, 
Serban Cioculescu, Al. Graur, Mihai Pop, Zoe 
Dumitrescu-Busulenga, George Macovescu. 
A lucrat la Editura Minerva (1970-1975), 
Ministerul Culturii (1975-1990), a condus 
colectia Biblioteca Pentru Toti (1990-1995), 
realizator de televiziune (1995-2006). Pre- 
ocupata de integrarea culturii romane in 
peisajul universal si in istoria civilizatiilor. 
Membru fondator al Societatii Romano-Ita- 
liene Ovidianum (1971) si al Casei Ame- 
ricii Latine din Bucuresti (1995). A fondat 
publicatiile Democratia sociald (1993), Reporter 
(1995, Ramnicu Sarat), editura Orion (1991, 
impreuna cu Radu Carneci), Libraria Planeta 
ELCO din Ramnicu Sarat (din 1993). Partici- 
pare la manifestari stiintifice la Sofia, Madrid, 
Salonic, Belgrad, manifestari culturale la 
Paris, Strasbourg, Luxembourg. Lucrari: 
Tudor Vianu, monografie, 1984; Misiunea de 
investigare, roman, 1987; Dimitrie Cantemir, 
monografie, 1989, 2004; Biblioteca pentru toti 
Catalog general 1895-1995, 1995; Romania vii- 
toare. Interviuri si teste, in perspectiva integrarii 
europene a Romaniei, 2001; Limite, versuri, 
2003; editia de Opere Petru Dumitriu, 3 vol., 
2005; Scriitori romdni. Dictionar ilustrat, 2007. 
Pentru televiziune: Cuvinte potrivite, emisiune 
de limba romana (1995-1996); Viata injurul 
Mediteranei, documentare de istoria civilizati- 
ilor, 1997-1998; Lumi si cetdti, documentare 



despre orase europene vechi si noi, 2000- 
2001; Orase romdnesti, documentare, 2002; 
Bulevardul Artelor. magazin de interference 
culturale, 2003; Genesis, documentare despre 
istoria minoritatilor etnice din Romania, 
2006; documentare despre Goethe, Institutul 
Weizmami, Daghani, Ion Nicodim, Andrei 
Oisteanu, Petru Dumitriu. Medalia Dimitrie 
Cantemir a Academiei de Stiinte a Republicii 
Moldova, 2004. Cetatean de onoare al orasu- 
lui Ramnicu Sarat. 

Jaralunga, Ion 

(22.08.1928, Tecuci - 3.09.1999, Bucure§ti) 
Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
la Bucuresti ca elev al lui Samuel Miitzner. 
A lucrat la Studioul de Arte Plastice al Arma- 
tei, la Facultatea de Desen a Institutului 
Pedagogic si la Institutul de Arte Plastice din 
Bucuresti. A expus la majoritatea expozitiilor 
anuale si bienale si in numeroase alte tari, 
singur sau impreuna cu Doru Davidovici. 
A pictat pe teme istorice, documentate in 
arhive, si de aviatie, mai ales legate de al 
Doilea Razboi Mondial. 

Jaralunga, Ion Tudor 

(8.06.1945, Manasia, jud. lalomita) 
Fotbalist. A jucat la Progresul Bucuresti in 
echipa de aur, cu Titus Ozon si Gino Ior- 
gulescu - Cupa Romaniei (1959-1960), si la 
Universitatea Craiova (de sapte ori in cupele 
europene). 

Jaralunga, Maria Octavia 

(8.06.1930, Vaidei, com. Romo§, jud. Hunedoara) 
Grafician. A absolvit Facultatea de Arte Plas- 
tice la Bucuresti ca eleva a lui Jules Perahim. 
Profesoara de desen. A lucrat cu precadere 
grafica de carte (mai ales pentru copii), dar 
a avut si multe expozitii personale. A expus 
in Franta, Germania, Canada, Arabia Saudita 
s.a. Membru al Uniunii Artistilor Plastici. 

Jaralunga, Nicolae 

(12.02.1950, Bucure§ti) 

Arhitect. A absolvit Institutul de Arhitec- 
tura din Bucuresti. Specializari la Rotter- 
dam, Olanda; Cambridge, Marea Britanie. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 786 



& 



31.10.2011 17:29:58 



Jaranu 




Ecaterina Jaralunga 



Ion Jaralunga Maria Octavia Jaralunga Nicolae Jaralunga 



Director al Institutului de Studii pentru 
Locuinte si Dezvoltare Urbana din Roma- 
nia. Expert pentru proiecte de profil in 
Republica Moldova, Indiana (SUA), Albania, 
Serbia, Olanda. Coordonator al proiectului 
national de intarirea capacitatii operationale 
pentru o administrare descentralizata in 
Romania. Membru al Uniunii Arhitectilor 
din Romania, al Asociatiei Profesionale a 
Urbanistilor din Romania. 

Jaralunga, Paul 

(14/27.12.1921, Praje§ti, com. Traian, jud. Bacau) 
Invatator. A absolvit Scoala Normala la 
Bacau si Scoala Militara de Ofiteri la Breaza. 
Specializare in Germania. Ofiter la unitatea 
din Fagaras. Exclus din armata la reorga- 
nizarea acesteia. A absolvit Facultatea de 
Stiinte Naturale-Geografie la Universitatea 
din Iasi (1962). A fost invatator in comuna 
unde s-a nascut. A construit la Prajesti, pe 
banii sai si prin munca proprie, inceputa in 
1945, un Monument al Eroilor, o gradina 
botanica (400 de specii autohtone si exotice 
pe doua hectare) si Complexul Muzeal 
al Civilizatiei Satesti care astazi ii poarta 
numele si care cuprinde peste 3 000 de 
piese de geologie, paleontologie, arheologie, 
numismatica, etnografie, botanica, zoologie 
(muzeu distins cu Diploma de Onoare cu 
prilejul comemorarii a 500 de ani de la 
moartea lui Stefan eel Mare). A amenajat in 
sat o baza sportiva cu 5 terenuri de sport, a 
organizat un cor al batranilor satului si un 
cere agrotehnic. Lucrari: Contributii laforma- 
rea la elevi a conceptiei materialist- dialectice des- 
pre lume, prin predarea geografiei, 1966; Muzeul 
si Gradina Botanica Prajesti, 1976. Distins cu 
Ordinul Muncii clasa a Ill-a, 1968, cu titlul 
de Cavaler al Eroilor Neamului acordat de 
Asociatia Cavalerii Echitatii si Democratiei 
(2005). Clubul Lions' Londra, i-a acordat 
Diploma de Excelenta. Membru al Societatii 
Stiintifice de Geografie. Membru de onoare 
al Asociatiei Invatatorilor din Romania. 



Jaranu, Cornel 

(20.06.1934, Cluj) 

Compozitor si dirijor. A studiat compozitie 
intre 1951 si 1957 cu Sigismund Toduta la 
Academia de Muzica din Cluj. Profesor de 
compozitie la Academia de Muzica din Cluj. 
Intre 1966 si 1967 a studiat teoria muzicii la 
Conservatorul din Paris, cu Nadia Boulanger 
si Oliver Messiaen. Intre 1968 si 1969 a 
studiat la Darmstadt in Germania cu Gyorgy 
Lygeti, Bruno Maderna si Christoph Caskel. 
In 1968 a infiintat la Cluj orchestra Ars Nova. 
Din 1990 este vicepresedintele Uniunii 
Compozitorilor din Romania. Din 1995 este 
directorul Festivalului de Muzica Moderna 
de la Cluj. A fost premiat pentru compozitiile 
sale in repetate randuri de catre Uniunea 
Compozitorilor Romani (1972, 1978, 1981, 
1982 si 2001). Pe langa simfonii si alte lucrari 
pentru orchestra, a mai compus doua opere, 
muzica de camera, muzica pentru cor si 
lieduri, precum si muzica de film. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 

Jaranu, Ion 

(31.01.1921, Re§ita) 

Medic. A studiat Medicina la Breslau si Paris, 
ca bursier al guvernului francez. A fondat la 
Paris un dispensar pentru refugiatii romani 
care luptasera in Brigazile Internationale 
in razboiul civil din Spania si Caminul 
Studentesc Mota-Marin la Madrid pentru 
cei care fusesera de extrema dreapta. A fost 
secretarul scolii de la Fontenay aux Roses, 
fondata de Nicolae Iorga. Din 1951 stabilit 
in Canada, la Montreal. A fondat Asociatia 
Romanilor din Canada si a fost primul ei 
secretar general. In anul 1974 fondeaza 
Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada 
(FAR), al carei presedinte a fost in perioada 
1974-1980. FAR Canada a fost conceputa 
ca un organism menit sa unifice si sa coor- 
doneze activitatea comunitatilor romanesti 
din Canada, for reprezentativ in raporturile 
cu autoritatile guvernamentale. In anul 1 970 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 787 



^ 



31.10.2011 17:29:58 



Jepelea 




788 








Paul Jaralunga 



Cornel Jaranu 



Ion Jaranu 



Gabriel Jepelea 



inaugureaza „Ora Romaneasca" - emisiune 
de radio transmisa din Montreal, iar in 1 974 
buletinul Curierul Romdnesc. A fost presedinte 
al Consiliului Consultativ al Etniilor din 
Quebec si al Federatiei Gruparilor Etnice 
din Quebec. Distins cu Ordinul Canadei 
(1981); Medalia Confederatiei Canadiene 
(1992); titlul Medic Emerit acordat de Cen- 
tre Hospitalier S-te Jeannne d'Arc (1995). 
Membru al Asociatiei Medicilor din Canada 
(I960), al Corporatiei Profesionale a Medi- 
cilor din Quebec, al Societatii Spitalului 
Jeanne d'Arc si al Societatii Americane de 
Geriatrie; membru de onoare al Fundatiei 
Culturale Romane din Bucuresti (1996). 

Jepelea, Gabriel 

(6.02.1916, Borod, jud. Bihor) 
Om de cultura si politician. A absolvit 
Facultatea de Litere si Filosofie a Univer- 
sitatii Regele Ferdinand din Cluj, a obtinut 
doctoratul in litere si filosofie la Universi- 
tatea din Bucuresti. A urmat studii juridice 
la Facultatea de Drept a Universitatii Regele 
Ferdinand din Cluj. S-a inscris in PNT in 
anul 1933. Presedintele Organizatiei de 
tineret a PNT (1945-1946). Candi'dat pe 
lista de deputati la alegerile din 1 946, arestat 
si condamnat la 6 ani de inchisoare pentru 
uneltire contra ordinii sociale. A facut inchi- 
soare la Ramnicu Sarat. Din 1989 - membru 
PNTCD. 1990-1996 - vicepresedintele 
PNTCD. 1996-2000 - prim-vicepresedinte 
al PNTCD. Activitate parlamentara: 1990- 
1992, ' 1992-1996, 1996-2000 membru 
al Camerei Deputatilor, circumscriptia 
electorala PNTCD din Bihor. 1992-1996 - 
loctiitor al liderului grupului parlamentar al 
PNTCD si al PER. 1996-2000 - presedinte 
al Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de 
informare in masa, vicepresedintele Confe- 
rintei Interparlamentare de la Santiago de 
Chile. 1992-1996 - membru al grupului par- 
lamentar si al Comisiei mixte pentru Parla- 
mentul European. 1992-1996 - presedinte al 
grupului parlamentar de prietenie cu Belgia. 



1996-2000 - presedinte al grupului parla- 
mentar de prietenie cu Franta - Adunarea 
Nationala. Autor a 4 cursuri publicate sub 
egida Ministerului Invatamantului in limb a 
romana si 3 cursuri in limba franceza. Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1993). 

Tepeneag, Dumitru 

(14.02.1937, Bucure§ti) 

Prozator. Plecat in Franta din 1975, in urma 
unui scandal generat de aparitia grupului 
onirist, din care facea parte, alaturi de 
Leonid Dimov. La Paris conduce Cahiers 
de I'Est (1975-1980), Nouveaux Cahiers de 
VEst (1991-1992), Seine et Danube (2005). 
A publicat si cu pseudonimul Ed Paste- 
nague. Lucrari: Exercitii, debut, 1966; Frig, 
1 967; Les noces necessaires, 1 978; Le mot sablier, 
1984; Roman de gare, 1985; Pigeon vole, Zadar- 
nicd e artafugii, 1991; Arpeges, 1992; Exercices 
d'attente, 1992; Inscenare si alte texte, 1992; La 
defense Alekine, 1993; Reintoarcerea fiului la 
sdnul mamei ratacite, eseu, 1993; Hotel Europa, 
1996; Porumbelul zboard. Moment oniric, 1997; 
Nuntile necesare, 1997; Introduction a un monde 
de papier, 1998; Pont des Arts, trad. Alain 
Paruit, 1998; Rdzboiul literaturii incd nu s-a 
incheiat, interviuri, 2000; Au pays de Mara- 
muresh, 2001; Destin cu Popesti, 2001; Attente, 
2003, trad. Alain Paruit; La Belle Roumaine, 
roman, 2008. 

Tepordei, Vasile 

(5.02.1908, Carpe§ti, Basarabia - 
2002, Bucure§ti) 

Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie la 
Chisinau si Seminarul Pedagogic la Iasi. Pro- 
fesor de religie la diverse licee din Chisinau 
si Bucuresti. A publicat la Raza (la inceput 
organ al Uniunii Clerului Ortodox din 
Basarabia, apoi organ independent „de lupta 
si atitudine Romaneasca", unde a fost si 
director intre 1938 si 1944). Arestat in 1948 
si trimis in Siberia, la Vorkuta, dincolo de 
Cercul Polar Arctic, pentru 8 ani. Eliberat in 
1956, a fost reintegrat in preotie in Romania. 
Lucrari: Amintiri din Gulag, 1992. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 788 



& 



31.10.2011 17:29:59 



"pteic 




Dumitru Jepeneag 



Vasile Jepordei 



Radu Jeposu 



Dimitrie Jichindeal 



Jeposu, Radu G. 

(19.04.1954, Sirnea, jud. Bra§ov - 
5.11.1999, Baia Mare) 

Istoric literar. Absolvent al Facultatii de 
Filologie din Cluj, Sectia romana-spaniola, 
1978. Profesor de limba si literatura romana 
la Scoala generala Marsa, jud. Ilfov, intre 
1978 si 1983; redactor de rubrica la revista 
Flacdra intre 1983 si 1987; sef de sectie si 
apoi redactor-sef la Amfiteatru intre 1987 
si 1990; director general al publicatiilor 
Cuvdntul din 1990. Redactor-sef si secretar 
general de redactie la Echinox intre 1975 si 
1978. Debut in revista Echinox in 1985 cu 
un articol despre teatrul lui Lucian Blaga. 
Director si coproprietar al cotidianului 
Clipa, Baia-Mare. Lucrari: Dictionar de scriitori 
romdni, 1978, in colaborare; Viata si opiniile 
personajelor, 1983; Poetica romanului, 1987; 
Istoria tragicd si grotescd a intunecatului deceniu 
literar noud, 1995. 

Jichindeal, Dimitrie 

(1775, Becicherecul Mic, jud. Timi§ - 
20.01.1818, Timi§oara) 

Fabulist si traducator. De profesie invatator. 
A sprijinit dezvoltarea invatamantului in 
limba romana in Banat. Lucrari: Sfaturile 
intelegerii cei sdndtoase prin bine inteleptul Dosi- 
tei Obradovici intocmite, iard acum intdia data 
intoarse depre limba sarbeascd si intru acest chip 
in limba daco-romdneascd asezate, Buda, 1802; 
Ardtare despre starea acestor noao introduse sho- 
lasticesti instituturi ale natiei romdnesti sdrbesti 
si grecesti, Buda, 1813; Filosoficesti si politicesti 
prin fabule moralnice invdtdturi. Acum intdia 
oard culese si intr-acest chip pre limba romd- 
neascd intocmite..., Buda, 1814. L-a tradus pe 
fabulistul sarb Dositei Obradovici, din care 
s-a si inspirat: Adunare de lucruri moralicesti 
de fobs si spre veselie, prin Dositei Obradovici 
intocmitd, iard acum in limba daco-romdneascd 
traduse (1808). A lasat o serie de lucrari in 
manuscris: Despre sdrbdtori; Istoria bisericeascd. 

Jipoia, Alexandru 

V. Tzipoia, Alexandru 



Jipoia, George 

V. Tzipoia, George 

Jiriac, Ion 

(9.05.1939, Bra§ov) 

Tenisman si om de afaceri. A absolvit Insti- 
tutul de Cultura Fizica din Bucuresti. Spor- 
tiv de performanta, a jucat tenis de camp 
avand performante remarcabile de dublu cu 
Hie Nastase. Component al echipei Roma- 
niei de Cupa Davis (1959-1978), jucand trei 
finale (1969, 1970, 1972). A castigat turneul 
Roland Garros (1970) la dublu. A fost apoi 
manager al unor tenismeni celebri: Guil- 
lermo Villas, Henri Lecomte, Boris Becker, 
Mary Joe Fernandez, Anke Huber si Goran 
Ivanisevici. A fost manager al unor turnee 
de tenis: Eurocard Open, Austrian Open, 
Italian Open, Faber Grand Prix si Open 
Romania. Presedinte al Comitetului Olimpic 
Roman (1998-2004). In paralel, ramas in 
RFG, a devenit om de afaceri. S-a intors si a 
investit in Romania din 1990. Detine: Tiriac 
Holdings Ltd., Tiriac AIR, HVB Tiriac Bank, 
Allianz-Tiriac, Asigurari Romania Tiriac, 
Auto Tiriac Leasing, Tir Travel. Face parte 
din clasificarea Forbes pentru miliardari. 

Jiteica, Gheorghe 

(4/17.10.1873, Drobeta Turnu-Severin - 
5.02.1939, Bucure§ti) 

Matematician. Tatal era mecanic de vapor, 
originar din Buzau. A absolvit Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Bucuresti. Speciali- 
zare la Paris. A avut 3 copii, sotia sa era fran- 
tuzoaica (Thierrine), toti realizati profesional: 
Serban (fizician), Radu (fizician, specializat in 
petrol), Gabriela (inginer mecanic), toti pro- 
fesori universitari. Profesor la Universitatea 
din Bucuresti si la Scoala Politehnica din 
Bucuresti. S-a ocupat in special de studiul 
retelelor din spatiul cu n dimenisuni, definite 
printr-o ecuatie Laplace. Creator al unor 
capitole din geometria diferentiala proiectiva 
si afina, unde a introdus noi clase de supra- 
fete, curbe si retele care li poarta numele. 
Prin numeroasele lucrari de matematica 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 789 



& 



31.10.2011 17:29:59 



Jiteica 




Ion Jiriac 



Gheorghe "pteica 



§erban "pteica 



Gheorghe JTbTrn a 




790 



elementara si de popularizare a stiintei, pe 
care le-a publicat de-a lungul intregii vieti, 
a contribuit la ridicarea nivelului invataman- 
tului matematic din Romania. Impreuna cu 
Ion Ionescu, A. Ioachimescu si V Cristescu, 
a infiintat revista Gazeta matematica, iar cu 
G.G. Longinescu publicatia Natura, pentru 
raspandirea stiintelor. Cu Dim. Pompeiu a 
editat revista Mathematica. Lucrari: Geometria 
diferentiala proiectiva a retelelor, 1 924; Introdu- 
ces in geometria diferentiala proiectiva a curbelor, 
1931. Membru al Societatii Matematicienilor 
din Romania, al Societatii Politehnice din 
Romania, al Academiei de Stiinte din Mary- 
land, SUA. Membru al Academiei Romane 
(1913), vicepresedinte al ei (1924-1925, 
1928-1929) si secretar general (1929-1939), 
ca si membru al mai multor academii straine, 
Doctor Honoris Causa al Universitatii din 
Varsovia. 

"pteica, §erban 

(27.03.1908, Bucure§ti - 28.05.1985, Bucure§ti) 
Fizician roman. Fiu al lui Gheorghe T. Este 
unanim considerat fondatorul scolii romane 
de fizica teoretica. Dupa absolvirea liceului 
Mihai Viteazul, a studiat la Facultatea de Sti- 
inte a Universitatii din Bucuresti, obtinand 
in 1929 doua licente: stiinte fizico-chimice 
si stiinte matematice. A studiat si la Conser- 
vatorul din Bucuresti; profesor de armonie 
si contrapunct i-a fost Alfonso Castaldi. Era 
un bun pianist. A facut studii de doctorat 
la Universitatea din Leipzig (1930-1934), 
sub indrumarea profesorului Werner Hei- 
senberg, obtinand in 1935 titlul de doctor. 
Disertatia de doctorat, intitulata „Uber 
die Widerstandsanderung von Metallen 
im Magnetfeld" („Despre modificarea 
rezistentei metalelor in camp magnetic"), a 
fost publicata integral in Annalen der Physik 
(Leipzig) si a cunoscut o larga notorietate: 
era, si a ramas, o lucrare fundamentals, 
sursa multor cercetari ulterioare. Profesor la 
Universitatea din Iasi (1941-1948), profesor 
la Universitatea din Bucuresti (1949-1977). 



In paralel a ocupat functii importante in 
managementul cercetarii stiintifice natio- 
nale si internationale: a fost seful sectiei de 
fizica teoretica de la Institutul de Fizica al 
Academiei (1951-1955); director adjunct 
stiintific al Institutului de Fizica Atomica 
(apoi al Institutului Central de Fizica) din 
Bucuresti/Magurele (1955-1976); membru, 
ca reprezentant permanent al Romaniei, in 
Consiliul Stiintific al Institutului Unificat 
de Cercetari Nucleare de la Dubna, URSS 
(1956-1981) si vicedirector al aceluiasi 
institut (1962-1964). A fost redactor-sef 
adjunct, apoi redactor-sef al revistelor de 
specialitate ale Academiei Romane: Studii 
si Cercetari de Fizica si Revue Roumaine de 
Physique (1956-1985). A adus contributii 
originale in domenii variate ale fizicii teore- 
tice: rezistenta metalelor in camp magnetic, 
absorbtia razelor corpusculare grele in 
materie, teoria pozitronului si polarizarea 
vidului, radiatia electromagnetica multipo- 
lara, termodinamica si mecanica statistica, 
dezintegrarea pionilor in muoni si neutrini, 
reprezentarile algebrelor Lie ale grupurilor 
unitare si ortogonale. In colaborare cu 
Costin D. Nenitescu, a publicat si lucrari 
de cinetica chimica organica. Timp de patru 
decenii, a tinut succesiv cursuri de analiza 
matematica, structura materiei, mecanica 
analitica, termodinamica si fizica statistica, 
electrodinamica, teorie cuantica veche, 
mecanica cuantica. A initiat cursuri speciale 
de fizica teoretica: mecanica cuantica avan- 
sata, teoria nucleului atomic, elemente de 
teoria grupurilor si algebrelor Lie. Cunostea 
mai multe limbi moderne si clasice, citea in 
original si comenta pe marii filosofi; in 1984 
a tinut la Magurele o memorabila prelegere 
despre „Miracolul grecesc". A practicat 
alpinismul in Bucegi si Piatra Craiului, 
descoperind, impreuna cu fratele sau Radu, 
noi trasee. Lucrari: Uber die Absorption der 
Korpuskularstrahlen, 1936; Contributions a la 
theorie des positrons, 1940; Asupra radiatiei 
multipolilor electrici si magnetici de ordin superior, 
1950; Consider atii teoretice asupra dezintegrarii 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 790 



^ 



31.10.2011 17:30:00 



Juculescu 



7i -> p. Studii, 1958; Representation of infinite- 
simal unitary groups by infinitesimal canonical 
transformations, 1966; Elemente de mecanicd 
statistica, 1956; Termodinamica, 1982; Meca- 
nica cuanticd, 1984; Curs de fizicd statistica si 
teoria cuantelor, 2000. Membru al Academiei 
Romane (1955) si vicepresedinte al acesteia 
(1963-1985), membru al Academiei Ruse 
de Stiinte (1966), membru al Academiei 
Saxone de Stiinte din Leipzig (1967). 

TtbTrna, Gheorghe 

(16.02.1944, Sangerei, Republica Moldova) 
Medic. A absolvit Institutul de Medicina 
din Chisinau si s-a specializat la Centrul 
Stiintific de Oncologic al Academiei de 
Stiinte Medicale al Federatiei Ruse din 
Moscova. Cercetator la Institutul Oncologic 
din Chisinau, al carui director a devenit. 
Profesor la Universitatea de Stat de Medi- 
cina si Farmacie din Chisinau. A elaborat 
metode noi de diagnostic si tratament 
chirurgical al tumorilor capului si gatului, 
in special al laringelui, glandei parotide si 
tiroide, a contribuit la stabilirea unor cri- 
terii de diagnosticare precoce a cancerului 
si de profilaxie a acestuia. Lucrari: Jlenenue 
MecmHO-pacnpocmpaHeHHoeo pana zonoeu u 
tueu (1987); Jlenenue xpouunecKoeo 6o7ieeozo 
cundpoma y OHKonozunecKux 6onbHux (1993, 
in colaborare); Ghid clinic de oncologic (2003, 
Premiul Academiei de Stiinte a Moldovei); 
KnuHunecKan ohkojiozuk (2005). Detine 
9 brevete de inventie. Distins cu titlul de Om 
Emerit al Moldovei, Ordinul Gloria Muncii. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

foiu, Constantin 

(19.06.1923, Urziceni) 

Prozator. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. Redactor la ESPLA, redactor la 
Romania literard. Vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor, scrie o proza de tip eseist, cu fraze 
ample, bine ancorata in realitate. Lucrari: 
Duminica muntilor, 1967; Galeria cu vita sal- 
baticd, 1976; Insotitorul, 1981; Obligado,' 1984; 
Cdderea in lume, 1987; Barbarius, 1997; Rdvase 
din Kamceatka. Prepeleac cinci, 2000; Memorii 
din cdnd in cdnd, 2 vol., 2003-2004; Trompete 
dupd-amiaza, 2004. Premiul National de Lite- 
ratura al Uniunii Scriitorilor, 2002. 

Jopa, Nicolai 

(8.02.1929, Lipnic, Basarabia) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Poduri si 
Constructii Masive a Institutului Politehnic 
din Bucuresti. Profesor la Facultatea de Cai 
Ferate, Drumuri si Poduri a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti. Contributii la calculul 
de rezistenta al constructiilor confruntate cu 
activitatea seismica si calculul diafragmelor 




Constantin Joiu 



Nicolai Jopa 



cu goluri. Membru in Comisia de atestare 
pentru verificatori MLPAT. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Jopa, Vladimir 

(27.11.1929, Colonia Maracuti, jud. Hotin, 
azi Ucraina - 4.11.2006) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica 
Matematica a Universitatii din Bucuresti. 
S-a specializat in Italia si la Paris. Cerce- 
tator la Institutul de Fizica Atomica din 
Bucuresti. Contributii in domeniul opticii, 
spectroscopiei, reactii fotochimice urmarite 
prin spectrofotometrie de absorbtie. Lucrari: 
Unele constante ale mastixului, 1957; Formarea 
sticlei calcosodice indigene la dozimetria radiatii- 
lor, 1960; Proiectarea si realizarea rezonatoarelor 
cu cuart de joasd frecventd (60-200 Khz), 1973. 
A fost reprezentantul Romaniei in Comisia 
CAER de cresteri de cristale. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1993). 

fucherblat (Tsukerblat), Boris 

(27.07.1939, Ucraina) 

Fizician. Evreu ca etnie. A absolvit Uni- 
versitatea de Stat din Kazan (Republica 
Autonoma Tatara) si s-a specializat la Tartu 
(Estonia). A fost profesor la Universitatea 
din Moscova pana in 1987, apoi a venit la 
Institutul de Chimie din Chisinau. Con- 
tributii in domeniul efectului Jahn-Teller 
asupra moleculelor cristalelor, al interacti- 
unilor magnetice in aglomerarile metalice. 
A organizat manifestari internationale de 
specialitate si a fost profesor invitat la Ben 
Gurion University, Israel. Lucrari: Group 
Theory In Chemistry And Spectroscopy: A Simple 
Guide To Advanced Usage. Membru corespon- 
dent al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Tuculescu, Ion 

(19.05.1910, Craiova - 27.07.1962, Bucure§ti) 
Pictor. Se inscrie la Facultatea de Stiinte 
Naturale a Universitatii din Bucuresti, pe 
care o va absolvi in 1936. Paralel frecven- 
teaza si Facultatea de Medicina, obtinand 
doctoratul in 1939 cu calificativul Magna 
Cum Laude. Desi se dedicase studiului, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 791 



& 



31.10.2011 17:30:00 



Jugulea 




Boris Jucherblat 



Ion Juculescu 



Andrei Jugulea 



Petre Jutea 




792 



continua sa picteze si are prima expozitie 
personala in 1938 la Ateneul Roman din 
Bucuresti. Daca medicina nu 1-a solicitat 
prea mult, cu exceptia anilor de razboi, cand, 
fiind medic militar, uimeste prin devotament 
si abnegatie, biologia devine celalalt pol al 
existentei sale in calitate de cercetator sti- 
intific la Academia Romana, zilele si noptile 
impartindu-le intre paleta si microscop. 
Postum, pictura lui provoaca o revelatie 
uluitoare, descoperindu-se un mare artist. 
Tablourile sunt acum expuse in nenumarate 
expozitii organizate in tara si strainatate. 

Jugulea, Andrei 

(19.08.1928, Unte§ti, Basarabia) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electroteh- 
nica a Politehnicii din Bucuresti. Specializare 
in URSS si Franta. Profesor la Facultatea de 
Electrotehnica a Institutului Politehnic din 
Bucuresti. Ministru adjunct si secretar de 
stat in Ministerul Invatamantului. Contribu- 
te la introducerea parametrilor tranzitorii in 
circuitele electrice cu efect de camp, ecranare 
electromagnetica si curenti turbionari in cir- 
cuite magnetice anizotrope. Lucrari: Cdmpul 
electromagnetic al unei spire parcurse de curent 
alternativ in prezenta unei coji sferice conductoare, 
1968; O teorie de camp structurald a unei clase 
de simetrie linear e, 1972; Cdmpul electromagne- 
tic, 1983. Coordonator al Lexiconului tehnic 
romdn. A brevetat inventia unui procedeu de 
reducere a pierderilor de fier in generatoarele 
cu frecventa ridicata. Membru al Institute of 
Electrical and Electronics Engineers (IEEE, 
adica Asociatia Inginerilor Electricieni si 
Electro nisti Americani). Membru al Acade- 
miei Romane si secretar general al ei (1999). 

Jurai, Ion 

(17.01.1907, Bucure§ti - 21.09.1970, Bucure§ti) 
Chirurg, anatomist. A studiat Medicina 
la Bucuresti, fiind elevul lui Francisc Iosif 
Rainer. A fost asistent si sef de lucrari de 
anatomie intre 1932 si 1948 si profesor de 
chirurgie la spitalul Floreasca, intre 1948 si 
1970. A cercetat patologia hipertrofiei de 



prostata in 1949, iar mai tarziu a facut diferite 
investigatii clinice si experimentale asupra 
tensiunii arteriale. A studiat socul chirurgical 
din punct de vedere fiziopatologic, clinic, 
profilactic si al tratamentului. Lucrari: Les 
troubles locaux dus au roide, Premiul Academiei 
Romane (1946); Urgentek medico- chirurgicale 
(1950); Mica chirurgie fiziopatologica, Premiul 
de Stat (1955); Socul (1957); Chirurgia stoma- 
cului (1963). Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1955). 

Turcanu, Nicolae 

(21.01.1918 - 

17.08.1985, Nezavertailovka, Transnistria) 
Poet. A absolvit Scoala Pedagogica din Balta 
si Institutul Pedagogic din Tiraspol. Lucrari: 
Intdiul pahar (1940), Cdntdri din tinerete 
(1941), Rod (1963), Vdnjosul pdmant (1968) si 
Poezii (1983). A ramas in memoria urmasilor 
ca o expresie simbolica a romanitatii din 
Transnistria. 

Jutea, Petre 

(6.10.1902, Boteni, Muscel, jud. Arge§ - 
3.12.1991, Bucure§ti) 

Eseist si om politic. A absolvit Facultatea de 
Drept la Universitatea din Cluj. Fondator al 
revistei Stdnga. Linia generald a vremii (1932), 
alaturi de Traian Herseni, Mihai Ralea, 
Petru Comarnescu si Petre Pandrea. Dupa 
intalnirea cu Nae Ionescu devine legionar ca 
optiune politica. Sef de sectie la Ministerul 
Economiei Nationale, Biroul propaganda 
(1936-1939), si sef de sectie la Ministerul 
Comertului Exterior (1940), sef de sectie in 
Ministerul Razboiului (1940-1944). Cola- 
borator la Cuvantul, condus de Nae Ionescu, 
alaturi de Constantin Noica, Mircea Eliade, 
Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea 
Vulcanescu. A facut de doua ori inchisoare 
politica (1948-1953, 1956-1964), mai ales la 
Aiud. Promovat in mod special dupa 1989 
de Gabriel Liiceanu. Lucrari: Manifestul 
revolutiei nationale, 1998, postum; Reformd 
nationald si cooperare, 2001, postum; Anarhie 
si disciplinafortei, 2002, postum. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 792 



& 



31.10.2011 17:30:00 



u 



Udler, Rubin 

(27.09.1925, Braila) 

Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Universitatii de Stat din Cernauti (1951). 
Lector la Universitatea de Stat din Cernauti 
(1951-1952), lector la Institutul Pedagogic 
din Cernauti (1952-1954), cercetator stiin- 
tific la Institutul de Istorie, Limba si Litera- 
tura al filialei moldovenesti a Academiei de 
Stiinte a URSS (1956-1960), conducator al 
grupului pentru alcatuirea Atlasului lingvistic 
moldovenesc (1960-1961), sef de sector la 
Institutul de Limba si Literatura al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei (1961-1992). 
Contributii in domeniul dialectologiei si 
geografiei lingvistice, foneticii, istoriei lim- 
bii, lexicografiei dialectale. In lucrarile de 
dialectologie a demonstrat ca la est de Prut 
se vorbesc graiurile moldovenesti ale limbii 
romane. Membru al colegiului internati- 
onal de redactie pentru Atlasul dialectologie 
carpatic comun, vol. I-IV Lucrari: Pronumele 
moldovenesti in regiunea Cernauti Consonantism, 
Atlasul lingvistic moldovenesc, vol. 1 , partile I— II; 
Dialectologia moldoveneascd (coautor); Dictionar 
dialectal, vol. I-V (coautor) etc. Stabilit in 
SUA din 1992. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Udrischi, Gheorghe N. 

(28.10.1867, Falticeni - 24.12.1958, Bucure§ti) 
Chirurg veterinar. In 1886-1892 a studiat 
la Scoala Superioara de Medicina. Se spe- 
cializeaza la Berlin, Paris si Bruxelles, unde 
lucreaza alaturi de profesori precum Froh- 
ner, Henrick, Almy. Profesor la Scoala Supe- 
rioara de Medicina Veterinara din Bucuresti. 
A fost creatorul unei puternice scoli veteri- 
nare romanesti. S-a remarcat prin faptul ca a 
fost primul chirurg din lume care a amputat 
unul din membrele anterioare la cal, toto- 
data a imaginat o proteza functionala pentru 
membrul amputat. Cercetarile sale au fost 
indreptate spre diferite aspecte chirurgicale 
veterinare, printre care: anestezia cu stova- 
ina, studierea unor antiseptice (bacilol, pro- 
targol, tonoform); a imaginat mai multe teh- 
nici operatorii originale in tratarea herniei, 



calculozei veziculare si a malformatiilor 
digestive. Lucrari: Hernie inghinald (1896); 
Operatiunea criptorchidiei la cal (1901); Ampu- 
tation du membre anterieur chez le cheval, prothese 
orthopedique (1906); Patologie chirurgicald. Este 
membru de onoare al Academiei Romane 
(1946), exclus in 1948, repus in drepturi in 
1990. Membru al Academiei Veterinare din 
Paris, membru corespondent al Societatii de 
Medicina Veterinara din Berlin. 

Udri§te Nasturel 

V. Nasturel, Udriste 

Uduba§a, Gheorghe 

(8.09.1938, Ocnele Mari, Valcea) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Geologie a 
Universitatii din Bucuresti. Specializare la 
Heidelberg. Cercetator la Institutul de Geo- 
logie si Geografie al Academiei Romane, apoi 
la Institutul Geologic al Romaniei. Profesor 
la Universitatea de Nord din Baia Mare (din 
1997). Contributii de pionieratin descifrarea 
relatiilor paragenetice si structurale intre 
minereurile cu geneza complexa si desci- 
frarea proceselor metalogenetice. A elaborat 
o metoda proprie de diferentiere a curgerii 
lavei din corpurile ne-erupte. Lucrari: 
Ferestre spre adancul Pdmantului (1964); Oli- 
ofitele autohtone triasice din Muntii Tiblesului 
(1980); Metalogeneza complexului eruptiv Tibles 
(1984), Minerals in Romania - the State of the 
Art, 1991. Membru al Societatii Geologice 
a Romaniei, al Asociatiei Internationale de 
Mineralogie. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1996). 

Ulici, Laurentiu 

(6.05.1943, Buzau - 
15.11.2000, Parau, langa Fagara§) 
Critic literar. A absolvit Filologia la Bucu- 
resti. Redactor la Contemporanul, director la 
Luceafarul, presedinte al Uniunii Scriitorilor, 
senator, presedinte fondator al Uniunilor de 
Creatori (1999). Scrie eseuri despre scriitorii 
clasici si contemporani: Recurs, 1971; Prima 
verba, 2 vol., 1975-1978; Biblioteca Babel, 
1978; Confort Procust, 1983; Nobel contra 
Nobel • Propuneri prezentari si antologie, 1988; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 793 



& 



31.10.2011 17:30:01 



Ulitchi 




794 







Gheorghe Uduba§a 



Laurentiu Ulici 



3 Ulitchi 



Putin dupa exorcism, 1991; Deceniul liter ar noud, 
1995; Liter atura romdnd contemporand. Promo- 
tia '70,1995. 

Ulitchi, Olga 

(1.07.1902, Odessa, azi Ucraina - 
23.12.1978, Chisinau) 

Regizor. Rusoaica dupa etnie. A absolvit 
Colegiul de Cinematografie din Odessa si 
Institutul de Invatamant Public din Odessa. 
A inceput sa lucreze in 1931 la Studioul de 
Film din Odessa si a venit la Chisinau in 
1948, ca regizor pentru dublarea in romana 
a filmelor, apoi regizor al jurnalelor de actu- 
alitati care rulau in cinematografe la incepu- 
tul fiecarui film artistic cu numele Moldova 
Sovieticd. A fost printre fondatorii Studioului 
Moldova Film si a realizat unul din primele 
filme de succes ale acestui studio: Balada 
haiduceascd, 1958. 

Ungheanu, Mihai 

(17.03.1939, Slobozia - 12.03.2009, Bucuresti) 
Critic literar. A absolvit Filologia la Bucu- 
resti. Doctor in Litere la Universitatea din 
Bucuresti. Redactor si redactor-sef la revista 
Luceafdrul (pana in 1989), ministru adjunct 
la Ministerul Culturii (dupa 1989), senator 
PRM. Unul dintre promotorii protocronis- 
mului, polemist: Campanii, 1970; Pddurea 
de simboluri, 1973; Lecturi si rocade, 1978; 
Romanul romdnesc si tirania modelului, 1979; 
Exactitatea admiratiei, 1985; Fiii risipitori (Noi 
si secolul XIX), 1988; Rdstdlmdcirea lui Tepes • 
Dracula - un roman politic?, 1992; Romdnii si 
tdlharii Romei: rdzboi religios - rdzboi de ima- 
gine?, 2005. 

Ungureanu, Alexandru 

(22.071941, Piatra-Neamt) 
Geograf. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale, Sectia geografie, la Universitatea 
din Iasi. Profesor la Facultatea de Geogra- 
fie a Universitatii din Iasi. Contributii la 
studiul geografiei populatiei si asezarilor 
omenesti, al resurselor naturale si geografiei 



economice in general. Lucrari: Atlasul Natio- 
nal al Romdniei, in colaborare, 1975; Geografia 
Romdniei - probleme fundamentale, 1977; 
Geografia resurselor naturale, 1980; Geografia 
economicd a lumii contemporane, 1992, 1993. 
Membru de Onoare al Societatii Franceze 
de Geografie. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1995). 

Ungureanu, Cornel 

(3.08.1943, Lugoj) 

Istoric literar. A absolvit Filologia la Timi- 
soara. Doctor in filologie. Este profesor la 
Universitatea de Vest din Timisoara, a fost 
cronicar literar al revistei Orizont (1963- 
2003). Lucrari: La umbra cartilor in floare, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1975; Contextul 
operei, 1979; Proza romdneasca de azi, 1985 si 
Mircea Eliade si liter atura exilului, 1995; Imedi- 
ata noastrd apropiere, vol. 1, 1980; vol. II, 1990; 
Mitteleuropa periferiilor, 2001. Este autorul 
antijurnalelor: A murit in Tibet, 1998; Europa 
Centrald: memorie, Paradis, Apocalipsa, 1998; 
Geografia literaturii romane, azi, vol. I, Munte- 
nia, 2001; Despre regi, saltimbanci si maimute, 
vol. I, 2001; vol. II, 2003; vol. Ill, 2004. 

Ungureanu, Ion 

(2.08.1935, Opaci, Basarabia) 
Regizor si actor de teatru si film, om politic, 
publicist. A absolvit Institutul Pedagogic 
Ion Creanga din Chisinau (1952-1955), 
Facultatea de Filologie, apoi a facut studii 
la S co ala Teatrala B. Sciukin din Moscova 
(1955-1960). A urmat cursurile superioare 
de regie la Institutul de Arta Cinematografica 
A.V Lunacearski din Moscova (1963-1964), 
ca elev al regizorului R. Simonov. Debutul 
si-1 face ca actor de film in rolul lui Boris Gra- 
dinaru din filmul Cdnd omul nu-i la locul lui, 
produs la Moldova Film in 1958. Lucreaza 
la Teatrul Luceafarul (1960-1973), din 1964 
fiind prim-regizor. A lucrat la Moscova: 
1 972-1 977 - regizor si actor de teatru si film; 
1977-1980 - regizor la Teatrul Academic 
Central al Armatei; intre 1980 si 1989, paralel 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 794 



^ 



31.10.2011 17:30:01 



Ungureanu 




Mihai Ungheanu 



Cornel Ungureanu 



Ion Ungureanu 



Teodora Ungureanu 



cu activitatea din teatru si cinematografie, 
preda arta actoriceasca la Scoala Suuerioara 
de Teatru B.V Sciukin din Moscova. In 1989 
revine in Moldova si in 1990 este numit 
ministru al Culturii si Cultelor. Din 1995 se 
stabileste in Romania, unde este viceprese- 
dinte al Fundatiei Culturale Romane (in pre- 
zent - Institutul Cultural Roman). Regie: De 
ziua nuntii de V Rozov; Mai tare ca dragqstea 
(Al 41 -lea) de B. Lavreniov, Radu Stefan , Intd- 
iul si Ultimul; Si sub cerul acela de A. Busuioc; 
Minodora de A. Strambeanu, Georges Dandin 
de Moliere s.a.; la Teatrul Mic Academic din 
Moscova - Pdsdrile tineretii noastre de I. Druta 
(premiul I al Ministerului Culturii al URSS); 
la Teatrul Central al Armatei din Moscova - 
Sfanta sfintelor si Revelatia de I. Druta, Ultima 
intalnire de A. Galin, Un om pentru eternitate 
de R. Bolt, Gura lumii de A. Salinski; la Tea- 
trul Sovremennik din Moscova - Dusmanul 
poporului de H. Ibsen s.a. Este si regizor de 
film: Pdsdrile tineretii noastre si Intalniri cu 
Evgheni Evstigneev - filme de televiziune, 
turnate la Televiziunea din Moscova. Tot 
acolo a filmat spectacolele de televiziune: 
Pica de A. Zurabov (Premiul Interviziunii la 
Festivalul international de la Plovdiv) si Nora 
dupa H. Ibsen. Roluri in: Vicleniile lui Scapin 
de Moliere, A 12-a noapte de W. Shakespeare, 
Pescarusul de A. Cehov s.a., toate la Teatrul 
Luceafarul. Actor de film in: Se cautd un 
paznic r Favoritul, Cdnd omul nu-i la locul lui 
Armaghedon, Leacuri amare (scurtmetraj,), 
Bariera, Serghei Lazo, Ofiter in rezerva, Viforul 
rosu, Acest dulce cuvant - libertatea (Mosfilm), 
Podurile, Bdrbatii incaruntesc de tineri, Povestea 
lui Pat-Prumos, Cdnd ai aldturi un bdrbat, 
Pregatiri de examen, Dansul efemer al dragostei 
Centaurii Codrii s.a. Ca ministru al Culturii si 
Cultelor din Moldova a deschis sau a redes- 
chis numeroase teatre, printre care si Teatrul 
V Alecsandri din Balti. La propunerea lui s-a 
creat, dupa modelul Inelul spiritual, un com- 
plex muzeal la Zaim, in memoria autorului 
celui mai frumos imn al limbii romane, Ale- 
xei Mateevici. A formulat o Declaratie prin 



care solicita reunirea Moldovei cu Romania. 
Artist Emerit al Federatiei Ruse (1981), Artist 
al Poporului din Moldova (1989), laureat al 
Premiului National (1990). 

Ungureanu, Teodora 

(13.11.1960, Re§ita) 

Gimnasta. Eleva a lui Bela Karolyi de la var- 
sta de 6 ani. La Campionatele Nationale din 
1971 a ocupat locul I la individual compus. 
Pana in 1979 s-a clasat a Il-a, dupa Nadia 
Comaneci. La Jocurile Mondiale Univer- 
sitare (1979, Ciudad de Mexico), ultima 
competitie la care a participat, a luat aurul la 
individual compus. A lucrat la trupa de circ 
Cornea, a antrenat 8 ani in Franta, iar din 
1993 s-a stabilit in SUA unde are un club de 
gimnastica si arbitreaza in diverse competitii 
internationale de gimnastica. 

Ungureanu, Valentin 

(26.11.1931, Parjota, Basarabia) 
Pedolog. A absolvit Facultatea de Biologie 
si Pedologie a Universitatii de Stat din 
Chisinau. Director al Institutului de Cer- 
cetari Stiintifice in domeniul Pedologiei 
si Agrochimiei si director general al ASP 
Fertilitatea. Fondator al ampelopedologiei 
in Republica Moldova. A stabilit legaturile 
cantitative si calitative in sistemul sol-vita 
de vie-vin. A tinut conferinte la Moscova, 
Kiev, Bucuresti, Minsk, Alma Ata, Cluj, Iasi, 
Timisoara, Freiburg (Germania), Tbilisi, 
Wageningen (Olanda), Montpellier (Franta), 
in Vietnam. Lucrari: Plonea u eunoepad 
(1979); npoSneMU OKKynbmypeHHOcmu u eoc- 
npou36odcmea n/iodopodun none Mondaeuu 
(1990); Ghidul bunelor practici agricole (2004); 
Fundamentarea ampelopedologica a dezvoltarii 
durabile a viticulturii in Republica Moldova 
(2004). Laureat al Premiului de Stat, Pro- 
fesor Emerit al Scolii Superioare din Repu- 
blica Moldova, distins cu ordinele Drapelul 
Rosu de Munca, Insigna de Onoare si Gloria 
Muncii. Este membru al Academiei Inter- 
nationale a Scolii Superioare din Moscova, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 795 



^ 



31.10.2011 17:30:02 



Uratu 




Valentin Ungureanu 



§tefan Uratu 



Serafim Urecheanu 




796 



al Societatii Mondiale a Stiintei Solului, al 
Societatii Europene de Conservare a Solu- 
lui. Membru corespondent al Academiei de 
Stiinte din Moldova. 

Uratu, §tefan 

(9.01.1951, Ustia, Republica Moldova) 
Fizician. A absolvit Institutul Pedagogic 
de Stat din Tiraspol, Facultatea de Fizico- 
Matematici. Profesor la Catedra de fizica a 
Universitatii de Stat din Tiraspol, evacuata 
la Chisinau. Membru al Consiliului Repu- 
blican al Frontului Popular din partea sec- 
tiei din Tiraspol. Fondator al Comitetului 
pentru Drepturile Omului din Transnistria, 
presedinte al Comitetului Helsinki pentru 
Drepturile Omului din Republica Moldova. 
Ordinul Republicii (2010). 

Urechia (Urechia), V(asile) A(lexandrescu) 

(15.02.1834, Piatra Neamt - 
22.11.1901, Bucure§ti) 

Istoric si scriitor, om politic. A absolvit Aca- 
demia Mihaileana din Iasi si Literele la Paris, 
unde a fondat ziarul unionist Opiniunea, 
organ al romanilor din strainatate. A fost 
unul dintre fondatorii Ateneului Roman 
(1865) si unul dintre intemeietorii Muzeului 
National de Antichitati. A fost profesor la 
Universitatea din Iasi, apoi la cea din Bucu- 
resti. In 1858 a editat ziarul unionist Zimbrul 
si vulturul. Ministru liberal al Cultelor in 
Moldova (1859-1860) si ministru al Instruc- 
tiunii Publice al Romaniei Mici (1881- 
1882). Ca istoric a avut o orientare eclectica. 
A editat numeroase culegeri de documente 
si hrisoave interne si externe. Lucrari: Istoria 
romanilor (14 vol., 1 891-1 902), Istoria scoalelor 
de la 1800-1864 (4 vol., 1892-1904), Dom- 
nia lui loan Caragea (1897-1898), Documente 
dintre 1 769-1800 (1889), Documente relative la 
anii 1800-1833 (1889), Documente inedite din 
domnia MAI. Moruzzi (1895), Codex Bandinus. 
Memoriu asupra scrierei lui Bandinus de la 1646 
urmat de text, insotit de acte si documente (1 895), 
Grinda de aur sau Prevederea unui pdrinte bun, 



Logofdtul Baptiste Veveli, Coliba Mdriucdi Cum 
era ea?, Fidantata imperatorului, Vomica' Bucioc, 
Banul Mdrdcine, Curtea lui Neagoe Voda, Schite 
de istoria literaturii romdne (1885,), Omul mun- 
telui, proza, 1857, memorialistica si a cules 
legende populare: Legende romdne, 1891. 
Membru fondator al Societatii Academice 
Romane (1867). Membru corespondent al 
academiilor spaniola si italiana si al Institu- 
tului Etnografic din Paris. 

Urechean, Serafim 

(2.02.1950, Larga, Republica Moldova) 
Inginer, om politic. A absolvit Facultatea de 
Inginerie Civila si Industrial^ la Institutul 
Politehnic din Chisinau. A lucrat ca inginer 
pe santierele de constructii ale raionului Bri- 
ceni. A absolvit Scoala Superioara de Partid 
la Leningrad. Membru al Federatiei Sindica- 
telor Independente din Republica Moldova, 
al carei presedinte a devenit. Deputat inde- 
pendent in Parlamentul Moldovei (1991- 
1994). Primar al Chisinaului (1994-2005). 
Din 2003 devine copresedinte al Partidului 
Alianta Moldova Noastra (pe listele caruia a 
fost ales deputat in Parlamentul Moldovei si 
a devenit vicepresedinte al guvernului), iar 
din 2004 lider al Blocului electoral Moldova 
Democrata. Distins cu Ordinul Republicii, 
Ordinul Insigna de Onoare, Ordinul pen- 
tru Dezvoltarea Stiintei si Invatamantului, 
ordinele Sfantul Dumitru clasa a II- a, Ser- 
ghei Radonejski si Sf. Stanislav, acordate 
de Biserica Ortodoxa Rusa, diploma Ad 
Honores a Academiei Europene de Arte. 
Membru corespondent al Institutului pen- 
tru Afaceri Internationale (Paris), membru 
corespondent al Academiei Internationale de 
Informatizare de pe langa ONU. Presedinte 
al Aliantei Moldova Noastra, care in 2011 a 
fuzionat cu Partidul Liberal-Democrat. 

Uric, Gavriil 

(a trait Tn prima jumatate a veacului al XV-lea, 
se pare Tn zona Neamt) 

Calugar, copist. A copiat, intre 1413 si 1449, 
13 manuscrie religioase slavone si grecesti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 796 



^ 



31.10.2011 17:30:02 



Urseanu 




Doina Uricariu 



Eugen Uricaru 



Vasile Urseanu 



pe care le-a decorat cu miniaturi, unele 
cerute de Alexandria eel Bun, raspandite 
astazi la Oxford, Moscova, Bucuresti. Prin 
ceea ce a lasat ilustreaza preocuparile ase- 
manatoare ale calugarilor din Europa vremii, 
indiferent de confesiunea crestina careia 
apartineau, dar si apartenenta la un bazin 
cultural si religios specific zonei romanesti. 

Uricariu, Doina 

(5.10.1950, Bucure§ti) 

Poeta si eseista. Verisoara cu Eugen Uricaru. 
A absolvit Filologia la Bucuresti. A fost 
redactor de editura, apoi fondeaza si conduce 
grupul editorial Du Style (1990). In prezent 
casatorita in SUA. Scrie o poezie senzuala si 
elevata: Vindecdrile, 1976; Vietdtifericite, 1980; 
Naturd moartd cu suflet, 1982; Mdna pe fata, 
1984; Inima axonometricd, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, 2002, si eseuri despre poezie: 
Apocrife despre Emit Botta, 1983; Ecorseuri • 
Structuri si valori ale poeziei romanesti moderne, 
1989; Nichita Stdnescu inegalabilul, 2000. 

Uricaru, Eugen 

(1.11.1946, Buhu§i) 

Prozator. Var cu Doina Uricariu. Absolvent 
al Facultatii de Filologie din Cluj, Sectia 
romana-italiana (1971). Face parte din 
grupul fondator al revistei Echinox, alaturi 
de Marian Papahagi; redactor-sef (1968) 
si redactor-sef adjunct (1969-1971) al 
revistei. Redactor la revista Ateneu (1972), 
Steaua (1973-1990) si redactor-sef adjunct 
al revistei Luceafdrul (1990-1991); atasat 
cultural la Ambasada Romaniei din Grecia 
(1992-1995); director adjunct la Accademia 
di Romania din Roma (1993), functionar la 
Ministerul de Externe al Romaniei. Membru 
al Uniunii Scriitorilor, vicepresedinte al ei 
(1997-2001), apoi presedinte (2001-2003), 
secretar de stat in Ministerul Afacerilor 
Externe pentru relatia cu Parlamentul. In 
prezent director al agentiei Copyro pentru 
drepturi de autor. Alte colaborari la Romania 
literard, Viata romaneascd, Amfiteatru, Convorbiri 



literare, Vatra, Transilvania, Contemporanul, 
Tribuna. Scrie romane in care istoria este 
prezenta: Rug si flacdrd, 1977, dupa care s-a 
facut filmul omonim, care a primit in 1979 
Marele Premiu la Santarem, Portugalia; Mie- 
rea, 197 '8; Asteptdndu-i pe invingdtori, Premiul 
Asociatiei Scriitorilor din Cluj, 1981; Vladia, 
1982; Memoria, 1983; 1784, vreme in schim- 
bare, Premiul Academiei, 1984; Stdpdnirea de 
sine, 1986; Complotul sau Leonard Bdlbdie contra 
banditului Cocos, 1990; Stare de fapt, Marele 
Premiu la San Marino, 1995. 

Urmuz nume la na§tere 

Demetru Dem. Demetrescu-Buzau 

(17.03.1883, Curtea de Arge§ - 
23.11.1923, Bucure§ti) 

Scriitor. A studiat Dreptul la Bucuresti. 
Functionar. Este considerat precursorul 
dadaismului si al literaturii absurdului prin 
prefigurarea, in proza si versurile sale, a 
absurdului de tip avangardist. S-a nascut, ca 
scriitor, din literatura targurilor de provincie 
unde nu se intampla nimic. Tristan Tzara si 
Eugene Ionesco il citeaza ca maestru. A fost 
descoperit de Tudor Arghezi si publicat pos- 
tum de avangardisti: Pdlnia si Stamate; Algazy 
& Grummes, 1930. 

Urseanu, Vasile 

(9.01.1848, Bucure§ti - 1926, Bucure§ti) 
Contraamiral. A absolvit Scoala Navala din 
Brest, Franta. In timpul Razboiului de Inde- 
pendents a organizat o baterie de aparare in 
regiunea Calafat si a fost trimis in misiune 
speciala pe langa printul Serbiei, Milan 
Obrenovici. A fost insarcinat sa suprave- 
gheze construirea unor nave (la Londra) 
pentru formarea Marinei Comerciale roma- 
nesti. Acolo a fost facut bricul Mircea, al 
carui prim-comandor a fost, dar si Eulgerul, 
Grivita, Rahova, Opones, Smdrdan si trei salupe 
de politie - Poterasul, Grdnicerul si Sentinela. 
A comandat o perioada de timp si crucisato- 
rul Elisabeta, cu care a strabatut Marea Medi- 
terana, Oceanul Atlantic, Marea Nordului si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 797 



^ 



31.10.2011 17:30:02 



Ursu 




lleana Ursu loan Ursu (fizician) 



Viorica Ursuleac 




798 



Marea Baltica, facand astfel cea mai lunga 
calatorie pe care o nava de razboi romana 
a intreprins-o in acele vremuri. A fost unul 
dintre fondatorii primei Societati Nationale 
de Navigatie Maritima, fund ales membru 
in Consiliul de Administrate al acestei 
societati. In ziua de 27 ianuarie 1908, in sala 
Camerei de Comert din strada Doamnei, 
trece oficial pe arena astronomiei roma- 
nesti, prezidand prima adunare generala a 
Societatii Astronomice Romane. Lucrul eel 
mai durabil pe care 1-a realizat ca presedinte 
al Societatii Astronomice Romane a fost 
construirea prin eforturi financiare proprii a 
cladirii Observatorului Astronomic. 

Ursu, Andrei 

(20.12.1929, Straseni, Basarabia) 
Pedagog. A absolvit Universitatea de Stat 
din Chisinau (1953). Activitati la ASM: labo- 
rant, cercetator, sef de laborator, director de 
institut. Doctor habilitat in biologie (1978). 
Contributii stiintifice: geneza, geografia, 
cartografia, regionarea, transformari tehno- 
genice, evolutia, solurile din Republica Mol- 
dova. Lucrari expuse in peste 400 publicatii 
si circa 10 monografii. Membru de Onoare 
al Academiei Agrare din Romania (1989). 

Ursu, lleana 

(1954, Zrenjanin, Voivodina) 
Poeta si traducatoare. A tradus in sarba pe 
Mihai Eminescu, Radu Gyr, Carolina Ilica, 
Liliana Ursu, Virgil Carianopol. A partici- 
pat la proiectul de integrare a minoritatii 
romanesti din Serbia, „Svetlosti znacenia" 
(„Lumina cunoasterii"), alcatuind o antolo- 
gie de 1200 de pagini din creatia romanilor 
din Banatul Sarbesc. A publicat volume de 
versuri: Pensiune in bibliotecd (197 S) ; Abilitatea 
vrdjitoarei (1981); Semne pe nisip si Ielabuga 
(ambele 1996). Conduce Departamentul 
pentru Minoritati Nationale al Ministerului 
Culturii din Voievodina. A primit Premiul 
Uniunii Scriitorilor din Romania (2000). 



Ursu, loan 

(26.10.1875, Cata, jud. Sibiu - 6.10.1925, Bra§ov) 
Istoric. A absolvit Facultatea de Litere si 
Filosofie la Universitatea din Bucuresti. 
Specializare la Berlin, Mtinchen, Paris, 
Viena, Venetia. Profesor la universitatile din 
Iasi, Cluj, Bucuresti. A fondat Revista neamu- 
lui (1915-1916). Lucrari: Cauzele de cdpetenie 
ale edderii si mdririi noastre in trecut, 1906; De 
ce ne-au aservit strdinii, 1911; Stefan eel Mare si 
turcii, 1914; Dreptul nostru asupra Ardealului, 
1915. Membru corespondent al Academiei 
Romane, 1910. 

Ursu, loan 

(5.04.1928, Manastireni, jud. Cluj - 
16.04.2007, Bucure§ti) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Universitatea din Cluj. Specializare in rezo- 
nanta magnetica electronica si nucleara in 
SUA, URSS, Marea Britanie, Elvetia, RDG. 
Profesor la Facultatea de Fizica a Universtita- 
tii din Cluj, apoi din Bucuresti. Presedinte al 
Comitetului de Stat pentru Energia Nucleara, 
presedinte si prim-vicepresedinte al Consi- 
liului National pentru Stiinta si Tehnologie. 
Profesor invitat la Universitatea din Trieste. 
A descoperit efectul de imbogatire izotopica 
a uraniului prin rezonanta magnetica, s-a 
ocupat de fizica solidului, de interactiunea 
radiatiilor nucleare cu solidul. Lucrari: Ener- 
gia atomicd r 1973; Fizica si tehnologia materiale- 
lor nucleare, 1982; Interactiunea radiatiei laser cu 
metalele, 1986. Membru al Societatii Romane 
de Fizica, de Chimie, al consiliului stiintific 
al Institutului Unificat de Cercetari Nucleare 
de la Dubna, al Societatii Europene de Fizica, 
al Societatii Americane de Fizica, al Societatii 
Internationale de Rezonanta Magnetica s.a. 
Membru al Academiei Romane (1974). 

Ursuleac, Viorica 

(26.03.1894, Cernauti - 
22.10.1985, Ehrwald, Tirol, Austria) 
Soprana. A absolvit Conservatorul la Viena. 
A debutat la Opera din Zagreb, apoi a 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 798 



^ 



31.10.2011 17:30:02 



Ustian 




Serghei Urusov 



Aura Urziceanu 



George Uscatescu 



sustinut rolurile importante ale repertoriului 
clasic la Viena Volksoper, Opera din Frank- 
furt, Viena Staatsoper, Berlin Staatsoper si 
Opera din Miinchen. Profesoara la Salsburg 
Mozarteum (1964). Roluri in: Nunta lui 
Figaro, Don Giovanni Fidelio, Olandezul zbu- 
rdtor, Simon Boccanegra, Bal mascat, Forta des- 
tinului, Don Carlos, Tosca, Turandot, Cavalerul 
rozelor, Othello, rolurile din Richard Strauss. 

Urusov, Serghei D. 

(7.03.1862, laroslavl, Rusia - 1937, Moscova) 
Print, guvernator al Basarabiei intre 1903 si 
1 904. A absolvit Universitatea din Moscova, 
Facultatea de Drept. A fost viceministru 
la Interne (1906) si la Externe (1917, in 
guvernul provizoriu). A avut vederi liberale, 
a fost membru in Duma tarista, a organizat 
Protestul de la Viborg. A militat pentru 
libertati nationale si sociale ale popoarelor 
din Rusia. A cunoscut inchisorile tariste (de 
doua ori) si pe cele sovietice (tot de doua 
ori). A lasat memorii celebre: Insemnarile 
unui guvernator, Chisinau, 1903-1904, in 
care a descris societatea basarabeana, vizita 
la Iasi, discutiile cu suveranii Romaniei. 
Intre 1916 si 1917 a organizat si intretinut 
un tren sanitar pe frontul roman. 

Urziceanu, Aura 

(14.12.1946, Bucure§ti) 

Cantareata de jazz. A inceput sa cante de 
la 16 ani si a obtinut locul II la Festivalul 
National de Muzica Usoara de la Mamaia, 
1969. A dat concerte in SUA, unde a urcat 
pe scena alaturi de Ella Fitzgerald si Duke 
Ellington. Discuri: Aura (1972), Arie din suitd 
(1973), Seard de Jazz cu Aura (1974), Take 
Five (cu Cvintetul Bucuresti, 1974), Oh, My 
Love (1975), Over The Rainbow (1977), Thad 
& Aura (cu Thad Jones, 1977), Dulce cdntec 
romdnesc (cu George Urziceanu, 1977), Once 



I Loved (1981), I Found Love Again (1996), Dor 
de viatd (2000). A castigat Cupa Europeana la 
Knokke le Zoutte, Belgia, 1971. 

Uscatescu, George 

(5.05.1919, Crete§ti, jud. Gorj - 
11.05.1995, Barcelona) 

Istoric literar, hispanist. A absolvit Literele, 
Filosofia si Dreptul la Universitatea din 
Bucuresti. Legionar ca optiune ideologica, 
a plecat la studii in Spania - Horia Sima isi 
aminteste de el - unde a si ramas din 1944. 
Profesor la Universitatea din Barcelona. 
Profesor invitat la Florenta, Buenos Aires, 
Milano, Paris, Roma, Strasbourg. In Roma- 
nia a fost tradus inainte de 1989, gratie 
mai ales sustinerii revistei Romania literard. 
Lucrari: Relaciones culturales Hispano-rumanas, 
1950; De Maquiavello a la Razon de Estado, 
1951; Prof etas de Europa, 1962; Seneca, nuestro 
contempordneo, 1965; Conversaciones actuales, 
1971; Aporias del estructuralismo , 1971; Breve 
teoria e historia de la cultura, 1973; Agustin, 
Nietzsche, Kierkegaard: nuevas ledums de filoso- 
fia y filologia, 1983; Brdncusi si arta secolului, 
1985; Procesul umanismului, 1987; Ontologia 
culturii, vol. I, 1986. Presedinte al Societatii 
Ibero-Americane de Filosofie. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1991). 

Ustian, Ion 

(12.09.1939, Oli§cani, Basarabia) 
General. A absolvit in 1958 Scoala Tehnica 
de Agronomie din Cucuruzeni (fondata 
in 1893) si a fost instructor de Komsomol 
pentru organizatiile rurale din Moldova. 
A absolvit Academia de Stiinte Sociale 
din Moscova. Presedinte al Sovietului de 
Ministri din RSS Moldoveneasca (1980- 
1985), membru al CC al PCUS (1981-1986) 
si deputat in Sovietul Suprem al URSS 
(1981-1989). In prezent profesor la Acade- 
mia de Studii Economice a Moldovei. 




ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONA 



diet LZ.indd 799 



^ 



31.10.2011 17:30:03 



V 




Vacas, Polly 

(13.03.1892, Galati - 1949, Bucure§ti) 
Aviator. Grec ca etnie. A absolvit Scoala de 
Pilotaj de la Chitila, unde a devenit apoi 
instructor. In 1912 s-a transferat la Liga 
Aeriana Nationala de la Baneasa. A luptat 
ca pilot militar in razboaiele balcanice. 
A fost pilot de vanatoare in Primul Razboi 
Mondial. A fost sef de trafic la Compania 
de Transport Aerian SARTA, iar in 1946 
comandant al aeroportului Baneasa. 

Vaida-Voevod, Alexandru 

(1872, Bobalna - 19.03.1950, Sighet) 
Politician, sustinator al unirii Transilvaniei 
cu Romania Mica, membru, alaturi de Vasile 
Goldis, Iuliu Hossu si Miron Cristea, in 
consiliul care a proclamat Unirea cea Mare. 
Greco-catolic. A facut parte din delegatia 
romaneasca la Conferinta de pace de la 
Paris (1919). Prim-ministru in 1919 si 1926, 
fondator al Partidului National Taranesc. In 
preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial 
a fost deschis miscarii legionare. Arestat in 
1944, a murit la inchisoare. 

Vancea, Augustin 

(19.12.1892, Parhida, jud. Bihor - 
3.08.1973, Cluj-Napoca) 

Geolog. A absolvit Facultatea de Geogra- 
fie-Geologie la Universitatea din Cluj. S-a 
remarcat in domeniul cercetarii si exploatarii 
gazului metan. Intreaga sa cariera a cercetat 
depozitele neozoice din Transilvania, spre 
a elucida succesiunea etajelor stratigrafice 
din bazinul colinar al Tarnavelor si a pune 
in valoare noi resurse gazeifere. Locul sau 
de munca a fost la Medias, in Centrala 
Gazului Metan. Aid a avut la dispozitie atat 
materia prima de cercetare, cat si tehnologia 
necesara pentru cercetari. In studiul sau 
Cercetdri geologice in regiunea Grebenis-Dobra, 
face o caracterizare geologica detaliata atat 
a elementelor de suprafata, cat si a depozi- 
telor de adancime, a domurilor gazeifere de 
la Grebenis si Dobra. A studiat depozite de 
adancime si de mare adancime, prin foraje 
ce depaseau 790 m. O alta lucrare a sa este 



Limita miocen-pliocen in bazinul Transilvaniei. 
Impreuna cu L. Ungureanu este autorul 
lucrarii Asupra coreldrii depozitelor mio-pliocene 
din Bazinul Transilvaniei pe baza de microfaund, 
prin care pune bazele corelatiilor faciesuri- 
lor de aceeasi varsta geologica de pe o mare 
suprafata sedimentara, cu dovezi de sonda, 
cu similitudini fosilifere si structurale. Prin- 
cipalele sale studii sunt grupate in lucrarea 
Neogenul in Transilvania. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1963). 

Vancea, Pet re 

(27.06.1902, Rudari, Dolj - 
19.12.1986, Bucure§ti) 

Medic oftalmolog. A inceput Facultatea de 
Medicina la Bucuresti si a absolvit-o la Cluj. 
Profesor la Clinica Oftalmologica din Cluj, 
apoi din Iasi si la Institutul de Medicina si 
Farmacie din Bucuresti. Contributii la stu- 
dierea patogeniei cataractei senile, a tumo- 
rilor ochiului. A preparat un medicament 
propriu, brevetat cu numele ETO (Extract 
Total de Ochi) pentru tratamentul miopiei 
avansate. Lucrari: Introducere in neurologia ocu- 
lard r Virozele oculare; Tumorile ochiului si anexele 
sale; Clasificarea functionala a glaucoamelor. 
Membru al Academiei de Stiinte Medicale 
din Romania, al Societatii Internationale de 
Ergo-oftalmologie, al Societatii de Biologie 
din Paris. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (1963). 

Vancea, Zeno 

(8.10.1900, Boc§a Va§iovei, jud. Cara§ Severin - 
15.01.1990, Bucure§ti) 

Compozitor si muzicolog. A absolvit Conser- 
vatory din Cluj ca elev al lui Gheorghe Dima. 
Specializare la Conservatorul din Viena. Pro- 
fesor la Conservatorul din Targu Mures, din 
Timisoara si apoi din Bucuresti. Redactor-sef 
al revistei Muzica si vicepresedinte al Uniunii 
Compozitorilor si Muzicologilor din Roma- 
nia. Lucrari: muzicale - Requiem, 1 941 , pen- 
tru cor si orchestra; Rapsodia bdndteand nr. 1, 
1926; Scoarte, 1928, suita pentru orchestra 
de camera; Rapsodia bdndteand nr 2, 1950; 
Simfonietta No. 1, 1948 si No. 2, 1967; Prolog 
simfoniCy 1 974; Sonata pentru orgd si orchestra de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 800 



^ 



31.10.2011 17:30:03 



Van Leer 




Alexandru Vaida-Voevod 



ZenoVancea Spiridon Vangheli 



Lia Van Leer 



coarde, 1976; 8 Cvartete de coarde, 1934-1980; 
Sonata pentru vioara solo, 1981; Ionicd, 1979, 
madrigal pentru cor mixt a cappella, melodie 
si versuri populare; muzicologie - Muzica 
eclesiastica cor aid la romdni, 1938; Creatia muzi- 
cala romdneasca in secolele XIX-XX, vol. I (1968) 
si vol. II (1979). Distins cu mai multe premii 
de creatie la Festivalul International George 
Enescu, a obtinut, de asemenea, Ordinul 
Muncii clasa II-a (1948), Premiul de Stat al 
R.P. Romane (1953), titlul de Maestru Emerit 
al Artei (1954), Premiul Herder al Universi- 
tatii din Viena (1974). 

Vangheli, Spiridon 

(14.06.1932, Grinauti, Basarabia) 
Scriitor, editor. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Institutului Pedagogic de Stat Ion 
Creanga din Chisinau. A fost profesor de 
scoala medie, apoi redactor la editurile Cartea 
Moldoveneasca si Lumina. A scris literatura 
pentru copii: In Tarafluturilor (1962), Baietelul 
din coliba albastrd (1964), Ispravile lui Guguta 
(1967), Ministrul bunelului (1971), Guguta - 
capitan de corabie (1979), Steaua lui Ciubotel 
(1981), Pantalonia - Tar a piticilor (1989), 
Guguta si prietenii sai, 2 vol. (1994), Total lui 
Guguta cdnd era mic (1999), Copii in catusele 
Siberiei (2001), Taina inelului (pies a montata 
la Teatrul municipal de marionete Guguta, 
2003). A tradus: Peter Pan si Wendy de James 
Barrie (1975), Pepi Cioraplung de Astrid Lind- 
gren (1973) s.a. A pus la indemana copiilor 
din clasele primare antologia Carte de citire si 
gdndire, 4 vol. (2006). A fost tradus in araba, 
armeana, bulgara, ceha, chineza, engleza, 
estona, japoneza, germana, italiana, rusa, 
slovaca, turca si altele. Distins cu Diploma 
de Onoare Andersen (1974), laureat al Pre- 
miului de Stat al Republicii Moldova (1980) 
si al Premiului Ministerului Invatamantului 
(1982), Premiului Ion Creanga al Academiei 
Romane (1996), Premiului special al Uniunii 
Scriitorilor din Romania (2002). Distins cu 
titlurile Maestru Emerit al Artei (1982) si 
Scriitor al Poporului (1992). 



Vanku, Milan 

(22.07.1923, Straja, Banatul Sarbesc - 
16.05.2008, Belgrad) 

Istoric si publicist. Roman dupa mama si 
sarb dupa tata. A absolvit Dreptul si Istoria 
la Belgrad. A luptat alaturi de Iosip Broz 
Tito in al Doilea Razboi Mondial. Arestat 
de colaborationisti, a reusit sa fuga in 
Romania. Specializare la Viena. Profesor 
la Facultatea de Filosofie din Pristina si la 
Facultatea de Filologie a Universitatii din 
Belgrad. Profesor invitat la Viena. A scris 
in sarbo-croata: Mala-Antanta, 1920-1938, 
1969 - tradusa la Bucuresti, Mica intelegere si 
politica externa a Jugoslaviei, 1920-1938 si in 
romana: Nicolae Titulescu - promotor alpoliticii 
depace si colaborare in Balcani, 1986. Membru 
fondator al Fundatiei Europene Nicolae 
Titulescu de pe langa Academia Romana 
(1991), membru de onoare al Societatii de 
Limba Romana din Voivodina. 

Van Leer, Lia nume la na§tere 
Lia Grunberg, casatorita Leer 

(4.08.1924, Balti, Basarabia) 
Cineast. A absolvit liceul fiind colega cu 
Eugeniu Coseriu si a plecat in 1940 in Pales- 
tina. A absolvit Facultatea de Stiinte Umaniste 
a Universitatii Ebraice din Ierusalim. Sotul 
era pilot si cineast, evreu originar din Olanda, 
salvat de pogromul Noptii de Cristal de mis- 
carea de rezistenta. S-au stabilit la Haifa, eel 
mai mare centru muncitoresc al tarii, si au 
infiintat (1955) primul cineclub. Au sustinut 
miscarea de formare a cinematografiei israe- 
liene fondand, cu arhivele proprii, aduse din 
Basarabia, Arhiva Israeliena de Film, Cine- 
mateca si Festivalul International de Film 
(din 1984). Distinsa cu premiul decernat de 
presedintele Haim Hertzog pentru activita- 
tea sa voluntara (1988); Ordinul Cavaler al 
Artelor si Literaturii si Cavaler al Legiunii de 
Onoare al Frantei; premiul pentru intreaga 
activitate pusa in slujba cinematografului, 
acordat de Academia Israeliana de Film 
(1998). Premiul Israel (2004). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 801 



& 



31.10.2011 17:30:03 



Varga 




802 




Andrei Vartic 



Varga, Ecaterina 

nume la na§tere Varga Katalin 

(1802, Halmeag, comitatul Tarnava Mare - 
1858, Targu Mure§) 

Militanta pentru drepturile iobagilor. A fost 
conectata la miscarea lui Avram Iancu, s-a 
deplasat in Muntii Apuseni si a scris petitii 
pentru drepturile iobagilor romani catre 
guvernul Transilvaniei de la Sibiu si catre 
Dieta de la Viena. Chestiunea de fond era 
sociala, precede valul revolutionar de la 
1848, dar si religioasa, deoarece una dintre 
parti afirma ca drepturile romanilor orto- 
docsi sunt ingradite din cauza catolicismului 
si greco-catolicismului, in vreme ce partea 
opusa, adica Saguna, milita pentru impune- 
rea liniei ortodoxiei. Arestata din ordinul lui 
Andrei Saguna, a stat la inchisoare la Aiud si 
Alba Iulia (1847-1851). 

Varlaam, probabil nume de botez Vasile 
(1585, undeva Tn Vrancea - 
1657, manastirea Secu, Moldova) 
Mitropolit al Moldovei (1632-1653). A intro- 
dus si a raspandit tiparul in Moldova, pri- 
mind tiparnita de la Petru Movila, mitropo- 
litul Kievului. A tiparit Cazania (1641-1643), 
cu o prefata a lui Vasile Lupu: „Cuvant 
impreuna catra toata sementia romaneasca". 
A luptat pentru pastrarea religiei ortodoxe in 
conditiile patrunderii catolicismului dinspre 
Polonia, a editat Carte romdneascd de invdtdturd 
la dumenecele de preste an, 1643, folosita si in 
Scheii Brasovului, contribuind la raspandirea 
limbii romane unitare in toate tarile romane. 

Vartic, Andrei 

(21.10.1948, Danceni, azi Tn mun. Chi§inau - 
2.06.2009, Chi§inau) 

Fizician si publicist. Familie originara de la 
Piatra Neamt. A absolvit Facultatea de Fizica 
la Universitatea de Stat din Chisinau. Specia- 
lizat in spectroscopie. Proroman si antitotali- 
tarist, a fost arestat la Moscova, Vilnius, Riga, 
Leningrad. A lucrat ca muncitor in Siberia. 
Director de programe la postul de radio 



Vocea Basarabiei. Fondator al Institutului 
Civilizatiei Dacice si al Teatrului de Poezie. 
A propus crearea Frontului Popular din Mol- 
dova (1987). Deputat in primul Parlament al 
Republicii Moldova (1990-1994). A creat 
Fundatia Culturala si Editura Basarabia 
(1991). A fost prim-vicepresedinte al funda- 
tiei intemeiate. Lucrari: Pod peste fluviu, 1973; 
Scrisori din Bizant, 1975; Paravanul dintre actor 
si rol, 1980; Catastrofa eliberarii r 1996; Drumul 
spre Kogaionon, 1998; Variatiuni pe o tenia de 
Levi-Strauss, 2000; Arheologia paravanului de 
la Ripiceni-Izvor, 2003; Cealaltd Romanie, 2007. 

Vartic, Ion 

(4.10.1944, Sibiu) 

Istoric literar. Absolvent al Facultatii de 
Filologie din Cluj, sectia romana, in 1967. 
Doctor in litere cu teza „ Ibsen si teatrul 
modern", in 1988. Redactor-sef adjunct la 
„Echinox" intre 1972 si 1983. Seful Catedrei 
de teatru de la Facultatea de Litere. Secretar 
de stat la Ministerul Culturii (1990-1992). 
Directorul Teatrului National din Cluj din 
2000. Lucrari: Spectacolul interior. Eseuri critice, 
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut in 
critica, 1977; Radu Stanca. Poezie si teatru, 1978; 
Modelul si oglinda, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor, 1982; Ibsen si „teatrul invizibil", Premiul 
Asociatiei Internationale a criticilor de teatru, 
1995; Cioran naiv si sentimental, Premiul Uni- 
unii Scriitorilor si Premiul Asociatiei Scrii- 
torilor din Cluj, 2000; Clarul Caragiale, 2002; 
Bulgakov si secretul lui Koroviev, 2004, 2006. 

Vaschide, Nicolae 

(5.12.1873, Buzau - 13.10.1907, Paris) 
Psiholog. Grec ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Litere si Filosofie la Universitatea din 
Bucuresti. Specializare la Laboratorul de 
gsihologie fiziologica de la Ecole des Hautes 
Etudes de pe langa Sorbona si Facultatea 
de Medicina din Paris. Contributii la for- 
mularea de terminologii specifice pentru 
delimitarea tipurilor de senzatii, formelor 
atentiei, memoriei si inteligentei. A imaginat 
si construit o gama larga de aparate de labo- 
rator pentru masurarea diferitelor modalitati 
de sensibilitate. Conceptia si contributia sa 
la fundamentarea psihologiei experimentale 
sunt sintetizate intr-un adevarat tratat de 
tehnica psihologiei experimentale. 

Vasici-Ungureanu, Pavel 

nume la na§tere Pavel Ungureanu 

(18.04.1806, Timisoara - 3.07.1881, Timisoara) 
Medic si scriitor. A urmat Facultatea de 
Medicina la Budapesta (1826-1832) si a 
devenit doctor cu teza „Pesta orientala". 
Dupa terminarea studiilor a lucrat ca medic 
in diferite orase ale Transilvaniei. S-a implicat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 802 



& 



31.10.2011 17:30:03 



Vasile 




Pavel Vasici-Ungureanu 



Vasile Vasilache 



Nicolae Vasile 



in activitati de popularizare a medicinei si 
a publicat numeroase articole in revistele 
romanesti ale vremii (Foaie pentru minte, inimd 
si literatura, Transilvania, Telegraful roman, 
Gazeta de Transilvania etc.). A scris manuale 
de igiena si dietetica dedicate scolilor roma- 
nesti din Imperiul Habsburgic. Este creditat 
ca intemeietorul primei reviste de medicina 
din Transilvania, Higiena si scoala, aparuta 
la Timisoara (1876-1877), apoi la Gherla 
(1878-1880). O contribute importanta 
a fost traducerea lucrarii lui Cristoph W. 
Hufeland Macrobiotica sau mdestria de a lungi 
viata, aparuta la Brasov, in doua volume. El 
adauga date si statistici despre longevitatea 
romanilor banateni si le coreleaza cu noxele 
intalnite de acestia in profesiile de tabacar, 
zidar, tipograf. Combate sarlatanismul 
medical si exagerarile hidroterapiei, asa 
cum era ea practicata la acea vreme, si face 
propaganda pentru vaccinarea antivariolica. 
In aceasta publicatie aborda problemele de 
educatie, cresterea prestigiului invatatorilor, 
popularizarea noilor descoperiri din lumea 
stiintei. Lucrari: Antropologia sau scurtd cunos- 
tintd despre om si insusirile sale, Buda (1830); 
Dietetica sau invdtdtura de a pdstra intreaga 
sdndtate, Buda (1831); Pesta orientala, Buda, 
1832; Catehismul sdndtdtii, Timisoara (1870); 
Catehismul antropologic, Timisoara (1870). 
In 1843 a devenit membru al Societatii de 
Medici si Naturalisti din Iasi, in 1 847 mem- 
bru al Societatii Literare din Bucuresti, iarin 
1879 membru titular al Academiei Romane. 

Vasilache, Vasile 

(4.07.1926, Unte§ti, Basarabia - 
4.06.2008, Chi§inau) 

Scriitor. Si-a inceput studiile la Iasi, avand 
drept profesor un ginere al lui Garabet Ibra- 
ileanu, dar le-a terminat la Chisinau, unde 
a absolvit Facultatea de Filologie a Institu- 
tului Pedagogic Ion Creanga. Specializare la 
Institutul de Cinematografie, Sectia scenarii, 
de la Moscova. A fost profesor de scoala 
medie la Cetireni, azi rn. Ungheni, redactor 



la Cultura Moldovei, revista Nistru, membru al 
colegiului si redactor la Studioul Moldova 
Film. Lucrari: Ale tale doua maini (1964), Doua 
mere tigance (1 964), Tdcerile casei aceleia (1 971), 
Povestea cu cocosul rosu (1966); Elegie pentru 
Ana-Maria (1983), Mama-mare - profesoara de 
istorie (1988), Surdsul lui Vishnu (1993), Verzi 
suntem, verzi... (2008, postum). A tradus din 
M. Saltikov-Scedrin {Basme, 1972), Vasili 
Suksin {Pamantenii, 1976), Valentin Raspu- 
tin (Adio pentru Matiora, 1979), din scriitori 
cehi, bulgari. Laureat al Premiului National 
al Republicii Moldova (1994), distins cu 
Ordinul Republicii (1996). Detinator al 
Premiului pentru Opera Omnia al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova (2002). 

Vasile Lupu 

V. Lupu, Vasile 

Vasile, Nicolae 

(16.06.1954, Lude§ti, jud. Dambovita) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electroteh- 
nica la Institutul Politehnic din Bucuresti. 
Specializari la Universitatea Southampton, 
Marea Britanie; Wisconsin, Missouri si 
New Jersey, Newark, SUA; Milano, Italia; 
Fundatia Hans Seidel, Germania. Profesor 
la Universitatea Politehnica din Bucuresti. 
Contributii in domeniul motoarelor sin- 
crone cu magneti de mare energie. Autor a 
26 de inventii brevetate. Presedinte al Aso- 
ciatiei Romane de Standardizare. Membru al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 

Vasile, Radu 

(10.10.1942, Sibiu) 

Istorie si om politic. A absolvit Facultatea de 
Istorie a Universitatii din Bucuresti. Speci- 
alizare la Salonic si Miinchen dupa 1990. 
A lucrat la Muzeul Satului, apoi la Institutul 
de Istorie Nicolae Iorga din Bucuresti. In 
prezent profesor la Academia de Studii 
Economice din Bucuresti. Membru al Parti- 
dului National-Taranesc Crestin-Democrat 
(din 1990), apoi al Partidului Democrat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 803 



^ 



31.10.2011 17:30:04 



Vasilescu 




804 



(din 2000). Vicepresedinte al Senatului 
Romaniei (1993-1998), vicepresedinte al 
Adunarii Parlamentare a Consiliului Euro- 
pei (1997-1998), prim-ministru al Romaniei 
(1998-1999). Lucrari: Economia lumii. Cdi si 
stadii de modernizare, 1997; Fabricius, roman, 
1999; Pacientul roman, versuri, 2000. 

Vasilescu, Florin 

(3/15.04.1897, Calarasi, jud. lalomita - 
15.10.1958, Paris) 

Matematician. A ab solvit Facultatea de 
Matematica la Universitatea din Iasi ca elev 
al Verei Myller. A luptat in Primul Razboi 
Mondial. Specializare la Sorbona, apoi in 
Germania si Elvetia. A lucrat ca asistent al 
lui Ermil Pangratti la Catedra de geometrie 
descriptiva a Facultatii de Matematica de la 
Universitatea din Bucuresti. Specializare la 
Universitatea Harvard, SUA. A lucrat la Rice 
Institute din Huston, Texas. Din 1930 profe- 
sor de geometrie superioara si diferentiala la 
Facultatea de Stiinte a Universitatii din Cer- 
nauti. Pleaca definitiv la Paris in 1932. A fost 
profesor de matematici la universitatile din 
Montpellier, Lille, Rennes. Profesor invitat 
la Geneva, Paris, in SUA. Contributii in 
domeniul analizei matematice, al mecanicii 
fluidelor si al teoriei elasticitatii si rezistentei 
materialelor. Lucrari: Sur lesfonctions multifor- 
mes de variables reelles, 1925. 

Vasilescu, Ion 

(4.11.1903, Bucuresti - 1.12.1960, Bucuresti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti si Schola Cantorum la Paris. A fost 
dirijor la Teatrul National din Craiova si la 
Teatrul de Estrada din Bucuresti. A predat 
armonie la Conservatorul din Bucuresti. Este 
unul dintre principalii creatori de muzica 
usoara romaneasca, unde a valorificat deo- 
potriva folclorul si romantele. Maria Tanase, 
Jean Moscopol, Gica Petrescu, Margareta 
Paslaru, Elena Zamora, Mia Braia, Doina 
Badea au fost cei mai cunoscuti interpreti ai 
melodiilor sale. Melodii: „Mi-am pus busu- 
ioc in par", „Vrei sa ne-ntalnim sambata 
seara", „Hai acasa, puisor", „Glasul rotilor 
de tren", „Tarancuta, tarancuta", „Hai sa-ti 
arat Bucurestiul noaptea", „In noaptea asta 
toata lumea e a mea", „La fereastra unde 
doarme o pisica", „Asta seara sa dansezi 
numai cu mine", „Cel mai frumos tango din 
lume", „Bun ramas, prieteni dragi". Teatrul 
de Estrada din Bucuresti si un festival de 
muzica usoara ii poarta numele. 

Vasilescu-Karpen, Nicolae 

(28.11.1870, Craiova - 2.03.1964, Bucuresti) 
Inginer, fizician si inventator. Dupa termi- 
narea liceului Carol I din Craiova urmeaza 




Ion Vasilescu Nicolae Vasilescu-Karpen 



cursurile Scolii Nationale de Poduri si 
Sosele din Bucuresti, pe care o absolva ca 
sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici 
nu implinise 21 de ani. Timp de trei ani a 
fost inginer la Lucrari Publice si a intreprins 
o seama de lucrari in domeniul cailor de 
comunicatie. Atras de electrotehnica, a pie- 
cat la Paris si a absolvit Scoala Superioara de 
Electricitate si, paralel, Facultatea de Fizica 
la Sorbona. A fost profesor la Catedra de 
electrotehnica a Universitatii din Lille. Se 
intoarce la Bucuresti (1905), inaugurand in 
acelasi an cursul de electricitate si electro- 
tehnica la catedra cu acest profil infiintata 
atunci in cadrul Scolii Nationale de Poduri 
si Sosele. A efectuat o importanta munca de 
pionierat in domeniul elasticitatii, termodi- 
namicii, telefoniei la distanta, electrochimiei, 
aerodinamicii, atomisticii, electrostaticii, 
teoriei cinetice, electromagnetismului, 
fizico-chimiei si al ingineriei civile. In 1909 a 
propus pentru prima oara in lume, printr-o 
nota adresata Academiei de Stiinte din Paris, 
folosirea curentilor purtatori de inalta frec- 
venta pentru telefonia prin cablu la mare 
distanta. A realizat pilele Karpen, care func- 
tioneaza folosind exclusiv caldura mediului 
ambiant. Dupa aprecierea profesorului I. 
Solomon, presedinte al Societatii Franceze 
de Fizica, a inventat pila de combustie cu 
o jumatate de secol inainte ca oamenii sa 
ajunga pe Luna datorita ei. A efectuat studii 
asupra aderentei fierului la beton. A con- 
struit postul de telegrafie de la Baneasa 
(1914). A scris sau a participat la proiecte de 
centrale electrice si la proiecte de electrifi- 
care a oraselor (Campina, Constanta). El are 
meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu 
amplu, documentat si realist - proiectul de 
transformare a Scolii de Poduri si Sosele 
in Scoala Politehnica. Numit rector al noii 
universitati, a detinut aceasta functie timp 
de 20 de ani, pana in 1940. A scris nume- 
roase tratate. Lucrari: Recherches sur Veffect 
magnetique des corps electrises en mouvement, 
1904; Manual de electrotehnica generala, 1925; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 804 



& 



31.10.2011 17:30:04 



Vasiliu 



Electricitate, 1942; Fenomene si teorii noi in elec- 
trochimiesi chimie fizica, 1957. Membru titular 
al Academiei Romane 1955), vicepresedinte 
(1929-1932; 1942-1944) si presedinte al 
sectiunii sale stiintifice (1945-1948). 

Vasiliu, Amilcar P. 

(1.06.1900, Craiova - 21.06.1994, Bucuresti) 
Inginer agronom. A absolvit Facultatea de 
Agronomie din Cluj. Specializare la Konigs- 
berg, Praga, Miinchen, Zurich. Profesor 
la Institutul de Agronomie din Bucuresti. 
Contributii la studierea solurilor agricole in 
relatie cu nevoia de apa si de ingrasaminte. 
Lucrari: Cultura plantelor; Enciclop edict agricold; 
Contributii la clasificarea si bonitatea solurilor 
noastre; Agrotehnica; Cercetarea solului prin 
metode fizice; Asolamentele rationale. Membru al 
Academiei de Stiinte Agricole si Silvice din 
Romania, al Societatii Nationale de Stiinta 
Solului, al Asociatiei Internationale de Sti- 
inta Solului. Membru titular al Academiei 
Romane (1963). 

Vasiliu, Emanuel (Kant) 

(7.09.1929, Chisinau - 14.08.2001, Bucuresti) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii din Bucuresti, al carei profesor 
a devenit. Intre 1990 si 2001 a fost directorul 
Institutului de Fonetica si Dialectologie Iorgu 
Iordan-Al. Rosetti al Academiei Romane. 
Profesor invitat la Universitatea din Chicago, 
la Boston College, in Austria, Germania, Ita- 
lia. S-a preocupat de teoria limbii si filosofia 
limbajului si a facut cercetari asupra mai 
multor aspecte ale limbii romane: stabilirea 
inventarului de foneme, fonologia istorica a 
dialectelor limbii romane, aplicarea regulilor 
de transformare la sintaxa limbii romane, 
fixarea etapelor din istoria limbii romane etc. 
A promovat in Romania orientarile moderne 
ale stiintei limbii: structuralismul (inclu- 
zand fonologia scolii lingvistice pragheze, 
glosematica hjelmsleviana, descriptivismul 
american), tehnicile generativ-transforma- 
tionale, semantica, lingvistica textului etc. 
Lucrari: Matematicd si fonologie. Teoria grafelor 
si consonantismul limbii romane, cu Solomon 
Marcus, 1961; Fonologia limbii romane, 1965; 
Fonologia istorica a dialectelor dacoromdne, 1968; 
Sintaxa transformationald a limbii romane, cu 
Sanda Golopentia Eretescu, 1969; Elemente de 
teorie semantica a limbilor naturale, 1 970; Sens, 
adevar analitic, cunoastere, 1984; Introducere in 
teoria textului, 1990. Membru al Societatii 
Romane de Lingvistica Romanica, al Soci- 
etatii Romane de Lingvistica, al Asociatiei 
Internationale de Stiinte Fonetice. Membru 
titular al Academiei Romane (1992). 




Amilcar P. Vasiliu 



Grigore Vasiliu-Birlic 



Vasiliu, Haralambie 

(17.01.1880, Hoisesti, lasi - 3.11.1953, lasi) 
Agrochimist. A absolvit Facultatea de Stiinte, 
sectiile fizico-chimice si matematici la Uni- 
versitatea din lasi. Specializare la Hohen- 
heim in Germania si Breslau (azi Wroclaw) 
in Polonia. Profesor la Universitatea din 
lasi, Facultatea de Agricultura din Chisinau, 
Institutul Agronomic din lasi. Contributii 
la analiza chimica a diverse tipuri de sol, 
la producerea ingrasamintelor azotoase. 
Lucrari: Analiza pamdntului, 1911, Problema 
ingrasamintelor in agricultura noastra, 1911; 
Chimia agricold, 2 vol., 1937-1938. Membru 
al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice din 
Romania. Membru post-mortem al Acade- 
miei Romane (1990). 

Vasiliu-Birlic, Grigore 

nume la na§tere Grigore Vasiliu 

(24.01.1905, Falticeni - 14.02.1970, Bucuresti) 
Actor de comedie. A absolvit in 1 924 cursu- 
rile liceului Nicu Gane din Falticeni, facand 
parte din prima promotie a liceului. Se 
inscrie la Facultatea de Drept din Cernauti. 
In paralel a facut figuratie la Teatrul Nati- 
onal din Cernauti. Remarcat de directorul 
Dragos Protopopescu, este distribuit pentru 
prima data de catre regizorul Aurel Maican 
in rolul unui tampit din comedia Musca spa- 
niold. In urma succesului de public obtinut, 
este angajat ca actor la Teatrul National din 
Cernauti. Acolo cucereste simpatia publicu- 
lui, fiind remarcat mai ales datorita rolului 
Dandanache din piesa O scriso are pier duta de 
I.L. Caragiale. Pentru admiterea la Conser- 
vatorul de Arta Dramatica din Cernauti a 
trecut prin nu mai putin de sapte tentative 
nereusite. La Conservator s-a numarat prin- 
tre elevii lui Petre Sturdza si mai tarziu Gina 
Sandri. A legat o stransa prietenie si cu Jules 
Cazaban, coleg de conservator. Mai tarziu 
s-a mutat la Conservatorul din Bucuresti. 
Timp de un deceniu a jucat pe scenele diver- 
selor companii particulare in piese regizate 
de Sica Alexandrescu si Ion Iancovescu, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 805 



^ 



31.10.2011 17:30:04 



Vataman 




806 



fiind vedeta in special la Teatrul Vesel in 
piese ca: Vdrcolacul, Micul Weber de Arnold si 
Bach, Otto Elefantul de Arnold si Bach, Arde 
nevastd-mea de A. Vercourt si Jean Bever, 
Prostul din bale de Ernest Fiese si Karl Fell- 
man, Corabia lui Noe, Asternutul de mdtase de 
A. Birabeau si G. Dolley, Pdrintele cdteilor de 
Glinger si Taussig, Imparatul de Luigi Bonelli 
etc. Din aceasta perioada isi trage si porecla, 
transformata mai tarziu in supranume, Birlic, 
care era titlul unei piese scrise de vienezii 
Arnold si Bach, adaptata special pentru 
el de dramaturgul Tudor Musatescu si de 
regizorul Sica Alexandrescu. Actiunea din 
piesa era localizata in nordul Moldovei, erou 
principal (un functionar) purtand numele de 
Costache Perjoiu, zis Birlic, din Falticeni. In 
1934 a debutat in cinematografie alaturi de 
Stroe si Vasilache in filmul Bing-Bang (care 
s-a pastrat pana azi), apoi in Doamna de la eta- 
jul II (1937). In cadrul Festivalului Goldoni 
din anul 1956, Sica Alexandrescu pleaca 
la Venetia cu Birlic, Alexandru Giugaru si 
George Calboreanu pentru a prezenta piesa 
Bdddranii in traducerea lui Iancovescu. A fost 
stralucit in piesele de teatru D'ale carnavalu- 
lui, Conu ' Leonida fata cu reactiunea si O scri- 
soare pierdutd de Caragiale, Avarul si Burghezul 
gentilom de Moliere, Bdddranii de Carlo Gol- 
doni, Egor Buliciov de Maxim Gorki, Revizorul 
de Nikolai Gogol, Oameni care tac de Al. Voi- 
tin, Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobilin, 
Mielul turbat de Aurel Baranga. Jocul sau era 
caracterizat de un puternic timbru personal 
si de o intonatie inimitabila. A jucat in peste 
25 de filme, intr-o perioada in care numarul 
realizarilor cinematografice era redus. Artist 
al Poporului din Romania. 

Vataman, Paul 

(30.10.1899, Zastanca, Basarabia - 
1942, Siberia) 

Istoric. A absolvit Scoala Normala Petru 
Maior la Soroca (1919) si Universitatea la 
Iasi (Facultatea de Litere si Filosofie, 1925). 
In 1918 a organizat apelul liceenilor si stu- 
dentilor catre Sfatul Tarii si a militat pentru 
unirea Basarabiei cu Romania. Intre 1929 
si 1933 a fost directorul Liceului Teoretic 
A.D. Xenopol din Soroca. A organizat si 
condus Asociatia profesorilor secundari si 
de seminare din satele judetului. A publicat 
monografii cu tematica figuri sorocene. 
Autoritatile sovietice 1-au expulzat din oras 
(iulie 1940), apoi a fost arestat si s-a pierdut 
in deportare. 

Vatamaniuc, Dimitrie 

(25.09.1920, Sucevita) 

Istoric literar. A facut liceul la Cernauti 

si Filologia la Cluj. A fost cercetator la 




Dimitrie Vatamaniuc 



Ion Vatamanu 



Institutul de Istorie si Teorie Literara 
G. Calinescu, profesor la Universitatea din 
Bucuresti. Lucrari: loan Popovici Banteanul, 
1959; G. Cosbuc. O privire asupra operei literare, 
1967; loan Slavici si lumea prin care a trecut, 
1968; Ion Agarbiceanu, 1970; Tudor Arghezi. 
Bibliografie. Opera. Repere critice si corespondenta, 
2 vol., 2005. A scris si proza: Subiect de nuvela, 
1956. A fost coordonatorul editiei de Opere 
Mihai Eminescu, prin care a continuat editia 
Perpessicius (antumele, 6 vol.) si a finalizat-o 
publicand integral creatia poetului (vol. 7-1 6, 
postumele, finalizata in anul 2000). Membru 
de onoare (2001) al Academiei Romane. 

Vatamanu, Ion 

(1.05.1937, Costiceni, jud. Hotin, azi Tn Ucraina - 
9.08.1993, Chi§inau) 

Poet, om politic. Tata al Leontinei V. 
A absolvit Facultatea de Chimie a Universi- 
tatii de Stat din Chisinau (1960). A fost sef 
de lab orator la Institutul de Chimie al Aca- 
demiei de Stiinte a Moldovei (1973-1993). 
Deputat in Parlamentul Republicii Moldova 
si presedinte al Comisiei pentru Cultura si 
Culte. Impreuna cu poeta Leonida Lari a 
fondat revista Glasul (Glasul Natiunii, prima 
publicatie tiparita, initial clandestin, in mar- 
tie 1989) cu caractere latine din Republica 
Moldova. Lucrari: Monologuri (1964), La mij- 
locul ierbii (1967), Linistea cuvintelor (1971), 
Ora pdsdrii (1974), De ziua frunzei (1977), 
Iubire de tine (1981), Maslinul oglindit 
(1983), Dimineata mdrului (1986), Nimic nu-i 
zero (1987), Atdt de mult al pdmantului (1990). 
Post-mortem i-au aparut cartile de poezie 
Sd ma chemati sd vd cant (Timisoara, 2000), 
Poeme, 2 vol. (Bucuresti, 2002); literatura 
pentru copii: Aventurile lui Atomicd (1966), 
Teiul (1980), Izvorul cu ochi verzi (1985). 
A tradus Poezie americand (1977). Distins cu 
Medalia Mihai Eminescu (post-mortem). 

Vatamanu, Leontina 

(30.01.1974, Chi§inau) 

Regizor. Fiica a lui Ion V A absolvit Academia 

de Teatru-Film, Sectia regie, la Bucuresti. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 806 



^ 



31.10.2011 17:30:04 



Vacarescu 




Leontina Vatamanu 



Cristofor Vazaca 



Alecu Vacarescu 



lancu Vacarescu 



Realizator la Televiziunea de Stat a Moldo- 
vei. Specializare in Audiovizual. Filmografie: 
Tar a mea - Republica Moldova, 1996; Satul din 
oglindd, 1999, Premiu pentru Filtnul docu- 
mentar; La dolce vita sau Exodul, 2000; ciclul 
de emisiuni tv Portretul generatiei mele, 1 997; 
ciclul de emisiuni tv Impact, 1998; ciclul 
de emisiuni tv Clubul de presd, 2000-2001. 
Premiul Special la Festivalul Televiziunilor 
Locale de la Kosice, Slovacia, 1999. 

Vazaca, Cristofor 

(7.09.1912, Tulcea - 7.12.1989, Tulcea) 
Inginer. Grec ca etnie. A absolvit Facultatea 
de Electromecanica la Scoala Politehnica din 
Bucuresti. A fost inginer la Uzinele Meta- 
lurgice Concordia din Ploiesti, la societatea 
LARES (Liniile Aeriene Romane Exploatate 
de Stat), la societatea TARS (Transporturile 
Aeriene Romano-Sovietice) si la Institutul 
National de Cercetari Tehnologice. S-a 
specializat in aparate de masura. Profesor la 
Facultatea de Electrotehnica a Institutului 
Politehnic din Bucuresti. A fost primul care 
a introdus la Facultatea de Electronica si 
Telecomunicatii a Politehnicii studiul disci- 
plinelor teoria reglarii automate, electronica 
energetica, electronica industriala. Lucrari: 
Radio comunicatii, 1949; Electricitate si Electro- 
tehnica, 1950; Electronica industriala, 1951; 
Analiza si sinteza sistemelor automate liniare, 
1961. Exclus din invatamant in 1 957, a lucrat 
la Institutul de Proiectare in Automatizari si 
la Comitetul de Stat pentru Tehnica Noua. 

Vacarel, lulian 

(15.11.1928, Valenii de Munte, jud. Prahova) 
Economist. A absolvit Facultatea de Finante 
si Credit la Bucuresti, ca sef de promotie. 
Specializare la Moscova. Secretar general, 
adjunct si prim-adjunct al ministrului 
Finantelor. Contributii la stabilirea bugetelor 
anuale si cincinale, la elaborarea balantei si 
legaturilor dintre ramurile economiei, per- 
fectionarea instrumentelor utilizate la proiec- 
tarea si mentinerea in executie a echilibrului 



financiar pe ansamblul economiei nationale, 
pe sectoare economice si intreprinderi, pre- 
cum si in profil tentorial. Lucrari: Probleme 
ale teoriei finantelor, 1963; Finantele Romdniei, 
1974; Finantele publice. Teorie si practicd, 1981; 
Politici economice si financiare de ieri si de azi, 
1996; Politici fiscale si bugetare in Romania 
1990-2000, 2001. Membru titular (1994) al 
Academiei Romane. Presedinte al Comisiei 
de istorie economica si istorie a gandirii 
economice a Academiei Romane (din 2001). 

Vacarescu, Alecu 

(1769, probabil Targoviste - 1799, Bucuresti) 
Poet. Fiu al lui Ienachita si frate cu Nico- 
lae V A fost educat in spiritul culturii gre- 
cesti si franceze. A scris lirica anacreontica, 
improvizata cu mare usurinta, in romana si 
greaca. A fost editat post-mortem: Poeziile 
Vacdrestilor, 1908. 

Vacarescu, Elena 

(7.09.1866, Bucure§ti - 17.02.1917, Paris) 
Scriitoare. Nepoata a lui lancu V A audiat 
la Sorbona cursuri de literatura, filosofie, 
estetica si istorie. La un moment dat s-a pus 
problema casatoriei sale cu Ferdinand (era 
domnisoara de onoare a reginei Elisabeta), 
ceea ce contravenea statutelor casei regale 
(de a face aliante doar cu alte case regale), 
motiv pentru care a si plecat din tara. Stabilita 
de timpuriu la Paris, a avut acces la cercurile 
literare franceze si s-a afirmat ca scriitoare de 
limba franceza, dar tratand o tematica roma- 
neasca. A scris versuri: Chants d' amour (Cdn- 
tece de iubire), Premiul Academiei Franceze, 
1886; Le Rapsode de la Dambovitza (Rapsodul de 
pe Dambovita), Premiul Academiei Franceze, 
1900; Le Jardin passionne (Gradina pasionatd), 
1 908 si romane: Amor vincit, 1 909; Le Sortilege 
(Vrajitorul) , 1912. Membru de onoare al Aca- 
demiei Romane (1925). 

Vacarescu, lancu 

(1792, Bucuresti - 3.03.1863, Bucuresti) 
Poet. Fiu al lui Alecu si nepot al lui Iena- 
chita V Sora lui a fost mama lui Barbu 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 807 



& 



31.10.2011 17:30:04 



Vacarescu 




lenachita Vacarescu 



Nicolae Vacarescu 



Nicolae Vacaroiu 



Leontina Vaduva 




808 



Catargiu. A studiat in Austria si Italia. A deti- 
nut functii inalte in ierarhia boiereasca. 
Membru al Societatii Filarmonice. A sprijinit 
teatrul in limba romana si a militat pentru 
emanciparea culturala a natiunii. Poezia sa 
este neoanacreontica prin stil si strabatura 
de sentimente patriotice si innoitoare prin 
continut: „Cantec romanesc", „Glasul 
poporului supt despotism", „Sfatuiri patri- 
otice". Poezia sa este inspirata de Anacreon, 
Metastasio, Marino Marini. A tradus din 
Kotzebue, Scribe, Racine. 

Vacarescu, lenachita 

(1740, probabil Targovi§te - 12.07.1797, Bucure§ti) 
Poet. Tata al lui Alecu si Nicolae V Mare 
boier in Tara Romaneasca. Un inaintas al 
sau, sfetnic al lui Constantin Brancoveanu, a 
fost ucis cu acesta la Constantinopol. Mama 
sa a fost nepoata cronicarului moldovean 
Ion Neculce. A scris lirica anacreontica, dar 
si o poezie-manifest despre datoria fata de 
limba romana si cultura nationala: „Limba 
romana". S-a ocupat de limba romana si ca 
filolog: Observatii sau bdgdri de seamd asupra 
regulelor si ordnduielilor gramaticii romdnesti, 
1787 si istoric: Istorie a preaputernicilor si mari- 
lor impdrati otomani, 1788-1793. 

Vacarescu, Misu (pseudonim Claymoor) 
V. Claymoor. 

Vacarescu, Nicolae 

(1785, probabil Bucure§ti - 12.10.1825, Bra§ov) 
Poet. Fiu al lui lenachita V si frate al lui 
Alecu. V A sprijinit Eteria. Alaturi de Con- 
stantin Campineanu si Dinicu Golescu a 
infiintat la Brasov, in refugiu dupa infran- 
gerea lui Tudor Vladimirescu, o societate 
secreta pentru promovarea culturii romane. 
In afara liricii anacreontice, a scris si versuri 
inspirate din folclor: rr Durda". 

Vacaroiu, Nicolae 

(5.12.1943, Cetatea Alba, Basarabia, azi Ucraina) 
Om politic si economist. A absolvit 
Academia de Studii Economice din 



Bucuresti, Facultatea de Finante, speciali- 
tatea finante-credit. A lucrat la Comitetul 
de Stat al Planificarii (1 969-1 990), a fost 
ministru adjunct la Ministerul Economiei 
Nationale (1990-1991), secretar de stat la 
Ministerul Finantelor, responsabil pentru 
Departamentul de Impozite si Credite, 
presedinte al Comitetului Interministerial 
de Garantii si Credite de Comert Exterior 
(1992), vicepresedinte la Banca Comerciala 
Romana (1996-1997). A fost prim-ministru 
al Romaniei (1992-1996), independent 
cu sprijin PDSR, senator PDSR de Arges, 
membru al Biroului Executiv Central al 
PDSR (1996-1997), vicepresedinte al PDSR, 
presedinte al Comisiei pentru privatizare 
a Senatului (1998-1999), presedinte al 
grupului parlamentar de prietenie Roma- 
nia-Brazilia (din 1997), vicepresedinte al 
Senatului Romaniei (1999-2000), presedin- 
tele Senatului Romaniei si vicepresedinte al 
Partidului Social Democrat (2000-2004, rea- 
les in 2005). In 2007 presedinte interimar al 
Romaniei in luna mai. Din 2008, presedinte 
al Curtii de Conturi a Romaniei. Distins cu 
Ordinul National Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler, Ordinul National de Merit in 
grad de Mare Cruce Extraordinara, Paraguay, 
Ordinul Congresului Columbiei in grad 
de Mare Cruce Extraordinara cu Placa de 
Aur, Marea Decoratie de Merit a Senatului 
Republicii Chile, Ordinul Renaissance - First 
Order al Regatului Hasemit al Iordaniei. 

Vaduva, Leontina 

nume la na§tere Liliana Dolanescu 

(1.12.1960, Bucure§ti) 

Soprana. Fiica a Mariei Ciobanu si a lui 
Ion Dolanescu. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti. Laureata a premiului I la 
concursurile de canto de la Toulouse si 
Hertogenbosch, 1987. Locuieste la Paris. 
A debutat la Opera din Toulouse. A cantat 
pe marile scene ale lumii: Royal Opera 
House, Covent Garden, Londra, Opera din 
San Francisco, Scala din Milano, Teatro 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 808 



& 



31.10.2011 17:30:05 



Valcovici 



Colon, Viena, Miinchen, Paris, Bruxelles, 
Barcelona, Moscova, Los Angeles. Roluri 
in: Manon Lescaut, Boema, Pescuitorii de perk, 
Elixirul dragostei, Don Pasquale, Rigoletto, Nunta 
lui Figaro, Romeo si Julieta, Faust. Distinsa cu 
rangul de Cavaler al Ordinului Artelor si 
Literelor al Frantei (2001) si Meritul Cultu- 
ral in Romania (2003). 

Vaideanu, Nicolae 

(3.03.1911, Pricaz, azi inclus Tn Ora§tie, 
jud. Hunedoara - 1981, Ora§tie) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Bucuresti. 
Contributii practice si teoretice la dezvol- 
tarea tehnicii rachetelor, concretizate in 
brevete de inventii (camere de ardere mul- 
tiple), dozatoare si alternatoare de propulsie 
pentru rachete, studii, machete. Intre 1941 
si 1944 a reusit sa breveteze rachetele cu 
ardere multipla. La Atelierele Mecanice din 
Petrosani a proiectat si a construit partial o 
racheta bazata pe combustibili lichizi (udo- 
vilul), pentru care a brevetat un sistem de 
dirijare si sistemele de alimentare cu proper- 
gol. La Orastie, in casa lui, puteau fi vazute si 
examinate „farfuriile" sale zburatoare. 

Vata§ianu, Virgil I. 

(21.03.1902, Sibiu - 15.11.1993, Cluj) 
Istoric de arta, medievist si pedagog. 
A absolvit (in 1924) cursurile Facultatii de 
Drept la Universitatea din Bucuresti. Ulte- 
rior a studiat istoria artei la universitatile din 
Cluj, Praga si Viena. Si- a luat doctoratul cu 
Magna Cum Laude in 1927 la Universitatea 
din Viena, sub indrumarea eminentului 
profesor Joseph Sztrygowski, cu o tema pri- 
vind arhitectura romaneasca medievala din 
Tara Hategului, „Vechile biserici de piatra 
romanesti din judetul Hunedoara". Intre 
1930 si' 1931, 1934-1936 si 1938-1946 a 
fost secretar al Scolii Romane din Roma. 
Revenit in tara, a devenit titularul Catedrei 
de istoria artei la Universitatea Babes-Bolyai 
din Cluj. Lucrari: Vechile biserici de piatra 
romanesti din judetul Hunedoara (1930); La 
„Dormitio Virginis". Indagini iconografiche 
(1935); Pictorul Octavian Smigelschi, (1936); 
Uarte bizantina in Romania. I ricami liturgici 
(1945); Istoria artei feudale in Tdrile Romane 
(1959); Pictura murald romaneasca in veacurile 
XIV-XVI (1 965); Arhitectura si sculptura roma- 
nicd in Panonia medievala (1966); Metodica 
cercetdrii in istoria artei (1974); Kunstdenkmaler 
in Rumanien. Fin Handbuch (1986). In 1972 
a fost distins cu Premiul Johann Gottfried 
von Herder, acordat de Universitatea din 
Viena, iar in 1 974 a devenit membru titular 
al Academiei Romane. In prezent exista o 
fundatie care-i poarta numele. 




Nicolae Vaideanu 



Victor Valcovici 



Valcovici, Victor 

(9/21.09.1885, Galati - 21.06.1970, Bucure§ti) 
Matematician. A urmat scoala primara 
si liceul la Braila (actualul C.N. Nicolae 
Balcescu), fiind des intalnit in coloanele 
Gazetei matematice in calitate de rezolvitor de 
probleme si apoi de colaborator. A absolvit 
Facultatea de Stiinte a Universitatii din 
Bucuresti, avandu-i profesori pe Spiru 
Haret, Gheorghe Titeica, David Emmanuel. 
A obtinut o bursa la Universitatea din Got- 
tingen. Intors in tara, a preluat Catedra de 
matematica la Universitatea din Iasi, unde 
i-a succedat lui Dimitrie Pompeiu. In 1921, 
in urma infiintarii Institutului Politehnic 
din Timisoara, gratie staruintelor lui Traian 
Lalescu, devine profesor la Politehnica din 
Timisoara (primul curs specializat de meca- 
nica fluidelor) si rector al noului centru 
de invatamant. Se stabileste ca profesor de 
mecanica si aerodinamica in 1930 la Univer- 
sitatea din Bucuresti. Ramane incontestabil 
creatorul hidrodinamicii si al aerodinamicii 
moderne romanesti si primul mecanician 
de anvergura pe care 1-a dat Romania Mare. 
Opera sa stiintifica are peste 150 de lucrari 
dedicate mecanicii analitice, teoriei elastici- 
tatii, astronomiei si cosmogoniei. De numele 
lui se leaga importante cercetari asupra pro- 
blemei de limita mixta a lui Volterra, asupra 
teoremelor universale ale mecanicii, asupra 
principiilor lui D'Alambert si Lagrange, 
asupra teoriei miscarii lichidelor pe supra- 
fete Bernoulli, asupra generalizarii ecuatiilor 
lui Ceaplighin. A elaborat o teorie proprie 
asupra formarii sistemului nostru solar. 
Aplicatii la propulsia rachetelor, schema 
rezultata fiind azi denumita „ schema Valco- 
vici-Birkhoff . Stiinta i-a omologat creatia 
si in fundamentarea „suprafetelor Berno- 
ulli-Valcovici". A elaborat teoria miscarilor 
fluide cu vartej constant. A mai participat si 
la crearea, impreuna cu I. Stroescu, a unui 
nou tip de suflerie utilizata in studii de aero- 
dinamica. Lucrari: Miscarea fluidd discontinud 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 809 



^ 



31.10.2011 17:30:05 



Valsan 




810 



cu doud linii libere, 1913; Mecanicd teoreticd 
(1959) - in colaborare cu Stefan Balan, Radu 
Voinea s.a.; Principiile variationale ale mecanicii 
(1963); Opere, vol. I (1969); Opere, vol. al II-lea 
(1971); Opere, vol. al Ill-lea (1973). Distins 
cu Legiunea de Onoare a Frantei. Membru 
titular al Academiei Romane (1965). 

Valsan, George 

(21.01.1885, Bucuresti - 
6.08.1935, Carmen Sylva, Constanta) 
Geograf. Si-a facut studiile la Bucuresti, 
Berlin si Paris. A fost profesor la universi- 
tatile din Iasi, Cluj si Bucuresti. Director al 
Institutului de Geografie din Cluj, pe care 
1-a infiintat si in jurul caruia a infiintat o 
scoala geografica romaneasca. A conceput 
geografia ca pe o stiinta a marilor ansam- 
bluri teritoriale, privite in intregul lor, 
prin integrarea elementelor componente 
in unitatea din care fac parte. S-a o cup at 
de probleme de geografie generala (Sensul 
geografie ca stiinta , editata postum) r de geo- 
morfologie („Campia Romana", 1915) de 
geografie umana {O fazd in popularea tdrilor 
romdnesti, 1912), de istoria geografiei (Harta 
Moldovei de Dimitrie Cantemir, 1926, pe care 
a descoperit-o si autentificat-o la Biblioteca 
Nationala din Paris, dupa cum a comentat si 
hartile ridicate de Cantemir in zona Caspica, 
1722-1723, din Collectanea Orientalia), de 
etnografie (O stiinta noud: etnografia, 1927), 
de toponimie, de biogeografie etc. Teza sa 
de doctorat, Cdmpia Romana (1915), lucrare 
fundamental;! a literaturii geografice roma- 
nesti, este primul studiu al unei mari unitati 
geografice, in buna masura actual si azi, mai 
ales prin aprecierea rolului pe care 1-au avut 
subsidentele locale in dispunerea retelei 
hidrografice si in evolutia reliefului. Prin 
aceasta lucrare el a pus, in acelasi timp cu 
Constantin Bratescu, bazele geomorfologiei 
moderne in Romania. A reprezentat Roma- 
nia la numeroase congrese internationale de 
geografie, unde a detinut un rol important. 
Presedinte al Societatii Etnografice Romane. 
Vicepresedinte al Sectiei de geografie fizica 
a Societatii de Geografie din Paris. Membru 
titular al Academiei Romane (1920). 

Vargolici, §tefan G. 

(13.10.1843, Borlesti, jud. Neamt - 
29.07.1897, Iasi) 

Critic literar, traducator si publicist. A absol- 
vit Literele la Universitatea din Iasi. Speci- 
alizare la Berlin, Madrid, Paris. Profesor la 
Facultatea de Limba Franceza a Universitatii 
din Iasi. Lucrari: Gramatica limbii latinepentru 
gimnaze si licee r 2 vol., 1875, 1883; studii 




George Valsan 



Theodor Vargolici 



despre Cervantes, Lope de Vega, Calderon 
dela Barca, Byron, Schiller, Lamartine s.a. 
Membru corespondent al Academiei 
Romane (1887). 

Vargolici, Theodor 

(12.02.1930, Braila) 

Istoric literar. A absolvit Filologia la Bucu- 
resti, a fost cercetator la Institutul de Istorie 
si Teorie Literara G. Calinescu, redactor-sef 
la Editura Minerva, colaborator constant 
la Adevdrul literar si artistic. Lucrari: Dimitrie 
Anghel, 1965; Clasici si contemporani, 1982; 
Interference literare romdno-franceze r 1 977; Isto- 
ricul Societatii Scriitorilor Romdni (1908-1948), 
2002; Caleidoscop literar, 2003. Editia Opere, 
Gala Galaction, 7 vol., finalizata 2003; Opere, 
Panait Istrati, 2 vol., 2003. 

Varnav, Constantin 

(21.08.1806, Hiliseu, jud. Botosani - 
21.08.1877, Iasi) 

Medic. A absolvit Medicina la Buda. Lui 
i se datoreaza o serie de proiecte si unele 
masuri de imbunatatire sanitara in perioada 
inceputurilor progresului in Moldova. 
A militat pentru unirea Moldovei cu Mun- 
tenia, a figurat de mai multe ori ca deputat 
in Parlamentul Romaniei, a sprijinit organi- 
zarea si dezvoltarea spitalului Sf. Spiridon 
si a maternitatii din Iasi. Tot lui i-a revenit 
menirea de a fi primul profesor de medicina 
populara la Seminarul Teologic de la Socola, 
din 1842 pana in 1845. El a fost unul dintre 
cei mai activi membri ai Societatii de Medici 
si Naturalisti din Iasi, al carei secretar si vice- 
presedinte a fost timp de sase ani. Lucrari: 
Despre holera epidemiascd, 1848; Despre holer a 
asiaticd, 1872. 

Vartosu, Valentin 

(21.09.1962, Slobozia Cremene, 

Republica Moldova) 

Sculptor. A absolvit Colegiul de Constructii 

la Chisinau. A avut expozitii in Moldova, 

Ucraina, Rusia, Mongolia. Lucrari pe soclu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 810 



^ 



31.10.2011 17:30:05 



Ventura 



in Chisinau, Causeni, Cahul, Balti, Ungheni. 
Lucrari: Mihai Eminescu, Eugen Ionescu, Alexei 
Mateevici. Premiul UAP pentru sculptura. 
Bursa de Excelenta in domeniul Artelor 
a Fundatiei Soros, Moldova. Membru al 
Uniunii Artistilor Plastici din Moldova si al 
Uniunii Internationale a Artistilor Plastici. 

Velican, Vasile N. 

(9.12.1904, Harman, jud. Brasov - 
6.09.1984, Cluj-Napoca) 

Inginer agronom. A absolvit Facultatea 
de Agronomie la Cluj. A fost director al 
Statiunii Experimentale Agricole de la 
Campia Turzii si al Statiunii de Ameliorare 
a Plantelor din Cluj. Profesor la Institutul 
Agronomic din Cluj. Contributii la crearea, 
prin ameliorare, a unor soiuri de porumb 
(Ariesan, Galben timpuriu, Romanesc de 
Studina), grau de toamna (Cluj 650), orz de 
toamna, cartofi (Ardeal, Merkur). Lucrari: 
Rezultatele experientelor cu soiuri de orzoaicd in 
Transilvania, 1934; Experience cu ingrasaminte 
chimice la porumb, 1943; Fitotehnica, 3 vol., 
1956-1960; Tratat de ameliorarea plantelor, 
2 vol., 1971-1972. Membru al Academiei 
de Stiinte Agricole si Silvice din Roma- 
nia. Membru corespondent al Academiei 
Romane(1963). 

Velici, Gheorghe 

(15.07.1938, Uzdin, Voivodina - 
1979, Varset, Banatul Sarbesc) 
Muzician. A invatat acordeonul de la diri- 
jorul fanfarei din Uzdin, iar vioara de la 
Gheorghe Taran Draga. A facut parte din 
formatia Doina din Uzdin. A absolvit Scoala 
de Muzica de la Zrenjanin, unde s-a spe- 
cializat in contrabas. A inceput apoi liceul 
de muzica Isidor Bajic din Novi Sad si s-a 
mutat la liceul Stankovic din Belgrad, unde 
a absolvit. La prima editie a Festivalului de 
Folclor si Muzica Romaneasca de la Uzdin, 
1959, a obtinut premiul I ca violonist din 
44 de participant! A lucrat la Universi- 
tatea Populara (Narodni univerzitet) din 
Varset si a dirijat orchestra Petru Alb (azi 
Luceafarul). A fost profesor la scoala din 
Gudurica, la liceul Olga Petrov-Radisic si la 
Scoala Normala din Varset, unde a infiintat 
o orchestra de coarde. A indeplinit functia 
de presedinte al Consiliului Festivalului 
de Folclor si Muzica Romaneasca, precum 
si de membru in conducerea Comunitatii 
cultural-instructive din Voivodina. A fost 
distins cu Insigna de Aur a Republicii Serbia 
si Scanteia Culturii a Voivodinei. A murit in 
noaptea in care 1-a intalnit pe Gheorghe 
Zamfir si au cantat impreuna la Varset. 




Valentin Vartosu 



Maria Ventura 



Velini, Anton 

(1812, la§i - 1873, la§i) 

Pedagog. Familie italiana la origini. A absol- 
vit liceul Sf. Sava la Bucuresti si Filosofia 
si Dreptul la Viena, fiind trimis bursier de 
mitropolitul Veniamin Costache. A fost pri- 
mul director al Scolii Preparandale din Iasi, 
pe care a transformat-o in Scoala Normala 
(1855-1863), fiind urmat la conducerea ei de 
Titu Maiorescu. Din 1863 a condus Insti- 
tutul Academic (fosta Academie Mihaileana) 
din Iasi. A scris primul manual romanesc de 
pedagogie si primul manual romanesc de 
metodica predarii matematicii. 

Vencov, §tefan 

(17.11.1899, Buzau - 
8.09.1955, Karl Marx Stadt, Germania) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Universitatea din Bucuresti. Specializare la 
Paris. Profesor la Institutul de Petrol si Gaze 
din Bucuresti, apoi la Institutul Politehnic, al 
carui rector a devenit. Contributii in dome- 
niul opticii si spectroscopiei, al descarcarilor 
electrice in gaze, al absorbtiei in infrarosu 
si ultraviolet. Lucrari: Absorbtie cantitativd in 
ultraviolet a sticlelor foarte subtiri, 1 933; Punti de 
hidrogen si spectre de vibratie, 1 942; Fotografia in 
infrarosu. Aplicatii, 1947. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1948). 

Ventura, Mari(oar)a 

(13.071890, Bucure§ti - 1954, Paris) 
Actrita. Grecoaica dupa etnie. A studiat la 
Conservatorul de Belle Arte din Bucuresti 
ca eleva a Aristizzei Romanescu si la eel din 
Paris cu Silvain. A jucat impreuna cu Sarah 
Bernhardt si cu De Max, care au avut o 
mare influenta asupra sa. Dupa 1919 a jucat 
la Comedia Franceza, a carei societara a 
devenit ulterior (1922). A interpretat rolurile 
eroinelor lui Racine, Moliere, Cehov, Shaw, 
Pirandello, Lenormand, Mauriac etc. Intre 
1929 si 1936 a dat anual spectacole la Bucu- 
resti si in Romania, cu ansamblul Teatrului 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 811 



^ 



31.10.2011 17:30:05 



Verdet 




812 



Maria Ventura, pe care II conducea. A jucat 
in piese de Alexandria Kiritescu, M. Stefa- 
nescu etc., dand un mare imbold dramatur- 
giei romanesti. Artista de mare sensibilitate, 
cu un simt ascutit al tragicului, dotata cu 
o voce impresionanta si folosind o gestica 
eleganta, s-a inscris in sirul marilor actori 
romani de reputatie europeana. Prietena cu 
Yonnel, Constantin Brancusi, George Geor- 
gescu, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, 
James Joyce, Camil Ressu. 

Verdet, Hie 

(10.05.1925, colonia miniera Supan, Comanesti, 
jud. Bacau - 20.03.2001, Bucuresti) 
Om politic. A absolvit Academia de Studii 
Economice din Bucuresti. A devenit mem- 
bru al PCR in 1945. A lucrat la conducerea 
organizatiei de partid a regiunii Banat pana in 
1955, cand a devenit membru supleant al CC 
al PCR. Prim-secretar al PCR pentru regiu- 
nea Hunedoara (1958-1959) si membru plin 
al CC al PCR (1960). Viceprim-ministru din 
1961. Secretar al CC al PCR odata cu venirea 
la putere a lui Nicolae Ceausescu. Vicepre- 
sedinte al Consiliului de Ministri alaturi de 
Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu 
si Emil Bodnaras (1967-1969). Membru al 
Consiliului de Aparare a tarii din 1969. Pre- 
sedinte al Comitetului de Stat al Planificarii 
(1978), prim-ministru (1979), vicepresedinte 
al Consiliului de Stat, presedinte al Consi- 
liului Central de Control Muncitoresc si al 
Activitatii Economico-Sociale (1982), Minis- 
tru al Minelor (1985). In 1990 a infiintat 
Partidul Socialist al Muncii, devenit Partidul 
Alianta Socialists in 2005. 

Verebceanu, Galaction 

(19.07.1951, Slobozia, rn. §tefan Voda, 
Republica Moldova) 

Filolog. A absolvit Facultatea de Filolo- 
gie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
Laborant, cercetator stiintific, cercetator 
stiintific coordonator, din 2006 - secretar 
stiintific la Institutul de Filologie al ASM. 
Contributii la studiul istoriei limbii, texto- 
logie si editarea textelor vechi. A participat 
la doua proiecte stiintifice internationale: 
Limba romana vorbita in Moldova isto- 
rica (1996-1999) si Limba si identitate 
(2003-2006). Lucrari: Viata lui Bertoldo. Un 
vechi manuscris romdnesc. Studiu filologie, studiu 
linguistic, editie de text si indice de cuvinte, 2 vol. 
(2002), Limba romana vorbita in Moldova 
istoricd (2001), Romanish hape ish sehr spat in 
meinem Leben Gelenrt. Identitdt unt sprahe in 
der Nationalarmee (2007). 




Hie Verdet 



Vesa, loan 

(27.12.1913, Ora§tie, jud. Hunedoara - 
24.08.1971, Bucure§ti) 

Preot. Greco-catolic. A absolvit Filosofia si 
Teologia la Colegiul de Propaganda Fide din 
Roma, ca bursier al Mitropoliei Greco-Cato- 
lice de la Blaj. La intoarcere a fost secretar 
apostolic al Mitropoliei Blajului, in care 
calitate s-a ocupat de organizarea biseri- 
cilor greco-catolice din nordul Moldovei 
(Pojorata, Capu Cotului si alte sate din zona 
Gura Humorului). Cultul greco-catolic a 
fost interzis in Romania in 1947. S-a intors 
la Orastie si a lucrat ca muncitor necalificat. 
Din 1959 a fost profesor la Institutul Teolo- 
gic din Bucuresti si a tinut slujbe la biserica 
Antim si biserica Sf. Ecaterina. Lucrari: 
Istoria Bisericii Universale, 1946, ms. 

Vescan, Teofil 

(11.07.1913, Bratislava - 9.12.1963, lasi) 
Fizician. A absolvit Seminarul Pedagogic din 
Cluj si Facultatea de Stiinte a Universitatii 
din Cluj. Specializare in fizica si matematica 
la Paris. Militant antifascist, a fost detinut in 
lagarul de munca fortata de la Bretcu, loca- 
litate secuiasca in Covasna (1941-1942). 
Prefect al Clujului (1944). Profesor la Uni- 
versitatea Bolyai si la Universitatea Victor 
Babes din Cluj, apoi la Universitatea din 
lasi. Director al Institutului de Fizica si 
Stiinte Tehnice din lasi. A fost unul dintre 
fondatorii Facultatii de Fizica si Matematica 
a Universitatii din lasi. Contributii in dome- 
niul teoriei relativitatii, al formularii hidro- 
dinamicii relativiste in schema pentadimen- 
sionala Klein-Kaluza; a studiat problema 
relativista a doua corpuri de masa variabila, 
a elaborat o metoda noua de obtinere a 
metricii Schwarzschild folosind transfor- 
mari infinitezimale, a formulat in termeni 
relativisti efectul Pinch. Lucrari: Lecons sur la 
theorie des spineurs (1942); UUnivers en expan- 
sion (1942); Fizica teoreticd, 2 vol. (1957); Curs 
de teoria particulelor elementare (1963). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 812 



^ 



31.10.2011 17:30:06 



Vicoveanca 




Teofil Vescan 



Vichentie Mangra 



Sofia Vicoveanca 



Vezina 

(jumatatea sec. I d.Hr., Dacia - 
Tnceputul sec. II d.Hr., Sarmizegetusa) 
Mare preot. A condus Dacia ca mare preot 
al lui Decebal, luand parte la bataliile cu 
imparatul roman Domitianus de la Tapae, 
pentru stapanirea Moesiei (88 d.Hr.). 
Controlul intregului Imperii! Roman, care 
ameninta sa se rupa in doua, prin controlul 
teritoriilor invecinate cu el, a fost veacuri 
la rand politica Romei in raport cu vecinii. 
Dacii stapaneau atunci o suprafata margi- 
nita de Pontul Euxin, Nistru, Tisa, Balcani, 
iar Decebal reusise sa uneasca intr-un regat 
mare parte dintre aceste triburi. 

Vianu, Tudor 

(27.12.1897, Giurgiu - 21.05.1964, Bucuresti) 
Istoric literar, teoretician al literaturii. Evreu 
ca etnie. A studiat Literele la Viena si Tubin- 
gen. Profesor la Universitatea din Bucuresti. 
Director al Bibliotecii Academiei. Adept 
al teoriei activismului in linia lui Octavian 
Goga. Dupa reforma invatamantului din 
1947 este scos de la Catedra de estetica si 
preia cursul de istorie a literaturii universale, 
devenind un precursor al comparatismului 
literar la Facultatea de Litere a Universitatii 
din Bucuresti. Intre 1 945 si 1 946 a fost amba- 
sador al Romaniei la Belgrad. In 1952 devine 
simplu cercetator la Institutul de Lingvistica, 
lucrand la Dictionarul limbii romdne moderne 
si la Dictionarul limbii poetice a lui Mihai Emi- 
nescu. Dupa 1955 este reintegrat in mediul 
academic universitar si se dedica redactarii 
unor studii, micromonografii despre Cervan- 
tes, Shakespeare, Camoes, Voltaire, Goethe, 
EM. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate 
aceste studii vor intra ulterior in volumul Stu- 
dii de liter aturd universald si comparatd. A scris 
in jur de o suta de titluri de critica literara: 
Masca timpului • Schite de critica literara, 1926; 
de estetica: Estetica,' 2 vol., 1934-1936; de 
stilistica: Arta prozatorilor romani, 1941; 
de filosofia culturii: Filosofia culturii, 1 944; de 
comparatism: Literaturd nationald si literaturd 



universald , 1956; Studii de literaturd universald 
si comparatd, 1960, Goethe, Premiul de Stat, 
1962; Despre stil si arta literara, 1965. A scris 
si poezie: Versuri, 1956. Impreuna cu Serban 
Cioculescu si Vladimir Streinu a scris Istoria 
literaturii romdne moderne, 1944. Membru al 
Academiei Romane (1955). 

Vichentie nume la na§tere Vasile Mangra 

(25.05.1850, Saliste-Saldabagiu, jud. Bihor - 
1/14.10.1918, Budapesta) 
Mitropolit. A studiat Teologia la Arad si 
Dreptul la Oradea. Profesor la Institutul 
Teologic din Arad. S-a calugarit in 1879. 
A devenit mitropolit al Ardealului in 1916. 
A facut parte din delegatia care a dus Memo- 
randum^ romanilor la curtea de la Viena. 
A fost unul dintre principalii organizatori ai 
Congresului Nationalitatilor (romani, svabi, 
slovaci) de la Viena (1895). S-a preocupat de 
istoria Bisericii romanilor din Transilvania: 
Mitropolitul Sava II Brancovici: 1656-1680, 
1906; Saguna ca organizator constitutional, 
1909; Contributiune la istoria Bisericii romdne, 
1917. Membru al Academiei Romane (1909). 

Vicoveanca, Sofia, nume la na§tere 
Sofia Fusa, casatorita Micu 
(23.09.1941, com. Toporauti, azi Toporuica, 
jud. Cernauti, azi Tn Ucraina) 
Cantareata de muzica populara. A absolvit 
Scoala Populara de Arta din Suceava. Solista 
la Ansamblul de Cantece si Dansuri Ciprian 
Porumbescu din Suceava, apoi la Ansam- 
blul Rapsozii Botosanilor. Repertoriul sau 
cuprinde melodii pe care le-a cules in Buco- 
vina: cantece de leagan, de nunta sau de 
cumetrie, doine de dragoste si dor, colinde, 
bocete sau balade, dar cele mai multe sunt 
cantece de voie buna: „Hora mare cu stri- 
gaturi", „Sunt fata de moldovean", „Cantec 
de nunta", „Cand mergi, bade, la padure", 
„Cantec vechi de catanie", „ Bucovina - man- 
dra floare", „Eu cant ca mi-i lumea draga", 
„Ca la Vicov", „Pe-o coasta, pe-un delusor", 
„Cine la joe nu se pricepe", „Lume, cine ti-o 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L I TAJI 



diet LZ.indd 813 



& 



31.10.2011 17:30:06 



Vida 




814 



zis lume", „Vorba din batrani se trage", „Ia-ti 
mireasa ziua buna". 

Vida Geza nume la na§tere Grigore Vida 

(28.02.1913, Baia Mare, jud. Maramure§ - 
11.05.1980, Baia Mare) 

Sculptor, mai ales in lemn. A fost salvat de 
la inec, dintr-o fantana, pe cand era copil de 
acela al carui prenume 1-a folosit mai apoi 
ca artist. A fost eel mai important sculptor 
modern din Maramures. A facut liceul 
Gheorghe Sincai din Baia Mare si i-a avut 
profesori de desen pe sculptorii Eugen 
Pascu si Gheorghe Manu. Spirit revolutio- 
nar si nestapanit, se implica in activitati poli- 
tice de stanga inca din 1930, luptand pentru 
imbunatatirea vietii muncitorilor forestieri si 
a minerilor de care s-a simtit legat prin ori- 
ginea sa. Cel pe care 1-a considerat singurul 
sau maestru este pictorul Alexandru Ziffer, 
format la Academia Bavareza de la Miinchen, 
la Berlin si Paris, unde a vazut cum se impun 
personalitati ca Picasso, Klimt, Derain, 
Delaunay. Convingerile sale politice il fac sa 
piece voluntar in Spania, unde - in timpul 
razboiului civil (1936-1939) - lupta de par- 
tea guvernului republican, in ultima parte 
in regimentul roman de artilerie comandat 
de Valter Roman. In 1939 trece in Franta 
impreuna cu populatia refugiata, unde va 
sta in lagarele de la Saint-Cyprien, Gurs si 
Argeles-sur-Mer. A cunoscut artisti spanioli 
ca Mentor Blasco si Mendoza. Dupa invazia 
germana in Franta, este dus la munca fortata 
in Germania, langa Padurea Neagra, dar eva- 
deaza si ajunge la Baia Mare. Sosirea unui 
roman pe teritoriul rapit prin Diktatul de la 
Viena a fost interpretata ca trecere ilegala 
din Romania si a fost pus sub supravegherea 
politiei. In cursul ocupatiei hortyste a fost de 
trei ori concentrat in detasamente de munca 
fortata pentru romani. In aceste conditii, la 
incurajarile sculptorului Beny Ferenczy, fiul 
pictorului Karoly Ferenczy, va da admitere 
la Academia de Belle Arte din Budapesta 
(1942-1944). Si de aici, in timpul verii, este 
dus din nou la munca fortata. In 1944 s-a 
casatorit cu pianista Elisabeta Kadar, fiica 
pictorului baimarean Geza Kadar, rutean 
din Sighetul Marmatiei, si a pictat icoane 
pentru tamplele si zidurile bisericilor 
din Racsa-Oas, Sisesti, Fauresti-Chioar, 
Carpinis-Lapus, Sighet si Muncaci (acum 
Mukacevo, Ucraina). Dupa eliberarea 
Budapestei, s-a inrolat voluntar in armata 
romana pentru eliberarea Cehiei si Slovaciei 
de trupele fasciste. Din 1946 este prezent 
in numeroase expozitii din tara (Baia Mare, 
Cluj, Bucuresti) si strainatate (Moscova, 
Belgrad, Budapesta, Sofia, Cairo, Damasc, 



Paris, Bologna, Londra, Torino, Roma, Brno, 
Bruxelles, Haga, Copenhaga, Oslo, Helsinki 
etc.) si participa la Bienala de la Venetia, 
1958 si 1976. In 1953 este distins cu Premiul 
de Stat pentru basorelieful Pintea judecdnd 
un boier. In 1968 este ales vicepresedinte al 
Uniunii Artistilor Plastici din Romania si i se 
decerneaza Ordinul Meritul Cultural clasa I, 
iar in 1971 Premiul Comitetului de Stat 
pentru Cultura si Arta. Lucrari: Buciumasul 
(1947), Dans osenesc (1947), Tdrancd cu cosul 
(1942), La fan (1958), Recolta (I960), Horitoa- 
rea (1958), Butinarul, Cosas,La plevascd, Mineri, 
Miner ghemuit cu lampas, In pddure, Muncitor 
forestier, Monumentul Minerului din centrul 
orasului Baia Mare (1956), Balada lui Pintea 
(1957), Rdscoala (1958), Horea, Closca si Crisan, 
Monumentul Ostasului Roman de la Carei, Omul 
apelor, Omul noptii, Omul pddurii Priculiciul 
minei Solomonarul, Odihna etc. Pe aceasta 
linie se inscrie si ansamblul intitulat Sfatul 
bdtrdnilor din Baia Mare. Foarte cunoscut 
este Monumentul de la Moisei (1966), cele 12 
coloane dispuse circular, ca si zodiacul repre- 
zentand figuri de maramureseni sau masti 
din mitologia locala ce evoca masacrul comis 
la 14 octombrie 1944 de trupele horthyste 
aflate in retragere, cand au fost ucisi 42 de 
localnici - romani si evrei - pe motiv ca ar fi 
fost partizani. Membru al Academiei Romane 
din 1974. In 1964 primeste titlul de Artist 
al Poporului, cand se inaugureaza la Carei 
Monumentul Ostasului Roman, la implinirea a 
20 de ani de la eliberarea intregului teritoriu 
al tarii de sub ocupatia fascista. In 1976 apare 
primul film realizat de Mirel Iliesiu despre 
Vida si opera sa: Rdddcinile lui Geza Vida. 

Vidra§cu, Anatol 

(2.04.1949, Costuleni, rn. Ungheni, 
Republica Moldova) 

Editor. A absolvit Facultatea de Jurnalism 
a Universitatii de Stat din Chisinau. A fost 
redactor, sef de redactie si director adjunct 
la Editura Literatura Artistica (Hyperion). 
Fondator, la 3 mai 1989, al Agentiei literare 
si de reclama Litera, prima editura privata 
din Republica Moldova, cu scopul declarat 
de a tipari literatura romana in grafie latina. 
Impreuna cu fiii sai, Dan si Marin V, fon- 
deaza in 1998 la Bucuresti editura Litera 
International, care devine in scurt timp una 
dintre cele mai mari institutii de profil din 
Romania. A editat peste 2 000 de carti, cu 
un tiraj general de cateva zeci de milioane 
de exemplare, intre care 560 de titluri in 
colectia Biblioteca scolarului, circa 120 de 
dictionare si enciclopedii, primele dictionare 
si carti in versiune electronica, CD-ul Trei 
mii de melodii populare romdnesti, un Corpus 
Eminescu in 10 volume, numeroase lucrari de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictLZ.indd 814 



^ 



31.10.2011 17:30:06 



Vieru 




Anatol Vidra§cu 



Stan Vidrighin 



referinta: Dictionar universal ilustrat al limbii 
romdne (12 vol.), Marele dictionar vizual in 
5 limbi, Marea istorie ilustrata a lumii (9 vol.), 
Mileniul romdnesc, Statele lumii (10 vol.,), Marea 
enciclopedie a cunoasterii (6 vol.), Enciclopedia 
universala Britannica (16 vol.), Raftul de cultura 
generald (18 vol.), Biblia cu ilustratii (8 vol.), 
Biblia ilustrata pentru copii (12 vol.), Cele mai 
frumoase povesti (12 vol.), Disney (30 vol.), Des~ 
copera lumea (10 vol.), English today (26 vol.), 
Enciclopedia concisa Britannica, cea mai ampla 
editie enciclopedica in culori aparuta vre- 
odata intr-un volum in Romania s.a. Din 
17 octombrie 2003, presedinte al Institutului 
Cultural European din Republica Moldova. 
Distins cu medaliile Mihai Eminescu de pre- 
sedintele Romaniei si de presedintele Repu- 
blicii Moldova (2000) si cu Ordinul Serviciul 
Credincios in grad de Comandor (2004). 

Vidrighin, Stan 

(1876, Ra§inari - 1956, Bucure§ti) 
Economist. A absolvit Politehnica la Buda- 
pesta. Inginer al primariei din Timisoara, a 
proiectat alimentarea cu apa si canalizarea 
orasului. A participat la Marea Adunare 
Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 
1918 si a fost primul primar al Timisoarei 
dupa Marea Unire (Banatul s-a unit cu tara 
in 1919, cand armata sarba a parasit terito- 
riul romanesc). In aceasta calitate a realizat 
alimentarea cu electricitate a strazilor orasu- 
lui (primul din Europa), alimentarea cu gaz 
si transportul in comun. Este, alaturi de Tra- 
ian Lalescu, fondator al Scolii Politehnice 
din Timisoara. A fost si rector al ei (1921). 
In 1923 vine la Bucuresti si face proiectul 
de aductiune a apei si de canalizare pentru 
capitala. A fost director general al Postei si 
Telecomunicatiilor, apoi al CFR. 

Vidu, Ion 

(17/30.12.1863, Manerau, jud. Arad - 
7.02.1921, Lugoj) 

Compozitor si dirijor. A inceput Conser- 
vatorul la Arad si 1-a absolvit la Caranse- 
bes. A facut cursuri de dirijat cu Gavriil 



Musicescu. A predat muzica la diverse licee 
din Arad si Lugoj. A fost inspector general 
de muzica pentru scolile pedagogice din 
Romania. Presedinte al Asociatiei Fanfarelor 
si Corurilor din Banat. A scris muzica de tea- 
tru, vocal-simfonica, pentru pian si lucrari 
corale bazate pe prelucrarea unor melodii 
populare culese chiar de el, acestea din urma 
fiind cele mai cunoscute: „Din sezatoare", 
/r Ana Lugoj ana" r r/ Rasunetul Ardealului" r 
r/ Preste deal", ^Negruta", /r Moartea lui 
Mihai eroul", „ Stefan si Dunarea". Exista 
pana astazi la Timisoara un cor care-i poarta 
numele. 

Vieru, Anatol 

(8.06.1926, la§i - 15.10.1998, Bucure§ti) 
Compozitor. Evreu ca etnie. A absolvit 
Conservatorul din Bucuresti ca elev al lui 
Paul Constantinescu si Constantin Silvestri. 
Specializare la Conservatorul din Moscova 
cu Aram Haciaturian, apoi in Berlinul de 
Vest. Profesor la Conservatorul din Bucu- 
resti. Profesor invitat in SUA, Canada, Israel, 
Geneva. A compus sase simfonii, opt cvartete 
pentru coarde, numeroase concerte si piese 
de muzica corala, cu sau fara orchestra, si 
muzica de camera. Lucrari: Suita in stil vechi, 
1946; Concertul pentru violoncel, 1962, Premiul 
Reine Marie Jose, Geneva; Trepte ale tacerii, 
1968; Le Crible d'Eratosihene, 1969. A com- 
pus, de asemenea, operele lona, dupa Marin 
Sorescu, Praznicul calicilor r dupa Mihail 
Sorbul, Ultimele zile, ultimele ore, dupa Puskin 
si Bulgakov si Telegrame - teme si variatiuni, 
dupa I.L. Caragiale. A primit Premiul pen- 
tru compozitie la Festivalul Enescu (1946), 
Premiul Herder (1986) si Marele Premiu al 
Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor 
din Romania (1996). 

Vieru, Grigore 

(14.02.1935, Pererita, jud. Hotin, Basarabia - 
18.01.2009, Chi§inau) 

Poet. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Institutului Pedagogic Ion Creanga (azi Uni- 
versitatea Pedagogica de Stat) din Chisinau. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 815 



^ 



31.10.2011 17:30:07 



Vieru 




Grigore Vieru 



Igor Vieru 



Aurel Vijoli 




816 



A lucrat la revistele Scdnteia leninistd si Nis- 
tru, la editurile Scoala Sovietica si Cartea 
Moldoveneasca, a fost consultant la sectia 
de poezie a Uniunii Scriitorilor. A fost ales 
deputat in Sovietul Suprem al URSS (1989). 
In 1995 a devenit membru al consiliului de 
administrate al Societatii Romane de Radi- 
odifuziune. A indeplinit functia de consilier 
la Ministerial Culturii din Romania pentru 
problemele Basarabiei, membru al Comisiei 
de Stat a Moldovei pentru problemele lim- 
bii. Lucrari: literatura pentru copii - Alarma 
(1957), Muzicute (1958), Bund ziua, fulgilor! 
(1961), Fdgurasii (1963), Fdt-Frumos, curcubeul 
(1961), Trei iezi (1970) s.a.; versuri - Numele 
tdu (1968), Aproape (1974), Un verde ne vede 
(1976), Steaua de vineri (1978), Rdddcina 
de foe (1989), Strigat-am edtre Tine (2002), 
Acum si-n veac (2004). Distins cu Premiul 
Tineretului (1967), Premiul de Stat al Repu- 
blicii Moldova (1978), Diploma de Onoare 
H.Ch. Andersen a Consiliului International 
al Cartii pentru Copii si Tineret (1988). In 
1990 a fost ales membru de onoare al Aca- 
demiei Romane, in 1993 devenind membru 
corespondent al acesteia; in 2008 i s-a con- 
ferit titlul onorific Doctor Honoris Causa al 
Academiei de Stiinte din Moldova. A fost 
Maestru Emerit al Artei (1985), Scriitor al 
Poporului din Republica Moldova (1992), 
distins cu Ordinul Republicii (1996), Ordi- 
nul Steaua Romaniei in grad de Comandor 
(1996) si, post-mortem, Ordinul Steaua 
Romaniei in grad de Mare Cruce, 2009. 

Vieru, Igor 

(23.12.1923, Cernoleuca, Basarabia - 
24.05.1988, Chi§inau) 

Pictor. A absolvit Scoala de Arte Plastice la 
Chisinau si Scoala Pedagogica la Calarasi. 
A fost invatator si profesor de franceza. 
Director al Muzeului de Arte Plastice din 
Chisinau. Este considerat, alaturi de Mihai 
Grecu si Valentina Rusu-Ciobanu, unul 
dintre fondatorii scolii de pictura a Moldo- 
vei din a doua parte a veacului XX. Lucrari: 



Toamna, 1965; Vetre calde, 1966; Ctitorii satu- 
lui, 1966; Fericirea lui Ion, 1967; Nucarii, 1967; 
Sdrbdtoare la Cernoleuca, 1968; Mdrtisorul, 
1973; Toamna la Cernoleuca, 1979; Vremea 
logodnelor, 1980; Mesterul Manole, 1982. Dis- 
tins cu Ordinul Insigna de Onoare si titlul 
Maestru in Arte. Artist al Poporului. 

Vijoli, Aurel 

(12.02.1902, Ra§inari, jud. Sibiu - 
1.07.1981, Bucure§ti) 

Economist. A absolvit Academia de Studii 
Economice la Bucuresti. Inspector de cre- 
dite la Banca Nationala a Romaniei, in care 
calitate a intocmit raportul ce descifra calea 
expatrierii profiturilor economice obtinute 
in Romania de catre diverse concerne. 
Guvernator al Bancii Nationale (1947). 
Sub conducerea lui s-au facut stabilizarile 
monetare din 1947 si 1952 (la care s-a opus). 
Arestat in 1952 (si toata echipa bancii, cam 
200 de salariati, data afara) pentru vina afir- 
mata de a fi fost socialist, si nu comunist ca 
optiune politica, in fapt pentru tentativa de 
a pastra independenta financiara a tarii in 
contextul absorbtiei sale progresive in blocul 
prosovietic si al lichidarii tuturor bancilor 
din Romania, capitalul fiind absorbit de 
BNR. Reabilitat, a fost numit ministru al 
Finantelor (1957-1968) si a restabilit echi- 
librul economiei romanesti prin folosirea 
sistemului de creditare bancara. Lucrari: 
Sistemul bdnesc in slujba claselor exploatatoare, 
1958; Organizarea finantdrii, creditdrii si decon- 
tdrilor, 1962; Din prefacerile sistemului bdnesc si 
de credit, postum, 1980. 

Vinogradov, Viktor V. 

(12.01.1895, Zaraisk, Rusia - 
4.10.1969, Moscova) 

Lingvist si filolog. Rus ca etnie. A absolvit 
Institutul de Istorie si Filologie din Petro- 
grad, ca elev al lui Lev Scerba si Aleksei 
Sahmatov. Influentat de Charles Bally. 
A facut parte din grupul formalistilor rusi 
din Leningrad alaturi de Iuri Tmianov, Boris 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 816 



^ 



31.10.2011 17:30:07 



Visniec 




Viktor V. Vinogradov 



Marius Petre Visarion 



Matei Vi§niec 



Eichenbaum, Boris Tomasevski, Mihail 
Bahtin. Exilat din aceasta cauza la Viatka 
(1934), apoi in Siberia (1941). Din 1950 
director al Institutului de Lingvistica din 
Moscova. Prieten cu Mihail Sadoveanu. 
A sustinut ideea ca limba vorbita in Repu- 
blica Moldova nu este moldoveneasca, 
ci romana. In acest sens 1-a aparat (chiar 
la rugamintea lui Sadoveanu) pe editorul 
Igor Cretu, care a refuzat sa mentioneze 
pe editia din Chisinau a romanului Mitrea 
Cocor, de Mihail Sadoveanu, ca a fost tradus 
din romaneste in moldoveneste. Lucrari: 
O no33uu Ahhu AxMamoeou cmunucmunecKue 
Ha6pocKU, 1925; OnepKU no ucmopuuecKou 
epaMMamuKe pyccKozo numepamypHozo H3UKa 
XIX eeKa, 1964; YIodmuKa u cmunucmuKa 
pyccKou numepamypu, 1971, postum. Laureat 
al Premiului Stalin, membru al Academiei de 
Stiinte Ruse (a facut parte din Comitetul de 
Conducere) si al Academiei URSS. Institutul 
de Lingvistica din Moscova ii poarta numele. 

Vintila, Horia 

V. Horia Vintila 

Visarion, Marius Petre 

(15.08.1929, Ploie§ti - 19.05.2006, Bucure§ti) 
Inginer geofizician. A absolvit Facultatea de 
Geologie la Institutul de Mine din Bucuresti. 
A lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni 
Geologice si Geofizice, apoi la Institutul de 
Geologie si Geofizica in calitate de sef al pro- 
iectului de descifrare a structurii geologice 
adanci a teritoriului Romaniei. A participat 
la realizarea hartilor geofizice ale regiunii. 
Lucrari: Anomalii locale de gravitate pe aria 
flisului marginal si extern din Moldova centrald; 
Geofizica inginereascd. Membru al Asociatiei 
Oamenilor de Stiinta din Romania, al Socie- 
tatii Romane de Geofizica, al Societatii Geo- 
logilor din Romania. Membru corespondent 
al Academiei Romane (din 1991). 

Visarion Puiu 

V. Puiu, Visarion 



Visan, Dorel 

(23.06.1937, Tau§eni, jud. Cluj) 
Actor si poet. A absolvit cursurile Institu- 
tului de Arta Teatrala si Cinematografica 
I.L. Caragiale din Bucuresti (1965). A fost 
angajat actor la Teatrul Lucian Blaga din 
Cluj. In paralel cu activitatea artistica, a fost 
si director al teatrului, precum si profesor 
la Universitatea Babes-Bolyai. A interpretat 
peste 40 de roluri in teatru, in cea mai vari- 
ata gama, de la Moliere la Shakespeare, de 
la Marivaux la Buchner, iar in film a avut 
peste 50 de roluri in productii romanesti si 
internationale. In 1987, Mircea Danieliuc 
1-a distribuit in filmul lacob, film unde a rea- 
lizat rolul sau de referinta. In anii urmatori 
a jucat in filmele Magnatul (2004) si Sistem 
nervos (2005). Premiul pentru cea mai buna 
interpretare masculina la Festivalul Filmului 
Romanesc de la Costinesti (1981), Cel mai 
bun actor al anului, titlu acordat de Aso- 
ciatia Oamenilor de Teatru (1987), premiul 
pentru interpretare masculina pentru rolul 
din Senatorul melcilor la Festivalul Filmului 
Mediteranean de la Montpellier, Franta 
(1995), Millenium - Hall of Fame - Premiul 
Cei mai importanti cetateni ai veacului XX, 
SUA (1998), Premiul de Excelenta la TIFF 
pentru activitatea sa neintrerupta in slujba 
artei (2003). 

Visniec, Matei 

(29.01.1956, Radauti) 

Dramaturg. A absolvit Filosofia la Bucuresti. 
Format la Cenaclul de Luni al lui Nicolae 
Manolescu de la Facultatea de Filologie a 
Universitatii din Bucuresti. Plecat in Franta 
in 1987. Lucreaza la Radio France Inter- 
national. A inceput cu versuri: La noapte va 
ninge, 1980; Orasul cu un singur locuitor, 1982; 
Inteleptul la or a de ceai, 1984, si a continuat 
cu teatru postmodernist: Tara lui Gufi, 1991, 
Mansarda la Paris cu vedere spre mo arte, 2004; 
Hotel Europa complet, 2005. Ordinul Steaua 
Romaniei in grad de Comandor, 2002. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 817 



^ 



31.10.2011 17:30:07 



Vi§oianu 




818 




Constantin Vi§oianu 



Vi^oianu, Constantin 

(4.02.1897, UrlatUud. Prahova - 
3.01.1994, Washington) 

Otn politic. A absolvit Literele si Dreptul la 
Universitatea din Bucuresti. Specializare la 
Sorbona. A fost avocat in Baroul din Bucu- 
resti (1937), secretar al tribunalului mixt de 
arbitraj de la Paris (1926-1929), consilier 
tehnic la Liga Natiunilor, expert la Depar- 
tamentul pentru Limbi si Nationalitati de la 
Geneva. In perioada 1931-1933 a facut parte 
din delegatia permanenta a Romaniei la 
Conferinta de Dezarmare a Ligii Natiunilor, 
fiind apoi trimis ambasador extraordinar si 
ministru plenipotentiar al Romaniei la Haga 
(1933-1935) siVarsovia (1935-1936). Trimis 
la Cairo in 1944 pentru a negocia un armis- 
titiu separat al Romaniei cu Aliatii in calita- 
tea sa de ministru de Externe in guvernele 
Sanatescu si Radescu (1944-1945). A parasit 
tara clandestin, fiind condamnat in contu- 
macie la 15 ani inchisoare. La Washington 
a fost presedintele Comitetului National 
Roman (1948-1975), principalul sau merit 
in aceasta functie fiind acela de a organiza 
emigratia politica romaneasca si de a relua 
legatura cu regele Mihai (1969). 

Vitzu, Alexandru M. 

(23.11.1852, Savinesti, jud. Neamt - 
25.12.1902, Bucuresti) 

Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
din Iasi. Specializare la Sorbona. Profesor 
de zoologie la Facultatea de Stiinte a Uni- 
versitatii din Bucuresti. Este considerat 
fondatorul scolii romane de fiziologie expe- 
rimentala si initiator al endocrinologiei. 
Contributii legate de regenerarea centrilor 
optici cerebrali si secretia glandelor interne 
la rechin (una dintre cele mai vechi forme 
continue de viata ale planetei). Lucrari: 
O noud functiune a pancreasului, 1894; Recher- 
ches experiment ales sur la secretion interne des 
reins, 1901. Membru al Societatii de Biologie 
si de Zoologie din Paris. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1897). 



VladlVCalugarul 

V. Basarab, Vlad IV Calugarul 

Vlad II Dracul 

V. Basarab, Vlad II Dracul 

Vlad III Tepe§ 

V. Basarab, Vlad III Tepes 

Vlad I Uzurpatorul 

V. Basarab, Vlad I Uzurpatorul 

Vlad, Aurel 

(25.01.1875, Turdas, langa Orastie - 
2.07.1953, Sighet) 

Economist. Nepot al lui Simion Barnutiu 
dupa mama. L-a avut profesor la liceul din 
Orastie pe Elie Cristea, viitorul patriarh al 
Romaniei. A absolvit Dreptul la Budapesta 
ca bursier al Fundatiei Gojdu. Specializare la 
Universitatea din Bucuresti. Membru al Par- 
tidului National din Transilvania. Ministru 
al Finantelor in primul guvern al Romaniei 
Mari (1919). Ministru al Cultelor si Artelor 
(1928) in Guvernul Iuliu Maniu. Decorat 
cu Ordinul Ferdinand I pentru activitatea 
sa (1931), cu Ordinul Serviciu Credincios in 
grad de Mare Ofiter (1939). S-a retras din 
viata politica in 1938, din cauza ascensiunii 
legionarilor. Arestat in 1950 ca posesor al 
mosiei Bobalna, a murit la Sighet. 

Vlad, Ion 

(24.05.1920, Fetesti,jud. lalomita - 
28.01.1992, Paris) 

Sculptor. A absolvit Scoala de Belle Arte la 
Bucuresti. A avut expozitii personale si de 
grup la Bucuresti, Atena, Berlin, Belgrad, 
Istanbul, Venetia. Plecat din tara dupa 1965, 
a predat sculptura si desenul la Centrul 
American din Paris (1969-1981). A expus 
in Suedia, Canada, SUA. Lucrari: statuia lui 
George Enescu la Barlad; basorelieful de pe 
fatada Operei din Bucuresti; Monumentul 
Libertatii din Timisoara; decoratie murala la 
Monte Carlo. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1991). 

Vlad, lonel Valentin 

(22.09.1943, Bucuresti) 

Inginer si fizician. A absolvit Facultatea de 
Electronica si Telecomunicatii la Politeh- 
nica din Bucuresti. Specializare in Franta. 
Profesor de optica la Facultatea de Fizica a 
Universitatii din Bucuresti. Sef de sectie la 
Institutul Central de Fizica, apoi la Institutul 
de Fizica Atomica. A facut parte din colec- 
tivul care a realizat primul laser cu mediu 
activ solid din Romania (1968) si primele 
holograme profesionale din tara (1970). 
Contributii la teoria generala a autodifractiei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 818 



& 



31.10.2011 17:30:0 



Vlad 




lonel Valentin Vlad 



si difuziei simultane Brillouin. Lucrari: Intro- 
duces in holografie, 1973; Prelucrarea optica a 
informatiei, 1976, in colaborare. Membru al 
Societatii Romane de Fizica, al Societatii 
Americane de Optica, al Societatii Europene 
de Optica. Membru corespondent (1991) al 
Academiei Romane. 

Vlad, lulian 

(23.02.1931, Gogo§ita, com. Gogo§u, jud. Dolj) 
General. A absolvit Institutul Pedagogic din 
Bucuresti, Facultatea de Drept a Universi- 
tatii din Bucuresti, apoi Scoala Militara de 
Ofiteri din Botosani. A lucrat la Ministerul 
de Interne (1952-1974), devenind coman- 
dant al Scolii de Ofiteri a acestui minister 
(1974-1977), din care vor lua nastere dupa 
1989 Academia de Politie si Institutul Natio- 
nal de Informatii. A fost ministru secretar de 
stat la Ministerul de Interne si sef al Depar- 
tamentului Securitatii Statului (1987-1989). 
In aceasta calitate i-a prezentat lui Nicolae 
Ceausescu raportul despre intalnirea Gor- 
baciov-Bush (tatal) de la Malta (1989) si a 
participat la revolutia din decembrie 1989. 
Trecut in rezerva in decembrie 1989 cu 
gradul de general-colonel. Aflat in proces 
pentru rezultatele sociale ale functiei pe care 
a avut-o, a primit 12 ani de inchisoare. 

Vlad, Pavel 

(6.06.1936, Lipnic, Basarabia) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie a 
Universitatii de Stat din Moldova. Director 
al Institutului de Chimie al ASM. A trasat 
noi directii prioritare in studiul compusilor 
terpenici si in elaborarea metodelor de sin- 
teza organica fina. A creat metode generale 
de determinare a configuratiei absolute a 
unei serii de diterpenoide labdanice si de 
transformare a acestora in compusi bi-, 
tri- si tetraciclici. Au fost implementate in 
industria parfumurilor metode ale sale de 
preparare a unui sir de compusi odorizanti, 
cat si a unei serii de compozitii noi de 
aromatizare a tutunului, din care o parte 



au fost implementata la Combinatul de 
Tutun din Chisinau. Este dublu laureat al 
Premiului de Stat in domeniul Stiintei, Teh- 
nicii si Productiei, a fost distins cu Premiul 
Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea 
Intelectuala, cu Ordinul de Onoare, Ordi- 
nul Republicii, Medalia Dimitrie Cantemir. 
Membru si vicepresedinte al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Vlad, Roman 

(29.12.1919, Cernauti, Bucovina de Nord) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Cernauti. S-a specializat la Conservatorul si 
Accademia Santa Cecilia din Roma ca elev 
al lui Alfredo Cassella. A ramas in Italia. 
A fost director artistic la Filarmonica Acade- 
miei din Roma, director artistic al Orches- 
trei Filarmonice a Radio difuziunii Italiene, 
director artistic al Companiei de Televiziune 
din Torino, presedinte al Societatii de Con- 
certe Aquilana. Lucrari: Studi dodecafonici, 
per pianoforte, 1942; Storia di una mamma, per 
voce, solo, cow e orchestra, 1951; // dottore di 
vetro, opera, 1961; Divertimento sinfonico per 
orchestra, 1968; Tetraktys per quartetto d'archi, 
1984. Premiul Enescu la Festivalul George 
Enescu, Bucuresti, 1942. Discul de Argint 
pentru Muzica de Film, 1950. Distins cu 
Ordinul Artelor si Literelor al Academiei 
Franceze in grad de Comandor. Presedinte 
al Societatii Italiene de Muzica Contem- 
porana. Presedinte al Societatii Italiene a 
Autorilor si Compozitorilor. Presedinte al 
Confederatiei Internationale a Autorilor si 
Compozitorilor (1990-1994). 

Vlad, Ulpiu 

(27.01.1941, Zarne§ti) 

Compozitor si etnomuzicolog. A absolvit 
Conservatorul din Bucuresti ca elev al lui 
Anatol Vieru. Specializare la Accademia 
Santa Cecilia din Roma. Cercetator la 
Institutul de Etnografie si Folclor, profesor 
la Universitatea de Muzica din Bucuresti. 
Lucrari: Vise I pentru orchestra de coarde 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 819 



& 



31.10.2011 17:30:0 



Vlad 




UlpiuVlad Victor Vlad-Delamarina Tudor Vladimirescu 



Alexandru Vlahuta 




820 



(1972), continuata cu Vise II, Bucuria viselor, 
Taina viselor I, II si III, Din bucuria viselor, 
Jocul viselor, Deodatd visele, legenda viselor si 
Impletirea viselor I, II si III; ciclul cameral 
vocal- simfonic Mozaic. De tnai multe ori 
laureat al Premiului Academiei Romane 
(1985,1990,1995). 

Vlad-Delamarina, Victor 

(31.08.1870, Satu Mic, azi Victor 
Vlad-Delamarina, jud. Timi§ - 
15.05.1896, Pietroasa Mare, Timi§) 
Poet. A facut liceul la Lugoj si la Sf. Sava in 
Bucuresti, apoi Scoala Militara (Marina) la 
Constanta. Profesor la Academia Navala din 
Constanta. A calatorit cu bricul Mircea pe 
Marea Neagra, Marea Egee, Marea Medite- 
rana, Marea Adriatica. Lucrari: Poezii band- 
tenesti, postum, in grai banatean, 1902. Si-a 
publicat in serial, in Dreptatea, 1893, jurnalul 
calatoriilor pe mari, cu ilustratii proprii. II 
precede astfel pe Jean Bart (pe numele real 
Eugeniu P. Botez, profesor la Academia 
Navala din Constanta). 

Vladimirescu, Tudor 

(1770 sau 1780, Vladimiri, jud. Gorj - 
2705.1821, langa Targovi§te) 
Revolutionar. A invatat carte greceasca si 
germana in casa boierului aroman Ionita 
Glogoveanu din Craiova, caruia apoi i-a 
fost administrator de mosie. A devenit 
pandur si a participat la razboiul ruso-turc 
(1806-1812), fiind recompensat cu Ordinul 
Sf. Vladimir clasa a Ill-a. A fost administra- 
tor al districtului de munte Closani pana in 
1820. Dupa moartea domnului Alexandru 
Sutu a incheiat un acord cu Comitetul de 
Obladuire ramas in loc, condus de Grigore 
Brancoveanu, consolidat prin Proclamatia de 
la Fades, pentru a sprijini - cu scopul de a 
elibera Tara Romaneasca - actiunea Ete- 
riei, miscare de eliberare a grecilor de sub 
dominatia otomana, condusa de Alexandru 
Ipsilanti. A fortificat manastirile Tismana si 
Strehaia. Grecii puteau traversa teritoriul 



tarii spre a trece catre Rusia. Tarul insa, 
avand intelegeri cu familia Sutu, a dezavuat 
Eteria. Dar, in ciuda avertismentelor lui 
Nicolae Vacarescu, miscarea de rezistenta 
a revolutionarilor munteni n-a luat sfar- 
sit. Practic, in 1821 tara a fost condusa de 
Tudor. Ridicat prin tradare de la Golesti, a 
fost ucis de trimisii Eteriei, in virtutea unui 
acord separat cu Rusia. 

Vladislav I 

KVlaicu 

Vlahuta, Alexandru 

(5.09.1858, Ple§e§ti, azi Alexandru Vlahuta, 
jud. Vaslui - 19.11.1919, Bucure§ti) 
Scriitor. A urmat timp de un an cursurile 
Facultatii de Drept din Bucuresti, pe care le-a 
parasit din cauza situatiei materiale precare, 
devenind institutor si apoi profesor la Tar- 
goviste. Din 1884 pana in 1893 a functionat 
ca profesor la diverse institutii de invatamant 
bucurestene: Scoala Normala a Societatii 
pentru Invatatura Poporului Roman, azilul 
Elena Doamna, liceul Sfantul Gheorghe. In 
1888 a fost revizor scolar pentru judetele 
Prahova si Buzau. Editeaza revista Vieata 
(1893-1896), apoi Sdmdndtorul (1901), 
impreuna cu George Cosbuc. Din 1901 a 
functionat ca referendar la Casa Scoalelor. 

Vlaicu 

V. Basarab, Vlaicu 

Vlaicu, Aurel 

(6/19.11.1882, Bintinti, azi Aurel Vlaicu, langa 
Ora§tie - 13.09.1913, Bane§ti, langa Campina) 
Inginer, inventator si pionier al aviatiei 
romane si mondiale. A terminat Colegiul 
Reformat al Liceului Calvin din Orastie, 
care din 1919 incoace a fost numit liceul 
Aurel Vlaicu, luandu-si bacalaureatul la 
Sibiu in 1902. Si-a continuat studiile ingi- 
neresti la Universitatea din Budapesta si 
Ludwig-Maximilians Universitat, Miinchen, 
in Germania, obtinand diploma de inginer 
in 1907. Dupa ce a lucrat la uzinele Opel din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 820 



^ 



31.10.2011 17:30:0 



Vladescu 



Riisselsheim, se intoarce in 1 908 la Bintinti, 
unde construieste un planor cu care face 
un numar de zboruri in 1909. In toamna 
lui 1909 se muta la Bucuresti si incepe 
constructia primului sau avion, Vlaicu I, la 
arsenalul armatei. Avionul zboara fara modi- 
ficari (lucru unic pentru inceputurile aviatiei 
mondiale) in iunie 1910. In 1911 constru- 
ieste un al doilea avion, Vlaicu II, cu care 
a castigat in 1912 cinci premii memorabile 
(un premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian 
de la Aspern, Austria. Concursul a reunit, 
intre 23 si 30 iunie 1912, 42 de piloti din 
7 tari, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 
germani, 12 francezi, printre care si Roland 
Gaross, eel mai renumit pilot al vremii, un 
rus, un belgian, un persan. La 13 septembrie 
1913, in timpul unei incercari de a traversa 
Muntii Carpati cu avionul, s-a prabusit in 
apropiere de Campina, se pare din cauza 
unui atac de cord. In anul urmator, prietenii 
sai Magnani si Silisteanu finalizeaza con- 
structia avionului Vlaicu III si, cu ajutorul 
pilotului Petre Macavei, efectueaza cateva 
zboruri scurte. Autoritatile vremii interzic 
continuarea incercarilor, iar in toamna lui 
1916, in timpul ocupatiei germane, avionul 
este expediat la Berlin. A fost vazut ultima 
data in anul 1940. Membru de onoare post- 
mortem al Academiei Romane (1948). 

Vlasiu, Ion nume la na§tere Ion Vlas 
(6.05.1941, Lechinta, jud. Mures - 
18.12.1997, Bucuresti) 

Artist plastic. A absolvit Scoala de Belle 
Arte din Cluj ca elev al lui Romulus Ladea. 
Specializare la Praga, Belgrad, Budapesta. 
Deschide o expozitie personala de pictura 
si sculptura la Paris in 1938. Profesor la 
Academia de Arte Frumoase din Timisoara, 
apoi din Bucuresti. Scrie si literatura autobi- 
ografica. Lucrari: arta monumentala - Mama 
cu gemeni, Gradina Icoanei, Bucuresti; 1 962 - 
lubire, Parcul Floreasca, Bucuresti; Ion 
Creangd, Parcul Herastrau, Bucuresti; Horia, 
Closca si Crisan, Cluj-Napoca; Monumentul 
Unirii, Campia Libertatii de la Blaj; Aurel 
Vlaicu, Tg. Mures; Ion Creanga, Piatra Neamt; 
pictura - Mosu' din Ogra, Bunica, Casa bunici- 
lordin Ogra, Autoportret, Paris 1938; Olariu din 
Lechinta, Singuratate, Abisald; literatura - Am 
plecat din sat, roman, 1938; Poveste cu naluci, 
1941; Drum spre oameni, 1962; O singura 
iubire, 1 965; Puiul de veverita, 1 967; In spatiu si 
limp, jurnal, vol. 1, 1970, vol. II, 1971, vol. Ill, 
1973, vol. IV, 1987; Ghicitori pentru copii, 
1971; Lumea povestilor, 1972; Cartea de toate 
zilele, 1984; Monolog asimetric, 1988; Obraze si 
mdsti, 1995; Vldsiile si altepoeme, 2004. 




Vladescu, Radu I. 

(27.04.1886, Sibiciul de Sus, jud. Buzau - 
15.02.1963, Bucure§ti) 

Medic veterinar, biochimist. A absolvit 
Facultatea de Stiinte, Sectia chimie, la Paris. 
S-a specializat la Institutul Pasteur. A fost 
profesor la Facultatea de Medicina Veteri- 
nara din Bucuresti, unde a organizat primul 
Laborator de chimie biologica din Romania. 
Este cunoscut prin importante cercetari 
privind compozitia chimica a materiei vii, 
metabolismul animal si prin lucrarile din 
domeniul lactologiei. A elaborat metoda 
pentru dozarea clorurilor, fosfatilor si altor 
componente din lichidele biologice (Valoarea 
alimentard a laptelui, U interpretation des trans- 
formations de Venergie dans le travail musculaire, 
Le dosage du sodium dans les liquides biologiques 
s.a.). Lucrari: Recherches sur la presence et le role 
du zinc chez les animaux, 1921; Carence minerale 
chez les vaches laitieres, 1932; Recherches sur le 
contenu en acides amines du sue gastrique ana- 
chlorhydrique, son importance pour le diagnostique 
du cancer, 1945. Membru titular al Academiei 
Romane (1955) si al Academiilor de Medi- 
cina si Medicina Veterinara din Paris. 

Vladescu Racoasa, Gheorghe 

(1895, Racoasa, jud. Vrancea - 1989, Bucuresti) 
Om politic si sociolog. A absolvit Facultatea 
de Filosofie la Universitatea din Bucuresti. 
Membru al PCR din ilegalitate. Profesor de 
sociologie politica la Facultatea de Filoso- 
fie a Universitatii din Bucuresti. A lucrat, 
impreuna cu Dimitrie Gusti si H. Stahl, la 
studiul monografic al satelor romanesti si 
la deschiderea Muzeului Satului (1936). 
A fost ministru al Minoritatilor in guvernele 
Radescu si Sanatescu (alaturi de Lucre- 
tiu Patrascanu si Constantin Visoianu), 
perioada in care s-a definitivat legislatia 
referitoare la statutul minoritatilor etnice 
din Romania. A contribuit la infiintarea 
Editurii Cartea Rusa (1945), a Institutu- 
lui de Studii Romano-Sovietic (1947) si 
Muzeului Romano-Rus (1947), impreuna 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 821 



^ 



31.10.2011 17:30:0 



Vladutescu 




Gheorghe Voda 



Madalin Voicu 




822 



cu Scarlat Callimachi, muzeu unde au fost 
aduse pentru prima oara in Romania copii 
fotografice ale manuscriselor lui Dimitrie 
Cantemir aflate in arhivele rusesti, inslusiv 
Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor. 
A infiintat Institutul de Limb a Rusa Maxim 
Gorki (1948). A fost ambasadorul Romaniei 
la Moscova (1947-1951). 

Vladutescu, Gheorghe 

(8.09.1937, Carbune§ti, jud. Gorj) 
Filosof. A absolvit Facultatea de Filosofie la 
Universitatea din Bucuresti. Specializare la 
Sorbona. Profesor de filosofie la Facultatea 
de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: Etica lui Epicur, 1972; Introducere in 
filosof ia medievala, 1973; Experienta si inductie 
la Aristotel, 1975; Filosofia in Grecia veche, 
1984; Cei doi Socrate, 1996; Cum mureau filoso- 
fii in Grecia veche, 2000; Neconventional, despre 
filosofia romdneasca, 2002; Teologie si metafizicd 
in cultura Evului Mediu, 2003. Membru al 
Academiei Romane (1999). 

Voda, Gheorghe 

(24.12.1934, Valeni, jud. Cahul - 
24.02.2007, Chi§inau) 

Poet, regizor de film. A absolvit Facultatea 
de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat 
Ion Creanga din Chisinau. Specializare la 
Institutul de Cinematografie, Sectia scenarii, 
din Moscova. A fost redactor la Comitetul 
de Stat pentru Radio si Televiziune, la publi- 
catiile Moldova socialista, Tinerimea Moldovei si 
Glasul (Glasul Natiunii), in ultimii ani de viata 
a fost consilier pentru poezie la Uniunea 
Scriitorilor din Moldova. Lucrari: versuri - 
Focuri de toamnd (1965), Ploaie ferbinte (1967), 
Aripi pentru Manole (1969), Pomii dulci (1972), 
Valurile (1974), Rdmai (1977), Inima alergand 
(1980), De dorul vietii, de dragul pamdntului 
(1983), La capatul vederii (1984), Viata pe 
nemancate (1999); scenarii de film - De-ale 
toamnei Bariera, Nunta, Maria. A obtinut Pre- 
miul de Stat al Republicii Moldova (1986), 
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova 



(1999), Ordinul Gloria Muncii (1996) si 
Medalia Mihai Eminescu (2001). Biblioteca 
din satul natal si cenaclul literar al scolii din 
aceeasi localitate ii poarta numele. 

Voicu, Ion 

(8.10.1923, Bucure§ti - 24.02.1994, Bucure§ti) 
Violonist. Tata al lui Madalin V Tigan ca 
etnie, apartinea unei familii care cultivase 
muzica vreme de trei generatii. Violoncelul, 
vioara, contrabasul si pianul erau instru- 
mente cunoscute din copilarie. A luat lectii 
la Conservatorul din Bucuresti de la 6 ani. 
La 14 ani a dat examen la Academia Regala 
de Muzica si a intrat direct in anul al V-lea 
de studii. A fost elevul lui Constantin Nicu- 
lescu. Si-a inceput cariera la Orchestra Radio 
din Bucuresti, al carei solist a devenit. S-a 
perfectionat la Conservatorul Ceaikovski 
din Moscova cu David Oistrah. A fost trimis 
de statul roman la Viena spre a achizitiona 
si folosi o vioara Stradivarius. A concertat 
in toata lumea, cu orchestre celebre: Ber- 
liner Philharmoniker, London Symphony 
Orchestra, London Philharmonic Orchestra, 
Royal Liverpool Philharmony, Het Residen- 
tie Orchestra Haga, Tokyo Philharmony, 
orchestrele din Cincinnati, Los Angeles, Bal- 
timore, Seatle, Houston Symphony Orches- 
tra, Bayerisches Rundfunk Orchester Miin- 
chen, Dresdener Philharmonic, Mozarteum 
Orchester, Canadian Symphony Orchestra, 
Grand Orchestre de la RTV Beige, Orchestre 
Pasdeloup Paris, Orchestra Simfonica Brasi- 
liera, Gewandhaus Leipzig s.a. Membru al 
Academiei Franceze pentru Stiinte, Litere si 
Arte. Artist al Poporului. 

Voicu, Madalin 

(10.07.1952, Bucure§ti) 

Om politic si muzician. Fiu al lui Ion V 
A absolvit Academia Nationala de Muzica 
(vioara). Specializari la Trier, Mainz, Stutt- 
gart, Londra. Cursuri dirijorale cu Sergiu 
Celibidache. Dirijor al orchestrelor simfonice 
din Craiova si Ploiesti, al Orchestrei Radio si 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictLZ.indd 822 



& 



31.10.2011 17:30:0 



Voiculescu 




Victor A. Voicu 



Dan Voiculescu 



Dan Virgil Voiculescu 



al Orchestrei de Camera Ion Voicu. Profesor 
de muzicologie la Conservatorul din Izmir, 
Turcia. A intemeiat si conduce Fundatiile 
Cult si Ionel Voicu. A inregistrat numeroase 
piese clasice in interpretare proprie, ca si 
piese populare romanesti si tiganesti. Ca om 
politic a fost presedinte al Partidului Liberta- 
tii si Unitatii Sociale (1994-1996), presedinte 
executiv al Partidei Rromilor (1996-2000), 
membru al Consiliului National al PSD 
(2000-2004), deputat in Parlamentul Roma- 
niei (1996-2008). Cavaler al Ordinului Cres- 
tin (2003). Membru de onoare al Academiei 
Franceze de Stiinte, Litere si Arte. 

Voicu, Mihail 

(1943, Pa§cani, jud. Ia§i) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Electro- 
tehnica a Institutului Politehnic din Iasi si 
Facultatea de Matematica (1969-1977) a 
Universitatii din Iasi. S-a specializat in auto- 
matica la Universitatea din Karlsruhe, Ger- 
mania. Profesor la Facultatea de Automatica 
si Calculatoare a Universitatii Tehnice Ghe- 
orghe Asachi din Iasi. A fost decanul facili- 
tate (1992-2004). Din 2004 este prorector al 
Universitatii Tehnice din Iasi. Este directorul 
Centrului de excelenta teoria si ingineria 
sistemelor. Opera stiintifica acopera urma- 
toarele domenii: teoria sistemelor si analiza 
si sinteza sistemelor automate; automatizari 
industriale si in energetica; dezvoltarea cer- 
cetarii si invatamantului superior in auto- 
matica si calculatoare. Rezultatele obtinute 
se grupeaza astfel: modele bazate pe ecuatii 
cu derivate partiale si determinarea distribu- 
tiilor spatiale ale potentialului si gradientu- 
lui de potential pentru sisteme de tip bobina 
si transformator electric; identificarea com- 
plete a proceselor dinamice liniare deter- 
ministe continue utilizand matricea Hankel 
constituita de coeficientii Taylor ai functiei 
de transfer; definirea si analiza ca proces 
aleatoriu a regimului deformant din retelele 
electrice. Activitatea stiintifica si didactica se 
concretizeaza in: 7 monografii, 107 lucrari in 



volume, 10 brevete de inventie, 13 manuale 
universitare si este recunoscuta prin: Pre- 
miul Aurel Vlaicu al Academiei Romane pe 
1987, Ordinul Meritul pentru Invatamant in 
grad de Mare Ofiter, IEEE Senior Member, 
Copernicus Fellow s.a. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (2006) si mem- 
bru titular al Academiei de Stiinte Tehnice 
din Romania. 

Voicu, Victor A. 

(29.06.1939, Bolovani, Dambovita) 
General-maior, medic si farmacolog. 
A absolvit Medicina la Bucuresti. Profesor 
universitar, seful Catedrei de farmacologie 
clinica, toxicologie si psihofarmacologie la 
Universitatea de Medicina si Farmacie Carol 
Davila din Bucuresti (1992). Director al Cen- 
trului de Cercetari Stiintifice Medico-Mili- 
tare (1986). Presedinte al (2000) Consiliului 
Stiintific al Agentiei Nationale a Medica- 
mentului. Presedinte al Societatii Romane de 
Farmacologie, Terapeutica si Toxicologie Cli- 
nica (1998). Cercetari stiintifice in domeniile 
compusilor organofosforici si antidotismului 
acestora, farmacologia radioprotectorilor 
chimici, farmacologia experimentala si cli- 
nica a antihipertensivelor si antiaritmicelor, 
psihofarmacologia psihotomimeticelor si 
drogurilor de abuz. Coordonator de studii 
de bioechivalenta si studii clinice de faza I. 
Lucrari: 20 de volume publicate, peste 290 
de lucrari stiintifice publicate si comunicate, 
18 brevete de inventie. Membru titular 
(2001) al Academiei Romane. 

Voiculescu, Dan 

(25.09.1946, Bucure§ti) 

Economist si om politic. A absolvit Faculta- 
tea de Comert Exterior a Academiei de Stu- 
dii Economice din Bucuresti. Specializare in 
SUA si la Londra. A lucrat ca economist la 
ISCE Vitrocim (1974-1978), apoi la Camera 
de Comert a Romaniei, oficiul ARGUS, 
ca director (din 1982) si director general 
(1984). Infiinteaza Partidul Umanist Roman 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 823 



& 



31.10.2011 17:30:09 



Voiculescu 




Marioara Voiculescu 



Marin Gh. Voiculescu 



Vasile Voiculescu 



Vlad Voiculescu 




824 



(1991), devenit Partidul Conservator (2005). 
Infiinteaza Grivco SA Holding, actionar la 
Crescent (Grupul Mass Media Intact fiind 
eel mai proeminent: posturi de televiziune, 
presa, editura). Senator in Senatul Romaniei 
(2004), presedinte al grupului parlamentar 
de prietenie Romania-Austria. Viceprese- 
dinte al Senatului Romaniei din decembrie 
2008. Fondator al Asociatiei Oamenilor de 
Afaceri din Romania. Lucrari: Industriali- 
zarea si Comertul Mondial, 1988; Conducerea, 
tehnica si eficienta comertului international, 
1989, in colaborare; Economie si Umanism, 
1993; Analiza de competitivitate a economiei 
romanesti- Orizont 2000-2005-2010. Solutii 
strategice alternative, 1998, in colaborare; 
Comertul Exterior al Romaniei la sfdrsitul seco- 
luluiXX, 1999. 

Voiculescu, Dan Virgil 

(14.06.1949, Bucure§ti) 

Matematician. Fiu al lui Vlad V A absolvit 
Facultatea de Matematica a Universitatii din 
Bucuresti ca elev al lui Ciprian Foias. Spe- 
cializat in teoria operatorilor, entropia libera, 
teoria probabilitatilor. Cercetator la Institutul 
de Matematica din Bucuresti, apoi la Depar- 
tamentul de matematica al INCREST din 
Bucuresti. Profesor invitat la universitatile 
Berkeley, California, Montreal, Paris, Zurich, 
Institut Poincare Franta. Din 1992 profesor 
la Universitatea Berkeley, SUA. Distins cu 
Premiul pentru matematica al Academiei 
Nationale de Stiinte a SUA. Membru al Aca- 
demiei Nationale de Stiinte a SUA. 

Voiculescu, Marioara 

(1889, Bucure§ti - 3.03.1976, Bucure§ti) 
Actrita si regizoare. A absolvit Institutul de 
Teatru din Bucuresti. Societara a Teatrului 
National de la 19 ani, profesoara la Insti- 
tutul de Teatru. Remarcabila in rolurile de 
tragedie: Viorica, Spionul, Razbunarea, Fedora, 
Dragoste de marinar, Amorurile unei printese, 
Dragoste la mandstire; regie: Viorica, Spionul 
Razbunarea, Detectiv si apas, Urgia cereasca s.a. 



Voiculescu, Marin Gh. 

(3.08.1913, Giurgiu - 4.07.1991, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina la 
Bucuresti. Profesor si decan la Facultatea de 
Medicina Generala a Institutului de Medi- 
cina si Farmacie din Bucuresti. Contributii 
in domeniul patogeniei, tratamentului si 
epidemiologiei bolilor infecto-contagioase. 
Lucrari: Contributiuni la studiul febrei tifoide, 
1941; Tifosul exantematic, 1949; Ce trebuie sd 
stim despre hepatita epidemica, 1955; Virozele 
respiratorii, 1963; Hepatita virala, 1977. 
Membru al Academiei de Stiinte Medicale 
din Romania, al Societatii Regale de Medi- 
cina din Londra, al Societatii de Patologie 
Comparata din Paris, al Academiei de Medi- 
cina din Paris. Membru titular al Academiei 
Romane (1990). Distins cu Ordinul Meritul 
Stiintific in Romania si Ordinul San Carlos 
al presedintelui Republicii Columbia. 

Voiculescu, Vasile 

nume la na§tere Vasile Costache Voicun 

(27.11.1884, Parscov, jud. Buzau - 
26.04.1963, Bucure§ti) 

Medic si scriitor. A absolvit Medicina la 
Bucuresti si a practicat-o. Arestat (1958), 
a facut cinci ani inchisoare pentru un 
presupus complot politic. A fost prieten cu 
Urmuz. A scris poezii care evolueaza de la 
eminescianism la tenta religioasa: Poezii, 
1916; Poeme cu ingeri, 1927; Destin, 1933; 
Intrezdriri, 1939; Ultimele sonete inchipuite ale 
lui William Shakespeare in traducere imaginara 
de Vasile Voiculescu, 1964. Proza, publicata 
postum, are caracter mitic si fantastic: 
Povestiri, 1966; Zahei orbul, 1970. Teatrul sau 
imbina, de asemenea, realul cu fantasticul: 
Lapragul minunii, 1932. Membru post-mor- 
tem al Academiei Romane (1993). 

Voiculescu, Vlad 

(1913, Targu Jiu - 22.02.2001, Bucure§ti) 
Medic neurolog. Tata al lui Dan Virgil V. 
A urmat cursurile Facultatii de Medicina 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 824 



& 



31.10.2011 17:30:09 



Voinescu 



din Bucuresti si apoi a urcat toate treptele 
ierarhiei universitare, devenind, in 1967, 
profesor la Clinica de neurologie a Insti- 
tutului de Medicina si Farmacie din Bucu- 
resti. In paralel cu activitatea universitara a 
desfasurat o bogata activitate de cercetare 
la Institutul de Neurologie al Academiei 
Romane, al carui director a devenit in 
1978 r abordand teme interdisciplinare 
in domeniul epilepsiei, bolilor vasculare 
cerebrale, in studiul etiopatogeniei si dia- 
gnosticului hemoragiilor cerebrale, in bolile 
neuromuscular, precum si in problemele 
de baza ale neurofiziologiei. Rezultatele 
cercetarilor sale au fost publicate in peste 
170 de lucrari, studii si articole, aparute 
in tara si strainatate. Examinarea clinica 
a unui bolnav, consideratiile despre loca- 
lizare, reflectiile de diagnostic diferential, 
argumentarea unui diagnostic final au fost 
ale unui profesor prin excelenta, care stia sa 
explice succint, simplu, clar cele mai com- 
plicate mecanisme etiopatogene. Membru 
titular al Academiei Romane (1991). A fost 
ales membru al Royal Society of Medicine 
(Londra), Societe Francaise de Neurologie, 
membru de onoare al Academiei de Stiinte 
Medicale din Romania. 

Voinea, Radu P. 

(24.05.1923, Craiova - 12.05.2010, Bucure§ti) 
Inginer. In perioada 1941-1946 a urmat 
cursurile Sectiei de constructii a Politehnicii 
din Bucuresti, obtinand in 1 946 diploma de 
inginer constructor. In 1949 si-a sustinut 
teza de doctorat cu titlul „Contributii la 
studiul stabilitatii elastice a sistemelor static 
nedeterminate". A obtinut titlul stiintific 
de doctor inginer cu Magna Cum Laude, 
care i-a fost echivalat in 1963 de Ministerul 
Invatamantului cu titlul de doctor docent. 
In perioada 1964-1967 a fost prorector al 
Institutului Politehnic din Bucuresti, iar in 
perioada 1972-1981 recto rul institutului. 
Activitatea stiintifica se concretizeaza in tra- 
tate, lucrari stiintifice publicate in volume, 
articole stiintifice publicate in reviste de 
specialitate din tara si strainatate, comuni- 
cari publicate in volumele unor manifes- 
tari stiintifice internationale si nationale, 
manuale didactice si culegeri de probleme 
publicate in edituri didactice in mai multe 
editii etc. In cadrul activitatii de cercetare 
stiintifica au fost abordate probleme de 
mecanica teoretica, de teoria mecanismelor, 
de stabilitate elastica si de dinamica auto- 
vehiculelor si masinilor. In 1972 a obtinut 
titlul de Profesor Emerit, iar in 1974 titlul 
de Om de Stiinta Emerit. In 1987 a fost ales 




Radu P. Voinea 



membru titular al Academiei Europene de 
Arte, Stiinte si Litere. Presedinte al Aca- 
demiei de Stiinte Tehnice din Romania. 
Membru al Academiei Romane (1974). Pre- 
sedinte al Academiei Romane, 1984-1990. 

Voineag, lonel 

(1.11.1950, Braila) 

Tenor. A absolvit Conservatorul la Iasi. 
Solist al Operei Nationale din Iasi, apoi 
din Bucuresti. Profesor la Universitatea de 
Muzica din Bucuresti. A cantat pe marile 
scene ale lumii din Italia, Japonia, Franta, 
Bulgaria, Spania, Grecia, Portugalia, URSS, 
Ungaria, Coreea de Nord si de Sud, Polonia, 
Olanda, Belgia, Ceholovacia, Marea Brita- 
nie, Iugoslavia, Germania de Vest si de Est, 
Luxemburg, Elvetia, Austria. Repertoriu: 
Boema de Puccini, Aida, Macbeth, Nabucco, 
Traviata de Verdi, Flautul fermecat, Rdpirea 
din Serai de Mozart, Carmen de Bizet, Oedip 
de Enescu, Decebal de Gh. Dumitrescu, 
Luceafarul de N. Bretan. A interpretat nume- 
roase roluri de opereta si lieduri. Laureat 
al concursurilor internationale de canto de 
la Sofia (1978), Barcelona (1979), Ostende, 
Belgia (1980, Marele Premiu). Medalia de 
Aur la Festivalul George Enescu (1998). 
Distins cu Ordinul Meritul Cultural in grad 
deComandor (2004). 

Voinescu II, loan 

(1812, Bucure§ti - 31.12.1855, Pau, Franta) 
Publicist. A facut studii militare la Bucuresti. 
Pasoptist. Membru al societatii secrete Fratia 
(1843) alaturi de N Balcescu In casa lui au 
avut loc intalnirile clandestine ale revoluti- 
onarilor. Membru in Guvernul Provizoriu. 
Ca publicist a colaborat la Dacia literara, Pro- 
pasirea, Romania viitoare, Romania literara s.a. 
Dupa infrangerea revolutiei a fost expulzat 
si s-a refugiat in Franta. Lucrari: Cugetari 
asupra teatrului, 1836; Sarlatanul in mascd de 
literat, 1 844; Arabescuri. O calatorie pe Dunare 
in ghimie, Paris, 1853. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 825 



& 



31.10.2011 17:30:09 



Voinov 




Dimitrie Voinov 



§tefan Voitec 



Veaceslav Volghin 




826 



Voinov, Dimitrie 

(6.02.1867, Focsani - 7.07.1951, Bucuresti) 
Biolog, zoolog, histolog, citolog. A absolvit 
scoala primara la Focsani, dupa care s-a 
inscris la Liceul Internat din Iasi, unde a fost 
coleg cu Emil Racovita si Grigore Antipa. La 
stiinte naturale 1-a avut profesor pe Grigore 
Cobalcescu, care i-a stimulat pasiunea pen- 
tru biologie. Dupa obtinerea bacalaureatului 
a plecat la Paris pentru a se specializa in 
domeniul biologiei, alaturi de Emil Racovita, 
Paul Bujor si Ion Cantacuzino. La Sorbona 
s-a specializat in biologie (zoologie). In 1891, 
dupa sustinerea examenului de licenta si doi 
ani de specializare, a revenit in tar a, unde a 
ocupat Catedra de zoologie si morfologie 
animala a Facultatii de Stiinte de la Uni- 
versitatea din Bucuresti, pe care a detinut-o 
pana in 1937. Fondatorul scolii romanesti de 
citologie. A militat pentru dezvoltarea mis- 
carii stiintifice in Romania, in cadrul Socie- 
tatii Romane de Stiinte, fiind vicepresedinte 
al Sectiei de stiinte naturale si, ulterior, 
presedinte al acestei institutii. A demon- 
strat existenta a trei constituent! celulari 
(protoplasmatici): condriomul, vacuomul 
si sistemul golgian. Primul in lume care 
a descoperit aneuploidia sau polisomia la 
animale. In 1 902 a inceput seria cercetarilor 
citologice, pe care le-a continuat timp de 
trei decenii. Lucrari: Principii de microscopie 
(1906) r Mitocondriile (1916), Problema biologicd 
a diferentierii sexelor (1929). Membru al Aca- 
demiei Romane (1927). 

Voitec, §tefan 

(19.06.1900, Corabia - 4.12.1984, Bucuresti) 
Om politic, jurnalist. A absolvit Facultatea 
de Stiinte, Sectia fizica, la Universitatea 
din Bucuresti. Profesor de liceu la Bucu- 
resti, a intrat in randurile Partidului Social 
Democrat, aripa Titel Petrescu. A fost 
Membru al Partidului Socialist Roman 
din 1918, secretar intre 1939 si 1944, apoi 
secretar general al PSD (1944-1948). A fost 



membru in comitetul executiv al Partidului 
Social-Democrat; fusese ministru al Educa- 
tiei Nationale inca din vremea guvernelor 
prezidate de Nicolae Radescu si C. Sana- 
tescu (de la 4 noiembrie 1944). Va ocupa 
acelasi portofoliu, insa la conducerea guver- 
nului se ana deja Petru Groza (din 6 martie 
1945). A fost unul dintre liderii PSD care au 
acceptat unificarea cu PCR in anul 1948, 
contribuind la crearea Partidului Muncito- 
resc Roman (din 1965 redenumit Partidul 
Comunist Roman). Dupa congresul de 
unificare al PSD cu PCR (1948) a devenit 
membru al CC al PCR. A indeplinit succesiv 
functiile de vicepresedinte al Consiliului de 
Mini'stri (1948-1949, 1956-1961), ministru 
al Comertului Interior (1955-1956) si al 
Industriei Bunurilor de Consum (1957- 
1959). A fost si vicepresedinte al Consiliului 
de Stat (1961-1965, 1974-1984), presedinte 
al Marii Adunari Nationale (Parlamentul 
perioadei socialiste, 1961-1974). 

Volkers, Emil 

(1831, Birckenfeld, Germania - 
1905, Dusseldorf, Germania) 
Pictor. A inceput Academia de Belle Arte 
la Dresda, ca elev al lui Ritsche si Schnorr 
von Carolsfeld, si a terminat-o la Miinchen, 
ca elev al fratilor Albrecht si Franz Adam. 
A fost adus in tara de Carol I pentru a imor- 
taliza manevrele militare de la Cotroceni 
(1869) si de la Buzau (1874) ale armatei 
romane. Toate litografiile au fost tiparite la 
Dusseldorf. In plus, a realizat portrete de 
tarani romani de la Dunare, peisaje de sat 
si de campie, lautari, scene de familie, de 
petrecere, jandarmi. Cele mai cunoscute 
lucrari ale sale au ramas pana astazi Taranii 
romani mergdnd la tdrg (muzeul din Wiesba- 
den) si Familia de tigani (muzeul din Koln). 

Volghin, Veaceslav 

(1879, Belarus - 1962, Moscova) 

Specialist in stiinte sociale. Rus ca etnie. 

A absolvit Universitatea la Minsk. Profesor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 826 



& 



31.10.2011 17:30:10 



Vornicescu 




Mihai Volontir 



Nestor Vornicescu 



si rector (1920) al Universitatii din Mos- 
cova, a lucrat la Agitatie si Propaganda in 
CC al PCUS. Membru si vicepresedinte 
al Academiei de Stiinte a URSS, a fost 
trimis in 1946, prin rezolutie de partid, sa 
intemeieze o baza de cercetari, in principal 
cu profil agricol, in Republica Moldova 
(RSSM), ca parte a Academiei URSS. Initial 
aceasta baza a inclus Institutul de Cercetari 
Stiintifice in domeniul Istoriei, Limbii si 
Literaturii, sectoarele de geologie, bota- 
nica, viticultura si pomicultura, pedologie, 
zoologie, energetica, precum si grupul de 
management al apelor, economie si geo- 
grafie. A condus aceasta baza pana la trans- 
formarea ei in filiala RSSM a Academiei de 
Stiinte a URSS, in 1949, cand conducerea a 
fost preluata de P. Baranov. 

Volontir, Mihai 

(9.03.1934, Glinjeni, Basarabia) 
Actor. A absolvit Scoala Pedagogica din 
Orhei. Actor la teatrul din Balti. Interpre- 
teaza roluri pentru Moldova Film, dar si 
pentru studiouri din Federatia Rusa. Fil- 
mografie: Se cautd un paznic, 1967; Aceasta 
clip a, 1968; Singur in fata dragostei, 1969; Zece 
ierni pentru o vara, 1969; Povdrnisul, 1970; Al 
patrulea (Mosfilm), 1972; Acest dulce cuvant - 
libertate (Mosfilm), 1972; Dimitrie Cantemir, 
1973; Podurile, 1973; Barbatii incdruntesc de 
tineri, 1 974; Nu crede tipdtului pdsdrii de noapte, 
1 976; Povestea lui Fdt-Frumos, 1 977; Radacinile 
vietii, 1978; Fit fericita, lulial, 1983; Tiganul 
(Ekran), 1984. Distins cu Premiul National 
al Moldovei (1971), Premiul National al 
URSS (1980), Premiul Fratii Vasiliev, URSS 
(1980). Artist al Poporului,1984. 

Volovici, Leon 

(10.08.1938, la§i) 

Istoric. Evreu ca etnie. Cercetator la Institu- 
tul de Lingvistica din Iasi, apoi la Institutul 
Yad Vashem pentru studierea Holocaustu- 
lui de la Ierusalim. Director de cercetare 



la Centrul International pentru Studiul 
Antisemitismului al Universitatii Evreiesti 
din Ierusalim. Este unul dintre initiatorii 
Societatii de Studii Benjamin Fondane 
(Paris si Ierusalim) si membru in comitetul 
de redactie al revistei Cahiers Benjamin Fon- 
dane. Lucrari: Nationalist Ideology and Antise- 
mitism: The Case of Romanian Intellectuals in the 
30s (1991); Ideologia nationalistd si problema 
evreiascd: eseu despre formele antisemitismului 
intelectual in Romania anilor '30 (1995); 
Antisemitism in Postcommunist Eastern Europe: 
A Marginal or Central Issue? (1994); De la Iasi 
la Ierusalim si inapoi (2007). 

Voniga, David 

(8.11.1867, Gyula, Ungaria - 
31.10.1933, Giroc, langa Timi§oara) 
Preot, poet, publicist. Studii teologice la 
Arad. Editorul primei reviste in limba 
romana - Lumina (1894) - din Gyula. A pre- 
dat la scoala in limba romana din Gyula 
si la Institutul de Educatoare din Szarvas. 
A activat in cadrul societatilor de lectura 
din cele doua parti ale Gyulei: Orasul Mare 
Romanesc si Orasul Mic Romanesc. Poe- 
ziile lui reprezinta un segment de referinta 
din istoria literaturii romane din Ungaria. 
Lucrari: Dor sijale, 1896; Cuvdntdri hisericesti, 
1903; Istorioare hihlice, 1908; Mizerie, hoala, 
crime, degenerare, 1910. 

Vornicescu, Nestor 

(1.10.1927, Lozova, Basarabia - 
17.05.2000, Craiova) 

Mitropolit al Olteniei. Var cu Antonie 
Plamadeala. A urmat seminarul monahal la 
manastirea Neamt (1946-1948) si semina- 
rul monahal superior la aceeasi manastire 
(1948-1951). A urmat Institutul Teologic 
din Bucuresti (1951-1955), cursurile de 
doctorat in teologie la acelasi institut 
(1955-1958) si cursuri post-universitare la 
Bossey si Geneva in Elvetia (1969-1970). 
Doctoratul si 1-a luat la Bucuresti in 1983. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 827 



^ 



31.10.2011 17:30:10 



Vorobchievici 




828 



A fost hirotonisit ieromonah si a slujit ca 
preot la catedrala episcopala din Iasi (1958- 
1962), fiind si bibliotecar al Mitropoliei 
de acolo. A fost numit staret al manastirii 
Sf. loan eel Nou de la Suceava (1960-1966. 
Arhimandrit din 1962, staret al manastirii 
Neamt (1966-1970). Din 1978 a devenit 
mitropolit al Olteniei. A participat la multe 
congrese, simpozioane si alte intruniri 
internationale la Madrid, Helsinki, Mos- 
cova, Sofia, Ierusalim, Budapesta, Praga, 
Varsovia, Atena, Kiev, New York, Sydney, 
New Delhi, Noua Zeelanda etc. A sustinut 
si desfasurat actiuni filantropice in cadrul 
eparhiei. A fost distins cu Ordinul Crucea 
Sfantului Mormant al Patriarhiei Ierusali- 
mului, cu Ordinul Sfintii Apostoli Petru si 
Pavel al Patriarhiei Antiohiei, cu Ordinul 
Sf. Andrei al Patriarhiei Constantinopolu- 
lui, cu Ordinul Sf. Sofronie Vraceanski al 
Patriarhiei Bulgare, cu Ordinul Sf. Vladimir 
al Patriarhiei Moscovei, cu Ordinul Sf. Ser- 
ghie de Radonej al Bisericii Ortodoxe din 
Polonia, cu Medalia Sf. Marcu a Patriarhiei 
Alexandriei, cu Ordinul Sf. Constantin eel 
Mare al primariei Romei. A fost presedinte 
al Comisiei sinodale pentru canonizarea 
sfintilor romani si presedinte al Comisiei 
Nationale Romane de Istorie Eclesiastica si 
Comparata. In 1996 a fost ales membru de 
onoare al Academiei Romane. 

Vorobchievici, Isidor 

(6.05.1836, Cernauti, Bucovina de Nord - 
18.09.1903, Cernauti) 

Compozitor. A absolvit Institutul Teolo- 
gic la Cernauti si Conservatorul la Viena. 
A fost profesor de muzica si cantare corala 
la Institutul Teologic din Cernauti. A fost 
profesorul lui Ciprian Porumbescu, Euse- 
biu Mandicevschi, Tudor Flondor, Ilarie 
Voronca, Mihai Ursuleac (tatal Vioricai 
Ursuleac). A compus muzica (cantari litur- 
gice, coruri lumesti, coruri religioase, lieduri 
pe versuri de Eminescu si Vasile Alecsandri) 
si a scris lucrari muzicale: Colectiune de cdntece 
pentru scolile poporale, 1870; Kurze allgemaine 
Musiklehre far Schule und Haus, 1871; Armo- 
nia. Colectiune de coruri, 1887; Cantari liturgice 
pentru cor barbatesc, 1887; Cantari liturgice 
pentru cor mixt, 1890; Cantari liturgice pentru 
doud voci egale, 1896. 

Voronca, Ilarie 

nume la na§tere Eduard Marcus 

(18.12.1903, Braila - 5.04.1946, Paris) 
Poet. A fost descoperit la cenaclul Sbura- 
torul de E. Lovinescu, acela care i-a si dat 
pseudonimul literar. Avangardist. A editat 
revistele 75HP si Integral (Bucuresti). 




Isidor Vorobchievici 



Naturalizat francez in 1 938, a facut parte din 
miscarea de rezistenta antifascist;!. A facut 
„pictopoezie" suprarealista: Brdtara noptilor, 
1923, Bucuresti si Paris, 1927; si dadaista: 
Invitatie la bal, 1931; Amitie des choses, 1937; 
Beaute de ce monde, 1939; Les chants du Mort, 
1947 (postum). 

Voronin, Vladimir 

(25.05.1941, Corjova, Republica Moldova) 
Presedinte al Republicii Moldova. In 
1961 a absolvit Tehnicumul Cooperatist 
din Chisinau, in 1971 Institutul Unional 
pentru Industria Alimentara, in 1983 Aca- 
demia de Stiinte Sociale de pe langa CC al 
PCUS si in 1991 Academia Ministerului 
Afacerilor Interne al URSS. Are gradul de 
general-maior. Activitatea si-a inceput-o 
in 1961 la brutaria din satul Criuleni. Din 
1966 pana in 1971 a fost director al Fabricii 
de Paine din Dubasari. In urmatorii zece 
ani a activat in organele administrative de 
stat: comitetele executive raionale Dubasari 
si Ungheni, Comitetul Executiv Orasenesc 
Ungheni. Din 1983 pana in 1985 a fost 
inspector, sef adjunct al Sectiei organizare a 
CC al PCM. In 1985 a devenit sef de sectie 
la Consiliul de Ministri al RSSM. Din 1985 
pana in 1989 a fost prim-secretar al Comite- 
tului Orasenesc Bender al PCM. Intre 1989 
si 1990 a fost ministru al Afacerilor Interne 
al RSSM. In 1993, copresedinte al Comi- 
tetului organizatoric al Partidului Comu- 
nistilor din Republica Moldova. In 1994, 
prim-secretar al CC al PCRM. Deputat in 
Sovietul Suprem al RSSM si in Parlamentul 
Republicii Moldova. La 4 aprilie 2001 este 
ales presedinte al Republicii Moldova din 
partea Partidului Comunistilor si detine 
aceasta functie pana in 2009. 

Vrabie, Gheorghe 

(8.04.1908, Garde§ti, com. Stanca§eni, 
azi Voine§ti, jud. Vaslui - 19.07.1991, Bucure§ti) 
Folclorist. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti, doctoratul la Berlin (bursa 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 828 



^ 



31.10.2011 17:30:10 



Vronschih 




George Vraca 



Alexander Vraciu 



Gheorghe Vranceanu 



Humboldt). Profesor la Institutul de 
Pedagogie din Pitesti si presedinte al Aso- 
ciatiei Folclorului Argesean (1966-1973). 
A conferentiat despre folclorul romanesc la 
Moscova, Atena, Paris, Novi Sad, Helsinki, 
Darmstadt, Edinbourgh. Lucrari: Folclorul. 
Obiect, principii, metoda, 1947; Balada popu- 
lard romdnd, 1966; Folcloristica romdnd, 1968; 
Folclorul. Obiect, principii metoda, categorii, 
1970; Structura poeticd a basmului, 1975; Poe- 
tica Mioritei, 1984. Premiul Herder al Uni- 
versitatii din Viena (1987). 

Vraca, George 

(25.11.1896, Bucure§ti - 17.04.1964, Bucure§ti) 
Actor. Aroman. A absolvit cursurile Con- 
servatorului de Arta Dramatica. Actor la 
Teatrul Armatei (viitorul Teatru Nottara) si 
Teatrul National din Bucuresti. S-a remar- 
cat prin interpretarea unor roluri principale 
din repertoriul clasic si modern, universal 
si national in: Hamlet Visul unei nopti de vara, 
Cum va place, Negutatorul din Venetia, Mac- 
beth, Richard al Ill-lea de Shakespeare, Din 
jale se intrupeazd Electra de Eugene O'Neil, 
Vlaicu-Vodd de Alexandru Davila, Fdntdna 
Blanduziei de Vasile Alecsandri etc. Interpre- 
tarile lui excelau prin adancimea intelegerii 
rolului, distinctia si eleganta tinutei, gestica 
sobra si dictia exemplara. A fost director de 
teatru, animator, conducator de colective 
artistice. Ca actor de cimena s-a remarcat 
in filmul Tudor. A primit titlul de Artist al 
Poporului. O strada din Bucuresti ii poarta 
numele. 

Vraciu, Alexander 

(2.11.1918, Chicago, Indiana) 
Pilot. Nascut din imigranti romani, a copi- 
larit la bunicii sai in Romania. A absolvit 
Universitatea DePauw si s-a inscris in US 
Navy, ca pilot, in 1942. A luptat in al Doilea 
Razboi Mondial in escadrila comandorului 
Edward H. O'Hare ca pilot pe nava de raz- 
boi USS Independence, apoi Lexington, a V-a 



nava ca marime a Marinei Militare a SUA. 
A pilotat un VI 6 si a doborat sase bom- 
bardiere japoneze deasupra Filipinelor. Era 
supranumit Fantoma Albastra, iar flotila 
din care facea parte, Vulturul Urlator. Dupa 
razboi a fost pilot de incercare si profesor 
in programul Naval Air Reserve pentru 
formarea de piloti de vanatoare. S-a retras 
din activitate in 1995. In 2006 s-a retras in 
California, unde se ana cei trei fii si doua 
fiice ale sale. 

Vranceanu, Gheorghe 

(30.06.1900, Valea Hogei, com. Lipova, 
jud. Bacau - 27.04.1979, Bucure§ti) 
Matematician. Familie originara din Tara 
Vrancei. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Universitatea din Iasi. Specializare la 
Roma, in SUA, Franta, Elvetia ca bursier 
al Fundatiilor V. Adamachi si Rockefeller. 
Profesor la Universitatea din Cernauti, 
apoi la Facultatea de Stiinte si Faculta- 
tea de Matematica a Universitatii din 
Bucuresti. Creator al scolii moderne de 
geometrie diferentiala, a introdus con- 
cepte noi in studiul spatiilor geometrice, 
care-i poarta numele: Geometrie analitica, 
proiectivd si diferentiala; Geometrie euclidiana, 
geometrii neeuclidiene, teoria relativitatii, 1961; 
Geometrie diferentiala globala, 1973. Studii 
asupra teoriei numerelor, problemelor de 
mecanica cereasca si de mecanica pura: 
Introducere in teoria relativitatii, Probleme de 
cercetare operationala. Membru al Societatii 
de Matematica din Franta si SUA. Membru 
al Academiei Romane (1955). 

Vronschih, Mihail 

(25.06.1941, Palanca, jud. Tighina, Basarabia) 
Agronom. Rus ca etnie. A absolvit Institutul 
Agricol din Chisinau. A fost agronom-sef 
de colhoz, in care timp s-a specializat la 
Institutul Unional de Ocrotire a Plantelor 
din Leningrad. A lucrat la Institutul de Cer- 
cetari pentru Culturile de Camp din Balti, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 829 



& 



31.10.2011 17:30:10 



Vuia 




830 




unde a devenit director. Are contributii la 
elaborarea metodei de prognozare a situatiei 
fitosanitare in agrocenozele culturilor agri- 
cole conform principiilor analizei sistemelor 
pe baza matricelor lui Satihin si metodelor 
computerizate. Are 9 brevete de inventie si 
este coautor la 11 soiuri de hibrizi de cul- 
turi agricole, dintre care 7 sunt omologate. 
Distins cu Ordinul Insigna de Onoare si 
Ordinul Republicii. Membru corespondent 
al Academiei de Stiinte din Moldova. 

Vuia, Traian 

(18.08.1872, Surducul Mic, azi Traian Vuia, 
jud. Timi§ - 3.09.1950, Bucure§ti) 
Inventator, pionier al aviatiei. In 1906 a 
realizat primul zbor autopropulsat (fara 
catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un 
aparat mai greu decat aerul. Intre 1884 si 
1892 urmeaza scoala la Lugoj. Aici petrece 
mult timp in mijlocul familiei lui Coriolan 
Brediceanu, care-1 va sfatui, ajuta si incuraja 
mai tarziu in cariera sa. In 1892 pleaca la 
Budapesta pentru a se inscrie la Politeh- 
nica. A urmat un an cursurile Politehnicii, 
Sectia mecanica. Neavand destui bani, se va 
inscrie la Drept si va practica in birouri de 
avocati din Banat pentru a-si putea asigura 
mijloacele de trai. Astfel, o buna parte din 
studentia lui Vuia este deviata de la adeva- 
ratele lui aspiratii si aptitudini. In 1901 isi ia 
doctoratul in stiinte juridice cu teza: „Mili- 
tarism si industrialism, regimul de Status 
si contractus". Intors la Lugoj, continua sa 
studieze problema zborului uman si incepe 
sa-si construiasca primul aparat, pe care-1 
numeste aeroplan-automobil. Din cauza lip- 
surilor financiare, nu reuseste sa-si duca 
la capat proiectul si decide in schimb sa 
piece la Paris, in iulie 1902, la Victor Tatin, 
un cunoscut teoretician care construise in 
1879 un model experimental de aeroplan. 
Tatin este imediat interesat de proiect. 
Continua sa-si promoveze proiectul si-1 tri- 
mite Academiei de Stiinte de la Paris pe 1 6 



februarie 1903, prezentand posibilitatea de 
a zbura cu un aparat mai greu decat aerul, 
cat si procedura de decolare. Se inscrie pen- 
tru un brevet, acordat pe 17 august 1903 
si publicat pe 16 octombrie 1903. Inventia 
brevetata se numeste aeroplan automobil. 
Aparatul este gata in decembrie, dupa ce i 
se monteaza motorul, si este numit Vuia I. 
Avea prevazuta o greutate totala de 250 kg, 
o suprafata portanta de 14 m 2 si un motor 
de 20 CP Primele experimente au inceput 
in 1905, ca pentru un automobil, cu aripile 
demontate, pentru a capata experienta in 
manevrarea lui. Pe 18 martie 1906, la Mon- 
tesson, langa Paris, aparatul Vuia I a zburat 
pentru prima data. Dupa o acceleratie pe o 
distanta de 50 de metri, aparatul s-a ridi- 
cat la o inaltime de aproape un metru, pe 
o distanta de 12 m, dupa care elicele s-au 
oprit si avionul a aterizat. In continuare va 
mai breveta si construi diferite inventii, spre 
exemplu un generator de aburi, in 1925, 
sau doua elicoptere, intre 1918 si 1922. 
A fost ales membru de onoare al Academiei 
Romane (1946). Astazi Aeroportul Interna- 
tional Timisoara ii poarta numele. 

Vulcan, losif 

(31.03.1841, Holod, jud. Bihor - 
8.12.1907, Oradea) 

Scriitor. Greco-catolic. Din familia lui 
Samuil Vulcan. A absolvit gimnaziul la 
Oradea, Dreptul la Pesta. In iunie 1865 
pune temeliile unei reviste, cu numele 
Familia, al carei program era de a raspandi 
cultura romana in Transilvania. Acolo a 
debutat Mihai Eminescu, elev din Cernauti, 
in februarie 1866, cu poezia De-as avea. 
A fost animator de seama al vietii literare 
si culturale din Transilvania. Intemeietor al 
teatrului din Brasov si al Societatii Romane 
de Teatru de la Budapesta (1869). A scris 
versuri: Lira mea, 1883; teatru: Stefan Vodd 
eel Tdndr, 1893; si proza: Panteonul romdn, 
1869; Novele, 1872-1874; Ranele natiunii, 
3 vol., 1887. Eminescu i-a tiparit la Cer- 
nauti Lepturariul romdnesc. A tradus din 
Al. Dumas tatal si din Jules Verne. Membru 
al Academiei Romane (1893). 

Vulcan, Samuil 

(31.08.1758, Blaj - 25.12.1839, Oradea) 
Carturar. A studiat la Blaj, Oradea si Viena. 
A fost vicerector al seminarului din Lem- 
berg (Lvov, Polonia), episcop greco-catolic 
de Oradea (din 1807). A sprijinit material si 
moral editarea Lexiconului romdnesc-latinesc- 
unguresc-nemtesc de la Buda, 1825. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 830 



& 



31.10.2011 17:30:10 



Vulpe 




Samuil Vulcan 



Mircea Vulcanescu 



Alexandru Vulpe 



Vulcanescu, Mircea 

(3.03.1904, Bucure§ti - 28.10.1952, Aiud) 
Filosof. A absolvit Facultatea de Litere si 
Filosofie si Facultatea de Drept la Universi- 
tatea din Bucuresti. Elev al lui Dimitrie Gusti 
si Nae Ionescu. A facut parte din gruparea 
culturala Criterion (1931). Director general 
al vamilor (1935-1937), director al Datoriei 
Publice in Ministerul Finantelor, presedinte 
al Casei Autonome a Fondului Apararii 
Nationale. Lucrari: Teoria si sociologia vietii 
economice. Prolegomene la studiul morfologiei 
economice a unui sat (1932); In ceasul al 11 -lea 
(1932); Cele doud Romdnii (1932); Gospoddria 
tdrdneascd si cooperatia (1933); Razboiul pentru 
intregirea neamului (1938); Infdtisarea sociald a 
doudjudete (1938); Dimensiunea romdneasca a 
existentei (1943). Arestat in 1946 si condam- 
nat cu verdictul criminal de razboi. A murit 
in inchisoare. 

Vulcanescu, Romulus 

(23.02.1912, Bucure§ti - 9.11.1999, Bucure§ti) 
Etnolog, folclorist, sociolog. A absolvit 
Literele si Filosofia la Bucuresti. Elev al 
lui Dimitrie Gusti. Profesor de filosofie la 
diverse licee. Sef de sectie la Institutul de 
Etnografie si Folclor din Bucuresti. A coor- 
donat grupurile de cercetatori care au inves- 
tigat in profunzime zona Portilor de Fier 
inainte de marea mutatie ce avea sa rezulte 
prin construirea Complexului Hidroenerge- 
tic si de Navigatie. Membru al mai multor 
societati de sociologie si folclor: Paris, Roma, 
Londra. Lucrari: Scurtd privire asupra mitolo- 
giei romane, 1937; Troita, insemn solar, 1943; 
Caractere inrudite intre portul popular roman 
si slovac, 1962; Cartografierea etnograficd a 
transhumantei in Oltenia de Vest, 1964; Metoda 
de investigate etnologica in zona Portile de Fier, 
1968; Rolul etnologiei in procesul autocunoasterii 
culturale, 1969; Uecho des quelques monuments 
megalithiques dans le paleofolklore et le folklore 
roumain, 1971; Toponimie miticd romaneascd, 
1974; Istoria etnologiei romane, 1975; Isvoare 



de culturd, 1988. Membru de onoare al Aca- 
demiei Romane (1990). 

Vulcu, Sorin 

(9.06.1939, Petre§ti, jud. Alba) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti ca elev al lui loan D. Chirescu, 
Paul Constantinescu. Specializare la Darm- 
stadt cu Iannis Xenakis si Karlheinz Stock- 
hausen. Cadru didactic la Conservatorul din 
Bucuresti si sef al studioului electro -acustic 
al Conservatorului. Lucrarile sale au fost 
cantate la Paris, Darmstadt, Praga, Buda- 
pesta si la Festivalul Toamna Muzicala de la 
Varsovia (1977). Compune muzica pentru 
scena si coral simfonica: Multisonuri miori- 
tice 11, 1975; Cicloide I, II, III, pentru clarinet in 
si bemol, clarinet in mi bemol, saxofon bariton, 
pian, orgd si bandd magneticd, 1970-1974; 
Epica Magna, 1979; Cantata Bucuriei, 1980. 
Laureat al Premiului Uniunii Compozi- 
torilor din Romania si premiul al II-lea la 
Concursul de compozitie corala de la Tours, 
Franta(1980). 

Vulovici, Nicolae 

(8.06.1877, Calafat, jud. Dolj - 
8.09.1916, Miercurea-Ciuc, jud. Harghita) 
Capitan, erou, scriitor. A fost capitan in 
Regimentul 15 Infanterie Piatra Neamt si a 
cazut in lupta, in Transilvania. A scris versuri 
pentru ridicarea moralului trupelor. 

Vulpe, Alexandru 

(16.06.1931, Bucure§ti) 

Istoric si arheolog. Fiu al lui Radu V 
A absolvit Facultatea de Istorie la Universi- 
tatea din Bucuresti. Director al Institutului 
de Arheologie si profesor la Facultatea de 
Istorie a Universitatii din Bucuresti. A con- 
dus mai multe santiere arheologice (Costisa, 
Brad, Tigveni, Susani, Davidesti, Popesti, 
Naeni s.a.) si a adus contributii legate de 
epoca metalelor. Lucrari: Cu privire la perio- 
dizarea Epocii Bronzului in Moldova, 1961; Les 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 831 



& 



31.10.2011 17:30:11 



Vulpe 




832 



phases de la civilisation de Tei, 1964; Axte und 
Beile in Rumdnien, 2 vol., 1970, 1975; Cetatea 
dacicd de la Polovragi, 1974; Limita de vest a 
Scitiei la Herodot, 1986; Geto-dacii in istoria 
militara a lumii antice, 1987; Spatiul egeo-anato- 
lian si Europa sud-esticd in lumina unei revizuiri 
a cronologiei epocii bronzului, 1997. Coautor 
al Dictionarului de istorie veche al Romdniei, 
1978. Membru corespondent al Institutului 
Arheologic German. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1996). 

Vulpe, Radu 

(29.12.1899, Albe§ti, jud. lalomita - 
1982, Bucure§ti) 

Istorie si arheolog. Tata al lui Alexandru 
V A absolvit Istoria si Arheologia la Uni- 
versitatea din Bucuresti. Elev al lui Vasile 
Parvan. A fost profesor la Universitatea 
din Iasi, apoi din Bucuresti si director al 
Muzeului de Antichitati din Bucuresti. 
Epurat in 1944, a lucrat in cercetare. 
A facut sapaturi arheologice in Moldova 
(Poiana, langa Tecuci, Piatra Soimului 
[fost Calu'] si Izvoare jud. Neamt). A fost 
unul dintre organizatorii celui de-al II-lea 
Congres International de Tracologie, 
Bucuresti, 1976. Lucrari: Histoire ancienne 
de la Dobroudja, 1938; Izvoare, 1957; Asezdri 
getice in Muntenia, 1966; Vechifocare de civili- 
zatie: Istria, Tomis, Callatis, 1968; Romanii la 
Dundrea de Jos, impreuna cu loan Barnea, 
2 vol., 1968; Epoca lui Traian, 1976; Columna 
lui Traian, monument al etnogenezei romdnilor, 
1988; Piroboridava: asezarea Geto- Dacicd de la 
Poiana, 2003. A editat Dacia preistoricd a lui 
Nicolae Densusianu, 1972. 

Vulpescu, lleana 

(21.05.1932, Bratovoe§ti, jud. Dolj) 
Prozatoare. Sotie a lui Romulus V A absolvit 
Facultatea de Limb a si Literatura Romana 
la Universitatea din Bucuresti. Cercetator la 
Institutul de Lingvistica din Bucuresti, apoi 
liber-profesionista. A scris proza inspirata 
din propria experienta existentiala, dar si 




lleana Vulpescu 



Romulus Vulpescu 



cu referire la conditia morala a societatii 
romanesti. Lucrari: Ramas-bun, 1975; Arta 
conversatiei, 1980; Saruta pamdntul acesta, 
1987; Ramas bun casei parintesti, 1990; Candi- 
datii lafericire, 2002; De-amor, de-amar r de inima 
albastrd, 2005; Viata, viata r legata cu ata, 2007. 

Vulpescu, Romulus 

(5.04.1933, Oradea, jud. Bihor) 
Scriitor. Sot al Ilenei V A absolvit Facul- 
tatea de Limba si Literatura Romana la 
Universitatea din Bucuresti. Functionar la 
Uniunea Scriitorilor din Romania. Dupa 
1989, senator al Partidului Romania Mare in 
Parlamentul Romaniei si membru al Consi- 
liului National al Audiovizualului. Lucrari: 
Proza - Exercitii de stil (proza si teatru), 1967; 
Procesul Caragiale-Caion (teatru-document), 
1973; Arte & meserie, 1979; Armura noastrd - 
cartea (30 de poezii scrise si rostite de autor), 
disc cu versuri proprii, Electrecord, 1986; 
Hdncu - ba! (doua volume de polemici, de 
opinii si de contro verse: Zodia Cacealmalei si 
Prazniculpuslamalelor), 2002; Vraistea, versuri, 
2004. A tradus din Francois Villon, Rabe- 
lais, Dante Alighieri, Alfred Jarry, Charles 
d' Orleans. Laureat al Premiilor Fundatiei 
Romania Mare, al Marelui Premiu pentru 
intreaga activitate al Ministerului Culturii si 
Cultelor (1992). I s-a decernat Ordinul Ser- 
viciu Credincios in grad de Cavaler (2004). 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONA 



diet LZ.indd 832 



^ 



31.10.2011 17:30:11 



WXY 



Wachmann, Ion Andrei 

(1807, Budapesta - 1863, Bucure§ti) 
Compozitor. German ca etnie. A absolvit 
Conservatorul la Viena. A fost dirijor al Tru- 
pei Lirice Theodor Miiller din Timisoara, 
apoi profesor la Scoala de muzica vocala si 
instrumental;! a Societatii Filarmonice din 
Bucuresti, dirijor al trupei Costache Caragi- 
ale din Bucuresti, al teatrelor nationale din 
Bucuresti si din Craiova. A scris muzica de 
teatru, opere, vodeviluri, comedii-vodevil, 
feerii, drame lirice, operete. A transcris 
pentru pian folclor romanesc si a publicat 
trans crip tiile la Viena: Romania, recueil des 
danses et d'airs valaques originaux, transcrits 
pour le piano seul; Bouquet de melodies valaques 
originates, transcrites pour le piano seul; L'Echo 
de Valachie, chansons populaires roumaines; Les 
Bords du Danube, Chansons et danses roumaines 
(patru caiete). Lucrari: opera Braconierul 
(1832), opera Zamfira (1834), vodevilul Tri- 
umful amorului (1835), opera Manole Mester. 

Wallen§tein (Wall§tein), Carol 

nume la na§tere Carol Vella 
(1795, Gospic, langa Zagreb - 
26.12.1858, Bucure§ti) 

Pictor. Aroman. A preluat numele parintelui 
sau adoptiv. A absolvit Academia de Arte 
Frumoase la Viena. A profesat la scolile 
din Craiova, apoi a fondat o galerie de arta 
in Bucuresti (1851). S-a facut remarcat in 
pictura cu subiecte de istorie. Lucrari: Lupta 
de la Cdlugdreni a luiMihai Viteazul; Jurdmdntul 
lui Mihai, inconjurat de boieri; Intoarcerea Prin- 
tului Stirbei din Viena, Portretul domnitorului 
Grigore Ghica. 

Wechsler, David 

(12.01.1896, Lespezi - 2.05.1981, New York) 
Psiholog. A emigrat copil, cu parintii, in 
SUA. A absolvit Columbia University. A fost 
elevul lui Robert S. Woodworth, Charles 
Spearman si Karl Pearson. A fost psiholo- 
gul-sef al Spitalului de Psihiatrie Bellevue. 
A inventat Scala Inteligentei pentru Adulti 



(WAIS), Scala Inteligentei Prescolare si Pri- 
mare (WPPSI) si Scala Inteligentei pentru 
Copii (WISC), care toate ii poarta numele. 

Weismiiller, Johnny P. 

nume la na§tere Janos Weissmuller 

(2.06.1904, Pardani, azi Meghea, jud. Timi§oara - 
20.01.1984, Acapulco) 

Sportiv si actor. Evreu dupa mama, svab 
dupa tata (miner ca profesie). Familia a 
emigrat in SUA, via Rotterdam, in 1905. 
A crescut in orasul Windber, Pennsylvania, 
apoi la Chicago. A invatat sa inoate in lacul 
Michigan si a facut parte de la 12 ani din 
echipa YMKA. A castigat primul titlu la 
500 m liber, ca amator, in 1921, si medalia 
de aur la 400 m liber la Olimpiada de la 
Paris, 1924. Si-a pastrat titlul la olimpiada 
de vara din Amsterdam, 1928. In total a 
detinut 67 de recorduri nationale si inter- 
nationale, inclusiv ca membru al echipei 
de polo a SUA. Cu incepere din 1932 a 
semnat un contract la Hollywood cu Metro 
Goldwin Mayer pentru seria de filme Tarzan 
(sase la numar), dupa care a semnat pentru 
Columbia contractul pentru seria de filme 
Jungle Jim, pentru marele ecran, ca si pen- 
tru televiziune. Unul dintre fiii sai, Johnny 
Weissmuller Jr. (23.09.1940-27.07.2006) 
a fost de asemenea actor. Dupa 1950 s-a 
intors la Chicago si a infiintat o companie 
de inot. In 1970 a deschis Jocurile Com- 
monwealth de la Londra. In 1973 s-a mutat 
la Las Vegas, Nevada. Ultimul film in care a 
aparut a fost Won Ton Ton, the Dog Who Saved 
Hollywood, 1976. 

Wiesel, Elie, prenume la na§tere Eliezer 
(30.09.1928, Sighetul Marmatiei) 
Scriitor si activist politic. Evreu ca etnie. 
Detinut la Auschwitz si Buchenwald in al 
Doilea Razboi Mondial. Prieten cu Harry 
Maiorovici, compozitor. Dupa razboi a fost 
plasat intr-un orfelinat din Franta si le-a 
regasit pe cele doua surori mai mari. A stu- 
diat ebraica, a scris in idis si in franceza. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 833 



& 



31.10.2011 17:30:12 



Winterhalder 




David Wechsler Johnny P. Weismuller 



ElieWiesel Richard Wurmbrand 




834 



Prietenia cu Francois Mauriac 1-a facut 
sa-si inteleaga propria identitate si conditia 
de om. A plecat in SUA in 1955. Profesor 
la Boston University, la Eckerd College, 
St. Petersburg, Florida, la Barnard College 
(de studii iudaice). A mediat numeroase 
cauze pentru statul Israel: emigrarea evreilor 
din URSS, a celor din Ethiopia, Raportul 
asupra Holocaustului din Romania (2004). 
Presedinte al Comisiei Holocaustului la 
Muzeul Memorial al Holocaustului din 
SUA. A scris peste 40 de carti de eseuri si 
fictiune, in centrul atentiei fiind problema 
Holocaustului. Lucrari: Night, 1958; All 
Rivers Run to the Sea, memorii, 1994; And the 
Sea is Never Full, memorii, 1999. Membru 
al Academiei Americane de Arte si Litere 
(1996). Laureat al Premiului Nobel (1987). 

Winterhalder, Enric 

(1808, Viena - 1889, Krutzendorf, Austria) 
Economist si compozitor. German ca etnie. 
Mason. A absolvit studiile economice 
si Academia de Arte la Viena. A venit in 
Tara Romaneasca in 1829 si s-a inrolat in 
armata romana aflata in curs de formare, iar 
din 1833 la Societatea Filarmonica, unde 
preda istoria artelor. In 1840 a infiintat, 
impreuna cu CA. Rosetti, o librarie si o 
tipografie: Rosetti & Winterhalder. A par- 
ticipat la revolutia de la 1848 si a infiintat, 
tot cu CA. Rosetti, Pruncul romdn. Arestat 
(1848-1849) si expulzat din tara (1852). S-a 
intors in 1857 si a participat la intemeierea 
Romaniei Mici. A fost secretar general 
la Ministerul de Finante (1860-1862). 
ALL Cuza a semnat decretul de intemeiere a 
CEC (1864) pe baza structurii organizatorice 
(ca a unei band) facute de el. Acesta devine 
si directorul fondator (1865-1866). Dupa 
1866 ia parte la campania contra lui Cuza si 
pentru inscaunarea dinastiei regale. A plecat 
din tara in 1869. 



Wurmbrand, Richard 

(24.03.1909, Bucuresti - 
17.02.2001, Glendale, California) 
Militant crestin (evanghelic). Evreu ca 
etnie. Familia a incercat sa piece din tara 
prin Istanbul (avea 9 ani), dar tatal a murit 
pe drum. S-au intors in Romania (avea 
15 ani). A aderat la PCR, a studiat filosofia 
marxista la Moscova. Arestat de Siguranta la 
intoarcere si trimis la Doftana. S-a convertit 
la crestinism in ritul evanghelic impreuna 
cu sotia sa (1938). Arestat din nou in 1948 
din cauza apartenentei la evanghelism (a 
trecut prin inchisorile de la Craiova, Gherla, 
Canalul Dunare-Marea Neagra, Vacaresti, 
Cluj, Jilava), a fost eliberat la amnistia din 
1964 si a plecat in Norvegia ca militant al 
Aliantei Evreilor Crestini. A ajuns in SUA in 
1965, trecand prin Marea Britanie. A fondat 
in 1967 Lumea Comunista a lui Iisus, deve- 
nita mai apoi Vocea Martirilor, organizatie 
care inglobeaza crestinii persecutati din 
fo stele tari comuniste si din lumea islamica. 
In 1990 a revenit in Romania si a deschis 
o librarie. Lucrari: Tortured for Christ, 1967; 
Christ On The Jewish Roads; If Prison Walls 
Could Speak; Marx & Satan; The Oracles of 
God; With God In Solitary Confinement. 

Xenakis, Iannis 

(1922, Braila - 2001, Paris) 
Compozitor, arhitect, inginer civil. A copi- 
larit la Braila. A facut studii la Institutul 
Politehnic din Atena, studii de compozitie 
la Gravesano cu Hermann Scherchen si 
la Conservatorul National Superior de 
Muzica din Paris cu Olivier Messiaen. 
A fost colaborator al lui Le Corbusier ca 
inginer si arhitect (1947-1960). A luptat in 
rezistenta greceasa in eel de-al Doilea Raz- 
boi Mondial, a fost condamnat la moarte; 
refugiat politic in Franta din 1947. Este 
inventatorul conceptului de mase muzicale 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 834 



^ 



31.10.2011 17:30:12 



Xenopol 




Iannis Xenakis 



A. D. Xenopol 



de muzicd stochasticd si muzicd simbolica, prin 
introducerea calculului probabilitatlor 
si a teoriei ansamblurilor in compozitia 
muzicilor instrumentale, electronice si prin 
computer, este inventatorul mai multor 
tehnici componistice, constituind lingua 
franca a avangardei. Arhitect al Pavilionului 
Philips, la Expozita Universala de la Bruxel- 
les (1958), si al altor realizari arhitectonice 
precum Couvent de la Tourette (1955); a 
realizat compozitia Polytopes - spectacol de 
sunet si lumina pentru Pavilionul francez 
al Expozitiei de la Montreal (1967), pentru 
spectacolul Persepolis, pe ruinele Persepo- 
lisului, Iran (1971), Polytope in manastirea 
Cluny, Paris (1972), Polytope la Mycene, Gre- 
cia (1978), Diatope la inaugurarea Centrului 
Georges Pompidou, Paris (1978). Fondator 
(1965) si presedinte (1965) al Centrului 
de Matematica si Automatica Muzicala 
(CEMAMU), Paris; Asociat Music Professor 
la Universitatea din Indiana, Bloomington 
(1967-1972); fondator al Centrului pen- 
tru Matematica si Automatica Muzicala 
(CMAM), Indiana University, Bloomington 
(1967-1972); cercetator la Centrul Natio- 
nal de Cercetari Stiintifice (CNRS) - Paris 
(1970); Gresham Professor of Music - City 
University Londra (1975); profesor la Sor- 
bona, Paris (1972-1989). 

Xenopol, A(lexandru) D(imitrie) 

(23/24.03.1847, la§i - 27.02.1920, la§i) 
Economist, filosof, istoric. Familie anglo- 
saxona la origini (Brunswick). Frate cu 
Nicolae X. Este autorul primei mari sinteze 
a istoriei romanilor, filosof al istoriei de 
talie mondiala, eel mai mare istoric roman 
dupa Nicolae Iorga. A facut studii de filo- 
sofie, drept si istorie (1867-1871) la Iasi, 
la universitate, culminand cu obtinerea 
doctoratului in drept la Berlin si a celui in 
filosofie la Giessen, in acelasi an, 1871. In 



ambele sale lucrari de sustinere a disertatiei 
de doctor se arata a fi un adept al modelelor 
de drept, filosofice si istorice propuse de 
savantii germani. Intors in tara, a intrat in 
magistratura, fiind, in 1872, prim-procuror 
al tribunalului din Iasi. In 1878 obtine, prin 
concurs, Catedra de istorie a romanilor la 
Universitatea din Iasi, urmand ca din 1883 
sa renunte la magistratura, integrandu-se 
total ca profesor, cercetator, editor, isto- 
ric, in viata Universitatii din Iasi. In 1891 
obtine, tot prin concurs, si Catedra de 
istorie universala, la aceeasi universitate, 
devenind astfel unul dintre acei intelectuali 
de forta, capabili sa sustina multiple cariere 
intelectuale. Intre 1898 si 1901 devine rec- 
tor al Universitatii din Iasi. Lucrari: Istoria 
romanilor din Dacia Romand, 1888-1893; La 
Theorie de Vhistoire (Teoria istoriei), 1908. In 
domeniul literaturii a scris istorie literara: 
Miscarea literara in Romania libera, 1872; 
Amintiri de cdldtorie, 1901; Tablouri din naturd, 
1913. A devenit, in 1893, membru titular 
al Academiei Romane, membru de onoare 
al Societatii de Arheologie din Bruxelles, 
apoi a primit acelasi titlu de la Societatea 
Academica din Cernauti, in 1901. A fost 
ales membru al Institutului International 
de Socio logie (1903) si, respectiv, membru 
titular al Academiei de Stiinte Morale si 
Politice din Paris (1914), vicepresedinte al 
Societatii de Sociologie din Paris (1916). 

Xenopol, Nicolae 

(11.11.1858, la§i - 18.12.1917, Tokio) 
Economist si scriitor. Familie anglo-saxona 
la origini (Brunswick). Frate cu A.D.X. 
A absolvit Academia Mihaileana din Iasi si 
a studiat dreptul la Liege, Belgia, cu o bursa 
acordata de Junimea, al carei membru era. 
La intoarcere i-a parasit pe conservatorii 
junimisti si a aderat la factiunea conser- 
vatoare a lui Take Ionescu. A fost sef de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 835 



^ 



31.10.2011 17:30:12 



Yonnel 




cabinet al lui I.C. Bratianu (1885-1889). 
A fost insa ministru al Industriei si Comer- 
tului in al doilea Guvern Titu Maiorescu 
(1912-1913). Fondator al publicatiei Le 
Mouvement economique (1904). A fost primul 
ambasador al Romaniei in Japonia. A scris 
proza satirica, inspirat de Vasile Alecsandri, 
si eseuri in spiritul junimist: Pdsurile unui 
american in Romania (1878-1879), Brazi si 
Putregai. Moravuri provinciale romane, 1880; 
Psihologia multimei, 1895. 

Yonnel, Jean 

numele la na§tere lonel Schahman 

(21.07.1891, Bucuresti - 1708.1968, Paris) 
Actor. A studiat la Conservatorul de Belle 
Arte din Bucuresti ca elev al Aristizzei 
Romanescu si la eel din Paris cu Silvain. 
Prieten cu Marioara Ventura, au debutat 
impreuna pe scena pariziana, jucand ala- 
turi de Sarah Bernhardt si De Max. A fost 
actor al Comediei Franceze vreme de patru 
decenii. Henri de Montherlant il aprecia 
enorm. Profesor la Conservatoire National 



Superieur d'Art Dramatique. A interpretat 
si roluri in film. Este considerat ultimul 
mare interpret in stil clasic. Roluri in teatru: 
Cidul de Corneille, 1926; La ce viseazd fetele 
tinere de Alfred de Musset, 1926; Andromaca 
de Jean Racine, 1926-1948; Fedra de Racine, 
1926-1936; Horatiu de Pierre Corneille, 
1927-1940; Cu inima impdrtitd de Tristan 
Bernard, 1927; Sapho de Alphonse Daudet, 
1928; Cu dragostea nu-i de glumit de Alfred de 
Musset, 1928; Hamlet de Shakespeare, 1932; 
Mizantropul de Moliere, 1940. Roluri in film: 
Strass et compagnie de Abel Gance, 1915; Vingt 
ans apres de Henri Diamant-Berger, 1922; 
Fanatisme de Gaston Ravel, 1934; Les Nuits 
blanches de Saint-Petersbourg de Jean Dreville, 
1937; La Part de Vombre de Jean Delannoy, 
1945; La Peine morte, film de televiziune de 
Lazare Iglesis, dupa La Peine morte de Henry 
de Montherlant (rol scris special pentru 
el), 1961. Societar de Onoare al Comediei 
Franceze (1959). 

Ypsilanti, Alexander 

V. Ipsilanti, Alexandru 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONA 



diet LZ.indd 836 



& 



31.10.2011 17:30:12 



z 



Zaciu, Mircea 

(27.08.1928, Oradea - 21.03.2000, Cluj) 
Istoric literar. Mason. A absolvit Literele si 
Filosofia la Cluj. Profesor la Universitatea 
din Cluj, decan al Facultatii de Litere. 
Dupa 1990 s-a stabilit in Germania. A tinut 
cursuri de limba romana la Universitatile 
din Koln, Bonn, Aachen. Lucrari: Masca 
geniului (1967); Ion Agdrbiceanu (1964); Close 
(1970); Colaje (1972); Ordinea si aventura 
(1973); Bivuac (1974); Lecturi si zile (1975); 
Alte lecturi si alte zile (1976); Teritorii (1976); 
Lancea luiAhile (1980); Scriitori romdni (1980); 
Cu cdrtilepe masd (1981); Viaticum (1983); Mic 
dictionar • Scriitori romdni, 1978; Ca o imensd 
scend, Transilvania..., 1996; Amiaza cea mare. 
Corespondentd. Aurel Sasu-Mircea Zaciu, 2009. 
A condus colectivul (Marian Papahagi, Aurel 
Sasu, loan Pop, Ion Aurel Pop) care a alca- 
tuit dictionarul Scriitori romdni: vol. I, literele 
A-C, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1994, 
vol. II, literele D-L, 1998; vol. Ill, literele 
M-Q, 1999; vol. IV, R-X, 2000. A publicat 
Jurnal, 1979-1989, vol. I-IV, 1993-1998, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 2000; Dialog 
epistolar (cu Ion Brad), 2003. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1997). 

Zadnipru, Petru 

(13.01.1927, Sauca, Basarabia - 
23.09.1976, Chi§inau) 

Poet. A absolvit Facultatea de Filologie la 
Universitatea de Stat din Chisinau. A o cup at 
diverse functii de conducere la Uniunea 
Scriitorilor din Republica Moldova. A ince- 
put cu proza si versuri pentru copii, apoi 
s-a dedicat poeziei. Lucrari: Luminile cdmpiei, 
1952; Tabloul fdrd un colt, 1956; Insetat de 
depdrtdri, 1959; Lume, dragd lume, 1962; Gus- 
tulpdinii, 1964; Ma caut..., 1976. Un liceu, o 
strada din Chisinau si scoala din satul natal 
ii poarta numele. 

Zagorschi, Vasile 

(27.02.1926, Sevcenko, rn. Chilia, Ucraina - 
1.10.2003, Chi§inau) 

Compozitor. A absolvit gimnaziul la Ram- 
nicu Valcea si Conservatorul de Stat la 
Chisinau. Director al Teatrului de Opera si 
Balet din Chisinau. A compus muzica de 



film pentru: Evadat de sub escortd, 1 965; Mari- 
ana, 1967; Riscul, 1970; Podurile, 1973; Trecea 
o lebddd pe ape, 1982; Prietenie intre bdrbati, 
1983; Viata si nemurirea lui Serghei Lazo, 1984. 
Artist al Poporului din Republica Moldova. 

Zaharescu, Barbu 

nume la na§tere Bercu Zuckerman 

(11.03.1906, Barlad - 14.11.2000, Bucure§ti) 
Economist. Membru al Partidului Comunist 
din Romania din 1923, profesor la Universi- 
tatea din Bucuresti. A indeplinit mai multe 
functii: rector al Institutului Maxim Gorki 
(1952), ulterior ambasador in Argentina 
(1955-1956), Turcia (1956-1959), China si 
RPD Vietnam (1959-1961). A fost membru 
al CC al PCR (1955-1974), a condus Sectia 
de Agitatie si Propaganda si a fost membru 
al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1984). 
Lucrari: Curs elementar de economie politicd 
(1949); Despre Capitalul lui Karl Marx (1948); 
Karl Marx: despre procesul de circulatie al capita- 
lului (1955, comentariu despre Capitalul); Karl 
Marx: despre procesul de ansamblu al productiei 
capitaliste (1965, comentariu despre Capita- 
lul); Manual de economie politicd pentru invdtd- 
mdntul mediu (1948); Manual unic de economie 
politicd pentru cursul superior (1945). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Zaharescu, Maria-Magdalena 

nume la na§tere Maria Magdalena Demian 

(20.01.1938, Cluj) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie 
la Universitatea din Cluj. Specializare la 
Lyngby, Danemarca. Cercetator la Institutul 
de Chimie Fizica din Bucuresti. Contributii 
in domeniul mecanismelor reactiilor chi- 
mice, al aplicatiilor la electricitate si magne- 
tism ale materialelor oxidate, al materialelor 
hibride anorganic-organice, al nanocompo- 
zitelor. Membru corespondent al Academiei 
Romane (2001). 

Zaidman, Samuel 

(4.09.1933, Bucure§ti) 

Matematician. Evreu ca etnie. A absolvit 
Facultatea de Fizico-Matematici la Universi- 
tatea din Bucuresti. Specializare la Sorbona. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 837 



& 



31.10.2011 17:30:12 



Zaieceranovici 




Mircea Zaciu 



Petru Zadnipru 



VasileZagorschi 



Samuel Zaidman 




A fost profesor invitat in Italia, la Consiglio 
Nazionale delle Ricerche (1961-1964); la 
Universitatea din Geneva (Elvetia, 1966- 
1968); la Universitatea din Padova, Consi- 
glio Nazionale delle Ricerche (1979-1980). 
A plecat la Montreal in 1964. Profesor la 
Departamentul de Matematica si Statistica 
de la Universite de Montreal. Contributii 
in domeniul ecuatiilor diferentiale ordinare 
sau cu derivate partiale, analiza abstracta. 
Lucrari: Analogue d'un lemme de Kohn et 
Nirenberg (1984); Abstract differential equations 
with almost-periodic solutions, (1985); Remarks 
on very weak solutions of operator- differential 
equations (1986); Some remarks on the abstract 
Cauchy problem in the ultraweak sense (1 989); in 
Libertas Mathematica (scoasa de Constantin 
Corduneanu). Membru al Societatii Ameri- 
cane de Matematica. 

Zaieceranovici, Grigorii 

in sarba Zajeceranovic, Grigorij 

(12.02.1930, Isanovat, com. Zajecear, plasa 
Zaiecear, Voivodina) 

Profesor. A inceput liceul la Sisenesti (Bul- 
garia) si 1-a terminat la Zaiecear. A absolvit 
Facultatea de Filosofie a Universitatii din 
Belgrad. Profesor de filosofie la Scoala Supe- 
rioara de Stiinte Politice din Novi Sad, ca si 
la Facultatea de Filosofie din Nis, unde a 
fost si decan. Deputatin Parlamentul Serbiei 
din fosta Iugoslavie (1974-1978). Lucrari: 
Filosofia, 1975; Dictionar roman-sarb, Dictio- 
nar sdrb-romdn; Vorbesc romdneste; Isanovatul 
in spatiu si timp, in colaborare; Not si vorba 
noastra, in colaborare. 

Zalmodegikos 

(secolul al Ill-lea T.Hr., Dacia) 
Rege al geto-dacilor din Scythia Minor. Rega- 
tul se afla intre Dunare (Istros) si Marea Nea- 
gra (Pontul Euxin) si provoca mari necazuri 
coloniei grecesti Histria, care avea de platit 
dreptul de folosire a teritoriului extravilan si 
dreptul de pescuit in apele fluviului (colonie 
fondata de Milet in secolul al Vl-lea i.Hr. 



pentru a fortifica dinspre nord-est apararea 
contra persilor). Plata se facea in bani, dar si 
in oameni vii tinuti ca zalog, obicei perpetuat 
pana tarziu in sud-estul Europei (Dimitrie 
Cantemir a fost zalog la Inalta Poarta). 

Zaman, Gheorghe 

(13.06.1942, com. Buc§ani, jud. Giurgiu) 
Economist. A absolvit Facultatea de Comert 
Exterior la ASE Bucuresti. Specializare la 
Cambridge, Marea Britanie, cu Richard Stone 
si in Austria, la Salzburg. Profesor la ASE. 
Director al Institutului de Economie Natio- 
nala. Reprezentant al Academiei Romane in 
Grupul de lucru al Bancii Mondiale pentru 
elaborarea Strategiei de Reforma a Cercetarii 
si Dezvoltarii in Romania (1993-1994, grup 
coordonat de Tudorel Postolache). Membru 
in consiliul de administratie al Fondului 
Proprietatii de Stat (1992-1997). Lucrari: 
Evolutii structurale ale exportului in Romania. 
Model de prognoza a exportului si importului pe 
ramuri CAEN, 2005, in colaborare; Transferul 
Tehnologic si Investitiile - Prioritati ale dezvol- 
tarii durabile, 2006, in colaborare; Proiecte 
inovative performante pentru turism durabil, 
2007, in colaborare. Ordinul National 
Steaua Romaniei in grad de Cavaler, 2003. 
Comandor al Ordinului Meritul Cultural, 
2004. Membru al Asociatiei Generale a Eco- 
nomistilor Romani. Membru corespondent 
al Academiei Romane (2001). 

Zambaccian, Krikor H. 

(6.02.1889, Constanta - 18.09.1962, Bucuresti) 
Colectionar si critic de arta. Armean ca etnie. 
A scris monografii despre Nicolae Grigo- 
rescu, Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, 
precum si volumele de eseuri Pagini de arta, 
Insemndrile unui amator de arta etc. Sprijinitor 
al multor artisti de seama, a adunat o valo- 
roasa si bogata colectie de tablouri, care se 
regaseste in Muzeul Zambaccian (donatie a 
casei si colectiei de arta catre statul roman). 
A fost membru corespondent al Academiei 
Romane (1948). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 838 



^ 



31.10.2011 17:30:12 



Zamfirescu 




GheorgheZaman 



Krikor H. Zambaccian 



GheorgheZamfir 



Zamfir, Catalin 

(9.02.1941, Bucure§ti) 

Sociolog. A absolvit Facultatea de Filosofie 
la Universitatea din Bucuresti. Profesor 
la Facultatea de Sociologie, Psihologie si 
Pedagogie a Universitatii din Bucuresti. 
Director al Institutului de Cercetare a Cali- 
tatii Vietii. Ministru al Muncii si Protectiei 
Sociale (1990-1991). A contribuit la elabo- 
rarea Legii sindicatelor, Legii contractelor 
colective de munca, Legii conflictelor de 
munca, Legii salarizarii. Contributii in 
domeniul analizei genezei si functionarii 
normelor si efectelor lor asupra dinamicii 
sistemelor sociale. Lucrari: Metoda normativd 
in psiho-sociologia organizarii, 1972; Strategiile 
dezvoltdrii sociale, 1977; Structurile gdndirii 
sociologice, 1988; Incertitudinea. O perspectivd 
psiho-sociologica, 1990. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1991). 

Zamfir, Gheorghe 

(12.04.1941, Gae§ti) 

Cantaret la nai. A absolvit Conservatorul 
din Bucuresti. A fost multi ani dirijorul 
unuia dintre cele mai mari ansambluri fol- 
clorice din Romania, Ciocarlia. Incepand 
cu anii 1970, aduna cativa muzicieni si 
creeaza formatia Taraf, al carei solist la nai 
devine. Este si un bun teoretician al muzi- 
cii. In 1971 da 45 de reprezentatii la Teatrul 
Gaite-Montparnasse din Paris si pe scena 
de la Olympia. Pleaca intr-un turneu mon- 
dial, din America de Sud in Japonia, din 
Australia in Scandinavia. In SUA primeste 
Discul de Aur pentru cele mai numeroase 
imprimari pe disc ale muzicii sale dintre 
toti muzicienii din SUA. In paralel, com- 
pune coloana sonora a mai multor filme, 
cum ar fi celebrul film al regizorului Sergio 
Leone Once upon a time in America sau soun- 
dtrack-ul din Karate Kid, ca si pentru bine- 
cunoscutul film The Tall Blonde Man with 
One Black Shoe. Duke Ellington il pretuia 
foarte mult. 



Zamfir, Nicolae Victor 

(24.03.1952, Bra§ov) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica la 
Universitatea din Bucuresti. Director al 
Institutului Central de Inginerie si Fizica 
Nucleara. Profesor invitat la Koln, Germa- 
nia, New York (Upton), Yale, New Haven 
in SUA. Imputernicitul guvernului roman 
la Institutul Unificat de Cercetari Nucleare 
de la Dubna, Rusia. Contributii in domeniul 
fenomenologiilor globale ale datelor de 
structura nucleara si studiul evolutiei lor. 
Proiecte: Not evidentieri experimentale ale sime- 
triilor dinamice in sistemele mezoscopice nucleare; 
Tranzitii defaza, stdri nucleare si reactii nucleare 
de interes astrofizic; Spectroscopic nucleara com- 
pletdprin reactii cuproiectile usoare, fragmentare 
sifisiune, 2006. Presedinte al Comitetului de 
colaborare Romania-CERN (Centrul Euro- 
pean de Cercetari Nucleare), Geneva. Dis- 
tins cu Ordinul Serviciu Credincios in rang 
de Cavaler. Membru al Comitetului Sectiei 
de fizica nucleara a Societatii Europene de 
Fizica. Membru corespondent al Academiei 
Romane (din 2006). 

Zamfirescu, Dan 

(21.12.1933, Bucure§ti) 

Teolog, gazetar. A studiat Teologia si Limbile 
slave, specializandu-se in bizantinologie. 
A lucrat la Biblioteca Patriarhiei si la revista 
Contemporanul. Din 1990 a fondat Editura 
Roza Vanturilor. Ca scriitor, a fost unul din- 
tre adeptii protocronismului cultural roma- 
nesc, sustinut mai ales in paginile revistei 
Luceafdrul. Lucrari: Studiisi articole de literatura 
romdna veche, 1967; Literatura romdna veche 
(1402-1647), 1969; Romania - invatamdnt de 
civilizatie si sintezd. Articole si eseuri, 1969; Nea- 
goe Basarab si invataturile cdtrefiul sau Teodosie. 
Probleme controversate: 1512-1521, la 460 de 
ani de la urcarea sa pe tronul Tdrii Romdnesti, 
1972; Istorie si cultura, 1975; Independentd si 
cultura, 1977; La Philocalie slavonne de Paissy 
Velitchkovski. Reproduction anastatique integrate 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 839 



^ 



31.10.2011 17:30:13 



Zamfirescu 




Dan Zamfirescu 



Duiliu Zamfirescu 



Florin Zamfirescu 




de V edition princeps, Moscou, 1793, 1990; Orto- 
doxie si romano-catolicism in specificul existentei 
loristorice, 1992. 

Zamfirescu, Duiliu 

(30.10.1858, Plaine§ti, jud. Ramnicu Sarat - 
25.02.1922, Agapia, Neamt) 
Scriitor. Urmeaza clasele primare si gimna- 
ziale la Focsani, iar liceul si Facultatea de 
Drept la Bucuresti (licentiat in 1880). Este 
judecator la Harsova si Targoviste. In 1885 
intra prin concurs la Ministerul de Externe, 
iar dupa trei ani, imbratisand cariera diplo- 
matic;!, este secretar de legatie la Roma pana 
la 1906, cunoscand perfect italiana. A mai 
lucrat la Atena, Bruxelles, a fost membru in 
Comisia Europeana a Dunarii, presedinte 
al Camerei Deputatilor. Dupa razboi a fost 
ministru de Externe in Guvernul Averescu. 
A scris versuri, proza scurta, piese de teatru, 
dar cea mai importanta contribute a sa la 
literatura romana o reprezinta romanele 
din Ciclul Comanestenilor (Tanase Scatiu, In 
razboi, Indreptari, Anna sau ceea ce nu se poate), 
1884-1911, care contrapune clasa vechilor 
boieri celei mai noi, in ascensiune, a aren- 
dasilor. Acestea se constituie in primul ciclu 
din literatura romana, asemanator ciclului 
lui Emile Zola, Les Rougon-Macquart. La ele 
se adauga primul roman epistolar din lite- 
ratura noastra, Lydda. Presedinte al Uniunii 
Scriitorilor (1916-1917). ' Membru (1908) 
si vicepresedinte al Academiei Romane 
(1918-1919). 

Zamfirescu, Florin 

prenume la na§tere Florin Gheorghe 

(12.04.1949, Calimane§ti, jud. Valcea) 
Actor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si 
Cinematografica la Bucuresti. Actor la Tea- 
trul de Stat din Targu Mures, apoi la Teatrul 
Giulesti (Odeon). Profesor si rector la LATC. 
Roluri in teatru: Sdptdmdna Patimilor de Paul 
Anghel; Printesa Turandot de Carlo Gozzi; 
O noapte furtunoasd de I.L. Caragiale; Cine ucide 
dragostea de Petru Vintila; Steauafara nume de 



M. Sebastian; Arta Conversatiei de Ileana Vul- 
pescu si George Banica; Pescarusul de Cehov; 
Regele Lear de Shakespeare; Carlo contra Carlo 
de Paul Ioachim; in film: Raman cu tine r 1982; 
Napasta, 1982; Lumini si umbre fpentru tele- 
viziune^ 1982; Intunecare, 1985; Morometii, 
1988; Im Zeichen der Liebe, 1984; Senatorul 
melcilor r 1995; Pilantropica, 2002; Dulcea sauna a 
mortii, 2003; Moartea domnului Lazarescu, 2005; 
Inima de tigan (serial tv), 2005; Restul e tdcere 
(2008); regie: La Locandiera de Goldoni r 1988; 
Conu' Leonida fata cu reactiunea de I.L. Caragi- 
ale, 1992; Norn de Aristofan, 2003. 

Zamfirescu, G(eorge) M(ihail) 

nume la na§tere Gheorghe Mihail 

(13.10.1898, Bucure§ti - 8.10.1939, la§i) 
Scriitor. Tata al actritei Raluca Z. A desfasu- 
rat o intensa activitate publicistica, a debutat 
ca poet si s-a remarcat mai ales ca prozator: 

Maidanul cu dragoste, 1933; Sfdnta Mare 
Nerusinare, 1936; Cdntecul destinelor, 1938, si 
dramaturg expresionist: Domnisoara Nastasia, 
1927; Grup revolutionar 8, 1929; Idolul sau Ion 
Anapoda, 1934. 

Zamfirescu, Ion 

(7.08.1907, Craiova - 31.12.2001, Bucure§ti) 
Istoric literar. A absolvit Facultatea de Filoso- 
fie la Universitatea din Bucuresti, ca discipol 
al lui Dimitrie Gusti, C. Radulescu-Motru si 
Nicolae Iorga. In 1943 a ocupat Catedra de 
istoria culturii si filosofiei la Facultatea de 
Filosofie din Bucuresti, avand contracandi- 
dati pe C. Noica si Mircea Eliade. Profesor 
la Institutul de Arta Teatrala si Cinemato- 
grafica din Bucuresti. Specializat in istoria 
teatrului: Scrieri filosofice, 2 vol., 1943; Istoria 
universald a teatrului, 4 vol., 1958-1968; Pano- 
rama dramaturgiei universale, 1973; Probleme 
de viatd, teorie si istorie teatrala, 1974; Teatrul 
european in Secolul Luminilor, 1981; Teatrul 
romantic european, 1984; Intdlniri cu oameni, 
intalniri cu viata, 1990; Spiritualitati romanesti, 
2001. Cetatean de onoare al orasului Cra- 
iova. Distins cu Ordinul Steaua Romaniei in 
grad de Cavaler (2001). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 840 



^ 



31.10.2011 17:30:13 



1? 



Zapan 





G.M. Zamfirescu 



Ion Zamfirescu 



Raluca Zamfirescu 



Violeta Zamfirescu 



Zamfirescu, Raluca 

(1.11.1924, Bucure§ti - 21.12.2008, Bucure§ti) 
Actrita. Fiica a dramaturgului G.M.Z. A 
absolvit Conservatorul de Arta Teatrala si 
Facultatea de Litere si Filosofie a Universita- 
tii din Bucuresti. Actrita a Teatrului National 
din Bucuresti. Roluri: Asteptdnd la Arlechin 
de Noel Coward; Tret surori de A.P. Cehov, 
O batistd in Dundre de D.R. Popescu; Gaitele 
de Al. Kiritescu, Conu' Leonida fata cu reacti- 
unea de I.L. Caragiale; Domnisoara Nastasia si 
Idolul si Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu. 

Zamfirescu, Violeta 

(21.07.1920, Craiova - 4.10.2006, Bucure§ti) 
Poeta. A absolvit Dreptul la Bucuresti. Rea- 
lizator la Radioteleviziunea Romana. A facut 
parte din grupul Vietii Romanesti. Lucrari: 
Iarba dragostei, 1955; Ceasul de slava, 1960; 
Linistea vdntului, 1963; Ziua a sasea, 1966; 
Versuri.Colind de primdvard, 1969; Nevindecare, 
1972; In aerul vibrdnd, 1977; Lacrima pietrei, 
1981; Incandescente, 1985; Abura lumii, 1987; 
Floare de suflet, 1989. Membru al Uniunii 
Scriitorilor din Romania. 

Zamorzaev Orleanski, Alexandr 

(23.01.1927, Leningrad - 1.11.1997, Chi§inau) 
Matematician. Rus ca etnie. A venit in Mol- 
dova in anii I960, odata cu crearea Catedrei 
de geometrie la Facultatea de Matematica a 
Universitatii de Stat din Chisinau. A fondat 
revista Cristalografia (1957) si Seminarul de 
Cristalografie Matematica al universitatii. 
Lucrari: Teoria antisimetriei simple si multiple, 
1976; Simetria de coloratie, generalizdri ale ei si 
aplicatii, 1978, in colaborare; Grupuri afine 
discrete bidimensionale, 1981, in colaborare; 
P- simetria si dezvoltarea ei ulterioara, 1986, in 
colaborare. Membru corespondent al Aca- 
demiei de Stiinte a URSS. 

Zane, Gheorghe 

(11.04.1897, Galati - 22.05.1978, Bucure§ti) 
Economist si istoric. A absolvit Facultatea 
de Drept a Universitatii din Iasi. Profesor de 
economie politica la Facultatea de Agronomie 



din Iasi. A publicat lucrari in domeniul isto- 
riei economice si sociale, istoriei gandirii 
economice, economiei politice, finantelor 
publice s.a. In cercetarea stiintifica a folosit 
de preferinta metoda istorica. Lucrari: Un 
veac de lupta pentru cucerirea pietei romanesti, 
1926; Marx si Balcescu, 1927; Economia de 
schimb in Principatele Romdne, 1930; Elemente 
pentru studiul economiei politice, 1938; Chestiuni 
de economie politica, 1939; Industria Romaniei in 
a douajumdtate a secolului XIX, (1970). Mem- 
bru titular al Academiei Romane (1974). 

Zanne, luliu Alexandru 

(11.07.1855, Brusa, Turcia - 

14.02.1924, Bucure§ti) 

Folclorist. Aroman. A absolvit liceul si Ecole 

des Arts et des Metiers la Paris. Inginer de 

cai ferate la Bucuresti. A alcatuit o culegere 

impresionanta, Proverbele romdnilor, 10 vol., 

1895-1903. 

Zapan, Gheorghe 

(8.03.1897, Dorohoi - 1976, Bucure§ti) 
Psiholog. A absolvit Dreptul la Universitatea 
din Iasi si r in paralel, a audiat cursuri de 
matematica si filosofie. Specializare la Berlin 
in psihologia experimentala cu W. Kohler, in 
psihologia muncii cu H. Rupp, in matema- 
tici cu R. von Wrises si fizica chiar cu Albert 
Einstein. Specializare in SUA. Profesor de 
pedagogie si psihologie la Institutul National 
de Educatie Fizica din Bucuresti, apoi la Uni- 
versitatea din Bucuresti. A fost si fondatorul 
ciberneticii calitative, dezvoltand cibernetica 
sistemelor evolutive calitative, o cibernetica 
superioara teoriilor lui Wiener si Shanon. 
A fost creatorul unor teorii stiintifice foarte 
originale si importante pentru cercetarile 
viitoare: teoria orientarii si selectiei profesio- 
nale; o noua teorie a exercitiului si invatarii; 
teoria relativitatii sistemelor psihofizice, a 
spatiului si timpului psihologie, expusa in 
ipoteza campurilor somatice neomogene, 
care este o teorie a relativitatii universului 
psihic, similara celei elaborate de A. Einstein 
pentru universul fizic; teoria factorilor de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 841 



& 



31.10.2011 17:30:14 



Zarifopol 





progres educativ; teoria modelarii matema- 
tice si psihologice a profesiunilor si activita- 
tilor umane; teoria psihologica a procesului 
de inventie matematica. Lucrari: Cunoasterea 
si aprecierea obiectivd a personalitdtii, 1984. 
Laureat al Premiului Herder al Universitatii 
din Viena. Membru al Academiei de Stiinte 
din New York. 

Zarifopol, Paul 

(30.11.1874, la§i - 1.05.1934, Bucure§ti) 
Critic literar. Grec la origini. Ginere al lui 
Constantin Dobrogeanu-Gherea si prieten 
cu I. L. Caragiale. Si-a facut studiile la Halle 
si Leipzig. A polemizat cu Mihai Ralea si 
G. Ibraileanu si si-a castigat reputatia de iro- 
nist si anticlasicist: Din registrul ideilor gingase, 
1926; Incercdri de precizie literard, 1931; Pentru 
arta literard, 1934. 

Zarnea, George 

(22.09.1920, Bucure§ti) 

Medic si biolog. A intemeiat invatamantul 
de microbiologie generala la Universi- 
tatea din Bucuresti. A absolvit Institutul 
Medico -Militar din Bucuresti. Profesor la 
Facultatea de Biologie a Universitatii din 
Bucuresti. Fondator al invatamantului de 
microbiologie generala in facultatile de 
biologie si chimie din Romania. Contributii 
in domeniul imunologiei si epidemiologiei 
rickettsiilor si rickettsiozelor, studiului 
infectiilor experimentale la diverse animale. 
Lucrari: Microbiologie gnenerald, 1970; Bioin- 
gineria preparatelor enzimatice microbiene, 1980, 
in colaborare; Tratat de microbiologie generala, 
5 vol., 1980-1994; Imunologie, 1995; Virusolo- 
gie generala, 1997. Distins cu Ordinul Meri- 
tul Stiintific, 1971, 1983. Membru titular al 
Academiei Romane (1994). 

Zavaidoc 

nume la na§tere Marin Teodorescu 

(8.03.1896, Pite§ti - 13.01.1945, Bucure§ti) 
Cantaret de romante. Fiu al lautarului Tanase 
Teodorescu, ramas orfan din adolescenta, a 



intemeiat la Bucuresti un taraf (Fratii Zavai- 
doc) primind supranumele Zavaidoc pe cand 
isi facea serviciul militar, de la generalul 
Traian Mosoiu. Voluntar in Primul Razboi 
Mondial. A cantat in refugiul din Moldova 
pentru a ridica moralul trupelor. Dupa raz- 
boi canta la Bucuresti, dar si la Pitesti, Arad, 
Iasi, Targoviste, Ploiesti, Rosiorii de Vede, 
Caracal, Timisoara, Campulung-Muscel, 
Cernauti, Odessa, Tighina. A fost si in Bul- 
garia, Cehoslovacia, Franta, Rusia, Ucraina si 
Ungaria. A scos multe discuri la Casa de dis- 
curi Columbia. In timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial a fost concentrat, in 1943, 
la Targoviste. 

Zavi§a, Jurj sarbizat Zavisa, Jurj 

(7.01.1976, Metovnita, plasa Bor, Valea Timocului) 
Inginer. A absolvit liceul la Bor si Facultatea 
de Metalurgie tot la Bor. Este viceprese- 
dinte al Consiliului National al Minoritatii 
Nationale Rumane, cu sediul in Bor. Este 
presedintele Asociatiei romanesti Ariad- 
nae Fillum din Bor, unul dintre fondatorii 
Federatiei Rumanilor din Serbia si membru 
al Comitetului de conducere al Federatiei 
Romanilor din Serbia. Este coordonator 
pentru proiectul Limba Rumanilor din Ser- 
bia de Rasarit (Valea Timocului). Membru 
al comitetului de administratie al Centrului 
pentru Cultura din Bor. 

Zavtur, Alexandru 

(9.05.1929, Corjova, Republica Moldova - 
12.10.2008, Chi§inau) 

Politolog. A absolvit Facultatea de Istorie a 
Institutului Pedagogic din Chisinau. Speci- 
alizare la Institutul de Filosofie al Academiei 
de Stiinte din Moscova. Profesor la Institu- 
tul Pedagogic din Chisinau, director al Insti- 
tutului de Istorie a Partidului al CC al PCM, 
apoi al Institutului de Cercetari Sociale si 
Politice al Academiei de Stiinte a Republicii 
Moldova. In 1990 a fondat Catedra de poli- 
tologie la Universitatea de Stat din Chisinau. 
Consilier al presedintelui republicii pentru 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 842 



& 



31.10.2011 17:30:14 



Zegrea 




Alexandru Zavtur 



Vlad Zbarciog 



Tudor Zbarnea 



Virginia Zeani 



politologie. Distins cu Ordinul Gloria Mun- 
cii. Membru corespondent al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Zaganescu, loan 

(1903, Bucuresti - 1989, Bucuresti) 
Inginer (transporturi). Nepot al lui Pavel Z. 
(de fel din Slatina, primul sef al unitatii de 
pompieri a capitalei aparuta sub jurisdictia 
lui Al.I. Cuza. Aluptat la 13 septembrie 1848 
in Dealul Spirii cu ostenii lui Fuad Pasa. Un 
Daniel Z., 18 ani, a rasturnat, cu un grup 
de tineri, in 16 decembrie 1989, primul 
tramvai la Timisoara, declansand revolta 
populara care aveau sa duca la caderea lui 
Ceausescu). Si- a inceput cariera la Politeh- 
nica din Timisoara (unde a fost cofondator, 
alaturi de Traian Lalescu, al Societatii Scolii 
Politehnice si al echipei sale sportive), 
apoi a devenit profesor la Institutul de Cai 
Ferate din Bucuresti, unde a fost fondator 
al Catedrei de material rulant (1951, numita 
azi ingineria transporturilor), mutat la alta 
catedra in 1968. Lucrari: Transmisii hidraulice 
la locomotive Diesel, 1970. Profesor Emerit. 

Zbarciog, Vlad 

(22.12.1943, Horodiste, Republica Moldova) 
Scriitor. A absolvit Scoala de Medicina din 
Tiraspol si Facultatea de Litere a Universitatii 
de Stat din Chisinau. A fost reporter la ziare 
raionale si la Televiziunea Nationala a Repu- 
blicii Moldova, apoi la saptamanalele Cultura 
si Literatura si arta, director adjunct al Muze- 
ului Literaturii Romane Mihail Kogalniceanu 
si, concomitent, secretar pentru probleme 
organizatorice al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova. Lucrari: Tarmul din suflet (1981), 
Orasul de la capdtul pdmantului (1984), Conul de 
umbra (1990), Suntem ca o poveste (Iasi, 1999), 
Lumina rdmane... (Timisoara, 2001), Orizontul 
pierdut (Timisoara, 2003), Stefan eel Mare - 
voievodul romanilor (2004), Impostorii (2004), 
Timp rastignit (2007), Eminescu - Statuie eterna 
a spiritului (Iasi, 2008), Ceasul al doisprezecelea 
(2008). Maestru al literaturii (2010). 



Zbarnea, Tudor 

(29.12.1955, Nisporeni, Republica Moldova) 
Pictor. A absolvit Scoala de Arte Plastice la 
Chisinau si Institutul de Arte Plastice la Iasi. 
Calatorii de specializare in Germania, Italia, 
Turcia, Georgia, Rusia, Franta. A avut expo- 
zitii in Moldova, Romania, Rusia, Franta, 
Belgia, Cipru, Finlanda, Italia. Membru al 
grupului de artisti moldoveni Zece, care 
se opune inovatiilor cu orice pret in arta. 
Director al Muzeului National de Arta din 
Chisinau. Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Moldova si din Romania. 

Zeani, Virginia 

nume la na§tere Virginia Zehan 

(21.10.1925, Cluj) 

Soprana. Grecoaica dupa etnie. A absolvit 
Conservatorul la Cluj. Prietena de familie 
cu surorile Galaction. A ramas in Italia inca 
din 1950 si s-a afirmat alaturi de Beniamino 
Gigli, Luciano Pavarotti, Placido Domingo. 
Dupa ce s-a retras din activitate a fondat o 
scoala de canto in Indiana, SUA, unde i-au 
fost elevi Sylvia McNair (distinsa de doua ori 
cu Premiul Grammy), Nova Thomas, Marilyn 
Mims, Jeanne-Michele Charbonnet, Stephen 
Mark Brown, Elizabeth Futral, Katheryn 
Krassovic, Vivica Genaux, Angela Brown (azi 
prim-solista la Metropolitan Opera), Patricia 
Risley, Christina Pier, Andrea Atkins, Mark 
Bowman, Kirsten Gunlogson, Kendrick 
Jacocks, Marina Levitt, Debra Mayer, Susan 
Patterson, Thomas Potter, Itzuko Shibata si 
Peter Volpe. Doctor Honoris Causa al Uni- 
versitatii Nationale de Muzica, Bucuresti. 

Zegrea, Hie T. 

(3.06.1949, Sinautii de Jos, rn. Hliboca, Ucraina) 
Poet. A absolvit Facultatea de Litere a 
Universitatii de Stat din Cernauti. A lucrat 
la ziarul raional din Hliboca, la tipografia 
regionala din Cernauti, a fost redactor de 
emisiuni radiofonice in limba romana al 
Companiei Regionale Cernauti pentru Tele- 
viziune si Radio difuziune. Lucrari: Navigator 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 843 



& 



31.10.2011 17:30:14 



Zelea 




in septembrie (1983), Crinul ingdndurat (1986), 
Oglinda retrovizoare (1991), Singurdtatea Apo- 
calipsei (1998, Bucuresti), La margined noptii 
(2004, editie bilingva, romano-ucraineana, 
traducere Vitali Kolodii). A tradus din 
Andrei Voznesenski, Vitali Kolodii, Lina 
Kostenco s.a. Membru al Uniunii Natio- 
nale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova si din Romania. 
Membru fondator si presedinte al Societatii 
Scriitorilor Romani din Cernauti, redactor- 
sef al revistei Septentrion literar. Presedinte 
fondator al Societatii pentru Cultura 
Romaneasca Mihai Eminescu din Cernauti. 
A organizat patru editii ale Festivalului emi- 
nescian international de poezie Pururi tanar, 
Infasurat in manta-mi..., iar intre 1999 
si 2002, impreuna cu Vasile Tarateanu, a 
organizat patru congrese ale intelectualitatii 
romanesti din regiunea Cernauti, la care au 
fost dezbatute pe larg probleme ale folosirii 
limbii romane in Bucovina, starea invata- 
mantului in scolile romanesti din Bucovina 
de Nord s.a. Premiul George Bacovia al 
revistei Ateneu (Bacau, 1993), Premiul Mihai 
Eminescu al serbarilor literare De la Emi- 
novici la Eminescu (Inspectoratul pentru 
Cultura al Judetului Bihor, 1995) s.a. 

Zelea-Codreanu, Corneliu 

nume la na§tere Corneliu Zelinski 

(13.09.1899, Storojinet, Bucovina de Nord - 
30.11.1938, soseaua Ploiesti-Bucuresti) 
Om politic. Tata de etnie poloneza si mama 
de etnie germana. Dupa scoala primara 
facuta la Husi si Iasi a absolvit Liceul 
Militar la manastirea Dealu si Dreptul la 
Iasi. Tentativa de laicizare a invataman- 
tului superior din 1922 a avut ca urmare 
formarea Asociatiei Studentilor Crestini 
la Universitatea din Iasi, al carei lider a 
devenit. Membru al Garzii Constiintei 
Nationale din 1919, motivat de lupta anti- 
comunista, s-a implicat astfel in inabusirea 
grevelor de la CFR Nicolina, 1920. Studiaza 
cateva luni la Berlin si Jena. Intemeiaza in 
1923, impreuna cu A.C. Cuza, Liga Apararii 
Nationale Crestine, care cere „numerus 
clausus", limitarea numarului evreilor in 
invatamantul superior romanesc. In 1924 
fondeaza, impreuna cu Ion Mota, Corneliu 
Georgescu, Ilie Garneata si Radu Mirono- 
vici, Legiunea Arhanghelului Mihail, cap 
de serie al miscarii legionare romanesti, 
care lupta programatic „contra coruptiei 
parlamentare, evreilor si comunismului". 
Caracteristica principala era relatia expresa 
dintre nationalism ca esenta a romanitatii 




Corneliu Zelea-Codreanu 



si caracterul majoritar ortodox al romani- 
lor. In 1931 intra ca deputat de Neamt in 
Parlamentul Romaniei. In 1932 intemeiaza 
Partidul Totul pentru Tara, care se implica 
in asasinarea prim-ministrului Gheorghe 
Duca (1933) si a ziaristului Mihai Stelescu 
(1936). Arestat in 1938, a fost ucis in padu- 
rea Tancabesti, pe drumul dintre inchisoa- 
rea de la Ramnicu Sarat si cea de la Jilava. 

Zeletin, CD. 

nume la na§tere Constantin Dimoftache 

(13.04.1935, Burdusaci, jud. Bacau) 
Eseist si traducator. Si-a ales pseudonimul 
dupa Stefan Z., nascut in aceeasi locali- 
tate. A absolvit Facultatea de Medicina la 
Bucuresti. Profesor la Catedra de biofizica 
a Facultatii de Medicina si Farmacie din 
Bucuresti. Lucrari: traduced - Michelan- 
gelo, Sonete, 1964; Lirica Renasterii italiene, 
1966; Sonetul italian in EvulMediu si Renastere, 
1970; Cdldtorie spre transparentd, poezii, 1977; 
Lirica francezd modernd, florilegiu, 1981; Res- 
piro in amonte, eseuri, 1995; Adagii, proza 
aforistica, 1999; Principesa Elena Bibescu, 
marea pianistd, 2008. Membru al Consiliu- 
lui Societatii Romane de Biofizica Pura si 
Aplicata, membru al Academiei de Stiinte 
Medicale, membru al Uniunii Scriitorilor 
din Romania. Distins cu Ordinul National 
Serviciu Credincios in grad de Ofiter si cu 
Medalia de Aur, Edinburgh, Anglia, 1965, 
pentru Michelangelo, Sonete. 

Zeletin, §tefan 

nume la na§tere §tefan Mota§ 

(1882, Burdusaci, jud. Bacau - 1934, Iasi) 
Economist si filosof. Ruda cu Constantin 
Motas. Si-a luat numele dupa paraul care 
curgea prin localitate. A studiat la Berlin. 
Profesor la Universitatea din Iasi. Neoliberal 
si cooperatist ca optiune social-politica. 
Lucrari: Evanghelia naturii, 1915; Burghezia 
romdnd, originea si rolul ei istoric, 1925; Neoli- 
beralismul, 1927; Din tara mdgarilor. Insemndri. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 844 



& 



31.10.2011 17:30:15 



Zilot 




§tefan Zeletin 



Eugen Zgardan 



GheorgheZgura 



Zevin, Ada 

nume la na§tere Ada Mironova Zevina 

(13.09.1918, Chi§inau - 
23.09.2005, Chi§inau) 

Pictorita. Evreica dupa etnie. A absolvit 
Academia de Belle Arte la Bucuresti ca 
eleva a lui Francisc Sirato. A continuat la 
Chisinau cu Auguste Baillayre si Max (Moi- 
sei) Gamburd. A fost evacuata in timpul 
razboiului, pentru a nu suferi represaliile 
fasciste, in Republica Socialists Autonoma 
Kalmikia si in Georgia, unde a fost profe- 
soara de desen. Dupa razboi s-a specializat 
la Institutul Academic de Stat de Arte din 
Moscova si la Facultatea de Istoria si Teo- 
ria Artelor de la Institutul I.E. Repin din 
Leningrad. A expus in Republica Moldova, 
Canada si in URSS, dupa 1990 si in Roma- 
nia. Membru al Uniunii Artistilor Plastici 
din Republica Moldova. 

Zgardan, Eugen 

(8.06.1929, Tatarauca-Veche, Basarabia) 
Medic veterinar. A absolvit Colegiul Veteri- 
nar la Grinauti si Universitatea de Medicina 
Veterinara la Lvov, Ucraina. Specializare la 
Institutul de Helmintologie K. I. Skriabin 
din Moscova. Fondator al Laboratorului de 
helmintologie al Institutului National de 
Cercetari Stiintifice in domeniul Zootehniei 
si Medicinei Veterinare din Chisinau. Fon- 
dator al Facultatii de Medicina Veterinara 
din cadrul Universitatii Agrare de Stat din 
Moldova. A elaborat un program integral de 
masuri privind prognozarea, diagnosticul, 
combaterea si profilaxia helmintozelor la 
animale. Lucrari: Helmintozele animalelor 
domestice, 1974; Cestodozele animalelor domes- 
tice, 2 vol., 1982-1984; Parazitozoonoze, 
probleme la sfdrsit de mileniu in Romania, 
1999; Poliparazitismul la om, animale, plante 
si mediu, 2001. Detine titlul onorific de 
Lucrator Emerit al invatamantului public al 
Republicii Moldova. A fost distins cu meda- 
liile Academicianul K.I. Skriabin (1983), 



Pentru vitejie in munca (1984), Meritul 
Civic (1993), Pentru progresul medicinei 
veterinare romanesti (1997), Dimitrie 
Cantemir (2004), Diploma de Recunostinta 
a Academiei de Stiinte a Moldovei (1999). 
Membru corespondent al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Zgura, Gheorghe 

(24.09.1935, Facaieni, Dambovita - 
2.09.2008, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica 
la Institutul Politehnic din Bucuresti. 
Specializare la Sankt Petersburg. Profesor 
la Facultatea de Tehnologia Constructiilor 
de Masini a Politehnicii si rector al Insti- 
tutului Politehnic din Bucuresti. Director 
al Centrului Regional pentru introducerea 
tehnologiilor pentru noile materiale (din 
1994). Contributii in domeniul prelucrarii 
materialelor prin deformare la rece, al teh- 
nologiei carcaselor si sudarii prin topire. 
Presedinte al Asociatiei Inginerilor Meca- 
nici din Romania, presedinte al Societatii 
Inginerilor TCM din Romania, membru 
AGIR, membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Zilot Romanul 

nume la na§tere §tefan loan Fanuta 

(~ 27.12.1787, Bucure§ti - 
12.11.1853, Bucure§ti) 

Poet si cronicar. A invatat la scoala greceasca 
din Bucuresti. Medelnicer, apoi mare serdar 
in Tara Romaneasca (seful tribunalului 
capitalei). A refuzat sa jure pe Regulamentul 
Organic si n-a fost de acord cu intrarea tur- 
cilor in tara in 1848. Si-a scris cronica sati- 
rizand legislatia vremii lui Alexandru Sutu, 
Alexandru Moruzzi, Constantin Ipsilanti, 
motiv pentru care a semnat cu pseudonim. 
Se ana in bune relatii cu Grigore Branco- 
veanu. Lucrari (toate publicate postum): 
Domnia a treia a lui Alexandru Vodd Sutu ce i 
se zice si Dracache; Judecatd, alegere si hotarire 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 845 



^ 



31.10.2011 17:30:15 



Zirra 






Margareta Zirra 



pentru inceputul Tdrii Romdnesti si starea intru 
care este acum supt domnia grecilor fanarioti, 
leatul 1818; Revolutia lui Tudor; Adunare desti- 
hurt, 1829. O strada din Bucuresti ii poarta 
numele. 

Zirra, Alexandru 

(14.07.1883, Roman - 23.03.1946, Sibiu) 
Compozitor. A inceput Conservatorul 
la Iasi si 1-a absolvit la Milano, ca elev al 
lui Carlo Gatti. A fost profesor si director 
al Conservatorului din Iasi, apoi din Cer- 
nauti. Director al Operei din Bucuresti 
(1940-1941). A compus opere (libretul 
si muzica): Alexandru Lapusneanu (1930) 
dupa C. Negruzzi; O faclie de Fasti (1937) 
dupa I.L. Caragiale; Capra cu trei iezi (1939), 
opera-basm dupa Ion Creanga; Furtuna 
(1941); Ion Voda Potcoava (1943); simfonii: 
Taraneasca I, a II-a; a Ill-a; Descriptiva, 1922; 
poeme simfonice: Tandala si Pacala (1925); 
Tiganii (1929); Pe sesul Moldovei (1931); 
Hanul Ancutei (1932); Cetatea Neamtului 
(1936); Poem simfonic cu vioara solo (1926); 
Poem simfonic cu solo depian (1930); Rapsodia I 
pentru orchestra (1930); Suitd de cdntece moldo- 
venesti (1933); suita simfonica O saptamdna 
muzicala (1936). A publicat un Tratat de 
armonie, 1928. 

Zirra, Margareta nume la na§tere 
Margareta Argentina Popescu 

(1.01.1930, Bucure§ti) 

Balerina. A absolvit Academia de Balet 
Floria Capsali din Bucuresti ca eleva a lui 
Anton Romanovski, Oleg Danovski, Elena 
Penescu-Liciu si Trixi Chekais. Prim- 
balerina a Teatrului de Opereta din Bucu- 
resti. Plecata din tara in 1976, a studiat la 
Sorbona psihologia si medicina miscarii. 
Naturalizata in Canada, a fondat studioul 
care i-a purtat numele si unde s-a ocupat 
de tratamentul datorat deteriorarilor pro- 
fesionale si ameliorarii tehnicii baletului 
si miscarii sportivilor. A oferit expertiza 



pentru Dance Art Academy si echipa de 
natatie din Edmonton, Canada. A dansat in 
peste o mie de spectacole, inclusiv in turnee 
in Italia, Elvetia, Spania, Germania de Est, 
Germania Federala, Austria, Belgia, Olanda, 
Luxemburg, Bulgaria, Ungaria, Polonia. 
A revenit in Romania in 2002. Societar de 
onoare al Teatrului National de Opereta din 
Bucuresti. Ordinul Meritul Cultural in grad 
de Comandor (2004). 

Zmed, Adrian 

(14.03.1954, Chicago) 

Actor de televiziune si film. Nascut din 
parinti romani (tatal era preotul bisericii 
ortodoxe din Chicago), vorbeste fluent 
romana si engleza. Casatorit cu actrita 
Susan Wood. S-a remarcat in serialul sap- 
tamanal de televiziune T.J. Hooker (politist, 
1982-1987), alaturi de actorul Canadian 
William Bill Shatner (distins cu premiile 
Emmy si Globul de Aur) in serialul Grease 2 
(1970, rol reluat de John Travolta pentru 
marele ecran in 1 978 si reluat de televiziune 
in versiunea initiala in 1990), ca partener al 
actritei Michelle Pfeiffer, in filmul Bachelor 
party, alaturi de Tom Hanks. Roluri de 
film: Victims for Victims: The Theresa Saldana 
Story, 1984; Eyewitness to Murder, 1991; 
Running From the Shadows, 2000; Star Wars: 
Jedi Starfighter, 2002 (vocea); The Drone Virus, 
2004. A revenit la scena de pe Brodway in 
1990: Copiii Edenului (musical), Area (rolul 
lui Noe). A sustinut recitaluri: I Love the 80s 
(produs de BBC), Saturday Night Live. Dis- 
tins cu Tony Award pentru Falsettos. 

Zmeureanu, Radu 

(17.08.1948, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Institutul de Constructii 
din Bucuresti. Specializare la Universitatea 
Concordia din Montreal. Cadru didactic 
la Institutul de Constructii din Bucuresti. 
Profesor invitat la Universitatea din Con- 
stantine, Algeria (1979-1983), profesor la 
Universitatea Concordia din Montreal, 
Departamentul de constructii si inginerie 
civila (din 1983). A lucrat in calitate de 
consultant pentru diferite organizatii nati- 
onale si internationale: Natural Resources 
Canada, Natural Resources Quebec, Bell 
Canada, United Nations, U.S. Department of 
Energy, World Bank, Public Works Canada, 
National Research Council of Canada, City 
of Montreal. Lucrari: Noninstrusive Load 
Disaggregation Computer Program to Estimate 
the Energy Consumption of Major End-uses in 
Residential Buildings, 2000, coautor; Selection 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 846 



^ 



31.10.2011 17:30:15 



Zub 



of Energy Conservation Measures in a Large 
Office Building Using Decision Models under 
Uncertainty, 2000. Editeaza publicatia Forum 
Energie Montreal Metropolitain. Membru 
al Ordinului Inginerilor din Quebec, al 
American Society of Heating, Refrigera- 
ting and Airconditionning Engineers si al 
Association Quebecoise pour la Maitrise de 
l'Energie. 

Zoltes 

(sec. II T.Hr., Tn sudul Dobrogei de azi) 
Rege trac. A condus triburile de la est de 
muntii Hemus si de la sud de Scythia Minor. 
A intreprins dese atacuri asupra coloniilor 
Miletului de la Pontul Euxin, asa cum facuse 
si Zalmodegikos, cu precadere Histria, si a 
obtinut tribut de la ele. Cetatea Histria s-a 
aliat insa cu regele get din Campia Mun- 
teana de azi, Rhemaxos, si 1-a biruit definitiv 
pe regele trac. 

Zotta, Mihai 

(15.10.1800, Bucovina de Nord - 1864, lasi) 
Paramedic. A absolvit Medicina la Viena. 
A fondat la Cernauti, impreuna cu Gh. Hur- 
muzaki si I. G. Sbiera, in 1862, Societatea 
pentru Cultura si Literatura Romana in 
Bucovina si Societatea Scoala Romana, 
iar in 1833 a fondat la lasi, impreuna cu 
Iacob Cihac (venit la lasi din Germania), 
Societatea de Medici si Naturalisti. In 1851 
a fondat, tot la lasi, impreuna cu muzicianul 
Carol Miculi, Biblioteca Tarii. Lucrari: L'eau 
minerale de Borca, 1835. 

Zotta, Sever I. 

(14/27.04.1874, Chisalau, jud. Cernauti, 
Ucraina - 10.10.1943, Orsk, Rusia) 
Genealog si istoric. A absolvit Dreptul la 
Viena si s-a specializat la Universitatea din 
Bucuresti cu D. Onciul. Director al Arhive- 
lor Statului din lasi, a fost primul care s-a 
preocupat de conservarea documentelor. 
A tiparit revista Arhiva genealogicd la lasi 
(1912-1913). Fondator, impreuna cu Gh. 
Ghibanescu, al Societatii de Istorie si Arhe- 
ologie din lasi. A avut simpatii legionare si, 
intors in Bucovina, a fost luat prizonier de 
sovietici si a murit in lagar. Lucrari: Despre 
neamul Cantemirestilor, Genealogia familiei 
Hurmuzaki, Spita neamului Hasdeu, Dumitru 
postelnicul; O sord necunoscuta a lui Miron 
Costin. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1919). Urmasii sai au intemeiat la 
lasi Institutul de Heraldica si Genealogie 
care-i poarta numele (1999). 




Radu Zmeureanu 



Alexandru Zub 



Zub, Alexandru 

(12.10.1934, Varfu Campului, jud.Boto§ani) 
Istoric. Deoarece a organizat in 1957 o 
manifestare studenteasca laimplinirea a 500 
de ani de la inscaunarea lui Stefan eel Mare, 
a facut inchisoare timp de sase ani. Dupa 
absolvirea Scolii Normale (Pedagogice) 
din Sendriceni-Dorohoi, a urmat cursu- 
rile Facultatii de Istorie din lasi. In 1973 a 
devenit doctor in stiinte istorice. Din 1963 
a lucrat in cercetare, initial in colectivul de 
istorie medie, apoi in eel de istorie moderna, 
la Institutul de Istorie si Arheologie 
A.D. Xenopol din lasi. Din 1990 este direc- 
tor al Institutului de Istorie A. D. Xenopol. 
Lucrari: A. D. Xenopol, 1971; Mihail Kogalni- 
ceanu, istoric 1973; Vasile Parvan, efigia cdrtu- 
rarului, lucrare distinsa cu Premiul Nicolae 
Balcescu al Academiei Romane, 1974; Vasile 
Parvan. Bibliografie, 1975; M. Kogalniceanu, 
un fondateur de la Roumanie moderne, 1978; 
Pe urmele lui Vasile Parvan, 1983. Si- a legat 
numele de editarea unor lucrari de referinta 
ale marilor istorici romani: V. Parvan, Cores- 
pondenta si acte (1973); M. Kogalniceanu, 
Opere II (Scrieri istorice) (1976); V Parvan, 
Scrieri (1981); A.D. Xenopol, Istoria roma- 
nilor din Dacia Traiana s.a. Conceptiile sale 
privitoare la istorie si la menirea istoricului 
le-a expus in volumele: A scrie si a face istorie 
(1981), Biruit-au gandul (1983), De la istoria 
criticd la criticism (1985), Cuno aster e de sine si 
integrare (1986), Istorie si istorici in Romania 
interbelicd (1989), Istorie sifinalitate (1991), In 
orizontul istoriei (1994). Acestora li se adauga: 
Junimea, implicatii istoriografice (1974), Emi- 
nescu. Glose istorico-culturale (1994), La sfdrsit 
de ciclu. Despre impactul Revolutiei Franceze 
(1994), Imperiul reintregirii (1995), Chemarea 
istoriei (1997), Istoriografia romana la vdrsta 
sintezei: A.D. Xenopol (2004); Mihail Kogal- 
niceanu, arhitect al Romaniei moderne (2005); 
Clio sub semnul interogatiei. Idei r sugestii figuri 
(2005). Membru al Academiei Romane 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictLZ.indd 847 



& 



31.10.2011 17:30:15 



Zubcov 




din 2004. In 2006-2009 este seful sectiei 
istorice a Academiei Romane. Membru al 
Asociatiei Istoricilor Europeni, al Asociatiei 
Istoricilor Americani, al Societatii Internati- 
onale pentru studiul Timpului, al Comisiei 
Internationale de Istoriografie; Cavaler al 
Ordinului Artelor si Literelor, conferit de 
Academia Frantei. 

Zubcov, Elena 

(18.01.1949, Velikoserbovka, reg. Nikolaev, 
Ucraina) 

Biolog. Profesor la Facultatea de Biologie 
a Universitatii de Stat din Chisinau. Sefa 
Laboratorului de exotoxicologie si hidrobi- 
ologie la Institutul de Zoologie al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. Contributii in 
domeniul descifrarii proceselor de migratie 
si transformare a substantelor chimice in 
mediul acvatic; al cuantificarii aportului 
comunitatilor de hidrobionti in procesele 
de autoepurare a apelor continentale. 
Lucrari: Occurrence of pesticides, polychlori- 
nated biphenyls (PCBs) and heavy metals in 
sediments from the Dniester River, Moldova, in 
colaborare; Dinamica substantelor nutritive in 
lacul de acumulare Stanca-Costesti si raul Prut, 
2005. Distinsa cu 3 medalii de aur, 4 de 
argint, certificate si diplome ale saloanelor 
internationale de inventica si produse noi. 
Este reprezentanta Republicii Moldova in 
Reteaua Internationala pentru Dezvoltarea 
Acvaculturii in Europa Centrala si de Est - 
NACEE, membru al Asociatiei internatio- 
nale WECF - Femeile Europei pentru un 
viitor comun, al Asociatiei internationale 
WWP - Women for Water Partnership, si 
al Retelei Internationale Global Water Part- 
nership (GWP). 

Zubcu-Codreanu, Nicolae 

(1852, Nisporeni, jud. Chi§inau, Basarabia - 
1878, Bucure§ti) 

Medic, militant narodnic. A absolvit Semi- 
narul Teologic din Chisinau si Facultatea 
de Medicina la Petersburg, unde a intrat in 
cercul narodnicilor condus de I. Pavlovski. 
A organizat la Chisinau primul cere narod- 
nicist (1874). Spre a nu fi arestat, a emigrat 
in Romania in 1875. A fost medic in jud. 
Tutova si la Pitesti. Prieten cu Dobro- 
geanu-Gherea si N. Russel (nume real: 
Nikolai Konstantinovici Sudzilowski), a 
organizat la inceputuri miscarea socialists, 
pe fondul Comunei din Paris (1871) si al 
razboiului ruso-turc care a fost si Razboiul 
de Independents al romanilor (1877-1878). 
A organizat cercuri socialiste si a fondat 



publicatia Socialistul (1878). Lucrari: Scrieri, 
1978, postum. 

Zubcu, Vasile 

(12.02.1948, Nisporeni, Republica Moldova) 
Actor. A absolvit Institutul de Arte la 
Chisinau. Actor la Teatrul Luceafarul din 
Chisinau, in prezent la Teatrul National 
Mihai Eminescu din Chisinau. A jucat in 
numeroase filme artistice produse de Mol- 
dova Film: Lautarii, 1971, debut, regia Emil 
Loteanu; Crestaturi spre amintire, 1972; Dimi- 
trie Cantemir, 1973; Casa parinteasca, 1973; 
Undd verde, 1973; Bdrbatii incaruntesc de tineri r 
1974; Furtuni de toamna, 1974; Mark Twain 
acuzd. . . , 1 975; Pe urmelefiarei, 1 976; O intam- 
plare la festival, 1976; Povestea lui Fat-Frumos, 
1977; Strategia riscului, 1978; Si va veni o zi, 
1979; Vreau sa cant, 1979; La portile Satanei, 
1980; Casa lui Dionis, 1980; Adolescenta, 
1981; Cum sa devii celebru, 1984; Luceafarul 
(Telefilm - Chisinau), 1986; Corbii prada n-o 
impart, 1988; Durerea, 1989. Maestru Emerit 
al Artei din Republica Moldova. 

Zugravescu, Dorel 

(25.11.1930, Ramnicu Valcea) 
Inginer geofizician. A absolvit Institutul de 
Mine din Bucuresti, Sectia geofizica. A fost 
cercetator la Institutul de Fizica din Bucu- 
resti, apoi la Centrul de Cercetari Geofizice 
al Academiei Romane, din care s-a desprins 
in 1990 Institutul de Geodinamica, pe 
care 1-a fondat. Contributii in domeniul 
dinamicii particulelor si al structurilor 
constituente ale Universului, cu aplicare la 
planeta Pamant. Lucrari: Aplicarea metodelor 
electrometrice in cercetarea rezervelor de materiale 
de constructie, 1964; Extensometru din cuart 
cu traductor capacitiv, 1979; Structuring by 
Fragmentation, revealed by 3-Dimensional Eva- 
luation, 1997; Studiul evolutiei spatio-temporale 
a cdmpului electromagnetic din zona geodinamic 
activa Vrancea, 1998. Este membru al Aca- 
demiei de Stiinte Tehnice din Romania. De 
asemenea, a fost ales membru de onoare al 
Academiei de Stiinte a Moldovei, speciali- 
tatea stiinte terestre. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1991). 

Zugravescu, loan 

(29.05.1910, lasi - 12.12.1989, lasi) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti. Profesor la Institutul de Chimie 
Alimentara. Contributii la cercetarea celule- 
lor maligne. A obtinut noi compusi heteroci- 
clici inzestrati cu proprietati bacteriostatice, 
analgezice, hipotensoare. Lucrari: Extracts of 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 848 



& 



31.10.2011 17:30:15 



Zya raxes 




Dorel Zugravescu 



loan Zugravescu 



Primary Hepatic Carcinoma Including Cancer in 
Mice, 1940; Uber Formolfixierung, 2 vol., 1942; 
Polimeri heterociclici, 1971; Sinteze organice, 
1973. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1963). 

Zya raxes 

(secolul I T.Hr.) 

Rege geto-dac al carui regat se ana in 
nord-vestul Scythiei Minor (Dobrogea de 
azi). Cea mai importanta cetate era Genucla. 



Ca si predecesorii sai, Zalmodegikos si 
Zoltes, a hartuit Histria pentru a o pastra 
tributara. Cum insa romanii avansau in 
lungul Dunarii, a avut de infruntat atacurile 
lui Antonius Hibrida, guvernatorul roman 
al Moesiei, pe care 1-a biruit si i-a luat stin- 
dardele, si ale lui Licinus Crassus, care viza 
tot Histria. S-a aliat cu bastarnii din sudul 
Dunarii, dar a pierdut batalia si s-a refugiat 
el insusi in Moesia r adica la sud de Dunare r 
luand tezaurul regatului cu el. 



ENCICLOPEDI/ 



IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONA 



^ 




849 



diet LZ.indd 849 



^ 



31.10.2011 17:30:16 



Bibliografie 




* * * -Antologia asociatiilor si personalitatilor 
culturale romanesti din exit (1940-1990), 
California, San Diego, Romanian Institute 
of Historical Research, 1991 

* * * - Bibliografia romdneascd modernd 
(1831-1918), coordonator Gabriel 
Strempel, 4 vol., Bucuresti, Editura 
Academiei, 1986-1994 

* # # _ Biographical Dictionary of European 
Labor Leaders, Oxford, Greenwood Press, 
1995 

* * * - Canadian Who's Who 1999, Ian 
Lancashire editor, University of Toronto 
Press, 1999 

* * * - Cazul Patapievici (II): Traditia trdddrii, 
Bucuresti, Curentul, 12 august 2008 

* * * - Centenar Marcel Mihalovici (1898- 
1985), Bucuresti, Editura Muzicala, 2001 

* * % _ Cercetdri sociologice contemporane, 
Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclo- 
pedica, 1966 

* * * - Cercetatorul Teodor Negoita pleaca 
spre unica baza romdneascd din Antarctica, 
Bucuresti, Gandul, 12 august 2005 

* * % _ Comemorarea Mitropolitului Vasile 
Suciu, Blaj, Catholica, 26 ianuarie 2005 

* * * - Culorile avangardei. Arta in Romania. 
1910-1950, coordonator Erwin Kessler, 
Bucuresti, Editura Institutului Cultural 
Roman, Muzeul Brukenthal, 2007 

* * * - Cultura, stiinta si arta injudetul Galati. 
Dictionar biobibliografic, Galati, Biblioteca 
VA. Urechia, 1973 

* * * - Dictionar al stiintelor speciale ale istoriei. 
Arhivisticd, cronologie, diplomatic, genealogie, 
heraldica, paleografie, sigilografie, coordonator 
Ionel Gal, Bucuresti, Editura Stiintifica 

si Enciclopedica, 1982 

* * * - Dictionar de istorie veche a Romdniei: 
paleolitic - sec. X, coordonator Pippidi, 
Dionisie M., Bucuresti, Editura Stiintifica 
si Enciclopedica, 1976 

* •* •* _ Dictionar de personalitati romanesti. 
Noua Romanie - matricea fizica spirituald 



afiintei noastre, Bucuresti, Fundatia Noua 
Romanie, 2001 

* * * - Dictionar enciclopedic, 7 vol., coordo- 
natori Horia Matei C, Nicolae Manolescu, 
Silviu Negut, Bucuresti, Editura Enciclope- 
dica, 1993-2009 

* * * - Dictionar enciclopedic, Doina Cobet; 
Eugenia Dima (nume comune); Gabriela 
Dragoi, Florin Faifer (nume proprii), George 
Ghetu coordonatori, Chisinau, Editura 
Cartier, 2004 

* * * - Dictionar enciclopedic Britannica, Chisi- 
nau-Bucuresti, Litera International, 2008 

* * * - Dictionar enciclopedic de iudaism. Schita 
a istoriei poporului emeu, traducere de Viviane 
Prager, C. Litman, Ticu Goldstein, Bucuresti, 
Editura Hasefer, 2000 

* * * - Dictionarul enciclopedic militar, 
Bucuresti, Editura Academiei de Inalte 
Studii Militare, 1996 

* * * _ Di c p onar enciclopedic romdn, Bucuresti, 
Editura Politica, 4 vol., 1962-1966 

* * * - Dictionar scolar de termeni si expresii 
istorice, coordonatori Mariana Gavrila; 
Mariana Maximescu si Liviu Baciu, Pitesti, 
Editura Paralela 45, 2005 

* * * - Dictionarul general al literaturii romane, 
7 vol., Eugen Simion, coordonator general, 
Editura Univers Enciclopedic, 2004-2009 

* * * _ Dictionarul literaturii romane de la 
originipdna la 1900, coordonatori Gabriela 
Radoi; Florin Faifer; Dan Manuca, 
Alexandru Teodorescu, Leon Volovici, 
Remus Zastroiu, Bucuresti, Editura 
Academiei RSR, 1979 

* * * - Dictionarul scriitorilor romdni, 4 vol., 
coordonatori Mircea Zaciu, Marian 
Papahagi, Aurel Sassu, Bucuresti, Editura 
Fundatiei Culturale Romane, 1995-2002 

* * * _ Dictionarul specialistilor in stiinta 

si tehnica romdneascd, coordonator Mihaela 
Chirosca, Bucuresti, Editura Tehnica, 2000 

* * * - Din istoria gdndirii filosofice. Partea I. 
Epoca modernd si contemporand, Manual, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 850 



^ 



31.10.2011 17:30:16 



Chisinau, Universitatea de Stat a Moldovei, 
1999 

* * * _ jji n j S f 0r j a pedagogiei romanesti. 
Culegere de studii, 4 vol., Bucuresti, Editura 
Didactica si Pedagogica, 1956, 1966, 1967, 
1969. 

* * * - Doctrina taranista in Romania. Antologie 
de texte, coordonatori Vasile Niculae, Ion 
Ilincioiu, Stelian Neagoe, Bucuresti, Editura 
Academiei Romane, 1994 

* * * - Dr. Vasile Lucaciu luptdtor activ pentru 
unirea romdnilor, culegere de articole de Ion 
Iacos si Valeriu Achi, Cluj-Napoca, Editura 
Dacia,1988 

* * * - Enciclopedia civilizatiei romane, 
coordonator Dumitru Tudor, Bucuresti, 
Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982 

* * * - Enciclopedia marilor personalitdti din 
istoria, stiinta si cultura romdneasca de-a lungul 
timpului, 2 vol., Bucuresti, Editura Geneze, 
2003 

* * * - Encyclopedia of the Holocaust, Israel 
Gutman editor, New York, Macmillan 
Publishing Company, 1990 

* * * - Enciclopedia Romdniei, coordonator 
Dimitrie Gusti, 4 vol., Bucuresti, Impri- 
meria Nationala, 1938-1943. ' 

* * * - Enciclopedia Sovieticd Moldoveneascd, 

7 vol., Redactori-sefi I. Grosul, I. Varticean, 
Chisinau, Redactia Principals a Enciclope- 
diei Sovietice Moldovenesti, 1970-1977 

* * * _ Enciclopedia Universala Britannica, 
16 vol., coordonatori Cornelia Marinescu, 
Hies Campeanu, Editura Litera, 2010 

* * * _ Enciclopedia valorilor perimate. Razboiul 
impotriva culturii romane (1944-1999), 
coordonatori N. Badescu si Mihai 
Ungheanu, vol. I, Bucuresti, Editura Pro 
Humanitate, 2000 

* * * - Europe Since 1945. An Encyclopedia, 
Bernard A. Cook coordonator, Kentucky, 
SUA, Routledge Group, 2001 

* * * - Familiile boieresti din Moldova si Tara 
Romdneasca. Enciclopedie istorica, genealogica 
si biografica, coordonator Mihai Dimitrie 
Sturdza, Bucuresti, Editura Simetria, 2004 

* * * - In ricordo di Dinu Adamesteanu, Museo 
Archeologico di Lentini, 2004 

* * * - Istoria biologiei in date, coordonatori 
Gh. Mohan, L. Gavrila, A. Ardelean si 

C. Parvu, Bucuresti, Editura ALL, 1996 

* * * - Istoria invdtdmantului din Romania, 
coordonator Stefan Pascu, Bucuresti, 
Editura Didactica si Pedagogica 1971 



* * * - Istoricul Liceului Andrei Saguna, Brasov, 
in Anuarul jubiiiar, 1924-1925 

* * * _ i s t or i a Stiintelor in Romania. Biologia, 
Pop, E. si Codreanu, R. coordonatori, 
Bucuresti, Editura Academiei R.S. Romania, 
1975 

* * * -Maestri ai teatrului romdnesc, 2 vol., 
Bucuresti, UATC, Editura Punct, 2001 

* * * _ Mari existence legionare: Nae lonescu, 
Madrid, revista Tara si exilul, nr. 7, mai 1 965 

* * * - Mic dictionar enciclopedie, coordonatori 
Aurel Martin, Valeriu Suteu, Bucuresti, 
Editura Minerva, 1978 

* * * - Mic dictionar enciclopedie, coordonatori 
Marcel D. Popa, Alexandru Stanciulescu, 
Anicuta Tudor, 3 vol., Bucuresti, Univers 
Enciclopedie, 2001-2004. 

* * * -Micul dictionar academic, 4 vol., 
coordonator Marius Sala, Bucuresti, 
Univers Enciclopedie, 2001-2004 

* * * _ ]\[j co i ae Popovici, episcop - Arhiva Con- 
siliului National pentru Studierea Arhivelor 
Securitatii (A.C.N.S.A.S.), fond informativ, 
dosar 2669, vol.1 si 2 

* * * - Oameni si cdrti de altddatd, vol. I, Emil 
Turdeanu si Maria Magdalena Szekely 
editori, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 
1997 

* * * - Opera din Chisinau, Chisinau, Editura 
Prut International, 2005 

* * * _ Orbituary: Constantin Dascalescu, 
The Independent, Londra, 20 mai 2003 

* * * - Personalitdti ale stiintei. Mic dictionar, 
Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclope- 
dica, 1977 

* * * _ Personalitdti romanesti ale stiintelor 
naturii si tehnicii (Agricultura; Arhitectura; 
Astronomia; Biologia; Chimia; Fizica; Geografia; 
Geologia; Matematica; medicina; Tehnica), 
Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclope- 
dica, 1982 

* * * _ Restitutio. Viata si opera lui Radu 
Dudescu, Banca Nationala a Romaniei, 
6 iunie 2006, brosura 

* * * - Romani in stiinta si cultura occidentala. 
Enciclopedie, ARA - Dan Grindea coordo- 
nator, California, Davis Publishing House, 
1996 

* * * - Romani majoritari/romani minoritari: 
interference si coabitari lingvistice, literare 

si etnologice, Iasi, Editura Alfa, 2007 

* * * _ Sfinti romani si aparatori ai legii 
stramosesti, Bucuresti, BOR, 1987 

* * # _ Sociologia romdneasca, Bucuresti, 
Editura Stiintifica, 1971 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 851 



& 



31.10.2011 17:30:16 




* * * _ Th e Holocaust Encyclopedia, Laqueur 
Walter and Judith Tydor Baumel editors, 
New Haven, Yale University Press, 2001 

* * * - The Oxford Dictionary of Byzantium, 
Oxford University Press, 1991 

* -"- * - The World of Romanian Dance, Ana 
Maria Munteanu si Aurora Fabritius editori, 
Bucuresti, Editura Plural, 2002 

* * * - The Virtual Jewish History Tour - 
Romania, The American-Israeli Cooperative 
Enterprise, 2006 

* * * _ Universitatea din Cernduti in perioada 
interbelica, Suceava, Editura Ion Gramada, 
2005 

* * * _ yj a p pdrintelui Gheorghe Calciu, dupd 
marturiile sale si ale altora, Bucuresti, Editura 
Christiana, 2007 

Acatrinei, F. - Radiodifuziunea Romdnd de la 
infintare la etatizare (1925-1948), Bucuresti, 
Editura Tritonic, 2005 



Adrian, L.I. - Stat, majoritate si minoritate 
nationala in Romania (1918-1939), Cluj, 
Editura Eikon, 2006 

Agachi, Alexei; Casu, Igor; Dragnev, 
Demir - Dictionar de istoria romdnilor, 
Chisinau, Civitas, 2005 

Agi-Amet, Gemal - Dictionarul personalitatilor 
turco-tdtare din Romania, Constanta, Editura 
Metafora, 1999 

Albu, Nicolae - Istoria invatamantului 
romdnesc din Transilvania pana la 1800, Blaj, 
Tipografia Lumina, 1 944 

Albu, Nicolae - Istoria scolilor romdnesti din 
Transilvania intre 1800-1867, Bucuresti, 
Editura Didactica si Pedagogica, 1971 

Alexandru, Ionel Stefan - Dictionar de istorie, 
Braila, Editura Dunarea, 1999 

Alexe, Nicu - Enciclopedia educatiei fizice si 
sportului din Romania, Constanta, Editura 
Aramis, 2002 

Andonie, George S. - Istoria matematicilor 
aplicate, Bucuresti, Editura Academiei, 1971 

Andonie, George S. - Istoria matematicii 
in Romania, 3 vol., Bucuresti, Editura 
Stiintinca, 1965-1967 

Andreescu, Andreea; Lucian Nastasa; 
Andrea Varga - Minoritati etnoculturale. 
Marturii documentare. Maghiarii din Romania 
(1956-1968), Cluj, Centrul de Resurse 
pentru Diversitate Etnoculturala, 2003 

Andrei, Stefan - In anii '80, Franta afost eel 
mai mare dusman al lui Ceausescul, Bucuresti, 
Jurnalul National, editie de colectie, 
4februarie2008 



Anghelescu, Mircea - Dictionar de opere, 
Bucuresti-Chisinau, Editura Litera Interna- 
tional, 2004 

Anghelescu, Mircea - Introducere in opera lui 
Petre Ispirescu, Bucuresti, Editura Minerva, 
1987 

Anghelescu, Mircea - Ion Heliade Radulescu: 
o biografie a omului si a operei, Bucuresti, 
Editura Minerva, 1986 

Anghelescu, Mircea - Preromantismul romd- 
nesc, Bucuresti, Editura Minerva, 1971 

Anghelescu, Victoria - Cik Damadian, 
Bucuresti, Adevarul literar si artistic, 6 august 
2008 

Ansel, Bernard D. - European Adventurer 
in Tierra del Fuego: Julio Popper, Pittsburgh, 
Hispanic American Historical Review, Duke 
University Press, vol. 50, februarie, 1970 

Antoniu, D.; Cicos, G. - Vandtorul IAR-80, 
istoria unui erou necunoscut, Bucuresti, Editura 
Modelism, 2000 

Apostolescu, Cristian Ion - Istoria romdnilor: 
sinteze, teste, mic dictionar istorie, Craiova, 
Editura Else, 2002 

Arimia, Vasile si Vasile Simandan - Portrete 
politice din anii interbelici, Bucuresti, Magazin 
istorie, aprilie 1 975 

Armbruster, Adolf - Viorica Cortez. Enciclope- 
dia unei cariere, Bucuresti, Editura Enciclo- 
pedica, 1994 

Astalos, George - Dictionarul esential al 
exilului romdnesc. Dictionar biobibliografic, 
Bucuresti, Tritonic, 2001 

Baba, loan - Lexiconul artistilor plastici romdni 
contemporani din Iugoslavia, Editura Lumina, 
Pancevo, 1999 

Babes, Mircea; Calafeteanu, Ion; 
Popisteanu, Cristian - Politica externa 
a Romdniei. Dictionar cronologic, Bucuresti, 
Editura Stiintinca si Enciclopedica, 1986. 

Bagiu, Lucian Vasile - Valeriu Anania. Scriito- 
rul, Bucuresti, Editura Limes, 2006 

Bailesteanu, Fanus - Personalitati culturale 
romdnesti din strainatate. Dictionar, Bucuresti, 
Romania Press, 1999 

Balacciu, Jana si Chiriacescu, Rodica 
- Dictionar de lingvisti sifilologi romdni, 
Bucuresti, Editura Alb atros, 1978 

Balan, Ion - Regimul concentrationar din 
Romania 1945-1964, Bucuresti, Biblioteca 
Sighet, Fundatia Academia Civica, 2000 

Balan, S.; Mihailescu, N. S. - Istoria stiintei si 
tehnicii in Romania. Date cronologice, Bucuresti, 
Editura Academiei, 1985 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 852 



^ 



31.10.2011 17:30:16 



Balota, Nicolae - Caietul albastru, 2 vol., 
Editura Ideea Europeana, 2007 

Banciu, Paul Eugen; Aquilina Biraescu - 
Timisoara literard. Dictionar biobibliografic, 
Timisoara, Editura Marineasa, 2007 

Barboi, C. si Margineantu, D. - Dictionar 
antologic depoeti si dramaturgi, Bucuresti, 
Editura Niculescu, 2001 

Barbosa, Octavian - Dictionarul artistilor 
romdni contemporani, Bucuresti, Editura 
Meridiane, 1976 

Barbulescu, M.; Deletant D.; Hitchins K.; 
Papacostea S.; Teodor P. - Istoria Romdniei, 
Editura Corint, 2004 

Barla, Graziela - Personalitdti publice-politice, 
Bucuresti, Editura Holding Reporter, 1996 

Bars an, Ion - Conversatii cu Dimitrie Cuclin, 
Galati, Editura Porto Franco, 1995 

Bejan, Vlad - Romdnii din sudul Basarabiei, 
Iasi, Editura Fundatiei Axis, 1998 

Beldiman, Dana - Armata si Miscarea 
Legionard (1927-1947), Bucuresti, Institutul 
National pentru Studiul Totalitarismului, 
2002 

Berciu-Draghicescu, Adina; Ovidiu 
Bozgan - O istorie a Universitdtii Bucuresti 
(1864-2004), Editura Universitatii din 
Bucuresti, 2004 

Bercovici, Israil - O sutd de ani de teatru 
evreiesc in Romania, Bucuresti, Editura 
Integral, 1998 

Betea, Lavinia - Procese politice, Bucuresti, 
Jurnalul National, 12 iunie 2006 

Bianu, loan si Nerva Hodos - Bibliografia 
romdneascd veche (1508-1830), 4 vol., 
Bucuresti, Stabilimentul Grafic Socec, 1903, 
1910,1912,1944. 

Bogdan, loan - Scrieri alese, Bucuresti, 
Editura Academiei, 1968 

Bogdan, N. A. - Orasul Iasi. Monografie 
istoricd si sociald ilustratd, 1913-1915, ETP 
Tehnopress - versiune digitala, 1997 

Boia, Lucian - History and Myth in Romanian 
Consciousness, Bucuresti, Central European 
University Press, 2001 

Boia, Lucian - Miturile comunismului roma- 
nesc, Bucuresti, Editura Nemira, 1998 

Boldur, A. - Muzica romdneascd de azi, 
Bucuresti, Cartea Sindicatului Artistilor 
Instrumentisti din Romania, 1 940 

Boldur-Latescu, Gheorghe - Genocidul 
comunist in Romania, 4 vol., Bucuresti, 
Editura Albatros, 2003 



Bologa, V; Iszac, S. - Fapte si oameni din 
trecutul medicinei in patria noastrd, Bucuresti, 
Editura Stiintifica, 1962 

Bolovan, P. si Bolovan, I. - Miscdri depopu- 
late si aspecte demografice in Romania in prima 
jumatate a secolului XX, Cluj, Editura Presa 
Universitara, 2007 

Borgovan, loan A. - Pompei Hdrdsteanu, 
Ludus, „Publicatia", 53/2006 

Braescu, Ion - Clasicismul in teatru, 
Bucuresti, Editura Meridiane, 1971 

Bratianu, Gheorghe I. - Marea Neagrd de la 
origini pdnd la cucerirea otomand, Iasi, Editura 
Polirom, 1999 

Brezeanu, Stelian - Identitdti si solidaritdti 
medievale. Controverse istorice, Bucuresti, 
Editura Corint, 2002 

Brucan, Silviu - Generatia irositd, Bucuresti, 
Editura Tesu, 2007 

Bruhis, Mihail - Rusia, Romania si Basarabia. 
1812, 1918, 1924, 1940, Chisinau, Editura 
Universitas, 1992 

Buculei, Toader - Prezente brdilene in spiritu- 
alitatea romdneascd. Mic dictionar enciclopedic, 
Braila, Editura Libertatea, 1 993 

Bucur, Marin - Istoriografia literard romdneascd, 
Bucuresti, Editura Minerva, 1973 

Buescu, Corneliu - Gheorghe Folescu, 
Bucuresti, Editura Muzicala, 1966 

Bujduveanu, T. -Moscopole. Oras aromdnesc 
din Balcani - Aromanian Town in the Balkans, 
Constanta, Editura Cartea Aromana, 2006 

Bulei, Ion; Marian, Stefan - Romania in 
pragul primului rdzboi mondial, Bucuresti, 
Magazin istorie, august 1 976 

Burada, T. - Istoria teatrului in Moldova, 
Bucuresti, Editura Minerva, 1975 

Buruiana, Anastasia - Compozitori, Chisinau, 
ASM, Institutul Patrimoniul Cultural, 2007 

Busuioc, N. - Scriitori sipublicisti ieseni 
contemporani. Dictionar (1945-2002), Iasi, 
Editura Vasiliana, 2002 

Buzila, Boris - Din istoria vietii bisericesti 
din Basarabia, Bucuresti, Editura Fundatiei 
Culturale Romane, 1996 

Buzila, Serafim - Interpreti din Moldova. 
Lexicon enciclopedic (1460-1960), Chisinau, 
Editura Arc, Museum, 1996 

Callimachi, Scarlat - Cdderea Babilonului, 
Bucuresti, ESPLA, 1956 

Calinescu, Constanta si Faiter, Ion - Dimen- 
siunile unor vocatii, Constanta, Biblioteca 
Judeteana Constanta, 1 979 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 853 



& 



31.10.2011 17:30:16 




Calinescu, G. - Istoria literaturii romane de la 
origini pdnd in prezent, Bucuresti, Fundatia 
Regala pentru Literatura si Arta, 1 941 

Campineanu, Victor - Mitropolitul Sava 
Brancovici. Legdturile cu Rusia si lupta sa impo- 
triva cotropitorilor turd, Bucuresti, in B.O.R., 
LXXIIInr. 6/1955 

Caragiani, I. - Studii istorice asupra romdnilor 
din Peninsula Balcanicd, Bucuresti, Editura 
Profile, 2001 

Caraman Fotea, Daniela - Meridianele cdnte- 
cului, Bucuresti, Editura Muzicala, 1989 

Caraman Fotea, Daniela si Titus Andrei - 
Alternative pop-dance, Bucuresti, Editura 
Humanitas, seria Humanitas Educational, 
2003 

Caranfil, Tudor - Dictionar defilme romdnesti. 
Lungmetraje defictiune, Chisinau-Bucuresti, 
Editura Litera International, 2002 

Carol, Anne; Garrigues, Jean; Ivernel, 
Martin - Dictionar de istorie a secolului XX, 
traducere: Simona Ceausu, Constantin 
Vlad, Bucuresti, Editura All, colectia All 
Educational, 2000 

Cart oj an, Nicolae - Istoria literaturii romane 
vechi, Bucuresti, Editura Minerva, 1980. 

Catalan, Gabriel si Mircea Stanescu - Scurta 
istorie a Securitatii, Bucuresti, Sfera Politicii, 
nr. 109/2004 

Ceaicovschi-Meresanu, Gleb - Invdtdmantul 
muzical din Moldova de la origini pdnd la sfdr- 
situl secolului XX, Chisinau, Editura Grafema 
Libris, 2005 

Cemortan, L. - Teatrul si dramaturgia 
nationala din Republica Moldova in perioada 
deceniilor 1920-1970, Chisinau, 1993 

Cemortan, L. - Teatrul National din Chisinau 
(1920-1935). Schita istorica, Chisinau, 
Editura Epigraf, 2000 

Cernatesti, Puiu - Remember Ion Popescu 
Gopo, Bucuresti, Observatorul, 25 noiembrie 
2004 

Cernovodeanu, Dan - Stiinta si arta heraldica 
in Romania, Bucuresti, Editura Stiintifica 
si Enciclopedica, 1977 

Cernovodeanu, Paul si Marian Stefan - 
Pe urmele Magherilor, Bucuresti, Editura 
Sport Turism,1983 

Chalfen, Israel, transcription Maximilian 
Bleyleben - Celan Paul: A Biography of His 
Youth, New York, Persea Books, 1991 

Chihaia, Lacramioara; Lucia Cifor; 
Alina Ciobanu; Mircea Ciubotaru; 
Doina Cobet; Eugenia Dima; Cristina 
Florescu; Maria Teodorovici si Constantin 



Teodorovici - Dictionarul enciclopedic ilustrat, 
Chisinau, Editura Cartier, 1999 

Chindris, loan - Chipuri din hronicul neamu- 
lui, Bucuresti, Editura Alb atros, 1977 

Chiper, loan - Romania si Germania nazistd. 
Relatiile romano- germane intre comandamentele 
politice si interesele economice (ianuarie 1933- 
martie 1938), Bucuresti, Editura Elion, 2000 

Chiriac, Al. - Membrii sfatului tarii 
(1917-1918). Dictionar, Bucuresti, Editura 
Fundatiei Culturale Romane, 2001 

Chiva, Ionut; Adrian Schiop - Boierii 
comunisti (interviu cu Dimitrie Callimachi 
fiul lui Scarlat Callimachi), Bucuresti, Prezent, 
21 noiembrie 2006 

Cimpoi, Mihai - O istorie deschisd a literaturii 
romane din Basarabia, Chisinau, Editura Arc, 
1997 

Ciobanu, Nicolae - Armand Calinescu. Jertfd 
pentru linistea si independenta tarii. «Omul 
de otel» impotriva Gdrzii de Pier, Bucuresti, 
Dosarele Istoriei, iunie 1999 

Ciobanu, Nicolae; Zodian, Vladimir; Mara, 
Dorin - Enciclopedia primului rdzboi mondial, 
Bucuresti, Editura Teora, 2000 

Ciobanu, T. - Domnitori si regi de seama din 
istoria poporului romdn, Timisoara, Editura 
Excelsior, 2000. 

Ciobanu- Vieru, Valerian - Popas la Valea 
Adanca, Chisinau, Editura Pontos, 2005 

Ciupala, Alin - Femeia in societatea romdneasca 
a secolului al XlX-lea, Bucuresti, Editura 
Meridiane, 2003 

Coja, Ion - Legionarii nostri, Bucuresti, 
Editura UMC, 2001 

Cojocaru, Constantin - Brancoveni, cuib 
si leagan al marilor Basarabi. Monografie, 
Slatina, Editura Didactic Press, 2006 

Colan, Horia - Dezvoltarea stiintelor tehnice 
dupaMarea Unire (1918-1940), Bucuresti, 
Noema, 1/2003 

Colan, Horia - Sur quelques anciens travaux 
roumains dans le domaine de la metallographie, 
Bucuresti, Academia Romana, Revue 
Roumaine des Sciences Techniques-Metallurgie, 
2/1964 

Colan, Horia si Mihailescu, T - Institutul 
Politehnic Cluj, 1948-1973. Itinerar istorie. 
Realizari. Perspective. Inceputurile si dezvoltarea 
invdtamdntului tehnic in Cluj, in Noema 
vol. II, nr. 1/2003, 1974 

Colesnic, Iurie - Basarabia necunoscutd, 6 vol., 
Chisinau, Editura Museum, 1993-2006 

Colesnic, Iurie - Femei din Moldova. Enciclo- 
pedie, Chisinau, Editura Museum, 2000 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



diet LZ.indd 854 



^ 



31.10.2011 17:30:16 



Coman, Pr. prof.; loan, G. - Scriitori biseri- 
cesti din epoca strdromdnd, Bucuresti, Editura 
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii 
Ortodoxe Romane, 1 979 

Comarnescu, Petru - Curente in arta roma- 
neascd modernd a sec. XX. Stilistica lui Petrascu, 
Pallady si Ddrdscu, Bucuresti, Arta plasticd 
nr. 1/1966 

Comsa, N. si Teodor Seiceanu - Dascdlii 
Blajului 1754-1948, Bucuresti, Editura 
Demiurg, 1994 

Condratchi, Silvia - O pionierd a aviatiei 
romdnesi: Nadia Russo, Chisinau, Timpul, 
nr. 352/2006 

Conea I. - Basarabii deArges. Despre originea 
lor teritoriald si etnicd, Bucuresti, Magazin 
istorie, nr. 5/1987 

Constantin Gheorghe, Miliana Serbu - 
Ministrii de Interne (1862-2007). Mica 
enciclopedie, Bucuresti, Editura Ministerului 
Internelor si Reformei Administrative, 2007. 

Constantin, Tudor V - Bdzu Cantacuzino - 
printul asilor, Bucuresti, Editura Modelism, 
2000 

Constantinescu, Miron; Ovidiu Badina si 
Gall Erno - Gdndirea sociologicd din Romania, 
Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 
1974 

Constantiniu, Florin - O istorie sincerd a 
poporului romdn, Bucuresti, Editura Univers 
Enciclopedie, 1997 

Corciovescu, Cristina; Bujor T. Rapeanu - 
Cineasti romdni, Bucuresti, Editura 
Stiintinca, 1996 

Cosma, Octavian Lazar - Opera romaneascd. 
Privire istoricd asupra creatiei lirico-dramatice, 
2 vol., Bucuresti, ESPLA, 1962 

Cosma, Octavian-Lazar - Universitatea 
Nationald de Muzicd din Bucuresti la 140 de 
ani, Bucuresti, Editura Universitatii. 
Nationale de Muzica, 2008 

Cosma, Viorel - Muzicieni romdni. Lexicon, 
Bucuresti, Editura Muzicala, 1970 

Costea, Stefan; Maria Larionescu si Ion 
Ungureanu - Sociologia romaneascd contempo- 
rand, Bucuresti, Editura Stiintinca si Enci- 
clopedica, 1983 

Dalametra, I.; Stefan Mihaileanu - Dictionar 
macedo-romdn, Bucuresti, Academia Romana, 
1910 

Danila, Aurelian - Opera din Chisinau, 
Chisinau, Editura Prut International, 2005 

Daskov, S. B. - Dictionar de impdrati bizantini. 
Traducere de Viorica Onofrei, Dorin Ono- 
frei r Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1999 



Datcu, Iordan - Dictionarul etnologilor romdni, 
2 vol., Bucuresti, Editura Saeculum I.O., 
1998 

Datcu, Iordan; S.C. Stroescu - Dictionarul 
folcloristilor. Folclor literar romdnesc, Bucuresti, 
Editura Stiintinca si Enciclopedica, 1979 

Datcu, Iordan - Dictionarul folcloristilor. 
Folclor muzical, coregrafic si literar romdnesc, 
Bucuresti, Editura Litera, 1983 

Deac, Iuliu - Dictionar enciclopedie al matema- 
ticienilor, vol I-IV, Editura Universitatii din 
Pitesti, 2001 

Deac, Mircea - Impresionismul in Romania, 
Bucuresti, Editura Meridiane, 1975 

Deac, Mircea - 50 de ani depicturd 
(1 890- 1 940) . Dictionarul pictorilor din 
Romania, Bucuresti, Oficiul de Informare 
Documentary pentru Industria 
Constructiilor de Masini, 1996 

Deletant, Dennis - Hitler's Forgotten Ally. 
Ion Antonescu and His Regime, Romania, 
1940-1944, Londra, Palgrave Macmillan, 
2006 

Deletant, Dennis; M.E. Sharpe - Ceausescu 
and the Securitate. Coercion and Dissent in 
Romania (1965-1989), New York, Armonk, 
1995 

Deletant, Dennis - Romania sub regimul 
comunist, Bucuresti, Fundatia Academia 
Civica, 1997 

Deveau, Scott - Canadian poet Irving Lay ton 
dies at 93, Toronto, The Globe and Mail, nr. 4, 
ianuarie 2006 

Dinulescu, Constantiu; Valentin Gherghel 
si Laurentiu Stan - Dictionar istorie. Pentru 
examenul de capacitate si bacalaureat, Pitesti, 
Editura Paralela 45, 1999 

Dinulescu, Stefan - Viata si activitatea 
mitropolitului Tdrii Romdnesti Antim Ivireanul, 
Cernauti, revista Candela, 1986 

Djindjihasvili, Fanny - Antim Ivireanul, 
cdrturar umanist, Iasi, Editura Junimea, 1982 

Djuvara, Neagu - Iardsi despre Negru Vodd 
si Descdlecdtoare, Bucuresti, Magazin istorie, 
nr. 8/2000 

Dobrescu, Emilian M.; Muresan, Maria; 
Bodea, Gabriela; Muresan, Dumitru - 
Dictionar de istorie economicd si istoria gdndirii 
economice, Bucuresti, All Beck, 2005 

Dragoescu, Dragos - Arma politicd a reabi- 
litdrilor. Caruselul crimelor si liderii comunisti 
romdni, Bucuresti, Dosarele Istoriei 2/1, 1996 

Dragomir, Silviu -Avram Iancu, Bucuresti, 
Editura Stiintinca, 1965 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 855 



^ 



31.10.2011 17:30:16 




Dragulin Pr. Dr., Gheorghe I. - Teologi 
romani de seamd din prima jumdtate a veacului 
al XIX-lea r Bucuresti, Studii teologice, seria 
a Il-a, iulie-august/1991 

Dumitrescu, Nicolae - Ploiesti, orizonturi 
culturale, Ploiesti, Editura Lumina Tipo, 
2005 

Dumitrescu-Staia, Venera E. - In Memoriam 
Cella Delavrancea (1887-1991), Montreal, 
Observatorul, 12 februarie 2002 

Dutu, A. si Retegan, M. - Rdzboi si societate, 
Bucuresti', Editura RAO, 2000 

Dutu, Alexandru; Dobre Florica si Loghin 
Leonida - Armata Romdnd in al doilea rdzboi 
mondial (1941-1945). Dictionar Enciclopedic, 
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1999 

Eremia, Anatol - Unitatea patrimoniului 
onomastic romdnesc. Toponimie. Antroponimie, 
Chisinau, Centrul National de Termino- 
logie, Editura Iulian, 2001 

Esinencu, Alexandru - Lideri ai economiei 
nationale, Chisinau, Editura Esin & Co., 
2005 

Eskenasy, Victor - La disparitia violoncelistului 
Radu Aldulescu, Bucuresti, Editura Polirom, 
Suplimentul de culturd, nr. 69 / 25-31 martie 
2006 

Esan, loan - Maestrii culiselor secrete. File din 
istoria spionajului, Bucuresti, Editura Logos, 
1997 

Fransua, Alexandru - Istoria Politehnicii din 
Bucuresti a Facultdtii de Electrotehnicd, Bucu- 
resti, Universitatea Politehnica, 1 995 

Filotti, Alexandru Gabriel - Frontierele 
romdnilor, Braila, Editura Istros, 2007 

Fonseca, Cosimo Damiano - Addio 
ad Adamesteanu fece rinascere Heraclea, 
in Repubblica, 22 ianuarie 2004 

Frangopol, Petre T. - Elite ale cercetdtorilor 
din Romania. Matematica, ftzicd, chimie, Cluj, 
Editura Casa Cartii de stiinta, 2004 

Fornade, Dan - Who's Who - Romanii 
din America, 500 de personalitdti din SUA 
si Canada, Montreal, Editura Danway 
Publications, 2000 

Frunza, Victor - Istoria stalinismului in Roma- 
nia, Bucuresti, Editura Humanitas, 1990 

Gaina, Alexandru - Astronomi din Basarabia, 
Chisinau, Moldova Suverand, 24 ianuarie 
1995 

Gaina, Alexandru - Matematicieni din Basara- 
bia, Chisinau, Foaie matematica, nr. 1/1996 

Galloway, George si Bob Wylie Downfall - 
The Ceausescus and the Romanian Revolution, 
Londra, Futura Publications, 1991 



Gane, Constantin - Trecute vieti de doamne 
si domnite, 2 vol., Bucuresti, Fundatia pentru 
literatura si Arta Regele Carol II, 1 935 

Geller, Iaacov - Rezistenta spirituald a evreilor 
romani in timpul Holocaustului, Bucuresti, 
Editura Hasefer, 2004 

Genes, George - Dictionar istoric, Pitesti, 
Editura Carminis, 2002 

Georgescu, Haralambie - Dictionarul enciclo- 
pedic militar, 2 vol., Bucuresti, Editura Aca- 
demiei de Inalte Studii Militare, 1996-1997 

Georgescu-Tistu, Nicolae - Les bibliotheques 
et la bibliographic roumaine, Paris, Librairie 
Ancienne Honore Champion, 1 927 

Gherman, Ion - Romanii dinjurul Romdniei, 
Bucuresti, Editura Vremea, 2003 

Ghibu, Onisifor - Pe baricadele vietii in 
Basarabia revolutionard (1917-1918). Amintiri, 
Chisinau, Editura Universitas, 1992 

Ghibu, Onisifor - Pentru o pedagogie roma- 
neascd. Antologie de scrieri pedagogice, Bucu- 
resti, Editura Didactica si Pedagogica, 1977 

Ghibu, Onisifor - Portrete pedagogice, Bucu- 
resti, Editura Universala Alcalay, 1932 

Ghinolu, Ion - Panteonul romdnesc. Dictionar, 
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2001 

Giurca, Marin - Portrete cdldrdsene, Calarasi, 
Editura Alas,l 993 

Giurescu, C. - Romania in al doilea rdzboi 
mondial, Bucuresti, Editura ALL, seria ALL 
Istoric, 1999 

Giurescu, C. si Dinu C. Giurescu - Istoria 
romdnilor din cele mai vechi timpuri pand astdzi, 
Bucuresti, Editura Stiintifica, 1 975 

Giurescu, Dinu C; Matei, Horia C; Nico- 
lescu, Nicolae C. - Istoria Romdniei in date, 
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2003. 

Gross, Peter - Mass-media si democratia 
in tdrile Europei de Est, Bucuresti, Editura 
Polirom, 2004 

Haan, Francisca de, Krasimira Daskalova, 
Anna Loutfi - Biographical Dictionary of 
Women's Movements and Feminisms in Central, 
Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 
20th Centuries, Central European University 
Press, 2006 

Hangiu, I. - Dictionar al presei literare 
romdnesti (1790-1982), Bucuresti, Editura 
Stiintifica si Enciclopedica, 1987 

Hartuche-Vicol, Ana Maria - Istoricul pinaco- 
tecii orasului Braila, Braila, in Istros, V/1987 

Heinen, Armin - Legiunea „Arhanghelul 
Mihail". Miscare sociald si organizatie politicd. 
O contribute la problema fascismului internatio- 
nal, Bucuresti, Editura Humanitas, 1999 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 856 



& 



31.10.2011 17:30:16 



Hitchins, Keith - The Romanians, 1 774- 
1866, Oxford, Clarendon Press, 1996 

Hitchins, Keith - Romania (1866-1947), 
Bucuresti, Editura Humanitas, 1998 

Hogg, Ian V - Dictionarul marilor bdtdlii, 
traducere de Ligia Caranfll, Bucuresti, 
Editura Artemis, 2000 

Holban, loan - Istoria literaturii romdne con- 
temporane, 3 vol., Iasi, Editura TipoMoldova, 
2006 

Horia, Vintila - Dictionarul papilor, traducere 
de Ana Vadeanu, Bucuresti, Saeculum I.O., 
1999 

http://acad.moldnet.md/ 

http://altmarius.weblog.ro/2008-05- 

31/390201/Dictionar-al-ziaristilor-din- 

secolul-al-XIX-lea 

http://biblior.net/istoria-literaturii-romane/ 

http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/ 
CV 

http://membres.lycos.fr/romanianameri- 
cana/ 

http://national.is.edu.ro/ 

http://port.ro/ 

http ://www. antipa.ro/ 

http ://www. artnet. com/library/ 

http://www.asm.md 

http ://www. biochimie. lx. ro/biografle/ 

http ://www. bj be. ro/publicatii 

http ://www. bnrm. md/publicatii/ 

http://www.bucuresteni.ro/ 

http ://www. cdep.ro/pls/parlam/ 

http://www.cs.ubbcluj.ro/ 

http://www.filmoteca.ro/actor/ 

http : //www. cinemagia.ro/actori/ 

http://www.cinemarx.ro/persoane/ 

http://www.classicalarchives.com/composers 

http://www.cnaa.md/person 

http://www.compendium.ro 

http ://www. crispedia.ro 

http://www.cs.ubbcluj.ro 

http://www.festivalenescu.ro/eng/artisti/ 

http://www.filmoteca.ro 

http ://www.fln. ase. ro/ 

http://www.fondationmatteidogan.org 

http : //www. go v. md 

http://www.ici.ro/romania/en/cultura/ 

http://www.mapn.ro/fotodb/ministrii 



http ://www. marxisthistory. org-E arly- 
American-Marxism 

http://www.nationmaster.com/encyclopedia/ 
List-of- Romanian-Jews 

http://www.polirom.ro/catalog/autori/ 

http://www.referatele.com/.../Matematica-si- 
invatamantul-matematic-in-Romania-intre- 
1918-si-1949 

http://www.romaniaculturala.ro 

http ://www. romanianj ewish. org/ro/ 
realitatea_evreiasca 

http ://www. stdb. ro/arta/ 

http ://www.tnb. ro 

http ://www. worldwar2 . ro 

http://www.ziare.com/comentopedia/ 

http ://www.youtube. com 

Iancu, Napoleon Toma - Dictionarul actorilor 
defilm, Bucuresti, Editura Stiintiflca si Enci- 
clopedica, 1977 

leva, Nicolae si Ovidiu Visan Mehedinti - 
Timp si istorie, Drobeta Turnu Severin, 
Editura Hermes, 1994 

Ignat, Mircea - Ingineriajlectricd romdneascd 
inperioada 1940-1947. Inceputul distrugerii 
institutiilor si elitelor, Bucuresti, in Noema 
vol. Ill, 1/2004 

Ionescu, Ghita - Communism in Romania 
(1944- 1 962), Londra, Oxford University 
Press,1964 

Ionescu, Radu - Nicolae Darascu, Bucuresti, 
Editura Meridiane, 1987 

Ionescu, Serban N. - Who Was Who in 
Twentieth-Century Romania, New York, East 
European Monographs, Boulder Publishing 
House, 1994 

Ionescu, Stefan - Bucurestii in vremea fanario- 
tilor, Cluj,' Editura Dacia, 1974. 

Ionitoiu, Cicerone - Cartea de aur a rezistentei 
romdnesti impotriva comunismului, 2 vol., 
Bucuresti, Editura Tipografla Hrisovul, 
1995-1996 

Iordachescu, Dan - Un drumet al cdntului. 
Scrieri autobiografice, Bucuresti, Editura 
Eminescu, 1990 

Iorga, Nicolae - Istoria Bisericii romdnesti si a 
vietii religioase a Romdnilor, 2 vol., Bucuresti, 
Universitatea din Bucuresti, 2005 

Iorga, Nicolae - Istoria invatamdntului romd- 
nesc, Bucuresti, Editura Minerva, 1971 

Iorga, Nicolae - Istoria literaturii romdne in 
secolul alXVIII-lea, 3 vol., Bucuresti, Editura 
Didactica si Pedagogica, 1969 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L I TAJI 



diet LZ.indd 857 



& 



31.10.2011 17:30:16 




Jianu, Ionel - Artisti romani in Occident, 
Bucuresti, Editura Logos si Institutul 
National pentru Memoria Exilului 
Romanesc, 2005. 

Kazhdan, Alexander P. - Oxford Dictionary 
of Byzantium, Oxford University Press, 1991 

Kellogg, Frederick - The Road to Romanian 
Independence, West Lafayette SUA, Purdue 
University Press, 1995 

Lane, Thomas A - Biographical Dictionary 
of European Labor Leaders, Westport, 
Greenwood Press, 1995 

Lazar, Virgil - Hie Lazar. Consecventa unui 
ideal politic, Bucuresti, in Romania Libera, 
nr. 9, octombrie 2008 

Lacusta, Ion -Delao unire la alta: memorie 
sau memorialisti (1859-1918), Bucuresti, 
Editura Albatros, 2005. 

Lecca, Octav-George - Dictionar istoric, 
arheologic si geografic al Romdniei, Bucuresti, 
Editura Universul, 1937 

Lechintan, Vasile - Oficiali de stat romani 
din Transilvania (1368-1918). Dictionar, 
Cluj-Napoca, Argonaut, 2003 

Lefter, Ion Bogdan - Mic dictionar de scriitori 
bucuresteni din secolul XIX sau Despre cum 
se trdia altddatdfala de a reprezenta Capitala, 
Pitesti, Editura Paralela 45, 2001 

Lip an, Vasile - Paulina Cruceanu - prima 
farmacistd din Romania (130 de ani de la naste- 
rea sa), Bucuresti, Editura Impex '92, 1995 

Litu, M. - Iacob Cihac (1800-1888). Initiato- 
rulprimului curs de chirurgie, Iasi, mjurnalul 
de Chirurgie, Nr. 2/2008, vol. 4 

Livezeanu, Irina - Cultural Politics in Greater 
Romania: Regionalism, Nation Building and 
Ethnic Struggle, 1918-1930, Ithaca, New 
York, Cornell University Press, 2000 

Lupu, Marin - Dictionar de istorie pentru elevi, 
Focsani, Editura Terra, 2001 

Luttwak, Edward Nicolae - Coup d'etat: 

A practical handbook, Cambridge Massachus- 

sets, Harvard University Press, 1980 

Macarovici, Constantin Gh. si Georgeta 
Munteanu - Raluca Ripan, Bucuresti, 
Editura Stiintiflca si Enciclopedica, 1982 

Maftei Ionel - Un enciclopedist: Dimitrie 
Alexandresco. 155 de ani de la nastere - 
05-10-2005, Iasi, in Evenimentul regional 
al Moldovei, 27 iunie 2009 

Maftei, Ionel - Actorul Miluta Gheorghiu. 
105 ani de la nastere, Bucuresti, in Evenimen- 
tul zilei, 9 octombrie 2002 

Maftei, Ionel - Personalitdti iesene, Iasi, 
Comitetul Judetean de Cultura, 1 972 



Magda, Ileana - Scrisori de la cititori: Gligor 
Popi legenda vie a culturii. Omagiu la implinirea 
celor 85 de ani de viatd, Bucuresti, in Curierul 
national nr. 11/1999 

Majuru, Adrian - Familia Minovici. Universul 
spiritual, Bucuresti, Editura Institutului 
Cultural Roman, 2005 

Malinschi, V - Economistii la Academia 
Romdnd, 2 vol., Bucuresti, Editura 
Academiei, 1994 

Mamina, Ion; loan Scurtu - Guverne 
si guvernanti (1916-1 938) , Bucuresti, 
Editura Silex, 1996 

Mamina, I. - Monarhia constitutionald in 
Romania. Enciclopedie politicd (1866-1938), 
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2000 

Manea, Mihai - Mic dictionar de termeni 
istorici, Bucuresti, Editura All, 1999 

Manolescu, Florin - Enciclopedia exilului 
liter ar romanesc (1945-1989: scriitori, reviste, 
institutii, organizatii) , Bucuresti, Editura 
Compania, 2003. 

Manolescu, Florin - Literatura S.F., 
Bucuresti, Editura Univers, 1980 

Marcello, Ronald E. - Oral History Project - 
Alex Vraciu, University of North Texas, 1994 

Marin, Gheorghe Gaston - In serviciul Ro- 
mdniei lui Gheorghiu- Dej. Insemndri din viatd, 
Bucuresti, Editura Evenimentul Romanesc, 
2000 

Marin, Mihai - Cazul Patapievici. Razboiul 
agentilor secreti. Traditia tradarii, in Curentul, 
12 august 2008 

Matei, Horia C. - Enciclopedia antichitatii, 
Bucuresti, Editura Meronia, 2004 

Matei, Horia C; Negut, Silviu; Nicolae, 
Ion - Enciclopedia statelor lumii, Bucuresti, 
Editura Meronia, 2005 

Matei, Horia C. - Lumea anticd. Mic dictionar 
biografic, Bucuresti, Editura Danubius, 1991 

Matei, Horia - Istoria Romdniei in date, 
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1971, 
editie revazuta, 2003 

Matei, Rodica; Gheorghe D. Anghel - Expo- 
zitie omagiald 1904-1966, Bucuresti, Muzeul 
de Arta - Album-catalog, 2009 

Marza, Iacob - Scoala si natiune (Scolile 
din Blaj in epoca renasterii nationale), Cluj- 
Napoca, Editura Dacia, 1987 

Mihalache, Marin - Pictura romdneasca in 
imagini, Bucuresti, Editura Meridiane, 1970 

Mihaescu, Doru - Bucovina si Basarabia, Iasi, 
Editura Tehnopress, 2005 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS O N A L ITAJI 



diet LZ.indd 858 



^ 



31.10.2011 17:30:16 



Mihaita, Mihai; Florin Teodor Tanasescu 
si Mihai Olteneanu - Repere ale ingineriei 
romdnesti, Editura AGIR, 2000 

Mihail, Pr. Paul - Pagini despre Basarabia. 
Mdrturii de spiritualitate romaneascd din 
Basarabia, Chisinau, Editura Stiinta, 1993 

Mioc r Marius - Revolutia far a mister e. Incepu- 
tul revolutiei romdne: cazul Ldszlo Tokes, Timi- 
soara, Editura Almanahul Banatului, 2002 

Mircioiu, Crisan si Serban Polverejan - 

Ghibu Onisifor - Amintiri despre oameni pe care 
i-am cunoscut, Cluj, Editura Dacia, 1974 

Mitican, Ion - Evreii din Tdrgul Cucului, Iasi, 
Editura Tehnopress, 2005 

Morarescu, Dulciu - Personalitati din alte tdri 
despre Romania. Dictionar, Bucuresti, Editura 
Paideia, 1997 

Moraru, Anatol - Literatura romdna postbelica 
(Integrari, valorificari, reconsiderari) , Chisinau, 
Firma editorial-poligrafica Tipografia 
Centrala, 1998. 

Moraru, P. - Basarabia, basarabenii si serviciile 
secrete (1918-2005). Dictionar alfabetic. 
Chisinau, Editura Tipografia Elena, 2005 

Mosoia, Catalin -Jurnalism de stiinta, 
Bucuresti, Editura Tritonic, 2007 

Murariu, loan - Dictionar de arhaisme 
si termeni istorici, Bacau, Editura Vasile 
Parvan, 2002 

Muresan, Ovidiu - De la antichitatea tdrzie 
la amurgul EvuluiMediu (sec. TV-XIII), Cluj- 
Napoca, Editura Todesco, 2004 

Muresanu, Camil - Laicism si religiozitate in 
cultura romaneascd interbelicd, Cluj, Institutul 
de Istorie George Barit, 2002 

Murgescu, Costin - Mersul ideilor economice 
la romdni, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 
1994 

Nagy-Talavera, Nicholas M. - The Green 
Shirts and the Others: A History of Fascism in 
Hungary and Rumania, Stanford University, 
Hoover Institution Press, 1970 

Neagoe, Stelian - Istorici romdni de azi: mica 
enciclopedie, Bucuresti, Editura Machiavelli, 
2003 

Neagoe, Stelian; Petculescu, Constantin; 
Arvatu, Cristina - Enciclopedia istoriei politice 
a Romaniei: 1859-2002, Bucuresti, Editura 
Institutului de Stiinte Politice si Relatii 
Internationale, 2003 

Negrea, Stefan - Istoria biologiei in perioada 
interbelicd (1918-1940), Bucuresti, in Noema 
nr. 2/2003 

Nestorescu-Balcesti, Horia - Enciclopedia 
ilustrata a francmasoneriei din Romania, 3 vol., 



Bucuresti, Centrul National de Studii 
Francmasonice, 2005 

Netea, Vasile - Spre unitatea statala a 
poporului romdn. Legaturile politice si culturale 
intre anii 1859-1918, Bucuresti, Editura 
Stiintifica si Enciclopedica, 1979. 

Neumann, Victor - Tentatia lui homo europaeus. 
Geneza ideilor moderne in Europa Centrala si de 
Sud-Est, Iasi, Editura Polirom, 2006. 

Neumann, Victor - Istoria evreilor din Roma- 
nia. Studii documentare si teoretice, Timisoara, 
Editura Amarcord, 1996. 

Nicola, Traian - Valori spirituale tutovene, 
5 vol., Barlad, Editura Sfera, 2003 

Nicolescu, Constantin D. - Calvarul 
neamului romdnesc dupd 23 august 1944, Iasi, 
Editura Polirom, 1993 

Nicolescu, N. - Sefii de stat si de guvern 
ai Romaniei. 1850-2003. Mica Enciclopedie, 
Bucuresti, Editura Meronia, 2003 

Nicu, Alexe; Valentin Costandache; Anghel 
Vrabie si Teodor Roibu - Enciclopedia edu- 
catieifizice si sportului din Romania - sursd de 
informare profesionala, invdtare si creatie sociald, 
4 vol., Bucuresti, Editura Aramis, 2002 

Nistor, Simona - Milita Petrascu, Bucuresti, 
Editura Meridiane, 1973 

Niculescu, Nicolae C. - Sefii de stat si de 
guvern ai Romaniei (1859-2003). Mica enciclo- 
pedie, Bucuresti, Editura Meronia, 2003 

Nedelcu, Florea - De la Restauratie la Dicta- 
tura Regald, Cluj, Editura Dacia, 1981 

Nistor, I. - Originea romanilor din Balcani 
si Valahiile din Tesalia si Epir, Bucuresti, 
Editura Domino, 2003 

Nutu, Rosea - Inchisoarea elitei romdnesti. 
Compendiu, Sighetu Marmatiei, Aska 
Grafika, 2006 

Olteneanu, Mihai in Univers ingineresc 
6/2003 - despre Negoita Danaila; 
4/2003 - despre Plautius Andronescu; 
5/2003 - despre Radu Botezatu; 8/2003 - 
despre Traian Savulescu; 9/2003 - despre 
Elie Radu, Radu Voinea; 10/2003 - despre 
Mircea Petrescu; 13/2003 - despre 
Aurelian Stan, Dimitrie Leonida; 15/2003 - 
despre Petre I. Antonescu, Aristide 
Dodu; 16/2003 - despre C.A. Dissescu; 
17/2003 - despre George I. Lahovary; 
18/2003 - despre Matei G. Marinescu; 
19/2003 - despre Anton Sesan; 20/2003 - 
despre Elie Radu; Gheorghe Petriceanu; 
21/2003 - despre Gheorghe Spacu; 
22/2003 - despre Tudor D. Ionescu; 
23/2003 - despre Paul Cristian Olaru; 
24/2003 - despre Vladimir Popovici, Elisa 
Leonida Zamnrescu; 1/2004 - despre 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE$TI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 859 



& 



31.10.2011 17:30:16 




George Panaitescu; 3/2004 - despre Martin 
Bercovici; 4/2004 - despre Remus Radulet; 
5/2004 - despre Gheorghe Asachi; 6/2004 - 
despre Alexandru A. Codarcea, Alexandru 
Diacon, Eugeniu Pavel; 7/2004 - despre 
Radu Manicatide, Romeo Butnaru; 9/2004 - 
despre Octavian Popa, Dorin Pavel; 
10/2004 - despre Anghel Saligny; 1 1/2004 - 
despre Constantin C. Teodorescu; 
12/2004 - despre Anton D. Constantinescu, 
Dorin Pavel, Vinicius Constantin Bratescu; 
13/2004 - despre Dragomir Hurmuzescu; 
14/2004 - despre Mircea Ieremia; 15/2004 - 
despre Emilian Bratu si Pagini din istoria 
aviatiei romanesti; 16/2004 - despre 
Nicolae Malaxa si Pagini din istoria aviatiei 
romanesti; 17/2004 - despre Dumitru 
Dumitrescu, Gheorghe Hie; 20/2004 - 
despre Hermann Oberth; 21/2004 - despre 
Gheorghe Manea; 22/2004 - despre Vasile 
Velican, Aurel Daraban; 23/2004 - despre 
Mihail Manoilescu; 1/2005 - despre 
Nicolae Vasilescu-Karpen; 2/2005 - despre 
Petrache Poenaru; 3/2005 - despre Traian 
Vuia; 5/2005 - despre Ion S. Antoniu; 
7/2005 - despre loan S. Gheorghiu; 
8/2005 - despre Alexandru I. Proca; 
9/2005 - despre Constantin Ghiulai; 
10/2005 - despre Serban Titeica; 11/2005 - 
despre Eugen Badarau; 12/2005 - despre 
Aurel Avramescu; 13/2005 - despre 
Alexandru Dimitrie Bitang; 14/2005 - 
despre Gleb Dragan, Dumitru Minovici; 
16/2005 - despre Ionel I. Purica, Stefan 
Grosu; 17/2005 - despre Stefan I. Procopiu; 
18/2005 - despre Stefan Grosu; 19/2005 - 
despre Constantin Busila; 20/2005 - despre 
Tiberiu Dimitrie Babeu, Grigore Briscu; 
21/2005 - despre Stefan Georgescu-Gorjan; 
22/2005 - Dr.ing. Teodor Gh. Negoita 
s-a intors din Antarctica; 2/2006 - despre 
Ion Ionescu-Bizet; 3/2006 - despre E. 
Bacaloglu; 5/2006 -Centenarul aviatiei 
romane; 6/2006 - despre Grigore Moisil; 
10/2006 - despre Corneliu Cassasovici; 
11/2006 - despre Dumitru Prunariu; 
14/2006 - despre Decebal Anastasescu, 
Nicholas Georgescu-Roegen; 15/2006 - 
despre Eugen Angelescu; 16/2006 - despre 
Henri Coanda, Petru Ghenghea; 17/2006 - 
despre Petru Ghenghea; 21/2006 - despre 
Dan Ghiocel; 23/2006 - despre Horia 
Colan; 24/2006 - despre Dan Mateescu; 
1/2007 - despre Victor Atanasiu; 4/2007 - 
despre Gheorghe Cartianu; 5/2007 - 
despre Kalian Dogaru; 6/2007 - despre 
Nicolae Petrulian; 8/2007 - 135 de ani de 
invatamant de marina. Marinari ingineri 
in stiinta romaneasca si despre loan Ursu, 
N.I. Manolescu; 10/2007 - despre Coriolan 
Dragulescu; 11/2007 - despre Radu 



Priscu; 12/2007 - Din istoria ingineriei 
romanesti; 14/2007 - despre Nicolae 
Budisan; 16/2007 - despre Petrache 
Poenaru, loan Vladea; 17/2007 - despre 
Gheorghe Ionescu-Sisesti, Constantin 
Ionescu; 18/2007 - despre Gabriel Victor 
Popescu; 19/2007 - despre Gheorghe 
Duca, Octavian Cosovliu; 20/2007 - despre 
Elisa Leonida Zamflrescu; 24/2007 - 
despre Ion Gh. Popescu-Zeletin, Traian 
Raicu; 1/2008 - despre Mario Duma; 
4/2008 - Personalitati ale familiei Leonida; 
7/2008 - despre Constantin P. Olanescu; 
8/2008 - despre Serban Titeica; 9/2008 - 
despre C.I. Popovici; 10/2008 - despre 
Petre S. Aurelian; 12/2008 - despre Marin 
Banarescu; 15/2008 - despre Gheorghe 
Lazar, Mircea D. Ratiu, Marta Stan; 
16/2008 - despre Elie Radu; 17/2008 - 
despre Gheorghe Bals; 18/2008 - despre 
Mircea Cazacu; 19/2008 - despre Vasile 
Catuneanu; loan Bejan; 20/2008 - despre 
Dragomir Hurmuzescu, Octavian Pruteanu; 
21/2008 - despre Gavril Creta; 22/2008 - 
despre Gheorghe Cartianu, George 
Emil Palade; 23/2008 - despre Florea 
Chiriac; 24/2008 - despre Constantin N 
Dinculescu; 1/2009 - despre Petrache 
Poenaru, Corneliu Ungureanu; 2/2009 - 
despre Dumitru Fodor; 3/2009 - despre 
Niculae Gh. Constantinescu; 4/2008 - 
despre Toma Alexandru Romulus; 5/2008 - 
despre Ecaterina Cioranescu Nenitescu; 
6/2009 - despre Hie Murgulescu; 7/2009 - 
despre Constantin I. Arama, Teodor 
Gheorghe Negoita; 9/2009 - despre Oliviu 
Rusu, Pavel Eugen Dinis; 10/2009 - despre 
Remus Radulet; 11/2009 - despre Petre P. 
Teodorescu; Adelaida Mateescu; 12/2009 - 
despre loan Novae; 14/2009 - despre Mihai 
Konteschweller. 

Onciulescu, Radu; P. Dumitru - Contributii 
la dezvoltarea invatamantului din Banat, Timi- 
soara, Casa Corpului Didactic, 1 976 

Oprescu, George - Manual de istoria artel 
Realismul. Impresionismul, Bucuresti, Editura 
Meridiane, 1986 

Oprescu, George - Sculptura Romaneasca, 
Bucuresti, Editura Meridiane, 1965 

Oprescu, George - G. Petrascu, Bucuresti, 
Academia Romana, Publicatiile Fondului 
Elena Simu, Imprimeria Nationala, 1 940 

Opris, loan I. C. - Radu Florescu. Necrolog 
si lista de lucrari, Constanta, in Pontica 
XXXVII-XXXVIII, 2004-2005 

Oprisiu, Mircea si Ion Maris - Mic dictionar 
cu personalitati care s-au nascut, au trait si au 
creat, ori au avut legaturi cu meleagurile sibiene, 
Sibiu, Biblioteca ASTRA, 1997 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 860 



^ 



31.10.2011 17:30:16 



Ornea, Z. -Anii treizeci. Extrema dreapta 
romaneasca, Bucuresti, Editura Fundatiei 
Culturale Romane, 1995 

Ornea, Z. - Curentul cultural de la Contempo- 
ranul, Bucuresti, Editura Minerva, 1977 

Dr. Pr. Mircea - Sfinti daco-romani si romdni, 
Iasi, Editura Mitropoliei Moldovei si 
Bucovinei, 1994 

Palaghita, Pr. St. - Istoria Miscarii Legionare, 
Bucuresti, Editura Roza Vanturilor, 1993 

Palaghita, Stefan - Garda de Fier spre rein- 
vierea Romaniei, Bucuresti, Editura Roza 
Vanturilor, 1993 

Paliga, Sorin - Mitologia tracd, Bucuresti, 
Meteor Press, 2008 

Palmowski, Jan - Dictionar Oxford de istorie 
universald contemporand: de la 1900 pana 
azi, traducere de Simona Ceausu, 2 vol., 
Bucuresti, Editurile ALL, 2005' 

Panaitescu, P. P. - Calatori poloni in Tarile 
Romane, Bucuresti, Cultura Nationala, 1930 

Pana, Sasa - Ndscut in 02, Bucuresti, Editura 
Minerva,' 1973 

Paradais, Claudiu - Stefan Dimitrescu, 
Bucuresti, Editura Meridiane, 1978 

Parrish, Thomas - Enciclopedia rdzboiului rece, 
Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 
2002 

Pavel, Amelia - Pictori evrei din Romania, 
Bucuresti, Ed. Hasefer, 1996 

Pauleanu, Doina - Pictori romdni la Balcic, 
in Monitorul oficial, Bucuresti, 2008 

Pacurariu, Mircea - Dictionarul Teologilor 
Romdni, Ed. Univers Enciclopedic, 
Bucuresti, 1996 

Pacurariu, Pr. Mircea - Istoria Bisericii Orto- 
doxe Romane, Chisinau, Editura Stiinta, 1993 

Paiusan, Robert si Mihail Manoilescu - 
Repere biobibliografice, Bucuresti, Editura 
ASE, 2005 

Pelin, M. - Opisul emigratiei politice. Destine 
in 1222 defise alcdtuitepe baza dosarelor 
din arhivele Securitdtii, Bucuresti, Editura 
Compania, 2002 

Pelin, Mihai - Un veac de spionaj, contraspionaj 
si politie politicd. Dictionar alfabetic, Bucuresti, 
Editura Elion, 2003 

Penes, Nicolae - Dr. C. Angelescu: povestea 
unei vieti, Bucuresti, Editura Monteoru, 
1998 

Petras, Irina - Panorama criticii liter are romd- 
nesti (1950-2000). Dictionar ilustr at, Cluj, 
Casa cartii de stiinta, 2001 



Pintescu, Florin - Conceptii politice la Iancu 
Flondor si Ion Nistor, Suceava, Analele Stiinti- 
fice ale Universitdtii, seria Istorie, 1995 

Pirogan, Vadim Stefan si Boris Movila - 
Destine romdnesti, Chisinau, Tipografia 
Centrala, 2003 

Piru, Alexandru - Introducere in opera lui 
Vasile Alecsandri, Bucuresti, Editura Minerva, 
1978 

Plaistow, Stephen - Obituary for Gy'drgy 
Ligeti, Londra, in The Guardian, 14 iunie 
2006 

Popa, Marcel D. si Matei, Horia C. - Mica 
enciclopedie de istorie universald, Bucuresti, 
Editura Enciclopedica, 2002 

Popescu, Eugen - Antologia personalitatilor 
culturale din exil 1940-1990, California, San 
Diego, Davis Publishing House, 1992 

Popescu, Sorin si Tudor Prelipceanu - 

Medalion Romulus-Florin lonescu, in Buletin 
de informare legislativa nr. 4/2007 

Pop, Ion - Dictionarul esential al scriitorilor 
romdni, Bucuresti, Editura Albatros, 2000 

Pop, Ion - 100 cei mai mari scriitori romdni, 
Ed. Lider-Star, Bucuresti, 2002 

Pop, Ion - Amintirea lui Jules Perahim, 
Bucuresti, in Observator cultural, 
nr. 156/2008 

Pop, loan Aurel - Romdnii si Romania. 

O scurta istorie, Bucuresti, Editura Fundatiei 

Culturale Romane, 1998 

Popa Marian - Dictionar de literaturd romand 
contemporand, Bucuresti, Editura Albatros, 
1971 

Popa, Stefan N. - O istorie a literaturii romane 
din Voivodina, Pancevo, Libertatea, 1997 

Popa, Vasile Viorel - Istoria unui secol si 
jumatate de medicina veterinard romaneasca, 
Bucuresti, Editura Printeh, 2006 

Popescu, Eugen - Antologia asociatiilor 
si personalitatilor culturale romdnesti din exil 
1940- 1990, California, San Diego, Romanian 
Historical Research Institute, 1991 

Popovici, Eusebiu - Istoria bisericeasca univer- 
sald si statistica bisericeasca, 2 vol., Tipografia 
Cartilor Bisericesti, Filiala manastirea 
Cernica, 1926 

Popovschi, Nicolae - Istoria Bisericii din Basa- 
rabia in veacul al XlX-lea sub rusi, Chisinau, 
Editura Museum, 2000 

Porumb, Marius - Dictionar de picturd 
veche romaneasca din Transilvania: secolele 
XIII-XVIII, Bucuresti, Editura Academiei 
Romane, 1998 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 861 



& 



31.10.2011 17:30:16 




Preda, Constantin - Enciclopedia arheologiei 
si istoriei vechi a Romaniei, 3 vol., Bucuresti, 
Editura Enciclopedica, 1994 

Predescu, Lucian - Enciclopedia Romaniei 
(Cugetarea), editie anastatica, Bucuresti, 
Saeculum I.O., Vestala, 1999 

Preutu, Marina - Gabriela Manole-Adoc; 
Gheorghe Adoc, Bucuresti, Editura Meridiane, 
1987 

Pricop, Lucian - Dictionarul esential al exilului 
romdnesc, Bucuresti, Editura Dominor, 2005 

Protopopescu, Lucia - Contributii la istoria 
invatamantului din Transilvania, 1774-1805, 
Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 
1966. 

Prut, C. - Dictionar de and moderna si 
contemporand, Bucuresti, Editura Univers 
Enciclopedic, 2002. 

Puia, llic-Mic dictionar pentru tineret 
de istorie a economiei romdnesti, Bucuresti, 
Editura Politica, 1988 

Puscariu, loan - Date istorice privitoare 
lafamiliile nobile romdne, 2 vol., Editura 
Societatii Culturale Pro Maramures Dragos 
Voda, Cluj-Napoca, 2003 

Razba, Maria - Personalitati hunedorene. 
Dictionar, Deva, Biblioteca Judeteana Ovid 
Densusianu, 2000 

Razba, Maria; Rosian, Radu - Voievozi, 
principi si regi ai Romaniei, Bucuresti, Editura 
Emina/2006 

Radulescu, Mihai Sorin - Genealogia roma- 
neascd. Istorie si bibliografie, Braila, Editura 
Istros, 2000 ' 

Radulet, R. - Istoria cunostintelor si a stiintelor 
tehnice pe pamantul Romaniei, Bucuresti, 2000 

Rees, Philip - Biographical Dictionary of the 
Extreme Right Since 1890, New York, Simon 
& Schuster, 1991 

Rezachevici, Constantin - Cronologia criticd 
a domnilor din Tara Romaneascd si Moldova 
(1324-1881), Bucuresti, Editura Enciclope- 
dica, 2001 

Rezachevici, Constantin - Enciclopedia 
domnilor romdni. Cronologia criticd a domnilor 
din Tara Romaneascd si Moldova. 1 324- 1881. 
Bucuresti,Editura Enciclopedica, 2001 

Rogers, Rosemarie - Handbook of Major 
Soviet Nationalities, New York, The Free 
Press/Macmillan Publishing Co. Inc., 1975 

Ronnett, Alexander E. - Romanian Natio- 
nalism. The Legionary Movement, Chicago, 
Loyola University Press, 1995. 

Rosea, Timofei - Literatura romand postbelica 
(Integrari valorificdri reconsiderari) , Chisinau, 



Firma editorial-poligrafica Tipografia 
Centrala, 1998 

Rosu, Costa - Lexiconul jurnalisticii romanesti 
din Iugoslavia, Pancevo, Editura Libertatea, 
1998 

Rosu, Costa - Dictionarul literaturii romdne 
din Iugoslavia, Novi Sad, Editura Libertatea, 
1989 

Rosu, Costa - Personalitati din Voivodina, 
Pancevo, Editura Libertatea, 2004 

Rotaru J., Burcin; O. Zodian; V Moise - 
Mares alul Antonescu la Odessa, Bucuresti, 
Editura Paideia, 1999 

Rucareanu, Costin - Personalitati din energetica 
romaneascd, Bucuresti, Institutul National 
Roman pentru Studiul Amenajarilor 
si Folosirii Surselor de Energie, 2003 

Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Romdne 
1866-1999. Dictionar, Editura Academiei 
Romane, 2003 

Sachelarie, Ovidiu; Stoicescu, Nicolae - 
Institutii feudale din Tdrile Romdne. Dictionar, 
Bucuresti, Editura Academiei Republicii 
Socialiste Romania, 1988 

Sarbu, V - Pagini din istoria chirurgiei roma- 
nesti, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 
2002 

Sassu, Aurel - Dictionarul scriitorilor romdni 
din Statele Unite si Canada, Bucuresti, Editura 
Albatros, 2001 

Satco, Emil - Enciclopedia Bucovinei, Iasi, 
Editura Princeps Edit, 2004 

Scafes, C; Serbanescu, H., Scafes, I.; 
Andonie, C; Danila, I.; Avram, R. - Armata 
romand (1941-1945), Bucuresti, Editura 
R.A.I., 1996 

Scorpan, Costin - Istoria Romaniei. Enciclope- 
die, Bucuresti, Editura Nemira, 1 997 

Scurtu, loan; Alexandrescu, Ion; Bulei, Ion 
si Mamina, Ion - Enciclopedia de istorie a 
Romaniei, Bucuresti, Editura Meronia, 2002 

Scurtu, loan - Istoria contemporand a Romaniei 
(1918-2007), Bucuresti, Editura Fundatiei 
Romania de Maine, 2007 

Scurtu, loan - Monarhia in Romania (1866- 
1947), Bucuresti, Editura Danubius, 1991 

Scurtu loan - Rolul politic al Bratienilor 
in istoria Romaniei, Bucuresti, in Dosarele 
Istoriei, 1/VI, 2001 

Scurtu, I. si Gh. Buzatu - Istoria romdnilor 
in secolul XX (1918-1948), Bucuresti, 
Editura Paideia, 1999 

Scurtu, I. - Istoria contemporand a Romaniei 
(1918-2001), Bucuresti, Editura Ars 
Docendi, 2002 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



diet LZ.indd 862 



& 



31.10.2011 17:30:16 



Sima, G. - Scoala romaneasca din Transilvania 
si Ungaria. Desvoltarea ei istoricd si situatia ei 
actuala, Bucuresti, in Revista invatamantului, 
1915 

Sima, Horia - Mori existence legionare, Gene- 
ralul Cantacuzino Grdnicerul, in Tara si exilul, 
Anul I, Nr. 10, 1 august 1965, Madrid 

Sima, Horia - Situatia Romaniei dupa 19 ani 
de sclavie comunistd si politica puterilor occi- 
dentale. Declaratia Miscarii Legionare, Editura 
Dacia, Rio de Janeiro, 1963 

Sima, Horia - Histoire du Mouvement Legion- 
naire, Rio de Janeiro, Editura Dacia, 1972 

Simion, Eugen - Dimineata poetilor, Bucu- 
resti, Editura Cartea Romaneasca, 1980 
Simion, Eugen - Scriitori romani de azi r 
4 vol., Bucuresti, Editura Cartea Romaneas- 
ca, 1974-1989, si Stiintifica si Enciclopedi- 
ca, 1984-1996 

Simonescu, Dan - Un mare bibliolog roman: 
Constantin I. Karadja, in Analele Universitatii 
Bucuresti, 1971 

Sipos-Fluieras, Lucretia - Profesorii care 
au predat la Institutul Superior de Educatoare 
din Szarvas, Baia Mare, mAcrostih. Revista 
de culturd si spiritualitate, 8/2005 

Smeu, Georgeta - Dictionar de istoria romdni- 
lor, Bucuresti, Editura Trei, 1997 

Smirnov, Dmitri -A Geometer of Sound 
Crystals - A Book on Herschkowitz, Berlin, 
Verlag Ernst Kuhn, 2003 

Soare, I. - Numeproprii in medicina. Dictionar, 
Bucuresti, Editura Etna, 2003 

Solomovici, Tesu - Istoria evreilor din Roma- 
nia de la inceputuri si pdna astazi, Bucuresti, 
Editura Tesu, 2005 

Solomovici, Tesu - Securitatea si Evreii; 
vol. I - Despre caldi si despre victime, 
Bucuresti, Editura Ziua, 2003; vol. II - 
Teroare. Crime. Turndtori, Colaborationisti, 
Bucuresti, Editura Tesu, 2004 

Soltan, Petru - Calendar National, Chisinau, 
Biblioteca Nationala a Republicii Moldova, 
2008 

Stan, M.; Vornicu, C. - Dictionar. 101 
personalitdti si evenimente istorice, Bucuresti, 
Editura Niculescu, 2003 

Stancu, loan - Dictionar de istorie a religiilor, 
Pitesti, Editura Universitatii, 2002 

Stanescu, loan Rosea - A murit Sergiu 
Cunescu, Bucuresti, in Ziua, 17 martie 2005 

Stoenescu, Alex Mihai - Istoria loviturilor de 
stat din Romania, 4 vol., Bucuresti, Editura 
RAO, 2005 



Stoianov, Carmen - Centenar Marcel Miha- 
lovici (1898-1985), Bucuresti, Ed.Muzicala, 
2001 

Stoica, Stan - Dictionarul partidelor politice 
din Romania (1989-2003), Bucuresti, Editu- 
ra Meronia, 2003 

Stoica, Stan - Dictionar biografic de istorie a 
Romaniei, Bucuresti, Editura Meronia, 2008 

Stoicescu, Nicolae - Dictionar al marilor 
dregatori din Tara Romaneasca si Moldova. 
Sec. XIV-XVII, Bucuresti, Editura Enciclo- 
pedica Romana, 1971 

Straje, Mihail - Dictionar de pseudonime, 
alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale 
scriitorilor si publicistilor romani, Bucuresti, 
Editura Minerva, 1973 

Suciu, Coriolan - Dictionar istorie al locali- 
tatilor din Transilvania, Bucuresti, Editura 
Academiei Republicii Socialiste Romania, 
1967-1968 

Suciu, D. - Destine istorice. Romdnii transilvd- 
neni despre Marea Unire (1848-1918). Studii, 
Bucuresti, Editura Academiei, 2006 

Sandru, Dumitru si Gheorghe I. Florescu - 
Victor Slav escu (1891-1977), Bucuresti, 
Editura Academiei Romane, 1993 

Stefanescu, Stefan - Enciclopedia istoriografiei 
romdnesti, Bucuresti, Editura Stiintifica si 
Enciclopedica, 1978 

Tatomirescu, Ion Pachia - Generatia resurec- 
tieipoetice (1965-1970), Timisoara, Editura 
Augusta, 2005. 

Taton, R. - Istoria generala a stiintei, 3 vol., 
Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclope- 
dica, 1972 

Tavitian, Simion - Armenii dobrogeni in istoria 
si civilizatia romdnilor, Constanta, Editura 
Ex Ponto, 2003 

Tanase, Ion Constantin - Enciclopedia elevu- 
lui, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2004 

Tanase, Stelian - Avangarda romaneasca 
in arhivele Sigurantei, Iasi, Editura Polirom, 
2008 

Tanase, Stelian - Dej - omul resentimentului, 
Bucuresti, in Magazin Istorie, ianuarie 2002 

Tanase Stelian - Cristian Racovski, Bucuresti, 
in Magazin istorie, anul XL, nr. 12/decem- 
brie 2006 

Thomas, Robert Meg. Jr si Michael 
Janofsky - Citizen Karolyi, in The New York 
Times, 10 martie 1987 

Timofte, I. - Personalitdti iesene, Iasi, Editura 
PIM, 2004 

Tismaneanu, Vladimir - Fantoma lui Gheor- 
ghiu-Dej, Bucuresti, Editura Univers, 1995 

Tismaneanu, Vladimir - Stalinism pentru 
eternitate, Iasi, Editura Polirom, 2005 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



diet LZ.indd 863 



& 



31.10.2011 17:30:16 




Todea, loan Dorel - 305 ani de la moartea 
haiducului Pintea Viteazul, Baia Mare, Editura 
Nord, 3/1969 

Tomescu r Mircea - Istoria cartii romdnesti de 
la inceputuri pand la 1918, Bucuresti, Editura 
Stiintifica, 1968. 

Treptow, Kurt W., Popa, Marcel D. - 
Historical dictionary of Romania, Lanham Md., 
Scarecrow Press, 1996 

Tripsa, I., Hatarescu, O. s.a. - Din istoria 
metalurgiei romdnesti, Bucuresti, 1981 

Tronaru, Doinel - Gigi Cdciuleanu despre 
mistica dansului, Bucuresti, in Evenimentul 
zilei, 15 februarie 2009 ' 

Troncota, Cristian - Mihail Moruzov sifron- 
tul secret, Bucuresti, Editura Elion, 2004 

Troncota, Cristian - Eugen Cristescu. Asul ser- 
viciilor secrete romdnesti. Memorii (1916-1944), 
Bucuresti, Editura Roza Vanturilor, 1994 

Tudor, Constantin - V. Bdzu Cantacuzino - 
Printul asilor, Bucuresti, Editura Modelism, 
2000 

Tudor, Vasile - Rdzboiul aerian in Romania 
(1941-1944), Pitesti, Editura Tiparg, 2006 

Turdeanu, Emil - Oameni si cdrti de altddatd, 
editie ingrijita in colaborare cu Maria 
Magdalena Szekely, Bucuresti, Editura 
Enciclopedica, 1997 

Taralunga, Ecaterina - Dictionar ilustrat al 
scriitorilor romdni, Bucuresti-Chisinau, Litera 
International, 2007 

Taralunga, Ecaterina - IonAdamache, 
Bucuresti, in Univers ingineresc, 18/2008 

Tarcovnicu, Dorel - Maria Ciobanu, Curtea 
de Arges, in Ziarul de Vdlcea, 29 martie 2007 

Urwin, Derek W - Dictionar de istorie si 
politica europeana (1945-1995), traducere 
de Areta Voroniuc, Iasi, Institutul Euro- 
pean, 2000 

Urseanu, Tilde; Ion Ianegic si Liviu 
Ionescu - Istoria baletului, Bucuresti, Editura 
Muzicala, 1967 



Ursu, N. A. - Contributii la istoria literaturii 
romdne, Iasi, Editura Cronica, 2003 

Valenas, L. - Memorialul Apocalipsei, 
Bucuresti, Editura Saeculum, 2002 

Vasary Istvan - Cumans and Tatars, 
Cambridge University Press, 2005 

Vasiliu, Pr. Dr. Cezar - Sfinti Romdni, 
Bucuresti, Buletinul Galea de lumind, 
nr. 7/noiembriel994 

Vatamanu, N. - De la inceputurile medicinei 
romdnesti, Bucuresti, Editura Stiintifica, 
1966 

Veiga Francisco - Istoria Gdrzii de Fier, 
1919-1941: Mistica ultranationalismului, 
Bucuresti, Editura Humanitas, 1993 

Victor Marian - Figuri defizicieni romdni, 
Bucuresti, Editura Tehnica, 1969 

Vida, Mariana - TheodorAman (1831-1891), 
Bucuresti, Muzeul National de Arta al 
Romaniei, Cabinetul de Desene si Gravuri, 
1993 

Vida, Mariana - Un caricaturist uitat: Ion 
Valentin Anestin, Bucuresti, in Ziarul financiar, 
04.08.2006 

Voinea, Radu - Pagini din istoria ingineriei 
romdnesti, Bucuresti, in Academica, nr. 3/2002 

Vollmer, Hans - Allegemeines Lexikon der 
Bildenden Kiinstler des XXJahrhuderts, 5 vol., 
Leipzig, E. A. Seemann, 1953-1962 

Vohn, Cristina - Transilvania, in planurile 
URSS, Bucuresti, mjurnalul National, 
16 februarie, 2006 

Vulcanescu, Romulus - Dictionar de etnologie. 
I. Terminologie. II. Personalitdti, Bucuresti, 
Editura Albatros, 1979 

Zavadschi, Iurie - Dictionar de istorie medie 
a Moldovei. De la descdlecatul Tdriipdnd la 
inceputul domniilor fanariote (1359-171 1), 
Chisinau, Editura Museum, 1995 

Xenopol A. D. - Nicolae Kretzulescu 
(1812-1900). Viata sifaptele lui, Bucuresti, 
Atelierele Grafice Socec & Co, 1915 



<§> 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E R S O N A LI TAJ I 



diet LZ.indd 864 



& 



31.10.2011 17:30:16
Internet Archive Audio

Featured

Top

Images

Featured

Top

Software

Featured

Top

Texts

Featured

Top

Video

Featured

Top

Mobile Apps

Browser Extensions

Archive-It Subscription

Save Page Now

Full text of "Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati"

See other formats
